Meșteșuguri populare olărit și panificație [607568]

1
UNIVERSITATEA DE VEST ,,VASILE GOLDIȘ” DIN ARAD
FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIO -UMANE ȘI EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
SPECIALIZAREA : PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR

DIDACTICA EDUCAȚIEI TEHNOLOGICE

CURS

Lector Univ. dr. Vasile Ioan Pop

2019

2

EVALUARE

Tip de
activitate Criterii de evaluare Metode de evaluare Pondere din
nota finală
CURS – cunoaștere și înțelegere
– rezolvarea completă și corectă a
cerințelor Lucrare scrisă
Verificare pe parcurs
70%
SEMINAR – cunoaștere și înțelegere;
– abilitatea de explicare și interpretare;
– rezolvarea completă și corectă a
cerințelor. O lucrare de seminar
cu temă fixată, notată
cu minim nota 5
Activități aplicative 30%

CUPRINS:

Tema 1. PROBLEMATICA GENERALĂ A DIDACTICII EDUCAȚIEI
TEHNOLOGICE. OBIECTIVE ȘI FINALITĂȚI
Tema 2. ELEMENTE SPECIFICE ÎN DIDACTICA ACTIVITĂȚILOR PRACTICE
Tema 3. METODOLOGIA SPECIFICĂ DISCIPLINEI EDUCAȚIE TEHNOLOGICĂ

Tema 4. DIDACTICA DOMENIULUI EXPERIENȚIAL ESTETIC ȘI CREATIV ÎN
CADRUL CURRICULUMULULUI PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE
Tema 5. DOCUMENTE CURRICULARE. PROGRAMA ARTE VIZUALE ȘI
ABILITĂȚI PRACTICE Clasa pregătitoare, clasa I și clasa a II -a
Tema 6. DOCUMENTE CURRICULARE. PROGRAMA ARTE VIZUALE ȘI ABILITĂȚI
PRACTICE , Clasa a III -a și Clasa a IV -a
Bibliografie

3

I. PROBLEMATICA GENERALĂ A DIDACTICII EDUCAȚIEI
TEHNOLOGICE. OBIECTIVE ȘI FINALITĂȚI
Educația își asumă rolul determinant pentru destinul societății omenești. Educația
este cea care anticipează sau trebuie să anticipeze încotro ne îndreptăm. Educația realizată
prin procesul de învățământ devine astfel responsabilă pentru valorificarea vocației
individuale. Tînărului de azi trebuie să -i fie consolidată puterea de gîndire și de acțiune,
oferindu -i-se un orizont cît mai larg, abilitatea de a răspunde la cît mai multe probleme din
cele mai variate domenii, continua necesitate de perfecționare. Se impune ca el să învețe
pentru a răspunde la variatele și complexele probleme pe care i le impune lumea
contemp orană.
Prin disciplina Educație tehnologică, procesul educațional pune accent pe individ, ca
personalitate distinctă, ca purtător al unei vocații proprii. Individului i se prezintă o gamă
de domenii de activitate, el avâ nd posibilitatea să opteze după dorința lui. Fără a neglija
deprinderile practice care se formează elevilor, această disciplină nu urmărește
profesionalizarea. Prin diversitatea modulelor , disciplina Educație tehnologică vizează
apropierea în cel mai înalt grad a individului de aptitudin ile sale naturale, punînd accentul
pe amplificarea capacităților creatoare și a disponibilitățilo r pentru invenție și inovație.
 Educația tehnologică nu este învățământ profesional tehnic și nici
învățământ teoretico -științific în sens strict;
 Educația te hnologică nu se reduce la instruire practică, la inițiere într -un
meșteșug tradițional sau într -o profesie modernă;
 Educația tehnologică nu fac e o profesionalizare timpurie;
 Educația tehnologică este o formație culturală nouă, născută din raportul
omului modern cu tehnologia;
 Educația tehnologică este chemată să cultive credința în puterea și
frumusețea științei;
 Educația tehnologică este o disciplină obligatorie în planul de î nvățământ ;
 Educația tehnologică există în planurile de învățământ din toate ță rile
europene.
Prin diversitatea modulelor tratate atât teoretic cât și practic, disciplina Educație
tehnologică, ajută cadrul didactic să cunoască, să formeze și să transmită copilului
abilități practice. Educația tehnologică îl ajută pe tânăr să-și găsească înclinația, chemarea,
aspirația, atracția către un anumit domeniu, într -un cuvânt să -și descopere „vocația”
pentru o anumită activitate.
În întreaga Europă se caută să se atenueze diferența dintre educația primită și viața
profesională viitoare. Așa s -a născut Educația tehnologică, integrată progresiv în
programele școlare și devenită o nouă disciplină de bază în învățământul românesc. Ea
este o disciplină de cultură generală; nu este învățământ profesional tehnic și nici
învățământ teore tico-științific în sens strict.

4
Prin enumerarea câtorva caracteristici se observă trăsăturile comune ale acestei
discipline, în mai multe țări eur opene:
– flexibilitate a programelor; abordare modulară; convergența obiectivelor;
– aspectul dual al disciplinei (teoretic și practic);
– familiarizarea cu mai multe domenii pentru optimizarea opțiunii profesionale
ulterioare;
– necesitatea utilizării calcula torului;
– aspectul național și internațional;
– respectarea mediului înconjurător;
– îndeplinirea calității produselor;
– lipsa unei specializări stricte într -un anumit domeniu.
Scopul educa ției tehnologice rezid ă în formarea capacit ăților intelectuale, a
disponibilit ăților afective și a abilit ăților practice prin asimilar ea de cuno ștințe
tehnologice , avînd drept finalitate facilitarea compo rtamentului autonom de adaptare a
persoanei la speci ficul tehnologic al vie ții cotidiene (Mircescu, M., O component ă de
bază în înv ățămîntul modern, Educa ție tehnologic ă, în Revista de pedagogie, nr. 3/1993).
Principiile educa ției tehnologice, afirma te la nivel de UNESCO, vizează
reconcilierea cunoa șterii cu știința de a ac ționa:
a) principiul complementarit ății, prin .alternan ță și continuitate. între formarea
intelectual ă și formarea practic ă a personalit ății umane;
b) principiul integr ării personalit ății umane în mediul social (ec onomic, politic,
cultural) prin acțiune;
c) principiul echilibrului între acumularea cun oașterii teoretice și dezvoltarea
experien ței practice;
d) principiul proiect ării resurselor aplicative ale cunoa șterii științifice la toate
vîrstele, nivelurile și formele de educa ție.
În curricula educa ției pre școlare nu se speci fică explicit dimensiunea educa ției
tehnologice dar a ceasta poate fi reg ăsită în cadrul diverselor arii curriculare: educa ție prin
arte, cunoa șterea mediului, construire (matematic ă).
În Programa școlară, la clasa pregătitoare și la clasele I – IV există disciplina Arte
vizuale ș i abilități practice , axată pe problematica și dezvoltarea educației tehnologice.

I.1. Definirea obiectivelor generale ale disciplinei Educație tehnologică

Studiind diverse izvoare pedagogice, conchidem că defi nitorii pentru educația
tehnologică pot fi considerate următoarele obiective generale :
 cultivarea unui veritabil umanism tehnologic;
 dezvoltarea spiritului științific de cercetare;
 amplificarea capacităților creative, a disponibilităților pentru invenție și inovație;
 inițierea în pregătirea tehnico -practică;
 inițierea în limbajele tehnologice specifice;
 cunoașterea istoriei sumare a dezvoltării științei și tehnicii, a ingeniozității spiritului
uman;
 înțelegerea raportului tehnologie -mediu și cultivarea unei atitudini, a unui
comportament ecologic;

5
 cunoașterea marilor familii profesionale, cu specific tehnologic, pentru o viitoare
opțiune socio -profesională (Mircescu, M., O component ă de baz ă în înv ățămîntul modern,
Educa ție tehnologic ă, în Revista de pedagogie, nr. 3/1993 ).

• Cultivarea unui veritabil umanism tehnologic trebuie să se fundamenteze pe
ideea că omul este scopul evoluției sociale, inclusiv al progresului tehnologic. Astfel,
progresul tehnico -științific este conceput în folosul omului și umanității, și nu al
subordonării și compromiterii condiției umane. Aceasta înseamnă că știința și tehnologia
trebuie utilizate în sens benefic și nu pentru autodistrugere. Totodată, automatizarea și
robotizarea urmăresc să -l facă pe om disponibil pentru noi acte de creație, evitând stresul.
Cultivarea umanismului tehnologic vizează și realizarea unui echilibru între
pregătirea și formarea rațional tehnică, formarea sensibilității prin artă și cultură. Educarea
unei noi motivații a muncii, cu accent pe latu ra expresivă a acesteia, pe afirmarea
puternică a eu -lui, a personalității, precum și a unei etici a muncii, cu accent pe înalta
responsabilitate derivată din înalta tehnologie și puternicele energii pe care omul esteși
trebuie să fie stăpân constituie alt e sarcini și căi derealizare a obiectivului vizat.
• Dezvoltarea spiritului științific de cercetare
Elevul viitorului va fi un explorator (McLuhan, M., 1975 , Galaxia Gutenberg,
Ed.Politic ă, București) . Pentru aceasta, el trebuie învățat să cerceteze. Învățarea prin
cercetare, prin descoperire trebuie să ducă la găsirea și punerea problemei, la formularea
acesteia, la stăpînirea unor strategii pentru determinarea relațiilor cauzale, interdependente
dintre fenomene. În ultimă instanță, atitudinea interogativă, capacitatea de a pune întrebări
lumii înconjurătoare reprezintă calități ale adevăratului cercetător. Inițierea în strategia
elementară pentru determinarea relațiilor fenomenelor fizice esențiale în p rocesele
tehnologice va constitui o sarcină didactică cu valoare aplicativă concretă pentru
profesorii de educație tehnologică. În acest sens, elevii vor parcurge principalii pași ai
respectivei strategii:
– definirea variabilei dependente (lucrul pe c are intenționăm să -l schimbăm);
– specificarea variabilelor independente (factorii ce ar putea schimba lucrul pe care
încercăm să -l schimbăm);
– modificarea valorilor primei variabile independente, înregistrarea și sintetizarea
schimbărilor.
În acest mod, prin experimente practice cu valoare aplicativă se va dezvolta
aptitudinea de analiză a legităților mediului fizic, tehnologic; capacitatea de a observa,
clasifica, măsura, tabela și face deducții. De aici, treptat, se poate trece la dezvoltarea
capacității de a sesiza diverse defecte ale unor produse tehnologice și a abilității de a
interveni pentru depanare (repararea aparaturii electrocasnice, depanări RTV etc.).
• Amplificarea capacităților creative, a disponibilităților pentru invenție și
inovație
Deși teoria factorială a creativității, evidențiază faptul că cea mai mare parte a
comportamentului creativ ține de ereditate, totuși, multe capacități pot fi exersate și
dezvoltate prin tehnici, metode și procedee adecva te. Astfel, gîndirea diverge ntă,
capacitatea de a da mai mu lte soluții aceleiași probleme, se poate dezvol ta prin proceduri

6
și sarcini de genul: ,, dați cît mai multe utilități unui obiect”; ,, arătați consecințele u nui
eveniment în timp și spațiu”; aplicări neobișnuite. etc.
Capacitatea de disociere poate dezvol tată utilizînd metode analogice, scheme ale
identi ficării corporale, metode aleatorii de combinare a unor fapte, obiecte întîmplătoare,
forme induc toare, prin sinectică, inițiere în bionică (cunoașt erea unor forme și fenomene
din natură, redescoperite de om, precum: aparatul fotogra fic -ochiul; calculatorul –
creierul; forma aerodinamică – picătura de ploaie; avionul -pasărea; radiolocația – liliacul
etc.).
Capacitatea de relativizare a conduitelor umane poate fi formată prin metode
antitetice, prin concasaj, prin scenarii fanteziste. Emu lația creativă se poate realiza prin
metode de stimulare colectivă: brainstorming -ul, tehnica Delphi , reuniunea Panel sau
ancheta iterativă, grupele ,,față -în-față” .
Dezvoltarea fenomenelor dinamogene ale creației (curiozitatea, interesul, curajul,
dorința, pasiunea etc.) se poate produce prin autochestionare, eurograme ale demersurilor
unor mari invenții sau descoperiri, prin cunoașterea particularit ăților rezolvării unor
probleme constructive sau a erorilor din munca unui inventator.
• Inițierea în pregătirea tehnico -practică va urmări:
– cunoașterea materiilor prime și a materialelor auxiliare, a proprietăților acestora,
pentru a putea fi prelucrate;
– dezvoltar ea capacității de a citi un desen tehnic adecvat nivelului de pregătire, de a
proiecta și realiza schițe și desene tehnice;
– cunoașterea și înțelegerea logicii tehnologice, a operațiilor de prelucrare a
materialelor, în vederea realizării unor produse neces are omului;
– inițierea în utilizarea unor scule, mașini -unelte indispensabile procesului tehnologic;
– cunoașterea principiilor de funcționare, a normelor de exploatare, a unor defecțiuni
posibile și a modului de depanare;
– inițierea în probleme de igienă a mu ncii, de formare a unei discipline tehnologice;
respectarea normelor de protecție a muncii;
– cunoașterea modului de organizare a unor întreprinderi,
– ateliere, a proceselor de fabricație, a unorfluxuri tehnologice (prin vizite, întâlniri cu
ingineri, expoziț ii etc.);
– inițierea în probleme financiar -economice, vizând estimarea costurilor, cheltuielilor,
prețurilor unor produse.
• Inițiere în limbajele tehnologice specifice
În societatea prezentă, dar mai ales viitoare, se impun a fi cun oscute cel puțin patru
limbaje:
– limbajul computerelor, al informatizării;
– limbajul matematic, ca limbaj universal;
– limbajul desenelor tehnice și cel specific domeniului tehnologic;
– limba engleză . ca mijloc de informare tehnică, de codifi care a comenzilor, a
prospectelor oricărui tip de tehnologie, indiferent de proveniență.
Combaterea analfabetismului tehnologic funcțional prin mijloace instructiv –
educative adecvate vîrstei educaților este un imperativ al zilelor noastre.
• Cunoașterea dezvol tării știintei și tehnicii, istoria sumară a ingeniozității
spiritului uman

