Mediul de viață al plantelor și animalelor (lecția -excursie) [607983]
MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII
UNIVERSITATEA “BABEȘ -BOLYAI ” CLUJ -NAPOCA
EXTENSIA SIGHETU -MARMA ȚIEI
LUCRARE METODICO -ȘTIINȚIFICĂ PENTRU
OBȚINEREA GRADULUI DIDACTIC I
DEZVOLTAREA COMPORTAMENTULUI
ECOLOGIC PRIN ACTIVITĂȚI EXTRAȘCOLARE
Coordonator științific ,
Lector univ.dr. Olga Chiș
Candidat: [anonimizat]. Dancs -Ardelean Mărioara
Liceul Tehnologic “Al.Filipașcu ”
Petrova, Maramureș
CUPRINS
INTRODUCERE
ARGUMENT
CAPITOLUL I Cadrul natural al zonei Petrova
1.1 Rețeaua hidrografică
1.2 Vegetația
1.3 Fauna
1.4 Rezervații și monumente ale naturii din Maramureș
CAPITOLUL II Activități extrașcolare
2.1 Școala și educația ecologică
2.2 Observația – metodă de realizare a educației ecologice
2.3 Forme de organizare a lecțiilor
CAPITOLUL III
Cercetare științifico -pedagogică – lecția -excursie
CONCLUZII. PROPUNERI
ANEXE
INTRODUCERE
Zona Maramureșului, acest fascinant leagăn mioritic, se bucură de o natură unică și gen eroasă. Aici se
mai poate vorbi despre o armonie, o comuniune între om și natură, o relație reciprocă ancestrală indisolubilă,
o ambianță ecologică relaă.
Patrimoniul natural ieșit din comun din această zonă est e cunoscut printr -o mare bogăție, varietate și
diversitate, prezentând o certă valoare științifică, peisagistică și turistică. Aici au fost declarate o serie de arii
ocrotite, rezervații naturale din cele mai diverse tipuri, rezervații complexe, forestiere , floristice, faunistice,
Maramureșul dispunând de un număr de 30 de rezervații naturale, iar suprafața lor se ridică la 5500 ha. și ocupă
0,9% din teritoriul județului.
Printre caracteristicile esențiale ale florei și faunei din acest ținut natural este remarcat potențialul
conservativ de excepție, constituindu -se în ecososteme și biocenoze reprezentative, având un caracter de
unicitate și stabilitate, păstrându -și în același timp integritatea și autenticitatea. Ceea ce caracterizează
ecosistemele și bio cenozele cu echilibrul lor bine homeostazat din spațiile naturale conservate din Maramureș
este ineditul, autenticul, arhaicul, iar dinamica, odrinea, armonia ne întâmpină la tot pasul. Dar, pentru că și în
Maramureș au apărut germenii turismului rural -ecologic și cultural, este necesar ca în paralel cu promovarea
drumeției, a turismului, a egroturismului ce are frumoase și reale perspective în zona montană, să se intensifice
acțiunile de educație ecologică în vederea asigurării unui turism civilizat, etic.
Elementele care vizează educația ecologică trebuie să se adreseze cu precădere elevilor, tineretului, dar
și populației active, tuturor celor ce îndrăgesc natura.
Printre factorii educaționali de cea mai mare importanță care contribuie la formarea conșt iinței și a unei
gândiri ecologice sau la crearea și consolidarea unor atitudini, aptitudini și deprinderi de protecție a naturii,
este învățământul. Sensibilizarea ecologică trebuie să fie practicată începând cu învățământul preșcolar. Se știe
că elevii m anifestă receptivitate și interes pentru asemenea probleme noi în care educatorul, învățătorul și
profesorul investește puțină pasiune strecurată cu abilitate alături de informație . În acest mod se va stabili
aceiași lungime de undă, emițătorul, profesorul va intra în rezonanță cu receptorul, elevul și succesul va fi pe
deplin asigurat. Este de asemenea important ca această sarcină să nu revină doar profesorului de biologie, se
impune cu nesesitate o abordare și o cooperare interdisciplinară. Multe lecții d e geografie, chimie, fizică,
dirigenție se pretează foarte bine la formarea conșiinței ecologice, pornind de la ideea că nu poate exista un om
sănătos într -o natură care se află în agonie.
În condițiile dezvoltării fără precedent a industriei, agriculturi i și a altor ramuri economice, prin
aplicarea tehnicii noi, a tehnologiilor rafinate, sursele de poluare se multiplică și se amplifică. Nu întâmplător
cunoștințele de ecologie sunt mai necesare și mai binevenite ca oricând. Învățământul de toate gradele tr ebuie
să promoveze activități de educație ecologică și să practice cu mai multă îndrăzneală excursiile, drumețiile în
grup în mijlocul naturii care, se știe, oferă valențe educative și instructive nebănuite ce se cer mai bine
valorificate.
Cunoașterea nat urii, a mediului înconjurător, cu toate fenomenele sale biologice și nebiologice este
necesară pentru formarea unor noțiuni, idei, convingeri și raționamente despre lumea înconjurătoare. Toate
acestea integrează copilul în modul său de viață, îi trezes cur iozitatea, spiritul de observație și dragostea pentru
natură facilitându -i înțelegerea relațiilor complexe din mediul înconjurător.
ARGUMENT
Alegerea temei de studiu cu elevii școlii din Petrova privind dezvoltarea comportamentului ecologic
prin activități extrașcolare, precum si realizarea educației ecologice folosind ca metodă de studiu observația, a
fost făcută datorită faptului că în învățare, observarea directă a fenomenelor și organismelor de către elevi
asigură o însușire mai temeinică a cunoștințelor. Este de o deosebită importanță dezvoltarea spiritului de
observație precum și a priceperii de a efectua observații de scurtă și de lungă durată, de a fixa și interpreta
datele obținute pe această cal e.
Necesitatea de a forma la elevi o motivație solidă pentru protecția naturii, convingeri și comportamente
ecologice adecvate de a dezvolta priceperile de apreciere acestora, deprinderile de muncă intelectuală și
practică a determinat ca studiul biologie i să fie abordat în viziune ecologică, interdisciplinară și aplicativă în
același timp.
În învățământul primar și gimnazial, elevii sunt foarte receptivi la ce li se arată și la ce li se spune în
legătură cu mediul și sunt dispuși să acționeze. Menirea șc olii este să ofere acum în mod gradat și în acord cu
particularitățile de vârstă cunoștințele și normele ecocivice, să creeze și să organizeze activități și acțiuni
educative privind mediul înconjurător.
Însușindu -și în mod activ noțiunile legate de diver sitatea lumii vii, de ocrotirea și conservarea mediului
înconjurător, elevii sunt pregătiți pentru înțelegerea optimă a cunoștințelor de biologie, baza comportamentului
și a personalității viitorului cetățean.
În elaborarea acestei lucrări am primit un ajutor prețios, dăruit cu multă generozitate și acuratețe
profesională prin îndrumările date și materialul bibliografic pus la îndemână de către doamna lector univ. dr.
Olga Chiș , pentru care îi adresez vii și alese mulțumiri.
CAPITOLUL I
CADRUL NATURAL A L ZONEI PETROVA
Localitatea Petrova este situată în depresiunea Maramureșului, una dintre marile depresiuni
intramontane carpatice, fiind o grupare de dealuri înalte, depresiuni, culoare de văi, bazinete și piemonturi.
Bazine tul Petrovei este săpat în argile eocene, fiind înconjurat de versantul Munților Maramureșului cu
dealurile Crasnei, dealul Hera (șoseaua Rona -Petrova), dealurile Plăiuțului, Deluțul, Ciungi și Hera.
Munții Maramureșului ocupă întreg spațiul de pe dreapta râului Vișeu până la granița țării. Din Petrova
poți admira muntele Pop Ivan (1937 m) format din cristalin, înaintând până aproape de Tisa, din el
desprinzându -se câteva culmii cu direcție sudică: muntele Șerban și munții Paltinu, continuat cu vârful
Tomn atic, culmea Poloninca și culmea Holovaci. Ca o prelungie spre sud a culmii Paltinu este muntele Certina
format din sedimentar paleogen și neogen.
Dealurile ce străj uiesc Petrova situate între văile Tisei, Vișeului, Ronișoara și colinele întinse de –
alungu l afluenților inferiori ai acestora, au un relief fragmentar, cu pante line, până la cele repezi, deseori cu
creste domoale, cu influențe climatice atlantice.
Mediul climatic al zonei este foarte variat datorită configurației terenului, energiei reliefului, expoziției,
direcției culmilor, curentului vestic etc.
Datorită neîncălzirii uniforme a terenului se formează vânturi locale care în general sunt slabe și c u
efect pozitiv, realizând polenizarea multor plante, răspândirea fructelor și semințelor. Vânturile pe o arie mai
mare influențează în mod direct și alți factori climatici: topirea zăpezii, aducerea de mase de aer încărcate cu
vapori de apă. În zona Petro vei sunt dominante vânturile vestice care determină influiența atlantică a
teritoriului. Precipitațiile în zonă sunt destul de ridicate, în munți ridicându -se la peste 1400 mm. Munții
Maramureșului este zona cu cele mai mari precipitații din Maramureș, ace asta reflectându -se în compoziția
covorului vegetal.
1.1 Rețeaua hidrografică
Loalitatea Petrova se găsește în zona bazinului hidrografic Vișeu, delimitat de Munții Maramureșului
și Munții Rodnei.
Râul Vișeu udă teritoriul Petrovei în partea de nord făcând graniță cu localitatea Crasna Vișeului , își
are izvorul sub pasul Prislop la 1414 m altitudine și se varsă în Tisa lângă localitatea Valea Vișeului la circa
330 m altitudine. Drenează un bazin hidrografic cu o suprafață de 1606 km desfășurat între M unții
Maramureșului la nord și Munții Rodnei la sud, interfluviul deluros Vișeu -Iza și depresiunea Vișeu -Borșa. Are
o lungime de 80 km și până la Moisei se numește Borșa sau Vișeuț. În zona de izvor are o pantă mare de 25 –
50 m/km iar după pătrunderea în de presiunea Maramureș își croiește o vale largă cu îngustări locale.
Bazinul hidrografic al Vișeului este dezvoltat în cea mai mare parte a sa în zona montană (67%) care îi
asigură o densitate mare a rețelei hidrografice și o scrugere specifică dintre cele m ai ridicate din țară. În aval
de Moisei bazinul Vișeului devine puternic asimetric, dezvoltându -se cu precădere pe dreapta. Dintre afluenții
de stânga prezintă importanță cei care coboară dinspre Munții Rodnei . Aceștia au o bogată scurgere deoarece
se alim entează din zăpezi, imprimând Vișeului superior tipul de regim hidrologic nivel moderat, cu topiri târzi
ale zăpezilor. Cei mai importanți afluenți ai Vișeului vin din partea dreaptă și sunt Vaserul și Ruscova, iar la
Petrova sunt tributare Vișeului, Frumu șeaua și Răstoaca.
Vaserul trece peste linia marilor înălțimi dintre Pietrosul Maramureșului și Toroioaga, drenează o
suprafață de 422 km2 și are o lungime de 42 km și un debit mediu 9 m3∕s.
Ruscova prezintă caractere morfometrice asemănătoare cu Vaserul, având o suprafață bazinală de 435
km2, o lungime de 39 km și un debit ceva mai mare și anume 11,3 m3∕s.
Frumușeaua izvărește de sub culmea Șerban după care străbate culoarul format de munții Pop Ivan prin
eroziunea șisturilor cristaline, încadrat de numero ase abrupturi îndrăznețe unde apar calcarele și mai ales
conglomeratele, praguri peste care pâraiele repezi formează ulucuri și cascade zgomotoase pline de un pitoresc
aparte.
După ce colectează apele pe o suprafață de 80 km2, străbate un culoar lung de 18 km cu o pantă de
înclinație de 10 m∕km, vărsându -și apele în râul Vișeu cu un debit de 8 m∕s în localitatea Crasna. Dintre afluenții
de dreapta amint im următoarele pâraie: Hutiuteanca , Durneacul, Vârlăul, Plitca, Ilinca și Zatinoc, iar în stânga
Noșa și S fânăi.
În cadrul bazinului hidrografic al Vișeului apele freatice sunt cantonate în depozitele teraselor și
luncilor, fiind abundente și având o pondere însemnată în bilanțul hidrografic. În bazinul Vișeului se întâlnesc
și ape minerale în special ferugino ase și sulfuroase în: Valea Fântânelelor, Valea Cercănelului, Valea Tâșeni
și Valea Vinului.
Plantele și animalele care trăiesc în râul Vișeu și afluenții săi și în general în pârâurile și râurile de
munte au cerințe mari față de oxigen și temperatură. În zonele cu repezișuri populațiile de plante sunt bine
fixate de pietre și reprezentate de mușchi, alge verzi filamentoase, alge albastre, de specii de diatomee etc. Între
pietre, pe sub pietre și în desișul plantelor mărunte de pe pietre se află numeroase p opulații de animale cu
corpul turtit fixate bine pe suport cu gheare și ventuze. Aici sunt întâlnite peonarii, larve de plecoptere, efemere,
trichoptere, hidracarieni iar gasteropodul Ancylus fluviatis se fixează foarte bine de substrat cu ajutorul
picioru lui.
