METAMORFOZĂ- LEGĂTURA DINTRE OM ȘI NATURĂ [305429]

[anonimizat]:

CONF. UNIV. DR. CARUȚIU GHEORGHE

PROF. UNIV. DR. BERCU RODICA

ABSOLVENT: [anonimizat] 2019

CUPRINS

INTRODUCERE ………………………………………………………………………….…..3

STRUCTURA LUCRĂRII……………………………………………………………………..7

Capitolul I – METAMORFOZE- LEGĂTURA DINTRE OM ȘI NATURĂ …………………7

I.1.1. Realitate și fantezie…………………………………………………………..…..……7

I.1.2.Titlul lucrărilor …………………………………………………………………………8

I.1.3.Motivul formelor feminine ………………………………………………………………………………….9

I.1.4. Motivul naturii………………………………………………………………………………………………….10

I.1.5.Alcătuirea spațiului plastic al lucrărilor………………………………………………………………11

I.1.6. Tehnica de lucru………………………………………………………………………………………………..14

[anonimizat]…………………………………………………..16

II. 2.1. Partea științifică a lucrării…………………………………………………………16

II.2.2. Plante acvatice……………………………………………………………………….16

II.2.3. Plante xerofile ……………………………………………………………………….16

II.2.4. Plante mezofile……………………………………………………………………….17

II.2.5 Plante acvatice……………………….……………………………………………….19

[anonimizat]……..……………………………..22

III. 3.1.Femeia cu frunze…………………………………………………………………….22

III. 3.2.Femeia cu cap de vrăbiuță………………………………………………………….23

III. 3.3.Femeia cu năvod…………………………………………………………………….25

III.3.4. Femeia cu rodia……………………………………………………………………….26

III.3.5. Zborul………………………………………………………………………………….28

III.3.6. Structura plantelor la microscop…………………………………………………..29

CONCLUZII………………………………………………………………………………….30

ANEXE………….…………………………………………………………………………….31

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………….………………….46

INTRODUCERE

“[anonimizat]” [anonimizat] a reinventat natura și a redus-o la simple forme geometrice. Întreaga creație a artistului este o [anonimizat], idee și sentiment.

Motivul meu de cercetare a [anonimizat]. [anonimizat], [anonimizat], iar această temă a fost abordată de-a lungul istoriei artei de către mulți artiști.

[anonimizat] o [anonimizat]. De asemenea compozițiile realizate au și o tentă simbolică.

[anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat]. [anonimizat], la mediul in care omul a trăit din cele mai îndepărtate timpuri.

Unul dintre artiștii ce ma inspirat în lucrările mele a fost Giuseppe Archimboldo.

Arcimboldo a [anonimizat]-a asamblat sub forma unor portrete umane. Principalele obiecte ce apar în tablourile sale sunt (fructele, legumele) luate separat din cate un anotimp.

Una dintre lucrarile sale numita Primăvara prezintă un portret realizat din flori și plante ale anotimpului respectiv.

După acest model al artistului, am realizat si eu aceste compoziții. Spre exemplu, în tabloul intitulat Femeia cu frunze am utilizat elemente vegetale în mod repetat, frunze de diferite dimensiuni și flori.

Privite de la distanță, ansamblurile vegetale compun un chip văzut din profil, însă observate de aproape, ele sunt elemente ale naturii, viu colorate, aflate pe un fundal clarobscur.Acest lucru înseamnă că în tablourile artistului italian apare jocul de lumină și de umbră. Această impresie lipsește în compozițiile mele.

Efectul produs pune în valoare chipurile fantastice ale personajelor, întregul aranjament vegetal dar și expresivitatea privirii.

În opoziție cu aceste lucrări eu am lăsat să se observe albul hîrtiei, iar pe alocuri am utilizat transparența. Formele precise și motivele inspirate din natură, ce apar în tablourile lui Arcimboldo le-am eliminat atunci cînd am realizat aceste compoziții. Astfel le-am inlocuit cu simple pete de culoare, laviuri, ce sugerează elemente din natură.

De asemenea, formele circulare, liniile spiralate, frînte, contorsionate, ne trimit cu gîndul la motivele naturale.

În tablourile artistului prezentat mai sus, omul își schimbă înfățișarea într-un cuvînt se metamorfozează. Principala temă a lucrărilor realizate de mine reprezintă ideea de metamorfoză, modul în care ființa umană capătă însușirile naturii și invers, astfel intre cele două se creează o puternică legatură.

Încă din antichitate, ideea fundamentală a lui Hipocrat, aceea că mediul înconjurător influnțează ființa umană, a constituit un reper filozofic, valabil pînă în prezent.

Socrate, de asemenea, considera că cel ce trăiește în armonie cu sinele său, traiește în armonie cu natura.

În cele 6 lucrări realizate am reprezentat femeia, însă ea a devenit o metamorfoză, o ființă ce își are rădăcinile în natură.

În compozițiile mele, trupul de femeie este acoperit de fructe coapte, rodii zemoase, de mușchiul verde ce îmbracă coapsele pline, iar pîntecul adăpostește ființe acvatice.

Astfel, ființa umană s-a contopit cu natura, cu diferitele sale fețe ciudate si s-a transformat într-o femeie cu sînii goi, cu aripile plecate, cu linii armonioase, care pleacă din pieptul rotund, pentru a coborî pînă la picioarele goale, care se confundă cu iarba.

Metamorfoza este aici un fenomen natural, în care timpul domină cele doua elemente, respectiv natura și omul. Acestea se transformă în elemente noi. Fiind efemeră, această ființă începe să se stingă, asemeni naturii, iar timpul îi determină căderea și îi grăbește dizolvarea. Astfel, ea revine la forma inițială din care a fost creată.

Abordarea metamorfozei în istoria artei universale

Dupa cum am mai precizat principala mea sursă de inspirație în realizarea lucrărilor de disertație, a fost creația lui Giuseppe Arcimboldo. Acesta a luat separat elementele naturii, (fructe ,legume, viețuitoare marine,) pe care lea asamblat într-un întreg și a format compoziții ce întruchipează niște portrete.

Paleta luminoasă cu tonuri primare, galben, roșu, albastru, si tonuri binare, oranj sau verde, se armonizează și se pliază perfect pe fiecare formă, iar un element ce caracterizează arta lui Arcimboldo este dozajul caloric utilizat in compoziții.

Artistul studiază fizionomia, fiind interesat de științele naturale si portret, iar fiecare element este așezat exact acolo unde se potrivește, în funcție de forma și de culoarea sa. Astfel, în cele 6 tablouri pe care le-am realizat am utilizat același traseu. Deși personajele mele nu sunt realizate anatomic,ele reprezintă un trup feminin iar acest lucru se observă datorită modului în care am utilizat elementele de limbaj plastic, culoarea, liniile spiralate și formele sferice.

Iubitor de natură și de botanică, pictorul Giuseppe Arcimboldo a început prin a executa schițe și desene minuțioase în care înfățișa portrete compozite, ieșite din comun, folosind simboluri și elemente din natură. Cele mai cunoscute tablouri sunt Anotimpurile.

Acestea prezinta patru portrete din profil, destinate a fi expuse afrontat: Iarna cu Primăvara și Vara cu Toamna. Pe fondul întunecat, se observă chipurile încruntate ori surîzătoare ale ființelor, ce reprezintă fiecare sezon.

Ceea ce surpride privitorul este expresivitatea chipului. Deși fantastic, fiecare element se îmbină unul în celălalt într-o armonie perfectă. Pornind de la această idee, am realizat niște personaje fantastice, ce sugerează siluete feminine, în mișcare , cum este lucrarea Femeia cu năvod. De asemenea centrul de interes este reprezentat de un simbol, si anume peștele.

Peștele este realizat în tehnica colajului.

Acesta este un procedeu, care constă în compunerea unui tablou prin lipirea unor elemente eterogene, în scopul obținerii unui efect de ansamblu. Astfel acest element a fost inițial executat pe un alt suport și adăugat prin lipire. Între formele obținute s-a creat o legătură.

