Metoda Abc.controllingul Costurilor In Cadrul Metodei

Metoda ABC.Controllingul costurilor in cadrul metodei

Introducere

Capitolul 1 Abordări conceptuale și delimitari privind metoda ABC in contabilitatea de gestiune

Considerații generale și accepțiuni privind metoda ABC. Definiție. Istoric. Necesitate

Etapele calculației costului pe activități

Identificarea activităților si alocarea cheltuielilor pe activități

Stabilirea inductorilor de costuri si volumul acestora

Regruparea activităților pe inductori

Calculul costului pieselor și subansamblelor

Determinarea costului de producție

Determinarea costului complet

Controlling cost in cadrul metodei ABC

Avantajele si limitele metodei

Capitolul 2 Abordari practice privind implementarea metodei ABC. Studiu de caz la S.C. Slavia Pharm S.R.L.

2.1 Prezentarea generala a S.C. Slavia Pharm S.R.L.

2.2 Sistemul actual de conducere al contabilitații de gestiune la S.C. Slavia Pharm S.R.L.

Calculația costurilor in cadrul S.C. Slavia Pharm S.R.L.

Calculația costurilor prin intermediul metodei tradiționale

Calculația costurilor prin intermediul metodei ABC

Analiza comparativă a rezultatelor din perspectiva deciziei manageriale

Concluzii și recomandări

Bibliografie

Anexe

Introducere

Companiile sunt entități competitive care încearcă să se diferențieze între ele printr-o

varietate de factori, dintre care unul este eficiența. În alegerea măsurilor ce trebuie luate pentru creșterea eficienței sunt importante informațiile oferite de contabilitatea financiară și de gestiune, privitoare la corelarea, urmărirea și determinarea costurilor de producție și a rezultatelor financiare. Cunoașterea costurilor permite organizațiilor să reducă prețul produselor sau serviciilor lor și este utilă pentru a oferi mecanisme necesare pentru a crește marjele de profit.

Calculația costurilor constituie un instrument important de asistare a unei decizii, iar trecerea de la un sistem tradițional de calculație a costurilor la un sistem modern, bazat pe criterii mai eficiente de repartizare, poate influența pozitiv procesul decizional. Metoda ABC se fundamentează pe conceptul: consum de activități care la rândul lor sunt consumatoare de resurse. Spre deosebire de metodele tradiționale, metoda ABC se limitează la utilizarea doar a repartizării primare a cheltuielilor aplicabilă în momentul determinării costului fiecărei activități, și nu operează cu ambele tipuri de repartizări (primară și secundară) și se distinge de alte metode prin utilizarea noțiunii de inductor de cost.

Lucrarea intitulată „Metoda ABC.Controllingul costurilor in cadrul metodei”își propune o analiză privind impactul implementării metodei ABC într-o companie farmaceutică cu producție proprie de medicamente.

Primul capitol al lucrării „Abordări conceptuale și delimitari privind metoda ABC in contabilitatea de gestiune”prezintă aspecte teoretice din literatura de specialitate.

În capitolul al doilea „Abordari practice privind implementarea metodei ABC. Studiu de caz la S.C. Slavia Pharm S.R.L. ” sunt prezentate rezultatele obținute ca urmare a calculației costurilor prin metoda ABC comparativ cu metoda de calcul folosită in prezent de această companie.

Lucrarea se încheie cu concluziile și recomandările formulate ca urmare a acestui studiu.

Capitolul 1

Abordări conceptuale și delimitari privind metoda ABC in contabilitatea de gestiune

Considerații generale și accepțiuni privind metoda ABC. Definiție. Istoric. Necesitate

Calculația costurilor pe activități este o metoda de calcul a costurilor complete ce vizează creșterea transparenței costurilor in sectoarele de activități indirecte, asigurarea unui consum eficient al resurselor, evidențierea utilizării capacității de producție, îmbunatățirea calculației pe produs și evitării in acest fel a unor decizii strategice greșite.

