Mediul Organizațional și Comportamentul Etic. Probleme Etice și Dileme Etice în Organizații

4. Mediul organizațional și comportamentul etic. Probleme etice și dileme etice în organizații

Specializarea

MNG , an lll

Proiect realizat de:

Polocoșeriu Rebeca

-Suceava 2016-

CUPRINS

1. Mediul organizațioal

1.1 Cadrul conceptual sau ce este mediul organizațional?

1.2 Tipologia mediilor

1.3 Indicatori de caracterizare a mediului unei organizații

2. Comportamentul etic

2.1 Conceptul de etică

2.2 Clasificarea normelor

3. Probleme si dileme etice in organizatii

3.1 Probleme și dileme etice în organizații

3.2 Ce fel de comportamente încalcă normele etice?

3.3 Ce sunt normele și principiile etice?

Mediul organizațioal

Cadrul conceptual sau ce este mediul organizațional?

Într-un fel s-ar părea că fiecare dintre noi ar ptea răspunde cu ușurință acestei întrebări, oferind desigur propria interpretare. Sau, în formularea atât de sugestivă a lui Mintzberg, mediul „nu este (prea) mult,de fapt (este) chiar aici. El este tratat de obicei ca un set de forțe vagi- respectiv orice nu este organizația.”

În sensul cel mai larg, mediul unei organizații include lucruri, perosane, condiții (resurse, constrîngeri) sau influențe (culturale, politice, legislative. etc) care interferează cu funcționarea sa. Numai că unele interferențe sunt directe, întrucât organizația intră sau se află deja în relație cu acei factori, pe când altele sunt induse indirect de diverși factori din mediu.

Mediul organizațional se compune din mediul intern și cel extern.

Mediul intern

Analiza mediului intern se face prin intermediul:

• capabilității manageriale;

• capabilității funcționale;

• capabilității de schimbare;

• tipologia culturii organizaționale.

Capabilitatea managerială, care este definită de numărul de manageri și calitatea acestora, asigură adaptarea organizației la mediul din care acesta face parte. Se poate preciza că nivelul capabilității manageriale este dat nu numai de managerii generali, dar și de cei care fac parte din celelalte zone ale piramidei manageriale. Această apreciere este valabilă în special în cazul organizațiilor de mari dimensiuni.

Capabilitatea funcțională este dată de articularea funcțiunilor organizației, care permite atingerea scopurilor în mod eficient.

Capabilitatea de schimbare presupune identificarea tuturor stărilor nefavorabile, a insatisfacției (A), a pașilor care trebuie urmați pentru eficientizarea acțiunilor și atingerea scopurilor (B), precum și comunicarea, aducerea la cunoștința oamenilor din organizație a viziunii dorite (C); toate aceste dimensiuni necesită un cost, care într-un sistem organizațional capabil de schimbare este „depășit” de „energia” necesară schimbării (E): E > A× B×C

Cultura organizațională desemnează un ansamblu de idei, cunoștințe, reguli, standarde, valori, manifestări, premise, ce definesc modul în care se desfășoară munca precum și pe cel de tratare a oamenilor, operaționalizează sau blochează factorii antrenării.

Mediul extern

Mediul extern prezintă importanță prin impactul pe care acesta îl are asupra organizației și care se „traduce” în amenințări și oportunități.

Analiza mediului exterior se desfășoară pe mai multe componente: social, tehnic, economic, politic, care pot fi definite ca factorii STEP. La acestea se pot adăuga și elementele care derivă din aceștia, și anume infrastructura, sistemul legal, structura demografică, la care trebuie adăugat sistemul concurențial, alcătuit din concurență și piață

Factorii STEP au următoarea „direcție”:

a) Forțele socioculturale reglementează valorile morale și obiceiurile societății;

b) Forțele tehnologice generează soluții de rezolvare a problemelor;

c) Forțele economice reglementează/reglează schimburile de materiale, bani, energie și informație;

d) Forțele politico-legale alocă/furnizează putere și asigură constrângere, reglementări și legi protectoare.

1.2. Tipologia mediilor

O altă complicație în conceperea mediului rezultă din constatarea că nu există un mediu unic su uniform structurat cu factori care se îmbină într-un mod decelabil ți comprehensibil. Mai degrabă putem orbi de medi, fiecare dintre ele putând avea o anumită specificitate care întreadevăr poate interfera cu a celorlate. (M. Vlăsceanu, 2002)

Distingem astfel între următoarele medii:

Economic (alcătuit din piețe de bunuri și servicii, piețe financiare.sau ale forței de muncă)

Politic (raportabil la caracteristicile sistemelor politice și ale modelui de concentrare/distribuire a puterii)

Social (raportabil la structura de clasă, interetnică, de statusuri și poziții sociale, la demografie și stilui de viață, la instituții tradiționale de tipul sistemelor de educație, prcticilor religioase, etc)

Juridic (totalitatea reglementărior legale și ale practicilor juridice specifice societății în care își desfășoară activitatea o organizție)

Cultural ( tradiții, istorie, valori ale societății)

Tehnologic (stadiul dezvoltării științei și cunoașterii )

Natural (Factori geografici, climatici, resurse naturale etc.)

