MERIDIAN CRITIC No 1 (Volume 30) 2018 [619179]

MERIDIAN CRITIC No 1 (Volume 30) 2018

O pledoarie pentru o gramatică oficială a limbii ro mâne

Cipriana-Elena PEICA
Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca
[anonimizat]

___________________________________________________ ___________________

Abstract: In school textbooks, Grammar and its parts are not cle arly defined, thus
providing the teacher with the choice of whether to for mulate them or not and, if defining
them is considered useful, the way in which it is done (m ostly by the Romanian Language
and Literature professors) is not unitary, which is expla inable considering the fact that we
do not have an official grammar . The fact that, by force of habit , Academy Grammars have
represented the official grammar that both theoretically and practically appeared in the sc hool
textbooks is obviously not valid anymore, for the reaso ns that we will mention and argue.
Consequently, given the present situation, our proposa l is to establish which is the official
Grammar of the Romanian language. As we will show in this study, it is our belief that
there is no compatibility between the contents of the s chool grammar and the new
academic researches that, on the one hand, are heter ogenic and sometimes contradictory as
far as their content and terminology are concerned, an d, on the other hand, sometimes are
insufficiently adapted to the Romanian language’s specific traits. For these reasons, for
now and in their current form, they are not fit for pr e university didactics, therefore a
decision has to be made regarding the contents to be u sed by the ones that conceive
school textbooks, but also by the teachers who have f reedom in choosing the contents
they want to teach, as well as the pupils, students or any other person interested in the
study of Romanian contemporary grammar.
Keywords: official grammar, morphology, syntax, Romanian languag e, academic research.

În Antichitate, gramatica a fost inclusă în cadrul filosofiei și al logicii, treptat
desprinzându-se și conturându-se ca disciplină auto nomă. Acesta ar putea fi unul dintre
motivele pentru care, în continuare, prin acest ter men se denumește, pe de o parte, structura
gramaticală a unei limbi, distinctă de vocabular, c are ordonează gândirea, discursul scris și
discursul oral, iar, pe de altă parte, totalitatea ramurilor din domeniul lingvisticii.
Fără îndoială, gramatica (lat. grammatica , gr. grammatiké ) – ,,știința literelor” sau ,,arta
de a citi și de a scrie” – este legată și de vocabu lar, de formarea cuvintelor, de structura
fonetică a acestora, de ortografie și de punctuație , de morfosintaxă, de stilistică, de
pragmatică, de retorică, de logică, precum și de or ice altă știință care se ocupă în vreun fel
de cuvânt, dar, nu trebuie să uităm că, dintre toate domeniile enu merate, doar gramatica are
rolul principal de a avea în vedere regulile morfol ogice și sintactice după care se
construiește orice discurs, din orice domeniu.
De aceea o definire a gramaticii fără a face princi pala referire la cele mai
importante părți constitutive ale acesteia, morfologia și sintaxa , nu poate fi concepută în mod Provided by Diacronia.ro for IP 109.102.110.190 (2020-06-22 10:52:32 UTC)BDD-A28541 © 2018 Editura Universității din Suceava

Cipriana-Elena PEICA
50
corect și complet, cu atât mai mult cu cât, încă di n Antichitate, gramatica a fost împărțită în
morfologie și sintaxă.
O dovadă în plus în aces sens o constituie majorita tea definițiilor care ne sunt
oferite de către cele mai importante lucrări de spe cialitate și care continuă, cu nuanțările de
rigoare, direcția fixată încă din cele mai vechi ti mpuri.