În zonele lentice, pe lângă mușchiul Fontinalis pot fi întâlnite și plante superioare: bobornicul, drețele.
Tot aici, în masa apei se găsesc populații de rotiferi, copepode, cladocere, formând zooplanctonul.
Coborând pe cursul inferior al Vișeului for mele fitplanctonice sunt reprezentate de alge microscopice
din grupul diatomeelor, algelor verzi, algelor albastre, diatomeele fiind dominante. Zooplanctonul este compus
din rotiferi și puține specii de cladocere și copepode. Zoobentosul este constituit di n larve de insecte, viermi
(nematode, oligochete, hirudinee), crustacee mici (gammarus), gasteropode, efemere.
De-a lungul Vișeului și afluenților săi întâlnim o vegetație constituită din arini de munte, arin negru și
călin în zona superioară și arin negru , salcie albă, plop alb și negru în zona inferioară. Această fitocenoză
prezintă o importanță deosebită pentru protejarea malurilor albiei și a pâraielor.
Fig. 1. Râul Vișeu la Petrova
Fig. 2. Vaserul – afluent al Vișeului
Fig. 3 Frumușeaua – afluent al Vișeului
Zonarea ecologică a râului Vișeu
Condițiile fizico -geografice, ecologice și de altă natură influențează în foarte mare măsură distribuția
faunei piscicole. Ca urmare a variației acestor factori, cât și a factorilor asociați (așezări umane, culturi agricole,
instalații etc.) se diferențiază anumite departajări ale faunei piscicole care duc la stabilizarea unei yonări cu
numeroase caracteristici ecologice. Zonarea piscicolă însă nu este extrem de riguroasă, remarcându -se totuși o
predominanță a unei anumite specii și mai ales a unui anumit gen care dă și denumirea zonei. În râul Vișeu, de
la izvoare și până la vărsarea în Tisa, se disting zone piscicole care nu prezintă o delimitare precisă existând
numeroase forme de însoțire cât și forme de amestec.
Plecând de la poalele Prislopului și până la Tisa, Vișeul cuprinde următoarele zone piscicole după
elementul predominant:
1. Zona păstrăvului
Se întinde de la izvor și până la Poiana Borșa, zonă care prezintă următoarele caracteristici: malurile
sunt umbrite, apele sunt limpezi cu un curs repede, cu nivel variabil și sărace în săruri (0,01 -0,1 g∕l). Cantitatea
de oxigen dizolvat în apă este mare (7 -9 m3∕l), temeperatura apei este scăzută cu mici oscilații, având vara în
jur de 120C.
Curentul tumultos al apei nu permite prezența unui mare număr de viețuitoare și plante în albii ce sunt
intens spălate. Este ușor de înțeles că și producția piscicolă a acestor cursuri este slabă. Elementul
precumpăni tor din punct de vedere al ihtiofaunei îl constituie aici păstrăvul comun din care cauză acestei
subdiviziuni acvatice i s -a dat numele de zona păstrăvului. Pe lângă păstrăv întâlnim aici:
– boișteanul
– zglăvocul
– grindelul
2. Zona lipanului
Această zonă se în tinde de -a lungul localității Borșa până la vărsarea Tâșlei în Vișeu. Aici apa râului
este rece și limpede, însă se tulbură foarte des. Conținutul în săruri variază între 0,1 -0,15 g∕l, conținutul de
oxigen este cuprins între 6 -7 cm3∕l, iar temeperatura max imă a apei este de 16-180C. Aici pe lângă păstrăv
întâlnim și alte specii :
– lipanul
– lostrița
– cleanul
– boișteanul
– scobarul
– grindelul
– zglăvocul
3. Zona mrenei și scobarului
Această zonă cuprinde cursul inferior al Vișeului și se caracterizează printr -o apă cu adâncimi variabile,
trecând de obicei peste 1∕2 m: Ruscova, Frumușeaua, Bistra.
Cantitatea de săruri variază între 0,12 -0,15 g∕l, iar cea de oxigen este 5 -6 cm3∕l. Temperatura apei ajunge
vara până la 200C. Malurile râului sunt abrupte și acoperite cu v erdeață. Aici întâlnim:
– lostrița
– mreana
– mreana vânătă
– cleanul
– cleanul vărgat
– scobarul
– beldița
– oblețul
– porcușorul
1.2. Vegetația
În funcție de relief, altitudine, de numeroși versanți cu orientări diferite, ținând cont și de vegetația
lemnoasă potențială cât și de cea ierboasă secundară instalată zonal după defrișarea pădurilor și a tufișurilor,
această parte a Munților Maramureșului, poate fi încadrată în următoarele etaje de vegetație:
– etajul colinar
– etajul montan
– etajul subalpin
– etajul alpin
Aici vegetația se prezintă ca un covor continuu în care predomină pădurile, pajiștile montane și
tufărișurile subalpine.
În zona Petrovei întâlnim terenuri ocupate de culturi agricole și livezi cu pomi fructiferi .
1. Etajul colinar
Dealurile Maramureșului și colinele întinse de -a lungul afluenților inferiori ai acestora, au o vegetație
forestieră formată din gorunete -făgete, făgete de dealuri cu specii lemnoase principale și o serie de specii de
amestec: teiul, cireșul, paltinul de munte, carpenul. Din cate goria arbuștilor cele mai des întâlnite specii sunt:
alunul, salcia căprească, mesteacănul, măceșul, socul. De -a lungul văilor se întâlnesc frecvent arinul și salcia.
Pajiștile colinare au origini secundare. Ele sunt folosite ca fânețe, cu valori important e furajere,
melifere, medicinale. Acestea sunt fitocenoze bine închegate.
În pădurile de gorun întâlnim înflorite: ghiocelul, brândușa galbenă, nu -mă-uita, ierburi și rogozuri ca:
mărgica, golomățul. De aici nu lipsesc nici ferigile, ciupercile comestibile și otrăvitoare. În pădurile din zonă
există surse melifere din flora arbustivă: zmeurul, murul pâros.
Fig. 4 Pădurea de gorun de pe Hera
2. Etajul montan -premontan de făgete face trecera de la deal la munte la altitudini cuprinse între 700-1200
m. Vegetația forestieră naturală din acest etaj este formată în primul rând din fag, pe lângă care mai apar ca
specii de amestec paltinul de munte, frasinul, ulmul, laricele, mesteacănul, carpenul. Din categoria arbuștilor
cele mai răspândite spec ii sunt: alunul, salcia căprească, măceșul, afinul.
Spre limita superioară fagul se amestecă cu bradul și molidul formând pădurile de amestec din regiunea
montană superioară. Pădurea se trezește la viață odată cu înfloritul alunului, apărând și un gingaș vestitor al
primăverii, ghiocelul, pe alocuri apar ghiocei florile mai mari numiți ghiocei bogați. Peisajul eate întregit de
floarea paștelui, coada cocoșului, viorele, mierea ursului.
La adăpostul frunzișului uscat la baza trunchiului de fag se găsește o plantă parazită muma pădurii, iar
la umbra pădurii spre poienile și pâraiele de munte din zona Vișeu întâlnim: vinarița cu flori albe, slăbănog cu
flori galbene, năprasnic cu flori roșii, omagul veninos cu flori violet -albastre. Din cuprinsul pădurilor de fag
nu lipsesc graminee: păiuș de munte, rogozul păros. Ferigile care îmbogățesc vegetația ierboasă ce se dezvoltă
uneori luxuriant sunt reprezentate de : spinarea lupului, feriga, năvalnicul, struțiăorii. Prin rariștile pădurilor de
fag mai cresc: pedicu ța, cornișorul, ciuperci cu pălării diferit colorate (bureții galbeni, pălăria șarpelui).
Fig. 5 Aspecte dintr -o pădure de fag de pe Hera
Etajul montan de molidișuri este situat la limita superioară a pădurii, la altitudini în general peste 1300
m. Vegetația lemnoasă naturală este formată în general din molidișuri pure. Ca arbust mai semnificativ ca
trezență este afinul.
Fig. 6 Molidișul din Ilinca
3. Etajul subalpin
Începe cu brâul de jnepeni de la limita superioară a pădurilor din Munții Maramureșului. Jnepenișurile
joacă un rol important în păstrarea echilibrului ecologic, având o importanță peisagistică, sanitar -recreativă.
Cele mai întinse jnepenișuri se întâlnes c în zona studiată pe masivele Pop Ivan, Șerban, Paltin.
Pajiștile subalpine sunt de origine secundară, formate după defrișarea tufărișurilor și sunt folosite ca
pășuni de vară. Monotonia gramineelor și ciperaceelor este înveselită de coloritul altor plan te atractive, milte
dintre ele cu importanță științifică: clopoței, merișorul, garofițe.
Printre tufișurile caracteristice etajului subalpin se evidențiază și smirdarul care formează rodorete
întinse în munții Pop Ivan, Șerban, Poloninca, Plai, alcătuind asociația Rhododendro -Myrtifolii -Vaccinietum
Borza. Ele se evidențiază și din punct de vedere turistic, peisagistic, în lunile iunie -iulie când înfloresc cu
coloritul lor deosebit de un roșu purpuriu.
O importanță deosebită prezintă stâncăriile calcaroase cu flora caracteristică calcofilă. Dintre speciile
mai valoroase trebuie evidențiată floarea de colț care intră în categoria speciilor amenințate cu dispariția din
acest ținut.
Fig. 7 Floarea de colț
4. Etajul alpin
Apare în zona studiată doar fragmentar, ocupând vârfurile munților celor mai înalți și stâncăriilor,
abrupturile, îndeosebi cele orientate spre nord. Tufărișurile secunde de afin se continuă spre vârfurile munților
unde se asociază cu graminee, cyperacee.
Fig. 8 Drumul ce duce spre muntele Pop Ivan
Fig. 9 Dealurile Crasnei
1.3. Fauna
Fauna Munților Maramureșului este o faună caracteristică Carpaților Orientali cu o biodiversitate
ridicată datorită unor factori ecologici prezentați anterior. Această biodiversitate variată este înregistrată de o
serie de specii endemice rare în România sau în Europa.
În literatura de specialitate găsim date răzlețe dar și date general e despre fauna Maramureșului cât și
referitoare la partea nordică a Carpaților Orientali.
Repartizată în linii mari după formele de relief, fauna fiind un element mobil, nu caracterizează în mod
evident peisajul sau zona respectivă. Multe dintre animale, în mod special cele carnivore, deși caracteristice
pentru zona păduroasă, le întâlnim adesea până la pajiștile etajului alpin. Fauna golurilor alpine este săracă în
specii. Condițiile vitrege (temepraturile scăzute, oscilațiile mari de temperatură în cursu l unei zile, vânturi
puternice etc .) constituie tot atâtea obstacole pentru dezvoltarea unei faune mai bogate.
Fauna de vertebrate este cel mai bine reprezentată existând date concrete în urma colecțiilor făcute din
fiecare clasă.
1. Ihtiofauna în curs ul superior al Vișeului și a afluenților săi este reprezentată de specii reofile
pretențioase la cantitatea de oxigen și foarte sensibile la gradul de poluare: păstrăvul indigen, lipan, boiștean,
babete sau zglăvoc.
În partea inferioară a Vișeului și a af luenților săi din apropierea Petrovei, Frumușeaua, Răstoaca,
Ruscova, Bistra, numărul speciilor de pești este mai mare datorită speciilor care intră din râul principal pentru
depunerea icrelor, ca de exemplu miroioaga, scobarul precum și specia monument al naturii – lostrița inclusă
în Rezervația Biosferei, ocrotirea ei fiind absolut necesară pentru salavarea speciei.
2. Clasa amfibieni este identificată în zonă cu opt specii: salamandra, salamâzdra de munte, salamâzdra
carpatică, broasca râioasă, broasca râioasă verde, broasca roșie de pădure, broasca roșie de munte.
3. Reptilele sunt reprezentate până în prezent prin șase specii: șopârla de câmp, șopârla de munte,
năpârca, șarpele lui Esculap, șarpele de casă, vipera.
4. Clasa păsărilor este reprezentat ă prin specii caracteristice de munte, rarități faunistice pentru
România . Cocoșul de mesteacăn a fost o specie prezentă în zonă fiind menționat de Alexandru Filipașcu în
următoarele locuri de rotit, specificând date exacte și numărul exemplarelor observat e: 3 cocoși și două femele
în Muntele Tomnatic , Pop Ivan, Copilaș. Cu ocazia ultimelor cercetări s -au găsit lăsături de cocoș de
mesteacăn, fapt care dovedește prezența speciei într -o proporție satisfăcătoare, nesemnalată în literatura de
specialitate .
