Mediul Extern AL Organizatiei

MEDIUL EXTERN AL ORGANIZAȚIEI

Cuprins

Declarația de propria răspundere

Introducere

CAPITOLUL I. ABORDĂRI TEORETICE ALE MEDIULUI EXTERN AL ÎNTREPRINDERII

Conceptul, structura și caracteristica mediului extern al unei întreprinderi

Micromediul întreprinderii și componentele sale

Macromediul întreprinderii și componentele sale

CAPITOLUL II . ÎNTREPRINDEREA ȘI MEDIUL EXTERN

2.1 Relațiile întreprinderii cu micromediul său

2.2 Tipologia mediului extern și ciclul de viață al întreprinderii ca metodologie de asigurare a

echilibrului între mediul extern și organizație

CAPITOLUL III. ANALIZA MEDIULUI EXTERN AL BC ”COMERȚBANK” SA

3.1 Caracteristica generală a BC ” Comerțbank ” SA

3.2 Analiza micromediului BC ” Comerțbank” SA și măsuri de îmbunătățire a relațiilor

întreprinderii cu micromediul său

3.3 Analiza macromediului BC ” Comerțbank ” SA și măsuri de îmbunătățire a relațiilor

întreprinderii cu macromediul său

CONCLUZIE

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

INTRODUCERE

Actualitatea și importanța temei: evoluția întreprinderilor moderne este accentuată în prezent de amplificarea interdependențelor cu mediul în care își exercită activitatea, și în rezultat, o bună cunoaștere a mediului ambiant va conduce direct la găsirea unor soluții corecte și practice în circumstanțele luării unor decizii la nivelul organizației. Mediul ambiant, reprezentat de forțele externe ale întreprinderii, afectează direct sau indirect obiectivele, planurile, activitățile, procedurile și rezultatele acesteia, avînd un rol foarte important în viața organizațională, de aceea analiza riguroasă a fizionomiei mediului extern poate permite organizației să identifice strategiile favorabile la nivelul pieței pe care acționează pentru a prognoza impactul ce-l poate avea asupra organizației. Dacă se evită cercetarea sau analiza riguroasă a mediului extern, întreprinderile nu au șanse reale în adaptarea dinamică la mediul ambiant. De aceea, mediul ambiant extern necesită a fi cunoscut prin prisma factorilor diversității, a dimensiunii, a relativității și a componentelor acestuia.

Mediul organizației reprezintă ansamblul componentelor atât interne cât și externe sub influiența cărora managerul stabilește și menține relațiile cu clienții. Prin intermediul său, se asigură crearea celei mai potrivite strategii, având în vedere forța, slăbiciunile, punctele tari și punctele slabe are întreprinderii.

Concepția organizației asupra mediului în care își desfășoară activitatea are implicații vaste asupra complexității sarcinilor de analiză și previzionare. Atât pentru manager, cât și pentru întregul personal, conceptul de mediu ambiant al organizației trebuie să fie foarte clar definit, astfel încît să poată cu ușurință identifica cei mai importanți factori datorită cărora vor evolua schimbările din cadrul organizației.

Mediul ambiant are două componente: mediul intern și mediul extern, caracterizate fiecare prin componente specifice și modalități proprii de acțiune în cadrul organizației.

Organizația este o componentă a mediului ambiant, manifestînd o influiență activă asupra acestuia. Mediul ambiant nu se consideră întotdeauna a fi periculos, ci dimpotrivă,el îi oferă deseori organizației situații benefice și oportunități pentru realizarea unor rezultate cît mai favorabile.

Pentru activitatea organizației, mediul extern joacă rolul principal, pe când mediul interior se consideră a fi o parte componentă a micromediului.

O sarcină importantă a managementului este să se asigure că serviciile informaționale ale organizației sunt performante și se adaptează la schimbările interne și externe, iar neglijarea verificării încontinuu a performanțelor organizației raportînd la mediul extern ar fi o greșeală foarte mare. De aceea, atât managerul cât și personalul trebuie să posede o imagine clară asupra mediului intern și extern, în caz contrar munca lor poate fi inutilă. De asemenea o condiție esențială a satisfacerii atât cantitative cît și calitative a unei anumite categorii de necesități de către organizație este de a cunoaște însușirile și schimbările ce intervin permanent în structura mediului extern. Deoarece aceste necesități se afla în continuă creștere și diversificare, cunoștințele despre mediul exterior trebuie să fie bine fundamentate științific, deoarece ele trebuie să stea la temelia elaborării unor strategii practice.

Prin urmare, mediul în care activează întreprinderea are o mare influiență asupra rezultatelor activității sale și anume prin structura și mecanismul lui de funcționare, de asemenea și posibilitatea întreprinderii de a valorifica oportunitățile și a preîntîmpina primejdiile pe care i le furnizează mediul extern prin sincronizarea mișcărilor ei cu modificările din structura mediului.

Evoluția în ritm rapid a tehnologiei a făcut ca specialiștii teoreticieni, dar și practicieni să fie preocupați de a analiza mediul ambiant, deoarece în prezent organizațiile funcționează într-un mediu foarte dinamic dar și concurențial, într-un mediu în care apar noi legi, se utilizează strategii concrete de cucerire a piețelor, scade fidelitatea clienților, în special datorită unei diversificări grăbite a produselor și serviciilor oferite de producători.

De aceea, pentru a prevedea cît mai corect natura și dimensiunile potențialelor schimbări ce se prefigurează, mediul ambiant trebuie în permanență spravegheat și analizat, ca mai apoi, în funcție de aceste schimbări să se pregătească planuri concrete de răspuns.

Obiectivul de bază al lucrării este însușirea noțiunii de mediu extern precum și analiza micromediului și a macromediului, care servește drept bază pentru o bună funcționare a organizației. De asemenea un alt obiectiv este familiarizarea cu structura mediului extern al organizației și cu relațiile ce se formează între micromediu și întreprinderere.

Scopul lucrării constă în cercetarea și determinarea gradului de influiență al mediului extern asupra activității întreprinderii în condițiile actuale de activitate.

În conformitate cu scopul nominalizat, se conturează următoarele sarcini:

Analiza teoretică a conceptului de mediu extern al unei întreprinderi.

Stabilirea importanței și a mărimii influienței micromediului asupra întreprinderii.

Stabilirea importanței și a mărimii influienței macromediului asupra întreprinderii.

Înțelegerea conținutului relațiilor firmei cu mediul său extern.

Determinarea celor mai importanți factori de influiență a mediului extern ai întreprinderii.

În calitate de suport teoretico- științific au fost utilizate lucrările specialiștilor în domeniul managementului și marketingului: O. Nicolaescu, N. Burlacu, I. Cojocaru, Ph. Kotler, F. Burduș, și altele.

Drept bază informațională au servit publicațiile periodice ale revistei ”Tribuna economică„ , rapoartele și documentele plasate pe web de la diferite organizații și bănci, diferite informații statistice ale organizațiilor…

Structura tezei: Teza conține: introducerea, trei capitole, concluzii și recomandări, bibliografie și anexe. Conținutul tezei este expus în 3 capitole și 8 subcapitole.

În introducere se demonstrează importanța și actualitatea temei analizate, se expun scopul și sarcinile propuse ce sunt prevăzute pentru cercetare, de asemenea se meționează necesitatea cunoașterii și perceperii profunde a aspectelor teoretice ale mediului extern al organizației.

Capitolul I intitulat ABORDĂRI TEORETICE ALE MEDIULUI EXTERN AL ÎNTREPRINDERII- tratează această temă din punct de vedere teoretic, definind conceptul de mediu extern, conținutul și structura sa, are loc colectarea definițiilor de mediu extern propus de mai multe surse. De asemenea se definesc conceptele de micro- și macromediu ca părți componente a mediului extern, fiind determinate componetele acestora precum și importanța lor.

În capitolul II: ÎNTREPRINDEREA ȘI MEDIUL EXTERN- are loc descrierea relațiilor ce se formează între micromediu și întreprindere care marchează în mod evident întreaga activitate a organizației, este descrisă tipologia mediului extern și a comportamentelor atitudinale față de el, deasemenea este analizat ciclul de viață al organizației drept metodologie de asigurare a echilibrului între mediu extern și întreprindere.

În capitolul III: ANALIZA MEDIULUI EXTERN AL BC ”COMERȚBANK” SA- are loc descrierea generală a întreprinderii, precum și se analizează micromediul și macromediul acesteai întreprinderi. Pe lîngă analiza micromediului și macromediului, mai sunt propuse și unele măsuri de îmbunătățire a relațiilor întreprinderii cu mediul său extern.

În ” Concluzii” se generalizează toată informația care a fost studiată, se scot în evidență cele mai importante avantaje ale cunoașterii mediului extern de către întreprindere, deasemenea se evidențiază anumite recomandări pentru îmbunătățirea relațiilor întreprinderii cu mediul său extern.

Capitolul I. ABORDĂRI TEORETICE ALE MEDIULUI EXTERN Al

ÎNTREPRINDERII

Conceptul, structura și caracteristica mediului extern al unei întreprinderi

Pentru a înțelege presiunile ce le suportă firma din exterior, este necesară mai întîi definirea mediului extern și a componentelor sale, astfel o definitie a mediului extern trebuie să evidențieze cît este de complex și de multidimensional acesta, concomitent cu accentuarea dinamismului său, generat de revoluția tehnico- științifică contemporană.

Importanța analizei influiențelor factorilor mediului extern asupra activității întreprinderii a fost evidențiată încă la sfârșitul anilor ’50 ai sec. XX de către școala sistemică. Astfel, în viziunea fondatorilor acestei tinere școli ( C. Barnard, P. Drucker, H. A. Simon) organizația este considerată a fi un sistem complex de subsisteme, funcții, structuri și indivizi. Meritul de bază al acestei școli constă în abordarea multidisciplinară a firmei, fapt care duce la îmbunătățirea performanței managementului prin luarea în considerare în cadrul procesului decizional a influienței multiplilor factori ai mediului extern de care depinde în mare măsura activitatea organizației.

În literatura de specialitate există numeroase puncte de vedere cu privire la conceptul de ”mediul” extern. Elver Eibing scria: ” Mediul exterior al organizației tot mai mult devine izvorul problemelor pentru managerii contemporani”. Managerii trebuie să țină cont de mediul extern, fiindcă organizația ca sistem deschis depinde de el din punct de vedere a resurselor, cadrelor, energiei…

În opinia lui Philip Kotler, mediul firmei, pe care acesta îl numește ”global” poate fi definit ca fiind ”totalitatea forțelor necontrolabile la care firma trebuie să-și adapteze politica și se constituie din participanții și forțele externe care au influiență asupra posibilităților ei de a dezvolta și menține tranzacții avantajoase”.

M. Marchesnay apreciază că ”mediul este constituit din ansamblul organizațiilor, activelor și factorilor a căror existență este susceptibilă de a influiența comportamentul și performanțele întreprinderii”. , iar C. Florescu subliniază că: ” mediul apare alcătuit dintr-o rețea de variabile exogene, cărora întreprinderea le opune propriile sale resurse- umane, materiale și financiare- respectiv, un set de variabile endogene”.

La rândul lor, autorii Nicolaescu O. și Verboncu I. insistă pe necesitatea tratării mediului extern în strânsă corelare cu calitatea vieții. După cum calitatea vieții este definită printr-o multitudine de componente, la fel și mediul extern trebuie definit prin multitudinea elementelor sale componente, numite factori de mediu, care influiențează într-un mod specific calitatea vieții.

Interesantă este și părerea specialiștilor români dintre care se evidențiază definiția profesorului Pintilie, care consideră că mediul extern al unității economii avantajoase”.

M. Marchesnay apreciază că ”mediul este constituit din ansamblul organizațiilor, activelor și factorilor a căror existență este susceptibilă de a influiența comportamentul și performanțele întreprinderii”. , iar C. Florescu subliniază că: ” mediul apare alcătuit dintr-o rețea de variabile exogene, cărora întreprinderea le opune propriile sale resurse- umane, materiale și financiare- respectiv, un set de variabile endogene”.

La rândul lor, autorii Nicolaescu O. și Verboncu I. insistă pe necesitatea tratării mediului extern în strânsă corelare cu calitatea vieții. După cum calitatea vieții este definită printr-o multitudine de componente, la fel și mediul extern trebuie definit prin multitudinea elementelor sale componente, numite factori de mediu, care influiențează într-un mod specific calitatea vieții.

Interesantă este și părerea specialiștilor români dintre care se evidențiază definiția profesorului Pintilie, care consideră că mediul extern al unității economice poate fi definit drept ”piața internă și externă în cadrul căreia firmele își oferă reciproc produse, servicii, lucrări, informații etc.,colaborează între ele și deseori se confruntă, intrând în competiție”.

O definiție a mediului extern al firmei mai orientată spre noțiunea de piață este cea expusă de către englezii E. Hill și T. O’Sullivan care consideră că: ”mediul firmei constă în acei factori ce scapă controluli său imediat și care sunt capabili să-i influiențeze relațiile cu partenerii de mediu”.

Deși par a fi diferite, prin toate aceste definiții se remarcă faptul că mediul extern exprimă ansamblul condițiilor de natură eterogenă ce exercită influiență atât directă cît și indirectă asupra modului de desfășurare a activității organizației, constituind astfel cadrul de manifestare capabil să surprindă evoluțiile convergente și divergente dintre componentele sale care pot să favorizeze sau să stopeze derularea acțiunilor ei. Astfel mediul extern al întreprinderii cuprinde totalitatea componentelor exogene întreprinderii, de natură economică, politică, demografică, științifică, culturală, organizatorică, psiho- sociologică ce indică stabilirea obiectivelor acesteia, obținerea resurselor necesare, precum și adoptarea și aplicarea deciziilor pentru a fi realizate aceste obiective.

Analiza structurii mediului extern al firmei poate fi efectuată avînd în vedere mai multe criterii, cum ar fi: natura elementelor componente precum și modul lor (direct și indirect) de influiență asupra întreprinderii.

Identificarea în funcție de natura componentelor mediului exterior a fost posibilă cu ajutorul treptelor de influiență, care s-au succedat de la cele apropiate firmei pînă la cele mai îndepartate, astfel fiind delimitat mai întîi mediul ”imediat” al firmei și apoi prin extinderea sa a fost delimitat și mediul ”larg”.

Odată cu evoluarea timpului, noțiunile de mediul ”imediat” și ”larg” s-au transformat în conceptele de ”micromediu” și ”macromediu”, fiind abordate în felul în care își exercită influiența combinată asupra organizației.

Micromediul este reprezentat de participanții la mediul cel mai apropiat al organizației, care afectează posibilitățile acesteia de a-și deservi clienții.

Macromediul este desemnat de forțele societale cu o rază mare de acțiune ce afectează toți participanții la micromediului organizației.

Delimitarea micromediului și macromediului are o însemnătate foarte mare în cadrul planului organizării ”supravegherii” mediului de către întreprindere. Astfel, dacă micromediul avînd influiență directă poate fi supravegheat personal de către manageri, elementele macromediului sunt necontrolabile, nu pot fi influiențate, însă necesită a fi cunoscute, totodată stabilindu-se anumite acțiuni de adaptare a organizației la configurația și structura mediului extern. Desigur că între micromediu și macromediu există relații strânse de condiționare reciprocă, de aceea pentru a înțelege cît mai bine mecanismul de desfășurare a activității organizației este necesară cunoașterea mediului în care aceasta acționează, deoarece totalitatea informațiilor despre mediul extern de care dispune întreprinderea îi oferă posibilitatea să cucerească alte piețe, nu doar să își mențină poziția pe piața respectivă.