Principiul de baza al metodei ABC este: activitățile consumă resurse și produsele consumă activități. Costul produsului se stabilește pe baza activităților ce se desfașoară pentru fabricarea sa și oferă avantajul obținerii unui cost apropiat de realitate.

resurse activitati produse

Consorțiul Internațional pentru Prelucrare Avansata (C.A.M.I.) definește metoda ABC ca fiind „ metoda utilizată pentru identificarea cauzelor conexiunilor dintre inductoriii de cost și costul activităților prin măsurarea costurilor procesului la care se referă activitățile și obiectele costului”.

Liggett, Trevino și Lavelle au susținut că „ Activitățile certe sunt implementate

pentru fabricarea produselor. Aceste activități utilizează resursele întreprinderii și determină costurile. Producția folosește activități. Prin determinarea resursele cantitative folosite pentru o activitate (și a costurile care rezultă din ea) și adăugarea la costul de producție este posibil a se raporta activitatea utilizată pentru executarea unei unități de produs la nivelul intregii producții”.

Originea metodei ABC este in S.U.A., lucrarea de bază fiind „ The hidden factory” elaborată de Jeffrey G. Miller și Thomas E. Vollmann. Cei doi autori au făcut un studiu al sectoarelor și locurilor de costuri indirecte ajungând la concluzia că pentru controlul costurilor indirecte este necesar un model care să detalieze și structureze cauzele acestor costuri însa nu au eleborat și un sistem de calculație a costurilor.

În anul 1981 Arthur Andersen a publicat o primă prezentare a principiilor metodei ABC bazându-se pe realizările și observațiile de la General Electric, companie ce a utilizat pentru prima dată noțiunea de activitate in analiza și descrierea costurilor.

La sfărșitul anilor 80 Robin Cooper împreună cu Robert Kaplan și Thomas Johnson, profesori ai Universitații Harvard au fundamentat bazele metodei ABC, iar numeroase companii (Hewlett Packard, Union Specific, John Deere) au oferit terenul practic de experimentare a acestei noi metode care să îmbunatățească informația de tip cost.

Un merit deosebit in finalizarea și răspândirea principiilor metodei ABC îl are Consorțiul Internațional pentru Prelucrare Avansata (C.A.M.I.), creat în 1986 pentru a defini rolul gestiunii costurilor in contextul industrial actual.

În S.U.A. a apărut un sistem numit Activity Based Costing in timp ce in Germania a fost dezvoltată calculația costurolor de proces ca urmare a publicarii cărții lui Horvath/Mayer Calculația costurilor de proces, cele doua noțiuni fiind utilizate ca sinonime in literatura de specialitate.

Necesitatea dezvoltării metodei ABC este explicată prin schimbările apărute în mediul economic și industrial, prin modificările în cererea de informații pentru conducerea întreprinderilor precum și prin deficiențele sistemelor de calcul existente.

În contextul creșterii concurenței companiile sunt nevoite să crească calitatea produselor, să dezvolte produse noi și nu în ultimul rând să scadă preturile. Deciziile privind stabilirea prețurilor necesită un calcul cât mai exact al costurilor ceea ce presupune o bună alocare a costurilor indirecte iar metodele tradiționale folosesc baze de absobție mai mult sau mai puțin aleatoare ce duc la o atribuire uniformă a consumului de resurse de către obiectul de cost, în timp ce în realitate acest consum este neuniform. Prin aceste metode apar fenomene de subevaluare sau supraevaluare a costurilor. De asemenea ca urmare a modernizării tehnologiei (automatizare, robotizare) cresc și activitățile administrative, de gestiune și control. Sectoarele de producție pierd din importanță în favoarea sectoarelor cu activități indirecte. Prin modificările de activități se modifică și structura costurilor, costurile directe scad în favoarea celor indirecte, concomitent cu creșterea ponderii cheltuielilor fixe în totalul costurilor.

La nivelul managerial apar aspecte noi: necesitatea informațiilor privind costurile referitoare la o multitudine de obiecte ale calculației costurilor, determinarea unui număr optim al variantelor produselor, determinarea costurilor aferente comenzilor specifice, controlul eficienței economice in sectoarele cu activități indirecte. Informațiile necesare managerilor sunt legate de toate activitățile ce creeaza valoare, atât din secțiile de producție cât și din sectoarele cu activități auxiliare.

