Metamorfoză urbană. [309656]

Metamorfoză urbană.

Regenerarea spațiilor degradate în urma modificării țesutului urban

CUPRINS

Introducere

Argument

Legătura cu lucrarea de diploma

Metoda de cercetare și structura lucrării

Premisele studiului de cercetare

Contextul general al evoluției orașelor din România

Centrul orașului în raport cu evoluția sa

Regenerare urbană

Exemple de regenerare a [anonimizat]: [anonimizat]. țesut nou

Determinarea și clasificarea spațiului neconstruit

Abordarea spațiilor degradate prin funcțiuni publice

Abordare sit str. Fântânii – hibrid

Concluzii

Bibliografie

INTRODUCERE

Argument

Orașul contemporan se dezvoltă în contextul unei societăți în care comunitatea se dorește a fi una a [anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat] 50-60 [anonimizat]. Proiectele, [anonimizat], practic, [anonimizat]. [anonimizat], populația care formează comunitatea aferentă.

Creșterea spațiului construit stârnește interesul populației și activează conștiința acesteia indiferent dacă rezultatul reprezintă un succes sau un eșec. Însă ritmul accelerat al schimbărilor și viteza de proiectare a arhitecturii moderne duce la o interpretare și abordare artificială a țesutului existent și astfel la discrepanțe semnificative în organismul urban. [anonimizat] a soluționa problemele ivite.

[anonimizat] a orașelor este reprezentată doar în cazul în care elementele construite definittorii acelei perioade au rezistat trecerii timpului. Există o [anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat], indiferent de structura care a [anonimizat]. Fie că e [anonimizat] s-a dezvoltat și astfel orașele s-[anonimizat] e vorba de așezări teritoriale care au avansat o data cu progresul tehnologic și industrial care le-a [anonimizat]. Evoluția tehnologică intervine puternic în structura orașelor care introduc noi șabloane generate de utilizarea mult mai frecventă a autovehiculelor, [anonimizat] infrastructurii pentru a deservi cât mai potrivit noua economie. Lăsând la o parte aceste schimbări, alt aspecte extrem de relevante în acest studiu sunt proiectele de sistematizare urbană din secolul anterior, și în cazul anumitor orașe și seria de evenimente catastrofice, naturale sau cauzate de conflicte ale societății, a căror consecințe grave determină restructurarea unor zone foarte mari a orașelor. Zona de contact sau intersecția dintre toate aceste tipuri de țesut, fiecare realizat conform ideilor perioadei aferente, reprezintă partea esențială a studiului propus, rezultatul obținut în aceste locuri materializându-se adesea în suprafețe semnificative neutilizate, goluri sau spații interstițiale ale organismului urban care cel mai adesea riscă să se transforme în spații reziduale.

Regenerarea urbană este procedeul complex prin care se încearcă revitalizarea spațiilor în declin prin îmbunătățirea structurii fizice, dar și economice și sociale a teritoriului vizat. Contactul dintre vechi și nou raportat la țesutul orașului și la functionarea acestuia prin intermediul relației dintre cele două părți este o parte vitală, egalitatea raportului dintre melancolia față de trecut și viziunea față de viitor este esențială pentru a revitaliza cu succes orice teritoriu. Conștientizarea contextului, privind în egală măsură în ambele direcții ale axei timpului, este adesea insuficientă și astfel există riscul ca treptat orașul să își piardă caracteristicile definitorii transformându-se într-o „agregare de obiecte disparate” . Identitatea locului trebuie prezervată, evitând eliminarea aspectelor relevante în mod paradoxal date la o parte prin însuși structurile care ar trebui să genereze difuzarea lor în continuare.

Premisele actuale ale spațiului urban sunt de a dezvolta în comunitatea multiculturală în care trăim punți de legătură, nu ziduri accentuază potențialul spațiilor studiate de a se transforma în destinații, de a deveni simbol al regenerării și de a realiza noi conexiuni urbane în interiorul țesutului pe care îl definesc și ale cărui limite pot fi explorate și exploatate .

Legătura cu lucrarea de diplomă

Localizarea orașului Satu Mare în nord vestul țării la graniță cu Ungaria este factorul determinant al evoluției orașului care a trecut printr-o serie de etape succesive de restructurare. Pe tot parcursul istoriei, până la includerea spațiului în teritoriul țării la 1918, orașul a fost teatrul în care s-au desfășurat multiple lupte teritoriale, victoria aparținând pe rând uneia dintre marilor puteri, care fiecare a dirijat organizarea statului la momentul stăpânirii într-o manieră diferită. Pe lângă acestea dacă luăm în considerare inundațiile din 1970 împreună cu planurile de sistematizare care au urmat, vom descoperi că orașul de azi este un colaj alcătuit din piese variate în funcție de perioada în care au fost inserate și, mai mult decât atât, că la intersecția dintre aceste piese se regăsesc adesea spații neutilizate. În acest mozaic de tipologii ale țesutului au fost introduse pe parcurs o serie de lucrări de infrastructură care au străpuns țesutul cauzând și ele apariția unor situri neregulate a căror utilitate a fost uneori compromisă.