Pentru a cunoaște cît mai bine mediul în care întreprinderea își desfășoară activitatea, este necesar de a cunoaște caracteristicile mediului extern. Principalele caracteristici ale sale sunt:

Interdependența factorilor mediului exterior- în ce măsură schimbarea unui factor duce la modificarea altor factori.

Complexitatea mediului extern- numărul de factori la care întreprinderea este obligată să reacționeze precum și mărimea varietății fiecărui factor.

Mobilitatea mediului- viteza cu care au loc schimbările în exteriorul întreprinderii.

Certitudinea mediului- cantitatea și calitatea informației de care dispune întreprinderea avînd în vedere un factor concret, de asemenea siguranța și exactitatea ei.

Micromediul întreprinderii și componentele sale

De-a lungul activității sale, pentru a-și îndeplini scopurile propuse și a-și satisface nevoile, organizația apelează la resurse financiare, materiale și umane. În același timp, întreprinderea devine furnizor de produse sau servicii pentru satisfacerea necesităților altor agenți economici. Astfel, ea vine în contact cu agenții de mediu ce se situează în apropiere imediată, iar acțiunile agenților influiențează direct activitatea organizației.

Micromediul este compus din forțele ce intră în contact direct cu întreprinderea, influiențînd reciproc și puternic, constituindu-se ca o totalitate de condiții, legături și activități specifice. Micromediul asigură domeniul în care se întrebuințează și se controlează politica întreprinderii, având o importanță primordială în cadrul elaborării mixului de marketing al organizației. Toate modificările ce pot să apară în micromediu pot fi prevăzute de către întreprindere.

Deși cu privire la componentele micromediului există în literatura de specialitate mai multe puncte de vedere , se consideră că în perioada actuală micromediul este compus din următoarele elemente: furnizorii, intermediarii, clienții, concurenții, deasemenea și organismele publice, activitatea cărora influiențează nemijlocit asupra activității întreprinderii.

Figura 1.1 Mediul influienței directe

Sursa: Burlacu N., Cojocaru I., Management, Chișinău, Ed. ASEM, 2000, p.51

Furnizorii

Conform dicționarului explicativ, furnizor înseamna persoana fizică sau juridică care cumpără cuiva ceva sau care aprovizionează pe cineva cu ceva, sau cu alte cuvinte furnizorii sunt acele persoane fizice sau juridice care pun la dispoziție resursele de care are nevoie o organizație pentru a-și desfășura activitatea în condiții bune. Ei pot fi atît persoane particulare cît și întreprinderi, asigurînd întreprinderii materii prime și materiale, combustibil, energie, apă, echipament tehnic și alte resurse pentru realizarea obiectului de activitate al organizației pe baza anumitor relații de vînzare- cumpărare.

Există mari șanse, ca în anumite cazuri, întreprinderea să aibă de suferit din cauza furnizorilor, care pot să nu respecte anumite condiții de livrare, termene de aprovizionare sau pot să modifice prețurile. Pentru unitatea economică, un obiectiv destul de important are în vedere calitatea decizilor în ceea ce privește alegerea furnizorilor. De aceea, pentru a evita evetualele neplăceri, organizația trebuie să ia decizia de a se aproviziona de la un furnizor autohton de materie primă sau de la un furnizor din străinătate, de a se aproviziona de la un singur furnizor sau de la mai mulți furnizori, deoarece ambele variante prezintă avantaje cît și dezavantaje.

Avantajele unui singur furnizor:

Se acordă mai ușor reduceri de preț la cumpărare, datorită fidelității și duratei reciprocității în afaceri.

Se pot face cumpărături fără realizarea stocării la întreprindere.

Se simplifică ritmicitatea cumpărăturilor.

Se apelează la condiții de livrare reciproc avantajoase.

Avantajele mai multor furnizori:

Se evită plasarea furnizorului într-o poziție de monopol.

Se fructifică avantajele, posibilitățile generale de concurență.

Se previn efectele unor instabilități interne ( sau internaționale) ale unor conflicte de muncă (greve).

Se câștigă o anumită flexibilitate.

Se reduc riscurile.

Astfel, alegerea corectă a numărului de furnizori precum și stabilirea relațiilor pe termen lung și de încredere are o mare importanță în cadrul activității oricărei unități economice. De asemenea unitatea economică trebuie să monitorizeze activitatea furnizorilor cu ateție maximă pentru a diminua sau înlătura complet riscurile ce pot aduce prejudicii activității întreprinderii.

Furnizorii se împart în trei mari categorii:

Furnizori de bunuri materiale (materii prime, echipamente, materiale)- sunt furnizorii care asigură componentele fundamentale sau de bază în lipsa cărora unitatea economică nu poate realiza obiectul de activitate, iar produsele sale nu pot fi realizate astfel încît să satisfacă necesitățile clienților.

Prestatori de servicii- sunt furnizori destul de importanți prin faptul că ei asigură realizarea unui set întreg de servicii necesare întreprinderii pentru a-și îndeplini obiectul de activitate.

Furnizori de forță de muncă- au o influiență mare asupra activității organizației datorită rolului ce îl are factorul uman în procesul muncii. În aria acestui tip de furnizori se încadrează, în principal, oficiile de forță de muncă, unitățile de învățămînt precum și persoanele aflate în căutarea locurilor de muncă, deasemenea și firmele particulare care au ca obiect de activitate plasarea forței de muncă disponibile.

Consumatorii

Clienții unei întreprinderi reprezintă componentă cea mai importantă a micromediului unei firme, deoarece ei sunt cei care alcătuiesc piața de desfacere a oricărei organizații. Nevoile clienților reprezintă punctul de plecare în fundamentarea obiectivelor politicii de marketing.

În funcție de statutul lor și specificul cererilor față de produsele și serviciile întreprinderii, clienții se clasifică în două mari grupe:

Consumatori finali

Intermediari

Consumatorii finali ai produselor sunt cei care formează piața de desfacere a produselor și serviciilor unei întreprinderi. La rândul lor, consumatorii finali se clasifică în:

Consumatorii, persoane fizice sunt acele persoane particulare care procură bunuri și servicii pentru necesitățile și consumul propriu.

Utilizatorii industriali cumpără bunuri și servicii pentru a le prelucra sau a le utiliza în procesul de producție.

Agențiile guvernamentale sunt agențiile de stat ce cumpără bunuri și servicii având drept scop prestarea serviciilor publice și punerea lor la dispoziția celor care au nevoie de ele.

Agențiile internaționale sunt compuse din cumpărătorii din alte țări, care la rîndul lor putînd fi: consumatori individuali, producători, comercianți…

Instituții de învățămînt și cultura folosesc produsele întreprinderii de natură culturală.

Intermediarii sunt reprezentați de firmele care ajută la promovarea, vânzarea și distribuirea mărfurilor către consumatorul final, sub forma comercianților (angrosiști), firmelor de distribuție fizică (de comerț, transport etc), agențiilor de service, de marketing (cum ar fi agențiile de publicitate), intermediarilor financiari, băncilor, societăților de asigurări…

P. Drucker spune faptul că scopul businessului este de a-l crea pe consumator. Organizația supraviețuiește doar atunci, când ea găsește consumatori și le satisface necesitățile. Este foarte important de a se analiza situația clienților, cu scopul de a cunoaște cît mai bine comportamentul pe care îl adoptă aceștia, pentru a veni în întîmpinarea acestora.

Decizia unui client de a fi client fidel și de a reveni în firmă este influiențată de mai mulți factori emoționali, și anume : satisfacția generală, intenția de a reveni pentru cumpărături, intenția de a recomanda o marcă, un produs sau un serviciu.

Consumatorul prezintă pentru întreprindere în același timp și oportunitate, și risc. Astăzi consumatorii sunt foarte informați, deținînd informații despre ceea ce cumpără, cum se fabrică și modul în care este ambalat. Modul în care consumatorii se reunesc și împart informații s-a schimbat foarte mult, deoarece majoritatea clienților sînt conectați la internet. Astfel, informațiile se răspîndesc, instantaneu, la nivel global. Consumatorii doresc să procure produse durabile, însă sunt limitați de trei bariere: prețul ridicat, confuzie și lipsa de încredere, disponibilitatea unor soluții alternative.

În condițiile actuale, orice întreprindere trebuie să adopte noi direcții de abordare a pieței: să devină creatoare de cerere și să fie capailă în a crea si fideliza clientela.

Concurenții

Concurenții sunt o altă componentă a micromediului unei întreprinderi, fiind nelipsiți din mediul economic cu adevărat concurențial, specific unei adevărate economii de piață. Ei reprezintă unul dintre cei mai importanți factori ai mediului extern.

Concurenții reprezintă totalitatea organizațiilor care au drept scop satisfacerea acelorași nevoi ale clienților, sau oferirea aceleași produse și servicii, fiind percepute de către clienți ca fiind variante alternative pentru satisfacerea nevoilor proprii. Spre deosebire de alți factori ai micromediului, cumar fi clienții și furnizorii, concurenții nu intră nemijlocit în contact direct cu firma, dar îi marchează relațiile cu mediul exterior. Întrucât concurența este o luptă impulsivă, în care întotdeauna învinge cel mai bun, și care, având pe primul plan interesele economice, se efectuează nu numai cu mijloace economice, dar și extraeconomice.

Pentru fiecare organizație este necesar să descopere structura și amploarea concurenței, motivele reușitei concurenților importanți, precum și șansele de a-i învinge.

Concurenții se împart în patru categorii, din punctul de vedere al întreprinderii. Față de aceste tipuri de concurenți, firmele trebuie să adopte atitudini diferite:

Figura 1.2 Tipurile de concurenți în raport cu tipul de produse și servicii oferite

Sursa: Burlacu N., Cojocaru V., Management-prelegeri, Chișinău, Ed. ASEM 1995, p. 94

Astfel, concurenții direcți, sunt cei ce satisfac aceleași nevoi ale clienților și sunt percepuți de clienți ca alternative. Ei sunt în general mai ușor de identificat, dar lupta cu ei este cea mai costisitoare și de aceea pe un termen lung supraviețuiesc doar cei mai buni și cei mai puternici.

Substituienții, la fel ca concurenții direcți satisfac aceleași nevoi însă oferind produse diferite. De obicei substituienții sunt la fel de periculoși ca concurenții direcți, deoarece produsele oferite de ei pot să atragă atenția datorită anumitor strategii de marketing folosite de substituienți.

Concurenții indirecți, care oferă produse similare pentru satisfacerea diferitor tipuri de nevoi sunt mai puțin amenințători, deoarece ei au drept scop satisfacerea altor nevoi, însă de multe ori se poate întîmpla ca concurenții indirecți să fidelizeze clientul, iar mai apoi concurentul indirect să devină unul direct, care să saisfacă aceleași nevoi cu produse similare.

Concurenții nou- veniți în sector, sunt concurenții care satisfac nevoi diferite cu produse diferite. Ei la fel sunt mai puțin amenințători, dar oricum nu trebuie ignorați, deși sunt mai greu de depistat.

Concurența se manifestă in multe domenii ale întreprinderii, cum ar fi: în lupta pentru

consumator, pentu selectarea managerilor talentați, pentru piețile de desfacere. De asemenea concurenții influiențează în mare parte asupra prețurilor, asupra condițiilor de muncă, asupra sistemului de remunerare.

Prin urmare, concurenții sunt organizațiile cu care firma intră în competiție, ei fiind necesari pentru a obține anumite condiții avantajoase de producere și desfacere a bunurilor și serviciilor, cu scopul de a atinge performanțe deosebite.

Organismele publice

Organismele publice sînt acele organizații care avînd interes actual sau potențial, aplică și urmăresc respectarea legilor la nivel local sau central, manifestînd impact deosebit asupra capacității organizaționale de a atinge obiectivele întreprinderii.

Organismele publice pot influiența activitatea întreprinderii doar în anumite condiții și situații.

Ph. Kotler identifică mai multe tipuri de organisme publice care influiențează direct activitatea unei organizații:

organisme financiare- influiențează caacitatea organizației de a obține fonduri bănești pentru desfășurarea activității și sunt reprezentate de societăți de investiții, companii de asigurări, acționari…

organisme publice- reprezintă orice grupare ce are un interes actual sau potențial cu impact asupra capacității organizaționale de atingere a obiectivelor organizației.

instituții mass-media- sau mediile de informare în masă- includ organizațiile care vehiculează știri, opinii prin ziare, reviste, radio, televiziune…

asociații ale cetățenilor- reprezentate de organizații ale consumatorilor, grupurile ecologiste, grupuri ale minorităților…

instituții guvernamentale- față de care organizația are obligații legale, cum sunt organele vamale, de justiție…

organisme publice locale- reprezentate prin organizații comunitare, reședințele vecinilor…

atitudinea publică generală- sau marele public, deși acesta nu acționează într-un mod organizat, imaginea publică a organizației are influiență mai ales direct și imediat în cadrul local, iar când imaginea are de suferit, efectele negative asupra activității nu întârzie să se arate.

Sindicatele și acționariatul

Aceste grupuri sociale aparțin persoanelor ce dețin interese în privința unei întreprinderi.

Conform Legii Nr.1129 din 07.07.2000 cu privire la Sindicate , Sindicatele reprezintă organizații obștești din care fac parte, pe principii benevole, persoane fizice unite după interese comune, inclusiv ce țin de activitatea lor, și constituite în scopul apărării drepturilor și intereselor profesionale, economice, de muncă și sociale colective și individuale ale membrilor lor;

De asemenea interesul sindicatelor este de a contribui la creșterea profitabilității întreprinderii, în special de modalitatea în care se reflectă profitabilitatea unității economice în cîștigurile salariale ale personalului. și desigur de asigurarea locurilor de muncă a lui.

Potrivit dispozițiilor aceleiași legi, au dreptul de intra în sindicate următoarele categorii de persoane:

salariații;

funcționarii publici;

agricultorii;

membrii-cooperatori;

liber-profesioniștii.

Acționariatul, la fel ca și sindicatele este interesat de creșterea profitabilității și a valorii patrimoniului întreprinderii în capitalul căruia deține acțiuni. De asemenea acționariatul este interesat și de rentabilitatea capitalului ce îl investește, deoarece în urma capitalului investit, el primește drepturi ce survin din posesia acțiunilor.

Membrii grupurilor de acționariat sînt acționarii, ei fiind de cîteva tipuri:

Acționari semnificativi;

Acționari majoritari;

Acționari comanditari;

Acționari comanditați.

Macromediul întreprinderii și componentele sale

Macromediul unei organizații este format din ansamblul factorilor exogeni ce influiențează indirect asupra acesteia cu ajutorul elementelor micromediului, avînd o influiență pe un termen îndelungat și pe o arie destul de largă. Ei sunt factori de ordin general pe care întreprinderea nu îi poate influiența și controla. Deseori specialiștii numesc acești factori ”deținători de interese”, deoarece ei influiențează întreprinderile în conducerea afacerilor. Unii factori sunt de interes minor pentru activitatea întreprinderii, cum ar fi: băncile, acționarii etc., iar alții manifestă o influiență destul de mare, ca de exemplu: mass- media sau mișcările pentru protecția consumatorilor…

Organizația este în mare măsură influiențată de acest climat general, specific societății în care își desfășoară activitatea. Climatul general este rezultatul contopirii la nivel național, iar uneori chiar și internațional a unui ansamblu de factori ce reflectă toate părțile societății în structura căreia activitățile economice este doar o parte componentă.

