Mediul Înconjurător Reprezintă Totalitatea Factorilor Externi din Natura

Mediul înconjurător reprezintă totalitatea factorilor externi din natură și societate care acționează asupra omului și condiționează existența lui. Încă de la naștere copilul crește și se dezvoltă biopsihosocial sub acțiunea directă a mediului, acesta desemnând principala sursă de informații ce vor sta la baza procesului de cunoaștere a realității.

Grădinița, parte integrantă a învățământului preuniversitar, oferă fiecărui copil de vârstă preșcolară cadrul potrivit creșterii sale intelectuale, afective, sociale și fizice, desemnând baza piramidei în planul cunoașterii, al formării personalității, deoarece vârsta copiilor de care se ocupă este cea a maximei plasticități și receptivități, a deschiderii largi spre lume, a curiozității nemărginite, a motivației maxime de a cunoaște tot ce există în jur.

Finalitățile educației timpurii vizează: creșterea liberă, integrală și armonioasă a personalității copilului, în funcție de ritmul propriu și de trebuințele sale, sprijinind formarea autonomă și creativă a acestuia; progresul capacității de a interacționa cu alți copii, cu adulții și cu mediul pentru a dobândi cunoștințe, deprinderi, atitudini și conduite noi; încurajarea explorărilor, exercițiilor, încercărilor și experimentărilor, ca experiențe autonome de învățare; descoperirea de către fiecare copil a propriei identități, a autonomiei și dezvoltarea unei imagini de sine pozitive; sprijinirea copilului în achiziționarea de cunoștințe, capacități, deprinderi și atitudini necesare acestuia la intrarea în școală și pe tot parcursul vieții.

Cunoașterea mediului înconjurător este o sarcină de bază a procesului instructiv-educativ în grădiniță și contribuie la realizarea laturilor educației: intelectuală, morală, estetică, profesională, fizică, subliniate de pedagogul francez, René Hubert.

Bogăția de informații oferite de mediul înconjurător copilului, constituie o bază importantă pentru formarea unor reprezentări clare despre obiectele lumii reale. Perceperea componentelor mediului prin antrenarea tuturor analizatorilor ajută copilul să diferențieze însușirile caracteristice ale acestora, să-și formeze treptat reprezentările respective, le dezvoltă spiritul de observație. În procesul cunoașterii mediului copiii depun efort intelectual susținut, deoarece observarea obiectelor și fenomenelor îi pune în situația de a analiza, de a sintetiza, de a compara, de a generaliza, etc.

Copiii înțeleg noțiuni elementare, precum: floare, fruct, legumă, animal domestic, animal sălbatic, jucărie, anotimp, etc. Sub îndrumarea educatoarei începe să se dezvolte capacitatea preșcolarilor de a cerceta și de a dezvălui relațiile cauzale dintre obiecte, stimulând gândirea divergentă. De la curiozitatea spontană se trece la o activitate intelectuală intensă, cu caracter conștient. Din cauza experienței limitate, preșcolarul poate ajunge uneori la legături greșite, neconforme cu realitatea, dar, treptat, prin procesul de cunoaștere organizată, gândirea copilului este dirijată spre înțelegerea cauzelor și pe baza observării unor manifestări concrete.

În strânsă legătură cu dezvoltarea gândirii copilului preșcolar este și dezvoltarea limbajului acestuia. Contactul cu obiectele lumii reale și cu relațiile dintre ele constituie sursa cea mai importantă a îmbogățirii și activizării vocabularului, a formării unei exprimări orale coerente și corecte din punct de vedere gramatical, fonetic și lexical.

Observând munca părinților lor, copiii înțeleg că natura poate fi transformată de către om, învață să prețuiască și să respecte munca, încep să înțeleagă importanța și necesitatea de a munci, doresc să participe și ei la munca celor mari. Încep să vadă în roadele muncii un izvor de bucurii.

Pentru educația psihomotrică eficientă, pentru dezvoltarea armonioasă a organismului, pentru menținerea stării de sănătate a acestuia, copilul are nevoie de cunoștințe despre corpul uman, despre componentele corpului uman și rolul fiecăreia dintre ele, despre importanța aerului, a apei, a hranei, a igienei personale în menținerea sănătății fizice și mentale.

Valoarea educativă a acțiunilor de cunoaștere a mediului se manifestă nu numai prin dezvoltarea intelectului preșcolarului ci și prin influența comportamentului copiilor, prin efectul de conștientizare a unor cerințe de conduită civilizată, de socializare a copiilor prin numeroasele posibilități de colaborare.