7
Cunoașterea legilor naturii ca macr osistem nu se poate efectua decâ t printr -o
abordare istorică a evoluției științei, precum și printr -o viziune interdisciplinară, care ar
conduce la structurarea unor fundamente ale concepției despre lume și viață (de exemplu,
înțelegerea bipolarității în natură și univers: plus -minus, masculinfeminin, nord -sud, bine –
rău, materie -antimaterie etc.).
Perceperea modului în care s -au realizat marile descoperiri ale științei și tehnicii
(roata, scrierea, tiparul, penicilina, diverse tehnologii), precum și a relației dintre
activitatea practică, știință și tehnologie constituie o altă sarcină educativă importantă.
Studierea biografiilor marilor inventatori ai lumii, dar și ale savanților autohtoni, a
contribuției acestora la progresul omenirii se integrează într -o strategie educativă
motivațională pentru acțiuni viitoare și, totodată, constituie sursa de modele și idealuri de
viață. Aceasta se poate corela și cu relevarea contribuțiilor aduse de marile civilizații la
progresul tehnologic.
Prin întregul demers istoric se va urmări și dezvoltarea unui mod de gândire din
perspectiva timpului și a valorilor perene, pr ecum și a curiozității pentru domenii încă
neexplorate. Facem cunoștință cu trecutul pentru a înțelege prezentul și, mai ales, pentru a
ști sensul viitorului. Iată de ce istoria sumară a tehnologiei, în diverse epoci ale civilizației
umane, va ficorelată c u o altă direcție de educație tehnologică ,,educația pentru viitor”,
educația pentru schimbare, dezvoltând aptitudini de proiectare a viitorului, de anticipare,
conducând elevii spre învățarea modului de a face supoziții ș.a.
• Înțelegerea rapo rtului dintre tehnologie și mediu, cultivarea unei atitudini și
a unui comportament ecologic
Prin realizarea acestui obiectiv se preconizează cunoașterea legilor și a relațiilor
ecologice, a dezechilibrelor create de om prin civilizație și tehn ologie, a marilor conflicte
dintre tehnologie, mediu și societate.
Familiarizarea cu legile ecosferei, formulate de B. Commoner, poate contribui la
clarificarea raportul ui dintre tehnologie și mediu: ,, Toate sînt legate de toate., o viziune
sistemică și cibernetică, include omul, societatea și tehnologia în această rețea de legături
complexe, de schimburi permanente de su bstanță, informație și energie. ,,Totul trebuie să
ducă undeva”, sau ,,în natură nu există deșeuri”, trebuie să constituie un deziderat, o
normă, pentru a crea astfel de tehnologii în care totul se reciclează (ambalajele
biodegradabile sînt un exemplu în acest sens).
Educația tehnologică are sarcina de a pregăti viitorul specialist sub aspectul
atitudinii, pentru a nu intra în contradicție cu natura, pentru a ști că în cibernetică
funcționează și legea acțiunii inverse, a interacțiunii natură -om, că, de fapt, orice
modificare produsă de activitatea economică are repercusiuni asupra vieții sociale.
• Cunoaște rea familiilor profesionale cu specific tehnologic pentru o viitoare
opțiune socioprofesională
Educația tehnologică are menirea de a -i dezvolta elevului capacitatea de a alege, și
nu de a fi selectat pentru calificarea sa ulterioară; de a alege în cunoștință de cauză, și nu
de a fi orientat, dirijat.
În contextul apariției de noi profesii, speranțe ale viitorului, datorate înaltelor
tehnologii, informatizării, procesăr ii și automatizării, se cer a fi cunoscute calitățile,
aptitudinile generale și speciale corespunzătoare respectivelor profesii. Acest lucru
implică o inventariere a calităților date și adaptarea lor la standardele vocaționale specifice

8
fiecărei profesii. Inițierea în pregătirea tehnică, pe grupe largi de profesii, cît ma i variate,
poate oferi posibilitatea alegerii în cunoștință de cauză. Vizitarea unor întreprinderi, uzine
și unități economice, întîlnirile cu specialiști, vizionarea unor filme doc umentare,
participarea la activitatea u nor cercuri și cluburi cu profil tehnico -aplicativ, dezvolt area
unor interese, a unor mici pasiuni și preocupări de tim p liber sînt doar cîteva genuri de
activități care pot ave a inß uență asupra structurării unor modele și idealur i socio –
profesionale cu valoare motivațională în opțiunea viitoare.

9
II. ELEMENTE SPECIFICE ÎN DIDACTICA ACTIVITĂȚILOR PRACTICE

Sintagma „ hand made ” este prezentă aproape în toate culturile lumii, din cele mai
vechi timpuri, și are greutate pentru că se referă atât la produsul obținut cât și la atitudinea
din spatele creării respectivului produs. Prin reîntoarcerea la lucrul manual se dorește
deplasarea accentul ui de pe însușirea diverselor tehnici și formarea unor abilități practice,
pe formarea caracterului. Mulți specialiști din domeniu consideră că practicarea
îndelungată a lucrărilor manuale este o adevărată școală de cultură morală. Nu este
suficient să știm să ne folosim mâinile, ci trebuie să putem face aceasta în mod responsabil
și inteligent. Reprezentanții școlii Acti ve spuneau că folosirea inteligentă a mâinii este un
lucru esențial pentru viață și dacă școala și viața se gândesc cu seriozitate să se apropie
între ele, e necesar înainte de orice, ca ele să -și dea…mâna. ( A. Ferriere, Școala activă ,
EDP București, 1973, pag.78)
Copiii trebuie să învețe să rezolve probleme practice din viața de zi cu zi, dar să le
și pese de felul în care o fac. Primul pas într -un astfel de demers este trezirea interesului .
Interesul este pârghia care ridică munții și suscită efortul cel mai autentic și cel mai
profund, i ar interesul se naște din sânul realității vizibile și palpabile. Așadar, ar trebui să
creăm ocazii în care copiii să -și exercite acțiunea asupra realității, hrănindu -și experiența
și curiozitatea din ea. Și când emom entul cel mai potrivit pentru a face asta, dacă nu în
timpul alocat disc iplinelor cu caracter pracic, îndiferent care le este denumirea.
Pentru c iclul achizițiilor fundamentale (clasa pregătitoare, clasa I și clasa a II -a)
Programa școlară realizează o abordare integrată a conceptelor speci fice ariei curriculare
„Tehnologii” cu abilități practice la cei mici și educația tehnologică la gimnaziu , deoarece:

o învățare holistică are mai multe șanse să fie interesantă pentru elevi și să
promoveze un sens al controlului propriu asupra învățării.
, lucrul manual ș i arta nu au valoare decât
dacă sunt puse în slujba educării spiritului.
Frumosul și Utilul nu pot merge decât mână în mână. Într -o eră a imaginilor
vizuale, în care industriile moderne produc milioane de obiecte, granițele dom eniilor se
deschid. Noi toți ne dorim produse:
– care să vină în întâmpinarea intereselor și nevoilor pe care le avem;
– care să aibă performanțe tehnice și grad de fiabilitate ridicat;
– care să fie convenabile ca preț;
– și nu în ultimul rând, care să respecte principii estetice, pe măsura gusturilor
diverse. Kitsch -ul, prezent la tot pasul în realitatea românească a fiecărei zil e (începând cu
produsele uzuale prezente pe tarabe și termin ând cu lucrările de urbanism), ne arată cât
suntem de deficitari în a face lucruri utile și frumoase în același timp.

II.1. Profilul copilului care parcurge un curriculum integrat, centrat pe
dezvoltarea gândirii în educația tehnologică:

ideile/experiențele, emoțiile/sentimentele pot fi comunicate și
artistic, prin intermediul limbajului vizual;
trăirea artistică e personală: imaginile artistice nu au un singur
înțeles și trezesc reacții diferite fiecărui privitor;

10

bserva că prin intermediul artelor vizuale și al produselor hand made te poți
adresa unui public cu nevoi și interese diferite;
deopotrivă;
ării artistice prin limbaj vizual, diferențiind
bunul gust de prostul gus t.
Cercetările făcute de specialiști arată că în momentul în care primim u n mesaj
vizual și ne concentrăm să-l decodăm, antrenăm majoritatea zonelor sistemului nervos: ne
punem întreb ări, facem asociații, predicții, ne amintim de locuri sau de persoane dragi,
simțim dorința de a vedea pe viu ceea ce a văzut și artistul (dacă e vorba de o operă de
artă), dorim să comunicăm celor dragi emoțiile pe care le simțim etc.
Deși este atât de im portantă (și folosește unul dintre sistemele de simboluri umane
fundamentale), comunicării prin intermediul artelor vizuale nu i s -a acordat atenția
cuvenită în școala românească de -a lungul timpului. Poate că e momentul să o facem
acum, mai ales după ce a m fost avertizați că trăim într -o civilizație a imaginii.
Cu toții ne plângem de excesul de imagini vizuale care ne asaltează clipă de clipă,
dar cât timp petrecem învățându -i pe copii să facă selecții și să descifreze încercările de
manipulare?
Cu toții ne plângem de prostul gust care ne înconjoară, dar cât timp p etrecem
învățându -i pe copii să recunoască și să aprecieze frumosul?
Cu toții ne plângem că meseriașii au dispărut, dar cât timp petrecem pentru a
împărtăși generațiilor viitoare meșteșugurile?
Cum ar trebui să procedăm?
Cu pași mici, dar siguri, cultivând spontaneitatea constructivă și creatoare a
copilului, prin trezirea interesului și încurajarea inițiativei.
Prin predarea integrată, profesorii ar trebui să renunțe la stilul de lucr u fragmentat ,
în care discipline le se desfășoară una după alta, cu distincții clare între ele și să adopte o
temă/subiect interesant, dorit/propus de elevi, care șterge granița dintre discipline,
organizând cunoașterea ca un tot unitar, închegat.
Elevul trebuie să de vină un ”iubitor de frumos” pentru a putea dialoga cu arta. El
trebuie să „observe și să-și pună întrebări pentru a înțelege” anumite mesaje. „A vedea”
sau „a privi” opera de artă nu e de ajuns.

II.2. Caracteristici psihopedagogice ale preș colarului și ale școlarului mic

II.2. 1. Dezvoltarea percepțiilor la vârst a preșcolară
Percepția tactilă
Pe baza dezvoltării evidente a sensibilității tactile, prin creșterea rolului său în
explorarea lumii, se dezvoltă și percepțiile tactile, ca sursă de informație despre lumea
înconjurătoare, ce ajută la acumularea unor experiențe directe și personale;
Percepțiile vizuale
Copilul este capabil de discriminări vizuale mai fine, pe care are posibilitatea să le
identifice verbal și să le fixeze în memorie;
Percepțiile auditive
Se dublează sensibilitatea diferențială a sunetelor, față de stadiul anterior;

11
Percepția timpului
Este favorizată de ritmicitatea programului zilnic și de comunicarea cu adulții. În
acest stadiu, copiii se orientează relativ bine la momentele zilei, dar nu întotdeauna le
verbalizează corect, greșind în special în folosirea adverbelor.

II.2. 2. Reprezentările la preșcolar
Reprezentările joacă la preșcolar un rol considerabil în construirea semnificației
cuvintelor, în dezvoltarea gândirii intuitive și în imaginație.
Reprezentările au o dublă natură:
– una configurativ -intuitivă și
– una operational -intelectivă.
II.2.3. Speci ficul gândirii la vârsta preșcolară
Lărgirea câmpului explorărilor perceptive, curiozitatea mare, însușirea tot mai bună
a limbajului, ca și implicarea mai profundă în joc și în alte forme de activitate, împreună și
sub coordonarea adultului, reprezintă condiții de bază ale dezvoltării mental e a
preșcolarului.
Caracteristicile gândirii preșcolarului: este
– intuitivă,
– situativă,
– preoperațională.
II.2. 4. Dezvoltarea limbajului la preșcolar
Vocabularul pasiv înregistrează între 500 -1500 de cuvinte, în mod obișnuit, dar
poate atinge un maxim de până la 2500 cuvinte, în timp ce vocabularul activ rămâne mai
restrâns și oarecum limitat în funcție de dorințele și preocupările copilului.
La această vârstă copilul învață să vorbească corect fonetic și gramatical și
integrează cu ușurință cuvinte noi în structurile verbale, manifestând o adevărată plăcere
în însușirea cuvintelor noi, cu care se și mândrește.
II.2. 5. Constituir ea fundamentului person alității
În această perioadă are loc conturarea multor componente ale personalității și
prefigurarea structurilor ei de bază. Un rol important în acest proces îl au dominantele
motivaționale, care apar și se dezvoltă alături de trebuințele biologice și sociale.
Interesul pentru joc se află în plin apogeu, precum și interesul pentru tot ce îl
înconjoară (oameni, plante, animale) despre care continuă să pună numeroase întrebări. În
familie și la grădiniță se cultivă interesele sociale ale copilului, manifestate prin a tenția
acordată celor din jur, prin tendința de a imita și de a comunica cu ei.
Se cultivă, de asemenea, interesele artistice, manifestate prin sensibilitate și
receptivitate față de frumos, precum și interesul pentru învățare, reflectat mai întâi prin
plăcerea jocului de -a școala, dar și prin plăcerea participării la lecțiile de la grădiniță.
II.2. 6. Formarea bazelor caracterului
Preșcolaritatea reprezintă un început în configurarea trăsăturilor caracteriale, acestea
depinzând de calitatea ambianței și a climatului familial, precum și de valoarea formativă
a mediului instituțional.

12
II.2. 7. Dezvoltare a afectivă la vârsta preșcolară
Perioada de dezvoltare dintre 3 și 6 ani numită și preșcolaritate, aduce importante
schimbări în plan psihic și relațional. În această perioadă se îmbogățește limbajul,
gândirea devine coerentă și se eliberează în oarecar e măsură de dominanța afectivă.
Dezvoltarea afectivă trebuie raportată la procesul de identificare cu modelele
parentale, iar după 5 ani cu alte mo dele care pot fi furnizate de contactele sociale și
culturale ale preșcolarului.
II.2. 8. Specificul dezvoltării voinței la preșcolar
Apar o serie de trăsături pozitive:
-stăpânirea de sine, ierarhizarea motivelor acțiunii;
-preșcolarul va fi capabil s ă îndeplinească și activități care nu îi plac, sau îi plac mai
puțin, dacăpoate procura o bucurie celor dragi sau își pregătește, astfel, teren pentru o
activitate mai plăcută;
Părinții pot contribui la exersarea voinței sale atribuindu -i o serie de sarci ni
permanente: șters praf, așezat tacâmuri pe masă, udat flori etc.
II.2.9. Școlaritatea mică sau cea de -a treia copilărie
Coincide cu durata primului ciclu de instrucție școlară, perioadă în care se
acumulează cunoștințe și se formează capacități psihice de bază care sunt deosebit de
semnificative pentru următoarele etape, pentru viitorul profesional, chiar pentru toată
viața. De aceea sprijinirea de către familie și școală a dezvoltării tuturor posibilităților
acestui stadiu trebuie să fie o preoc upare centrală.
În această perioadă o mare dificultate este respectarea de către micii elevi a
normelor de desfășurare a lecțiilor școlare, referitoare la păstrarea ordinii și disciplinei, a
îndeplinirii sarcinilor propuse, a păstrării atenției pe toată d urata lecției, a mobilizării
efortului corespunzător pentru susținerea și desfășurarea actelor de învățare. Este nevoie
de mult tact pedagogic față de încălcarea din neștiință sau d in neputință a acestor cerințe.