Studiul analitic realizat în baza acestei cercetări constituie punctul de plecare în abordarea proiectului de arhitectură din fazele următoare. Acesta vizează regenerarea unuia dintre aceste situri, parte dintr-o rețea de spații neutilizate generate de-alungul digului de apărare aferent râului, rezultate în urma inserției podurilor actuale care fac legătura între cele două părți ale orașului. Provocarea acestei zone este accentuată de dificultatea reconectării ei cu restul orașului având o delimitare puternică pe toate laturile insulei urbane din care face parte situl: la sud se află râul și pe limita de proprietate digul de protecție, la est calea ferată și la vest podul Decebal care se continuă cu o arteră principală pe toată partea de nord.

(de introdus schemă/plan)

Astfel este evidentă necesitatea integrării în procesul de regenerare a unui studiu din care să reiasă instrumentele și modalitățile prin care se poate reintegra șii conecta zona studiată cu restul țesutului. Mai mult decât atât, contrastul se regăsește și la nivelul fondului construit din vecinătate atțt cel situat în interiorul insulei dar și dacă depășim aceste limite descoperim că construcțiile vecine aparțin pe toate laturile unei tipologii diferite, localizând situl într-una dintre zonele de contact ale etapelor diverse de evoluție a orașului.

Întreg proiectul se va raporta la oraș, cu precădere la malul drept al râului și mai ales la evoluția arhitecturii care se aliniază cu frontul spre apă, țesut în care se regăsește parte din zona veche de locuințe joase, ansamblul administrativ proiectat de Nicolae Porumbescu împreună cu blocurile de locuire colectivă realizate la momentul sistematizării orașului și țesut nou de construcții realizate recent.

Regenerarea locului vizează transformarea spațiului degradat într-o nouă destinație, un spațiu universal cu funcțiuni multiple în care să se poată dezvolta comunitatea locală, atât din punct de vedere economic dar și social și cultural.

Metoda de cercetare și structura lucrării

Studiul se bazează pe o cercetare teoretică a aspectelor care constituie latura economică, socială, culturală și istorică a spațiului studiat, o serie de informații venind pe filială românească prin consultarea organizațiilor specializate din județ, dar o succesiune de planuri și date importante au fost obținute și prin contact cu arhiva națională maghiară care deține mărturii legate de orașul studiat în mod particular din perioadele în care acesta a fost sub stăpânirea Ungariei. Planurile istorice joacă un rol foarte important pe tot parcursul cercetării, ele dezvăluind prin analize amprentele perioadelor anterioare în organismul urban actual.

PLANUL DE IDEI

Premisele studiului de cercetare

Contextul general al evoluției orașelor din România

Prima fază reprezintă o trecere succintă în revistă a diferitelor etape prin care a trecut urbanismul și arhitectura țării, precum și a anumitor evenimente sau personalități care au influențat sau redirecționat procesul de dezvoltare către o formă specifică. Plecând de la unirea principatelor românești, până la căutările specificului național și apoi transformarea orașului într-unul modern socialist în secolul precedent, procesul de formare al orașelor întâmpină diferite ideologii impuse ale căror consecințe se regăsesc în țesutul contemporan.

Centrul orașului în raport cu evoluția lui

Indiferent de structura originară, orașele se confruntă permanent cu problema centralității care se modifică o dată cu țesutul urban, fie că e vorba de o creștere constantă, o deplasare a acestei zonei sau uneori o multiplicare în mai multe centre dispersate sau în rețea. Evoluția zonei centrale este strâns legată de modul în care funcționează organismul urban, el reprezentând nucleul polarizator a căror relații influențează atât imediata vecinătate cât și restul teritoriului din care face parte.

Regenerare urbană

Conceptul de regenerare pleacă la origine din Anglia unde a fost utilizat pentru prima oară ca reacție la condițiile precare și nesanitare ale nivelului de trai al clasei joase în perioada industrializării accelerate. Procesul nu este foarte clar definit încă nici astăzi însă în funcție identitatea și caracterul locului regenerarea ajută prin intermediul unor instrumente specifice la dezvoltarea și revitalizarea zonelor degradate sau în declin. Este încercarea de a obține reversul regresului în care se află o parte dintre spațiile neutilizate studiate pe parcursul acestei lucrări.

Exemple de regenerare

Situații particulare există nu doar în România, astfel că acest tip de proces se poate implementa la scară variată. Următoarele proiecte analizate reprezintă exemple pozitive prin care suprafețe semnificative ale orașelor din care fac parte au fost transformate pentru o mai bună funcționare în raport cu orașul și relațiile din interiorul țesutului.

Slussen stockholm – Foster and partners

Euralille – OMA

1 sau 2 din România (de văzut care este cel mai protrivit)

Concluzii

Tocmai varietatea structurile care le-au generat sprijină și potențialul de dezvoltare al spațiilor din zona de contact a vechiului cu noul. Ele sunt caracterizate în primul rând de posibilitatea multiplelor utilizări dar și de capacitatea de a conecta și întări relațiile din țesut pentru o mai bună funcționare a organismului pe care îl reprezintă.