În viziunea metodei ABC întreprinderea nu mai este văzută ca un ansamblu de entități mai mult sau mai puțin specializate, ci ca un ansamblu de activități.

Etapele calculației costului pe activitați

Conceptul costurilor totale este ilustrat printr-o serie de metode de calculație ce pot clasificate în:

metode tradiționale clasice, cum ar fi metoda globală, metoda pe faze de fabricație, metoda pe comenzi;

metode evoluate. In această categorie amintim metoda standard cost, metoda THM

metode moderne, apărute ca urmare a îmbunătățirii continue a managementului companiilor: metoda ABC,metoda target-costing.

Metodele de calculație absorbante sau totale „iau în considerare pentru calculul costului unitar toate cheltuielile ce apar în procesul de producție și de desfacere al produselor”. Metoda ABC își propune să repartizeze cheltuielile indirecte în funcție de baza de repartizare care prezintă relația de cauză- efect între activitățile consumate și obiectul de cost care consumă activitatea. Baza de repartizare utilizată in cadrul metodei ABC se numește inductor de cost.

Calculul costului

Costul de producție = cost primar + cotă cheltuieli indirecte calculate in funcție de numărul de inductori de cost pe obiectul de cost

În cost primar sunt incluse cheltuielile cu materiile prime denumite costuri materiale directe și cheltuielile directe privind forța de muncă denumite costuri salariale directe.

Cheltuielile indirecte alocate obiectului = cost unitar inductor * număr inductori pe obiect de cost

Cost unitar inductor = cost activitate/volum total inductor

Costul complet se determină pe baza relației:

CC= CP+CAP

unde: CC= cost complet

CP= cost productie

CAP=costuri în afara producției

Cost în afara producției = cost administrație + cost desfacere

Alocarea costului în afara producției urmeaza aceleași reguli ca si pentru costul indirect.

Pentru aplicarea metodei ABC se parcurg urmatoarele etape:

Identificarea activităților si alocarea cheltuielilor pe activități

Stabilirea inductorilor de costuri si volumul acestora

Regruparea activităților pe inductori

Calculul costului pieselor și subansamblelor

Determinarea costului de productie

Determinarea costului complet

Identificarea activităților si alocarea cheltuielilor pe activități

Activitatea este definită ca un ansamblu de sarcini elementare consumatoare de resurse și care determină un rezultat precis, adresat unui anume client.

Profesorii Klaus Ebbeken, Ladislau Possler și Mihai Ristea definesc activitatea ca fiind: „o operație dintr-un loc de costuri care determină consumul unor factori de producție. O activitate se denumește și delimitează întotdeauna cu ajutorul unui verb ca, de exemplu, preluarea unei oferte sau transmiterea unei comenzi”.

Activitatea se caracterizează prin următoarele trăsături:

– durată;

– adaptare permanentă;

– stări multiple și evolutive;

– schimburi „conversaționale” (interactivitate, continuitate);

– dialog de gestiune continuu etc.

R. Cooper și R. Kaplan clasifică activitățile astfel:

activități la nivel de produs

activități la nivel de lot

activități la nivel de proces

activități la nivel de întreprindere.

Activitățile la nivel de produs sunt legate de volumul total de producție și generează costuri direct proporționale cu numărul de unități produse. Inductorii de cost specifici sunt: numărul de ore de muncă pentru activitatea de întreținere, numărul de ore-mașină pentru consumul de energie, cantitatea de materiale prelucrată pentru activitatea de producție propriu-zisă.

Activitățile la nivel de lot sunt independente de numărul de produse din lot dar sunt în corcordanță cu numărul de loturi trecute prin fabricație. În această categorie se încadrează activități precum plasarea comenzilor de achiziție, aprovizionarea, recepția materialelor, lansarea in fabricație, transportul către clienți.

Activitățile la nivel de proces sunt legate strict de un anume produs și sunt realizate pentru a susține producția acestuia ca de exemplu controlul de calitate.

Activitățile la nivel de întreprindere se referă la procesul general de fabricație și generează costuri administrative.

Ca urmare a clasificării prezentate se poate face o delimitare a costurilor în costuri dependente de numărul de unități produse sau de loturi și costuri independente.