Cocoșul de munte este o specie frecventă în zonă dar cu o scădere generală în Europa. În evidențele
silvice în medie anuală figurează 160 de exemplare pe teritoriul Ocolului silvic Ruscova și Poieni. Iernuca este
și ea prezentă în zonă într -un număr considerabil.
Ornitofauna zonei este tipică din zona montană a făgetelor, pădurilor de amestec, de rășinoase, precum
și a golurilor de munte. Lângă cursurile de ape sunt instalate specii caracteristice ca: mierla de apă, fluierar de
munte, codoba tura de munte și codobatura albă.
În făgete speciile caracteristice sunt: ciocănitoarea spate alb, muscarul gulerat etc. În pădurile de
amestec apar și specii specifice pădurilor de rășinoase: alunarul, pițigoiul de brădet, aușelii. În pădurile pure
de mo lid speciile cele mai caracteristice sunt: cocoșul de munte, ciocănitoarea de munte, forfecuța , scatiul. În
golurile de munte specii caracteristice sunt: fâsa de munte – în locuri stâncoase și grohotișuri, codroșul de
munte, pietrarul sur, iar în vârfurile cu altitudinea de peste 1800 -1900 m brumărița de stâncă. În jnepenișuri,
ienupenișuri sunt prezente brumărița de pădure, pitulicele și mierla gulerată.
O podoabă a Carpaților noștri – acvila de munte se întâlnește lângă alte specii de păsări răpitoare ce
cuibăresc în pădurile de limită ca: șorecarul, uliul, uliul păsărar, vânturelul roșu și care frecventează golurile
de munte pentru procurarea hranei. Ca specii ubicviste care sunt prezente în toate etajele de vegetație din zona
Munților Maramureșului până la etajul subalpin sunt: cinteza, cucul, porumbelul gulerat.
5. Fauna de mamifere este încă completă; nu lipsesc specii trecute în Cartea Roșie a Europei ca de
exemplu: râsul, nurca, lupul, ursul, vidra, care au dispărut sau au devenit specii foarte rare , cu un areal restrâns
în fauna Europei. Pe lângă acestea ne putem bucura de prezența unor mamifere deosebit de valoroase: cerbul,
căpriorul, mistrețul, vulpea, pisica sălbatică, jderul de copac, dihorul, bursucul, nevăstuica.
1.4. Rezervații și monumente ale naturii din Maramureș
Pentru însemnătatea lor științifică și totodată pentru a le salva de la o dispariție iminentă, au fost puse
sub ocrotire fiind declarate rezervații naturale sau monumente ale naturii, o parte din cele mai reprezentative
specii de plante și animale, precum și cele de interes geologic.
1. Rezervația Pietrosul Rodnei se întinde pe o suprafață de 3300 ha, din care 1200 ha reprezintă gol
de munte și 1500 ha pădure. Situată în zona orașului Borșa și a comunei Moisei, este limitată de pârâul Izvorul
lui Dragoș, spre sud -vest, culmea „Între Pâraie” până la vârful Buhăiescu Mare și vârful Rebra spre sud, apoi
pârâul Repedea spre sud -est, spre nord coboară până la limita de jos a pădurii. Cu o suprafață inițială de 138
ha, a fost extinsă treptat, dobândind totodată semnificații mult mai cuprinzătoare, fiind azi o rezervație naturală
complexă geologică, geomorfică, floristică și faunistică. Pe culmea Pietrosu Mare, situată în centrul rezervației
sunt bine reprezentate urmele glaciației cuat ernare, păstrate aici sub formă de creste tipice cu aspect de custuri,
circuri, văi în formă de „U”, morene, râuri de pietre. Pe versantul nordic al Pietrosului Mare sunt trei căldări
glaciare: Iezerul, Zănoaga Mare și Zănoaga Mică; versantul sudic adăpost ește căldarea glaciară complexă
Buhăiescu – Repedea în care se află cele patru lacuri ale Buhăiescului.
Rezervația adăpostește o floră alpină și subalpină cu specii rare, endemisme carpatice și chiar rodniene.
Dintre plantele care se bucură de o atenție deosebită amintim: gușa porumbelului, răspândită în jurul
Iezerului, ghințura galbenă, floarea de colț, smârdarul, brânca ursului, anghelina, garofița. Acestea se
completează cu arbori ocrotiți ca zîmbrul și câteva exemplare de tisă.
Fig. 10 Opaițul – specie unicat mondial
Extinderea rezervației și excluderea de la pășunat a 750 ha gol de munte fost legată de repopularea
caprei negre și de colonizarea marmotei. În rezervație sunt cantonate pe lângă cele două specii de mamifere
ocrotite, capra neagră și marmota și alte mamifere și păsări, reptile, amfibieni, pești și nevertebrete
caracteristice zonelor înalte. Incontestabil, printre cele mai valoroase specii ocrotite din fauna țării noastre și a
Maramureșului este capra neagră supranumită și an tilopa Carpaților, exponentul cel mai de seamă al
mamiferelor protejate de lege de la noi. Este unanim recunoscută vitalitatea deosebită a caprei negre din acest
masiv, fapt confirmat de numărul impresionant de trofee care au cucerit recorduri internaționa le.
Fig. 11 Capra neagră
O altă specie ocrotită din rândul mamiferelor este marmota una dintre cele mai rare mamifere de pe
glob.
Fig. 12 Marmota
Marmota a găsit în această rezervație un habitat favorabil adusă aici în anul 1973 din Alpii francezi.
Spațiul ocupat începe de la 1800 m altitudine, densitatea optimă grupându -se în jurul altitudinii de 2000 m.
2. Rezervația Cornedei – Ciungii Bălăsinii este înființată în principal pentru ocrotirea cocoșului de
mesteacăn. Situată în Munții Maramureșului, în golul de munte Prislop (1483 m) în sud și vârful Ciungii
Bălăsinii (1853 m) în nord, rezervația cuprinde golurile de munte, jnepenișul Bălăsinii și o fâșie din zona
limitrofă a pădurii de molid. Din cele zece puncte populate cu cocoși de mesteacăn cunoscute în țara noastră
patru se află în Munții Rodnei și patru în Munții Maramureșului.
3. Rezervația de sub Muntele Sâlhoi și Zimbroslavele din Munții Maramureșului a fost creată pentru
ocrotirea plantei lingurea, relict glaciar și specie foarte rară pentru țara noastră legată de existența condițiilor
de mlaștină entrofă.
Fig. 13 Lingurea
În regiunea vulcanică Gutin – Igniș au fost declarate rezervații naturale și au fost puse sub ocrotire
câteva eșantioane de ecosisteme de mare interes științific.
4. Rezervația Poiana cu narcise – Tomnatec Sehleanu se găsește în Munții Maramureșului la o
distanță de 20 km de Petrova, iar din punct de vedere administrativ aparține de comuna Petrova. Prezintă o
importanță floristică, geologică și turistică având o suprafață de 100 ha și se află la o altitudine medie de 1502
m. Aici întâlnim suprafețe compacte cu narcise , specie care a îndrăznit să urce până în zona subalpină, formând
adevărate poieni care înfrumusețează peisajul de pri măvară cu splendide covoare naturale albe.
Fig. 14 Poiana Narciselor
5. Rezervația de gorunet de la Roșioara este situată pe dealul Hera la o distanță de 10 km de Petrova
alături de șoseaua DN 18 Sighetul Marmației – Vișeu de Sus. Are o suprafață de 62 ha și cuprinde arbori de
gorun cu o valoare biologică de excepție. Ca o caracteristică a acestui tip de gorun este de reținut trunchiul
deosebit de viguros, drept, înalt, asemănător cu al coniferelor, iar lemnul este de o calitate aparte, m ult solicitat
peste hotare pentru construcții navale. Excursiile organizate cu elevii în această rezervație oferă ocazia de a te
convinge ,,pe viu” de starea vegetativă de excepție a acestui ecosistem.
6. Rezervația Laricetul de la Coștiui este situată nu departe de rezervația de gorunet de la Ronișoara
la o distanță de 16 km de Petrova. Laricetul, din imediata vecinătate de stațiunea balneară de la Coștiui se
remarcă prin monumentalitate, vârstă, la care se adaugă și valoarea peisagistică.
Fig. 15 Laric etul de la Coștiui
7. Rezervația natura lă Farcău -Lacul Vinderel -Mihaile cu este situată în extremitatea nordică a
Munților Maramureșului, pe teritoriul comunelor Repedea și Poienile de sub Munte la o distanță de 20 km de
Petrova. Prezintă o importanță geo logică, geomorfologică, floristică, faunistică și turistică. În șeaua dintre
Farcău și Mihaile cu este adăpostit lacul Vinderel, de un pitoresc aparte, situat la o altitudine de 1615 m, are o
lungime de circa 150 m, o lățime de 80 m , o suprafață de aproape 1 ha și adâncimea maximă de 5,5 m. Este un
lac de origine glaciară.
Dintre speciile vegetale alpine întâlnite aici, menționăm: vulturica, floarea de colț, smârdarul,
jneapănul. O subliniere specială merită alga Mallonomas actinoloma var. Maramuresensis , citată aici în
premieră absolută de către Momeu L. și Péterfi Șt.
Fig. 16 Rezervația natura lă Farcău -Lacul Vinderel -Mihaile cu
8. Rezervația naturală Piatra Rea se află în partea estică a versantului nordic al Munților Rodnei nu
departe de Complexul turistic Borșa. Rezervația este parte componentă a Parcului Național Munții Rodnei –
rezervație a biosferei – fiind încadrată în categoria a patra de arii protejate. În suprafață de 150 ha, acest spațiu
ocrotit cuprinde masivul calcaros -cristalin cu același nume ce adăpostește frecvente fenomene crastice ,
precum și cascada Izvorul Cailor. Flora din rezervația Piatra Rea se bucură încă de prezența speciei ghințura și
floarea de colț.
Este de reținut că în perimetrul acestei arii ocrotite, în urmă cu circa 20 de ani a fost descoperită o specie
rară de rozătoare, șoarecele de Tatra. Rezervația naturală Piatra Rea, pe lângă importanța floristică, faunistică,
speologică și geologică prezintă și o mare valoare peisagistică, turistică. Nu trebuie u itat nici faptul că aici a
fost capturat trofeul de capră neagră – record mondial declarat la expoziția internațională de la Viena în anul
1910.
Fig. 17 Rezervația floristică Piatra Rea
9. Rezervația geologică ,,Creasta Cocoșului” se află la altitudine a de 1438 m, în Munții Gutâi,
botezată cum nu se poate mai sugestiv de localnici. De fapt, stânca proiectată spre cer ca o creastă de cocoș,
reprezintă o porțiune dintr -un vechi crater vulcanic. Pentru aspectul său impozant, unic și sălbatic a fost
declara tă rezervație geologică. Din punct de vedere peisagistic, această rezervație naturală constituie un
veritabil simbol turistic al zonei, indiferent de anotimp. Rezervația geologică ,,Creasta Cocoșului”, o ,,perlă” a
Munților Gutâi, face parte din patrimoniu l de frumuseți naturale dăruit cu generozitate acestui colț de țară.
Fig. 18 Rezervația naturală ,,Creasta Cocoșului”
10. Rezervația de castani comestibili de la Baia Mare este una di rezervațiile forestiere de certă
valoare științifică, economică și peisagistică unde arborele de castan comestibil din bazinul băimărean este un
obiectiv natural ocrotit din anul 1962, fiind cea mai renumită rezervație de acest fel din țară.
Primele mențiuni documentare despre castanul din zonă apar cu 400 d e ani în urmă, dar el figurează pe
cel mai vechi sigiliu al orașului Baia Mare încă de pe la mijlocul secolului al XIV -lea.
Importanța deosebită a căstănișurilor din zona Baia Mare, faptul că ele reprezintă o curiozitate a
vegetației pentru județul nostru ne obligă la o atitudine corespunzătoare față de această specie rară. Rezervația
trebuie să se bucure mai mult de atenția dascălilor care sunt datori să organizeze excursii, să facă cunoscută
elevilor valoarea științifică și peisagistică a acestor locuri.
Fig. 19 Rezervația de castani comestibili din Baia Mare
Pe lângă rezervațiile descrise mai sus, în Maramureș există și rezervații de mlaștină oligotrofă:
Vlăscinescu, Tăul lui Dumitru, Lacul Morărenilor, mlaștina Iezerul Mare; rezervații speologice: Pe ștera Izei,
peștera Vălenii Șomcutei, rezervația naturală ,,Cheile Babei”.
Monumente ale naturii din Maramureș
Având în vedere importanța științifică și raritatea unor specii de plante și animale, au fost declarate
monumente ale naturii:
– opaițul (fi g.
– lingureaua (fig.
– floarea de colț (fig.
– ghințura galbenă
– bulbucii de munte
– laleaua pestriță
– smârdarul
– arbori seculari ocrotiți: tisa, zâmbrul, Chiparosul de la Coltău (fig. 20), Stejarul din Baia Mare ,
arbor ele mamut de la Ardusat (fig. 21 ).