De asemenea toate aceste desene realizate separat, au fost lucrare în creion, datorită faptului că am putut executa mai bine detaliile, linia și valorația.

STRUCTURA LUCRĂRII

Lucrarea de disertație este alcătuită din trei capitole intitulate:

Metamorfoze – legătura dintre om și natură

În primul capitol voi prezenta ideea de la care am pornit, artistul ce ma inspirat, titlul ales și ce anume m-a determinat să optez pentru această temă. De asemenea, voi descrie motivele folosite, simbolurile, și modul în care am reprezentat tema naturii și a omului.

Voi scoate în evidență legătura dintre aceste două elemente, frumusețea și efemeritatea lor, dar și modul în care ele se contopesc într-o singură ființă.

Metamorfoza se produce în timp si ramîne veșnică. Ea este un proces natural, iar în lucrările mele, femeia este un element ce trăiește prin natură, îi împrumută calitățile și în cele din urmă se contopește cu ea. De asemenea voi vorbi despre titlul lucrărilor, motivul formelor feminine și al naturii, dar și despre modul în care am organizat spațiul plastic.

În al doilea capitol voi prezenta partea ștințifică a lucrării mele de disertație.

Analiza lucrărilor plastice

În acest ultim capitol voi descrie fiecare lucrare pe care am realizat-o.Capitolul pune în evidență tema, scopul pe care l-am urmărit atunci cînd am ales să realizez metamorfoze, tehnica de lucru folosita, dar și elementele de limbaj plastic (linie, punct, culoare, formă), ritmul, centrul de interes al lucrării, precum și contrastul (cald-rece, închis-deschis, de calitate, de cantitate și simultan) precum și armonia dintre plin si gol.

CAPITOLUL I

METAMORFOZE – LEGĂTURA DINTRE OM ȘI NATURĂ

Realitate și fantezie

Încă din cele mai vechi timpuri, pictorii au fost fascinați de furmusețea naturii, dar și de formele feminine, pline de voluptate și de dorință, astfel le-au surprins pe pînză.

Artistul așează femeia în sînul naturii,astfel, ființa umană se contopește cu mediul și se transformă într-o ființă imaginară. Ea împrumută elementele mediului în care trăiește.

Spre deosebire de pictorul Arcimboldo ce a reprezentat chipuri, eu am înfățișat trupuri, deoarece acestea exprimă mai bine mișcarea, și scot în evidență esența feminității.

As putea spune ca orice creatie se naste mai intai din imaginatie. Imaginatia este cea care domina mintea artistului, iar pictorul selecteaza si metamorfozeaza elementele realitatii.

Metamorfoza este un proces biologic de transformare prin care trec fiintele umane de-a lungul vietii, dar si natura. Omul se dezvolta de la forma de copil, tînăr, la cea in stadiul de adult, printr-o schimbare evidenta, dar si destul de rapida a infatisarii. Tot acest proces depinde numai de timp, astfel omul si natura functioneaza dupa acelasi mecanism.

Fiinta se naste, creste, se schimba la fel ca un germene de grau, fragil, ce incolteste, se deschide pentru ca noua planta sa poata creste. Astfel, artistul realizeaza un proces de metamorfoza, el transforma realitatea in imaginatie.

Ideea de la care am pornit in realizarea lucrarilor mele a fost legatura dintre natura si om, modul in care aceste doua elemente se aseamana..

Am ales aceasta tema deoarece mi-a oferit posibilitatea de a ma lasa in voia creativitatii, de a explora elementele ce fac parte din natura si de a le reinterpreta.

Am exprimat prin pictura emotia naturii, puterea pe care aceasta o are de a se transforma, frumusetea formelor naturale si umane, unitatea prin care ele se determina unele pe celelalte, pintr-o infinitate de tranzitii.

Metamorfoza naturii si cea a fiintei umane, aceasta trecere subtila determinata de timp, mi-a oferit posibilitatea, de a explora tainele ascunse ale elementelor naturale si legatura naturii cu fiinta umana.

Artistul ce ma inspirat, in creeatia mea a fost Giuseppe Arcimboldo. Acesta a folosit motive vegetale, florale, etc.

Spre exemplu temele de metamorfoza ale lui Arcimboldo sunt complexe, fiind caracterizate prin unitate in varietate. Ceea ce inseamna ca toate formele create,se potrivesc intr-un mod confortabil.

Am descris aceasta etapa de transformare folosindu-ma de ritmul curbelor si al liniilor oblice, ce ofera dinamism catorva compozitii, cum este spre exemplu Femeia cu navod. Punctul de plare a fost elementul real, cum ar fi vegetatia, pe care insa l-am transformat cu ajutorul elementelor plastice. Prin tusele usoare, aproape insesizabile, am evidentiat detaliile si am imbracat formele pline, de-a dreptul voluptoase. De asemenea, cu ajutorul laviurilor am dramatizat culoarea, pentru a accentua frumusetea detaliilor.

Titlul lucrărilor

Titlul pe care l-am ales este Metamorfoze – legătura dintre om și natură, datorita faptului ca am reprezentat in tablourile mele atat fiinta umana, frumusetea trupului feminin plin de curbe si onduleuri asemeni elementelor din natura, dar si mediul natural, modul in care aceste doua elemente se armonizeaza.

In istoria artelor necesitatea de a denumi o pictura a aparut odata cu aparitia Saloanelor la sfarsitul secolului al XVII. Astfel in momentul in care isi face aparitia piata de arta, expozitiile si cataloagele fac necesara cunoasterea unei lucrari dupa titlul acesteia.

Titlurile pe care le-am ales sunt reprezentative si descriu fiecare lucrare. Acestea sunt urmatoarele: ,Femeie cu cap de vrabiuță,Femeia cu năvod,Femeia cu frunze, Femeia cu rodie și Zbor. Prima compozitie plastică înfățișează un trup feminin iar centrul de interes este reprezentat de o vrabiuță.

Titlul trebuie sa fie cel care transmite în mod direct mesajul, despre ce este vorba in tablou. Numele operei și imaginea reprezentată trebuie sa fie intr-o stransa legatura, astfel titlul unei opere este format din cuvant si imagine. Prin intermediul cuvantului ni se transmite o anumita idee, care in pictura, cu ajutorul elementelor de limbaj plastic, al gamei cromatice folosite, al formei, se materializeaza in compozitia plastica.

Pentru a alege acest titul, m-am inspirat si din carti, reviste si studii asupra legaturii dintre om si natura, observand ca din cele mai indepartate timpuri marii scriitori au abordat aceasta tema. Spre exemplu, Metamorfozele lui Ovidiu, marele poet latin, povestesc in cele cincisprezece carti istoria lumii de la iesirea din haos pana la epoca infloritoare a lui Iulius Cezar.

La o simpla analiza a cuvantului putem observa faptul ca “metamorfoza” inseamna capacitatea de a-si schimba infatisarea, de a se transforma intr-o planta sau intr-un animal. Astfel, acest cuvant defineste in mod perfect fata schimbatoare a naturii, dar si a omului..

In oponia mea, metamorfoza si natura reprezinta un spatiu al fanteziei, plin de magie si mister, asupra caruia omul nu are nici o putere. Natura este o capodopera, de o vigoare precisa realizata cu o candoare malitioasa. Asemeni unei opere, ea se schimba in timp, culorile pline de viata la inceput isi schimba nuanta in timp, devenind mai sobre, soarele ce incalzeste si lumineaza, se pierde spre sfarsitul zilei, lasand in urma intunericul, iar omizile devin fluturi diafani, cu aripi ce se inclina si se zbat doar pentru o singura zi.

1.3 Motivul

Motivul formelor feminine

Din dorinta de a scoate in evidenta frumusetea formelor feminine ce se imbina cu elementele naturii, am pictat trupul feminin ce apare ca motiv repetitiv, insa difera ca forma, culoare si abordare, dand astfel unicitate fiecarui tablou in parte.

In cadrul acestui subcapitol, imi propun sa analizez motivele utilizate, modul in care am reprezentat acest motiv si ce mi-am dorit sa transmit in fiecare tablou.