Dacă ne raportăm la perioada de gestiune activitățile pot fi clasificate astfel:

activități antemergatoare producției în care sunt incluse planificarea producției,proiectarea și dezvoltarea produselor

activități suport în care sunt incluse acele activități ce ocazionează existența obiectelor de calculație (ex: emitere facturi)

activități curente ce cuprind activități logistice

Numărul de activități dintr-o întreprindere este direct proporțională cu complexitatea operațiilor și de aceea este necesar să se identifice acele activități care contribuie la producerea efectivă a bunurilor și să se elimine activitățile care nu adaugă valoare.

Identificarea activităților are la bază modelul Horvath/Mayer și cuprinde 4 faze:

formularea de ipoteze privind principalele procese, fază care se bazează pe structura produselor, structura întreprinderii, obiectivele întreprinderii;

analiza activităților pentru determinarea proceselor parțiale. Analiza presupune chestionare și interviuri, documentare etc. și are ca scop identificarea pentru fiecare loc de cost a proceselor și rezultatelor acestora (output) precum și necesarul de personal și valori materiale (input) ce determină mărimea procesului;

alocarea capacităților și a costurilor prin planificarea în mod analitic a cheltuielilor necesare proceselor parțiale și prin planificarea cheltuielilor locului de costuri pe baza datelor din exercițiul precedent sau pe baza bugetului;

concentrarea proceselor parțiale în procese principale.

Activitățile pot fi grupate în procese, în funcție de obiectivul comun. Astfel, procesul de producție va regrupa toate activitățile care concură la realizarea lui, respectiv cumpărări de materii prime și materiale, pregătirea comenzilor, activitățile de prelucrare, etc. Un proces se definește ca un ansamblu de activități organizate pentru realizarea unui obiectiv comun și are trei caracteristici esențiale:

este organizat de o manieră transversală față de organizarea ierarhică și față de principalele structuri funcționale ale companiei (departamentul de vânzări, marketing, producție, financiar, de personal, etc.);

fiecare proces are o finalitate de sine stătătoare, unică;

are un client extern sau intern.

După identificarea activităților este necesar să se identifice și să se evalueze resursele consumate de activități. Evaluarea resurselor consumate pe fiecare activitate în parte se face pe baza informațiilor furnizate de managementul companiei. Pe baza informațiilor obținute în această etapă se vor determina determina factorii de cauzalitate, adică inductorii de cost care justifică consumurile de resurse.

1.2.2 Stabilirea inductorilor de costuri si volumul acestora

Inductorul de cost este „o bază de repartizare care prezintă relația de cauză –efect, pe principiul că orice modificare în nivelul inductorului va cauza o modificare la nivelul costului”.

În literatura de specialitate, termenul de inductor de cost are mai multe accepțiuni:

factor de evoluție a costurilor – în sens strategic. Acest sens este ilustrat de Michael Porter, care se referă la factorii de eficiență pe termen lung ai activităților. Porter arată cum „comportamentul costurilor depinde de un anumit număr de factori structurali numiți factori de evolutie a costurilor”. În acest sens este important ceea ce face o activitate după ce a fost declanșată și nu cine declanșează activitatea.

bază de repartizare – în sens contabil. Din punct de vedere contabil, activitățile sunt consumatoare de resurse și activitățile sunt bazate pe factori declanșatori.

unitatea de măsură a activității – în sens comensurabil. În comparație cu primele două sensuri, conform J.A. Brimson „măsura activității reprezintă factorul cu care costul unui proces variază direct, însă măsura activității nu este inductorul de cost. Inductorul de cost este factorul a carui apariție generează apariția cheltuielilor cu consumul de resurse”.

Cea mai dificilă etapă a acestui sistem de cost este alegerea și determinarea inductorilor.