II.3. Procese și însușiri psihice

Adaptarea esențială la activitățile școlare a copilului din prima clasă constă în
mobi lizarea proceselor și însușirilor psihice cerute de această nouă formă de activitate.
Este vorba de menținerea voluntar a atenției, de calitatea percepțiilor, de efortul de
memorare și gândire, de reglaj voluntar susținut pentru depășirea obstacolelor, pentru
finalizarea activităților etc. Dar toate acestea se ating treptat, cu răbdare și tact. Însă, odată
obținute devin cele mai importante condiții ale randamentului școla r crescut.
II.3.1. Atenția
În ceea ce privește relația dintre atenția involuntară și cea voluntară, se constată că
dacă la intrarea în școală prima tinde să domine, pe măsura parcurgerii următoarelor clase
cea voluntară este mai frecvent prezentă și din c e în ce mai eficientă.
II.3.2. Percepția și capacitatea de observare
Percepția este în acest stadiu subordonată gândirii și suportă influențele acesteia –
condiție impor tantă a eficienței cunoașterii.

13
II.3.3. Reprezentările
Primul aspect ce poate fi constatat în legătură cu dezvoltarea reprezentărilor, este
creșterea volumului și varietății acestora sub influența procesului de însușire a unor
cunoștințe elementare de matematică, științele naturii, istorie, geografie, etc.
II.3.4. Limbajul
Însușirea citit -scrisului, asimilarea multor cunoștințe conduc la o creștere sensibilă a
vocabularului. Competența lingvistică a școlarului mic este în progres. La fel
performanțele exprimate în capacitatea de a dialoga, a pov esti, a se expr ima în scris.
II.3.5. Gândirea
Schimbarea fundamentală este dobândirea caracterului operatoriu în funcționarea
ei. J. Piaget care a studiat sistematic stadiile inteligenței umane, considera că perioada
dintre 7 -8 ani și 11 -12 ani este cea a desăvârșirii o perațiilor concrete.
Raționamentul dominant este cel inductiv care sub influența școlii dobândește
rigoare internă, judecățile care îl alcătuiesc sunt legate în mod necesar. În ceea ce privește
entitățile cu care operează gândirea școlarului mic, acestea sunt la intrarea în școală,
aproape în exclusivitate noțiunile empirice. O parte din dintre acestea se vor transforma în
noțiuni științifice sub influența procesului instructiv educativ din școală.
II.3.6. Memoria
La începutul stadiului, micul școlar mai păstrează încă trăsăturile memoriei din
stadiul anterior și anume: centrată pe detaliu și concret, influențată de trăirile afective,
realizată relativ fragmentar și mai ales în formă involuntară, păstrare inegală în funcție de
gradul în care a fost impresi onat când s -a făcut întipărirea, predominarea recunoașterii ca
formă de actualizare. În școlaritatea mică spre sfârșitul stadiului încep să fie utilizate în
mod conștient criterii logice de organizare a materialului de învățat și această tendință se
va amp lifica.
În legătură cu productivitatea generală a memoriei, încep să apară și unele
particularități individuale și astfel elevii se pot diferenția între ei în ceea ce privește
ușurința întipăririi, durata păstrării și eficiența reproducerii.
II.3.7. Imag inația
În acest stadiu imaginația reproductivă este antrenată în desfășurarea tuturor
lecțiilor, și cu deosebire, la cele de istorie, geografie, mediu înconjurător. În cele mai
multe cazuri ea sprijină mai buna înțelegere a cunoștințelor sau aplicarea lor în situații noi.
II.3.8. Motivația
Două aspecte sunt importante: trecerea treptată de la motivația extrinsecă la cea
intrinsecă ce se clarifică treptat; amplificarea motivației sociale a învățării față de cea
personală și subordonarea treptată a acesteia din urmă.
II.3.9. Personalitatea
Personalitatea școlarului mic are încă o anumită instabilitate și fragilitate caracteristică
pentru copilărie. În unele situații, mai ales elevul din ultimele clase, se autoreglează foarte
bine, în timp ce, în alte împrejurări, este dezorientat, inadaptat, ineficient și are nevoie, în
continuare, să fie ajutat și condus de către adult.
În ceea ce privește conștiința de sine și imaginea de sine cele mai importante schimbări
specifice acestui stadiu sunt: apariția inițială a interesului pentru viața interioa ră proprie și
amplificarea imaginii de sine în cele trei planuri eu -l fizic, cel spiritual și cel social.

14

III. METODOLOGIA SPECIFIC Ă DISCIPLINEI EDUCAȚIE
TEHNOLOGICĂ

Proiectarea și realizarea demersului didactic necesită anumite competențe științi fice
și psihopedagogice. Metodologia educației tehnologice orientează valoric raporturile
pedagogice existente între cultura generală , cultura de pro fil, cultura de
specialitate/profesională.
• Cultura generală asigură dezvoltarea normalăa persona lității umane în cadrul
învățămâ ntului general obligatoriu. Ea susține stabilizarea structurii aptitudinal -atitudinale
care promovează, din interior, o linie ascendentă de orientare școlară, profesională și
socială a personalității umane.
• Cultura de pro fil prelungește c ultura generală pe domenii de studii/cunoaștere,
determinate de evoluția structurală a personalității umane, care poate fi orientată
aptitudinal și atitudinal spre "știință" ("real") , "uman" , "tehnologie" , "economie" etc
• Cultura de specialitate/profesională lărgește și aprofundează cultura de pro fil la
nivelul unor structuri proiectate și realizate conform unor obiective specifice în
învățămîntul secundar profesional și în învățămîntul superior .
La orele de Educație tehnologică , sar cinile de lucru au un caracter mai puțin
structurat și stereotip; de asemenea, su nt mai relevante, fiind direct legate de nevoile și
preocupările cotidiene ale elevilor, ale familiilor acestora și ale comunității locale.
Totodată, interesul și efortul elev ilor cuprinde o perioadă de timp mai îndelungată
decît o oră de clasă, multe dintre ele devenind obiect al preocupărilor extrașcolare sau de
timp liber. Din acest motiv, progresul elevilor la disciplina respectivă nu este sesizată
imediat. Disciplina le pa re ineficientă pe termen scurt celor care nu înțeleg că rostul ei este
de a forma capacități aplicabile într -o sferă largă de situații. Achizițiile în plan acțional și
atitudinal se obțin nu prin .predare., ci prin parcurgerea unor contexte de învățare
captivante și provocatoare, în care implicarea personală, prezența celorlalți și continuitatea
preocupărilor sînt de finitorii .
Activitatea desfășurată în astfel de condiții relativizează reprezen tările elevilor
despre pedagog. Dată fiind natura activității, la lecția de Educație
ehnologică elevul nu privește numai spre pedagog, ci și spre colegi, spre obiectele supuse
analizei, spre materialele și sculele pe care le folosește, spre modelul și instrucțiunile
speci ficate de fișa tehnologică, spre ceea ce au realizat colegii.
Pe de altă parte, nici pedagogul nu stă numai în fața elevilor, ci și lîngă ei, printre ei,
împreună cu ei. Recunoaște și le demonstrează că nu este singura sursă
de informare. Le solicită părerea, le pune la încercare istețimea cerîndu -le să imagineze și
alte modalități de lucru, de exprimare gra fică, de soluționare a unor probleme tehnice de
interes personal. Îi încurajează să dea obiectelor și spațiilor construite funcționalități
sporite, să conștientizeze riscul mișcărilor pripite și a l nerespectării normelor de p rotecție
a muncii; le cultivă mâ ndria lucrului bine făcut, a raportării responsabile la mediul natural
și la comunitatea căreia îi aparțin. Și, mai ales, le dezvoltă convingerea că cel mai
important lucru pentru om nu este să a ibă și să știe a folosi cel mai performant produs

15
al tehnologiei moderne, ci să se întrebe cînd și dacă să -l folosească. Este de învățat nu
doar modul de utilizare a unui obiect, ci și sănătoasa și adecvata utilizare a acestuia, cu
luarea în considerare a impactului pe care decizia de a crea, de a produce, de a cumpăra
sau de a utiliza un produs tehnologic îl are asupra individului respectiv, asupra celorlalți și
asupra mediului.
* * *
Metodologia Educației tehnologice pentru treapta primară, operează cuur mătoarele
activități de învățare recomandate:
 discuții dirijate;
 observații dirijate;
 exerciții -joc;
 exerciții de recunoaștere, identificare, grupare, proiectare, culegere de informații;
 activități practice individuale și colective; experiențe.
Acestea se repetă la toate modulele și diferă doar prin speci frcul conținuturilor de aplicare.
Metodele didactice prevăzute pentru etapa preșcolară sînt: explicația;
 jocul didactic;
 observarea dirijată;
 exerciții de recunoaștere, identi ficare, grupare, sortare, clasi ficare;
 activități practice individuale și colective;
 experiențe.
Această primă confruntare relevă oportunități de optimizare a racordării aspectelor
metodologice de la treptele preșcolară -primară la cele generale ale educației tehnologice.
Conexiunea extrem de strînsă a educației tehnologice cu trecutul, prezentul și viitorul
lumii în care trăim necesită o atenție permanentă pentru aspectele teleologice, de conținut
și metodologice ale disciplinei.
( Lectură obligatorie: Cerghit, I., 2006, Metode de învățământ , Editura Polirom, Iași)

16
IV. DIDACTICA DOMENIULUI EXPERIENȚIAL ESTETIC ȘI CREATIV
ÎN CADRUL CURRICULUMUL ULUI PENTRU EDUCAȚIA
TIMPURIE
Planul de învățământ pentru educația timpurie reprezintă produsul curricular
principal și constituie componenta reglatoare esențială a curriculumului pentru educația
timpurie, documentul oficial, normativ și obligatoriu care jalonează organizarea de
ansamblu a procesului de predare -învățare -evaluare, pentru fiecare nivel de vârstă și tip de
instituție de educație specifică perioadei aferente copilăriei timpurii. Documentul se
prezintă sub formă schematică, cuprinzând toate activitățile de învățare pentru fiecare
grupă și nivel de vârstă, numărul de ore aferente săptămânal fiecărei categorii/ fiecărui tip
de activități, pentru a putea asigura tuturor copiilor din toate unitățile antepreșcolare și
preșcolare de stat și particulare din țară, acces la același tip de educație și șanse egale în
dezvoltare și învățare.
Categoriile/Tipurile de activități de învăța re prezente în plan ul de învățământ
sunt: I la nivel antepreșcolar – Activități tematice, Rutine și tranziții, Jocuri și activități
liber -alese și
II – la nivel preșcolar – Activități pe domenii experiențiale (care pot fi activități
integrate sau pe disci pline), Jocuri și activități liber -alese și Activități pentru dezvoltare
personală.
Activitățile tematice –AT (nivel antepreșcolar) sunt : Jocul (mijloace de realizare:
jocul cu jucăria, joc simbolic, joc senzorial, joc de construcție, joc didactic, joc cu nisip și
apă, jocul imitativ etc.), Activități artistice și de îndemânare (mijloace de realizare:
desen, pictură, modelaj, activități practice și gospodărești), Activități de muzică și
mișcare (mijloace de realizare: audiții, jocuri muzicale, jocuri cu text și cânt, jocuri cu
instrumente de percuție, cântecele, exerciții euritmice), Activități de creație și de
comunicare (mijloace de realizare: p ovestiri, memorizări, lucrul cu cartea, citire de
imagini, jocuri de cuvinte, jocuri verbal -imitative, exerciții onomatopeice), Activități de
cunoaștere (mijloace de realizare: observări, lecturi după imagini, activități matematice cu
jucării și obiecte co ncrete, convorbiri cu și fără suport intuitiv, jocuri didactice,
microexperimente) și Activități în aer liber (mijloace de realizare: plimbări, jocuri la
nisipar, jocuri și întreceri sportive, utilizarea aparatelor de joacă adecvate vârstei).
În obiectivu l investigativ al didacticii educației tehnologice intră în mod special
activități le artistice și de îndemânare .
Finalitățile educației timpurii, vizează o serie de aspecte, care se constituie în
premise ale competențelor -cheie formate, dezvoltate și diver sificate, pe traseul
școlarizării ulterioare:
ritmul propriu și de trebuințele sale, sprijinind formarea autonomă și creativă a acestuia.
a interacționa cu alți copii, cu adulții și cu mediul
pentru a dobândi cunoștințe, deprinderi, atitudini si conduite noi;
Încurajarea explorărilor, exercițiilor, încercărilor si experimentărilor, ca
experiențe autonome de învățare;
către fiecare copil, a propriei identități, a autonomiei și
dezvoltarea unei imagini de sine pozitive;

17

atitudini necesare la intrarea în școa lă și pe tot parcursul vieții.
Programa școlară pentru educația timpurie valorifică paradigma curriculară centrată
pe competențe și fundamentează demersurile educaționale pe copil și pe activitatea de
învățare a acestuia ca proces, respectiv pe dobândirea unor comportamente care să asigure
premisele dezvoltării competențelor cheie mai târziu. Luând în calcul particularitățile
dezvoltării copilului până la 6 ani, nu este proprie utilizarea conceptului de competență,
înțeleasă ca ansamblu integrat de cunoștințe, abilități și atitudini. Competența implică
existența unor scheme cognitive și pattern -uri de comportament, deci un nivel de
dezvoltare superior celui atins de copiii tipici în etapa 0 -3 ani și chiar 3 -6 ani. În
Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind
stabilirea Cadrului European al calificărilor pentru învățarea de -a lungul vieții (Jurnalul
Oficial C 111 din 06.05.2008) competența este descrisă din perspectiva responsabilității și
a autonomiei, drept capacitate dovedită de a utiliza cunoșt ințe, abilități și capacități
personale, sociale și/sau metodologice în situații de muncă sau de studiu și pentru
dezvoltarea profesională și personală.
Lecțiile de „Abilități practice/Educație tehnologică” contribuie la îmbogățirea,
aprofundarea și conso lidarea cunoștințelor însușite la celelalte obiecte de învățământ,
constituie în același timp un mijloc de aplicare în practică a unora din aceste cunoștințe.
Activitățile de „Abilități practice/Educație tehnologică” au un accentuat rol
formativ -educativ. Elevii sunt solicitați la un efort intelectual susținut în care sunt exersate
spiritul de observație ca și celelalte capacități și procese intelectuale (gândirea, memoria,
imaginația, limbajul, creativitatea și altele).
Prin exersare, în cadrul lecțiilor de „Abilități practice/Educație tehnologică”, elevii
își formează priceperi, deprinderi, capacități și aptitudini practice, adică învață ceea ce se
cheamă „a ști să faci”. Elevii își pot cultiva spiritul aplicativ, își pot forma un
comportament practic. Î ndemânarea practică, o anumită abilitate în mișcările mâinilor
prezintă însușiri importante ale omului zilelor noastre.
Lecția de „Abilități practice/Educație tehnologică” poate contribui la educarea
dragostei și a respectului față de muncă, a comportamen tului disciplinat și a spiritului
economic, la formarea capacității de apreciere corectă a muncii personale și a celorlalți, în
spiritul cooperării, al întrajutorării, promovând competiția și evaluarea corectă a
rezultatelor, la cultivarea spiritului gospo dăresc și a interesului pentru a obține prin muncă
mult și bun, cu cheltuieli cât mai puține, condiție a progresului material și spiritual.
Fiecare activitate desfășurată în cadrul lecțiilor de Abilități practice/Educație
tehnologică conduce la achizițio narea unor cunoștințe, la dezvoltarea unei anumite
abilități, prin exersarea unor tehnici specifice.
Modelaju l este o activitate foarte plăcută copiilor. Ei încep să modeleze încă de la
cele mai fragede vârste, mai întâi nisipul, apoi plastilina, lutul sau ipsosul. Astfel își
însușesc cunoștințe despre proprietățile acestor materiale. Cu ajutorul acestor materiale pot
reda forme dintre cele mai diverse. Astfel dobândesc cunoștințe din cadrul celorlalte
discipline de învățământ, observă asemănări și deose biri dintre culori, dimensiuni, forme,
etc. Temele pot avea un orizont larg ceea ce oferă copilului o posibilitate mare de
exprimare și de tratare interdisciplinară.