Un element ce domina totalitea compozitiilor mele este cel al femeii, prezent in cele 6 tablouri. Corpul feminin, ca principal subiect de contemplatie artistica, a atras atentia artistilor inca din cele mai indepartate timpuri.

Schema compozitionala in care se integreaza formele, este in forma dreptunghiulara. Astfel trupul este doar o sugestie realizat dintr-un ansamblu de forme simple, circulare, linii de diferite dimensiuni, axe ce traverseaza si impart compozitia.

Cel mai bine am sugerat miscarea si voluptatea formelor cu ajutorul liniilor de diferite dimensiuni. Spre exemplu in tabloul Femeia cu navod,schema compozitionala este circulara, fapt ce ofera dinamism lucrarii. Astfel, putem observa liniile verticale, drepte si cele oblice, ce vin in contrasesn si se intalnesc. Corpul se rasuceste fata de axa lui de simetrie.

Ritmul reprezinta energie.

In lucrarea Femeia cu frunze elementul de limbaj plastic linia,este de aceasta data mult mai ordonata, si ofera senzatia de odihna.

O alta compozitie ce exprima liniste, stabilitate este Femeia cu vrabiuta. Formele masive pline de forta sunt conturate de linii rotunjite, ondulate ce imbraca forma.

Plina de senzualitate, femeia lasa sa i se descopere formele, linia coapselor, plina si circular.

Motivul corpului feminin l-am explorat din plin, aparent usor de realizat, el este suficient de complex cat sa necesite un studiu amanuntit nu din punct de vedere al formei precise si al desenului, cat mai ales in ceea ce priveste coloritul si expresivitatea.

O forma simpla ce este dominata de linii, trebuie echilibrata din punct de vedere cromatic si astfel am incercat sa pastrez o armonie intre petele de culoare asternute cu hotarare si albul hartiei, utilizand cat mai multe laviuri, ce confera prospetime si luminozitate. Culorile ce predomina sunt verde, galben, albastru, dar si tonuri de griuri colorate, acestea exprimand frumusetea si puritatea naturii.

Motivul naturii

O alta tema utilizata in cadrul lucrarilor mele este cea a naturii. Ca o comparatie, in tablourile pictorului Arcimboldo, spatiul plastic este inundat de elemente vegetale, aflate intr-o comuniune cu fiinta umana.

Am pornit de la motive simple precum rodia, fructele, motivele vegetale, frunzele arborilor si ale florilor. Frunzele isi pierd calitatea si devin simple pete de culoare, aproape transparente.

Pentru mine, o veritabila sursa de inspiratie au fost lucrarile marelui artist Arcimboldo. Maestrul italian, exponent al manierismului, este cunoscut mai ales pentru combinatia diverselor obiecte si vietuitoare (fructe, legume, pesti si pasari), legate metamorfic de subiectul reprezentat.

Fiind interesat de stiintele naturale a inceput sa execute portretre simbolice folosind produsele ce i le oferea mediul inconjurator.

Am imbinat asemeni artistului elementele vegetale, naturale, cu formele umane, astfel incat sa creez noi elemente, inspirate din imaginatie.

Arcimboldo a fost pictorul fanteziei, el avea puterea de a patrunde cu personajele sale tragice, ciudate, hidoase, in mintea noastra si de a ne tulbura, de a ne face sa ne punem fel de fel de intrebari.

El a fost un “Columb” ce a descperit pamantul neatins al imaginatiei extreme, a cautat spatiul geografic real, de o expresivitate plina de forta, de o intensitate cromatica nemaiintalnita pe care a imbinat-o cu fantezia.

Totalitatea lucrarilor artistului surprind prin unicitatea lor, prin studiul metodic si tenace al naturii, dar si prin efortul de a o transforma dupa propria sa imaginatie. Forma devine nucleul spatial ce se dezvolta si capata noi sensuri.

Natura si fiinta umana, confera artistului o multime de motive, pe care acesta a incercat sa le exploateze.

1.5 Alcatuirea spațiului plastic al lucrărilor

Orice idee isi are originea in realitate. De cele mai multe ori insa artistul stabilieste o altfel de relatie in raport cu realitatea, se lasa in voia substantei, a propriei imaginatii. Spatiul plastic este invadat de fantezie, iar cu ajutorul elementelor ce alcatuiesc o compozitie , pictorul construieste o noua viziune asupra realitatii.

In orice lucrare se tine cont de cateva principii compozitionale care sunt esentiale, pentru ca tablourile sa functioneze dupa reguli corecte. Astfel in tablourile mele, am utilizat aceste reguli, care sunt urmatoarele: (paginatia, schema de ansamblu, armonia dintre elemente, contrastul, opozitia dintre elementele folosite, ritmul si nu in ultimul rand, elementele de limbaj plastic utilizate), cele din urma reprezinta esenta unui tablou.

Daca toate acestea sunt folosite corect, se asigura echilibrul maselor si raportul intre plin si gol, ritm si miscare,armonia formelor si a culorilor,contrastul si accentele.

In cele 6 lucrari realizate pe tema fiintei umane si a naturii, am organizat elementele in schema compozitionala astfel incat lucrarile sa fie compozitii inchise. Ceea ce inseamna ca toate elementele ce compun tabloul (liniile, formele, culoarea) se orienteaza spre interiorul cadrului acestuia.

Mentionez ca in compozitiile realizate, toate liniile directoare indeamna privirea spre interiorul lucrarii, acolo unde se afla si centrul de interes.

De asemenea, punerea in ordine a elementelor de limbaj plastic, se realizeaza prin dispunerea pe axe verticale,oblice sau orizontale, a formelor, mai ales atunci cand vorbim de linii. Spre exemplu in tabloul Femeia cu navod liniile, axele, sunt imprastiate pe toata suprafata, astfel compozitia emana forta si miscare.

Ca sa fie diferite unul fata de celalalt, nu am utilizat peste tot acelasi principiu. In lucrarea “Femeia cu frunze”, elementele de limbaj plastic, linia, pata si punctul, in partea dreapta a lucrarii, sunt asezate pe toata suprafata, formand grupuri. De asemenea putem observa ca liniile ondulate pornesc dintr-un punct si se deplaseaza circular in alt punct al lucrarii.

Un element de o imporanta majora, este centrul de interes. Acesta reprezinta locul ce ne atrage atentia atunci cand privim prima oara o lucrare. In cele 6 tablouri, centrul de interes reprezinta un detaliu al trupului feminin, insa abordat diferit in fiecare compozitie. Ca o precizare, centrul de interes poate fi un semn pus in evidenta printr-o serie de modalitati.

Spre exemplu in lucrarea intitulata Femeia cu navod centrul de interes reprezinta pestele, ce are o dubla semnificatie, el apare si ca simbol. Putem spune ca aceasta parte a lucrarii capteaza atentia, deoarece se observa aglomerarea detaliilor si a liniilor.

O alta caracteristica a compozitiilor este faptul ca toate sunt statice, exceptand lucrarea ”Femeia cu navod”. Aceasta este dinamica prin folosirea liniilor curbe, frante, contorsionate, ce confera miscare. Personajul compozitiei, are miscari exagerate, redate in plin avânt.

Un alt element important utilizat este paginația. Indiferent de tema, tehnica aleasa, paginatia este primul lucru ce trebuie realizat intr-o compozitie. Acest lucru are la baza organizarea echilibrata si armonioasa a elementelor ce compun tabloul.

Un prim pas a fost sa asez suportul pe care am desenat,adica foaia de hartie, vertical. Dupa care am trasat axele orizontale si verticale ale lucrarii si am gasit formele. Pentru ca toate elementele sa se afle intr-un acord, am echilibrat formele realizate, astfel incat compozitia sa nu cada in dreapta ori in stanga. Intre toate elementele este necesat sa existe o stransa legatura, sa se creeze o armonie.

Al doilea pas dupa paginatia corecta a obiectelor este construcția. Acest lucru reprezinta desenul, modul in care am organizat fiecare forma. In cadrul lucrarilor de disertatie, constructia obiectelor s-a realizat prin masurare. Desi nu am respectat proportiile anatomice ale personajelor, am incercat sa le realizez astfel incat sa existe un echilibru pe foaia de lucru. In primul rand am trasat mai multe axe verticale cu care am construit obiectele, dupa care am stabilit latimea si inaltimea maxina.