Criteriile de alegere a inductorilor de cost sunt:

gradul de complexitate, diversitate și variație a produselor. Produsele complexe prin consumul de resurse și activități necesită un număr mai mare de inductori de costuri care să reflecte modul în care fiecare obiect de calculație consumă fiecare cost de activitate.

gradul de exactitate a calculației dorit. Pentru un calcul exact teoretic este necesar un număr mare de inductori dar dacă sunt selectați prea mulți inductori de costuri, atunci efortul suplimentar de gestionare a colectării datelor aferente acestora nu poate compensa valoarea informațională obținută prin creșterea preciziei în determinarea costului produsului. În cazul în care sunt selectați prea puțini inductori de costuri, unele produse vor fi probabil supraâncărcate de costuri, iar celelalte trebuie să suporte diminuări de costuri. Ar trebui să fie selectat un număr rațional de inductori de costuri.

Inductorii pot fi aleși din următoarele categorii:

inductori de tranzacție ce pot fi folosiți atunci când toate produsele au aceeași cerere pentru o anume activitate. Acești inductori presupun că se consumă aceeași cantitate de resurse de fiecare dată când se prestează activitatea respectivă și din acest motiv sunt considerați mai puțin exacți

inductori de durată ce se utilizează atunci când există diferențe în nivelul resurselor consumate de aceeași activitate pentru anumite ieșiri și reprezintă timpul necesar pentru desfașurarea unei activități

inductori de intensitate care evidențiază resursele utilizate de fiecare când se prestează o activitate. Acest timp de inductor asigură informația cea mai corectă dar este cel mai costisitor in etapa de implementare.

Toți inductorii de cost trebuie să îndeplinească următoarele condiții: să fie ușor de identificat și utilizat, să fie cauza consumului de resurse și să nu influențeze comportamentul personalului. Inductorii pot fi exprimați în unități de timp, unități valorice, procente, număr de operații etc. Unitatea de măsură folosită trebuie să fie cea care corespunde unei relații directe între cauză și effect.

1.2.3 Regruparea activitatilor pe inductori

Pentru a ușura calculul costului toate activitățile ce au același inductor se grupează într-un centru de regrupare. Centrul de regrupare este echivalentul unui centru de cost tradițional cu diferența fundamentală că nu este reprezentat de compartimente de producție sau prestări servicii ci de activități.

Anumite activități se pot trasa direct unui produs și sunt denumite activități primare sau principale. Inductorul de cost in acest caz corespunde atât activității cât și produsului. Alte activități nu pot fi atribuite direct unui anume produs dar deservesc activitățile primare. Acestea se numesc activități auxiliare și sunt decontate prin activitățile primare de care sunt legate.

După regruparea activităților se poate calcula costul unitar al inductorului astfel:

Costul unitar al inductorului este similar ratei de absorbție a cheltuielilor indirecte calculate în cazul metodelor tradiționale dar doar din punct de vedere metodologic.

Calculul costului pieselor și subansamblelor

Această etapă presupune calculul costului de producție a diverselor componente ale unui produs. Costul de producție este alcătuit din cheltuieli directe și o cotă din cheltuielile indirecte. Costul de producție se calculează pe trei componente:

cost funcție de volumul de producție care este dat de consumul de materii prime, manoperă directă, ore funcționare utilaje

cost lot cauzat de organizarea producției ca de exemplu costul comenzilor de fabricație

cost piesă sau subansamble datorat existenței ca atare și care se referă la proiectare,reproiectare, stocare de informații etc.

Determinarea costului de producție

În costul de producție al produselor fabricate este inclus costul pieselor și subansamblelor, costul altor materii directe, manopera directă, costul functionării utilajelor și costul activităților consumate de produsele fabricate.

Costul activitătilor consumate se determină conform relației:

Cac= Cui x Qi unde

Cac = cost activitate consumată

Cui = cost unitar inductor

Qi = volum inductori utilizați la fabricarea unui produs

1.2.6 Calcul cost complet

Pentru a determina costul complet trebuie să adăugăm la costul de producție o cotă din costul de administrație și de desfacere, cotă stabilită prin intermediul inductorilor de cost specifici acestor activități.

Controlling cost in cadrul metodei ABC

Controlul de gestiune (controlling în accepțiunea anglo-saxonă) cuprinde două noțiuni control și gestiune. Prin gestiunea unei întreprinderi se înțelege a o conduce către îndeplinirea obiectivelor în timp ce prin control se acționează astfel încât să se anticipeze evenimentele viitoare pentru a le conduce in sensul dorit.