18
Activitățile cu hârtia îi conduc pe copii la formarea unor deprinderi practice, în
funcți e de situație: trasare după contur, decupare, îndoire, rupere, lipire, combinarea unor
culori, ceea ce contribuie la dezvoltarea creativității, respectarea unor succesiuni de
operații îi conduce pe copii la învățarea unor algoritmi, ceea ce le dezvoltă gân direa,
memoria, capacitatea de anticipare. Activitățile cu hârtia pot solicita și dezvolta din plin
creativitatea atunci când se utilizează ruperea hârtiei sau mototolirea ei.
Activitățile cu fire și mai cu seamă cele de coasere formează copiilor deprinde ri
practice utile întregii vieți, în unele cazuri contribuind la aducerea unor venituri
(croșetatul, împletitul, croitoria). De asemenea, cusutul dezvoltă gustul artistic,
creativitatea, simțul estetic, contribuie la păstrarea valorilor naționale, realizân d o latură a
educației patriotice.
Activitățile cu materiale din natură oferă o gamă foarte largă de posibilități
creatoare. Prin varietatea formelor și culorilor se pot realiza compoziții dintre cele mai
deosebite. Creativitatea, ingeniozitatea, alături de cunoștințele generale, pot crea un
univers aparte. Colajele și compozițiile create din aceste materiale deosebite pot deveni
adevărate opere de artă, iar tratarea interdisciplinară a temelor poate avea efecte deosebite
în fixarea unor cunoștințe.
Activ itățile de gospodărie îi ajută pe copii să -și formeze cele mai elementare
deprinderi practice gospodărești (de preparare a sendviciului, de așezare a mesei, de
respectare a regulilor de igienă a alimentației, de utilizare a aparaturii casnice, de îngrijire
a plantelor, de ocrotire a animalelor), dar contribuie și la formarea personalității umane,
făcându -i să înțeleagă cât de importanță este munca în viața omului, făcându -i să aprecieze
și să iubească natura, deci apelează atât la gândire, cât și la afectiv itate.
Iată numai câteva valențe formative ale unor activități specifice lecțiilor de Abilități
practice/Educație tehnologică și iată câtă importanță au ele în formarea personalității
umane.
Putem așadar să înțelegem rolul covârșitor al disciplinei în v iața elevilor noștri, în
formarea lor, și să gândim la desfășurarea unor astfel de activități cu responsabilitate și
pasiune.
În general, activitățile de educație tehnologică au două finalități: prima se referă la
provocările copilului însuși, a gândirii lui, posibilitățile sale de înțelegere și
conceptualizare, puterea sa creatoare,curiozitate perceptivă și intelectuală.
A doua stă în relație cu provocările la lume, la mediul care îl înconjoară și care
atrage copilul, care îl influențează și asupra cărui a trebuie capacitat să acționeze.
Educație tehnologică propun e un demers centrat pe dezvoltarea gândirii. Scopul
curriculumului centrat pe dezvoltarea gândirii este învățarea aprofundată.
Pentru o învățare de profunzime este necesară o schimbare de priorități în care
dobândirea de cunoștințe de dragul informării trece pe locul secund. Pe primul loc se așază
conceptele -cheie și instrumentele cu care elevii vor reuși să surprindă specificitat ea
fiecărui domeniu. Cu cât ne ocupăm mai devreme de explorarea în adâncime a unor
concepte -cheie specifice limbajului vizual, cu atât avem șanse mai mari ca elevii să facă
alegeri pertinente și corecte. Capacitatea de a comunica prin artă este ca antrenam entul
sportiv – trebuie practicat constant pentru a realiza o formă bună. Aceasta nu va
înseamna însă, sub nicio formă, o încărcare informațională suplimentară.

19

V. DOCUMENTE CURRICULARE. PROGRAMA ARTE VIZUALE ȘI
ABILITĂȚI PRACTICE Clasa pregătitoare, clasa I și clasa a II -a
Programa disciplinei Arte vizuale și abilități practice este elaborată potrivit unui nou
model de proiectare curriculară, centrat pe competențe. Orientarea de mersului didactic
pornind de la competențe pune accentul pe dezvoltarea gândirii și pe extindere a
posibilităților de comunicare interumană prin imagine, folosind trăirea artistică și
contribuind ast fel la conturarea profilului de f ormare al absolventului de învățământ
primar.
Structura programei școlare include următoarele ele mente:
– Notă de prezentare
– Competențe generale
– Competențe specifice și exemple de activități de învățare
– Conținuturi
– Sugestii metodologice.
Competențele sunt ansambluri structurate de cunoștințe, abilități și atitudini
dezvoltate prin învățare, ca re permit rezolvarea unor probleme specifice unui domeni u sau
a unor probleme generale, în contexte particulare diverse.
Competențele generale vizate la nivelul disciplinei Arte vizuale și abilități practice
jalonează achizițiile de cunoaștere și de compor tament ale elevulu i pentru întregul ciclu
primar.
Competențele specifice sunt derivate din competențele generale, reprezintă etape în
dobândirea acestora și se formează pe durata unui an școlar.
Pentru realizarea competențelor specifice, în programă sunt p ropuse exemple de
activități de învățare care valorifică experiența concretă a elevului, integrând st rategii
didactice adecvate unor contexte de învățare variate. Exemplele de activități au doar
valoa re orientativă. Pentru formarea competenței specifice, p rofesorul este cel care își
alege și proiectează acti vitățile de învățare în funcție de specificul disciplinei, de
particularitățile de vârstă ale elevilor și de i nteresele fiecărui copil, de mijloacele și
materialele pe care le are la dispoziție. Toate acestea presupun personalizarea demersului
didactic, prin implicarea act ivă și creativă a profesorului.
Conținuturile învățării se constituie din inventarul achizițiilor necesare elevului
pentru familiarizarea cu elemente de bază ale celor două domenii int egrate. Astfel, ele
sunt grupate pe următoarele domenii:
– Desen
– Pictură
– Modelaj
– Textile și hârtie
– Construcții
– Foto-video
Sugestiile metodologice includ elemente de proiectare a activității didactice, precum
și elemente de evaluare continuă.
Includerea clasei pregătitoare în învățământul general și obligatoriu implică o
perspectivă nuanțată a curriculumului la acest nivel de vârstă. Este necesară o abordare

20
specifică educației timpurii, bazată în esență pe stimularea învățării prin joc, pe
individ ualizarea învățării, pe trezirea curiozității copilului și pe dezvoltarea încrederii în
sine.
Disciplina Arte vizuale și abilități practice are un caracter de noutate în raport cu
disciplinele studiate până în prezent în învățământul primar, fiind o discip lină integrată,
situată la intersecția ariilor curriculare Arte și Tehnologii.
În Planul -cadru de învățământ, disci plina Arte vizuale și abilități practice are
alocate 2 ore pe săptămână clasa pregătitoare, clasele I, a II -a, a III -a și 1 oră pe săptămână
la clasa a IV -a.
Principalele motive care au determinat abordarea integrată a artelor vizuale și a
abilităților practice în cadrul aceleiași discipline de studiu sunt următoarele:
– Domeniul artelor vizuale acoperă: pictură, desen, grafică, artă decorativă
(tapiserie, scenografie, ceramică, vestimentație, design, arta bijuteriil or etc.), fotografie
artistică, arta tiparului, sculptură, arhitectură, artă monumentală, a rtele spectacolului etc.
Toate acestea sunt prezente în cotidian și omul contempo ran se raportează la ele.
Abordarea doar a artelor plastice limitează sfera preocupărilor și inte reselor copiilor. În
secolul pe care îl traversăm, aceștia sunt expuși unei multitudini de informații și influențe,
cele mai multe venind pe cale vizuală. Cu c ât se realizează mai devreme explorarea în
adâncime a unor concepte -cheie specifice limbajului vizual, cu atâ t sunt șanse mai mari ca
elevii să facă alegeri pertinente și corecte.
– Mutarea accentului de pe însușirea diverselor tehnici și dezvoltarea unor abilități
practice, pe formarea caracterului. Reprezentan ții Școlii Active considerau că practicarea
îndelungată a lucrărilor manuale este o adevărată școală de cultură morală , întrucât
realizarea manuală a unor produse pre supune combinarea armonioasă de priceperi și
deprinderi, r esponsabilitate și inteligență.
– Expunerea copilului la o mare varietate de domenii artistice și culturale, precum și
îmbinarea acestora cu experiența concretă a re alizării unor produse, au drept consecință
creșterea sensibilități i pentru frumos, sporir ea îndemânării și încrederii în variate
posibilități de exprimare a sinelui, consolidând respe ctul pentru valori, tradiții și semeni.
– Activitățile de învățare propuse pentru fiecare domeniu al acestei discipline
integrate ajută la dezvoltarea mușchilor mici ai mâini, având im plicații importante în
formarea deprinderilor corecte de scris și de executare a diverselor tehnici specifice artelor
vizuale.
– Integrarea acestor domenii ajută la înțelegerea concomitentă a două realități
esențiale pentru dezvoltarea la elevi a spiritului estetic și practic: utilitatea produsului
artistic și valoarea estetică a lucrurilor utile. Studiul disciplinei Arte vizuale și abilități
practice urmărește dezvoltarea progresivă a competențelor specifice, pr in valorificarea
experiențelor de învățare a le elevilor și prin accentuarea dimensiunilor afectiv -atitudinale
și acționale ale formării personalității acestora.
Competențe generale
1. Explorarea de mesaje artistice exprimate în limbaj vizual într -o diversi tate
de contexte familiare
2. Realizarea de creații funcționale și/sau estetice folosind materiale și
tehnici elementare diverse

21

Competențe specifice și exemple de activități de învățare
1. Explorarea de mesaje artistice exprimate în limbaj vizual într-o diversitate de
contexte familiare
Clasa pregătitoare Clasa I Clasa a II -a
1.1. Sesizarea semnificației unui
mesaj vizual simplu, exp rimat
prin desen/ pictură/ modelaj/
colaj/ film/ desen a nimat, care
reflectă un context familiar
– formularea de răspunsuri la
întrebări simple
– formularea de răspunsuri ce
presupun alegere
duală/ multiplă: „În desen este
cățelul tău sau
pisica ta? ”
– povesti rea unui eveniment sau a
unui lanț scurt de
evenimente personale, cu ajutorul
desenului,
picturii, modelajului, colajului etc.
– identificarea unor momente din
activitatea zilnică,
când se prezintă imagini
corespunzătoare
– punerea în corespondență a
desenelor , picturilor,
modelajului, colajului cu mesaje
orale indicate 1.1. Sesizarea elementelor de
detaliu ale unui mesaj vizual
simplu, exprimat printr -o
varietate de forme artistice
– formularea de răspunsuri la
întrebări despre elemente de
detaliu dintr -un desen, dintr -o
pictură, dintr -un mo delaj, colaj sau
film de desene animate
– formularea de ră spunsuri orale
și/sau scrise în jocuri de tipul "De
două ori cinci” – Exemplu:
„Numește/ scrie cinci lucruri pe
care le observi în reproducerea
Pomi înfloriți a lui I. An dreescu…..
Privește din nou și închipuie -ți că
ești în livadă, alătu ri de pictor.
Numește/ scrie alte cinci lucruri
pe care le observi.”
– identificarea dintr -o suită de
imagini a aceleia care conține un
detaliu dat
– jocuri tip puzzle sau loto cu
imagini/fotografii
– rezolvarea de j ocuri pe teme
diverse, de tipul Găsește
diferențele/ intrusul; Ghicește ce
s-a schimbat etc.
– observarea difer ențelor dintre
formele plane și cele spațiale
(aceeași temă în pictură versus
sculptură, colaje, felicitări bidimen
sionale și tridimensionale etc.)
– numirea materialelor, instrumen
telor și tehnicilor utilizate 1.1. Sesizarea diferenței dintre
informația
practică transmisă prin limbaj
vizual și mesajul
artistic
– formularea de enunțuri despre
posibile trăiri exprimate de autori în
picturi/desene/fotografii artistice/
sculptură etc.
– participarea la disc uții despre
mesaje exprimate în diferite
momente din filme pentru copii/
filme de desene animate
– jocuri comparative între mesaje
practice transmise prin limbaj
vizual și mesaje ar tistice Exemplu:
anunțul de la metr ou, compus din
imagine și text: Nu vă sprijiniți de
uși și Ciobănaș cu câine al lui N.
Grigorescu sau culoarea roșie de
la se mafor și Macii lui Ș. Luchian
– sesizarea efec telor sugestive ale
unei culori folosite într -o
reproducere, prin comparația cu
zone alăturate, color ate diferit

1.2. Identificarea liniei, a
punctului, a culorii și a
formei în ipostaze familiare, în
spațiul
înconjurător

– precizarea culorilor obiectelor
personale
– realizarea de grafice cu postituri
sau bucățele de hârtie colorată, în
care să surprindă: „Culoarea
preferată”, „Culorile preferate ale
membrilor familiei (frați, suro ri,
mama, tata, bunicul, bunica etc.)”
– recunoașterea diferi telor tipuri de
linii și puncte întâlnite în mediul
familiar
– jocur i de re cunoaștere,
descoperire, sortare , diferențiere
etc.
1.2. Identificarea liniei, a
punctului, a culorii și a
formei în contexte cunoscute

– participarea la jocuri de tipul
Săculețul fermecat (elevii introduc
mâna într -un săculeț cu obiecte, le
pipăie și recunosc obiectul doar
după formă) – participarea la jocuri
de asociere formă și/sau culoare –
obiect
– jocuri de tip Obie ctul surpriză
(ghicirea obiectului după
caracteristici aflate prin întrebări;
fiecare elev va aduce, pe rând, de
acasă, un obiect cu semnificație
personală, o jucărie etc.)
– observarea diferențelor dintre
formele plane și cele spațiale
(aceeași temă î n pictură versus
1.2. Identificarea semnificației
liniei, punctului,
culorii și formei în opere de artă

– participarea la jocuri de
identificare a semnificației liniilor
frânte/ curbe /orizontale/verticale în
desene
– participarea la jocuri de identifica
re a semnificației punctului în func
ție de domeniul în care este utili
zat (pictură, grafică, sculptură etc.)
– identificarea efectului spațial al
punctului, în funcție de mărimea,
distanța sau lumino zitatea
acestuia
– identificarea semnificației
culorilor folosite în reproduceri/
desene
– compararea metaforică a