Modularea este procedeul prin care am imbrăcat formele descoperite. Astfel in cadrul lucrarilor am utilizat transparente coloristice, am ornamentat diferite zone pictate prin suprapuneri grafice de linii si puncte. Ca un exemplu, in lucrarea “Femeia cu vrabiuta”, putem observa aceste transparente de culoare, ce confera prospetime lurarii. De asemenea, pe intinderea mare a formei am asezat petele de culoare in tuse mici, juxtapuse ori suprapuse. Toate acestea,ofera lucrarii luminozitate.

In toate compozitiile realizate, am dorit sa pastrez acelasi principiu astfel incat intre ele sa existe o legatura. Ca si tehnica de lucru, am pictat peste culorile semiuscate, cu zemuri de diferite nuante, care permit observarea formelor de dedesubt. Toate aceste culori transparente se intrepatrund reciproc.

Un alt aspect important de care am tinut cont este unitatea lucrarii. Acest lucru se petrece intr-o compozitie atunci cand nu se poate adauga s-au scoate nimic dintr-un intreg, fara a afecta lucrarea propriu zisa. In picturile mele am realizat un echilibru intre forme, culoare, astfel incat sa nu devina obositoare. Atunci cand o compozitie este foarte elaborata, incarcata de elemente picturale ea tinde sa devina sufocanta. Astfel, am lasat albul hartiei si transparentele sa se observe in scopul de a oferi celui care priveste lucrarea, un sentiment de armonie si odihna.

Asimetria este un alt element exploatat in lucrarile de disertatie. Acest lucru se observa dupa modul in care am utilizat liniile, petele si culoarea. Spre exemplu in tabloul ,,Femeia cu navod”, liniile apar pe toata suprafata lucrarii si sunt imprastiate haotic, circular, vertical si orizontal, fara o anumita ordine.

Ritmul este un element obligatoriu atunci cand se realizeaza o compozitie. In lucrarile realizate, am tinut cont de acest principiu de baza si l-am integrat in fiecare tablou. In primul rand daca un obiect este corect realizat, bine proportionat el are o armonie. Prin liniile utilizate ce se repeta intr-o anumita modalitate si intr-un anumit sens, pot spune ca ritmul este unul alert.

Proporția este de asemenea o regula obligatorie folosita in compozitie pentru ca totul sa se imbine si sa se lege armonios. Personajele create respecta aceiasi proportie in fiecare lucrare. Ele reprezinta niste trupuri feminine, astfel incat nu am dorit sa ma indepartez prea mult de acesta idee si nu le-am exagerat marimea s-au anumite parti ale trupului.

In ultimul rand, voi aduce in vedere importanta expresivității int-o compozitie. Aceasta reprezinta dupa parerea mea nucleul si personalitatea unui tablou. Desi artistul respecta toate regulile ce creaza o compozitie, el trebuie obligatoriu sa o faca unica si irepetabila. Sentimentul pe care lucrarea il transmite trebuie sa fie viu, original si nu un simulacru.

Expresivitatea unei picturi curge lin din modul in care artistul imbina elementele de limbaj plastic intr-o armonie perfecta, din felul in care combina culorile asemeni unui alchimist si dupa cum compune formele.

În lucrările mele, corpul uman nu a fost realizat anatomic, deoarece mi-am dorit sa sugerez ideea de imperfectiune, insa am acordat o antetie deosebita detaliilor. Prin linii ondulate, subtiri ce se ridica triumfator, ori groase, trasate cu hotarare, am sugerat motivele vegetale si elementele inspirate din mediul inconjurator. Astfel, toate acestea au fost aplicate pe trupul feminin, oferind expresivitate si unicitate lucrarilor.

Astfel am dorit să transmit stransa legatura pe care fiinta umana o are cu natura, dar și modul in care cele doua elemente se aseamana din multe puncte de vedere. Unul ar fi acela ca femeia imprumuta formele si infatisarea din mediul natural. Spre exemplu in natura intalnim linii ondulate, forme rotunde, voluptoase pe care fiinta umana le-a imprumutat. Insa cel mai important aspect este faptul ca cele doua elemente sunt germinatoare, datatoare de viata.

1.6. Tehica de lucru

Cele 6 compoziții, cu tema Metaforfoză, legătura dintre om și natură, au toate dimensiunea de 50×70 de cm. De asemenea suportul pe care am reprezentat întregul spectacol imaginar a fost hîrtia groasă, cartonată, granulată ce mi-a permis să apelez la tehnica graficii.

Am lucrat in tehnica acuarelei, aceasta fiind utilizata de catre impresionisti deoarece oferea libertate deplina de exprimare artistului si relaxa tusa picturala, lasand-o sa se manifeste liber. Fiind o modalitate mult mai libera de a picta , lipsita de rigori si constrangeri, tehnica acuarelei promoveaza suprafata, renuntand la rigiditatea conturului. Astfel se pot observa transparentele, suprapunerile discrete de culoare si zemurile de diferite nuante. Principiile acuarelei constau in puritate, transparenta, luminozitate si prospetime.

O alta tehnica utilizata a fost cea a desenului in creion. Astfel am putut realiza mai bine detaliile si formele amanuntite si am exprimat liniile de diferite forme si dimensiuni. In cadrul compozitiilor, am apelat si la tehnica colajului.

Spre exemplu in lucrarea Zborul, se observa acest procedeu utilizat in partea de jos a lucrarii dar si in parte dreapta sus. Jos observam niste picioare, ce vor sa sugereze ideea de zbor, de plutire. Fiind realizate in creion, putem vedea forma si miscarea liniei. In partea de sus a compozitiei isi face aparitia o mana acoperita de un material.

Acest colaj a fost obtinut prin taierea unei forme intregi, ce fac parte insa din alta compozitie. Lipit pe noul suport, colajul creeaza un nou intreg. Aceste desene au avut initial un alt scop, insa sau integrat foarte bine in lucrare, astfel si-au gasit scopul.

O alta compozitie in care am utilizat aceasta tehnica, este Femeia cu navod in care pestele este de fapt un element al unei alte lucrari.

Simbolurile naturii, elementele vegetale si trupul uman au fost reduse la simple linii drepte, ondulate, frante, spiralate si contorsionate, realizate in creion, tus si penita.

De asemenea ramele in care au fost integrate compozițiile, reprezintă o instalație. Acestea sunt realizate din fier, și sunt dispuse în forma unei cărți. Fiecare ramă este unică, realizată din diferite componente (lanț, piulițe.șuruburi). Un alt detaliu important este faptul că toate ramele au aceiași dimensiune.

CAPITOLUL II

LUCRAREA ȘTIINȚIFICĂ

2.1 Partea ștințifică a lucrării

Suntem parte din universul fizic și material cu fenomenele lumii înconjurătoare – lumea anorganică și organică – cu alte cuvinte lumea materială – deci facem parte din natură.

Natura are un sens larg de expresie, care se referă la viață în general ce cuprinde vegetația, animalele, formele de relief și clima, dar și fenomenele fizice. Generic natura cuprinde viața de pe Terra cu ecosistemele ei și frumusețea lor, materia și energia. Ea cuprinde regnul vegetal și animal de pe planetă dar și forme lipsite de viață care prin interacțiunea lor pot cauza diverse fenomene cum sunt cele geologice, fizice sau cele legate de materie și energie.

De asemenea termenul de natură se referă la tot ce înseamnă forme de viață spontană: animale sălbatice, plante și păduri, stânci, ape și în general acele forme de viață ce nu au fost alterate, cu sau fără știință de om, persistând în ciuda acțiunii acestuia.

Din păcate natura suferă tot mai mult de intervenția omului – factor antropic – care în dorința sa de a se adapta la cerințele unei societăți moderne și civilizate, a devenit egoistă pentru binele său explotând-o la maximum, schimbând de cele mai multe ori relieful, ecosistmele, ducând chiar la dispariția unor specii de plante și animale.