Controllingul costurilor este definit ca fiind „sistemul prin care conducerea se asigură că resursele sunt obținute si utilizate eficient, eficace și pertinent conform cu obictivele organizației și că acțiunile in curs merg in sensul strategiei definite”.

Costul este util atât pentru planificare, cât și pentru decizie și control. „Costul, ca instrument al controlului de gestiune, vizează informarea factorilor de decizie. El permite acestora să-și formeze o opinie de ansamblu asupra întreprinderii și, totodată, să gestioneze relațiile cu clienții prin intermediul prețurilor”. Pentru a folosi costurile pentru control este necesar să se stabilească centre de responsabilitate ce pot fi:

centre de cost în care managerul este responsabil de cheltuieli

centre de profit în care managerul este responsabil atât de cheltuieli cât și de venituri

centre de investiții în care managerul este responsabil pentru cheltuieli, venituri și deciziile de investiții.

Prin prisma managementului costurilor întreprinderea este alcătuită din funcții, activități și operații. Metoda ABC face legătura între cheltuieli și activitățile desfașurate. Utilizarea acestui sistem de calculație necesită identificarea tuturor activităților din lanțul valoric al unui produs cât și cauzele consumului de resurse ale activităților respective. Prin analiza procesului valoric, proces ce identifică și asociază activitățile cu evenimentele și resursele consumate, managerii pot examina mai critic toate fazele procesului de producție și pot elimina activitățile și cheltuielile ce nu generează valoare și prin atribuirea mai ușoara a cheltuielilor costurile de producție sunt reduse și mai exacte. Noutatea adusă de metoda ABC este că managerul sau controlorul de gestiune se preocupă de procesele generatoare de costuri înainte de a se preocupa de atașarea acestor costuri la un obiect de calculație. În gestiunea pe activități se pune accentul pe cauzele consumului de resurse, pe cât posibil chiar în momentul consumului, pentru a interveni operativ asupra costurilor activităților delimitate în cadrul firmei. Informația privind costul activității devine, din punct de vedere decizional, mai importantă decât cea privind costul complet al produsului, furnizând o reprezentare mai pertinentă a realității.

Inductorii de cost utilizați în metoda ABC ajută la identificarea modalităților de reducere a costului și furnizează simulari ale impactului reducerii costului. Relația stabilită între activitate, inductor de cost si consum de resurse ajută la cifrarea si controlul costului calitatii si al noncalitatii. Gestiunea costului nu trebuie să mai coboare până la nivel de produs ci acționeaza la nivelul inductorului de cost. Inductorul de cost în cazul pregătirii fabricației produselor este mărimea loturilor, care, la rândul ei, este determinată de modificările soluției constructive a produselor. Majorarea loturilor duce la creșterea costurilor datorită următoarelor considerente:

spațiul necesar producției;

transporturile interne și reparațiile curente;

stocurile de producție în curs de execuție etc.

Pentru a obține un cost complet mai exact, contabilitatea managerială trebuie să ofere factorilor de decizie informații cu privire la:

costurile reale ale stocurilor, costuri formate din costurile de achiziție și cheltuielile de depozitare;

dimensionarea optimă a cantităților de materii prime și materiale deținute de întreprindere și corelarea acestora cu nevoile producției.

Reducerea la minimum a valorii și volumului stocurilor de materii prime și materiale are ca efect diminuarea costurilor de depozitare.

Un obiectiv important al producției de masă constă în reducerea complexității interne până la punctul în care produsele pot fi realizate în mod flexibil, fară suportarea costurilor și termenelor de schimbare a seriilor. Acest lucru este posibil datorită standardizării materiilor prime, instalațiilor și utilajelor, a procedeelor de fabricație încă din etapa de concepție a produselor. Standardizarea presupune un sistem de calcul a costurilor ce determină reducerea consumurilor de materii prime, a numărului de piese, utilaje. Metoda ABC permite reținerea diferitelor tipuri de variabile ce explică formarea costurilor.