Fig. 20 Chiparosul de la Coltău
Fig. 21 Arborele mamut de la Ardusat – monument al naturii
Specii de animale ocrotite din Maramureș:
– capra neagră (fig. 11)
– râsul
– zăganul
– acvila de stâncă
– cocoșul de mesteacăn
– cocoșul de munte
– lostrița (fig. 22)
Fig. 22 Lostrița
CAPITOLUL II
ACTIVITĂȚI EXTRAȘCOLARE
2.1. ȘCOALA ȘI EDUCAȚIA ECOLOGICĂ
Etica ecologică, formarea unei concepții care să conducă la înțelegerea complexității relațiilor din
natură, interdependența și condiționarea reciprocă a fenomenelor biologice presupune un efort și o investiție
pentru școală și societate, care își vor arăta roadele incontestabile în timp. De aceea se recomanda să aplicăm
o profilaxie ecologică și nu una curativă, în sensul că e mult mai ușor să prognozăm, s ă prevenim anumite
dezechilibre sau fenomene negative în natură, decât să le constatăm când în cele mai dese cazuri intervenția
omului se dovedește a fi tardivă.
Informații legate de legile care guvernează în cadrul ecosistemelor naturale, al biocenozelor ,
mecanismelor complexe, ca și elementele ce vizează educația ecologică se adresează cu precădere elevilor,
studenților dar și populației active, tuturor celor care îndrăgesc natura. Printre factorii educaționali de cea mai
mare importanță care contribuie la formarea conștiinței și a unei gândiri ecologice sau la crearea și consolidarea
unor atitudini, abilități, capacități, aptitudini și deprinderi de conservare a naturii, este învățământul. Doar
dascălul știe să dezlege enigma meandrelor întortocheate al e educației, domeniu care presupune sacrificiu și
răbdare.
Educația ecologică trebuie promovată începând cu învățământul preșcolar până la absolvenții de
facultate. În domeniul conservării naturii este cazul să acordăm atenție sporită caracterului concret , practic
aplicativ, ceea ce corespunde și interesului dovedit de elevi.
Contactul cu natura care ține și de un impuls interior al școlarului, organizarea unor ieșiri în natură
trebuie să -i preocupe pe dascăli și elevi începându cu cele mai mici clase, un de în cadrul unor discipline cum
ar fi Cunoașterea Mediului sau Geografia României sunt prevăzute capitole sau lecții speciale care se pretează
la cunoașterea împrejurimilor, de exemplu: „Locul natal”, „Animale și plante ocrotite”, „Omul și mediul
înconjur ător”. Este cunoscut faptul că elevii dovedesc receptivitate și interes pentru problemele noi în care
educatorul, învățătorul, profesorul investește puțină pasiune, dar și dragoste strecurată cu abilitate alături de
informație care va fi pigmentată cu unel e curiozități atent selectate.
O prezență obligatorie pe întreg parcursul transmiterii de cunoștințe este factorul afectiv -emoțional. În
acest mod se va stabili aceeași lungime de undă, emițătorul, profesorul va intra în rezonanță cu receptorul,
elevul, iar succesul va fi pe deplin asigurat. Este important ca problema conservării naturii să nu se limiteze
strict la disciplina biologie. Aici se impune cu necesitate o abordare și o cooperare interdisciplinară. Multe
lecții de geografie, chimie, fizică, diri genție și altele se pretează de minune la formarea conștiinței ecologice,
pornind de la ideea că nu poate exista un om sănătos într -o natură care se găsește în agonie. De altfel, ecologia
are toate șansele să devină una din științele fundamentale ale viito rului.
O recomandare care poate suna și ca un fel de avertisment ne -o face biologul american Barry
Commoner care spune „ trebuie să învățăm cum să restituim naturii bogăția împrumutată de la ea”.
Învățământul de toate gradele este chemat să renunțe la como ditate, să promoveze activități de cercetare
științifică, de educație ecologică și să practice cu mai multă îndrăzneală excursiile, drumețiile în grup,
expedițiile, care se știe oferă valențe educative și instructive nebănuite ce se cer mai bine valorifica te.
În vederea realizării unei educații ecologice, eficiența maximă se obține în afara orelor de clasă, în afara
școlii în laboratorul naturii, prin aplicații în orizontul local, vizite, excursii, expediții sau o serie de acțini
practice privind îngrijire a și întreținerea spațiilor verzii, a pomilor și a arborilor care pot fi și monumente ale
naturii, prin participarea la acțiuni de re împădurire, plantări de pomi.
Cu asemenea ocazii se formează nu numai deprinderi, ci se consolidează sentimentul de dragos te și
respect față de natură, față de bogățiile și frumusețiile patriei, se dezvoltă la elevi spiritul de inițiativă,
capacitatea de observație, investigație și cercetare, îi deprinde cu munca independentă. Excursiile organizate,
pe lângă scopuri ecologice trebuie să includă și activități recreative, diverse jocuri didactice, concursuri care
să ofere elevilor momente de odihnă și relaxare. Elevul va realiza în aceste împrejurări faptul că protecția
mediului și conservarea naturii nu se face în dauna omului, ci dimpotrivă, prin aceasta se asigură bunăstarea și
prosperitatea omenirii. El va percepe în acest mod locul și rolul omului în cadrul naturii, se va convinge singur
că sursele și resursele naturale nu sunt inepuizabile, gestionarea rațională a acestor b ogății trebuie să primeze
în locul dezordinii, haosului și amestecului brutal în treburile interne ale naturii. Se poate aprecia că natura este
generoasă cu noi, motiv pentru care nu avem dreptul să o socotim „un sac fără fund” ci mai degrabă avem
datoria să o ocrotim cu maximă grijă ca pe un bun de preț al tuturor.
Pasiunea profesorului, abodarea științifică a acestei problematici îl vor determina pe elev să se
autoimplice și să -i întărească sentimentul de responsabilitate precum și dorința de a acționa p ersonal. Printre
modalitațile accesibile de abordare a educației ecologice, a vastei problematici legate de conservarea naturii
merită experimentată cu mai mult curaj observația, investigația, cercetarea, desigur la nivelul elevilor. Simplul
îndemn, oricât ar fi el de insistent privind conservarea naturii, dacă nu este argumentat și fundamentat științific
nu are sorți de izbândă.
Obesrvația, investigația întreprinse începând cu orizonul local la care își aduc aportul elevii în mod
nemijlocit poate constitu i o modalitate inovatoare dar și reformatoare în învățământ. În condițiile în care
învățământul nostru se dorește reformat și performant și trece prin profunde transformări se cer eliminate o
serie de carențe precum supraîncărcarea, învățarea mecanică. Se dorește un transfer de la învățământul
reproductiv la unul formativ în care rolul dascălului de artizan de caractere și suflete este unul esențial.
Bazându -ne pe manualele alternative merită să acordăm credit deplin puterii de discernământ precum
și creat ivității profesorului. Avem datoria să stimulăm și să cultivăm toate capacitățile, puterea de analiză și
sinteză, imaginația elevului. Profesorul va încuraja și va promova acele răspunsuri care demonstrează
participarea activă și care presupun elemente ori ginale ce reflectă personalitatea elevului. Promovând excursia,
drumeția, pe lângă înarmarea cu cunoștințe temeinice, îi deprindem pe elevi cu explorarea și cercetarea,
împletind în chip aromnios folosirea în mod util și educativ a timpului liber. Nu sunt neglijate nici spiritul de
echipă, într -ajutorarea, altruismul care pot fi cultivate cu asemenea ocazii.
Dacă sunt bine dirijați elevii participă cu entuziasm la activități practice care se referă la întocmirea
unor ierbare, insectare, acvarii, terrarii la monitorizarea populațiilor unor păsări sau cuiburi de păsări, la
relizarea unor „căsuțe” sau cuiburi artificiale „cantine” pentru păsărele în sezonul rece sau a unor panouri
cuprinzând fotografii cu specii de plante și animale ocrotite. Asemenea activită ți ecologice cu caracter practic –
aplicativ merită a fi stimulate și popularizate cu diverse ocazii.
Toate acestea conduc la consolidarea cunoștințelor științifice, contribuie la sesizarea intercondiționării
fenomenelor naturale, se va interpreta mai bine ce înseamnă un ecosistem, o biocenoză, relația dintre specii,
armonia, echilibrul în natură. Atitudinea de constatare, contemplare se cere urgent transformată în fapte
concrete, în acțiuni de către noua generație care demonstrează disponibilități și resurs e nebănuite și în acest
domeniu. Este cunoscut faptul că ariile protejate precum și monumentele naturii prezintă pe lângă importanța
științifică, didactică, pedagogică, turistică și una educativă de prim rang, vizând în cel mai înalt grad
afectivitatea. Un ele obiective naturale ocrotite încorporează în plus o semnificație literară, istorică sau culturală
aparte. Așa este cazul Rezervației de pini de la Comja -Seini care eternizează numele luceafărului poeziei
românești EMINESCU sau „Teiul Unirii” de la Băseș ti care evocă o pagină glorioasă din istoria neamului,
contribuția adusă de marele tribun și patriot Gheorghe Pop de Băsești la Actul Unirii din 1918.
Excursiile pot avea în consecință și un caracter tematic, lărgind treptat și în mod concentric orizontul
explorat, vizitând ariile protejate din zonă, iar în final se poate aborda chiar rezervația biosferei Pietrosul
Rodnei .
La nivelul unităților de învățământ, al cercurilor de elevi, se pot constitui patrule ecologice sau alte
forme active care să ia în cu stodie rezervații, arbori ocrotiți monumente ale naturii, să aplice tăblițe indicatoare,
să răspundă de trasee turistice pe care să le întrețină sau să le refacă. Se poate participa de asemenea la acțiuni
de renaturare sau de reconstrucție ecologică, în co operare cu factori de specialitate interesați. În vacanțele
școlare și nu numai se recomandă organizarea unor excursii, tabere școlare specializate și concursuri pe teme
ecologice, tabere -curs cu profesori, elevi sau studenți, acțiuni de ecologizare a unor spații, plantare de puieți
cu deosebire în mediul urban.
Având în vedere faptul că ocrotirea naturii este abordată suficent de sporadic, timid și telegrafic în
manualele școlare, ținând cont de bogăția și importanța științifică a ariilor protejate din M aramureș, profesorul
are datoria să completeze cunoștințele elevilor cu cele mai semnificative aspecte legate de acest domeniu.
Bogăția, varietatea, diversitatea floristică și faunistică din rezervațiile naturale ar putea fi mai eficient
exploatată de cătr e cadrele didactice, elevi și studenți care pot opta pentru teme ecologice de cercetare și studiu.
Numai printr -un efort conjugal desfășurat cu resposabilitate începând cu clasa, școala, curtea, spațiul verde,
parcul din localitate, excursiile, drumețiile, contin uând cu măsuri la nivel regional, național și internațional, se
poate interveni pentru conservarea activă a naturii care aparține în egală măsură și generațiilor viitoare.
1 aprilie este decretată „Ziua Internațională a păsărilor”, ocazie ce prilej uiește instalarea unor „căsuțe”
pentru păsărele în diferite locuri potrivite (grădini, parcuri) cunoscând faptul că s -a redus îngrijorător numărul
copacilor bătrâni în scorburile cărora acestea își amenajau de preferință cuibul.
Iubitorii micilor zburătoa re vor avea grijă ca în sezonul rece să instaleze „cantine” pentru păsărele care
cu siguranță nu vor întârzia să răsplătescă acest efort. Organismele europene de profil susțin nevoia ocrotirii
tuturor speciilor de păsări în perioada reproducerii și recoman dă includerea pe lista speciilor ocrotite a unor
vertebrate inferioare – batracieni, reptule sau chiar nevertebrate. Deosebit de important este să protejăm
habitatul și nu doar o specie sau alte. Aceasta constituie o nouă concepție acceptată în unanimitate în ecologia
modernă.
Un rol tot mai important în vasta problematică legată de educația ecologică revine și mijloacelor de
informare în masă (presă, radio, televiziune, internet) al căror efort ar fi cazul să aibă un caracter permanent,
să fie intensifica t și mai bine coordonat atât pe plan național cât și local.
Este momentul să semnalăm și să subliniem faptul să municipiul Baia Mare și împrejurimile se
confruntă cu probeleme serioase legate de degradarea mediului, cu grave implicații în toate domeniile, în plan
economic, social și mai cu seamă biologic. Este afectată vegetația, flora spontană, culturile agricole, livezile,
animalele, precum și sănătatea omului. Dintre poluanții din zonă cităm: plumbul, oxizii de sulf, cuprul, zincul,
arsenicul, cadmiul, manganul, cianura etc. Plumbul este considerat „inamicul public numărul 1” pentru
băimăreni, un flagel silențios, perfid cu implicații devastatoare mai cu seamă pe termen lung, afecânt în
consecință fondul genetic. Poluanții acționează ca factori mutageni, conduc la diminuarea rezistenței la boli,
determină o reducere a longevității, produc maladii cardiovasculare, respiratorii, cancer, boli ale sistemului
nervos, anemii etc. Poluarea afectează întreg spectrul faunistic. O confirmare certă a cestei afirmați i o
reprezintă dispariția albinei, a rândunicii precum și reducerea drastică a vânatului mare și mijlociu din pădurile
învecinate.