II.2.2 Plante acvatice

Warming în 1909 a clasificat comunitățile vegetale pe baza dependenței și relației plantelor cu apa în trei categorii:

● plante xerofite incluzând și forma special reprezentată de halofite (plante de sărătură);

● plante mezofite;

● plante hidrofite.

II.2.3 Plantele xerofite

Aceste plante trăiesc, prin adaptarea lor în condiții vitrege de viață, respectiv zone de uscat sau deșertice, zone calde specifice Africii și nu numai. Ele de-a lungul timpului au evoluat adaptându-se supraviețuirii în aceste medii extreme și dure. Aceste adaptări sunt făcute pentru unul din cele trei mecanisme majore: stocarea apei, absorbția apei sau limitarea pierderilor de apă.

Aceste plante au caractere morfologice și anatomice care le permit prin trei mecanisme absorbția apei, reducerea transpirației (limitând pierderile de apă) și stocarea apei în țesuturi acvifere. Dintre aceste caractere putem cita:

– sistem radicular cu ajutorul căruia apa poate pătrunde la rădăcină;

– depozitarea apei în rădăcini, tulpini sau tuberculi, prin prezența țesutului acvifer;

– se pot observa frunze de dimenesiuni reduse(Cactaceae);

– epiderma organelor vegetative este acoperită suplimentar cu ceară vegetală.

II.2.4. Plantele mezofite

Plantele mezofite sunt plante ce agrează zonele temperate. Din punct de vedere al prezenței lor pe Terra, aceste specii sunt cel mai des întâlnite. Sunt plante care se dezvoltă în condiții de umiditate moderată. Aceste plante au caractere deosebite, prin adaptarea la mediul în care hibitează (Fig. 3, A, B; 4, A-D).

Din punct de vedere morfo-anatomic frunzele au forme variate, cu margine întreagă sau incizată, glabre sau păroase..

Fig. 3. Plante mezofite: bujorul de stepă (Paeonia tenuifolia) (A), stanjenei (Iris humilis) (A, B- Web 6)

Fig. 4. Plante mezofite: coada șoricelului (Achillea millefolium) (A), gura leului (Antirrhinum majus) (B), gălbenele (Calendula officinalis) (C), clopoței (Campanula speculum) (D) (A-D- Web 7).

II.2.5. Plantele acvatice

Hidrofitele sunt plante care trăiesc total sau parțial în apă sau în zone de baltă. Plantele acvatice pot fi întâlnite cu ușurință în aproape orice zonă umedă, și orice fel de mediu acvatic precum ape sarate/dulci, mlaștini,mări și chiar oceane. Aceste plante nu au niciodată insuficiențe de apă. În funcție de relația lor cu apa și aerul hidrofitele au fost împărțite în 3 tipuri principale:

● hidrofite submerse: limba broaștei,ciuma apelor și sârmuliță.

● hidrofite natante: feriga țânțarului, lintiță și zambila de apă.

● hidrofite amfibii (semi-acvatice) cum sunt: crin de baltă, stuf sau papură.

Unele organe ale plantelor acvatice suferă din cauza noxelor și a tuturor influențelor externe ale omului. Industrilizarea, dezvoltarea domeniului navigației pe fluvii dar și în oceane, duce la creșterea emisiilor de combustibili care pătrund în compoziția apei și produc distrugeri ale plantelor. Vegetația, prin compoziția ei poate fi considerată un instrument de detectare al creșterii poluării, deoarece este extrem de sensibilă, lucru care este tot mai vizibil prin ofirirea frunzelor, uscare, creștere întârziată a plantelor.

Hidrofitele, ca plante adaptate să trăiască în mediul acvatic, au organele hibernale și mugurii de regenerare sub apă, constituie o categorie de plante caracterizate printr-o serie de trăsături particulare. După aceste trăsături specific ele pot fi:

a. plante adaptate strict la viața acvatică fără să fie fixate de substrat: Lemna minor, L. trisulca, Salvinia natans, Utricularia sp. etc. (Fig. 5, A, B).

Fig. 5. Salvinia natans (L.) All. (A) și Lemna minor L. (B) (A- Web 9; B- Web 10).

b. plante acvatice fixate de substrat prin intermediul rădăcinilor adventive; acestea pot fi: natante: nufărul gaben, nufărul alb,broscărița ,foarfeca bălții și submerse:cosor, peniță .

Din punct de vedere morfo-fiziologic, acestor plante le sunt caracteristice: presiunea osmotică scăzută, sistemul radicular slab dezvoltat, perișorii absorbanți slab dezvoltați sau absenți, tulpină verde cu țesuturi mecanice și conducătoare slab dezvoltate, dar cu o puternică dezvoltare a aerenchimului ce le asigură micșorarea greutății specifice, permițându-le plutirea sau menținerea la diferite nivele sub apă; lipsa stomatelor de pe fața superioară a frunzelor natante și lipsa lor de pe fața inferioară ce vine în contact cu apa; frunze subacvatice subțiri, puternic divizate pentru a nu fi sfâșiate de curentul apei (Pârvu, 2000; Turner, 1998).

Plantele amfibii (semiacvatice) sunt adaptate morfologic și structural la mediul acvatic, dar în același timp pot supraviețui și pe mediul terestru după retragerea apelor. Modificările lor structurale și morfologice față de specia tip, determinate în primul rând de apă, sunt fenotipice, reversibile (Andrei, 2012; Tarnavschi și colab., 1974).

Adaptările structurale generale sunt: cuticula, slab dezvoltată sau absentă, ce permite absorbția apei prin suprafața organelor, fapt ce determină și slaba dezvoltare a țesutului conducător și a perilor radiculari, rădăcinile având mai mult rolul de fixare. La unele plante acest organ vegetativ lipsește. Tulpinile au epidermă, scoartă și sistem vascular slab dezvoltat cu puține elemente conducătoare. Mezofilul frunzei este reprezentat fie prin țesutul lacunar (aerenchim), cazul speciilor submerse, care au adesea limbul redus sau poate apare diferențiat în țesut palisadic și lacunar (in special la plantele natante). Este de remarcat că epiderma tulpinii și frunzelor posedă cloroplaste și apar frecvent în limb hidatodele, care elimină excesul de apă sub formă lichidă. Majoritatea plantelor acvatice și palustre deși înfloresc și fructifică se înmulțesc predominant pe cale vegetativă (Andrei, 2012).

Chiar dacă plantele acvatice au un mod de viață, diferit de celelalte plante, acestea își au rolul și importanța lor în natură și desigur o frumusețe deosebită datorată aspectului, formelor dar și al culorilor.

Cele mai cunoscute plante acvatice sunt nufărul și irisul de apă. Totuși, pe lânga acestea sunt și diferite alte plante acvatice care sunt foarte atrăgătoare și deosebit colorate.

Importante pentru om pe lângă rădăcini, tulpini sau frunze, sunt fructele plantelor, foarte variate în funcție de consistență, acestea fiind utilizate din vremurile cele mai vechi în domeniul farmaceutic și cel medical pentru tratarea unor boli și obținerea de medicamente.

Ne vom referi în special la fructele cărnoase, din care se pot extrage cu ușurintă substațe nutritive și necesare tratării unor boli.

1. drupe (ex. cireașa, piersica, caisa, pruna, mango etc.). Epicarpul este subțire pielos (cutinizat sau cerificat), mezocarpul este cărnos iar endocarpul este lemnos, sclerificat (“sâmburele” fructului) ce închide o singură sămânță. Ca exemple se pot da: caisa, pruna, măslina, piersica, cireașa, mango, nuca de cocos etc.

CAPITOLUL III

ANALIZA LUCRĂRILOR PLASTICE

În cadrul acestui capitol voi descrie compozițiile realizate, modul de organizare a spațiului plastic, ținând cont de următoarele principii compoziționale: elementele de limbaj plastic folosite (punct, linie, pată, culoare),proporția, centrul de interes, tipul compoziției, (închisă-deschisă)(statică-dinamică), paginația, construcția, valorația, modularea,gama cromatică folosită, echilibrul și nu în ultimul rând expresivitatea lucrărilor.