Desigur această identificare a multitudinii „mediilor” organizațiilor nu înseamnă nicidecum că in realitate vom putea trasa granițe rigide între acestea. Mai degrabă mediile se intresectează, iar aceste distincții sunt făcute cu scopul de sesiza și analiza multiplele influențe ale factorilor specifici diferitelor „medii” asupra comportamentului organizațional. Altfel spus există o multitudine de factori, condiții sau variabile ale mediului general astfel arătând complexitatea și varietatea mediilor.

1.3. Indicatori de caracterizare a mediului unei organizații

Identificre unor caracteristici ale mediuluiar putea explica, în mod potențial. Diferențierea organizațiilor, respectiv adoptarea unor reacții și comportamente specifice. Din această perspectivă, un prim set de indicatori de caracterizare a mediului este raportabil la următoarele dimensiuni: diversitate, orientarea mediul față de organizație si stabilitatea (M. Vlăsceanu, 2002)

Predictibilitatea se referă la gradul de anticipare a modului de structurare a mediului intr-un anume moment de timp.

Diveristatea se referă la varietatea factorilor de mediu care interferează direct sau indirect cu funcționarea unei organizații.

Orientarea mediului față de organizație poate fi ostilă sau prietenoasă, după cum împiedică sau facilitează funcționarea și dezvoltarea ei .

Stabilitatea se referă la gradul de perpetuare a aceleași stări a mediului pe un interval mediu sau chiar lung de timp.

2. Comportamentul etic

2.1. Conceptul de etică

Dicționarul explicativ al limbii române (DEX) definește etica ca o disciplină filosofică care studiază principiile morale, originea, dezvolarea și conținutul lor. Conform DEX-ului, etica este sinonimă cu morala.

În Dicționarul explicativ de marketing se consideră că originea termenului de etică provine din grecescul ethos, tradus ca moravuri. Știință a principiilor morale. Se consideră moral prescripțiile admise într-o epocă, într-o anumită societate; precum și efortul de a se conforma acestor prescripții și de a le urma neabătut. Astfel, termenul de etică este o reflectare conștientă a credințelor morale și a propriilor atitudini, prin intermediul unor norme sau principii morale. Etica este o știință a binelui și a răului.

În cadrul societății/operatorului economic sunt stabilite standarde sau norme morale. Acestea sunt enunțuri cu caracter imperativ prin care se indică ce trebuie să facă sau să nu facă un individ conștient, astefel încât comportamentul lui să fie apreciat ca bun de către semenii sau comunitate.

Normele morale au, de regulă, în componență două elemente:

Un element calitativ, care recomandă sau impune ceea ce e bine să faci sau să fii

Un element imperativ, care se concretizează în expresia „trebuie să faci” sau „trebuie să fii”

2.2. Clasificarea normelor

O altă caracteristică a normelor morale se referă la obiectivitatea lor. Adică aceste norme nu sunt voința cuiva, ci sunt generate și manifestate datorită unor nevoi obiective ce rezultă din specificul relațiilor dintre oameni.

După unii autori normele morale pot fi clasificate astfel:

Norme etice generale sau universale- această categorie de norme morale sunt prezente în toate tipurile de comunități umane, au o durabilitate în timp și influențează întreaga gamă de relații și activități umane. Astfel de norme etice generale sunt: cinstea, demnitatea, sinceritatea, curajul, loialitatea, generozitatea, buna-credință.

Norme etice particulare- această categorie de norme morale se adresează unor comunități umane determinate, au o anumită variație în timp și inflențează relații sau activități umane particulare. Astfel de norme etice particulare sunt: normele vieții de familie și mai ales narmele morale specifice unor activități profesionale, pe care se fundamentează deontologia profesională a medicilor, a avocaților, etc.

Norme etice speciale- această categorie de norme morale se manifestă în cadrul unor grupuri restrânse și uneori în ocazii speciale. Astfel de norme etice speciale sunt normele de protocol, regulile de etichetă în afeceri, codul manierelor elegante. O parte din aceste norme au caracter elitist sau formalist, ceea ce le poate transforma în fapt în norme imorale.

3. Probleme si dileme etice in organizatii

3.1. Probleme și dileme etice în organizații

După ce, cu câțiva ani în urmă, America a fost surprinsă de cazul Enron și de alte câteva falimente ale unor firme, cauzate de comportamente reprobabile, lipsite de etică, ale angajaților, mutle organizații au transformat problemele etice într-o preocupare majoră.

Deși în România atât oamenii de rând cât și mass media vorbesc despre corupție, nepotism și mită că despre fenomene sociale obișnuite, s-a discutat însă foarte puțin despre problemele etice ale organizațiilor până acum. Problemele etice ar trebui, după părerea mea, să fie o chestiune importantă de discutat și abordat de către organizațiile din România.