A. Astfel, potrivit Gramaticii Academiei din 1963 , gramatica este ,,un ansamblu
de reguli privitoare la modificarea cuvintelor și l a îmbinarea lor în propoziții și fraze”
[GLR, 1966: 11].
Definiția din GLR este scurtă, dar cuprinzătoare, referirile la cele două ramuri
principale ale gramaticii fiind evidente, prin ,,mo dificarea cuvintelor” înțelegându-se, în mod
clar, morfologie , iar prin ,,îmbinarea” în propoziții și fraze trim iterea făcându-se la sintaxă .
O altă carateristică a gramaticii care rezultă din definiția de mai sus este exactitatea
acesteia, ea fiind o însumare de ,,reguli”care stau la baza construirii oricărui discurs și care
sunt caracterizate prin logică și, în general, prin invariabilitate.
Prin urmare, din punctul nostru de vedere, definiți a dată de GLR este conformă
cu ceea ce înțelegem prin conceptul de gramatica , această definire fiind, pe de o parte,
suficientă și cuprinzătoare din punct de vedere sem antic, iar pe de altă parte, delimitând, în
mod clar, gramatica de toate celelalte ramuri conexe.

B. În ceea ce privește conceptul de gramatică din alte lucrări ale literaturii de
specialitate , definițiile sunt nuanțate de către fiecare autor în parte, dar, per ansamblu ,
esența din GLR se păstrează în fiecare dintre acest ea.

Astfel, Iorgu Iordan consideră că: ,,Gramatica este disciplina de studi u al
nivelului gramatical, al sistemului și al structuri i limbii” [Iordan, 1956: 325]. Autorul
subliniază că orice gramatică este prescriptivă , adică stabilește un ansamblu de reguli în ceea ce
privește organizarea și funcționarea sistemului, da r și a structurii limbii, ceea ce nu exclude
împărțirea gramaticilor în normative, descriptive ș i generative [Iordan, 1956: 325-328].

Mioara Avram folosește o definiție de lucru din care reiese fap tul că gramatica
cuprinde două tipuri de reguli ce corespund părțilo r sale constitutive – morfologia și sintaxa –
,,un ansamblu de reguli privitoare, pe de o parte, la forma cuvintelor și la modificările ei,
iar, pe de altă parte, la îmbinarea cuvintelor în p rocesul comunicării” [Avram, 1986: 9].

Corneliu Dimitriu consideră că ,,prin gramatică înțelegem știința care are ca
obiect flexiunea cuvintelor și îmbinarea acestora î n unități sintactice” [Dimitriu, 1999: 1].

Pentru Ion Coteanu , gramatica este ,,un număr de reguli” pe baza cărora se leagă
cuvintele, aceasta seamănă cu ,,un mecanism… de c easornic”, ea trebuind a fi organizată
după o ,,schemă… care să enumere în formă generală și abstractă toate regulile acelei
gramatici […] și aplicațiile concrete ale regulilor din schemă și posibilitatea folosirii lor”
[Coteanu, 1982: 8].

În cadrul relației pe care o prezintă între sistemul gramatical și cel lexical , Dumitru
Irimia precizează: ,,Sistemul gramatical se constituie: 1 . dintr-o rețea de coordonate și de
relații între coordonate, desfășurată în plan seman tic și în planul expresiei, prin (pentru)
înscrierea sistemului lexical în relația de interde pendență morfologie-sintaxă […] 2. o rețea de
semne gramaticale, care asigură raportul dintre pla nul semantic și planul expresiei, fie în
interiorul nivelelor morfematic și sintactic, într- o relativă (sau absolută) autonomie, fie în
desfășurarea interdependenței dintre cele două nive le: morfeme, elemente de relație etc.” [Irimia,
2008: 16-17]. Prezentând cele patru paliere – și an ume, cel semantic, morfologic, sintactic și deictic – Provided by Diacronia.ro for IP 109.102.110.190 (2020-06-22 10:52:32 UTC)BDD-A28541 © 2018 Editura Universității din Suceava

O pledoarie pentru o gramatică oficială a limbii ro mâne
51
pe care părțile de vorbire își relevă identitatea î n dinamica sistem-structură , autorul distinge
perspectiva morfologică și sintactică de celelalte două ( semantică și deictică ), aceasta considerând că
este descrisă de ,,poziția unităților lingvistice î n sistemul gramatical” [Irimia, 2008: 17].