Studiu de caz: Satu Mare

Satu Mare – evoluție istorică

Ilustrarea evenimentelor principale care au determinat forma actuală împreună cu o serie de ilustrații schematice facilitează pe de o parte întelegerea orașului și a relațiilor din cadrul acestuia. Pe de altă parte același parcurs va ușura detectarea zonelor degradate precum și relațiile disfuncționale existente care reprezintă principalul subiect de studiu al acestei lucrări.

Țesut vechi vs. țesut nou

În contextul unui oraș alcătuit din părți a căror limită se citește puternic datorită contrastului cu vecinătatea imediată, studiul relațiilor dintre tipologii diferite de țesut este esențial. Raportarea vechi-nou, istoric-modern/contemporan servește nu pentru a stabili care dintre acestea este mai bun, ci pentru a evidenția problematica spațiilor situate la intersecția lor.

Determinarea și clasificarea spațiului neconstruit

Spațiul neconstruit este parte integrantă din organismul urban. El este de asemenea foarte variat generând tipologii diferite specifice unor funcțiuni adiacente clădirilor sau specifice orașului în sine. O ultimă categorie în clasificarea acestor goluri sunt spațiile degradate sau în declin care în cazul orașului Satu Mare se găsesc nu doar în zone nepopulare ci și înrădăcinate adânc în structura centrului orașului.

Abordarea spațiilor degradate prin funcțiuni publice

Seria spațiilor generate de modificările din cadrul țesutului urban se împart într-o ultimă categorie în funcție de utilitatea lor actuală. Atât din analiza spațiilor utilizate și funcționale, dar și din analiza exemplelor de regenerare urbană se poate deduce că cel mai adesea o funcțiune publică facilitează revitalizarea zonelor degradate sau părăsite atunci când aceasta răspune favorabil necesităților comunității.

Abordarea sitului de pe str. Fântânii

Concluzii

PREMISELE STUDIULUI DE CERCETARE

Contextul general al evoluției orașelor din România

Suprafața teritoriului se tot modifică; unirea principatelor;

Austeritatea arhitecturii din sec 20, glorificarea unei societăți juste și luminate

Schimbări violente, rapide fără egal – dezorientare, suferință, criză morală – cultul crizei în perioada interbelică

Victoria socialismului, oraș modern socialist

Specificul național intră în etapă nouă din 1968 (Porumbescu, casa de cultură de la Suceava, prima construcția care anunță această nouă etapă)

Centrul orașului în raport cu evoluția sa

Dezvoltarea monocentrică a orașului

Evoluția centrului în raport cu evoluția orașului

Relația centru – periferie/ cartiere vecine

Regenerare urbană

Definitie proces

Instrumente

Rezultate dorite, impact asupra orașului

Exemple de regenerare a spațiilor degradate

Slussen stockholm – Foster and partners

Euralille – OMA

Concluzii – potențialul de dezvoltare

Studiu de caz: SATU MARE

Satu Mare – evoluție istorică

(de interpretat timeline + introdus scheme)

Țesut vechi vs. țesut nou

Determinarea și clasificarea spațiului neconstruit

Abordarea spațiilor degradate prin funcțiuni publice

Abordare sit str. Fântânii – hibrid urban

Concluzii

Bibliografie ( de completat )

Ioana Ardelean, „Dinamica în spațiul interstițial. Concept, forme, vizualizări”, teză de doctorat Universitatea de arhitectură și Urbanism Ion Mincu, Școala doctorală Spațiu-Imagine-Text-Teritoriu, coordonator prof. dr. arh. Dorin Ștefan, septembrie 2012

Francoise Choay, Imaginea orașului, biblioteca URBANISMUL, serie nouă, București 2012

Francoise Choay, Pentru o antropologie a spațiului, biblioteca URBANISMUL, serie nouă, București 2011

Francoise Choay, Urbanismul: utopii și realități, Editura Paideia Simetria, București 2002

Gustavo Giovanoni, Orașele vechi și noul urbanism, Editura Gemma, București, 2016

Cozma Jurov, Centre civice, Editura Tehnică, București, 1979

Fred Koetter, Collin Rowe, Orașul colaj, trad. lb. română, coord. trad. conf. univ. Dr. Magda Teodorescu, Editura Universitară „Ion Mincu”, București, 2013

Cezar Lăzărescu, Urbanismul în România, Editura Tehnică, București 1977

Cezar Lăzărescu, Arhitectura și viața orașelor, Editura Tehnică, București, 1986

Philipp Oswalt, Klaus Overmeyer, Philipp Misselwitz, Urban catalyst – The power of temporary use, Dom publishers, 2013

Doru Radosav, Vasile Savinescu, colecția Județele patriei, Satu Mare – Monografie, Editura Sport Turism, București 1980

Doru Radosav, Ghid de oraș – Satu Mare, Editura Sport Turism, București, 1984

Radu Radoslav, „Spațiul public ca spațiu cultural al unei comunități umane”, teză de doctorat Institutul de arhitectură Ion Mincu București, coordonator prof. dr. arh. Sandu Alexandru, 1997