Pe plan vegetal, dispariția lichenilor, adevărate „barometre vii” față de poluare înseamnă o altă
conformare incontestabilă pe acest plan.
Printr -un efort conjugat la care și -au adus aportul principalele unități poluatoare din Baia Mare în anul
2001 s -a reușit tipărirea lucrării „Conduită ecologică”, ghid de orientare practică destinat învățământului
preuniversitar din oraș. E ste un experiment în premieră națională ce se aplică la o parte din școlile pilot din
municipiu, care pe lângă informații și -a propus formarea și consolidarea la elevi a unor abilități, deprinderi și
aptitudini menite să conducă la prevenirea și diminuarea efectelor poluării. Ceea ce caracterizează acest demers
este caracterul pragmatic, concret al activităților, cea mai mare parte a timpului desfășurându -se în natură.
Micii ecologiști organizați în „Clubul verde” în cadrul orelor opționale și -au propus acț iuni de ecologizare,
plantări de puieți, realizarea unor spații verzi promovându -se creativitatea, autoimplicarea și munca în echipă.
Poluarea rămâne o provocare majoră pentru viitorul omenirii impunându -se măsuri ferme de prevenire,
diminuare, combatere și stopare a acestui flagel la nivel global. Viața trebuie apărată cu orice preț, iar ecologia,
un domeniu fără frontiere se cuvine să fie reconsiderată.
La niveul județului Maramureș un grup de iubitori ai naturii și -au propus să înființeze fundația
„Mar amureșul verde” după modelul „Green Network” din Danemarca, prin aceasta făcând populația mai
conștientă de relația ei cu natura și asigurarea că aceste relații sunt durabile. Afișele cu tematică, desenele,
diapozitivele și materialul final vor completa ed ucația ecologică de la copilul de grădiniță până la cetățeanul
adult, încercând prin acestea să fie aduse ariile protejate în sala de clasă sau pur și simplu în casa omului. Cel
mai important lucru deci, este educația ecologică în scopul dezvoltării spirir tului civic, conducând la formarea
unei conștiințe și a unei gândiri ecologice despre natură. Rezultatul educației ecologice va trebui să fie o
comportare atentă, corectă și responsabilă față de natură .
2.2. Observația, metodă și mijloc de realizare a educației ecologice
Natura țării noastre, bogată și diversificată constituie un minunat cadru ce stă la dispoziția învățătorului
sau profesorului în efortul său de a -i îndruma pe elevi spre deslușirea tainelor lumii vii. Observațiile în mediul
natural pot și trebuie să fie completate în permanență cu cele din laboratorul de biologie, pe organismele vii de
la colțul botanic al acestuia.
Observația de lungă durată este construită de profesor și elevi pe baza observațiilor de moment
prilejuite de orele petrecute în grădini, parcuri, în cadrul lecțiilor excursii. Prin orice moment petrecut în natură,
profesorul va avea informații, argumente, pentru lecțiile ce necesită observații de lungă durată. Trebuie doar
să conștientizez e elevii de aceea se observă și să -i solicite în permanență, să noteze observațiile, să le analizeze,
și să le explice.
Elevii observă în perioade mai mari de timp dezvoltarea unor plante sau relațiile dintre plante într -o
asociație vegetală. Ei urmă resc însă și fenomenele meteorologice precum și bioritmul organismelor vii,
marcând de fapt evoluția ritmică a activității ecosistemelor de -a lungul unui an. Această activitate de urmăriere
a naturii nu este nouă pentru elevi, deoarece încă din învățământul pr eșcolar cunosc noțiunea de „Calendar al
naturii”.
La clasa a IV -a reluarea acestor procedee de lucru determină apropierea conștientă a elevilor de natură
și valorificarea unui bagaj important de informații legate de ritmurile biologice. Posibilități de re alizare a
observațiilor de durată oferă orice școală, chiar și cele situate în zonele intens urbanizate, deoarece pretutundeni
se găsesc zone verzi, cu parcuri și grădini accesibile. Este necesar să obișnuim elevii cu observarea nu numai
a fenomenelor cu c aracter spectaculos sau a curiozității biologice ci și cu observarea atentă și minuțioasă a
unor aspecte obișnuite, ca de exemplu mersul vremii, îngălbenirea și căderea frunzelor arborilor, etc. În acest
fel educăm spiritul de observație, răbdarea, conștii nciozitatea și inițiem elevii în tehnica elementară a orcărei
activități științifice: capacitatea de a înregistra fenomenele observate și de a medita asupra lor. Observațiile
pentru calendarul naturii îmbină o serie de informații pe care elevii le au de la obiectul științe clasele II -IV, de
la geografie, pregătind terenul pentru însușirea unei serii de noțiuni pe care ei le vor studia pe larg abia în clasa
a VI-a la fizică, sau în clasa a VII -a la chimie. Ei vor completa diverse scheme și metode de înregist rare și de
prelucrare a observațiilor, pe baza cărora se pot realiza calendare individuale ale elevilor sau calendarului
laboratorului.
În general observarea concretă a organismelor, țesuturilor celulelor, organelor, fenomenelor este
însoțită de mijloace de învățământ și de surse de informare care să -l conducă pe elev la descoperiri. Alegerea
mijloacelor de învățământ și a surselor de informare este determinată de tipul de învățare. Dacă, de exemplu
se învață noțiuni concrete, sursa de informare poate fi m anualul, alte cărți sau fișe de lucru. Acestea vor
cuprinde îndrumarea observației spre a -l pune pe elev în situația de a deduce caracterele esențiale ale obiectului
sau fenomenului. Observarea concretă poate fi de scurtă durată în cadrul unei lecții sau o lecție întreagă.
Observația de timp mai îndelungat se referă la condițiile naturale a creșterii și dezvoltării plantelor, observarea
biologiei dăunătorilor, ecologia plantelor. Observarea concretă ca formă a muncii independente a elevilor,
poate fi macros copică (material natural viu și conservat), microscopică (celula, țesuturile, organele mici,
organismele microscopice), observarea concretă pe bază de disecții și module biologice (viermi, moluște,
batracieni, mamifere mici).
2.3. Forme de organizare a lec țiilor
Alegerea formei de organizare a lecției cere ca învățătorul să țină seama de natura conținutului și
caracteristicile obiectivelor, de vârsta elevilor, de tipul de învățare propus, de conținuturi și obiective, de
mijloacele existente. Didactica mode rnă lasă învățătorului posibilitatea adoptării unei multitudini de variante
de lecții:
– lecția de comunicare și însușire de noi cunoștințe, cu variante de lecție bazate pe învățarea prin
receptare;
– lecția de elaborare a cunoștințelor și dezvoltarea strategi ilor cognitive, cu variante de lecții bazate
pe învățarea prin descoperire, prin cercetare;
– lecția de formare a priceperilor și deprinderilor cu variante de lecții bazate pe învățarea prin
rezolvare de probleme, sistematizare, generalizare, analiză și sint eză;
– lecții de aplicații practice, cu variante de lecții bazate pe lucrări practic -aplicative, lucrări
experimentale, exersare pe simulatoare, pe computer;
– lecția de evaluare cu variante de verificare și apreciere, de lucrări practice și aprecieri, de lucr ări
scrise, de analiză și corectare a lucrărilor scrise.
Tipologia modernă a lecțiilor este deschisă spre perfecționare, tendința actuală fiind spre creșterea
ponderii lecțiilor cu valoare formativă și a lecțiilor de evaluare.
Stabilirea strategiilor didac tice presupune respectarea concordanței dintre obiectivele operaționale și
sarcinile de învățare – evaluare, precum și dintre metodele didactice și mijloacele de învățământ.
Științele naturii ca disciplină de învățământ vizează observarea și perceperea lum ii în întregul său, cu
componentele, procesele și fenomenele caracteristice, ca și învățarea prin înțelegere și aplicare. De aceea
demersul didactic la clasa a III -a – a IV-a trebuie deplasat de la „ce se învață” la „de ce se învață”. Această
deplasare poa te determina un dublu beneficiu:
– de stimulare a copilului care vede utilitatea propriei munci prin competențele pe care le dobândește;
– de creștere a caracterului formativ al învățării.
Ora de științe la clasele a III -a și a IV -a îi oferă elevului o posibil itate mult dorită de care nu toate
obiectele de studiu dispun. Este vorba de o variată și complexă activitate individuală cu rezultate imediate,
vizibile, ușor măsurabile. Acest tip de activitate posibila datorită îmbogățirii bazei materiale a studiului
științelor naturale, ca și elaborării unor materiale ajutătoare de tipul fișelor de lucru contribuie la dezvoltarea
capacității elevului de a gândi și acșiona independent, oferind și învățătorului controlul clar și eficient al
învățării realizate de elevi. A ctivitatea individuală a elevului la lecția de biologie vizează pe lângă însușirea
independentă a unor cunoștințe, utilizarea unor metode de investigație ca: observația, experimentul, descrierea,
comparația, clasificarea.
a) Lecția din laboratorul de biolo gie este o activitate prioritară de formare a unor abilități motrice,
practice, un punct de pornire ce, stimulând gândirea elevului îl călăuzește spre însușirea cunoștințelor.
Printre deprinderile motorii ce se formează aici, un loc însemnat îl ocupă depri nderile de mânuire a
instrumentarului de laborator, deprinderi legate de diferite tehnici de observare și investigare: microsopie,
disecție, tehnică experimentală.
b) Lecția pe teren ce cuprinde lecțiile desfășurate în natură, pe lotul experimental, vizite la muzee,
excursii și drumeții pentru colectarea de materiale biologice, dă posibilitatea elevilor de a înțelege și a explica
multe fenomene ce condiționează însăși viața, relația omului cu mediul înconjurător precum și impactul
activităților umane asupra mediului.
Odată cu accentuarea procesului de dispariție a unor specii de plante și animale ca urmare a
intervențiilor nechibzuite ale omului asupra naturii a crescut importanța și numărul grădinilor botanice și
zoologice, a muzeelor și a rezervațiilor n aturale care au și o importanță didactică deosebită.
1. Vizitele didactice se pot face cu elevii în parcuri și grădini botanice, zoologice, muzee și stațiuni de
cercetări. Aceste activități trebuie organizate în funcție de scopul urmărit cât și de condiți ile specifice locului
unde se face vizita. Indiferent ce temă se propune pentru urmărire, în organizarea și desfășurarea vizitelor
didactice trebuie să se țină seama de anumite cerințe:
– obiectivul vizitei să se axeze pe probleme care au fost studiate sa u se vor studia în cadrul unei teme
mari pentru a contribui la completarea, sistematizarea și aprofundarea cunoștințelor științifice;
– se va solicita ajutorul unui îndrumător științific din instituția unde se face vizita pentru a ajuta
învățătorul în cuno așterea problemelor ce urmează a fi dezbătute cu elevi;
– se anunță elevilor data când se va desfășura acțiunea, tema și scopul ei.
Prin organizarea acestor vizite se creează posibilitatea ca elevii să cuprindă într -un tot unitar
cunoștințele însușite în legătură cu evoluția și perfecționarea treptată a regnului vegetal și animal, cu
reprezentanții caracteristici ai florei și faunei țării noastre și ai altor țări și continente, cu relațiile trofice ce se
stabilesc între diferite specii.
Una di ntre vizitele efectuate cu elevii clasei a III -a a fost la Muzeul de Istorie Naturală, lecția având
tema „Viețuitoarele dispărute și pe cale de dispariție”. Elevilor li se prezintă imagini și li se pun întrebări:
– Ce se întâmplă dacă sunt vânate prea multe animale?
– Dar dacă sunt pescuiți prea mulți pești?
– Ce simți din cauza fumului produs de fabrici și mașini?
După ce elevii răspund la întrebări, împreună vom descoperi ce activități ale omului pot duce la
dispariția unor viețuitoare. Concluzionăm apoi că înt re plante, animale și mediul în care trăiesc există o foarte
strânsă legătură. Solul, apa, aerul, lumina și căldura sunt factori de mediu care influențează viața plantelor și a
animalelor.
Prin activitățile lui, omul poate transforma acești factori de medi u. Uneori solul, apa și aerul pot fi
poluate, adică otrăvite cu substanțe care dăunează plantelor și animalelor. Fumul produs de fabrici, de mașini
poluează aerul și împiedică lumina și căldura de la soare să ajungă pe pământ. În sol și în apă oamenii arun că
uneori substanțe otrăvitoare care îmbolnăvesc sau chiar omoară viețuitoarele din aceste medii. Viața plantelor
și a animalelor este în pericol din cauză că oamenii distrug pădurile, vânează și pescuiesc fără masură. Ei
provoacă astfel dispariția unor sp ecii de plante și animale.
Pentru a preveni dispariția unor viețuitoare, oamenii le -au declarat monumente ale naturii, iar locurile
unde trăiec au fost transformate în rezervații naturale. Aceste plante și animale sunt ocrotite de lege, adică
omorârea sau distrugerea lor este pedepsită.