În cadrul managementului performanței, pe lângă analiza căilor de reducere a costurilor sau de raționalizare a producției alte posibilități oferite de ABC care vizează managementul performanțelor se refera la:

responsabilizarea decidenților privind nivelul cheltuielilor

o mai buna cunoaștere a costurilor de lansare

determinarea de indicatori necesari managerilor intr-un demers al calitații totale si cunoaștera costului acestei activitati.

Performanța înseamnă eficiență (atingerea obiectivelor stabilite prin respectarea resurselor negociate), eficacitate (atingerea obiectivului rezultat cu respectarea asteptarilor partenerilor) și economicitate.

Ca urmare a celor prezentate se poate afirma ca avantajul oferit managementului de utilizarea metodei ABC este viziunea pe care o propune intreprinderii:

organizația este privită ca o suma de procese, o multitudine de relații intre furnizor și client ce au drept obiectiv satisfacerea clientului final

dezvoltarea proiectului pe misiuni

calculul costurilor si gestiunea prin costuri nu mai sunt suficiente fiind nevoie de formarea personalului

problema valorii percepute de client reprezintă cunoașterea cauzelor performanțelor

scaderea costurilor poate avea efecte negative

este obligatoriu să se acționeze asupra cauzelor nu doar asupra consecințelor

pentru a fi performant trebuie să te compare cu ceilalți.

Pe termen lung din perspectiva de gestiune este importantă cunoașterea costului unei activități deoarece gestiunea costului presupune analiza cuplului cost-valoare.

Calculația costurilor prin metoda ABC furnizează informații utile pentru gestionarea eficientă a costurilor prin metoda ABM (activity-based management). În viziunea ABM, întreprinderea este o rețea de activități care contribuie la procesul de creare a valorii. Managementul pe activități desemnează deciziile manageriale care utilizează informațiile furnizate de sistemul de evidență și calculație a costurilor pe activități în scopul de a mări gradul de satisfacție al clienților și de a îmbunătăți profitabilitatea întreprinderii. Metoda ABC poate fi folosită in scopul de a identifica domeniile în care sunt necesare imbunătățiri in timp ce ABC-ABM sunt utilizate pentru a optimiza procesele și a reduce costurile.

Avantajele si limitele metodei

Avantajele metodei ABC pot fi evidențiate prin compararea posibilităților oferite cu cele ale metodei tradiționale. Avantajul major este dat de posibilitatea de a calcula costul produselor, serviciilor cu o mai mare precizie. Pornind de la costul pe unitate de produs este posibil să se identifice produsele și implicit activitațile ce nu aduc profit și astfel conducerea poate decide:

eliminarea articolelor neprofitabile din linia de produse, crescând astfel profitabilitatea fără creșterea prețurilor, o opțiune valoroasă în perioadele de recesiune.

eliminarea costului menținerii sau rulării unei activități neproductive, crescând rentabilitatea generală.

alocarea de resurse pentru articole profitabile sau elemente care utilizează mai puține resurse.

Metoda ABC reflectă funcționarea unei organizații și contribuie la procesele de luare a deciziilor strategice. Stabilind relația între activități și resursele pe care le necesită, se pot identifica activitățile care consuma prea mult timp sau resurse organizației, sau care contribuie puțin la profitabilitate. Acest lucru ajută în a decide dacă să externalizeze astfel de procedee sau dacă să pună în aplicare procese metodologice de îmbunătățire. De asemenea se pot identifica canalele de distribuție neprofitabile ceea ce permite managementului să adopte strategii de marketing alternative.

Avantajele competiționale ale celor ce implementeează metoda ABC sunt:

identificarea profitabilității fiecărui client prin calculul costului produsului și costului complet al produselor vândute. Diferența intre cele două costuri reprezintă profitul pe client

responsabilizarea personalului. Înțelegerea costurilor permite angajaților să identifice și să analizeze activitățile ce nu aduc valoare și pot contribui la îmbunătățirea sistemului

reducerea riscului economic prin adaptarea la piață cu prețuri competitive.

Limitele metodei ABC

Pentru a identifica activitățile cei ce utilizează metoda ABC folosesc interviuri și sondaje ce se dovedesc a fi consumatoare de timp și costisitoare și în același timp predispuse la erori. De cele mai multe ori este dificil să se obțină informații exacte privind activitățile ce depășesc limitele departamentale. Volumul de muncă este mare atât în faza de implementare cât și de aplicare a metodei.