Indiferent care este gradul de influiență, organizația trebuie să țină cont de toți factorii, pentru a adopta o politică benefică sau pentru a preveni dificultățile și erorile pe care le poate întîlni de-a lungul desfășurării activității sale. Cu toate acestea influiența ei asupra macromediului sau nesemnificativă sau chiar neexistentă. De aceea, firmei nu-i rămîne decît să-l cunoască și să se pregătească pentru schimbările majore ce apar în cadrul său. Avînd în vedere natura și dimensiunile potențiale ale acestor modificări, întreprinderea poate găsi formule corecte pentru a se adapta la noul cadru real și la noile schimbări intervenite.

Macromediul deține locul primordial având în vedere orientarea activității întreprinderii într-un pas cu nevoile societății, el influiențînd acțiunile acesteia prin mai multe tipuri de comportamente, cum ar fi: comportamentul cumpărătorului și al distribuitorului, comportamentul și poziția concrenței precum și comportamentul guvernamental.

Fiind foarte dinamic și complex, macromediul poate produce modificări majore în activitatea organizației. La rândul lor, aceste modificări pot să conducă la discontiuitate în activitatea ei, cu implicații foarte multe, în funcție de mărimea și profilul activității, dar și de regiunea în care ea acționează. Efectele componentelor macromediului asupra activității organizației sunt deosebite, deoarece aceste elemente nu evoluează simultan, în aceeași direcție și cu aceeași intensitate.

Orice întreprindere trebuie să cunoască cît mai bine fiecare element al macromediului, deoarece toate aceste elemente sunt puternic legate unul față de altul, fiind neseparabile. Confruntarea organizației cu factorii mediului îi permite acesteia să depisteze puntele forte și punctele slabe ale ei, precum și să măsoare capacitatea de reacție și de anticipare a ei, iar în urma acestor confruntări, activitatea întreprinderii poate să crească prin diferite soluții adoptate de către ea, cm ar fi: înnoirea cu frecvență ridicată a ofertei de mărfuri, perfecționarea distribuției produselor sau serviciilor sale, realizarea acțiunilor promoționale precum și alte activități care ar duce la creșterea eficienței și eficacității întreprinderii.

Deci, macromediul exercită o gamă variată de influiențe asupra firmei, prin intermediul unui ansamblu de factori, cunoașterea cărora ușurează înțelegerea mecanismului de funcționare a acesteia, a rolului și locului său în cadrul sistemului economiei naționale.

Figura 1.3 Factorii mediului ambiant

Sursa: Nicolaescu O., Verboncu I., Management. Elemente fundamentale, București, Ed. Economică, 1998, p.41

Această figură ilustrează principalele categorii de factori de mediu ce au o influiență destul de mare asupra organizației sau a unor componente al acesteia. Este recomandabil ca acești factori să fie abordați într-o viziune sistemică, date fiind multiplele interdependențe ce se stabilesc între ei dar și comunitatea domeniului influiențat. Fiecare din categoriile de factori ai mediului ambiat au impact destul de semnificativ asupra organizației și asupra managementului acesteia.

Factorii economici

Prima și cea mai importantă categorie de factori ai mediului ambiant, cu impact semnificativ asupra organizației, o reprezintă factorii economici.

Mediul economic reprezintă acel sistem în care se produc, se distribuie și se consumă bunurile și serviciile. Organizațiile din economia de piață acționează pe o piață capitalistă, în care activitatea economică este guvernată de legile pieței, iar mijloacele de producție sunt deținute de persoane fizice (direct sau prin intermediul organizațiilor). În contrast, organizațiile din economia socialistă, în care mijloacele de producție sunt deținute de stat prin intermediul planificării. Ele nu acționează pe baza legilor pieței.

Mediul economic este cel mai esențial element atât la nivel național, cât și la nivel internațional, având impact semnificativ asupra întreprinderilor, pentru că influiențează semnificativ funcționarea și dezvoltarea ei. El constituie cadrul concret în care activează organizația, fiind format atât de raporturile ce se ivesc în societate în producția, repartiția , schimbul și consumul bunurilor materiale și serviciilor, cît și de structurarea pe ramuri, subramuri și domenii de activitate. Macromediul reflectă nivelul de dezvoltare atât pe ansamblu, cât și la nivelul verigilor ce îl compun, concretizîndu-se în piața internă dar și în pârghiile economico- financiare.

Factorii economici influiențează decisiv atât constituirea, cît și dezvoltarea și funcționarea firmelor. Punctul de plecare în tratarea unor astfel de niveluri specifice ”vieții” unei întreprinderi îl reprezintă studiul pieței, ce oferă informații relevante cu privire la nivelul și structura cererii, nivelul prețurilor, concurența…Avînd în vedere toate aceste date, managerul firmei stabilește deciziile de producție, aprovizionare, vînzare, alături de alte componente ale strategiilor și mecanismelor generale ce-i sunt specifice.

Cuprinzând sistemul elementelor de natură economică din mediul ambiant ce manifestă o acțiune directă asupra activităților microeconomice, cei mai importanți factori economici pot fi concretizați în: piața internă și externă, puterea de cumpărare, pârghiile economico- financiare, regimul investițiilor, bursa de valori, potențialul financiar, nivelul și ritmul dezvoltării economice, sistemul bancar…

Piața este principala componentă a mediului economic prin care se controlează corespunderea dintre stadiul și structura producției cu nevoile sociale ce se reflectă în cerere, analiza situației și structurii pieței,precum și a elementelor ei componente, cerere, ofertă, concurență și preț, constituie punctul de pornire în evaluarea cît mai corectă a capacității pe care se poate baza întreprinderea în elaborarea unei strategii și politici realiste, care să țină cont de însușirile sistemului economic, de tipologia mecanismelor concurențiale individuale, deasemenea și de riscurile pe care le generează atât mediul național cât și cel internațional. Piața atât internă cât și externă influiențează întreprinderea care produce, de exemplu pe baza studiului sau analizei cererii ea își va stabili produsele ce urmează a fi fabricate, cantitățile necesare, precum și alte elemente stabilite în urma studiului pieței. Cercetările de marketing presupun o schimbare de optică, în sensul orientării producției către ceea ce se cere pe piață. Prin intermediul pieței interne și externe, organizația poate într-un anumit mod influiența și ea mediul, în sensul schimbării exigențelor și cerințelor consumatorilor, ca urmare, de exemplu, a lansării pe piață a unor produse ce satisfac unele nevoi.

Puterea de cumpărare a popupației are o influiență mare asupra activității întreprinderii, de exemplu prin dimensionarea producției la nivelul cereriiimpuse la un moment dat. Cu cât crește puterea de cumpărare, cu atât va crește și producția, și vicerversa. Prin intermediul factorului respectiv, activitatea întreprinderii influiențează într-un anumit mod mediul ambiant prin faptul că, de exemplu, fabricarea unor produse la costuri mici și desigur vânzarea lor la prețuri reduse poate duce la creșterea cererii din produsul respectiv.

Potențialul financiar are o influiență semnificativă asupra activității economice a unei organizații, în sensul că un potențial financiar ridicat va avantaja desfășurarea activității întreprinderii și viceversa. El favorizează creditarea activităților de producere, finanțarea culturii, a învățămîntului, care la rândul lor contribuie la creșterea potențialului financiar al mediului național repectiv.

Nivelul și ritmul dezvoltării economice influiențează stadiul de dezvoltare al organizației, mărimea capacității de producție, calitatea producției și alți parametri ai activității întreprinderii. Prin activitatea ce o desfășoară, dar și întreprinderea sau organizația în general influiențează semnificativ nivelul și ritmul dezvoltării economice. De exemplu, desfășurarea unei activități la un nivel foarte înalt din cadrul unei instituții de învățămînt superior, dintr-o țară anumită, avantajează dezvoltarea economică a țării respective, ca urmare a asigurării unei forțe de muncă înalt calificate cu toate efectele pozitive ce decurg din folosirea acesteia.

Adaptarea întreprinderilor din Republica Moldova la cerințele pieței interne și externe necesită dezvoltarea care să corespundă activităților de marketing, ce presupune totodată și acceptarea ideii de orientare a activităților microeconomice către piață, spre nevoile de consum, spre mediul lor ambiant. În ziua de astăzi, organizația trebuie mai mult ca oricînd să producă și să ofere consumatorilor de pe piață ceea ce se cere, contribuind astfel la satisfacerea trebuințelor consumatorilor, ale societății. Această abordare are la bază concepția că piața rămîne a fi cea mai importantă legătură dintre ceea ce se produce și ceea ce se consumă, de asemenea și esențiala modalitate prin care ” se controlează coincidența dintre nivelul și structura producției și cele ale cererii sociale, terminîndu-se acțiunea legii valorilor”.

Factorii tehnici și tehnologici

Factorii tehnici și tehnologici sau mediul tehnologic constituie un aspect însemnat al mediului ambiant datorită faptului că nivelurile dezvoltării tenologice ale diverselor țări afectează caracteristicile pieței, dar și capacitatea organizațiilor de a conduce activitatea.

În prezent, mediul tehnic și tehnologic constituie cadrul de dezvoltare a organizației și prezintă o multitudine de incidențe asupra ei, ce vizează toate domeniile de activitate, toate comportamentele, în mod concret prin intermediul invențiilor, inovațiilor, produselor noi, nivelului tehnic al utilajelor disponibile, prin calitatea cercetărilor tehnice la care firma are acces, prin numărul brevetelor și licențelor înregistrate, de asemenea prin capacitatea creativ- inovativă a sistemului de cercetare- proiectare… Toate aceste elemente exercită o influiență majoră asupra activității întreprinderilor, precum și asupra managementului acestora. Inovația tehnologică este necesară și importantă atât pentru aspectul competitiv pe piața mondială, cât și pentru protecția piețelor autohtone de concurența străină. Factorul economic își pune amprenta îndeosebi asupra nivelului de înzestrare tehnică dar și asupra tempoului de modernizare a produselor, serviciilor și tehnologiilor.

Mediul ambiant tehnic și tehnologic, prin intermediul complexului de factori specifici își exercită influiența asupra multor domenii, cum ar fi: nivelul productivității muncii, nivelul costurilor de producție, calitatea producției, nivelul profitului, rezultatele economice generale ale organizației.

Dinamica evidențiată a tehnicii și tehnologiilor conduce la executarea unei noi relații cu valorile și idealurile sociale, deaorece un tip de tehnologie nou schimbă atitudinile și părerile, promovează alt stil de viață și muncă, precum și un alt comportament.

De asemenea, descoperirile tehnico- științifice noi schimbă capacitatea și structura producției, evoluția necesităților societății și, ca urmare, structura consumului, constituie modalități noi de satisfacere a necesităților clienților, găsește noi consumatori, descoperă nevoi potențiale, modifică modelele cererii, condițiile pieței, raportul și profilul concurenței pe care organizația trebuie să le ia în seamă, ceea ce poate conduce la creșterea eficienței și eficacității activității întreprinderii. De asemenea, organizația se implică în activitatea mediului tehnologic atât ca beneficiar, cât și ca furnizor prin intermediul pieței, ceea ce face posibil ca studiul pieței să asigure întreprinderii ”rețete de succes”. Cercetarea de marketing este foarte operativă în acțiune având și costuri mai reduse, în comparație cu creativitatea tehnică. De asemenea, la baza mai multor idei noi de dezvoltare stă analiza prezentă sau perspectiva nevoilor de piață.

În condițiile impactului rezultatelor studiilor de piață, toți factorii tehnici și tehnologici au o influiență crescândă, ca rezultat al creșterii uzurii morale a prodselor și tehnologiilor, precum și a reducerii duratei de aplicare a cunoștințelor în toate domeniile de activitate.

Astfel, factorii tehnici și tehnologici reflectă nivelul de cunoștințe în ceea ce privește producția de bunuri și servicii. Cu toate că unele firme pot deține cunoștințe tehnice și tehnologii brevetate, ce le poate conferi întâietate pentru o anumită perioadă, cu toate acestea, majoritatea firmelor sunt afectate fie pozitiv, fie negativ de procesul tehnologic.

De aceea, pentru a rămîne în continuare competitive, organizațiile trebuie să fie întotdeauna în curs cu descoperirile noi care le oferă posibilitatea de a fabrica produse, executa lucrări sau presta servicii cerute pe piață.

Factorii de management

Factorii de management exprimă gradul de prevedere, organizare, coordonare etc. al mediului ambiant, modalitatea în care cadrul organizatoric și de conducere creat încurajează personalul din întreprinderi să folosească posibilitățile mediului respectiv.

O întreprindere poate fi mai dotată din punct de vedere tehnic și tehnologic în comparație cu altă întreprindere din mediul ambiant intern, extern și internațional, cu toate acestea ea poate înregistra performanțe și capacități competitive mai reduse, dacă dispune de un management neperformant.

Factorii de management influiențează indirect activitatea organizației prin intermediul mai multor elemente, cum ar fi: planificarea macroeconomică, mecanismele motivaționale, mecanismele de control ale suprasistemelor din care organizația este parte componentă și care influiențează atât direct cât și indirect funcționalitatea și eficacitatea, modalitățile de coordonare…

Activitatea întreprinderilor este puternic influiențată de sistemul de management aplicat la nivelul și în cadrul mediului național și internațional în care acestea activează. De exemplu, managementul ce este practicat la nivel guvernamental influiențează foarte mult libertatea organizațiilor, sistemul acestora de creditare, volumul investițiilor precum și ritmul de dezvoltare al oricărei organizații în parte și a economiilor în ansamblu. Dar activitatea întreprinderilor este foarte mult influiențată și de nivelul managementului practicat pe plan mondial. Astfel, daca pe plan mondial se practică un complex de metode și tehnici performante de management, ele pot face obiectul transferului de cunoștințe și nemijlocit ele pot fi folosite și în întreprinderile la nivel național.

Factorii socio- culturali

Mediul socio- cultural este un alt element component al macromediului care este constituit din ansamblul factorilor, condițiilor, relațiilor și instituțiilor care vizează sistemul de valori , obiceiuri, tradiții, credințe și normele care modelează societatea și reglementează comportamentul indivizilor și a grupurilor în general, prin ambianța de muncă și viață.

Toate aceste elemente influiențează activitatea întreprinderii prin modalități spcifice de corelare a intereselor individuale și sociale, prin activitatea conștientă a grupurilor și indivizilor ce activează în societate. De asemenea, factorii socio- culturali afectează consumul prin modificările psihologice, schimbarea stilului de viață, ce au influiență directă asupra comportamentului consumatorului. Factorii social- culturali contribuie direct la intensificarea gradului de cultură și modificarea mentalității membrilor societății, ce se reflectă în relațiile întreprinderii cu piața, necesitând o diversificare a politicii de piață.

În acest domeniu trebuie de acționat gradual, în sensul că, pe de o parte, se cere pregătirea de specialiști de către întreprinderi pentru a putea rezolva anumite probleme noi apărute, derivate din tranziția la economia de piață și, pe de altă parte, intensificarea ponderii populației cu studii superioare, prin accelerarea corespunzătoare a cifrei de școlarizare în învățămîntul superior, în special economic și juridic.