2. Excursiile sunt alte forme de organizare a lecțiilor pentru învățarea științelor. Acestea cuprind ieșirile
pe teren de mai lungă durată, care permit realizarea cu elevii a unui ansamblu întreg de obiective atât de
instructive cât și educative. Importanța excursiilor rezultă din specificul condițiilor de muncă pe care le oferă
acestea, determinând formele de activități posibile și influențând și varietatea tipurilor de învățare. În cadrul
excursiilor se realizează un co ntact nemijlocit al elevilor cu obiectele de studiu, fapt ce impune o pondere
însemnată, în ansamblul activităților, a observațiilor concrete. Pe baza acestora se vor forma la elevi concepte
concrete necesare învățării altor capacități superioare.
Datorit ă posibilităților de efectuare a unor investigații bazate pe observarea concretă, în cadrul
excursiilor se vor putea forma la elevi pe bază solidă și reală, capacități superioare ce implică învățarea de
regului de diferite complexități, rezolvări de proble me, strategii.
În decursul rezolvării sarcinilor de investigație elevii cunosc și exersează utilizarea diferitelor metode
de cercetare specifice biologiei, însușind și deprinderi motrice, lanțuri de desprinderi motrice și învățând unele
algoritmuri legate de colectarea materialului biologic, de luarea unor eșantioane, de mânuire a unor aparate.
Deferitele activități desfășurate de către elevi în cadrul excursiilor și însuși contactul direct cu natura,
oferă impresii personale puternice, ceea ce favorizeaz ă învățarea unor noi noțiuni precum și retenția și
memorarea lor și a celor cunoscute anterior.
Datorită marii verietăți a organismelor și complexității fenomenelor din natură, chiar și în cadrul
limitării obiectelor de cercetare, la elevi de dezvoltă mai ales în urma excursiilor repetate spiritul de observație.
Cu timpul și în cazul stabilirii și organizării corespunzătoare a sarcinilor de investigare, elevii vor reuși să
surprindă din ce în ce mai multe și mai subtile aspecte ale vieții. Excursia didacti că facilitează utilizarea de
către învățător în munca cu elevii, a unei mari varietăți și combinații deosebite de metode și procedee didactice.
Alături de observarea concretă și demonstrarea se vor utiliza exercițiile, conversația și explicația, toate aces tea
într-un context problematizat al procesului de predare -învățare ce se realizează.
Excursia este un bun prilej pentru realizarea verificării și evaluării performanțelor elevilor inclusiv
autoevaluarea. O verificare cuprinzătoare se va face după prelucr area ulterioară a materialului colectat și
datelor înregistrate în excursie dar se va realiza și o verificare pe parcurs, învățătorul urmărind corectitudinea
efectuării de către elevi a diferitelor sarcini, a luării eșantioanelor, a notării în fișele sau c aietele de observații.
Excursiile sunt deosebit de importante sub aspect educativ, învățătorul are posibilitatea să -l observe pe
elev în cele mai variate situații în vederea cunoașterii lui cât mai bine. Valența educativă a excursiilor se
manifestă în pri mul rând prin dezvoltarea la elvi a dragostei și a unui simț de răspundere față de natură.
Elevul cunoscând natura o va îndrăgi și o va aprecia, iar în cazul în care excursiile sunt concepute,
organizate și desfășurate corespunzător, cu activități ale ele vilor de ocrotire a naturii cum ar fi: cunoașterea și
ocrotirea speciilor rare de plante și animale, confecționarea și instalarea de scorburi artificiale pentru păsările
folositoare, i se va forma o atitudine corectă față de natură și mediul înconjurător. Punându -li-se întrebarea
„Cum prețuim și protejăm natura în excursii și drumeții?” se vor sublinia următoarele:
– nu trebuie să se facă focul în pădure în nici o împrejurare;
– nu se aruncă la întâmplare ambalaje, borcane, sticle, cutii, hârtii etc.; toate res turile se introduc într –
o groapă care se acoperă cu pământ, nisip sau pietre;
– nu se scrie numele pe scoarța copacilor, stânci, stâlpi, indicatori, pereții peșterilor sau în alte locuri;
– nu se rup stalactitele și stalagmitele din peșteri;
– nu se rup plantele rare care sunt ocrotite prin lege;
– nu facem rău animalelor.
Încheierea excursiei este o fază obligatorie și se realizează după întoarcerea acasă. Ea cuprinde
determinarea, sistematizarea materialului colectat, realizarea unor colecții, analiza generală a rezultatelor
excursiei, evidențierea sistematică în vederea asimilării principalelor cunoștințe, verificare capacităților
preconizate prin stabilirea performanțelor cu ajutorul unui test.
CAPITOLUL III
CERCETARE ȘTIINȚIFICO -PEDAGOGICĂ
Excursia științifică – lecție metodică la Muzeul din Sighet
Deși științele ca obiect școlar cu un profund caracter practic și aplicativ, impune ca o parte din lecție să
se desfățoare în afara clasei, în natură, ponderea lecțiilor o dețin totuși orele care se desfășoară în laborator sau
în sala de clasă. De aceea excursia științifică realizată o dată sau de două ori pe semestru dă posibilitatea elevilor
să observe într -un mod dirijat, științific natura înconjurătoare fiind una dintr e principalele metode de realizare
a educației ecologice la elevi.
Excursia științifică este un excelent prilej pentru cunoașterea plantelor și animalelor, a relațiilor dintre
organismele vii, a influențelor pozitive și negative, ale prezenței umane și co nservării mediului înconjurător.
Cunoașterea directă, observarea, descoperirea, învățarea dirijată de învățător în contactul cu lumea vie pare
mult mai evidentă, mai simplă și mai logică decât cea realizată studiind manualul, materialul didactic sau
desene le din caiet.
Lecția excursie necesită o pregătire minuțioasă din partea înățătorului în ceea ce privește planificarea
și proiectarea judicioasă, alegerea itinerarului exploatabil la maximum pentru scopul lecției, dar și accesibil
din toate punctele de ve dere. După desfășurarea aplicațiilor practice învățătorul va trebui sa verifice cu elevii
toate datele și informațiile culese, să -i conducă spre o analiză pertinentă a celor observate, spre relevarea
adevărurilor investigate.
Excursia științifică este și prilejul de a cunoaște altfel elevii, fără barierele deseori rigide ale băncii de
elev și ale catedrei profesorului. Felul în care elevul se poartă, se manifestă în raport cu colegii, colaborează
ușor sau nu, răspunde cerințelor de lucru, este apt să -și însușească tehnici de lucru, este ordonat sau nu cu
materialul recoltat, este interesat de ceea ce vede, face sau poate realiza tot ceea ce este necesar ajută cadrul
didactic să cunoască elevul cu care va lucra într -un timp scurt și cu mult mai mare eficienț ă. Tot ceea într -o
fișă de observații psiho -pedagogice rămâne printre rânduri, într -o excursie științifică apare calar, fără echivoc,
învățătorul aflând exact cu cine lucrează.
Împreună cu elevii clasei a IV -a am organizat o lecție excursie la Muzeul din Sighet. Deplasarea se face
cu trenul, de la Petrova la Sighet fiind 36 km. Elevii au fost sfătuiți să folosească în această escursie un
echipament adecvat timpului și locului, să aibă asupra lor un carnet de notițe și un creion, mâncare și apă. La
ieșirile cu trenul ce au un caracter de lucru și abia în al doilea rând un caracter de agrement, trebuie sa se evite
gălăgia exagerată, intrarea în zone și locuri nepermise. Elevilor li s -a atras atenția să nu rupă plante și să nu
colecționeze exemplare vegetale d ecât după indicația învățătorului. Atitudinea corectă a elevilor excursionițti
constă și în pastrarea și respectarea normelor elementare de comportare civilizată .
Prezentarea cercetării pedagogice
Tema: Mediul de viață al plantelor și animalelor (lecția -excursie)
Scopul cercetării: stabilirea unor repere esențiale privind mediul de viață al plantelor și animalelor,
componentele mediului, identificarea unor metode de investigare și recoltare a materialului vegetal în teren
precum și moda lități de înregistrare, prelucrare și analiză a datelor în excursia științifică; percepția naturii ca
pe un mediu de viață vizând formarea unui comportament ecologic și dezvoltarea dragostei față de natură.
Obiectivele și tipul cercetării
Ipoteza
,,Ea est e considerată ca fiind un enunț a cărui valoare de adevăr sau fals este probabilă, potențială și
urmează a fi dovedit prin verificarea în practică.” (Nicola, I., 1996, ,,Pedagogie”, E.D.P., R.A.,București,p.62) .
Didactica modernă pune accent pe latura for mativă a învățării. Acest fapt m -a făcut să pornesc cercetarea de
la următoarea ipoteză , extrasă din „Amintirile turistice ale unui naturalist. Călător pe trei continente” de
Alexandru Borza: „Turismul, pasiunea de aumbla, de a drumări din plăcerea de a cunoaște natura, pentru a
avea satisfacții sufletești, morale și estetice, pentru a te reconforta trupește și sufletește la aer de munte este o
îndeletnicire relativ nouă(…). Pornind la drum trebuie numai să te pregătești sufletește pentru această
împărt ășanie din darurile sfinte ale pămâtului rămase de pretutindeni: prin credința fermă în destinul său de
ocrotire a unui popor vrednic, prin iubirea față de glia strămoșească și farmecele naturii, cu nădejdea într -un
viitor fericit care se făurește atât de substanțial prin contopirea dintre om și fire, pe care o realizează turismul.
Variabilele cercetării:
• Variabila independentă : exercițiul, observația ;
• Variabila dependentă :
– formarea și perfecționarea deprinderilor de recoltare a meterialului biologic, de î nregistrare,
prelucrare și analizare a datelor observate.
– sporirea interesului pentru exersarea deprinderilor formate.
Locul de desfășurare a cercetării:
Muzeul din Sighet
Eșantionul de participanți
Eșantionul de subiecți este reprezentat de 26 de elevi de clasa a IV -a.
Coordonate metodice ale cercetării
Metodele de cercetare pedagogicǎ
,,În mod operațional ea cuprinde ansamblul enunțurilor, metodelor, tehnicilor, procedeelor și
instrumentelor folosite într -o investigație de tip educativ de pe poziția asumatǎ conștie nt a unei paradigme
formative.” (Cojocariu, V., M., 2007, ,,Fundamentele pedagogiei – Teoria și metodologia curriculum -ului –
Texte și pretexte”,Ed. V&I Integral, București, p.77)
– Observația
– Ancheta
– Analiza produselor act ivității
– Testul
– Metoda analizei produselor activității
Organizarea și desfășurarea cercetării
,,Punctul de plecare al oricǎrei cercetǎri este formulare problemei, delimitarea ei dintr -un context mai
larg de fenomene sau din activitatea practicǎ.” (Nicola, I., 1996, ,,Pedagogie”, E.D.P., R.A., București, p.70) .
În desfășurarea cercetării am aplicat o parte din metode, parcurgând trei etape:
a) etapa evaluǎrii inițiale (constatative) – de depistare a potențialului intelectual al elevilor
b) etapa formativ -ameliorativǎ – prin proiectarea și desfășurarea unui experiment formativ, de învățare cu
aplicarea unor tehnici de învățare eficientă și rapidă pe parcursul unitǎților de învǎțare studiate în se mestrul I
de elevii clasei a IV -a la clasa experimentalǎ.
c) etapa de evaluare finală a rezultatelor experimentului, care constă într -o retestare a potențialului intelectual
al elevilor prin aplicarea unor probe și analiza comparativă a rezultatelor.
Test de evaluare inițialǎ
Clasa : a IV-a
Capacitatea : Explorarea, investigarea și analizarea datelor observate
Obiective operaționale:
O1: sǎ rezolve probleme prin adunare;
O2:sǎ rezolve probleme prin scǎdere;
O3:sǎ rezolve probleme simple;
O4:sǎ rezolve probleme cu douǎ operații dupǎ un alg oritm cunoscut;
O5: sǎ compunǎ o problemǎ dupǎ un exercițiu de adunare;
O6: sǎ compunǎ o problemǎ dupǎ un exercițiu de scǎdere.
Itemi:
1. Subliniază regulile potrivite imaginii alăturate. Colorează imaginea!
„Nu faceți focul!”
„Nu călcați iarba!”
„Păstrați curățenia!”
„Nu poluați apa!”
„Jucați -vă în grădină!”
„Nu săriți gardul!”
“Udați plantele!”
2. Scrie care sunt mediile de viață și dă exemple de viețuitoare din fiecare mediu
3. Completează tabelul:
Plante cultivate Plante sălbatice
4. Numește trei utilizări ale apei de către om în gospodărie :
…………………………………………………………………………………………………………….. ………………………………………………………………..
………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………………….. ……..
5. Numește trei materiale care pot fii colectate pentru reciclare și refolosire
• ………………………………….. ………………………………………………………………………………………
• ………………………………………………………………………………………………………
• ……………………………………………………………………………………………………..