C. O situație oarecum diferită întâlnim în cadrul noilor tratate academice .
• În GALR nu avem o definire clară, exactă a gramaticii. În cadrul Introducerii se
precizează faptul că descrierea propusă situează st ructura gramaticală a limbii române între
sistem și discurs și are în vedere cuvântul privit ca unitate a sistemului , dar și a discursului, iar
enunțul ca unitate a discursului , tributară din punct de vedere constructiv sistemului [GALR
2005: 1]. Drept urmare, primul volum vizează gramatica cuvântului , iar volumul al doilea,
gramatica enunțului .
• GBLR ne este prezentată ca o gramatică declarată de către autori ca fiind
,,deschisă uzului didactic”, o gramatică (cu carater profund inovator!) a claselor lexico-
gramaticale , o gramatică în care fiecare parte de vorbire este prezentată d in trei perspective:
flexionară, sintactică și semantică [GBLR, 2010: VI I-XI]. În secțiunea destinată claselor
lexico-gramaticale, se precizează că această nouă m odalitate de abordare gramaticală
oferă ,,exemplul cel mai clar al corelării perspect ivelor și, în fond, al dificultății, chiar al
imposibilității, pentru multe fenomene, de a fi împ ărțite între morfologie și sintaxă”
[GBLR, 2010: 4].
Este evident că noile gramatici contopesc ceea ce denumim gramatică tradițională cu
semantica și cu alte ramuri care se ocupă de cuvânt , importanța acordată acestora din urmă fiind,
din punctul nostru de vedere, exagerată. În plus, p rincipiul conform căruia studiul limbii
române contemporane trebuie să nu piardă din vedere ,,caracterul normativ și pedagogic pe
care trebuie să-l aibă pregătirea în universitate a viitorilor profesori de limba română”
[Iordan, 1956: 21], principiu care a stat la baza r ealizării gramaticii din 1963, nu pare a fi
avut în vedere de autorii noilor gramatici , deși aceștia declară deschiderea cărții spre uzul
didactic și afirmă că au conceput aceste tratate cu informa ții ce urmează a fi introduse în
viitoarele programe și manuale de limba română [GBL R, 2010: VII-XI].
În 1956, Iorgu Iordan preciza importanța și necesit atea distincției între gramatica
descriptivă, cea normativă și cea generativă: ,,Gra matica descriptivă, referindu-se la
eșantion și vizând structurile realizate ca atare, este limitată atât prin material, cât și prin
numărul finit de reguli formulate și se opune, în f elul acesta, atât gramaticii normative, cât
și celei generative, care urmărind structurile gene rice, vizează creativitatea limbii.” [Iordan,
1956: 327]. Ne raportăm la această distincție, deoa rece considerăm că GALR și GBLR nu
au în vedere caracterul sistematic pe care trebuie să îl aibă descrierea și analiza gramaticală,
caracter care, pe de o parte, îi conferă chiar gram aticii ca știință trăsătura sistematică, iar, pe
de altă parte, care facilitează atât însușirea, cât și aplicarea regulilor gramaticale. Acestea
trebuie să fie bine înțelese și corect asimilate pe ntru ca, ulterior însușirii, să poată fi
individualizate și soluționate adecvat excepțiile. Ceea ce ne oferă GALR, însă, reprezintă un
șir mult prea lung de excepții, prea puține reguli și multe dintre acestea fără aplicabilitate
practică. Apreciem caracterul modern al noii gramatici, dar nu putem să nu remarcăm
diferența mult prea mare în ceea ce privește uzul didactic, aplicabilitatea în ciclul
preuniversitar între GLR și, implicit, GALR și GBLR . De aceea, ne întrebăm: în ce măsură
se poate reflecta această gramatică în teoria și pr actica gramaticii preuniversitare (și nu
numai), în ce măsură elevii ar putea să se perfecți oneze în materie de gramatică și, implicit,
să își îmbunătățească comunicarea scrisă și orală, bazându-se pe informațiile furnizate de
GALR și GBLR? Provided by Diacronia.ro for IP 109.102.110.190 (2020-06-22 10:52:32 UTC)BDD-A28541 © 2018 Editura Universității din Suceava