22
– Exemple: joc de tipul „Săculețul
fermecat” (copiii introduc mâna
într-un săculeț cu obiecte, le
pipăie și recunosc obiectul doar
după formă); joc de tipu l „Obiectul
surpriză” (ghicirea obiectului după
caracteristici aflate prin întrebări;
fiecare elev va ad uce pe rând, de
acasă un obiect cu semnificație
personală, o jucărie etc.); jocuri pe
teme diverse , de tipul Găsește
diferențele/ intrusul; Ghicește ce
s-a schimbat etc.; jocuri de jocuri
de sor tare dup ă formă, culoare,
valoare estetică, utilitate etc.
– marcarea eleme ntelor unei
mulțimi după formă, culoare,
textură, claritate etc.
– Exemple: „Marchea ză obiectele
roșii”, „Marchează fotografiile
clare”, „Alege materialele netede”,
„Marchează obiectele rot unde” ;
– gruparea produselo r în funcție de
materialele din care au fost
confecționate
– Exemplu: jocuri de tip
puzzle, Loto
– descrierea mater ialelor folosind
drept criteriu proprietățile lor sculptură, colaje, felicitări
bidimensionale și tridimensionale
etc.) culorilor, formelor,
materialelor, perspectivelor în
funcție de trăirea
proprie – Exemplu: Copilul poate
vedea unele
culor i reci ca apa, unele f orme rele
pentru că sunt
ascuțite, unele obiecte mai mari
pentru că sunt
mai importante etc.
1.3. Manifestarea curiozității față de
explorarea de mesaje artistice
simple, exprimate vizual

– explorarea mediului înconjurător
pentru a
identifica forme, culor i, materiale,
obiecte artistice Exemplu: Joc
„Cine observă ceva… (roșu,
rotund, neted, frumos etc.)”
– expunerea, observarea și
analizarea unor lucrări artistice și
meșteșugărești, pentru a stimula
curiozitatea copiilor (ce reprezintă,
cine le -a realizat, când, cum, în ce
scop?)
– exerciții de identificare a valorilor
estetice și etice
din mediul înconj urător (mediul
natural, social, construit, cultural,
religios)
– expunerea, observarea și
analizarea unor lucrări
valoroase ale culturii româneș ti
tradiționale și contemporane,
precum și ale culturii universale,
redate pe suport electronic sau în
albume
– vizionarea u nor expoziții de artă,
ateliere meșteșugărești, filme
documentare
– joc: Mie îmi plac e să … (pictez,
modelez, cos, desenez,
construiesc), pentru că… 1.3. Manifestarea curiozității
față de explorarea de mesaje
artistice simple, exprimate
vizual
– explorarea medi ului cultural –
artistic pentru a identifica forme,
culori, materiale, tehnici, obiecte
artistice; discutarea mesajului și a
impresiilor
Exemple: viziona rea unui film
artistic, analiza unor albume foto;
răsfoirea unor albume de artă;
vizită la muzee de artă; participare
la expoziții, analiza unor obiecte
de cult și de port popular etc.
– identificarea ele mentelor cu
valoare estetică în diferite
reproduceri de artă, în fotografii,
filme, costume, con strucții etc.
– realizarea unor l ucrări individuale
și colective (grup de elevi, grup de
elevi și părinții)
– realizarea de scurte descrieri ale
formelor
obiectelor din mediul cunoscut
– identificarea dife ritelor forme pe
reproduceri de artă, în fotografii
sau în sculpturi
– participarea la expoziții cu
caracter artistic organizate în
comunitate
– vizionarea uno r fragmente din
filme de desene animate, cu
caracter educativ și formularea de 1.3. Manifestarea curiozității
față de explorarea de mesaje
artistice simple, exprimate
vizual

– analiza liberă și personală a
mesajului unei realizări artistice
(exemplu: „Vă recomand… filmul,
expoziția etc., deoarece…”)
– discuții în care se explică
preferințele artistice ale fiecăruia –
observarea și analizarea unor
lucrări de artă tradițională și
modernă românească și
identificarea mijloacelor de
expresie folosite
– audierea de povestiri sau
vizionarea de
documentare de spre artiști români
din domenii diferite
– răsfoirea de albume de artă
– participarea la proiecte având ca
temă viața și opera unor artiști
români consacrați
– participarea la întâlniri cu artiști/
meșteșugari locali

23
– participarea cu lucrări proprii la
diverse expoziții
organizate în mediul școlar sau
extrașcolar
– observarea modului diferit de
ilustrare a aceluiași
subiect – Exemplu: „Autoportret” –
prin desen, pictură, modelaj, colaj
etc.
– vizionarea uno r fragmente din
filme de desene animate, cu
caracter educativ și formularea de
răspunsuri simple la întrebări
egate de mesaj
– vizionarea de sp ectacole de
teatru și teatru de păpuși, adecvate
vârstei
– participarea la ateliere de lucru
comune părinți copii, în care se
demonst rează îndeletniciri casnice
actuale: amenaja rea unei mesei
festive, ornarea platourilor,
aranjamente florale, ornamente de
iarnă, împodobirea bradului etc. răspunsuri la întrebări legate de
mesaj
– vizionarea de sp ectacole de
teatru și teatru de păpuși,
adecvate vârstei
– participarea la ateliere de lucru
comune părințicopii,
în care se confecționează obiecte
utile și estetice pentru diferite
sărbători
– jocuri de rol: Prime sc oaspeți,
Este ziua mea, Este ziua ta et c.

2. Realizarea de creații funcționale și/sau estetice folosind materiale
și tehnici elementare diverse
Clasa pregătitoare Clasa I Clasa a II -a
2.1. Observarea unor
caracteristici simple ale
materialelor întâlnite în mediul
familiar

– exprimarea de mesaje orale
simple despre: textura, culoarea,
dimensiunea, forma, grosimea
și utilitatea unor obiecte, strânse
într-o colecție sau la Colțul de Artă
amenajat special în clasă
– gruparea ma terialelor după
criterii date – Exemplu: jocul
„Cenușăreasa”: „Ajut -o pe
Cenușăreas a să pună în coșulețe
diferite, materiale de ac elași fel;
Grupează materialele care pot fi
tăiate cu foarfecele; Grupează
materialele roșii; G rupează
materialele care se pot rupe, care
sunt transparente” etc.
– enumerarea unor caracteristici
observabile ale materialelor și
instrumentelor întâlnite în mediul
familiar – Exemplu: jocul „Eu spun
ceva, tu spui altceva” despre
creioanele tale, uniforma ta ,
penarul tău etc.
– sortarea materialelor de lucru și
a instrumentelor în funcție de
proprietăți/utilizări etc.;
depozitarea în spații special
amenajate și etichetarea lor –
Exemplu: „Borcan ul cu pietricele”, 2.1. Identificarea unor
caracteristici/ proprietăți
ale materi alelor întâlnite în
mediul cunoscut

– descrierea mater ialelor folosind
drept criteriu proprietățile lor
– identificar ea materialelor cu care
au fost confecționate diferite
produse
– gruparea produselo r în funcție de
materialele din care au fost
confecționate
– familiarizar ea cu modul în care
iau naștere obiectele din jurul
nostru: Povestea hârtiei,
Povestea unui nasture, Povestea
unui caiet etc.
– organizarea de interviuri în
perechi: Ce se poate face cu…?
La ce este util….? etc.
– compararea ob iectelor în funcție
de culoare, formă, textură,
claritate etc. – Exemplu: dintre
două obiecte care are culoarea
mai intensă, forma mai evide ntă,
care e mai moale, care are
conturul mai clar etc.
– identificarea ma i multor texturi, a
formelor în mișcare, a formelor ce
au suferit deformări minore
etc.
– gruparea unor inst rumente și
materiale în funcție de domeniu 2.1. Explor area unor
caracteristici/ proprietăți ale
materialelor în diverse contexte

– selectarea mater ialelor de lucru,
în funcție de scopul propus
– uscare și presare de plante în
vederea folosirii lor în confecțio
narea de colaje, tablouri, felicitări
– crearea unui di cționar cu definiții
simple ale materialelor, b azate pe
caracteristicile lor observate
de copii în diverse contexte
– realizarea de jurnale cu dublă
intrare: jurnalul unei frunze, al unei
crenguț e înflorite etc., pornind de
la texte literare studiate
– realiza rea de grile de observații
despre materiale aflate în stări
diferite (frunză verde, uscată,
presată etc.)
– exersarea mo dului de îngrijire /
păstrare a instrumentelor și
materialelor de lucru
– compararea diferitelor tehnici de
lucru – Exemplu: Joc „Ce se
întâmplă dacă fac așa…” (copiii
sunt încurajați să experimenteze
diferite tehnici și să observe ce au
descoperit)

24
„Găletușa cu scoici”, „Coșulețul cu
fire”, „Cutia cu ghinde” etc. (aceas ta folosește la desen,
pictură, modelaj, construcții,
confecții, foto -video)
2.2. Exprimarea ideilor și
trăirilor personale, în
aplicații simple, specifice
artelor vizuale
– realizarea de aplicații ce au la
bază inițiative spon tane, atun ci
când li se pun la dispoziție
materiale și instrumente diverse,
într-un mini atelier amenajat în sala
de clasă sau în Colțul de Artă
– realizarea unor compoziții,
individual/ în perechi/în
grup, folosind culo ri la alegere și
tehnici improvizate – Exemplu:
stropire, suflare, ștampilare,
tragere și zgâriere, amprentare cu
frunze, fru cte, legume, obținerea
formelor spontane prin pr esarea
hârtiei, dactilopictură, modelaj,
decolorare cu pic etc.
– folosirea liniei cu scop de contur
și cu scop decorat iv în aplicații/
compoziții liber alese
– explorarea modalită ților de
exprimare a ideilor și sentimente
lor prin mijloacele artei vizuale și
ale tehnologiei – Exemple: Pictez o
imagine dintr -un vis, Desenez ce –
mi doresc, Autoportretul, Am o
idee de construc ție, de joc etc.;
Mă desenez pe mine când sunt
plictisit, construiesc o casă pe
care mi-o doresc, pictez școala,
modelez supărarea etc.
– realizarea unor cadouri, felicitări
pentru cei dragi și explicarea
alegerilor făcut e (exemplu:
Decorez un globuleț pentru
prietenul meu deoarece…) 2.2. Exprimarea ideilor și
trăirilor personale prin
utilizarea liniei, punctului,
culorii și formei
– realizarea de a plicații în oglindă:
Chipul meu atunci când sunt
fericit/Chipul meu atunci când
sunt trist; Cum mă simt înt r-o zi
ploioasă/Cum mă simt într -o zi
senină
– realizarea de be nzi desenate
prin care să redea etapele unei
întâmplări trăite
– participarea la lu crări colective –
Exemplu: „Mai multe mâini, un
singur portret” etc. – explica rea
semnificațiilor propriilor
lucrări/creaț ii
– realizarea unor compo ziții,
individual/în perechi/în grup,
folosind tehnici variate – Exemplu:
stropire, suflare, ștampilare,
tragere și zgâriere, amprentare
cu frunze, fructe, legume,
obținerea formelor spontane prin
presarea hârtiei, dactilopictură,
modelaj, decolorare cu pic etc.
– folosirea lini ei cu scop de contur
și cu scop decorativ în
aplicații/compoziții liber alese
– realizarea unor ca douri, felicitări
pentru ocazii speciale și
explicarea alegerilor făcute 2.2. Exprimarea ideilor și
trăirilor pe rsonale prin
utilizarea liniei, punctului,
culorii și formei
– realizarea de a plicații în oglindă:
Chipul meu atunci când sunt
fericit/Chipul meu atunci când
sunt trist; Cum mă simt într -o zi
ploioasă/ Cum mă simt într -o zi
senină
– participarea la lucrări co lective –
Exemplu : „Mai multe mâini, un
singur portret” etc.
– exerciții de a utoanaliză a
propriilor creații (motivarea alegerii
subiectului, timpul alocat,
mijloacele și t ehnicile utilizate,
sentimente) Exemplu: „Am
confecționat păpușa pe care mi -o
doream. Am realizat -o din cârpă.
Vreau să mă joc cu ea/ Vreau să o
dăruiesc… etc.”)
2.3. Realizarea de
aplicații/compoziții/obiecte/
construcții simple, pe baza
interesului direct
– realizarea de construcții l ibere,
spontane, atunci când li se pun la
dispoziție materiale și instrumen te
diverse, într -un miniatelier
amenajat în sala de clasă sau în
Colțul de Artă
– utilizarea unor teh nici simple de
îndoire, pliere, înșirare, răsucire,
lipire, rupere, tăiere, decupare
după contur, modela j, în funcție de
nevoile/opți unile copiilor
– confecționarea de jocuri și jucării
simple –
Exemplu: „Morișca”, „Bărcuța”,
„Cubul”, „Puzzle”,
„Cărți de joc”, „Loto cu imagini” 2.3. Realizarea de
obiecte/construcții/folosind
materiale ușor de prelucrat și
tehnici
accesibile
– realizarea de colaje
bidimensionale și
tridimensionale din hârtie de
diferite tipuri
– utilizarea unor tehnici accesibile
de decupare după contur, rularea
hârtiei, origami, modelaj etc.,în
funcție de nevoile/opți unile copiilor
– confecționarea de jocuri și jucării
din di verse materiale, prin tehnici
accesibile – Exemplu: „Omida”,
„Albina”, „Țintar”, „Puzzle”, „Cărți
de joc” etc.
– confecționar ea de păpuși pe băț
sau pe mână precum și decoruri
simple pentru o minipiesă de 2.3. Realizarea de produse utile
și/sau estetice
combinând materiale ușor de
prelucrat și tehnici
accesibile
– realizare de felicitări, invitații la
zile de naștere sau onomastică,
obiecte de design pentru sala de
clasă, holurile școlii, camera
proprie etc.
– realizare de jocuri, juc ării sau
obiecte utile în viața de școlar
– realizare de machete simple etc.