3.1 Femeia cu frunze

Prima lucrare am intitulat-o sugestiv “Femeia cu frunze” datorită preponderenței frunzelor în lucrare, de la dimensiunile cele mai mari până la mici pete sugestive ce se pierd pe fundal. Folosind elementele de limbaj plastic și mijloacele de expresie plastică,am incercat sa redau frumusetea formelor feminine, rotunjimile, dar și coloritul naturii, legătura ce se creează între aceste două elemente.

Punctul meu de plecare a fost chiar corpul omenesc feminin, pe care l-am simplificat și l-am transformat. Am utilizat cunoștințele de anatomie, iar nuditatea nu se mai caracterizează prin senzualitate așa cum se întîmplă în lucrările pictorilor realiști, totuși formele unduioase, șoldurile pline, pântecele vii cu fructe sugerează frumusețea, fecunditatea.

Centrul de interes reprezintă zona ce atrage privirea. Astfel, în această lucrare zona de interes este partea de sus a femeii, adică sânul. Acest detaliu este pus în evidență de forma rotundă, realizată prin utilizarea elementelor de limbaj plastic (linie, pata) dar și de transparența culorii. Astfel am folosit laviul ca un detaliu ce semnifică fragilitatea.

După modul de structurare și dispunere a elementelor, compoziția realizată este închisă. Acest lucru semnifică faptul că toate liniile ce împart și construiesc formele conduc privirea spre interiorul lucrării. De asemenea lucrarea prezentată este încadrată în dreptunghi, ceea ce oferă senzația de stabilitate.

Un alt element ce caracterizează tabloul este faptul că acesta este o compoziție statică. Schema compozițională este compusă din linii verticale, orizontale, frânte ce se îmbină unele în altele.

Paginația este elementul compozițional folosit, prin care am organizat corect și armonios întreaga structură plastică. Astfel elentele desenate, au fost așezate echilibrat astfel încât atunci cand privim lucrarea să nu avem senzația că formele alunecă.

Echilibrul este descris de armonia stabilita intre intreg si parte. Aripa din partea de jos a lucrarii, ce acoperă trupul delicat are o forma brutala, masiva, pe care se concentreaza pasta de culoare ce atrage atentia. In aceasta zona am utilizat linii de toate dimensiunile si formele ce vin ca intr-un vartej. Spatiile albe din aceasta zona vin in contrabalans cu albul hartiei, odhinind privirea si dandu-i impresia de liniste, stabilitate si armonie.

Prin valorație am redat volumul formelor și de asemenea, am folosit valorația alb negru, realizată prin hașură. Acest detaliu se observă în partea de jos a bazinului, unde desenul este realizat în creion. Mai specific că acesta este un colaj.

Modularea este cea care a oferit expresivitate tabloului. M-am folosit de acest procedeu și l-am exploatat pe parcursul lucrării. Astfel compoziția este încărcată de suprapuneri transparente de culoare ce alunecă ușor peste culorile semiuscate. Zemurile foarte delicate, permit observarea vagă a formelor de dedesubt.

De asemenea, în această compoziție am lăsat să se observe și albul hîrtiei. Aceste spații neatinse de peniță și de culoare oferă sentimentul de acuratețe, aerisire și simplitate. Spațiile libere susțin cu eleganță detaliile și semnele

Am utilizat laviuri în diferite intensități și nuanțe, de la cele mai discrete la cele mai puternice.

Culoarea este cea care oferă viață unui tablou. Fiind o lucrare realizată în tehnica gravurii, am utilizat monocromia.

Astfel observăm tonuri de griuri colorate și pete de culoare intense.

3.2 Femeia cu cap de vrăbiuță

Cel de-al doilea tablou numit “Femeia cu cap de vrabiuță” reprezintă o continuitate a primei lucrari si infățișează un trup robust, voluptuos, cu solduri rotunde si bine conturate, care are caracteristicile unei pasari. Chipul este înfățișat asemeni unei vrabiuțe, iar ciocul alungit iese în evidentă.

De această dată am utilizat ca simbol vrabia. Această pasăre de mici dimensiuni, semnifică simplitatea, protecția și bucuria de a trăi. Paginația este următorul pas realizat în compoziția mea. Pentru ca lucrarea să aibe un aspect armonios și să respecte principiile compoziționale, am organizat echilibrat elementele și formele.

Trupul feminin este așezat în centrul paginii și este încadrat într-un dreptunghi. În primul rînd, am așezat foaia în poziție verticală, după care am trasat axele orizontale și verticale pentru a găsi formele. Acestea au fost realizate echilibrat astfel încît să nu ofere senzația de cădere.

Forma compoziției este elaborată, însă liniile trasate sunt spontane. Acestea încep din partea de sus a tabloului și coboară pînă în partea de jos, unde iau forma șoldurilor voluptoase și a aripii.

Elementele de limbaj plastic utilizate sunt linia, pata forma și culoarea.

În compoziție, linia brațelor, a sînilor, a pîntecului și a șoldurilor devine circulară, asemeni organismelor vegetale, a căror forță interioară modelează mișcarea.

Aripile femeii realizate prin pensulații pline de energie, si cu ajutorul liniilor scurte, dar groase, ce se intensifică spre exterior, dând parcă impresia unor forme de vegetație, conferă sentimentul de stabilitate, de terestru

Valorația este un alt element utilizat în compoziție. Astfel, redarea volumului, a formei, a fost realizată prin umplerea diferitelor părți cu diverse tonuri de culori. Un element este valorația în alb-negru executată în creion. Aceasta se distinge în partea dreaptă unde apare o mînă fragmentată, ce ne duce cu gîndul la brațul unui schelete uman. De aici reiese faptul că natura și ființa sunt create dupa aceleași reguli și structuri.

Culoarea este reprezentată prin suprafețele întinse de laviuri, culori de baiț și acuarelă. De asemenea am obținut valori tonale închise și valori tonale deschise. Predomină culorile roșu, orange, galben și ocru închis, accentuate cu griurile colorate.

Pantecele si sanii sunt colorate din abundentă în nuanțe de galben si orange aprins, iar in partea de jos a lucrării,culoarea devine mai rece, petele de culoare mai vibrante, aruncate cu brutalitate, lasand la vedere scursurile si transparentele.

Asemeni primei lucrări, și de această dată am lăsat să se observe albul pur al hartiei în anumite părți.

Tehnica folosită este cea a culorilor de apă, caracterizate pintr-o uscare rapidă și tocmai această uscare m-a impins spre o executare ce conferă tabloului meu, pe alocuri, aspectul unei schite. De asemenea am folosit si tuș, baiț, iar cu ajutorul penitei am trasat detaliile cele mai fine.

3.3 Femeia cu năvod

In cea de-a treia lucrare, intitulată “Femeia cu năvod”, am rămas în aceiași manieră a metamorfozei, infățișînd un alt tip de femeie, de această dată intr-o luptă furtunoasă cu valurile involburate ale unui lac.

În ceea ce privește tema lucrării, am reprezentat o femeie ce apare doar sugerată, asemeni unei umbre, iar in centrul compozitiei se observă un peste ce invăluie întreaga ființă.

Acesta este centrul de interes al compoziției.

Femeia din partea de sus a lucrarii este sugerată fără să se observe anatomia si proporțiile acesteia. Ea reprezintă o umbră, expresie a mișcării, a dinamismului.

Ca și simbol, apa este elementul primordial ce reprezintă în toate mitologiile substanța nasterii și a morții. Ea este elementul din care toate formele se nasc și în care toate se reîntorc. Apele sunt creatoare și dătătoare de viață, pot fi blînde, nemiloase, însă întotdeauna germinative.

De asemenea, o caracteristica importanta a acestui element primordial este faptul că de cele mai multe ori este asociat feminitații.

În lucrare, apare reprezentat un pește, ce vine in contrasens cu femeia. Pestele a fost simbolul creștinismului, înca din cele mai vechi timpuri. Astfel, pestele și apa se află intr-o strînsă legătură, ambele fiind elemente ce reprezintă speranța, viața.