Cipriana-Elena PEICA
52
Mioara Avram consemna în 1986 că: ,,Perfecționarea în materie de gramatică
înseamnă însușirea treptată a regulilor secundare, prin care se asigură atât corectitudinea
deplină, cât și îmbogățirea și nuanțarea exprimării din punct de vedere gramatical. […]
Atenție, deci, la însușirea exactă a regulilor gram aticale în toate amănuntele lor!” [Avram,
1986: 12]. Din punctul nostru de vedere, această at enționare este de actualitate, dar se pare
că nu și pentru autorii noilor gramatici .
Autorii GBLR afirmă: ,,GBLR, astfel concepută, vine în sprijinul următoarelor
categorii de cititori: (a) profesori de limba și literatura română […]; (b) studenți
filologi de la Facultatea de Litere și de Limbi Străine […] ; (c) elevi de gimnaziu și de
liceu interesați de studiul gramaticii […]; (e) lingviști și non-lingviști , interesați să îți
,,aducă la zi” informațiile privind descrierea gram aticală a limbii române; (f) cititori străini
interesați de studierea și de învățarea limbii româ ne , precum și de cercetările
comparative, cartea de față având avantajul unei de scrieri făcute din perspectiva teoriilor
gramaticale moderne general recunoascute.” [GBLR, 2 010: X-XI]). Noi considerăm că
publicul țintă al GALR și GBLR trebuie să fie, în m od evident, unul specializat, (deși, după
cum se poate observa, autorii susțin contrariul!), motiv pentru care privim,, între altele, ca
fiind nepotrivit chiar titlul: Gramatica limbii române , deoarece o gramatică numită a limbii
române este necesar, pe de o parte, să reprezinte limba r omână, să definească această
limbă, să se raporteze și să se regăsească în aceas ta, iar, pe de altă parte, trebuie să reflecte
particularitățile acesteia și să aibă un caracter u nitar. Din moment ce chiar autorii denumesc
conținutul acestui tratat academic ca fiind o descriere propusă , nu putem să nu ne punem
întrebarea: de ce nu au denumit-o O gramatică a limbii române? Întrebarea este legitimă,
deoarece titlul și anul apariției transmit, de fapt , un mesaj eronat și anume că aceasta este
noua gramatică care poate și trebuie să îi ia locul celei vechi . Realitatea este în mod evident
alta. Noua gramatică nu are nicio noimă fără vechea gramatică . Saltul este mult prea mare, prea
multe etape au fost arse, iar în forma actuală nu a r putea micșora distanța existentă între
cele două – gramatica școlară și cea universitară. Din contră, distanța a devenit mai mare,
deoarece, din punctul nostru de vedere, gramatica ș colară ar fi trebuit să fie actualizată
chiar cu noțiuni existente în GLR (de pildă, consid erăm ca fiind nejustificată
neintroducerea elementelor teoretice și practice ce țin de elementul predicativ suplimentar în
manualele și programele școlare), iar în mod eviden t aceasta nu mai constituie o prioritate,
în condițiile în care noile tratate academice, văzu te de unii ca noua abordare gramaticală,
vizează o cu totul altă direcție de urmat în acest sens.
În aceste condiții, sesizăm o mare problemă generat ă de faptul că, în lipsa unei
gramatici declarate ca fiind o gramatică oficială, cutuma a impus de-a lungul timpului
considerarea tratatelor elaborate sub egida Academi ei Române ca fiind materialul teoretic și
practic pe care îl vor avea în vedere autorii progr amelor școlare, ai manualelor, precum și
metodiștii. Realitatea existentă ne îndreptățește s ă afirmăm că, pentru unitate și coerență,
avem nevoie de a se stabili, în mod oficial, care e ste gramatica limbii române , deoarece, în
ciuda faptului că autorii noilor lucrări academice declară că acestea sunt deschise uzului
didactic, este evident că, în acest moment, în form a actuală, această afirmație poate rămâne
doar la nivel… declarativ.