25
teatru de păpuși
2.4. Transformarea unui
material prin tehnici simple
– utilizarea corectă a
instrumentelor de lucru: copilul
ține cor ect creionul, pensula,
aparatul foto etc.
Exemplu: Joc: „Eu sunt profesorul
de … fotografie, pictură, modelaj
etc.” (fiecare copil e
„profesor” într -un domeniu, iar
copiii învață, pe
rând, unii de la alții)
– exersarea mușchilor mici ai
mâinii prin operații de
frământare, coasere, înșirare,
împletire etc.
– exersarea modului de îngrijire /
păstrare a
instrumentelor și materialelor de
lucru
– mototolirea, ruperea și tăierea
hârtiei cu texturi
diferite; formularea de întrebări
simple și
răspunsuri despre cele observate
– mode larea plastilinei, a lutului
etc.; formularea de
întrebări simple și răspunsuri
despre cele
observate
– tăierea firelor și a materialului
textil; formularea de
întrebări simple și răspunsuri
despre cele
observate
– înșirarea mărgelelor; formularea
de între bări
simple și răspunsuri despre cele
observate
– lipirea diverselor materiale pe
suporturi diferite;
formularea de întrebări simple și
răspunsuri
despre cele observate
– identificarea unei operații simple
la care a fost
supus un material, prin comparare
cu starea
inițială a acestuia – Exemplu: jocul
„Spune ce
observi” (hârtie -hârtie ruptă,
hârtie -hârtie tăiată,
hârtie mototolită, hârtie îndoită,
hârtie lipită; fire
lungi -fire scurte etc.)
– jocuri de rol: „La croitorie”, „La
cizmărie”, „La
brutărie”
– confecționarea de obiecte prin
tehnici simple:
„Rochița păpușii”, „Pălăria”,
„Cizmulița”, „Batista” etc.
2.4. Transformarea unui
material folosind o tehnică
simplă
– vizion area de scurte
documentare despre obiectele
familiare, având ca subiect „Cum
se fabrică?”
– vizite la fabrica de mobilă, la
moară, la covrigărie
– folosirea aparatului de tocat
hârtia pentru a obține
fâșii de hârtie ce pot fi rulate prin
tehnica Quilling
și transformate în podoabe sau
obiecte de decor
– transformarea resturilor textil e în
podoabe sau
obiecte de decor prin diferite
tehnici: tăiere în
fâșii, împletire etc.
– participarea la jocuri de rol: „La
croitorie”, „La
cizmărie”, „La brutărie”
– exersarea utilizării corecte a
instrumentelor de
lucru: creionul, pensula, foarfeca,
aparatul foto,
camera video, acul etc.(copilul
este ajutat să -și
formeze deprinderi corecte)
– exersarea modului de îngrijire /
păstrare a
instrumentelor și materialelor de
lucru
– exersarea mușchilor mici ai
mâinii prin operații de
frământare, coasere, înșirare,
împletire, ca ligrafie
cu degetul pe tabletă etc. 2.4. Transformarea unui
material prin tehnici variate
– vizionarea de scurte
documentare despre
obiectele din mediul cunoscut,
având ca subiect
„Cum se fabrică?”
– vizite la obiective din zonă în
care se prelucrează
materi a primă
– folosirea aparatului de tocat
hârtia pentru a obține
fâșii de hârtie ce pot fi rulate prin
tehnica Quilling
și transformate în podoabe sau
obiecte de decor
– transformarea resturilor textile în
podoabe sau
obiecte de dec or prin diferite
tehnici: tăiere în fâșii,
împletire etc.

26
2.5. Exprimarea utilității
obiectelor realizate prin
efort propriu
– formularea de întrebări și
răspunsuri la întrebări
despre utilitatea și aspectul
obiectelor întâlnite în
mediul familiar – Exemplu: „Ajut -o
pe Furni să
înțeleagă de ce avem nevoie de
șireturi? De ce
avem nevoie de fular și căciulă
iarna? De ce
avem nevoie de suporturi pentru
creioane?” etc.
– decorarea sălii de cl asă cu
obiectele realizate prin efort
propriu;
– participarea cu obiectele
realizate prin efort propriu la
expoziții și târguri organizate în
școală și în comunitate cu diferite
ocazii: „Zilele școlii, Zilele
orașului/comunei/satului”,
„Mărțișor”, „Paști”, „Crăciun” 2.5. Explorarea de utilizări în
contexte variate a
obiectelor/ lucrărilor realizate
prin efor t propriu
– realizarea de miniscenete în care
se utilizează
obiecte realizate individual sau în
grup
– participarea la jocuri de rol cu
jucării și obiecte
confecționate
– participarea la expoziții cu
vânzare sau târguri
organizate în școală sau în
comunitate, c u prilejul
diferitelor sărbători 2.5. Explorarea de utilizări în
contexte utile și sau
estetice a obiectelor/ lucrărilor
realizate prin efort
propriu
– identificarea unor dorințe/ nevoi
simple, care pot fi
îndeplinite prin realizarea de
obiecte/lucrări utile și
sau estetice
– identificarea a cel puțin două
soluții pentru a
îndeplini o dorință
– participarea la conversații despre
posibile utilizări
ale produselor realizate individual
sau în grup
– discuții pentru aco rdarea de
semnificații neuzuale unor obiecte
uzuale și de semnificații uzuale
unor obiecte artistice; remarcarea
neconcordanțelor și inovarea
2.6. Participarea la activități
integrate adaptate
nivelului de vârstă, în care se
asociază elemente
de exprimare vizuală, muzicală,
verbală,
kinestezică

– realiz area unor lucrări în care să
se asocieze
elemente de exprimare plastică,
cu alte forme de
exprimare artistică – Exemplu :
ilustrarea unei
povești cunoscute prin desen sau
prin cântec,
ilustrarea mișcării sugerate într -un
tablou etc.
– realizarea de scurte d ramatizări
(fragmente din
povești) cu ajutorul păpușilor pe
băț, pe deget sau
pe mână
– realizarea unor decoruri pentru
diverse
evenimente din viața școlii
– punerea în scenă a serbărilor
temati ce specifice
anotimpurilor 2.6. Participarea la activități
integra te adaptate
nivelului de vârstă, în care se
asociază elemente
de exprimare vizuală, muzicală,
verbală,
kinestezică

– realizarea de lucrări în care se
asociază elemente
de exprimare plastică, cu alte
forme de exprimare
artistică – Exemplu: ilustrarea
versurilor unui
cântec prin desen etc.
– realizarea de scurte dramatizări
(fragmente din
povești) prin teatru de umbre
– realizarea unor decoruri pentru
diverse
evenimente din viața școlii
– punerea în scenă a serbărilor
tematice legate de
viața comunității 2.6. Parti ciparea la activități
integrate adaptate
nivelului de vârstă, în care se
asociază elemente
de exprimare vizuală, muzicală,
verbală,
kinestezică

– realizarea de machete, colaje,
desene, pentru a
ilustra o scenă dintr -o poveste –
Exemplu :
căsuțele celor trei purceluși,
fasolea fermecată din
„Jack și vrejul de fasole” etc.
– inventarea unui ritm sau a unei
melodii pentru o
scenă dintr -o poveste
– mimarea unui personaj de
poveste/desen animat
– confecționarea unui costum din
materiale
reciclate, care să se potrivească
unui personaj
îndrăgit

3. CONȚINUTURI
Domenii CLASA P CLASA I CLASA a II -a
Desen Materiale și instrumente
hârtie, diverse obiecte creion
grafit, creioane colorate
(opțional: PC, tabletă) Materiale și instrumente
hârtie liniată și neliniată, diverse
obiecte creion grafit, creioane
colorate, creioane cerate,
peniță, radieră (opțional: PC,
tabletă) Materiale și instrumente
hârtie liniată și neliniată,
diverse obiecte
creion grafit, creioane
colorate, creioane
cerate, peniță, radieră

27
(opțional: PC, tabletă)
Tehnici de lucru
Linie modulată, repetiție Tehnici de lucru
hașurare, linie modulată,
repetiție, caligrafie Tehnici de lucru
hașurare, linie modulată,
repetiție, caligrafie,
stilizare, gravură
Elemente de limbaj plastic
linia, punctul, forma (fără
terminologie Elemente de limbaj plastic
linia, punctul, forme regulate și
neregulate
(fără terminologie) Elemente de limbaj plastic
linia, punctul, forme regulate și
neregulate
Sugestii de creații/ produse
ale activității
desen liber, decorații simple Sugestii de creații/ produse
ale activității
desen liber, decorații (ce
pregătesc scrisul),
decorații simple Sugestii de creații/ produse
ale activității
desen liber, decorații
Pictură Materiale și instrumente
acuarele, tempera, hârtie,
hârtie colorată,
burete
pensulă, deget, ștampilă,
creioane colorate,
PC, tabletă Materiale și instrumente
acuarele, tușuri, guașe,
tempera, hârtie, folie
de plastic, hârtie colorată,
cretă, pigmenți,
burete
pensulă, deget, ștampilă,
creioane colorate,
PC, tabletă Materiale și instrumente
acuarele, tușuri, guașe,
tempera, acrilice, ulei,
hârtie, hârtie colorată,
pânză, sticlă, lemn,
ceramică, cretă, pigmenți,
burete
pensulă, deget, ștampilă,
creioane colorate,
PC, tabletă
Tehnici de lucru
pensulație, colaj,
amprentare, ștampilare,
tamponare, pulverizare Tehnici de lucru
pensulație, colaj, amprentare,
ștampilare,
tamponare, pulverizare Tehnici de lucru
pensulație, colaj, amprentare,
ștampilare,
tamponare, pulverizare
Elemente de limbaj plastic
pata Elemente de limbaj plastic
pata Elemente de limbaj plastic
pata
Sugestii de creații/
produse ale activității
compoziții Sugestii de creații/ produse
ale activității
compoziții Sugestii de creații/ produse
ale activității
compoziții
Confec
ții și Ju
cării Materiale și instrumente
hârtie, materiale textile,
folii de plastic, ac,
foarfece, ramă de țesut,
cretă, materiale din
natură (frunze/petale
uscate, ghinde) Materiale și instrumente
hârtie, materiale textile, folii
de plastic, ac,
foarfece, ramă de țesut, cretă,
tipar, materiale
din natură (frunze/petale
uscate, ghinde,
fructe, legume) Materiale și instrumente
hârtie, materiale textile,
folii de plastic, ac,
foarfece, croșetă, ramă de
țesut, cretă, tipar ,
materiale din natură
(frunze/petale uscate,
ghinde, castane, fructe,
legume)
Tehnici de lucru
origami, tangram, croit,
cusut Tehnici de lucru
origami, tangram, croit, cusut
(cusutul nasturelui, cusutul
înaintea și în urma acului),
țesut cu benzi de hârtie/fire Tehnici de lucru
origami, tangram, croit,
cusut (puncte de
coasere), țesut cu benzi de
hârtie/fire
Elemente de limbaj plastic
punct, linie, nod, formă Elemente de limbaj plastic
punct, linie, nod, pată, formă,
volum Elemente de limbaj plastic
punct, linie, nod, pată,
formă, volum
Sugestii de creații/
produse ale activității
Obiecte decorative și de
îmbrăcăminte pentru
păpuși Sugestii de creații/ produse
ale activității
Obiecte decorative și de
îmbrăcăminte pentru
păpuși Sugestii de creații/ produse
ale activității
Obiecte decorative și de
îmbrăcăminte pentru
păpuși

28
Mode –
laj Materiale și instrumente
plastilină Materiale și instrumente
plastilină Materiale și instrumente
plastilină, cocă
presare, modelare liberă presare, modelare liberă presare, modelare l iberă,
incizie, armături, gravură
Elemente de limbaj plastic
formă Elemente de limbaj plastic
formă, volum Elemente de limbaj plastic
formă, volum (gol/ plin)
Sugestii de creații/produse
ale activității obiecte
decorative, figurine etc. Sugestii de c reații/ produse
ale activității obiecte
decorative, figurine etc. Sugestii de c reații/ produse
ale activității obiecte
decorative, figurine etc.
Colaj Materiale și instrumente
foarfece, lipici, fire, mărge
le, cuburi, hârtie, diferite
obiecte Materiale și instrumente
foarfece, lipici
fire, mărgele, cuburi, hârtie,
diferite obiecte Materiale și instrumente
foarfece, lipici
fire, mărgele, cuburi, hârtie,
diferite obiecte
Tehnici de lucru
mototolire ,rupere,tăiere,
decupare după contur, îndo
ire, răsucire, lipire Tehnici de lucru
mototolire, rupere, tăiere, decupa
re după contur, îndoire, împletire Tehnici de lucru
îndoirea, împletirea,
origami, tangram
Elemente de limbaj plastic
formă, volum Elemente de limbaj plastic
formă, volum (gol/ plin) Elemente de limbaj plastic
formă, volum (gol/ plin)
Sugestii de creații/
produse ale activității
obiecte decorative,
bijuterii, spații, jucării,
instalații, figurine etc. Sugestii de creații/ produse
ale activității
obiecte decorative, bijuterii,
spații, jucării,
instalații, figurine etc. Sugestii de creații/ produse
ale activității
obiecte decorative, bijuterii,
spații, jucării,
instalații, figurine etc.
Foto –
film Materiale și instrumente
aparate de redare și
înregistrare (telefon,
aparate foto, PC, tabletă)
filme, fotografii Materiale și instrumente
aparate de redare și înregistrare
(telefon,
aparate foto, PC, tabletă)
filme, fotografii Materiale și instrumente
aparate de redare și
înregistrare (telefon,
aparate foto, PC, tabletă)
filme, fotografii
Sugestii de creații/
produse ale activității
vizionarea unor filme și
fotografii; realizarea
unor fotografii Sugestii de creații/ produse
ale activității
vizionarea unor filme și
fotografii; realizarea
unor fotografii și filme scurte,
neprelucrate
tehnic Sugestii de creații/ produse
ale activității
vizionarea unor filme și
fotografii; realizarea
unor fotografii și filme
scurte, neprelucrate
tehnic

SUGESTII METODOLOGICE
Sugestiile metodologice au rolul de a orienta cadrul didactic în aplicarea programei
școlare pentru proiectarea și derularea la clasă a activităților de predare -învăț are-evaluare,
în concordanță cu specificul disciplinei Arte vizuale și abilități practice.
Cadrul didactic va urmări sistematic realizarea de conexiuni între toate disciplinele
prevăzute în schema orară a clasei respective, creând contexte semnificative de învăț are
pentru viața reală. Astfel, disciplina Artele vizuale și abil itățile practice poate sprijini
consistent achiziționarea scrisului, prin dezvolta rea mușchilor mici ai mâinii și
coordonarea mână -ochi, prin exerci țiile de caligrafie și gravură, prin liniatura etaminei.
Această disciplină poate sprijini și Matematica , prin deprinderea de sesizare a
formelor și volumului diverselor obiecte; poate fi utilă disciplinei Dezvoltare personală
prin exersarea exprimării în contexte variate, prin sensibilizarea în fața frumosului și a
obiectelor cu valoare arti stică, prin exersare a cunoașterii de sine și a celorlalți, din mediul