Compoziția este deschisă deoarece privirea este condusă în afara cadrului lucrării.

De asemenea aceasta este dinamică, liniile, axele ce o străbat ies în afara cadrului și exprimă forță.

Paginația este structurată astfel încît toate formele să se afle într-o strînsă legătură. Lucrarea este încadrată într-un dreptunghi, iar liniile, axele orizontale și verticale m-au ajutat să găsesc formele mari.

Centrul de interes este reprezentat de pește. Această parte este de fapt un colaj, integrat în noua lucrare.

De asemenea, in realizarea lui am folosit creioane si tus pentru a scoate in evidenta detaliile, precizia si frumusetea liniilor. Intreaga suprafata este un joc al culorile in care suprafetele saturate diluate cu multa apa prin care se intrevede albul hartiei, se impletesc cu liniile orodonate, asezate cu precizie.

Un element de limbaj plastic este redat prin formă, care este deschisă, totală, fiind reprezentata prin insasi formele umane si acvatice, ce domină întreaga suprafață de lucru, avînd un sens centrifugal, ce pornește, fuge, fara a se mai intoarce la punctul initial.

Din punct de vedere cromatic, predomină culorile calde de orange și galben în amestec cu nuanțele reci de albastru și maro închis, realizat cu ajutorul baițului.

Astfel compoziția este dominată de monocromie.

Plasa din partea de jos a lucrării aduce un echilibru cromatic, învăluită de laviuri, dând impresia unui spațiu transparent, prin care se reflectă toate razele de lumină. În ceea ce privește puterea de acoperire a suprafeței de lucru, am optat atat pentru suprapunerea culorilor, cât si pentru zonele aerisite, redate prin laviuri.

Navodul este elementul prin care formele se repetă și reprezintă ideea că ființa umană și natura, deși sunt elemente strâns legate între ele, se află într-o luptă, într-un vîrtej al conflictelor.

Echilibrul este dat de insuși raportul dintre împăstat și aerisit. Femeia este doar sugerată, în timp ce peștele este detaliat, totul fiind realizat din pete de culoare.

Ritmul este alert, sugerat prin intermediul formelor ondulate, spiralate, a liniilor trasate haotic, avand un traseu armonios, ce creează intreaga compoziție.

3.4 Femeia cu rodia

O altă compoziție realizată în cadrul temelor de disertație este “Femeia cu rodia”. Aceasta este încadrată asemeni celorlalte lucrări, într-un dreptunghi. Pe baza axelor verticale, orizontale, suprapuse, am construit formele.

Compoziția prezintă un trup de femeie văzut de la spate. Întreaga suprafață este acoperită de vegetație, fructe, îmbinate armonios cu nuanțele cele mai vi.

Forma creată este plană. Aceasta are două dimensiuni caracteristice, (lungime și înălțime).

Astfel paginația, este primul pas pe care l-am urmat, pentru a respecta regulile compozitionale. Prin acest lucru am dispus obiectele pe suport echilibrat,astfel încît, sa existe o armonie.

Compoziția este încadrată într-un dreptunghi, pe care l-am încărcat cu linii și axe. Centrul de interes este reprezentat de rodia de culoare roșie, ce atrage atenția privitorului.

Elementele de limbaj plastic folosie sunt linia, pata, culoarea și forma. Cea mai utilizată a fost linia, fiind răspîndită pretutindeni în această compoziție. Acestea au fost utilizate cu rol de construcție și de asemenea m-au ajutat sa găsesc noi forme. A urmat cel de-al doilea pas, și anume construirea liniilor cu rol de expresie. Spre exemplu acestea apar cu precădere în partea de jos a lucrării, unde am sugerat elementele din natură, vegetația, dar și miscarea.

Linia este un element de limbaj plastic extrem de variat, ce oferă posibilitatea artistului,să o folosească în exprimarea oricărui sentiment. Spre exemplu, liniile oblice, curbe, ferme, exprimă dinamism, mișcare.

Prin modularea suprafeței, am redat volumul, lumina și spațialitatea. În compoziția prezentată am obținut transparențe coloristice ce conferă lucrării frumusețe și aerisire. Nici de această dată nu am renunțat la zemurile transparente, ce permit observarea formelor de dedesubt. Acestea alunecă ușor, asemeni usor picături de ploaie, ce se scurg pe un geam.

Modularea prin divizarea tentei, este o altă tehnică utilizată în această compoziție. Acest lucru semnifică faptul că așezarea culorii în anumite părți, s-a făcut prin juxtapunere și suprapunere parțială. Astfel în partea draptă de jos, putem observa aglomerarea de pete și de linii, ce se întâlnesc, se desprind și se acoperă unele pe celelalte ca într-un joc. Peste toate aceste pete de culoare și forme, am intervenit cu linii, formînd astfel diverse suprapuneri grafice.

Culorile folosite au fost cele primare, roșu și galben din care am obținut altele noi. De asemenea compoziția este dominată de griuri neutre, pentru a da impresia de echilibru. Culorile apar într-un continuu schimb și treceri subtile de la închis la deschis. Amestecul optic al culorilor se realizează treptat, prin adăugare.

Pata picturală domină suprafețele și se întinde pe toată lucrarea. Am obținut acest procedeu vibrând culoarea, astfel în anumite părți aceasta este mai închisă, în timp ce în alte locuri mult mai deschisă, mai luminoasă.

Ritmul este alert, mai ales în partea de jos a tabloului, unde putem observa o aglomerare de elemente (linii, pete), ce se repetă într-o anumită ordine.

Expresivitatea lucrării este obținută prin metamorfozarea și transformarea elementelor inițiale. Femeia este într-o continua schimbare ca și natura.

3.5 Zborul

Următoarea compoziție prezentată este intinulată “Zborul”. Ca și simbol, zborul reprezintă dorința ființei umane de a căuta o armonie interioară, de a se regăsi. Reprezintă încercarea infantilă de a cucerii spațiul ceresc prin zbor, de a fi stăpân pe propria viață.

Punctul meu de plecare a fost și de această dată trupul feminin, însă înfățișat sub o altă perspectivă. Femeia nu mai este prezentată plină de senzualitate iar formele nu mai sunt atât de evidente. Se sugerează ideea de zbor, de înălțare.

Compoziția este încadrată într-un dreptunghi. Pentru a găsi formele, am trasat liniile și axele verticale și orizontale. Lucrarea are mai multe centre de interes. Acestea sunt partea de jos , unde observăm picioarele personajului, realizate în colaj și partea de sus, unde se observă penajul colorat al aripii.

De asemenea, colajul apare și în partea stângă a tabloului, unde se ivește o mîna. Cele două colaje au fost realizate în creion, prin hașură. Aglomerarea de linii oferă tensiune.

Compoziția este deschisă, deoarece privirea se duce în afara cadrului lucrării. Dincolo de ceea ce se petrece pe foaia de hârtie, putem doar să ne imaginăm. De asemenea lucrarea este statică. Liniile sunt ordonate, așezate echilibrat, într-o continuă repetiție. Ele sugerează forma și volumul .

Elementele de limbaj plastic folosite sunt linia, pata, forma dar și culoarea. Toate sunt îmbinate, astfel încât să se creeze o armonie. Spre exemplu linia este folosită mai mult acolo unde apare colajul, iar culoarea, în partea de sus a lucrării. Culorile utilizate sunt gama complementarelor orange-albastru.

De asemenea predomină monocromia.

Femeia împrumută, de această dată coloritul, frumusețea și elementele unei păsări. Această transformare nu este prezentată direct, însă ne putem imagina ce se întîmplă dincolo de suportul de pictură.

Ritmul este dat de repetiția elementelor, așezate într-o anumită ordine. Spre exemplu în partea de sus a tabloului, elementele circulare, se repetă de la cele mai mari, la cele mai mici. Punctele urmează și ele aceeași cale. Pe toată această suprafață observăm scursuri de culoare, laviuri și zemuri ce se preling.

Expresivitatea este dată în primul rînd de temă, dar și de modul în care am compus întregul spațiu plastic.

