Metareferențialitate ȘI Intermediabilitate ÎN Comunicare

=== 8a3dadafe700b53ee7a0457ae6070b393d5391ad_115829_1 ===

METAREFERENȚIALITATE ȘI INTERMEDIABILITATE ÎN COMUNICARE

La inițiativa editurii britanice Hogarth, scriitori de faimă international își propun revizitarea capodoperelor shakespeariene, reimaginate pentru a corespunde realității secolul XXI. Proiectul numit Hogarth Shakespeare s-a lansat în anul 2015 în Marea Britanie, cu ocazia comemorării a 400 de ani de la moartea marelui scriitor William Shakespeare, ulterior proiectul fiind preluat de numeroase edituri, în mai mult de 28 de țări ale lumii. Acest proiect oferă pieselor vechi oportunitatea de a exista în prezent, oferind totodată cititorilor ocazia de a reciti piesele originale și de a descoperi noi opere inspirate din acestea, reinterpretate însă pentru a corespunde realităților zilelor noastre.

”O paranteză în timp” scrisă de scriitoarea britanică Jeanette Winterson este o reinterpretare a piesei ”Poveste de iarnă” a lui William Shakespeare, ce cuprinde reinterpretarea poveștii în manieră modernă, purtând amprenta pronunțată a scriitoarei.

În piesa lui Shakespeare, regele Siciliei, devine brusc gelos pe cel mai bun prieten al său, regele Boemiei. Regele Siciliei credea că soția sa avea o relație amoroasă cu prietenul său așa că cere unui servitor să-l asasineze pe rival. Servitorul îl avertizează pe regale Boemiei și acesta fuge cu iubita sa. Între timp Hermiona, regina Siciliei, dă naștere unei fiice, Perdida, care ajunge să trăiască în Boemia ca fiica unui păstor. Ulterior atât fiul regelui Boemiei, cât și regale Siciliei se vor îndrăgosti de aceasta.

De la această poveste pleacă autoarea, Janette Winterson, care scrie o dramă modernă, unde păstorul este ”Shep” patronul unui bar, iar locul cailor este luat de BMW-uri scumpe și luxoase. Leones, regele Siciliei, nu mai e rege, ci este un magnat britanic pe nume Leo, iar regina Hermiona este o cântăreață franceză pe nume Mimi. Regele Boemiei e înlocuit de Xeno, prietenul din copilărie al lui Leo, în prezent un programator de succes. Cu toate aste modificări și reinterpretări, povestea de iarnă se repetă, într-o variantă modernă, mai mult sau mai puțin precisă, după mai bine de 400 de ani.

“Scorpia” este reimaginarea operei “Îmblânzirea Scorpiei” adusă în prezent de scriitoarea americană Anne Tyler. Acțiunea operei lui Shakespeare se învârte în jurul relațiilor dintre veronezul Petruchio și Katherina, care prin prisma contextului, dar și a caracterului ei este o scorpie. Katherina este oarecum obligată de împrejurări și de tatăl său să îl ia de soț pe Petruchio, care prin practici oarecum mișelești și nedemne reusește să o îmblânzească și să o facă supusă.

Spre deosebire de piesa lui Shakespeare, Anne Tyler se axează mai mult pe relația personajului feminin cu propria persoana. Astfel Katherina devine Kate, fiica unui renumit cercetător, iar Petruchio este Piotr, asistentul cercetătorului. În momentul în care mama lui Kate moare, aceasta alege să-și ajute sora și tatăl, luând asupra sa treburile casnice și jucând un rol important în viețile tuturor membrilor familiei. Lucrurile se schimbă în momentul în care cercetătorul intervine în viața lui Kate și pune la cale un plan de a-l ajuta pe Piotr să nu fie deportat, plan care o include fără voia sa și pe Kate. Începând cu acest moment, accentul cade pe felul în care asistentul pe nume Piotr o va îmblânzi pe Kate.

Opera care a inspirat-o pe scriitoarea canadiană Margaret Atwood în scrierea romanului ”Pui de cotoroanță” este piesa ”Furtuna” scrisă de William Shakespeare. În piesa lui Shakespeare protagonistul este ducele de Milano, care a fost detronat de către fratele său uzurpator, ajutat de regele de Napoli. Ducele de Milano și fiica sa au fost trimiși pe o insulă locuită de două spirite, Ariel și Caliban. Ducele de Milano, Prospero ajunge să învețe practica vrăjitoriei de la cei doi, cauzând în final o furtuna care face ca vasul pe care se afla fratele său să ajungă la respectiva insulă. Caracterul magic al operei constă în faptul că adevărurile despre ordinea cosmică, iubire sau etică, rămân valabile, chiar dacă pe insulă inclusiv imposibilul devine posibil.

Putem spune cu certitudine că Margaret Atwood a scris romanul unei furtunii perfecte, purtându-și cititorii prin sistemul penitenciar, de la închisorile pentru clasa politică coruptă și până la deținuții de drept comun. Scriitoarea propune fenomenele paranormale, iar comunicarea cu cei dragi este posibilă chiar și dincolo de moarte, adaugând astfel o doză de originalitate operei, care deși urmează coordonatele piesei lui Shakespeare propune un final neașteptat.

Opera ”Shylok este numele meu” reprezintă interpretarea scriitorul britanic Howard Jacobson pentru piesa ”Negustorul din Veneția” a lui William Shakespeare. În piesa lui Shakespeare Shylock este un evreu camătar din Veneția, care adunase o avere uriașă împrumutând bani cu dobânzi foarte mari. Adversarul său este Antonio, care îl urăște atât pe considerente de rivalitate profesională, cât și pe considerente ce au la bază originile evreiești ale lui Shylock. Un contract de împrumut între cei doi întărește rivalitatea deja existentă, iar Shylok încearcă să își obțină drepturile pe cale legală. Printr-o chichiță din contract Antonio este eliberat, iar Shylock este condamnat, își pierde averea și este obligat să se convertească la creștinism.

Shylok, celebrul negustor, se întoarce în vremurile noastre ca un personaj foarte inteligent, preocupat de teme legate de dreptate și răzbunare. În această nouă interpretare a piesei lui Shakespeare, Shylock apare ca personaj de sine stătător, dar și ca proiecție a conștiinței lui Strulovitch, un negustor de artă. Dialogurile dintre cei doi dezbat probleme fierbinți ale contemporaneității, precum rasismul față de evrei, modificarea relațiilor dintre părinți și copii sau manifestarea dragostei în interiorul familiei.

Romanul ”Coaja de nucă” a scriitorului britanic Ian McEwan reprezintă reinterpretarea unei povești clasice despre crimă și trădare, inspirată de piesa ”Hamlet” a lui William Shakespeare. În piesa lui Shakespeare, tatăl lui Hamlet, regele Danemarcei, este otrăvit de către fratele său Claudius, care ulterior se căsătorește cu regina și devine noul rege al țării. Hamlet află povestea de la fantoma tatălui său și decide să îl răzbune. În final, atât Hamlet, cât și mama sau și unchiul său, mor.

Povestea reimaginată în romanul lui Ian McEwan este relatată din perspectiva unui fetus a cărui mamă l-a înșelat pe soțul ei John, cu fratele acestuia Claude, și acum plănuiește să-l otrăvească pe John. În aceast roman Hamlet este reprezentat de fetus, care este însă un fetus înzestrat cu conștiință și bine ancorat în actualitate. Închis în uter precum miezul într-o coajă de nucă, fetusul nu poate face altceva decât să întoarcă situația pe toate părțile, în încercarea sa de a găsi o soluție.