29
apropiat. Astfel, copilul va învăța, prin metode adecvate vârstei, ceea ce îi este necesar
pentru dezvoltarea sa armonioasă în această etapă și pentru a face față cu succes cerințelor
școlare.
Strategii did actice
Programa permite o abordare didactică flexibilă, care lasă loc adaptării la
particularitățile de vârstă și individual e ale copiilor, din perspectiva opțiunilor
metodologice ale fiecărui profesor.
În abordarea integrată a acestei discipline, se recom andă utilizarea unor strategii
didactice prin care se încuraje ază inițiativa și libertatea de exprimare prin limbaj vizual. La
această vârstă este foarte important accentul pus pe elementul ludic, prin care se cultivă
spontaneitatea constructivă și creatoa re a copiilor. Mediul educațional ar trebui să permită
o explorare activă și interacțiuni var iate cu resursele materiale, cu ceilalți copii și cu
adulții.
Abordarea integrată permite cadrului didactic să propună teme și subiecte
interesante, dorite de elevi la această vârstă, organizând cunoașterea ca un tot unitar,
închegat. Se recomandă realizarea de secvențe didactice în care copiii să -și poată
manifesta libertatea de a legere atât în ceea ce privește instrumentele, cât și în ceea ce
privește subiectele r ealizate. Un C olț de Artă amenajat în sala de clasă, în care materialele
și instrumentele sunt la îndemâna copiilor , ar facilita atingerea acestui obiectiv.
Evaluarea reprezintă o componentă intrinsecă a predării și învățării.
Se recomandă cu prioritate abordarea modernă a evaluării ca activitate de învățare.
În acest context, sunt ade cvate metode precum: observarea sistematică a
comportamentului elevilo r, urmărind progresul personal, autoevaluarea, realizarea unor
proiecte care să valorifice achizițiile copiilor și să stimuleze în același timp dezvoltarea de
valori și atitudini, în contexte firești, sincretice, adaptate vârstei. Proc esul de evaluare va
pune accent pe recunoașterea experiențelor de învăța re și a competențelor dobândite de
către copii în co ntexte nonformale sau info rmale. Evoluția copilului va fi înregistrată,
comunicată și discutată cu părinții. În întreaga activitat e de învățare și evaluare va fi
urmărit, încurajat și valorizat progresul fiecărui copil.
Pentru exemple a se consulta:
http://edums.ro/invprimar/37_AVAB_CP_II_OMEN.pdf
Exemplu de abordare integrată la clasa pregătitoare
TEMA: Meșteșuguri populare – olărit și panificație
Exemplu de abordare integrată la clasa I
TEM A: Lanul de grâu
Exemplu de abordare integrată la clasa a II -a
TEMA: Atelier cu spice de grâu

30

VI. PROGRAMA ȘCOLARĂ PENTRU DISCIPLINA ARTE VIZUALE ȘI
ABILITĂȚI PRACTICE CLASELE A III -A – A IV -A
http://oldsite.edu.ro/index.php/articles/22408

Programa școlară pentru disciplina Arte vizuale și abilități practice reprezintă o
ofertă curriculară pentru clasele a III -a și a IV -a din învățământul primar, înscriindu -se în
categoria disciplinelor abordate integrat. Situată la intersecția ariilor curriculare Arte și
Tehnologii , disciplina este prevăzută în planul -cadru d e învățământ cu un buget de timp de
2 ore /săptămână la clasa a III -a și 1 oră /săptămână la clasa a IV -a.
Programa disciplinei Arte vizuale și abilități practice este elaborată potrivit unui nou
model de proiectare curriculară, centrat pe competențe. Dem ersul didactic promovat de
programă contribuie la conturarea profilului de formare al absolventului de învățământ
primar prin utilizarea mijloacelor specifice disciplinei: extinderea posibilităților de
comunicare interumană prin imagine, apelul la trăirea artistică, exprimarea liberă și
creativă.
Structura programei școlare include următoarele elemente:
– Notă de prezentare
– Competențe generale
– Competențe specifice și exemple de activități de învățare
– Conținuturi
– Sugestii metodologice.
Competențele sunt ansambluri structurate de cunoștințe, abilități și atitudini
dezvoltate prin învățare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau
a unor probleme generale, în contexte particulare diverse.
Competențele generale vizat e la nivelul disciplinei Arte vizuale și abilități practice
jalonează achizițiile de cunoaștere și de comportament ale elevului pentru întregul ciclu
primar.
Competențele specifice sunt derivate din competențele generale, reprezintă etape în
dobândirea ac estora și se formează pe durata unui an școlar. Pentru realizarea
competențelor specifice, în programă sunt propuse exemple de activități de învățare care
valorifică experiența concretă a elevului, integrând strategii didactice adecvate unor
contexte de în vățare variate. Exemplele de activități au doar valoare orientativă. Pentru
formarea competențelor specifice, profesorul este cel care își alege și proiectează
activitățile de învățare în funcție de specificul disciplinei, de particularitățile de vârstă al e
elevilor și de interesele fiecărui copil, de mijloacele și de materialele pe care le are la
dispoziție. Toate acestea presupun personalizarea demersului didactic, prin implicarea
activă și creativă a profesorului.
„Conținuturile învățării constituie ele mente de bază ale celor două domenii
integrate, mijloace informaționale prin care se urmărește realizarea competențelor. Astfel,
ele sunt grupate pe următoarele domenii:
– Desen
– Pictură
– Modelaj
– Machete și modele

31
– Foto
„Sugestiile metodologice includ elemente de proiectare a activității didactice,
precum și elemente de evaluare continuă. Este necesară o abordare specifică vârstei,
bazată în esență pe stimularea învățării prin joc, pe individualizarea învățării, pe
dezvoltarea interesului copilul ui și pe implicarea în activitate.
Disciplina Arte vizuale și abilități practice își păstrează caracterul de noutate în
raport cu disciplinele studiate până în prezent în învățământul primar , fiind o disciplină
integrată.
„Principalele argumente care au d eterminat abordarea integrată a artelor vizuale și a
abilităților practice în cadrul aceleiași discipline de studiu sunt următoarele:
– La început de secol XXI suntem expuși unei avalanșe de informații și influențe,
multe din acestea venind pe cale vizual ă. Explorarea de către elevi a acestor aspecte
specifice limbajului vizual măresc șansele ca aceștia să facă alegeri pertinente și corecte.
– Punerea în legătură a elevului cu o mai mare varietate de domenii artistice, precum
și îmbinarea acestora cu expe riența concretă a realizării unor produse, au drept consecință
creșterea sensibilității pentru frumos, sporirea îndemânării și încrederii în variate
posibilități de exprimare a sinelui, consolidând respectul pentru valori, tradiții și semeni.
Din domeniul artelor vizuale programa vizează expresia artistică prin pictură,
desen/grafică, modelaj/sculptură, prin arte decorative textile, monumentale, ceramice,
vestimentație sau bijuterii, prin arhitectură și/sau scenografie, prin fotografie și chiar prin
artele spectacolului. Realizarea manuală a unor produse prin combinarea armonioasă de
abilități, responsabilitate și inteligență reprezintă componenta abilități practice a
programei.
Programa pentru Arte vizuale și abilități practice contribuie la educarea elev ilor în
spiritul competenței cheie s ensibilizare și exprimare culturală , care este recomandată la
nivel european, prin: cultivarea sensibilității elevilor; aprecierea diversității exprimării
artistice; recunoașterea rolului factorilor estetici în viața de fiecare zi; dezvoltarea
abilităților creative ale elevilor și exersarea acestora în diferite contexte.

Competențe generale
1. Explorarea de mesaje exprimate în limbaj vizual într -o diversitate de
contexte
2. Realizarea de creații funcționale și/sau estetice folosind materiale și tehnici
adecvate

Competențe specifice și exemple de activități de învățare

Clasa a III -a

1. Explorarea de mesaje exprimate în limbaj vizual într -o diversitate de contexte

1.1. Recunoașterea unor mesaje comunicate prin imagini în contexte familiare
– participarea la discuții despre comunicarea prin imagine (de exemplu, imaginea ca
document; imaginile folosite în scop informațional de -a lungul timpului)
– discuții despre patrimoniul local: construcții reprezentative și ambient urba n/rural,
vestimentație, obiceiuri, colecții, obiecte de patrimoniu etc.

32
– identificarea rolului mesajelor vizuale prin studierea de broșuri, pliante, albume de
artă, vizionarea de filme, documentare, clipuri, reclame
– formularea de întrebări privind diver sitatea mesajelor exprimate prin publicitatea
stradală
– participarea la discuții despre comunicarea prin imagine în pictură, desen/grafică,
modelaj/sculptură, arte decorative textile, monumentale, ceramice, vestimentație sau
bijuterii, arhitectură și/sau scenografie, fotografie și prin artele spectacolului legate de
mesajul transmis
1.2. Diferențierea caracteristicilor expresive ale elementelor de limbaj plastic în
compoziții și în mediul înconjurător
– participarea la exerciții -joc de observare a elementelor de limbaj plastic din natură și din
compoziții plastice
– participarea la exerciții -joc de observare a culorilor și a griurilor colorate și neutre în
spațiul înconjurător și în compoziții plastice
– exerciții de identificare a unor elemente de expresie de limbaj plastic în forme plastice
plane realizate prin: fuzionare, curgere liberă, stropire forțată, scurgere aderentă, dirijarea
jetului de aer, sfoară colorată
1.3. Manifestarea receptivității față de mesajele exprimate prin limbaj vizual
– analiza liberă și personală a mesajelor transmise prin limbaj vizual (de exemplu,
exerciții -joc de stabilire a asemănărilor și deosebirilor dintre exprimarea în limbaj
fotografic și limbajul artelor plastice pe aceeași temă) Clasa a III -a Clasa a IV -a
– realizarea unei colecții de fotografii cu o temă dată/aleasă
– inițierea de proiecte la nivel de clasă pentru realizarea de albume de pictură sau
fotografie
– audierea de povestiri sau vizionarea de documentare despre artiști români cunoscuți

2. Realizarea de creații funcționale și/sau estetice folosind materiale și tehnici
adecvate

2.1. Utilizarea în contexte variate a materialelor în funcție de proprietăți ale acestora
și de tehnici de lucru adecvate
– selectarea de diverse materiale (culori de apă, tușuri, creioane, pensule, etc.), în vederea
utilizării acestora
– asocierea tehnicilor adecvate materialelor selectate (tehnici ale culorilor de apă, tehnici
mixte, tehnici ale colajului etc.)
– realizarea de elemente de limbaj plastic (de exemplu, linii de diferite tipuri cu piatra,
creta, creioane moi etc.; linii cu margini clare, accentuate sau slab vizibile etc.)
– exerciții de diversificare a ariei de utilizare a elementelor de limbaj plastic în scopul
amplificării potențialului lor expresiv: puncte, linii de diferite tipuri realizate cu penițe,
pensule, creioane, cărbune de desen, cărbune presat, cretă, pensule, pene etc. pe suprafețe
de hârtie, pânză, ceramică etc.; forme obținute prin amprentare, fuzionare, curgere dirijată,
stropire, sfoară înmuiat ă în culoare și alte tehnici specifice culorilor de apă
– exerciții de obținere a efectului de transparență sau opacitate prin tehnici ale culorilor de
apă (de exemplu, acuarelă, guașe, tempera ș.a.)
– realizarea de texturi de suprafață folosind tehnici și materiale diferite

33
2.2. Realizarea de creații funcționale în diverse tehnici pe diferite suporturi (hârtie,
confecții textile, ceramică, sticlă etc.)
– realizarea de produse utile și estetice, pentru viața de zi cu zi, pentru decorarea cărora se
pot folos i diferite procedee:
– stropirea cu pensula pe foaia umedă sau uscată, cu stiloul, cu periuța, cu pulverizatorul
etc.
2.3. Valorificarea elementelor de limbaj plastic în compoziții tematice
– explorarea ipostazelor liniei în reprezentări grafice
– realizar ea de contururi, decupaje, colaje, amprentări, zgârieri etc.
– exerciții de schițare, prin linie expresivă, a unor forme ușor de recunoscut
– exersarea obținerii expresivității, prin combinarea elementelor de limbaj plastic
– colectarea din natură de forme , fragmente sau materiale (pietre, frunze, lemne etc.) cu
scopul de a le conferi noi valențe expresive, artistice
– explorarea proprietăților expresive ale formelor naturale
– realizarea de produse din diferite tipuri de hârtie: carton, hârtie colorată, creponată,
ondulată, cerată etc. cu scop decorativ, cu ocazia sărbătorilor, a zilelor de naștere
– obținerea expresivității prin tehnici neconvenționale (de exemplu, hârtie mototolită,
gumă de șters, cartof etc.)
2.4. Modificarea expresiei plastice inițial e prin remodelare
– explorarea relației dintre modul în care lucrurile se simt și modul în care arată (de
exemplu, textura obiectelor naturale și fabricate etc.)
– confecționarea unui costum din haine vechi (de exemplu, coaserea unui șiret sau a unei
benzi pentru a realiza o mantie)
– realizarea de produse (podoabe pom, jucării, obiecte de vestimentație, obiecte de decor
etc.) utilizând materiale reciclabile (hârtie, plastic, fire, doze de aluminiu etc.)
– folosirea aparatului de tocat hârtia pentru a obțin e fâșii de hârtie ce pot fi rulate și
transformate în podoabe sau obiecte de decor
– schimbarea funcției unui articol de vestimentație prin intervenții tehnice variate
– explorarea în contexte diverse a materialelor reciclabile ca resursă inepuizabilă de
creativitate, expresivitate și manualitate
– utilizarea tehnicilor tradiționale și moderne de reciclare a materialelor
2.5. Participarea la activități integrate adaptate nivelului de vârstă, în care se
asociază elemente de exprimare vizuală, muzicală, verba lă, kinestezică
– realizarea de compoziții plastice, obiecte și machete după diferite sugestii tematice,
povești, poezii, cântece, muzică, teatru
– imaginarea și schițarea unui complex, cu o varietate de spații pentru utilizare (de
exemplu, „casa pe care m i-aș dori -o”)
– fotografierea unor aspecte/ momente din cadrul evenimentelor desfășurate și realizarea
unor albume, expoziții foto
– schițarea și crearea de decoruri pentru serbări școlare, evenimente tematice

34
CLASA A IV A

1. Explorarea de mesaje exprim ate în limbaj vizual într -o diversitate de
contexte

1.1. Exprimarea de opinii proprii referitoare la mesajele comunicate prin limbaj
vizual
– participarea la discuții pe tema comunicării prin limbaj vizual (de exemplu, analiza
de portret – subiecte comune – tehnici și mijloace de expresie diferite)
– observarea spațiului ambiental urban/ rural pe baza identificării unor similitudini
între formele clădirilor și formele geometrice/formele naturale; formularea de răspunsuri la
întrebări precum: „Observă m o anumită regulă în desenul fațadelor? Care ar fi aceasta?
Cum am putea s -o descriem?”
– asumarea de roluri (ghid, arhitect, reporter) în scopul prezentării spațiului
ambiental urban sau rural (de exemplu, a istoriei caselor/construcțiilor reprezentative )
– vizite, în mediul virtual, la Muzeul de Artă, Muzeul Satului etc.
– vizionarea de filme având ca temă ambientul construit
1.2. Evidențierea caracteristicilor diferitelor categorii de elemente de limbaj plastic,
în compoziții în mediul înconjurător și î n imagini
– participarea la exerciții -joc de observare a diferitelor ipostaze ale punctului și liniei
în compoziții plastice și în mediul înconjurător
– exerciții -joc de observare a elementelor din natură care pot fi sugerate prin linii:
verticale, orizont ale, oblice, groase, subțiri, curbe, frânte
– participarea la exerciții -joc de explorare a legăturii dintre cuvinte cheie și
compoziții plastice, sculpturi, fotografii etc. (subiectul compoziției/lucrării)
– identificarea unor elemente decorative în creați i populare diverse