Printre factorii socio- culturali ai mediului extern mai pot fi menționați: raportul dintre populația urbană și rurală, nivelul de dezvoltare al învățămîntului, nivelul de ocrotire a sănătății, ponderea și calitatea activităților cultural- artistice, mentalitatea etc.

Într-o societate în care ponderea cea mai mare o deține populația rurală, în general cu un nivel de calificare redus, dezvoltarea unei organizații va fi influiențată negativ, sub aspectul calității produselor și serviciilor.

Nivelul de dezvoltare al învățămîntului favorizează pregătirea tinerilor specialiști , care conduce mai apoi la creșterea eficienței activității întreprinderii. Menținerea capacității de lucru a specialiștilor prin diferite acțiuni de ocrotire a sănătății, printr-un sistem sanitar bine structurat și performant, contribuie la o desfășurare bună a tuturor activităților în cadrul întreprinderilor.

Un alt element al mediului socio- cultural care contribuie la refacerea forței de muncă o reprezintă activitățile cultural- artistice. În multe cazuri, aceste activități cultural- artistice sporesc creativitatea personalului, aducînd efecte favorabile asupra eficienței și eficacității activității organizației.

Mentaliatea, ca parte componentă a mediului socio- cultural, reprezintă un sistem de concepte și convingeri care influiențează comportamentul și gândirea unei persoane, influiențează activitățile ce le desfășoară persoanele respective în cadrul organizației.

Factori naturali și ecologici

Factorii naturali și cei ecologici, ca și ceilalți factori ai macromediului, sunt foarte importanți în cadrul activității organizației.

Factorii naturali sunt reprezentați de componentele mediului înconjurător omului, dintre care pot fi enumerați: relieful, resursele subsolului, clima, flora, fauna și în general întreg cadrul natural de desfășurare a vieții materiale.

Încă de la începutul proiectării întreprinderii, și apoi în faza de fondare a acesteia, fondatorii vor ține seama de condițiile de relief și de climă, de necesitatea amplasării întreprinderii în regiunea cît mai apropiată a surselor de materii prime, de apă… De asemenea funcționarea întreprinderii depinde în mare măsură de resursele de materii prime. Astfel, existența unor materii prime proprii sau autohtone favorizează crearea sau dezvoltarea unor întreprinderi dintr-un anumit domeniu, influiențînd favorabil eficiența acesteia. Alegerea mijloacelor de transport ce vor fi utilizate într-o anumită zonă geografică va depinde de condițiile de relief și de climă. Dintre factorii naturali, resursele naturale, în special apele au o mare influiență asupra activității întreprinderii. Proprietatea, practic neregenerabilă a unor resurse, combinat cu creșterea excelentă a prețurilor, influiențează costurile de producție, rata rentabilității, prețurile de vânzare.

În condițiile actuale, cînd insuficiența de materii prime și resurse energetice iau noi dimensiuni , legătura dintre factorii naturali și organizații sporesc și se diversifică, manifestând o atenție deosebită pentru cunoașterea și exploatarea lor de către managementul firmei.

La fel ca factorii naturali, factorii ecologici se află în stânsă legătură cu unitatea economică. Prin activitatea ce o desfășoară, unitatea economică manifestă și ea o influiență destul de mare asupra mediului înconjurător, fie că o menține și o păstrează, fie că activează în detrimentul acestuia, degradându-l și poluându-l. Până în prezent, nu au fost elucidate consecințele anumitor activități ca: riscul continuu al substanțelor otrăvitoare, despăduririle masive…Din aceste motive este necesară creșterea atitudinilor și a preocupărilor pe termen mediu și lung cu scopul de a cunoaște și proteja mediul înconjurător, printre care: folosirea anumitor tipuri de tehnologii ce ar reduce gradul de poluare, crearea unor strategii care ar avea la bază resurse regenerabile, menținerea echilibrului ecologic.

Astfel, mediul natural și ecologic au devenit componente ale macromediului care nu mai pot fi ignorate, pentru că aspectele naturale și ecologice manifestă obstacole în calea dezvoltării întreprinderii nu doar prin micșorarea resurselor aflate la dispoziția ei, îndeosebi a celor neregenerabile și epuizabile, dar și prin gradul poluării acceptabile. Din aceste considerente, fiecare unitate economică este obligată să folosească în procesul său de activitate doar tehnologii nepoluante, organizându-și întreaga activitate încât să protejeze mediul înconjurător și să combată degradarea lui.

Organizarea activității întreprinderii în conformitate cu cerințele naturale și ecologice va conduce atât la îmbunătățirea mediului cât și a imaginii organizației.

Factorii politici și legislativi

Factorii politici și legislativi influiențează într-o măsură destul de mare activitatea ce o desfășoară întreprinderea.

Factorii politici pot să acționeze atât direct cât și indirect asupra activității unității economice, manifestându-se prin: politica economică, organizarea și guvernarea statală, politica stiințifică, politica învățămîntului, dar în prim plan se manifestă prin gradul de implicare a statului în economie (sub forma politicilor antitrust, a măsurilor protecționiste, a subvențiilor) și în general prin concepția de integrare în viața economică și politica ce se promovează la nivel mondial. Din cadrul factorilor politici mai pot fi eumerați și: ritmurile cu care se dezvoltă anumite ramuri, opțiuni privind raporturile proprietăților private precum și publice, politicile de susținere a exporturilor…

Cu cît ritmurile de dezvoltare a anumitor ramuri sunt mai mari, cu atât va fi influiențată favorabil activitatea unei organizații și invers. Activitatea întreprinderii și ritmurile de dezvoltare sunt în relații direct proporționale, deoarece și activitatea eficientă a organizației poate favoriza niveluri înalte de dezvoltare ale domeniului din care fac parte.

Factorii legislativi, la rîndul lor, reprezintă ansamblul elementelor din sistemul legislativ ce influiențează desfășurarea activității organizației prin modalitatea de distribuire a puterii între diferite grupuri din societate, precum și prin modul de dezvoltare, administrare și aplicare a legilor.

Mediul legislativ afectează organizația prin intermediul normativelor, a reglementărilor din care se detașează legea salarizării, legea investițiilor de capital străin, legile din domeniul tarifelor, prețurilor,legislația de impozitare, politica de protecție socială, protecția consumatorului, creșterea numărului reglementărilor din sfera afacerilor…

Factorii politico- legislativi sunt extrem de importanți în cadrul organizației, deoarece elementele lor pot atât să stimuleze, cît și să frâneze activitatea pe care o desfășoară organizația pe piața internă și internațională.

Factorii demografici

Factorii demografici cuprind ansamblul elementelor demografice ce influiențează asupra unității economice atât direct cât și indirect.

Mediul demografic este componenta macromediului ce manifestă efecte multiple asupra activității întreprinderii, din motiv că toată populația în calitate de partener al acesteia se află atât în postură de beneficiar al rezultatelor ce le obține aceasta, formând unul din factorii formativi ai cererii de mărfuri, cât și în postura de creatoare a acestora, deci ca sursă de muncă.

Unele din elementele demografice pot fi: numărul populației, structura socio- profesională a acesteia, populația activă, rata natalității și a mortalității, durata medie de viață- elemente de demonstrează structura destul de complexă a mediului demografic.

De aceea , situația demografică, manifestă multiple efecte, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung asupra activității unității economice, fapt ce presupune studierea continuă a prognozelor demografice.

Studiind aceste modele demografice a structurii populației, poate fi prevestit comportamentul consumatorilor pe fiecare tip de piață în parte, și anume atunci cînd există multe necesități și dorințe ale indivizilor, și care pot fi exprimate în trăsături demografice, cum ar fi: vârsta, sexul, rasa, starea civilă, ocupația. Astfel, pot fi desprinse principalele tendințe în evoluția populației ce stau la baza prognozelor și planurilor de activitate a producătorilor de bunuri și servicii.

CAPITOLUL II . ÎNTREPRINDEREA ȘI MEDIUL EXTERN

2.1 Relațiile întreprinderii cu micromediul său

Din momentul în care întreprinderea s-a format, apare contactul permanent al acesteia cu micromediul. Astfel, între organizație și micromediu apare un ansamblu de relații, prin intermediul cărora ea își proiectează, adică achiziționează mărfuri și servicii de asigurare a necesarului de resurse materiale, financiare și umane, iar apoi finalizeaza activitatea economică, adică comercializează produsele sale către publicul țintă.

Relațiile organizației cu mediul ei pot fi puse în evidență și analizate în următoarele moduri:

prin tratarea organizației ca un sistem integrat cu mediul prin intrările (materii prime, materiale, forța de muncă etc.) și ieșirile sale (produse, servicii, lucrări etc.);

considerând că organizația operează în cadrul unui ansamblu de oportunități și restricții politice, sociale, economice etc. în care este obligată să se adapteze permanent.

prin situarea organizației permenent sub incidența unor cerințe exprimate și impuse de clienți, furnizori, acționari etc.

Mediul în care își desfășoară activitatea orice întreprindere exercită o putenică influiență asupra acesteia prin multiplele relații ce se stabilesc în mod obiectiv, cele mai importante fiind relațiile de piață, de concurență și mutuale, relațiile prin intermediul cărora organizația își orientează, organizează și finalizează activitatea sa. În funcție de o serie de interese între organizații sunt promovate și relații de partneriat, cooperare, toleranță, preferențiale etc.

Relațiile de piață ale organizației

Din totalitatea relațiilor întreprinderii cu mediul extern, un loc deosebit îl reprezintă relațiile de piață, oglindind totalitatea relațiilor de vânzare- cumpărare prin intermediul cărora la organizație ajung toate resursele de care are nevoie pentru a desfășura activitatea în condiții normale.

Relația organizației cu piața reprezintă punctul de pornire în activitatea pe care ea o desfășoară, deoarece piața reprezintă o adevărată sursă de propuneri și idei de noi produse și servicii, precum și de modernizare a celor ce există deja. De asemenea piața este locul unde pot fi testate noile produse, dar și locul unde pot pot să apară noi forme și metode de promovare a produselor, precum și de distribuție. Un alt argument al importanței pieței în viața întreprinderii este faptul că piața reprezintă sursa de informații referitoare la potențialii consumatori dar și la cei actuali, precum și sursa de informații despre structura și caracteristicile canalelor de distribuție, la concurenți, la prețurile ce le practică etc. la informații absolut necesare fundamentării deciziilor.

Organizația își orientează întreaga activitate către piață, nu numai pentru a satisface în condiții superioare necesitățile consumatorilor prin intermediul serviciilor și produselor, dar pentru a spori eficința , rentabilitatea, pentru a crește volumul vânzărilor totale și profitul unitar ce se realizează pe seama fiecărui produs. Pentru a înfăptui acest scop dublu, este nevoie de a amplifica flexibilitatea și adaptabilitatea întreprinderii la structura schimbătoare a pieței, ținînd cont de faptul că pe parcursul adaptabilității, între unitatea economică și mediu apare un sistem întreg de relații ce se influiențează reciproc. Cele mai multe relații întreprindere-piață au în vedere, în special tranzacțiile de piață, actele de vânzare-cumpărare și sunt determinate de poziția pe care o ocupă întrprinderea în cadrul pieței. În acest caz, întreprinderea poate apărea în postura de furnizor, adică persoană ce emite informații, dau de beneficiar, adică receptor de informații, dar poate apărea și în calitate de intermediar între categorii diferite de agenți de piață. De asemenea, întreprinderea poate să se afle în relații de confruntare sau de concurență cu întreprinderi cu profil de activitate similar sau cu întreprinderile ce realizează produse substituibile, în relații de asociere atunci cînd se realizează produse complexe precum și în relații de indiferență.

Toate aceste relații enumerate, se află în legătură strânsă de intercondiționare între ele, fie că se ivesc datorită organizației, fie că sunt ca o reacție de răspuns a acesteia. Astfel, materializarea uneia dintre aceste relații, conduce la declanșarea unei mulțimi de alte relații, ceea ce le face ca ele să se armonizeze pentru a realiza împreună obiectivele de bază ale fiecărei unități economice: de a satisface necesitățile consumatorilor și de a obține profitul necesar ce ar condiționa existența organizațiilor economice.

Obiectul principal al relațiilor de piață ale întreprinderii îl constituie vânzarea-cumpărarea bunurilor materiale și/sau serviciilor, angajarea forței de muncă, atragerea investițiilor și a resurselor financiare.

Relațiile de piață se referă la toate cele trei componente ale ei, și anume:

piața bunurilor materiale și a serviciilor, unde organizația apare în calitate atât de cumpărător, cât și de vânzător;

piața capitalurilor, unde întreprinderea apare în ipostază de solicitant;

piața forței de muncă, unde organizația apare în calitate de cumpărător sau solicitant de forță de muncă, necesară pentru a-și putea desfășura activitatea.

Volumul și caracteristicile relațiilor de piață ale organizației depind de un ansamblu de factori: specifici și generali, interni și externi, obiectivi și subiectivi…Cel mai important factor de influiență a acestor relații îl constituie cadrul economico- social general în care organizația își desfășoară activitatea, deoarece el exercită o acțiune de impunere asupra mecanismului de acțiune. Un alt factor important îl constituie cadrul organizatoric- instituțional, ce stimulează sau limitează inițiativele întreprinderii. De asemenea un alt factor îl reprezintă trăsăturile caracteristice ale pieței, ce întipărește natura relațiilor de piață și sunt acelea ce impun formele și tipul acestor relații, dar și instrumentele cu care se înfăptuiesc acestea. Important factor este și caracteristicile întreprinderii, datorită cărora se pot determina numărul și particularitățile agenților economici de piață, ariile de activitate… Aceste relații fiind neomogene, ele cunosc o mulțime de forme și modalități de înfăptuire, au o structură eterogenă a partenerilor (formată din alte firme, organisme economice sau administrative, asociații, instituții). Cu toate acestea, există posibilitatea de a delimita tipologia relațiilor de piață în funcție de următoarele criterii, conform următorului tabel:

Tabelul 2.1

Clasificarea relațiilor de piață

Sursa: Constantin Florescu (coord), op.cit., p.58-59

Obiectul relațiilor de piață se consideră a fi cel mai important criteriu de clasificare relațiilor. În funcție de acest criteriu, distingem:

relații de vânzare- cumpărare

relații de transmitere (recepție) a mesajelor și informațiilor.

Relațiile de vânzare- cumpărare joacă un rol primordial, și pot îmbrăca diferite forme: livrarea bunurilor și prestarea serviciilor, prin închiriere, împrumut, leasing, și apar într-un proces foarte complex, ce include relații: precontractuale, contractuale, precum și postcontractale. Pentru fiecare etapă este caracteristic instrumentele specifice de înfăptuire.

Astfel, la relațiile precontractuale se referă următoarele instrumente:

negocierea;

comanda;

cererea de ofertă;

oferta fermă.

Pentru faza contractuală, instrumentele principale, care se folosesc, sunt:

facturarea;

livrarea;

transportul;

recepția;

decontarea.

În faza postontractuală, pentru perioada de garanție și postgaranție, sunt folosite următoarele instrumente:

reclamația;

arbitrajul.

Instrumentul cel mai important ce intervine în relațiile de piață în cadrul procesului vânzare- cumpărare îl reprezintă contractul economic, căruia i se stabilesc o serie de condiții ce ți de derularea lui și a relațiilor dintre parteneri pe baza liberului lor consimțămînt. Pe piață există o varietate de contracte.