6. Scrie A în dreptul enunțurilor adevărate și F în dreptul celor false:
• În toate mediile în care a pătruns omul a făcut transformări.
• Toți factorii de mediu pot polua.
• În rezervațiile naturale pot fi vânate animalele.
• Floarea de colț este o plantă ocrotită de lege.
Punctaj:
I1: 15 puncte
I2: 15 puncte 68 puncte / 68% ( capacitatea rezolutivǎ)
I3: 15 puncte
I4: 20 puncte
I5: 15 puncte 32 puncte / 32% (capacitatea de compunere)
I6: 20 puncte
Total: 100 puncte
Prezentarea, pr elucrarea și interpretarea datelor obținute la testul inițial de eșantionul experimental
Procentul de realizare a obiectivelor la testul inițial
Frecvența calificativelor la testul inițial
0102030405060708090
Obiective%O1
O2
O3
O4
O5
O6
024681012Elevi
Procentul mediu de realizare (68 %)
Rezultate înregistrate în urma aplicǎrii testului inițial de eșantionul de control
Procentul de realizare a obiectivelor la testul inițial
Frecvența calificativelor la testul inițial
Realizat
Nerealizat
020406080
Obiective%O1
O2
O3
O4
O5
O6
0246810
I S B FBElevi
Calificative
Procentul mediu de realizare (59%)
Test formativ
Clasa : a IV-a
Capacitatea :
Obiective operaționale:
– să dea exemple de viețuitoare din diferite medii de viață ;
– să unească vietuitoare cu mediul de viată în care trăiește ;
– să alcătuiască un lanț trofic;
– să completeze valoarea de adevăr a propozițiilor;
– să încercuiască răspunsul corect ;
Itemi:
1. Dă cel puțin trei exemple de viețuitoare care trăiesc în mediul :
a) terestru : _____________________________________________________________
b) aerian : ______________________________________________________________
c) acvatic : _____________________________________________________________
2. Grupează plantele și animalele de mai jos în tabelul dat:
stejar, varză, arici, stuf, coropișniță, broască, liliac, prun, libelulă, fag, păianjen, lup, papură, ciuperci, viermi.
GRĂDINĂ PĂDURE BALTĂ PEȘTERĂ
3. Enumeră :
a) trei plante cultivate de om în grădină : ______________________________________
b) trei animale sălbatice care trăiesc în țara noastră: ______________________________ Realizat
Nerealizat
c) trei arbori din pădurile de foioase: ___________________________________ _______
4. Completează enunțurile următoare:
● Grădina este un mediu ………………… de om .
● În grădina de legume cresc atât plante …………………de om, cât și plante…………….
● Pădurile cu stejari, fagi sunt păduri de ……………………………..
● Pădurile de conifere cresc în regiunile de …………………………..
● ……………….., …………………, ……………… sunt plante de grădină.
● Între viețuitoarele care trăiesc în același mediu se stabilesc relații de…………………..
5. Dă câte un exemplu de lanț trofic :
în grădină: _________________ __________________ ________________
în pădure: _________________ __________________ ________________
în baltă: _________________ __________________ ________________
Punctaj:
I1: 12 puncte 68 puncte / 68% ( capacitatea rezolutivǎ)
I2: 18 puncte
I3: 25 puncte 32 puncte / 32% (capacitatea de compunere)
I4: 15 puncte
I5: 30 puncte
Total: 100 punct e
Prezentarea, prelucrarea și interpretarea datelor obținute la testul sumativ de eșantionul experimental
Procentul de realizare a obiectivelor la testul sumativ
020406080100
Obiective%O1
O2
O3
O4
O5
Frecvența calificativelor la testul sumativ
Procent mediu de realizare (81%)
Rezultate înregistrate în urma aplicǎrii testului sumativ de eșantionul de control
024681012
I S B FBElevi
CalificativeCalificative
Realizat
Nerealizat
Procentul de realizare pe obiective la testul sumativ
Frecvența calificativelor la testul sumativ
Procentul mediu de realizare (65%)
020406080100
Obiective%O1
O2
O3
O4
O5
0123456789
I S B FBElevi
Calificative
Realizat
Nerealizat
Studiind rezultatele se observǎ o creștere de 13% a ra ndamentului școlar la științe la clasa experimentalǎ
de la 68% (procent de realizare la testul inițial) la 81% (procent de realizare la testul sumativ), iar la clasa de
control se înregistreazǎ o crește re de 6% a randamentului școlar de la 59% (procent de realizare la testul inițial)
la 65% (procent de realizare la testul sumativ).
Am observat în continuare gradul în care au fost realizate obiectivele care urmǎresc dezvoltarea capacitǎții
rezolutiv e ale elevilor, acestea fiind realizate în proporție de 85,8% la testul sumativ fațǎ de 69,6% la testul
inițial, înregistrând o creștere de 16,2% la clasa experimantalǎ și la clasa de control o creștere de 9,8% de la
61% la testul inițial la 70,8% la tes tul sumativ, pe când obiectivele care urmǎresc capacitatea de compunere a
elevilor și solicitǎ mai mult gândirea creatoare a acestora au fost realizate în proporție de 70,7%, la testul
sumativ fațǎ de 62,1% la testul inițial, înregistrând o creștere de 8,6 % la clasa experimentalǎ, iar la clasa de
control înregistrând o scǎdere cu 5,7% de la 53,7% la testul inițial la 48% la testul sumativ.
Din datele centralizate se constatǎ totuși o creștere a procentului de realizare de la 68% (la testul inițial) la
81% ( la testul sumativ), o scǎdere a numǎrului de elevi care au obținut calificativul ,,Insuficient” de la 4
(16,6%) la 0 (0%), diminuarea nu mǎrului elevilor care au obținut calificativul ,,Suficient” de la 11 (45,83%)
la 5 (20,9%), o creștere a punctajelor ce se încadreazǎ în calificativul ,,Bine” de la 8 (33,3%) la 10 (41,6%),
iar numǎrul elevilor care au obținut calificativul ,,Foarte Bine” crește spectaculos de la 1 (4,16 %) la 9 (37,5%).
Observând și comparând rezultatele de la clasa experimentalǎ, constatǎm cǎ testul sumativ este situat, prin
rezultatele sale, deasupra testului inițial (realizându -se o creștere de 13%), dar și deasupr a testului sumativ de
la clasa de control (realizându -se o creștere de 16% fațǎ de acesta), demonstrând cǎ mǎsurile de ameliorare
luate au fost eficiente, iar continuarea activitǎții în aceastǎ direcție va avea rezultate îmbucurǎtoare, insistându –
se mai mu lt pe dezvoltarea capacitǎții de compunere de exerciții și probleme a elevilor prin diverse activitǎți
antrenante, de joc.
Frecvența calificativelor la testul initial – Grafic comparativ eșation experimental – eșantion de control
024681012
I S B FBElevi
CalificativeEsantion
experimental
Esantion de
control
Procentul mediu de realizare la testul initial – Grafic comparativ eșation experimental – eșantion de
control
Eșantion experimental (68%) Eșantion de control (59%)
Frecvența calificativelor la testul sumativ – Grafic comparativ eșation experimental – eșantion de control
Procentul mediu de realizare la testul sumativ – Grafic comparativ eșation experimental – eșantion de
control
Eșantion experimental (81%) Eșantion de control (65%)
Realizat
NerealizatRealizat
Nerealizat
024681012
I S B FBElevi
CalificativeEsantion
experimental
Esantion de
control
Realizat
NerealizatRealizat
Nerealizat
La testul final s -au obținut rezultate superioare fațǎ de cel inițial (dar și fațǎ de rezultatele obținute le
testul final de eșantionul de control), elevii dovedind mai multǎ încredere în forțele proprii, posibilitǎți
intelectuale sporite, flexibilitate în gândire, originalitate.
Toate aceste achiziții ale elevilor sunt premise minime ale dezvoltǎrii gândirii și în același timp vin sǎ
confirme ipoteza cercetǎrii: introdu cerea jocului didactic în cadrul orelor de științe contribuie la dezvoltarea
capacitǎții rezolutive/ de compunere a elevilor.
CONCLUZII. PROPUNERI
Rolul primordial formativ al disciplinelor privind cunoașterea mediului impune ca obiectivele informative de
transmitere a cunoștințelor să fie subordonate unor motivații didactice de natură educațională.
Scopul final, obiectivul major al predării -învăță rii științelor trebuie să fie conștientizarea situației
biosociale a omului, educarea acestuia în vederea folosirii chibzuite a tuturor resurselor naturale de pe suprafața
și din subsolul Terrei.
Studiul științelor la clasele mici contribuie la realizări majore ale învățământului cum ar fi de exemplu
cultivarea sensibilității și a dragostei față de natură, prin acțiuni concrete de cunoaștere și ocrotire a frumuseților
și bogățiilor, realizarea educației morale , formarea unor generații cu o conduită etică s uperioară. Aria
curriculară a științelor asigură cadrul optim de realizare a unui învățământ activ în care transmiterea
cunoștințelor de la dascăl la elev i – procedeu tipic învățământului tradițional – este redusă la minimum fiind
înlocuită cu observarea, înregistrarea, experimentarea în natură și în laborator. Disciplina științe se leagă în
mod firesc cu geografia, dar și cu diverse domenii ale literaturii și artei cu care elevii vin în contact atât prin
școală cât și prin alte instituții.
Descrierea anot impurilor, povestirile despre plante și animale, prezentarea naturii de către scriitori,
pictori sau compozitori, constituie posibilități mari de cunoaștere a vieții sub aspect ecologic. Cunoașterea
mediului militează pentru ocrotirea naturii și protecția mediului ambiant, participă activ la educarea civică a
tinerilor, la educația pentru sănătate.
Acțiunile de protejare a plantelor și animalelor, de curățare a mediului, de întreținere a unui colț verde ,
a unui teren experimental al școlii constituie form e de interferență a ecologiei cu viața de toate zilele, a celor
care o studiază.
Prin activități extrașcolare, ca mijloc de realizare a educației ecologice, școala își aduce o contribuție
majoră la conștientizarea pericolului pe care îl reprezintă destrăm area echilibrului ecologic formând și
dezvoltând la elevi atitudini constructive față de mediu și problemele cu care se confruntă omenirea. De aceea
se impune abordarea interdisciplinară a educației pentru protecția mediului înconjurător ca și acțiunea
umanitară, continuă și sistematică a tuturor factorilor educativi, în vederea înțelegerii clare a pericolului pe
care îl reprezintă dezechilibrul ecologic și formarea unei atitudini active, pozitive față de probelemele mediului
înconjurător.
Convingerile tra inice privind necesitatea protejării naturii și a mediului ambiant se formează atunci
când se pornește de la exemple concrete, pozitive sau negative întâlnite de către elevi. Învățătorul trebuie doar
să le „deschidă ochii” asupra zonei în care trăiesc sau în care este plasată școala. Elevii, parcă nepăsători până
atunci, încep să „vadă”, să observe, să analizeze și să explice tot ceea ce înseamnă poluare, deteriorare a
mediului. Dascălul poate să -i facă să analizeze propria lor prezență în sala de clasă, în cabinetele și
laboratoarele din școală, elevii venind în contact direct cu poluarea „sonoră” din timpul recreațiilor, cu
deteriorarea „grafică” a m eselor, băncilor și pereților conștientizând astfel influența negativă a omului asupra
mediului înconjurător. Acest lucru îi face să ia atitudine, condamnând astfel de comportamente prin diferite
activități: întocmirea de afișe și pliante cu mesaje ecologice, ecologizarea unor zone din localitate,
confecționarea unor obiecte din deșeuri reciclabile, colectarea selectivă a deșeurilor etc.
Observarea și analizarea mediului ambiant se poate completa cu experimente desfășurate în laborator:
evidențierea oxigenului din apă, poluarea aerului, experiențe de germinare cu probe de sol otrăvit cu detergenți,
benzină, uleiuri. Cum toate aceste activități contribuie și la dezvoltarea creativității elevilor, ele se vor finaliza
prin dezbateri pe diferite teme ecologice, întocmirea unor creații literare cu tematică adecvată, organizarea
unor expoziții sau concursur i dedicate zilei mediului, zilei împotriva poluării, zilei împotriva fumatului. Scopul
acțiunilor întreprinse în școală pe linia educației ecologice este în desoebi acela de a forma la elevi o gândire
sănătoasă, de a dezvolta spiritul de responsabilitate f ață de organismele vii, de a forma o atitudine pozitivă față
de mediul înconjurător.
Elevii trebuie sa înțeleagă că între dezvoltarea economică, civilizația tehnologică și mediul înconjurător
există o corelație ce trebuie să rămână armonioasă. Educația ti nerei generații se realizează prin orele de
cunoașterea mediului începând cu clasele primare, fiind un proces dificil și îndelungat. De multe ori, împotriva
„curentului educativ” benefic ce vine dinspre școală, acționează factori negativi puternici din cad rul familiei
sau a anuturajului copilului, factori ce trebuie neutralizați.