3.2. Ce fel de comportamente încalcă normele etice?

Comportamentele care încalcă normele etice ( fie că e vorba de afaceri sau nu) sunt cele care afectează libertatea și integritatea persoanei sau egalitatea de șanse, dar și reputația unei companii.

Acestea sunt:

Afirmațiile neadevărate ( minciuni, exagerări ) făcute în mod conștient și crearea de impresii false

Ascunderea unor informații ce trebuie transmise

Nerespectarea principiilor confidentialitătii (divulgarea de informații secrete, confidențiale)

Folosirea fără permisiune a unor obiecte sau idei care nu ne aparțin

Traficul de influența

Încălcarea regulilor

Permiterea unor abuzuri în organziatii

Protejarea unor comportamente neetice

Favoritismul și hărțuirea sexuală

Încălcarea drepturilor celorlalți

Cauzele care duc la adoptarea unui comportament neetic, sunt multiple. În primul rând, câștigul (dorință de obținere a profitului maxim), duce la numeroase tentații, mai ales atunci când se anticipează un câștig consistent.

În al doilea rând, competiția puternică pentru obținerea de resurse deficitare poate stimula un comportament neetic, atât prin stimularea jocului de afaceri cât și prin acte ilegale reale. Cu cât climatul este caracterizat de o competiție puternică, cu atât mai mult tinde să apăra, să se dezvolte sau să se repete, un comportament neetic.

Personalitatea individului poate în mare măsură influența și ea comportamentul neetic. Oamenii puternic orientați spre valorile economice sunt mai expuși la un comportament neetic decât ceilalți. În condiții normale, este rațional să ne așteptăm că oamenii care sunt mai conștienți de problemele morale, să fie tentați să evite deciziile neetice, iar cei cu o mare putere personală (machiavelici) vor fi mai dispuși ss ia decizii neetice.

Politicile ambigue ale organizației și managementul inadecvat sunt principalii factori de influența ai unui comportament neetic iar consecințele unui comportament neetic sunt nefaste pentru organizație. Pierderea reputației, a încrederii partenerilor și angajaților, scăderea vânzărilor și a profitului sunt câteva dintre consecințele comportamentului neetic. Utilizând anumite practici neetice o organizație poate obține câștiguri, însă doar pe termen scurt.

3.3. Ce sunt normele și principiile etice?

Normele și principiile etice sunt diferite și percepute diferit în culturi diferite; ele apăr sau dispar în contexte social-culturale relativ omogene. Cu toate acestea, există norme morale care trebuie să se supună principiului universalitătii, să fie aplicabile oricui, oriunde și oricând. Ele au caracter absolut și obiectiv, nu depind de credințe, sentimente și obiceiuri particulare.

Dintre principiile etice universal valabile amintesc : onestitate, corectitudine, responsabilitate, respect, integritate.

În organizații, această se traduce prin: tratament corect și onest față de clienți și angajați ( respectarea drepturilor acestora și tratarea loc că pe fi ințe umane, nu că pe o marfă) , comunicare onestă și tratament corect față de acționari și comunitate , respectarea legii, competiție onestă, transparența.

Promovarea unui comportament etic adecvat, atât din partea managerilor cât și a subordonaților, are o importantă capitală, cu impact decisiv pentru rezultatele finale ale întregii organizații.

Practicile manageriale pe care le întâlnim în România confirmă că etică afacerilor nu constituie o problemă care să –i preocupe pe manageri. Aceștia consideră că în economia de piață a face afaceri profitabile și a avea un comportament etic sunt lucruri care se exclud reciproc.

Cu toate acestea, în ultimii ani tot mai multe companii recunosc nevoia existenței unor norme etice în activitatea de fiecare zi. Pentru a reglementa problemele etice în organizații multe companii au dezvoltat așa numitele coduri etice scrise, un ansamblu de percepte de conduită pentru diverse aspecte ale valorii morale de drept, socio-profesional care ghidează angajații asupra modului în care aceștia trebuie să acționeze și să ia decizii.

Aceste coduri etice cuprind :

• modul în care membrii unei organizații să acționeze într-o situație data

• modul în care membrii organizației ar trebui să gândească și să se comporte

• probleme cum ar fi: conflicte de interese, concurenții, caracterul privat al informațiilor

• concurență între membrii unei profesiuni

• conflictele între membri

• relațiile între profesioniști și clienți, consumatori, surse de aprovizionare sau beneficiari

• relațiile angajaților cu superiorii

În concluzie, consider necesară și binevenită existența unor coduri etice în organizație și respectarea acestora care să ne ghideze în luarea deciziilor.

Bibliografie

Laura Poțincu, Cristian-Romeo Poțincu: Etică în afaceri ți responsabilitate corporatistă, editura C.H.Beck,București 2013

Marin Preda, Comportament organizațional.Teorii, exerciții și studii de caz, Editura Polirom 2006

Mihaela Vlăsceanu, Organizații și comportament organizațional, Editura Polirom 2003