Astfel, având în vedere perioada de referință, există: contracte pe termen scurt- trimestriale, sezoniere, precum și contracte pe termen lung.

În conformitate cu obiectul relațiilor, există: contracte de furnizare de produse în varietate, contracte destinate livrării bunurilor de consum, contracte de executare de lucrări, contracte de prestări- servicii.

În dependență de forma ce o îmbracă, există contracte de vânzare-cumpărare (contract de export, contract de import, contract de comision), contract de concesiune (franchising, concesiune exclusivă), contracte de transfer de tehnologie (contract de know-how, de consulting), contracte de finanțare a operațiilor comerciale internaționale (contract de leasing, contract de factoring), contracte de exporturi complexe.

Relații de transmitere (recepție) a mesajelor și informațiilor- cu toate că unele apar în procesul de vânzare- cumpărare, cu scopul de a le susține și concretiza, însă majoritatea au drept scop crearea unei imagini favorabile în afara organizației. Cele mai importante instrumente, cu ajutorul căreia se înfăptuiesc relațiile de transmitere sau recepție a mesajelor, sunt: marca- prin care are loc individualizarea produsului, facilitând procesul de alegere și de procurare a lui, inclusiv garantând nivelul calitativ al produsului; publicitatea- prin intermediul căreia potențialii clienți sunt informați și influiențați; relațiile publice, expozițiile, târgurile…

Natura piețelor este un alt criteriu de clasificare a relațiilor. Conform acestui criteriu se evidențiază relații:

cu piața internă;

cu piața externă.

În funcție de frecvența desfășurării relațiilor, ele pot fi:

permanente;

ocazionale;

periodice;

Un alt criteriu de clasificare a relațiilor de piață îl constituie gradul de concentrare, în funcție de care relațiile pot fi:

concentrate (asupra unui număr limitat de beneficiari, sub raport dimensional, spațial și temporal);

dispersate sau diseminate în cazul când beneficiarii fiind anonimi impunând totodată cerința de identificare a lor.

Conform profilului agențiilor pe piață, există relații de piață cu:

furnizorii și prestatorii de servicii (relații de cumpărare și aprovizionare);

beneficiarii (relații de vânzare, de desfacere);

instituții și organisme de stat.

În funcție de poziția partenerilor ce intervin în aceste relații, există relații e apar:

pe orizontală, atunci cînd se stabilesc între parteneri egali;

pe verticală, atunci cînd întreprinderea se află în raport de subordonare față de firma cu care întreține relația.

În ultima perioadă se evidențiază amplificarea gradului de complexitate a raporturilor dintre organizație și piață, remarcându-se atât prin frecvența acestora, cât și prin ramificarea conținutului și a formelor de înfăptuire, ca rezultat al aprofundării specializării unităților, ceea ce conduce la amplificarea legăturilor de cooperare, la mărirea cantității producției, adică a ofertei, la mărirea ariei pieței chiar și sub aspect teritorial, multe participând la schimburi comerciale de natură internațională.

Toate aceste aspecte evidențiază faptul că relațiile organizației cu piața necesită cunoașterea cât mai aprofundată a cerințelor prin cercetarea și studierea evoluției acestor cerințe.

Relațiile de concurență ale organizației

Unitatea economică activează într-un mediu determinat, unde întreține relații permanente cu piața, în care apare atât în calitate de beneficiar cât și de furnizor. Pentru ca activitatea întreprinderii să fie cât mai eficientă, ea trebuie să țină cont de modalitatea de integrare în relațiile de piață, deoarece aici apar o serie de organizații cu care unitatea economică intră în competiție, pentru a obține anumite condiții mai bune de producție, desfacere, efectuarea de operațiuni bănești, sau alte activități ce ar constitui avantaje față de celelalte organizații.

Fiecare întreprindere trebuie să cunoască aprofundat structura și intensitatea concurenței, cauzele care au favorizat succesul celor mai importanți concurenți, formele în care se manifestă… deoarece concurența este o bătălie permanentă, în care pe primul plan sunt întotdeauna interesele economice, iar la finele luptei, fiind întotdeauna învingători și învinși. Pe baza acestor informații, unitatea economică poate să își evalueze și aprecieze șansele de supraviețuire, adaptându-și la realitate obiectivele cele mai importante, de asemenea poate să adopte cele mai potrivite strategii concurențiale.

Relațiile de concurență ale unității economice, sunt relațiile ce pot să apară între organizație și concurenții prezenți pe piață. Relațiile concurențiale pot afecta activitatea întreprinderii în mod diferit, având în vedere o multitudine de factori, cum ar fi: numărul concurenților, puterea economică a lor, nevoile de consum ce le stisfac concurenții, poziția ce o deține întreprinderea pe piață…

Pentru a crea, a menține sau a mări avantajul său față de concurenții cu care organizația își împarte fie clienții, fie resursele, fie ambele, ea intră într-un complex de relații, denumite sistemul relațiilor de concurență.

Atunci când se afirmă concurența, se subînțelege gradul de dezvoltare și liberalizare economică. Din această cauză, puterea și intensitatea concurenței este diferită de la o etapă la alta, precum și de la un domeniu la altul, în conformitate cu raportul dintre cerere și ofertă, oglindind în ce măsură este dispusă și capabilă societatea să încurajeze creativitatea întreprinzătorilor, asigurând totodată o funcționalitate normală a sistemului economic. Astfel, menținând concurența în limitele normalem mecanismul concurențial își demonstrează rațiunea de a exista și de a satisface ncesitățile consumatorilor.

Cea mai pronunțată ipostază a relațiilor concurențiale este concurența propriu-zisă, ce apare între producători, adică între firme în postura de ofertanți, fiecare încercând să satisfacă într-o măsură cît mai mare necesitățile clienților. Pentru a satisface cît mai bine necesitățile consumatorilor, fiecare producător va folosi o serie cît mai variată de forme și mijoace, precum și calitate cît mai bună a produsului, prețuri cât mai accesibile, oferirea de produse cât mai originale, promovare cât mai discretă…

Cu toate că majoritatea ofertanților cât și beneficiarilor consideră faptul că prețul nu reprezintă întotdeauna cel mai important obiect concrențial, pentru că pe lîngă preț, mai sint importante și celelalte elemente ale mixului de marketing: produsul, distribuția și promovarea. De aceea, succesul firmei este cauzat de mai mulți factori: calitatea bună a produsului, lansarea produselor noi, existența prețurilor competitive, avantaje în ceea ce privește costurile, buna ei localizare, mărimea firmei, metodele de distribuție și de promovare…

Cel mai vizibil și mai des întîlnit aspect al relațiilor de concurență, îl reprezintă concurența directă, deoarece ea satisface necesitățile aceleiași clientele. (fig. 2.1) În acest caz, concurenții se delimitează în funcție de calitatea produsului, marca produsului, nivelul de deservire al clienților, serviciile post-vânzare acordate…reprezentând concurența orizontală. De asemenea, relațiile concurențiale apar și între firmele ce realizează produse substituibile, unde un rol primordial îi revine calității produselor, iar politica de promovare constituind o modalitate eficace de a ieși învingător. Acest tip de concurență se desfășoară pe verticală și are drept scop extinderea pieței unui producător pe seama concurenților.

Figura 2.1 Tipuri de concurență

Sursa: Stanciu S., Cornescu V., Managementul organizației, București, Ed. All Beck, 2003, p.76

Relațiile de concurență apar și între firmele ce oferă produse total diferite, aceste relații numindu-se indirecte, și se caracterizează prin faptul că apar între firmele ce oferă produse total diferite, dar care se adresează acelorași cumpărători si sunt destinate acelorași utilizatori.

Indiferent de situația concurențială la care se află, întreprinderea trebuie să lupte, să reziste și să învingă în lupta cu concurenții, prin diferite metode, cu minim cheltuieli de producție și desfacere, introducând progresul tehnico- științific, extinzând proporțiile de producere…

Astfel, concurența reprezintă un factor important de a stimula agenții economici pentru a spori și diversifica oferta, de a adapta la necesitățile dinamice ale societății. Totodată, concurența necesită stabilirea prețurilor la cote reale, dar și alocarea resurselor limitate, astfel încît să se asigure satisfacerea maximă a necesităților întotdeauna în creștere. Datorită concurenței, mai pot fi eliminați agenții economici care nu desfășoară o activitate eficientă.

Concurența reprezintă un model de comportament al agenților economici în sistemul de piață, semnificând o luptă între participanții la actul de vânzare-cumpărare, un raport de forță între aceștia, o opoziție , asigurând calea cea mai bună de satisfacere a intereselor tuturor. Ea reprezintă o necesitate obiectivă ce acționează contradictoriu, desemnând anumite structuri de piață: monopol, monopson, oligopson, oligopol.

Monopol- posibilitatea unei unități economice de a fi singurul ofertant al unui tip de produs sau serviciu, precum și capacitatea sa de a stabili singur prețul produsului sau serviciului oferit.

Monopson-caracterizează piața unde există concurența imperfectă, unde este prezent doar un singur cumpărător pentru un produs sau serviciu, însă mai mulți vânzători sau ofertanți.

Oligopson- în cadrul acestui tip de structură la fel există concurența imperfectă, însă se caracterizează prin faptul că aici puține firme mai mari cumpără procură cea mai mare parte a produselor care sunt oferite de mai mulți ofertanți.

Oligopol- structură de piață unde există un număr mic de producători, dar care au o forță economică majoră.

2.2 Relația dintre tipologia mediului extern și ciclul de viață al întreprinderii ca metodologie de asigurare echilibrului între mediul extern și organizație

Tipologia mediului extern

Multiplele contacte între organizație și mediul extern iau diferite forme în dependență de tipologia mediului în care este integrată unitatea economică.

Cu toate că este cuprinzătoare și variată, interacțiunea dintre unitatea economică și mediul extern , după cum evidențiază J. Stoner se poate sintetiza sub forma celor trei tipuri de mediu:

Mediul stabil – constituie tipul de referință în cadrul tuturor analizelor. El este doar un moment de durată scurtă și din acest motiv apare ca o excepție în perioada de ”liniște”. El se caracterizează prin schimbări la intervale de timp foarte mari, iar cauza acestor schimbări o reprezintă doar evenimentele importante, ce sunt ușor de prevăzut, și din această cauză manifestă puține probleme de adaptare a unității economice. Mediul stabil asigură stabilitatea, deoarece aici organizația are capacitatea și timpul necesar de a se adapta schimbărilor și de a se conforma astfel încît întreprinderea să aibă de cîștigat. Cu toate acestea, mediul stabil nu este un tip caracteristic, în ultimele decenii întîlnindu-se foarte rar.

Mediul schimbător (instabil)- este mai apropiat de modelele actuale și reale. El se caracterizează prin permanente modificări ale variabilelor sale, dar care în general fiind previzibile. Aceste schimbări constituie temelia anticipațiilor , imprimînd o concepție viitoare a organizației,ceea ce îi permite firmei să-și fixeze cele mai convenabile mijloace și forme în cazul confruntării cu ceilalți. Cu toate că este în general un tip de mediu previzibil, el generează firmei costuri, cheltuieli și eforturi de adaptare. De obicei este tipul de mediu obișnuit cu care se confruntă unitățile economice în etapa actuală.

Mediul turbulent- se definește ca mediu ce are schimbări foarte pronunțate, neașteptate, dese, în direcții imprevizibile, deseori transformatoare, ceea ce face ca unitatea economică să fie supusă la presiuni deosebite, aducându-i probleme dificile de a se adapta, fiind în general greu de anticipat. Mediul turbulent se întîlnește cel mai des în etapa actuală, iar noțiunea de ”turbulență” se folosește din ce în ce mai es în limbajul economic atunci cînd se analizează mediul extern, deoarece acest termen sugerează varietate, întorsături de situație, neașteptare…De obicei, acest tip de mediu este caracteristic ramurilor de vârf. Pentru a se isprăvi cu acest tip de mediu, unitățile economice trebuie să adopte un stil de activitate flexibil, dinamic, suplu, elastic, cu scopul de a putea adopta repede un mod nou de acțiune precum și noi strategii și metode.

Studierea acestor trei tipuri clasice de mediu are o însemnătate foarte mare, datorită implicațiilor în modelarea echilibrului unității economice, cu ajutorul politicilor și stategiilor de marketing adecvate fiecărei situații.

În etapa actuală, foarte multe firme acționează într-un mediu turbulent, influiențat de starea și situația economică, socială și politică perioada de tranziție. Totodată, se constată că majoritatea unităților economice nu sunt pregătite să își desfășoare activitatea într-un astfel de mediu, iar unele din ele nu se pot adapta la un astfel de mediu și la noua configurație a acestuia, astfel participînd la aprofundarea și evidențierea caracterului turbulent și agitat al acestuia.

Cu toate că interacțiunea firmă- mediu este variată și amplă, conform altei clasificări oferite de către Cârstea Gh. se poate prezenta sub forma celor cinci tipuri de mediu. (Anexa 1) Pornind de la tipologia mediului extern și avînd în vedere felul în care firma analizează și ia în considerare caracteristica și complexitatea factorilor ce înfluiențează mediul extern, pot fi evidențiate două tipuri de comportamente atitudinale față de mediul ambiant:

Atitudine pasivă (recreativă)- a unității economice față de mediul extern, se caracterizează prin faptul că organizația așteaptă pînă vor apărea schimbări în cadrul mediului extern, apoi adoptînd acțiuni și strategii de adaptare a firmei la modificările survenite.

Atitudine agresivă (proactivă)- a unității economice față de mediul extern are drept scop prevestirea modificărilor precum și preîntîmpinarea apariției unor dereglări economice majore. Acest tip de comportament este adoptat de către întreprinderile unde există un sistem managerial profesionist în care activează o echipă de manageri profesioniști.

Ciclul de viață ca metodologie de asigurare a echilibrului între organizație și mediul ei extern

Viața economică a oricărei întreprineri evoluează ciclic. În teoria economică se întâlnesc faze lungi, faze medii precum și faze scurte ale ciclului economic. Cea mai bună soluție pentru ciclurile economice medii dar și pentru cele scurte ține de renovarea componentelor active ale patrimoniului unității economice. Uzura morală a componentelor active a bunurilor întreprinderii se mărește concomitent cu dezvoltarea tehnologiilor inovaționale. Din această cauză, unitatea economică are scopul de a schimba mijloacele de producție cu mult timp înainte de a se uza fizic, suferind astfel cheltuieli irecuperabile în urma acestui proces.

Modernizarea ciclului economic al întreprinderii este strâns legată de ciclul financiar al organizației. Ciclul financiar începe cu emiterea și introducerea proiectului de investiții, continuă cu executarea obiectivului de rentabilitate, și cu obținerea profitului, care, mai tîrziu va fi folosit pentru finanțarea proiectelor noi. Atunci cînd organizația investește într-un proiect nereușit, posibilitatea de a înceta activitatea și de a da faliment, crește.

Unitățile economice pot activa de la cîteva zile până la câteva zeci sau chiar sute de ani, iar pentru a rezista în timp, ele au nevoie de stabilitate. Stabilitatea organizațiilor este direct proporțională cu caracterul dinamic al echilibrului economic. Atunci când activitatea întreprinderii este lipsită de echilibru, ea se transformă într-o întreprindere slabă și atacabilă, diagnosticându-se situațiile ei problematice și posibilitatea de faliment.