2. Realizarea de creații funcționale și/sau estetice folosind materiale și tehnici
adecvate

2.1. Valorificarea unor materiale și tehnici adecvate, pentru exprimarea clară a unui
mesaj intenționat
– selectarea intenționată a diverselor materiale (culori de apă, tușuri, creioane,
pensule, plastilină etc.), în vederea obținerii unor rezultate anticipate
– identificarea rezultatelor posibile ale utilizării diferitelor materiale, prin
experiment practic
– extinderea ariei de valorificare a tehnicilor specifice în scopul amplificării
potențialului lor creativ: colajul din texturi diferite; pictura pe suport ceramic; pictura pe
sticlă; pictura pe suport textil, pictura pe lemn etc.
– diversificarea, în compoziții bidimensionale, a tehnicilor d e lucru pe diferite
suprafețe (de exemplu, hârtie, țesături, ceramică etc.)
– generarea de forme expresive prin diverse tehnici și cu diferite materiale, în cadrul
unor activități individuale și de grup
2.2. Realizarea de compoziții la alegere, valorificân d potențialul expresiv al
limbajului plastic

35
– organizarea compozițională după reguli stabilite inițial, a suprafeței sau a spațiului
plastic, cu ajutorul elementelor de limbaj
– realizarea de compoziții plastice având ca punct de plecare cuvinte cheie sau
expresii literare la alegere
– tamponarea suprafeței colorate cu o bucată de hârtie mototolită, înmuiată în
culoare sau cu o ștampilă realizată din fructe, legume, flori etc.
– dirijarea culorii cu un jet de aer, prin suflarea liberă sau printr -un tub a u nor pete
de culoare fluidizată, în diferite sensuri
– imprimarea cu ajutorul unor materiale textile îmbibate cu culoare etc.
– plierea hârtiei
– scurgerea culorii
– suprapunerea foliei de plastic
– decolorarea cu pic
– tehnica Batik (introducerea unei coli îndoite în culoare)
– aplicarea culorii cu ajutorul degetelor (dactilopictura)
– confecționarea de marionete/ jocuri/ produse care vor fi utilizate apoi la clasă în
scop didactic
– decorarea/ personalizarea de tricouri și sacoșe confecționate din material textil prin
pictare cu pigmenți -coloranți cu termofixare
– decorarea/ personalizarea unor seturi cană – farfurie și compoziții pe suport
ceramic (plăci de faianță) cu pigmenți -coloranți specifici
– compunerea suprafeței sau spațiului plastic folosind desc ompunerea și
recompunerea unor forme cunoscute
– obținerea efectului sugestiv intenționat prin dominantă cromatică (zi însorită -zi
ploioasă)
– realizarea de compoziții simple folosind aplicații informatice
2.3. Realizarea de produse unicat, personalizate ș i utilizabile, în urma
desfășurării unor activități dominant manuale, creative și ludice
– crearea de texturi de suprafață folosind tehnici și materiale diferite
– realizarea unor jucării din diferite materiale/ deșeuri (de exemplu, robot, marionete
etc.)
– exerciții -joc de schițare prin colaj: orașul /satul /strada (de exemplu, observă
clădirile, formele și detaliile lor, mărimea semnelor și a reclamelor, posibilitatea de a
comunica cu oamenii și ce te atrage la acestea)
– realizarea de desene cu aspecte ale mediului văzut din unghiuri diferite (de
exemplu, un obiect văzut de sus/ jos, lateral stânga/dreapta, față/ spate)
– realizarea de machete (medii de viață, forme de relief, comunitatea locală etc.)
– realizarea de scenarii și derularea lor prin schița re sau fotografiere
– realizarea unui decor scenografic (machetă) intenționat
– realizarea de compoziții simple folosind aplicații informatice
– imaginarea și figurarea unui complex, cu o varietate de spații pentru utilizare
(de exemplu, un palat dintr -o poveste)
– imaginarea și figurarea unui spațiu (de exemplu, o scenă de teatru în miniatură
etc.)

36
– schițarea și confecționarea unor măști cu teme din poezii, cântece, povestiri,
festivaluri
– schițarea și confecționarea costumelor pentru scenete și momente artistice
2.4. Remodelarea spațiilor și formelor printr -un demers plastic intenționat și prin
tehnici variate
– jocuri de culoare pe bază de camuflaj (de exemplu, transformarea/ adaptarea unor
costume care vor fi folosite la jocurile de mișcare ce necesit ă camuflaj etc.)
– decorarea unor materiale cu cusături și alte adaosuri (mărgele, paiete etc.)
– realizarea de expoziții tematice pe baza tehnicilor: Quilling, Origami, Kirigami,
Tangram, împletituri din fire/ pănuși de porumb, obiecte modelate în lut sau pastă de
modelaj, tricouri și sacoșe decorate/personalizate, seturi cană – farfurie decorate/ pictate,
cadrane de ceas personalizate etc.
– stabilirea, în echipă, a etapelor de lucru pentru realizarea unui produs finit
– confecționarea de bijuterii realiz ate manual folosind materiale accesibile

CONȚINUTURI CLASA A III -A
DOMENI I Tehnici de lucru: Elemente de limbaj plastic:

Desen trasare, hașurare punctul, linia, forma
Pictură – tehnici specifice de aplicare a
culorilor (efectul de transparență/
opacitate)
– amestecuri cromatice și
acromatice
– obținere de forme spontane/
dirijate prin: fuzionare, curgere
liberă, stropire forțată, scurgere
aderentă, dirijarea jetului de aer,
sfoară colorată, monotipie
linia, punctul, culoarea (culori primare,
culori binare, culori reci, culori calde,
nuanțe și tonuri), forma

Modelaj
Machete și
modele
modelare liberă, presare
– cu hârtie: Origami, Tangram,
Quilling, colaj
– cu materiale textile: împletire,
tăiere, croire, coasere, lipire etc. volum, plan, linie
forme plane și spațiale, texturi

Foto – forma, lumina și culoarea

CONȚINUTURI CLASA A IV -A
DOMENI I Tehnici de lucru: Elemente de limbaj plastic:

Desen trasare, hașurare punctul, linia, valoarea, forma
Pictură – tehnici mixte (de exemplu,
creioane colorate -acuarele)
– pictura pe suport textil cu
coloranți cu termofixare linia, punctul, culoarea (culori primare,
culori binare, culori reci, culori calde,
nuanțe și tonuri), forma

37

Modelaj modelare liberă forma
Machete și
modele
îndoirea, împletirea, Kirigami,
forma, linia (ca intersecție de planuri)
nuanțe și tonuri, texturi

Foto Fotografia ca limbaj

Sugestii metodologice
Sugestiile metodologice au rolul de a orienta cadrul didactic în aplicarea programei
școlare pentru proiectarea și derularea la clasă a activităților de predare -învățare -evaluare,
în concordanță cu specificul disciplinei Arte vizuale și abilități practice.
Cadrul didactic va urmări sistematic realizarea de conexiuni între toate disciplinele
prevăzute în schema orară a clasei respective, creând contexte semnificative de învățare
pentru viața reală. Astfel, disciplina Arte vizuale și abilități practice poate sprijini
dezvoltarea motricității, prin exercițiile de trasare, modelare, prin coordonarea mână -ochi
sau prin utilizarea instrumentelor de lucru specifice. Studiul susține achizițiile dobândite
de elevi prin intermediul altor discipline de învățământ, de exemplu, la Matematică, prin
abilitatea de sesizare a formelor și a volumului diverselor obiecte. Act ivitățile de învățare
propuse îi implică activ pe elevi și contribuie la cultivarea simțului estetic, la dezvoltarea
abilităților lor creative.
Strategii didactice
Programa permite o abordare didactică flexibilă, adaptată la particularitățile de
vârstă și individuale ale copiilor, din perspectiva opțiunilor metodologice ale fiecărui
profesor. În abordarea integrată a acestei discipline, se recomandă utilizarea unor strategii
didactice prin care se încurajează inițiativa și libertatea de exprimare prin limba j vizual. La
această vârstă este foarte important accentul pus pe elementul ludic, prin care se cultivă
spontaneitatea constructivă și creatoare a copiilor.
Abordarea integrată permite cadrului didactic să propună teme și subiecte dorite de
elevi la aceast ă vârstă, organizând cunoașterea ca un tot unitar, închegat. Se recomandă
realizarea de secvențe didactice în care elevii își pot manifesta libertatea de alegere atât în
ceea ce privește tehnicile, cât și în ceea ce privește subiectele realizate. Noutatea
tehnicilor, însă, obligă la o mai mare atenție acordată calității materialelor și la verificarea
datelor înscrise de producător în privința respectării standardelor europene de siguranță a
sănătății elevilor.
Pentru o mai bună organizare și realizare a ore lor de Arte vizuale și abilități
practice, sunt selectate și prezentate în tabelul de mai jos materiale și instrumente necesare
desfășurării activității.
Domeniu Clasa a III -a Clasa a IV -a

Desen hârtie de grosimi și texturi diferite,
creioane, creioane colorate,
creioane cerate, pixuri cu gel,
peniță, radieră
hârtie de grosimi și texturi diferite,
creioane, creioane colorate, creioane
cerate, pixuri cu gel, peniță, radieră
(opțional: PC, tabletă)

Pictură acuarele, creioane cu tuș, guașe, acuarele, guașe, tempera, pigmenți –

38
tempera, pigm enți-coloranți cu
termofixare pentru ceramică și
pigmenți -coloranți cu termofixare
pentru material textil
hârtie albă/colorată, de diferite
texturi, pânză, sticlă, ceramică,
pensulă, creioane colorate, burete
coloranți c u termofixare pentru
ceramică și sticlă și pigmenți -coloranți
cu termofixare pentru material textil
hârtie albă/colorată, de diferite texturi,
pânză, sticlă, ceramică, pensulă,
creioane colorate, burete

Modelaj lut, cocă, plastilină lut, plastilină /pastă de modelaj
Machete
și modele foarfece, cutter, adezivi, bandă
adezivă, ață, mărgele, carton și
hârtie de diferite greutăți, tex turi și
culori, diverse obiecte confecțio
nate sau forme din natură foarfece, cutter, adezivi, bandă adezivă,
ață, mărgel e, carton și hârtie de diferite
greutăți, texturi și culori, diverse obiecte
confecționate sau forme din natură

Foto fotografii fotografii
În tabelul de mai jos sunt incluse sugestii de creații sau produse ale activității
elevilor, exemple ce vin în sprijinul cadrului didactic, care pot fi realizate în procesul
didactic.
Domenii Clasa a III -a Clasa a IV -a

Desen
desen liber, schițe de obiecte unicat
(podoabe, decorațiuni) desen liber, desene pentru dife rite
obiecte create/ costumații
Pictură compoziții plastice, pictură pe
material textil/ ceramică compoziții plasti ce, pictură pe sticlă/
ceramică
Modelaj obiecte decorative, figurine obiecte dec orative, figurine, machete
Machete
și modele obiecte decorativ e, bijuterii, jucării,
figurine obiecte decorative, bijute rii, jucării,
figurine, machete
Foto colecții de fotografii colecții de fotografii
În funcție de tema studiată sau de perioada din an, se pot organiza activități
extracurriculare care susțin demersul didactic realizat în clasă:
– întâlniri cu oameni de cultură, cu artiști populari etc.;
– vizită la Muzeul Satului pentru participarea la ateliere de țesut, olărit, sculptură în
lemn și piatră;
– vizită la muzee de artă sau la diferite expoziții de artă;
– participarea la evenimente cultural -artistice sau la diferite festivaluri;
– organizarea unei expoziții/ a unui târg cu vânzare cu produsele confecționate de
elevi, în scopul valorificării produselor realizate și/ sau al exersării abilităților
antreprenoriale;
– organizarea unei tom bole cu produsele realizate de elevi;
– participarea la ateliere creative pe diferite teme (de exemplu, confecționare de
marionete, construirea de căsuțe din lemn pentru animale, realizarea de broderii pe diferite
materiale, bricolaj).
Evaluarea reprezintă o componentă intrinsecă a predării și învățării. Se recomandă
cu prioritate abordarea modernă a evaluării ca activitate de învățare. În acest context, sunt
adecvate metode precum: observarea sistematică a comportamentului elevilor, urmărind

39
progresul pers onal, autoevaluarea, realizarea unor proiecte care să valorifice achizițiile
copiilor și să stimuleze în același timp dezvoltarea de valori și atitudini, în contexte firești,
sincretice, adaptate vârstei, construirea de portofolii. Procesul de evaluare va pune accent
pe recunoașterea experiențelor de învățare și a competențelor achiziționate de către copii
în contexte nonformale sau informale. Evoluția copilului va fi înregistrată, comunicată și
discutată cu părinții. În întreaga activitate de învățare și e valuare va fi urmărit, încurajat și
valorizat progresul fiecărui copil.

BIBLIOGRAFIE
Ardelean, A., Mândruț, O.,2012, Didactica formării competențelor, „Vasile Goldiș”
University Press , Arad
Cerghit,I., 2006, Metode de învățământ , Editura Polirom, Iași
Constantin, R., M.E.C., Proiectul pentru Înv ățământul Rural, Educa ție tehnologic ă,
Didactica Educa ției tehnologice, Buc., 2005.
Dulamă Eliza Maria, 2012, Abilități practice și creativitate , Editura Presa Universitară
Clujeană, Cluj -Napoca
Dulamă Eliza Maria, Mateiu Roza, 2010, Creativitate și abilități practice în grădiniță ,
Editura Pre sa Universitară Clujeană, Cluj – Napoca
Frédéric, C., 2018, Éducation scientifique et technologique à l’école ma -ternelle. Un
panorama des recherches en didac tique des sciences et des technologies ,
https://ardist2018.sciencesconf.org/data/program/symposium_charles.pdf
Lițoiu, N ., Educația tehnologică – dimensiune integrată a unui învățământ aplicativ ,
http://www.sinuc.utilajutcb.ro/IV.13.pdf
Marinescu, M., 2014, Manualul profesorului de educație tehnologică, Editura Pro
Universitaria, București
Mircescu, M., O compone ntă de baz ă în înv ățămîntul modern, Educa ție tehnologic ă, în
Revista de pedagogie, nr. 3/1993
McLuhan, M., 1975, Galaxia Gutenberg, Ed.Politic ă, București
Batiotila N ., M., Moffet , J.,D., 2013, L’enseignement de la science et de la technologie
au primaire et au premier cycle du secondaire , Quebec
Programa școlară pentru Arte vizuale și abilități practice , Clasa pregătitoare, clasa I și
clasa a II -a http://oldsite.edu.ro/index.php
Programa școlară pentru Arte vizuale și abilități practice , clasele III -IV
http://oldsite.edu.ro/index.php/articles/22408
Reverdy, C., Les recherc hes en didactique pour l’éducation scientifique et
technologique . Doss ier de veille de l’IFÉ, n° 122, février. Lyon : ENS de Lyon.
Stan, L., Stoicescu, A., 2007, Abilitati practice si educatie tehnologica. Ghid metodic
clasele I -IV, Editura Aramis, București
Tărâță, M., 2009, Educația tehnologică la treptele preșcolară și primară de învățămînt.
Probleme deschise , Rev. Didactica Pro, nr. 2 -3(54-55)
Toma, S., , 2005 , Particularit ăți ale înv ățării la disciplina Educa ție tehnologic ă,
Universitatea Tehnic ă de Construc ții, Buc..