Marele savant român Alexandru Borza susținea în urmă cu câteva decenii: „…Dacă generația actuală
de oameni este trecătoare, nu este iertat să dispară cu ea și bogăția naturii ex ploatată fără prevedere, nu -i
voie să se prăpădească pentru totdeauna specii rare de animale și plante, de interes pentru știință și medii de
viață naturale caracteristice, pe care natura cu trudă le -a creat, aducând o stare de echilibru între feluritele
vietății care trăiesc împreună alcătuind așa zisele biocenoze, tovărășii de plante și animale.”
Nu întâmplător azi cunoștințele de ecologie și protecția mediului sunt mai necesare și mai bine venite
ca oricând , iar noi ca dascăli trebuie să le insuflăm ele vilor noștri îndemnul lui Sir Peter Scott :
„Nu vom salva tot ce ne -ar plăcea să salvăm, dar vom salva mai mult decât dacă n -am fi î ncercat deloc. ”
BIBLIOGRAFIE
1. Borza, Alexandru, „ Amintirile turistice ale unui naturalist călător pe trei continente ” Editura Sport -Turism,
București, 1987 .
2. Cerghit, I., ,,Curs de pedagogie ”, Tipografia Universitǎții București , 1998 ;
3. Cojocariu, V., M., ,,Fundamentele pedagogiei – Teoria și metodologia curriculum -ului – Texte și pretexte” ,
Ed. V & I Integral, București , 2007 ;
4. Cojocariu, V., M., ,,Teoria și metodologia instruirii’’ , E.D.P., R.A., București , 2004 ;
5. Cojocariu, V., M., ,,Educație pentru schimbare și creativitate” , E.D.P. , București , 2003 ;
6. Cojocariu, V., M., ,,Introducere în curriculum (curs)’’ , C.I.D.D., Universitatea Bacǎu , 1999 ;
7. Cristea, S., ,,Pedagogie generalǎ. Managemantul educației” , E.D.P., București , 1996 ;
8. Cucoș, C., ,,Pedagogie” , Ed. Polirom, Iași , 1996 ;
9. Dumitriu, C., ,,Introducere în cercetarea psihopedagogică”, E.D.P., R.A., București , 2004 ;
10. Dumitriu, Gh., (coord), ,,Psihopedagogie”, Ed. Alma Mater, Bacău 2002 ;
11. Enescu, V.; Cherecheș, D.; Băndiu, C., „Conservarea biodiversității și resurselor genetice forestiere”, Ed.
Agriș, 1997;
12. Filipașcu, Al., „Aspecte privind raportul om -natură în județul Maramureș”, Cluj -Napoca, 1977;
13. Gugiuman, A., și colaboratorii, (1993), ,,Introducere în cerecetarea pe dagogică”, Ed. Tehnica, Chișinău;
14. Jinga, I., Istrate, E., (1998), ,,Manual de pedagogie” , Es. All Educational, București;
15. Joița, E., (1994), ,,Didacticǎ aplicatǎ” , Ed. ,,Gheorghe Alexandru”, Craiova;
16. Mareș, V.; Nădișan, I. „Organizarea și amenajarea județului Maramureș pe principii ecologice în
preocupările factorilor de conducere locali și a instituțiilor interesate”, în „Ocrotirea naturii maramureșene”,
Cluj-Napoca, 1977;
17. Nădișan, I. „Un cercetător maramureșean al flor ei din masivul Rodnei – Artur Coman”, în „Rezervația
naturală Pietrosul Rodnei la 50 de ani”, Cluj -Napoca, 1983, p. 97 -104;
18. Peterfi, Șt.; Toniuc, N.; Boșcoiu, N., „Cinci decenii de activitate pentr u ocrotirea naturii”, în „Ocrotirea
naturii și a mediului înconjurător”, 1978;
19. Pușcain, V.; Boșcoiu, N., „Funcția ecologică și socială a rezervațiilor naturale din județul Maramureș” în „
Ocrotirea naturii maramureșene”, Cluj -Napoca
20. Vasilie, D., „Peștii apelor noastre”, Ed. Științifică, București ;
21. Toader, V. și colaboratorii, „Metodica predării științelor”, E.D.P., București, 2014;
22. Colecția revistei „Ocrotirea naturii și a mediului înconjurător”, 1985 -2000
23. Colecția revistei „Terra”, 1997 -1998.
ANEXE
Parada ECO
PROIECT DIDACTIC
DATA:
UNITATEA DE ÎNVĂȚĂMÂNT :Liceul Tehnologic „Alexandru Filipașcu”, Petrova
ÎNVĂȚĂTOR : Ardelean Mărioara
ARIA CURRICULARĂ : Matematică ș i Științe
DISCIPLINA : ,,Curiozități a le Naturii” – opțional
SUBIECTUL : Pădurea, bunul cel mai de p reț
TIPUL LECȚIEI : recapitulare
OBIECTIV FUNDAMENTAL : consolidarea unor informații cu privire la pădure și rolul pădurii în
viața omului
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
La sfârșitul orei, elevii vor fi capabili:
O1-să poarte discuții pe marginea unui text;
O2- să răspundă corect la întrebări;
O3- să cunoască date generale despre pădure;
O4-să adune și apoi să redea informații culese de ei despre pădure;
O5-să ,,construiască” o pădure din arbori confecționați de ei ;
O6- să citească fluent diverse sfaturi ecologice, îndemnuri, etc. ;
O7- să participe cu interes la lecție ;
STRATEGII DIDACTICE :
a) metode și procedee: conversația, explicația, observația, exerc ițiul, brainstormingul;
b) mijloace de realizare: planșe, fișe cu imagini, fișe din portofoliile individuale;
MODURI DE ORGANIZARE: frontal, individual
MATERIALE BIBLIOGRAFICE:
• Aglaia Ionel , ,,ABC Științe ale naturii”, Ed. All
• Boris Crăciun , ,, Curiozităț i din lumea viețuitoarelor”, Ed. Porțile Orientului
• Site –uri de pe internet.
SCENARIU DIDACTIC
NR.
CRT
ETAPELE
LECȚIEI
OB.
OP.
CONȚINUTUL
INSTRUCTIV -EDUCATIV
METODE ȘI
PROCEDEE
MIJLOACE
DE
ÎNVĂȚĂ –
MÂNT. FORME
DE
ORGA –
NIZARE
EVALUARE
1.
2.
3.
4.
5.
6. Moment
organizatoric
Captarea
atenției
Anunțarea te –
mei și
obiectivelor
Dirijarea pro –
cesului
instructiv –
educativ
Realizarea
Feed -back –
ului
Încheierea
activității
O1
O2
O3
O4
O6
O5
O7 Se asigură climatul necesar bunei
desfășurări a lecției, se cere
elevilor să -și pregătească
materialele necesare.
Li se va aduce la cunoștință
elevilor că o rândunică de curând
întoarsă din țările calde le -a adus
un răvaș.Se poartă discuții pe
marginea lui.(anexa)
Se anunță tema și obiectivele.
Pornind de la răvașul rândunicii
se vor verifica cunoștințele
asimilate anterior.Pornind de la
cuvântul ,,pădure”se cere elevi lor
să scrie cât mai multe cuvinte
care le vin în minte, pornind de la
acesta(se lucrează pe tablă).Se
vor cere informații cu privire la:
-ce este o pădure;
-feluri de păduri;
-date generale despre pădurea de
:fag, stejar,
conifere(alcătuire:forma
coroanei ,frunzei,scoarța
fiecăruia, fruct,animale , plante
,păsări specifice fiecărei păduri,
iar discuțiile se vor purta pe baza
planșelor care vor înfățișa fiecare
pădure)
-întrebuințări ale lemnului;
-rolul pădurii în viața omului;
-acțiuni ale copiilor pentru
protejarea pădurii;
-exemple de plante și animale
ocrotite de lege;(se vor arăta
planșele cu respectivele plante și
animale)
Elevii vor citi de pe fișele lor
curiozități sau ghicitori despre
pădure,vor prezenta din
portofoliul obiectului
,,Opțional ”imagini găsite de ei
acasă despre pădure.
Câțiva elevi vor citi indemnuri
ecologice ,diferite sfaturi bune de
urmat,cele 10 porunci ale
pădurii.(anexa)
conversația
conversația
conversația
brainstormin –
gul
conversația
observația
conversația
observația
conversația
conversația
explicația
conversația portofolii
fișă
Planșe
Planșe
fișe cu
informații
imagini frontal
frontal
frontal
Frontal
Indivi –
dual
frontal
frontal
Fiecare elev
găsește
câte un cu –
vânt
Observare
sistemică
Observare
sistemică
În finalul lecției se va realiza
macheta colectivă ,,Frumoasă
ești, pădurea mea”Macheta va fi
pe supo rt de polistiren,fond de
hârtie creponată verde, în care
elevii vor ,,planta”(copaci
efectuați de ei în orele de abilități
practice),alte plante sau animale
sau păsări ce trăiesc în pădurile
României. Elevii vor lucra având
un fundal muzical.
Se fac apr ecieri asupra modului
de desfășurare a lecției;
Tema acasă:să adune în
portofoliu informații și imagini
cu păduri din diverse colțuri ale
lumii.
RĂVAȘUL RÂNDUNICII
SCRISOARE
CĂTRE TOȚI COPIII PĂMÂNTULUI
PRIETENI,
Oriunde trăiți – mai aproape sau mai departe de aceste meleaguri – în ținuturile nordice – în împărăția
zăpezilor sau cele tropicale, veșnic inundate de verdeață, în așezările micilor sau marilor altitudini, toți avem
dreptul la aer, la apă, la soare , la un zâmbet, la un cântec, la o floare…
Cum ne putem bucura de toate acestea dacă zilnic mor animale sau dispar plante, tot mai mulți oameni
se îmbolnăvesc, stratul de aer care ne protejează de razele arzătoare ale soarelui se subțiază, iar p oluarea crește?
Plămânul verde al Planetei este în pericol, în agonie.E ca un animal rănit care nu se mai poate mișca și
nu poate merge mai departe.Frunzele copacilor sunt tot mai galbene și mai bolnave, animalele pădurii tânjesc
după vremurile d e altădată…Cerul se zărește uneori din ce în ce mai greu de după norii negri de fum!Omul care
a uitat că a luat tot de la natură s -a întors acum împotriva ei.Mama natură este suferindă…
Pământul devine din ce în ce mai bolnav.Îl putem salva de la distrugere, iar salvarea lui stă în mâinile
noastre, ale tuturor.Așadar, oameni din toate colțurile lumii veniți să salvăm marea noastră casă:PLANETA
ALBASTRĂ -PĂMÂNTUL!
SALVAȚI PLANETA PĂMÂNT:LEAGĂNUL OMENIRII!
CELE ZECE PORUNCI … ALE PĂ DURII
1.Eu sunt zăgazul apelor și ocrotitoarea roadei câmpului,cunoaște -mă și păzește legea mea!
2.Nu lua numele Pădurii în deșert!
3.Adu-ți aminte să sfințești Sărbătoarea Pădurii!
4.Cinstește Pădurea ca să trăiești mult și bine pe pământ!
5.Să nu ucizi Pădurea!
6.Să nu fii lacom față de Pădure!
7.Să nu furi Pădurea!
8.Să nu mărturisești strâmb împotriva pădurii!
9.Să nu poftești Pădurea aproapelui tău!
10.Nu urî pe paznicii Pădurilor , ci ajută -i în îndeplinirea slujbei lor nobile și grele.
Extras din ,,Glasul pădurii’’
ZECE MOTIVE PENTRU A PROTEJA PĂDUREA
1.Pădurea furnizează cea mai mare cantitate de oxigen; aproximativ două treimi din oxigenul
consumat de oameni, animale, industrie,agricultură e preluat din atmosferă de către arbori și arbusti( de
vegetație în general).
2.Absoarbe o importantă cantitate de dioxid de carbon(gaz cu efect de seră)contribuind la
reducerea poluării și având o influență benefică asupra mediului.
3.Fixează solul împiedicând alunecările de teren și eroziunile provocate de ploaie sau vânt.
4.Filtrează apa provenită din precipitații prin scurgerea acesteia printre straturile de mușchi și
frunze moarte,asigurând o apă limpede și curată.
5.Reduce mult din mărimea viiturilor în cazul ploilor torențiale,prin reținere a unei mari cantități
de apă în coronament și litieră și cedarea acesteia treptat.
6.Reprezintă un sistem ecologic complex care adăpostește numeroase specii de plante și
animale, multe dintre ele fiind amenințate cu dispariția, datorită adaptării la condiț iile specifice de aici.
7.Este o sursă încă puțin exploatată de medicamente și remedii naturale.
8.Are un mare impact estetic,peisajele în care apar păduri fiind de preferat terenurilor ocupate
de culturi agricole sau alte amenajări antropice.
9.E un loc a preciat de recreere și cu efecte terapeutice recunoscute.
10.Are o mare importanță educativ -științifică, atât pentru noi cât și pentru generațiile viitoare.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Mediul de viață al plantelor și animalelor (lecția -excursie) [607983] (ID: 607983)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.