În această situație, se consideră potrivită și demonstrată viziunea economistului Ицхак Адизес conform căreia teoria echilibrului între unitatea economică și mediul său extern se folosește drept bază metodologică atunci cînd se studiază ciclul de viață al întreprinderii și se elaborează propuneri de a asigura rezistența unității economice.

În prezent, se cunosc două modele ale ciclului de viață al unității economice, elaborate de Larry E. Greiner și Ichak Adizes. Baza ambelor modele rezidă în faptul că ciclul de viață al organizației este format din o mulțime de etape și faze ce au anumite caracteristici.

Modelul propus de Larry E. Greiner are la bază 5 etape, pe care autorul le numește ”etape de creștere”, fiecare etape dezvoltându-se din etapa precedentă și și constituind bază pentru următoarea etapă. (anexa 2)

Ichak Adezis menționează în lucrarea sa că ciclul de viață al întreprinderii se împarte în 10 etape, însă promovează aceleași idei ca și Larry E. Greiner.

Conform modelului său, cele 10 faze se prezintă în felul următor:

Etapa ”îngrijire”- conform acestei etape, fondatorul ideii caută susținători care îl vor ajuta să pună în aplicare ideea.

Etapa ”copilărie”- întreprinderea este nestructurată, nu are stabilit un sistem de delegare a împuternicirilor, unitatea economică necesită multe resurse financiare.

Etapa ”hai-hai”- crește productivitatea întreprinderii, precum și eficiența economică.

Etapa ”adolescență”- crește disciplina în muncă și ordinea în cadrul organizației.

Etapa ”înflorire”- întreprinderea are personal calificat, se practică munca în echipă.

Etapa ”stabilizare”- se consideră a fi primul pas spre îmbătrânirea organizației, se dezvoltă mai puțin.

Etapa ”aristocratism”-apar resurse financiare considerabile, pe care întreprinderea le folosește pentru confortul și promovarea întreprinderii și a imaginii.

Etapa ”birocrație timpurie”- dispare funcția de integrare, apar multe conflicte.

Etapa ”birocrație”- satisfacerea necesităților clienților este pe ultimul plan, deoarece întreprinderea își îndreaptă eforturile doar spre problemele interioare.

Etapa ”deces”- apare odată cu pierderea unui număr mare de clienți, scad brusc vânzările și duce la falimentul întreprinderii.

Modelele ciclurilor de viață oferă posibilitatea de a prognoza și preîntîmpina efectele negative.

Cu cît este mai turbulent mediul în care activează întreprinderea, cu atît se scurtează fazele sau etapele ciclului de viață, conducând întreprinderea spre deces.

Principalii factori ce conduc întreprinderea spre etapa de ”deces” sunt factorii din mediul extern. Din această cauză, se consideră că metodologia de asigurare a echilibrului între unitatea economică și mediul extern trebuie să conducă la întărirea capacității de rezistență, precum și la prelungirea fazelor ciclului de viață spre care unitatea economică aspiră.

CAPITOLUL III. ANALIZA MEDIULUI EXTERN AL BC ”COMERȚBANK” SA

3.1 Caracteristica generală a BC ” Comerțbank ” SA

Banca Comerciala ”Comerțbank” SA a fost constituită în formă de societate cu răspundere limitată la 6 septembrie 1991 inițial cu denumirea de ”Moldtorgbank”, și a fost reogranizată în societate pe acțiuni prin hotărîrea Adunării generale a fondatorilor la data de 10 septembrie 1996 sub nr. 2, astfel cei 24 de ani de experiență îi permit băncii să privească cu încredere spre viitor.

Misiunea Băncii este de a crea valoare pentru acționari și comunitate.

Strategia Băncii rezultă din misiunea Băncii și trasează scopurile strategice pe care Banca și le propune într-un anumit orizont de timp.

Principalul obiectiv strategic al Băncii, pe perioada anilor 2014- 2016 este maximizarea profitului, ținînd cont atît de gestionarea calitativă a tuturor tipurilor de risc, cît și de un raport optim de risc/ eficacitate în operațiuni, dezvoltarea direcțiilor noi de perspectivă ale businessului și fortificarea pozițiilor stabilite de banca comercială universală.

BC ”Comerțbank” fiind societate pe acțiuni, are doi acționari. Conducerea băncii este formată din Consiliul Băncii și Comitetul de conducere al Băncii.

Principalele domenii funcționale ale Băncii sunt: de credit, valutare, operații de casă, conturi cu populația, operații interbancare.

BC ”Comerțbank” SA are o structură organizatorică destul de complexă, fiind compusă din multe departamente, iar fiecare departament având secții aparte. Cele mai importante departamente ale băncii sunt: Departamentul Tehnologii Informaționale, Departamentul control intern și metodologie, Serviciul gestiune riscuri, Secția combaterea spălării banilor, Departamentul comercial, Secția analiză economică și monitorizare al portofoliului de produse, Secția de dezvoltare și marketing, Secția juridică, Secția contabilitate…

BC ”Comerțbank” SA este o bancă modernă de nivel european , cu management și servicii de înaltă calitate, care oferă clienților un sprijin financiar sigur și complex. Banca oferă un spectru larg de servicii bancare și financiare în Republica Moldova, acordînd o atenție deosebită serviciilor bancare avansate.Comerțbank își extinde în mod semnificativ oportunitățile de finanțare a proiectelor de investiții concesionale și oferă clienților săi o gamă maximă de proiecte donatoare care funcționează astăzi în Moldova, precum și finanțarea programelor de dezvoltare a afacerilor regionale. Banca își extinde cooperarea cu partenerii străini. Prezența unor relații de corespondență cu băncile străine din toate țările, care au o afacere activă cu companiile din Republica Moldova,  permite rapid și eficient efectuarea plăților bancare pentru clienții săi.

La moment, în cadrul BC ”Comerțbank”SA activează 153 persoane, toți fiind calificați, cu studii, competenți pentru a conduce Banca spre noi performanțe, dar și spre creșterea eficienței.

O atenție sporită Comerțbank dedică deservirii clienților corporativi. Banca aspiră la colaborare cu companii, cu proprietarii și managerii acestora, care sunt orientați spre o dezvoltare plină de succes, social și financiar responsabili, care își respectă ireproșabil obligațiunile sale și cerințele legislației. Printre clienții băncii sunt reprezentanți din diferite domenii de activitate, precum: întreprinderile industriale, de investiții, farmaceutice, agricole și întreprinderile comerciale. În decursul a patru ani ,Banca a deschis filiale în Chișinău și Bălți, precum și cinci agenții- patru în Chișinău și una în Cahul. Permanent se desfășoară lucrul cu oferte pentru persoanele fizice precum și cu extinderea geografică a sistemelor urgente de transferuri internaționale.

Oportunitățile de creștere continuă ale Comerțbank sunt bazate pe strategii de dezvoltare ale băncii, adoptate de către acționari, care în ultimii 12 ani își direcționează profitul spre dezvoltarea și perfecționarea băncii.

Eficacitatea activității Băncii se realizează, în primul rând, datorită managementului competitiv și personalului înalt calificat. Îmbunătățirea echipamentului tehnic al Băncii, dezvoltarea noilor tehnologii informaționale, permit în mod semnificativ extinderea spectrului larg de servicii propuse și efectuarea deservirii clienților la un nivel înalt. Ca urmare, îmbunătățirea continuă a calității serviciilor și optimizarea tehnologiilor, a poceselor de afaceri interne, oferă băncii perspective clare de dezvoltare și succes.

3.2 Analiza micromediului BC ” Comerțbank” SA și măsuri de îmbunătățire a relațiilor

întreprinderii cu micromediul său

Având în vedere mediul extern al Băncii, se poate observa că din punct de vedere al micromediului, unitatea economică este eficace, fiind întîlnite toate componentele sale.

Clienții

Scopul principal al BC ”Comerțbank” SA este de a satisface clienții, oferindu-le servicii de o calitate și deservire cît mai înaltă. Consumatorii constituie cea mai însemnată componentă a micromediului organizației, deoarece se poate de analizat evoluția băncii doar prin intermediul clienților.

Din punct de vedere general, un client al băncii este persoana fizică sau juridică, ce solicită periodic serviciile băncii, pentru a-și îndeplini anumite necesități, aducându-i băncii anumite rezultate economice financiare.

Din punct de vedere restrâns, clientul sau consumatorul unei bănci se definește ca fiind o persoană fizică sau juridică, ce are deschis un anumit număr de conturi (unul sau mai multe) în activitatea băncii, un nume sau denumire clară, un domiciliu sau sediu cu adresă corectă și bine definită, un statut juridic conform legislației, care solicită periodic produsele și serviciile băncii, producînd asupra băncii efecte economice.

BC ”Comerțbank ” SA, dezvoltarea și calitatea serviciilor Băncii se observă datorită dinamicii clientelei. În prezent, clienții Băncii sunt formați din totalitatea populației, în special de către persoanele ce au atins vârsta de 18 ani, care doresc să își satisfacă anumite necesități din domeniu financiar, economic…

În primul rînd, clienții Băncii este chiar personalul ei, deoarece primind salariul prin card, reiese că fiecare lucrător are deschis un cont în bancă și se folosește lunar pentru a-și satisface necesitățile. Clienții persoane fizice mai sunt restul persoanelor, care dispun de card bancar, efectuează diferite tranzacții, transferuri, achitări ale serviciilor atît direct la ghișeele băncii, cît și prin intermediul internetului.

Înafară de clienții persoane fizice, BC ”Comerțbank” SA mai are clienți persoane juridice, adică societăți comerciale, cum ar fi:

CA ”Donnaris Group” SA

CA ”Auto- Siguranta” SA

CA ” Acord Group ” SA

”Auto Revizor” SA

”Procarton Grup” SRL

”Adeline Design” SRL

”Moldova-AstroVaz” SRL

”Raiffeisen Leasing” SRL

”Elena-VI” SRL

”Profil-Constructia” SRL

”Donate-Trans” SRL

”Divadis-Trans” SRL

”Firnis-Com” SRL

”Icira-Plast” SRL

”Axios-Plast” SRL.

”DIC” SRL

”Coaxial Group” SRL

”Santarm”SRL

CA ”Moto-Asig” SA…

Aceștia sunt doar o parte din clienții persoane juridice, ce au deschise conturi în Bancă și își satisfac necesitățile in BC ”Comerțbank” SA.

Toți clienții Băncii doresc să primească servicii cu o calitate cât mai bună, precum și o diversitate de produse. Pentru a-i păstra pe clienții existenți, Banca încearcă să îi satisfacă prin calitate,deservire înaltă, consultanță, informare…

Consumatorul este o resursă productivă a Băncii, participând la crearea calității. Satisfacției și a importanței Băncii. Dacă de la început, ea oferea consumatorilor un set redus de servicii bancare, mărginindu-se la efectuarea operațiunilor și conturilor bancare și oferirea creditelor persoanelor fizice și juridice, odată cu trecerea timpului, serviciile Băncii s-au modernizat, conducînd astfel la diversificarea gamei de clienți.

Majoritatea activităților clienții le desfășoară prin intermediul conturilor deschise la bancă. Segmentul de clientelă ce s-a dezvoltat și a evoluat cel mai mult, este populația, adică persoanele fizice, manifestând o atenție și un interes sporti față de serviciile Băncii.

BC ”Comerțbank” SA acordă o atenție deosebită clienților, susținîndu-i și oferindu-le caalitate și deservire la un nivel înalt.

Clientul pentru BC ”Comerțbank” SA reprezintă sursa de existență, deoarece datorită clientului au loc toate tranzacțiile și activitățile băncii, de aceea din totalitatea componentelo micromediului, clientul este cel mai principal, iar toate activitățile sunt efectuate în folosul Băncii, ținând cont de necesitățile consumatorilor.

Furnizorii

Pentru a-și desfășura activitatea în condiții optime, banca are nevoie de o gamă largă de alte materii prime și servicii.

Furnizorii, ca și clienții băncii au un rol esențial în cadrul ei, deoarece lipsa lor ar duce la apariția dificultăților în cadrul procesului de muncă, iar apoi la scăderea calității serviciilor. BC ”Comerțbank” SA dispune de un număr mare de furnizori, de diferite categorii.

Principalii furnizori ai Băncii sunt:

”Apa-Canal” SA- furnizor de apă și canalizare;

”Moldovagaz” SA –furnizor de gaze;

”MoldCargo” SRL- furnizor servicii de asigurare;

”Silk-Company” SRL- furnizor de produse de îngrijire igienică;

”Extralan” SRL-furnizor servicii calculatoare;

”Logos Print” SRL- furnzizor servicii imprimare, multiplicare…

”ImonaGrup” SRL-furnizor servicii tipografiere;

SC ”Mediasucces” SRL-furnizor apa potabilă și instalații speciale;

SC ”Rusnac” SRL- furnizor apă potabilă și instalații speciale;

”Laiola” SRL-furnizor servicii de ventilare;

”Slavans Grafica” SRL- furnizor servicii de design web;

”Moldtelecom” SA- furnizor de servicii de telefonie;

”Red Union Fenosa” SA – furnizor de energie termică;

”Bercut-Grup” SRL- furnizor de servicii de securitate;

”Birotix-Com” SRL- furnizor produse de papetărie;

”Stil Birotic” SRL-furnizor produse de papetărie, ștampile;

”Plazma RTI” SRL- furnizor servicii proiectare și montare de sisteme supraveghere video…

Aceștia sunt furnizori de produse, servicii și mărfuri, însă înafară de aceștia, pentru fiecare bancă, inclusiv pentru BC ”Comerțbank” SA mai există și furnizori de forță de muncă care sînt reprezentați de către Universitățile cu profil economic, precum și defacultățile ce pregătesc studenți în domeniul necesar, cum ar fi: Facultatea Contabilitate, Facultatea Finanțe și Bănci, Facultatea Business și Administrarea Afacerilor, Facultatea Economie Generală…

Această componentă a micromediului influiențează mult activitatea Băncii, de aceea Banca se străduie să mențină relații de lungă durată și stabile cu furnizorii, pentru a avea o activitate eficientă și eficace.

Concurenții

Mediul concurențial în cadrul Băncii este foate accentuat, deoarece serviciile și domeniile de activitate ale tuturor băncilor se aseamănă, iar fiecare bancă dorește atragerea a cât mai mulți clienți, de aceea băncile își divesifică modalitatea de a oferi serviciile și produsele proprii, modalitatea de deservire, acordă anumite reduceri și alte activități pentru a ”face cu ochiul” clientelei.

În Republica Moldova există multe bănci comerciale, fiecare din ele făcându-i concurență BC ”Comerțbank” SA. Cei mai mari și mai importanți concurenți ai Băncii sunt:

”Banca de Economii” SA

”Moldindconbank” SA

”Victoriabank” SA

”Banca Socială” SA

”Unibank” SA

”Moldova- Agroindbank” SA

”Mobiasbanca” SA

”Fincombank” SA

”ProCreditBank” SA

Înafară de băncile enumerate care sînt concurenți principali, mai există bănci ce nu îi fac concurență atât de mare, cum ar fi:

”Microinvest-Bank” SA

”Banca Mea”SA

”Eximbank” SA

”EuroCreditBank” SA…

Concurența se manifestă în toate domeniile, cum ar fi: mărimea comisionului de la diferite bănci, deservirea clientelei, calitatea produselor și a serviciilor, rapiditatea cu care se efectuează și se primește serviciul, claritatea informației, obținerea consultanțelor, participarea la acțiuni de responsabilitate socială, participarea la diferite sponsorizări, gradul de modernizare al tehnologiei, numărul filialelor, precum și însăși imaginea Băncii.