Provided by Diacronia.ro for IP 109.102.110.190 (2020-06-22 10:52:32 UTC)BDD-A28541 © 2018 Editura Universității din Suceava

O pledoarie pentru o gramatică oficială a limbii ro mâne
53
BIBLIOGRAFIE

Bibliografie de specialitate:
*** 1966. Gramatica limbii române (GLR), vol. I, Ediția a II-a revăzută și adaugită, Bu curești, Editura
Academiei.
*** 2005. Gramatica limbii române (GALR) , Cuvântul , vol. I, București, Editura Academiei Române.
*** 2010. Gramatica de bază a limbii române (GBLR), coordonator Gabriela Pană Dindelegan,
Academia Română, Institutul de lingvistică „Iorgu Iordan – AL. Rosetti”, București.
Avram, Mioara, 1986. Gramatica pentru toți , București, Editura Academiei Republicii Socialist e Romînia.
Coteanu, Ion, 1982. Gramatica de bază a limbii române , București, Editura Albatros.
Dimitriu, Corneliu, 1999. Tratat de gramatică a limbii române. Morfologia , Iași, Editura Insitutul
European.
Iordan, Iorgu, 1956. Limba romînă contemporană, București, Editura Ministerului Învățămîntului.
Irimia, Dumitru, 2008. Gramatica limbii române , Ediția a III-a revăzută, Iași, Editura Polirom.

Manuale și programe școlare consultate:
*** 2009. Curriculum național. Programa școlară, Aria curriculară Limbă și comunicare, Limba și literatura
română, clasa a V-a, ciclul gimnazial, Aprobată prin ordin al ministrului, București.
*** 2009. Curriculum național. Programa școlară, Aria curriculară Limbă și comunicare, Limba și literatura
română, clasa a VI-a, ciclul gimnazial, Aprobată prin ordin al ministrului, București.
*** 2004. Curriculum național. Programa școlară, Aria curriculară Limbă și comunicare, Limba și literatura
română, clasa a VII-a, ciclul gimnazial, Aprobat prin ordin al ministrului, nr. 3552/08.04.2004,
București.
*** 2006. Curriculum național. Programa școlară, Aria curriculară Limbă și comunicare, Limba și literatura
română, clasa a VIII-a, ciclul gimnazial, Aprobat prin ordinul ministrului, Nr.
3252/13.02.2006, București.
Crișan, Alexandru, Dobra, Sofia, Sâmihăian, Florentina, 2011. Limba română. Manual pentru clasa a V-
a, București, Editura Humanitas Educațional.
Crișan, Alexandru, Dobra, Sofia, Sâmihăian, Florentina, 2 011. Limba română. Manual pentru clasa a VI-
a, București, Editura Humanitas Educațional.
Crișan, Alexandru, Dobra, Sofia, Sâmihăian, Florentina, 2 011. Limba română. Manual pentru clasa a
VII-a , București, Editura Humanitas Educațional.
Crișan, Alexandru, Dobra, Sofia, Sâmihăian, Florentina, 2 011. Limba română. Manual pentru clasa a
VIII-a , București, Editura Humanitas Educațional.
Provided by Diacronia.ro for IP 109.102.110.190 (2020-06-22 10:52:32 UTC)BDD-A28541 © 2018 Editura Universității din Suceava
Powered by TCPDF (www.tcpdf.org)