Capitolul 2

Abordari practice privind implementarea metodei ABC. Studiu de caz la S.C. Slavia Pharm S.R.L.

2.1 Prezentarea generala a S.C. Slavia Pharm S.R.L.

Slavia Pharm a fost fondată ca o companie de familie in anul 1997, an in care a obținut și autorizația de funcționare ca Laborator de forme topice semisolide. Primele produse înregistrate ca mărci comerciale au fost Diclosal gel 1%, Piroxal gel 0,5% și Troxal gel 2%, fiind în prezent cele mai cunoscute și apreciate mărci Slavia Pharm de către majoritatea farmaciștilor din țara.

În paralel societatea și-a dezvoltat propriul portofoliu de forme semisolide fabricate inițial la Arena Group si ulterior la Hyperion Iași sub supravegherea și avizarea Asociației Naționale a Medicamentului.

În anul 2007 a deschis propriul spațiu de fabricație și a obținut primul certificat Good Manufacturing Practice pentru doua linii de producție:

forme farmaceutice solide dozate oral (comprimate, comprimate filmate, capsule si plicuri unidoza)

forme farmaceutice semisolide multidoză (geluri,creme și unguente).

Compania a dezvoltat un portofoliu de 75 produse înregistrate in România, portofoliului medicamentelor adaugându-se o gama variată de suplimente alimentare pe baza de vitamine, substanțe minerale, extracte din plante si substanțe de origine animala. În prezent, compania deține 20 de marci înregistrate în sistemul național, la OSIM.

Slavia Pharm se prezintă ca o companie farmaceutică solidă, cu o dezvoltare consecventă în cele trei domenii de interes: producție proprie de medicamente, comarketing si fabricație sub contract.

2.2 Sistemul actual de conducere al contabilitații de gestiune la S.C. Slavia Pharm S.R.L.

În cadrul societatii Slavia Pharm se pot identifica patru departamente cu activitate specifica dar care împreuna au un rol bine determinat in cadrul contabilitatii de gestiune: departamentul de achizitii, departamentul de producție, departamentul R&D, departamentul comercial.

Directorul comercial este responsabil de intocmirea unei prognoze a vanzarilor, pe care o transmite celorlalte departamente.

Bibliografie

Brăescu,Madalina, (2007) Controllingul costurilor si conducerea profitabila a intreprinderii. (teză de doctorat), Bucuresti: ASE

Budugan,Dorina; Georgescu,Iuliana, (2007) Contabilitatea de gestiune, Bucuresti: Editura CECCAR

Bușan,Gabriela; Ciurlău,Loredana (2012) The use of calculation of cost for activities to improve cost management and profitability disponibil on-line la http://fse.tibiscus.ro/anale/Lucrari2012_2/AnaleFSE_2012_2_047.pdf

Caraiani,Chirața; Dumitrana,Mihaela, (2008) Contabilitate de gestiune & Control de gestiune,Ediția a II-a, București: Editura Universitară

Călin,Oprea; Carstea,Gheorghe, (2003) Contabilitatea de gestiune si calculatia costurilor. Ediția a-II-a revizuită,Bucuresti: Editura Atlas Pres

Diaconu,Paul; Albu,Nadia; Stere,Mihai, (2003) Contabilitate manageriala aprofundata, Bucuresti: Editura Economica.

Dumitru,Corina Graziella; Ioanăș,Corina, (2005) Contabilitatea de gestiune și evaluarea performanțelor, Bucuresti: Editura Universitară.

Ebbeken,Klaus; Possler,Ladislau; Ristea,Mihai, (2001) Calculația și managementul costurilor, Bucuresti: Editura Teora.

Ionașcu,Ion; Filip, Andrei Tiberiu; Mihai Stere, (2003) Bucuresti: Control de gestiune, Editura Economică.

Lepădatu, Gheorghe V., (2008) Metoda ABC în Tribuna Economică, v.19, nr.15

Nayab,N. (2011) Pros and Cons of Activity-Based Costing disponibil on-line la http://www.brighthub.com/office/finance/articles/78752.aspx