BC ”Comerțbank” SA nu este indiferentă față de concurenții săi, adoptînd diferite strategii prin care ar atrage și ar fideliza clientela. Prin intermediul concurenților, deasemenea Banca nu vede numai părțile negative, deoarece datorită lor ea se dezvoltă și tinde spre noi performanțe. De asemenea, BC ”Comerțbank” SA are și acțiuni de parteneriat cu băncile din Republica Moldova, îndeosebi în cazul operațiunilor interbancare.

Organismele publice

Organismele publice, în comparație cu celelalte componente ale micromediului, influiențează mai puțin activitatea Băncii, însă cel mai mult este influiențată de către mijloacele de informare în masă, și anume:

Grupurile și agențiile de presă:

ECOnomist;

Jurnal de Chișinău;

Economiceskoe Obozrenie;

Moldpres;

Noutăți-Moldova;

BASA-press.

Organizații mass-media:

Centrul independent de jurnalism;

Centrul de invesțigatii jurnalistice;

Asociația presei independente.

Posturi TV:

Jurnal TV;

PUBLIKA TV;

EuroTV.

Posturi radio:

Vocea Basarabiei;

Europa Libera.

Alte componente ale organismelor publice ce influiențează activitatea Băncii sunt:

Ministerul Economiei din Republica Moldova;

Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova;

Ministerul Justiției al Republicii Moldova;

Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare;

Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor;

Organizația Internațională a muncii;

Agenția Europeană pentru Securitate și Sănătate în Muncă;

BC ”Comerțbank” în activitatea sa ia în considerare influiența organismelor publice, deoarece, neglijarea lor poate conduce la efecte negative pentru activitatea Băncii, cît și pentru imaginea ei.

Sindicatele și acționariatul

Sindicatele

Sindicatele au un rol important în cadrul activității Băncii, influiențând mediul său de activitate, apărând drepturile salariaților și conducând la creșterea economică și bunăstarea Băncii.

Cele mai importante sindicate, ce își manifestă influiența asupra BC ”Comerțbank” SA sunt:

Confederația Națională a Sindicatelor din Moldova;

Federația Sindicatelor Lucrătorilor din Instituțiile Bancare și de Asigurări (SIBA);

Federația Sindicatelor din Moldova “SINDLEX”;

Federația Sindicatelor Lucrătorilor din Domeniile Cooperației de Consum, Comerțului și Antreprenoriatului “Moldsindcoopcomerț”;

Federația Sindicală „Moldova-business-sind”;

Sindicatul Lucrătorilor din Ramurile Silvice și Protecția Mediului Înconjurător.

Acționariatul

Acționariatul influiențează mai mult activitatea Băncii, deoarece structura organizatorico-juridică a ei este de societate pe acțiuni. Din toate organele de conducere, Adunarea Acționarilor are cea mai mare putere.

Acționarii BC ”Comerțbank” SA în prezent sunt nouă la număr, și anume o persoană fizică și 8 persoane juridice, în felul următor:

ACF Corporate Finance Consulting AG (AT) – 80.19%;

Persoane fizice (RU) – 19.81%.

Acționariatul influiențează Bnaca prin posibilitatea luării deciziilor în cadrul ei, prin aprobarea și modificarea diferitor documente, cum ar fi: Statutul BC „COMERȚBANK” S.A., Regulamentul Adunării Anuale Generale a BC „COMERȚBANK” S.A., Regulamentul Comisiei de Cenzori a BC „COMERȚBANK” S.A., examinează rapoarte privind activitatea BC „COMERȚBANK” S.A. și a organelor ei…Astfel, luarea în considerare a activității sindicatelor și a acționariatului este destul de importantă, pentru că ele nu în zadar au fost create, iar scopul lor este de a îndrepta Banca spre dezvoltare și spre succes.

Măsuri de îmbunătățire a relațiilor întreprinderii cu micromediul său

Pentru o activitate cât mai eficientă a BC ”Comerțbank” SA, este necesar ca ea să tindă spre relații cât mai stabile cu mediul influienței directe. Pentru stabilitatea acestor relații, BC ”Comerțbank” SA ar putea adopta anumite măsuri, cum ar fi:

Utilizarea strategiilor de preț, cum ar fi acordarea unor reduceri pentru anumite servicii, pentru a atrage cît mai mulți clienți;

Oferirea gratuită a consultărilor pentru ca clintela să fie interesat să obțină serviciul anume de la această bancă;

Dezvoltarea procesului de comunicare cu clienții prin intermediul diferitor instrumente, cum ar fi revistele clienților-publicații periodice gratuite ce s-ar acorda clienților cu scopul de a-i informa despre schimbările ce s-au produs sau urmează să se producă în cadrul BC ”Comerțbank”;

Oferirea pliantelor despre serviciile noi apărute;

Efectuarea campaniilor promoționale;

Tratamentul egal al furnizorilor, sau echitatea față de furnizori;

Manifestarea la nivel a pretențiilo cu privire la obținerea produselor din partea furnizorilor;

Respectarea la timp a angajamentelor față de furnizori;

Manifestarea respectului față de furnizori;

Adoptarea unor tehnologii mai superioare sau mai performante față de concurenți;

Practicarea unor prețuri la anumite servicii mai inferioare față de prețurile concurenților;

Sporirea nivelului de deservire în cadrul Băncii;

Convingerea personalului de a se implica în grupurile de sindicate…

3.3 Analiza macromediului BC ” Comerțbank ” SA și măsuri de îmbunătățire a relațiilor întreprinderii cu macromediul său

Factorii economici

Factorii economici au cea mai mare influiență asupra activității Băncii din totalul factorilor macromediului, deoarece ei influiențează ansamblul total de resurse financiare atît ale Băncii, cât și ale cumpărătorului.

Dezvoltarea mediului economic se află în relație direct proporțională cu activitatea Băncii, deoarece dezvoltarea economiei țării determină sau influiențează Banca să își dezvolte și să perfecționeze oferta, oferind mai multe servicii de o calitate mai bună. De asemenea dezvoltarea mediului economic crește performanțele Băncii, deoarece ea încasează câștigurile fie prin intermediul dobânzilor, fie prin intermediul dobânzii atorate creditelor ce s-au contractat.

Majorarea salariilor populației, de asemenea va conduce la creșterea cererii pentru serviciile Băncii, cum ar fi: creșterea cererii pentru depozitele bancare, creșterea cererii pentru cecurile de călătorie, creșterea cererii pentru transferurile bancare…

Rata inflației ca componentă a mediului economic se manifestă direct asupra activității BC ”Comerțbank” SA, prin faptul că micșorarea ratei inflației influiențează banca să utilizeze dobânzi mai favorabile pentru credite, ceea ce va conduce la atragerea clientelei atât persoane fizice cât și juridice.

Un alt factor economic important ce are legătură directă cu activitatea Băncii este creșterea exporturilor și importurilor, deoarece prin această relație are loc transferurile de achitare a sumelor necesare mărfurilor importate sau exportate.

Totodată, factorii economici i-au favorizat BC ”Comerțbank” SA specializarea în domeniul creditelor, deoarece inițial, ea oferea credite doar persoanelor fizice, însă odată cu dezvoltarea economiei, BC”Comerțbank”SA s-a specializat pe acordarea creditelor și persoanlor juridice.

Pe lîngă cele enumerate, rata șomajului are o pondere destul de ridicată în cadrul macromediului atunci cînd se ține cont despre influiența sistemului bancar. Alte elemente ce influiențează direct activitatea BC ”Comerțbank” SA sunt: mișcarea prețurilor la nivelul concurenței, mărimea salariilor în Republica Moldova, volumul cererii din partea consumatorilor, dar și volumul ofertei din partea concurenților…

BC ”Comerțbank” SA ia în considerare modificările mediului economic și încearcă să se adapteze la eventualele modificări în structura sa, pentru ca activitatea sa să fie una profitabilă.

Factorii tehnici și tehnologici

Factorii tehnologici, alături de celelalte componente ale macromediului, influiențează mult activitatea BC ”Comerțbank” SA, fapt ce a determinat banca să posede titlul de Bancă cu cel mai modernizat proces tehnologic.

Pentru o activitate eficientă, este necesar ca la bancă să fie gestionată și valorificată informația specifică. Pentru aceasta, banca dispune de instrumente informatice speciale pentru a desfășura astfel de acțiuni, ce permit și ușurează procesul de muncă, atât în beneficiul Băncii, cât și în beneficiul consumatorilor.

Factorii respectivi își manifestă influiența asupra BC ”Comerțbank” SA prin majorarea operativității cu care se efectuează serviciile dar și calitatea lor. Influiența lor, a condus la faptul că la unitatea economică să nu fie probleme legate de echipamentele informatice și tehnologice, sau de sistemele de comunicație.

Mediul tehnologic schimbă întreaga activitate a BC ”Comerțbank” SA, încât ea poate asigura operativitate maximă pentru consumatori. De asemenea acești factori și-au pus amprenta și în domeniul cardurilor, implementându-se tehnologii, încît atât persoanele fizice, cât și cele juridice pot efectua tranzacții prin internet, pot vizualiza starea conturilor, extrasurile din cont, pot întocmi documente, precum și alte operațiuni fără a se deplasa la bancă.

Factorii economici fac ca Banca ”să se gândească” și să inventeze noi proiecte tehnologice, cum ar fi: comandarea și obținerea produselor de la calculator, achitarea serviciilor de la terminalul calculatorului…Acești factori au influiențat direct activitatea, iar la Bancă a crescut numărul calculatoarelor. Rezultateale influienței mediului tehnologic se observă și în cazul interfoanelor din interiorul Băncii.

Datorită mediului tehnic și tehnologic, a crescut gradul de securitate și supraveghere a Băncii, cu ajutorul camerelor video de supravegheat, dar și a semnalelor de alarmă.

Se observă faptul că factorii tehnologici influiențează pozitiv activitatea BC ”Comerțbank” SA, deoarece datorită lor crește nivelul productivității muncii, calitatea producției, nivelul profitului, rezultatele economice generale ale organizației.

Mediul tehnologic a dus la dezvoltarea și aprofundarea relațiilor bancă-client, oferind serviciile și satisfăcându-i necesitățile într-un timp mai scurt, din această cauză BC ”Comerțbank” SA ține cont de acești factori, iar dacă nu ar fi luați în considerare, atunci ei pot aduce efecte negative, deoarece întreprinderea trebuie să se dezvolte în ritm cu acești factori, căci de altfel, ea poate pierde în fața concurenților.

Factorii de management

Factorii de management influiențează indirect activitatea băncii, însă efectul lor este destul de mare dacă nu sunt luați în considerare.

BC ”Comerțbank” SA, în urma influienței și presiunii mediului extern de management, și-a conturat propriile strategii de management interioare. În acest sens, tipul și calitatea managementului în cadrul Băncii se poate observa în funcție de raportul acestuia în concordanță cu profitul și riscul de la instituția bancară, și anume BC ”Comerțbank” SA a abordat următorul tip de management:

Tipul de management prudent,ce are ca obiectiv prioritar minimalizarea riscurilor.

Politici și strategii ce vizează eliminarea pierderilor și reducerea cheltuielilor;

Nivelul ridicat al controlului intern;

Politica de creditare extrem de restrictivă;

Dobânzi pasive și active peste nivelurile pieței.

Ca rezultat al influienței factorilor de management, pentru a reduce riscurile existente pe piața națională și internațională, la BC ”Comerțbank” SA există și un sistem de gestiune a riscurilor, ce prognozează riscurile potențiale, producerea cărora ar avea impacte negative asupra activității băncii.

În cadrul băncii, se manifestă funcția de planificare, organizare a muncii, precum și funcția de motivare și control a salariaților. Factorii de management au impus crearea la bancă a sistemului de control atât intern cât și extern.

Activitatea BC ”Comerțbank” SA este influiențată nu numai de factorii de management la nivel național, dar și de cei de pe plan internațional. Astfel, cu cât este mai dezvoltat sistemul de management pe plan mondial, cu atât banca este nevoită să adopte noi strategii de conducere și de management.

Factorii socio-culturali

Factorii socio- culturali influiențează activitatea Băncii indirect , generând Băncii atît efecte pozitive cât și negative.

Acest tip de factori acționează în special asupra credințelor și psihologiei umane, fapt ce îi determină să acționeze într-un fel sau altul.

Un exemplu al urmării influienței factorilor socio-culturali, ar fi faptul că inițial la BC ”Comerțbank” SA intrau doar persoanele ce lucrau direct cu banca prin intermediul serviciilor lor, însă în perioada actuală, acolo intră nu doar persoane ce intră în contact direct cu banca, ci și persoanele ce doresc să fie informate sau să primească o consultare.

De asemenea, inițial se considera că de serviciile Băncii pot beneficia doar persoanele ce au atins vârsta de 18 ani, în prezent însă, această concepție s-a modificat ca urmare a factorilor socio- culturali, astfel la bancă sosind și persoane ce nu au atins vârsta de 18 ani, primind diferite transferuri, precum și pensionarii ce își ridică pensia.

Factorii socio- culturali au influiențat Banca și în domeniul securității și asigurării, pentru că dacă inițial atât persoanele fizice cât și juridice se confruntau cu teama de a deschide cont în bancă, astăzi, datorită psihologiei modificate în urma influienței acestor factori, oamenii au îndepărtat această frică, deschizând conturi și depozite fără probleme de acest gen.

De asemenea, dacă inițial se considera că de credite pot dispune doar persoanele juridice, în perioada actuală, persoanele fizice nu mai au aceste păreri și idei.

Factorii socio- culturali trebuie luați în considerare, deoarece odată cu evoluarea lor, se dezvoltă și propria opinie a populației, provocând modificări în mentalitatea oamenilor, iar ca rezultat, generând Băncii noi profituri și noi clienți.

Factori naturali și ecologici

Factorii naturali și ecologici influiențează mai puțin activitatea bancară.

Factorii naturali se pot răsfrânge asupra tehnologiilor BC ”Comerțbank” SA, și anume, în caz de cutremule sau calamități naturale, se poate defecta sistemul de tehnologie, fapt ce ar putea împiedica desfășurarea normală a activității Băncii. De asemenea, în cazul furtunilor sau a cutremurelor, ar putea fi întreruptă energia electrică sau se pot deconecta sistemele de alarmă și securitate, ceea ce ar aduce cu sine consecințe grave Băncii sau chiar pierderi.

Factorii naturali se pot manifesta și asupra clienților ce beneficiază de credite, astfel ei suferind în urma unor calamități naturale, nu pot să își îndeplinească obligațiile, iar Banca are de pierdut în urma acestei situații.

Deasemenea, calamitățile naturale pot distruge nu numai sistemele interne dar și întreaga clădire a Băncii distrugând-o în așa fel ca să fie imposibilă continuarea activității sau cădirea să necesite reparații care pot genera pierderi Băncii.

Din punct de vedere ecologic, Banca influiențează foarte puțin, deoarece este o întreprindere prestatoare de servicii bancare și nu una producătoare.