3.6.Structura plantelor la microscop

În cadrul ultimei lucrări, mi-am propus să realizez un studiu asupra diferitelor structuri ale plantelor la microscop. În acest sens, am utilizat diferite tipuri de plante, precum frunze de cireș , brad, pin, petale de trandafir, crin sau scoarță de copac, pe care le-am fotografiat și le-am atașat pe un supor de hârtie, sub forma colajului. Pentru realizarea acestei analize, m-am ajutat de microscop, lampă, lamele de sticlă, pensetă și diferite tipuri de plante.

CONCLUZII

În cadrul lucrărilor de disertație am explorat atât partea teoretică, științifică a mediului natural, dar și o latură creativă, estetică. Astfel, urmând calea imaginației, a creativității dar și a unor reguli pline de rigurozitate, ce m-au condus la crearea unor lucrări plastice, am realizat seria celor 6 compoziții. În cadrul acestor lucrări, am descris legătura dintre cele două elemente primordiale, ființa umană și natura.

În concluzie, lucrarea de disertație reprezintă temelia cunoștințelor dobândite în timpul facultății dar și în perioada studiilor de master. Astfel, seria celor 6 lucrări practice înfățișează metamorfoza, transformarea mediului natural și a ființei umane. Încă din cele mai vechi timpuri această temă a fost abordată de către marii maeștri.

Principala mea sursă de inspirație a fost creația lui Giuseppe Arcimboldo, pictorul a metamorfozat elementele naturale și a creat o simbioză între ființa umană și natură.

De asemenea, în cadrul celor 6 compoziții, am înfățișat legătura sacră și magică ce se petrece între aceste două elemente primordiale. Ființa umană împrumută elementele mediului în care se dezvoltă, trăiește, iar într-un final se contopește cu acesta. Acest proces l-am descris prin intermediul elementelor de limbaj plastic, a regulilior pline de rigurozitate ce stau la baza unei compoziții și astfel am încercat să prezint propria mea viziune interioară.

Lucrarea teoretică, a avut la bază o amplă cercetare stiințifică și studiu amănunțit.

Astfel, întreaga lucrare reprezintă un exercițiu de imaginație, creativitate, dar și analiză.

FEMEIA CU FRUNZE

DETALII DIN COMPOZIȚIE

ZBORUL

DETALII DIN COMPOZIȚIE

FEMEIA CU CAP DE VRĂBIUȚĂ

DETALII DIN COMPOZIȚIE

FEMEIA CU NĂVOD

DETALII DIN COMPOZIȚIE

FEMEIA CU RODIA

DETALII DIN COMPOZIȚIE

INSTALAȚIE

STRUCTURA PLANTELOR LA MICROSCOP

BIBLIOGRAFIE

Andrei M., 2012, Plante adaptate să trăiască în mediul acvatic, Ed. Universității București, București, p. 48.

Bavaru A, Bercu Rodica, 2002, Morfologia și anatomia plantelor, Ed. Ex Ponto, Constanța, pp. 144-145.

Bercu Rodica, 2007, Morfologia și anatomia cormofitelor acvatice, Ed. Ex Ponto, Constanța, p. 102-105; 215-220; 256-263.

Bercu Rodica, 2017, Botanica agricolă, Ed. Muntenia, Constanța, pp. 273-275

Caruțiu-Turcanu Daniela, Bercu Rodica, 2012, Motive artistice în morflogia comparată, Vol. II, Ed. Muntenia, Constanța, 256-258.

Godeanu S.P., 2002, Diversitatea lumii vii. Determinator ilustrat al florei și faunei României Volumul II-Apele continentale. Partea 1, Ed. Bucura Mond, București, pp. 6-7.

Ivan Doina, 1979. Fitocenologie si Vegetatia Republicii Socialiste Romania. Ed. Didactica si Pedagocica, Bucuresti, pp. 60-68.

Pârvu C., 2000, Universul plantelor, Ed. Enciclopedică, București, p. 694.

Sârbu Anca, Jenauer G., Smarandache Daniela, Pascale Gabriela, 2005, Plante acvatice și palustre din sectorul românesc al Dunării, Ed. Universității din București, pp. 7-8.

Tarnavschi I. Tr., Șerbănescu-Jitariu G., Rădulescu-Mitroiu N., Rădulescu D., 1974, Practicum de Morfologie și anatomie vegetală, Ed. Universității București, pp. 236-246.

Turner C., 1998, Botanica – the most complete garden encyclopedia ever published, Bames and Noble Boots Publ., New York, p. 1020.

Warming E., 1909, Oecology of plants. An introduction to the study of plants- communities, Calderon Press, Oxford, pp. 89-90.

Pagini Web

Web 1 https://ro.wikipedia.org/wiki/Natur%C4%83 accesat 6.06.2019

Web 2 https://ro.ripleybelieves.com/what-is-xerophyte-6461 accesat 7.06.2019

Web 3 http://xerophilia.ro/wp-content/uploads/2012/11/Articole-nr.2-Alfriston-BG.pdf accesat 7.06.2019

Web 4 https://www.casa-gradina.ro/kalanchoe-printesa-din-madagascar/ accesat 7.06.2019

Web 5 http://www.cursurigratuite.ro/referate/ecologie/ecologia_plantelor.php accesat 7.06.2019

Web 6 http://apmms-old.anpm.ro/bujorii_de_stepa_zau_de_cimpie-2614 accesat 7.06.2019

Web 7 http://costi-platon.blogspot.com/2012/06/ accesat 7.06.2019

Web 8 https://hortiweb.ro/clasificarea-plantelor-in-functie-de-cerintele-fata-de-apa accesat 7.06.2019

Web9http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/7/75/Salvinia_natans_%28habitus%29_2.jpg accesat 31.05.2019

Web10 http://cmuscmr.cmu.edu.tw/images/garden/021.jpg accesat 31.05.2019

Web 11 http://www.biolib.cz/en/image/id159907/ accesat 7.06.2019

Web 12 http://www.biolib.cz/en/image/id35542/ accesat 28.05.2019

Web 13 http://aquapedia.ro/myriophyllum-aquaticum/ accesat 28.05.2019

Web 14 http://www.pianetacquario.it/schede-piante/176–ceratophyllum-demersum.html

Web15http://www.gardenexpert.ro/flori/plante-acvatice/?gclid=CKacoICQoMQCFayWtAodoi4AOA accesat 28.05.2019

Web16http://www.gradinabakker.ro/plante/plante-acvatice/p_J2/?s2m_channel=70&gclid=CJvA-YGToMQCFQoXwwod8gcAOA accesat 8.06.2019

Web 17 https://aualeufit.ro/cele-10-beneficii-ale-rodiei-fructul-sezonului-rece/ accesat 7.06.2019

Adriana Botez Crainic, 1998, Istoria Artelor Plastice, Editura Didactică și Pedagogică, R,A. București.

Ailincăi Cornel, Introducere în gramatica limbajului vizual, Ed. Dacia, 1982

Alain Boutot, Inventarea formelor, Ed. Nemira, 1996

Baran, V. N. Hornet Gh. Anghel, Album Metodic de creație artistică plastică, Editura Inspectoratul Scolar al Municipiului Bucuresti, 1982

Constantin,P., Culoare, artă, ambient, Ed.Meridiane,1979

Dionisie din Furna, Carte de pictură, Ed. Meridiane, București,1980

Oprescu, G., Manual de Istoria Artei, Vol. 1. Evul Mediu, Renașterea. Vol. II. Barocul și Secolul al XVIII-Lea. Vol. III. Secolul al XIX-lea (Clasicismul Și Romantismul). Vol. IV. Secolul al XIX-lea. Realismul, Impresionismul și Post-Impresionismul, Vol. IV. Post-Impresionismul. Rudolf Arnheim, Arta și percepția vizuală, Ed. Meridiane, 1979 Partea a II-a.Ediția a IV-a, București, Editura Universul, 1946

Șușală Ion,  Culoarea cea de toate zilele. Chișinău, "Lumina",

1993 Cennino Cennini, Tratatul de pictură, Ed. Meridiane, București, 1977