BC ”Comerțbank” SA poate influiența natura și mediul înconjurător prin murdărirea naturii cu hârtiile sau cecurile eliberate de Bancă, ce oamenii deseori nu le aruncă în coș, sau prin aruncarea tehnologiilor care se învechesc.

Cu toate că au o influiență mică, BC ”Comerțbank” SA în activitatea sa trebuie să aibă în vedere acțiunea acestor factori.

Factorii politici și legislativi

Mediul legislativ reprezintă totalitatea actelor și documentelor ce reglementează activitatea Băncii.

Acești factori influiențează activitatea Băncii, prin legislația pusă în vigoare și prin deciziile luate, deoarece înainte de luarea oricărei decizii, Banca mai întîi consultă legislația în vigoare.

Factorii politici și legislativi sunt foarte importanți în activitatea bancară, deoarece BC ”Comerțbank” SA se află în subordinea Băncii Naționale Moldovei și activează conform Legii cu privire la Banca Națională la Moldovei nr. 548-XIII din 21.07.1995.

Toate modificările ce se petrec în mediul legislativ și politic se răsfrâng asupra activității BC ”Comerțbank” SA.

De asemenea BC ”Comerțbank” SA funcționează ca societățile comerciale, astfel ea supunându-se reglementărilor legii privind societățile comerciale.

Funcționarea BC ”Comerțbank” SA are la bază un set de legi, cum ar fi:

Legea instituțiilor financiare nr. 550-XIII din 21.07.1995;

Legea Nr. 601 din  12.06.1991 cu privire la bănci și ativitatea bancară;

Legea privind garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar nr. 575-XV din 26.12.2003;

Legea privind birourile istoriilor de credit nr. 122‐XVI din 29. 05. 2008;

Legea cu privire la ipotecă nr. 142-XVI din 26.06.2008;

Legea cu privire la gaj nr. 449-XV din 30.07.2001;

Decret privind instituirea Zilei lucritorului bancar nr. 166 din 01.06.95

Pe lângă factorii legislativi, Banca este influiențată și de mediul politic, deoarece partidul ce se află la putere poate să intervină în economia națională, fapt ce ar putea afecta situația financiară a Băncii. Mediul politic influiențează Banca și prim instabilitatea ce o manifestă, creând un dezechilibru financiar în activitatea ce o desfășoară.

BC ”Comerțbank” SA manifestă o atenție sporită față de factorii politici și legislativi, deoarece dacă nu se conformează acestor factori, Banca ar putea fi pedepsită conform legislației în vigoare.

Factorii demografici

Factorii demografici au o influiență destul de mare față de activitatea BC ”Comerțbank” SA, deoarece de mediul demografic depinde și numărul de clienți.

Banca este interesată de numărul populației din zona de interes pentru a estima voluul cererii, de vârsta populației din această zonă, deoarece de serviciile Băncii au nevoie persoane de vârsta a treia, și mai puțin copiii sau bătrânii. Un alt aspect al factorilor demografici îl constituie repartiția persoanelor în funcție de mediul urban și rural, iar ca rezultat BC ”Comerțbank” SA a deschis filiale doar în Chișinău și Bălți, orașe mai dezvoltate, unde cerere s-ar manifesta mai mult decît în orașele mai mici.

Numărul de persoane ce sunt active în Republica Moldova se află în relație direct proporțională cu cererea pentru serviciile Băncii. Datorită factorului demografic ridicat, fapt ce a condus la creșterea numărului de clienți, Banca a dezvoltat sistemul de automate bancare, pentru a satisface în același timp necesitățile a mai multor clienți.

Creșterea natalității deasemenea determină Banca să ofere credite pentru vacanțe cu dobânzi mai avantajoase, precum și creșterea numărului de persoane active conduce la creșterea veniturilor Băncii.

Astfel se constată o importanță mare a implicării factorilor demografici în activitatea Băncii, prin determinarea cererii potențiale, despre gama de servicii și prețurile acestora, despre modalitățile favorabile de acordare și distribuire a acestor servicii precum și prin primirea informației cu privire la alți indici.

Măsuri de îmbunătățire a relațiilor BC ”Comerțbank” SA cu macromediul său

În comparație cu micromediul, relațiile cu macromediul sunt mai greu de menținut, deoarece întreprinderea nu le poate influiența.

Elaborarea programelor de Responsabilitate Socială Corporativă;

Receptivitatea la evoluția tehnologiilor;

Diversificarea ofertei pentru a spori cererea serviciilor;

Analiza situației demografice, atunci cînd se dorește o deschidere a unei noi filiale sau agenții;

Creșterea atenției față de mediul natural promovând și activând într-un mediu curat și îngrijit;

Activarea conform legislației în vigoare;

Elaborarea proiectelor de management, ce ar conduce la organizarea corectă a relațiilor dar și a activității Băncii.

Gestiunea riscurilor conform riscurilor potențiale de ar putea interveni.

CONCLUZIE

În perioada actuală, activând într-un mediu din ce în ce mai dinamic, în care cerințele și necesitățile consumatorilor se modifică foarte des, unde se dezvoltă cu pași agresivi concurența, iar legislația, tehnologiile și cultura sunt din ce în ce mai modificate, fiecare întreprindere simte necesitatea de a supraviețui.

Pentru fiecare instituție, este mai mult decât necesar de a cunoaște evoluția și dezvoltarea factorilor micromediului și macromediului. Nici o instituție financiară nu poate activa pe piață și cuceri noi segmente de piață daca nu cunoaște mediul extern.

Cunoscând mediul extern, întreprinderea trebuie să se adapteze în permanență acestui mediu, precum și cerințelor și exigențelor clienților și a pieței.

Mediul extern întotdeauna manifestă provocări pentru organizații, deoarece oricât de mult ar standardiza organizația un produs sau serviciu, din cauza dinamismului mediului extern, produsul sau serviciul trebuie în permanență readaptat.

Cunoașterea mediului extern este o facilitate pentru firmă, deoarece datorită acestui fapt, unitatea economică se încadrează mai ușor în activitate, cunoaște mai bine necesitățile clienților, precum și înțelege mai ușor motivațiile și comportamentele acestora.

Aspirațiile mediului extern influiențează desfășurarea oricărei unități economice, astfel întreprinderile, abordate ca sisteme ce se află în permanent schimb reciproc de informații și resurse cu mediul ambiant vor obține succes dacă vor ține cont de micromediu și macromediu.

Astfel, fiecare unitate economică trebuie să studieze și să fructifice oportunitățile ce i le oferă mediul, încercând să se integreze și să se conformeze cât mai bine mediului extern.

În comparație cu mediul intern, asupra căruia întreprinderea poate acționa direct, mediul extern nu poate fi influiențat direct de către unitatea economică, însă ei trebuie luați în vedere atunci când se stabilesc strategiile pentru anumite servicii sau produse. De asemenea, fiecare unitate economică trebuie să conștientizeze faptul că atât micromediul cât și macromediul sunt parte componentă a existenței sale, fiind furnizor al tuturor intrărilor.

Pentru performanțele fiecărei întreprinderi, sunt necesare raportările condițiilor mediului exterior, iar în cazul lipsei unor astfel de notificări, activitatea organizației poate fi dezastruoasă, conducând unitatea economică spre faliment, indiferent care este mărimea organizației sau domeniul de activitate.

Sub influiența schimbărilor științei și a tehnologiilor, mediul extern devine deosebit de dinamic, iar întreprinderea poate desfășura o activitate eficientă numai în cazul în care va cunoaște toate aceste schimbări, adaptându-se continuu la cerințele și exigențele mediului.

La nivel național, cunoașterea perfectă a mediului ambiant admite un anumit grad de incertitudine, ce se datorează anumitor elemente, cunoașterea și studierea cărora se poate realiza cu eforturi complicate, din cauza unui set de elemente necontrolabile, cum ar fi elementele din mediul politic.

Studierea temei respective a permis formularea unor concluzii ce scot în evidență necesitatea cunoașterii structurii și modificării din mediul extern în managementul firmei:

Ajută unitatea economică să recunoască și să se îndrepte în timp mai scurt spre oportunitățile și avantajele ce i le oferă mediul ținând cont de poziția concurenților;

Previne organizația despre amenințările și pericolele potențiale, ce pot fi înlăturate mai ușor dacă sunt din timp prevăzute;

Ajută la îmbunătățirea imaginii unității economice, datorită poziției mai sensibile a ei în raport cu ceea ce se întîmplă în societate;

Stimulează intelectulitatea managerilor, făcându-i să gândescă în perspectivă;

Ajută la formarea unor strategii și tactici practice, ce au la bază fundamentarea teoretică și științifică;

Furnizează unității economice informațiile necesare ca mai apoi unitatea economică să poată lua deciziile cele mai potrivite;

Favorizează crearea unor sisteme de organizare adecvate condițiilor de muncă.

Eficiența foarte mare în conducere;

Rezultate superioare în ativitatea externă;

Planificarea mai eficientă a consumului de energie;

Alocarea mai eficientă a resurselor.

Având în vedere faptul că ce caracterizează mediul extern scapă controlul acestuia, se poate se concluzionat că mediul de afaceri în care întreprinderile activează este foarte neprevăzut. Unitățile economice trebuie să se aștepte întotdeauna la foarte multe pericole, în special de natură managerială și tehnică, cărora pentru a supraviețui și înflori, trebuie să le facă față. De aceea, echipa managerială trebuie în permanență să fie preocpată de analizarea mediului extern.

Un rol important în realizarea unui mediu organizațional o reprezintă atitudinea și poziția managerilor. Astfel, atitudinea lor aflată în permanență cercetare ar permite o bună cunoaștere a mediului de afaceri existent și potențial, precum ar favoriza și însușirea unor acțiuni realece ar permite valorificarea oportunităților și prevenirea unor efecte negative asupra unităților economice.

BIBLIOGRAFIE

ACTE NORMATIVE

Constituția Republicii Moldova din 29.07.1994, Publicat : 12.08.1994 în Monitorul Oficial Nr. 1

MANUALE, MONOGRAFII, LUCRĂRI DIDACTICE, BROȘURI

BALAURE V. (coord), Marketing, București, Ed. Uranus, 2000.

BASNO C., DARDAC N., Management Bancar, București, Editura Economicǎ, 2002.

BURDUȘ E., CĂPRĂRESCU G., Fundamentele managementului organizației, București, Ed. Economică, 1999, ISBN 973-590-209-5.

BURLACU N., COJOCARU V., Management, Chișinău, ASEM, 2000 .

CÂRSTEA Gh., ”Analiza strategică a mediului ambiant”, București, Ed. Economică, 2002.

FLORESCU C., (coord), Marketing, București, Ed. Marketer, 1992.

FLORESCU C., Esența marketingului, Marketing nr. 2/1999, București, Ed. Marketer, 1999.

GALLUP C., ”Economia emoțională- calea sigură către succes”, București, Ed. Allfa, 2007.

HILL E., SULLIVAN O., Marketing, București, Ed. Antet, 1997.

IGNAT I., Concurența- Economie politică, vol. I, Galați, Ed. Porto Franco, 1991.

KOTLER Ph., Managementul. Baze Generale, București, Ed. Actami, 1998.

MARCHESNAY M., Économie d’entreprise, Paris, Ed.Vuibert Gestion, 1991.

MIHALAIESCU I., STANCIU S., CORNESCU V., Managementul organizației, București, Ed. All Beck, 2003.

NEDELEA Ș. (coord), DEAC V., GAVRILĂ T….Managementul organizației, București, Ed. ASE, 1992.

NEGRU I., Managementul aprovizionării și desfacerii, Chișinău, Ed. ASEM, 2009

NICOLAESCU O., VERBONCU I., Management, Ediția a III-a revizuită, București, Ed. Economică, 1999.

STANCIOIU I., MILITARU G., Management. Elemente fundamentale,București, Ed. Teora,1998.

STONER J., Management, London, Ed. Prentice- Hall Inc. 1978.

ИЦХАК Адизес, Управление жизненным циклом корпорации, Питер, 2007. 

PUBLICAȚII ÎN MATERIALELE CONFERINȚELOR, SIMPOZIOANELOR

TCACI C., Ciclul de viață al întreprinderii, Conferința științifică internațională ”Strategii și politici de management în economia contemporană”, Chișinău 2012, 605/950.

RESURSE ELECTRONICE

www.comertbank.md- site-ul oficial al BC ”COMERȚBANK” SA

Anexa 1

Tipurile de mediu extern al firmei

Anexa 2

Etapele ciclului de viață al organizației în baza modelului elaborat de Larry E. Greiner

BIBLIOGRAFIE

ACTE NORMATIVE

Constituția Republicii Moldova din 29.07.1994, Publicat : 12.08.1994 în Monitorul Oficial Nr. 1

MANUALE, MONOGRAFII, LUCRĂRI DIDACTICE, BROȘURI

BALAURE V. (coord), Marketing, București, Ed. Uranus, 2000.

BASNO C., DARDAC N., Management Bancar, București, Editura Economicǎ, 2002.

BURDUȘ E., CĂPRĂRESCU G., Fundamentele managementului organizației, București, Ed. Economică, 1999, ISBN 973-590-209-5.

BURLACU N., COJOCARU V., Management, Chișinău, ASEM, 2000 .

CÂRSTEA Gh., ”Analiza strategică a mediului ambiant”, București, Ed. Economică, 2002.

FLORESCU C., (coord), Marketing, București, Ed. Marketer, 1992.

FLORESCU C., Esența marketingului, Marketing nr. 2/1999, București, Ed. Marketer, 1999.

GALLUP C., ”Economia emoțională- calea sigură către succes”, București, Ed. Allfa, 2007.

HILL E., SULLIVAN O., Marketing, București, Ed. Antet, 1997.

IGNAT I., Concurența- Economie politică, vol. I, Galați, Ed. Porto Franco, 1991.

KOTLER Ph., Managementul. Baze Generale, București, Ed. Actami, 1998.

MARCHESNAY M., Économie d’entreprise, Paris, Ed.Vuibert Gestion, 1991.

MIHALAIESCU I., STANCIU S., CORNESCU V., Managementul organizației, București, Ed. All Beck, 2003.

NEDELEA Ș. (coord), DEAC V., GAVRILĂ T….Managementul organizației, București, Ed. ASE, 1992.

NEGRU I., Managementul aprovizionării și desfacerii, Chișinău, Ed. ASEM, 2009

NICOLAESCU O., VERBONCU I., Management, Ediția a III-a revizuită, București, Ed. Economică, 1999.

STANCIOIU I., MILITARU G., Management. Elemente fundamentale,București, Ed. Teora,1998.

STONER J., Management, London, Ed. Prentice- Hall Inc. 1978.

ИЦХАК Адизес, Управление жизненным циклом корпорации, Питер, 2007. 

PUBLICAȚII ÎN MATERIALELE CONFERINȚELOR, SIMPOZIOANELOR

TCACI C., Ciclul de viață al întreprinderii, Conferința științifică internațională ”Strategii și politici de management în economia contemporană”, Chișinău 2012, 605/950.

RESURSE ELECTRONICE

www.comertbank.md- site-ul oficial al BC ”COMERȚBANK” SA

Anexa 1

Tipurile de mediu extern al firmei

Anexa 2

Etapele ciclului de viață al organizației în baza modelului elaborat de Larry E. Greiner