Mediul de Securitate

INTRODUCERE

Ritmul schimbărilor produse în mediul de securitate actual a determinat unele țări să-și revadă politica de securitate națională. Astfel, după anexarea ilegală de către Federația Rusă a Crimeei și declanșarea conflictului în estul Ucrainei la începutul anului 2014, mai multe țări au publicat strategii noi de securitate, printre care – Polonia în 2014, Latvia în 2015, Marea Britanie în 2015, Statele Unite ale Americii în 2015, Ucraina în 2015, România în 2015, Cehia în 2015. Chiar și Federația Rusă, urmând același model ca și în cazul aprobării la 25 decembrie 2014 a noii Doctrine militare, la 31 decembrie 2015 a aprobat noua sa strategie de securitate.

În acest context, în mai 2015, președintele Republicii Moldova a lansat procesul de revizuire a Strategiei Securității Naționale a Republicii Moldova (SSN). Prin decretul președintelui din 6 mai 2015, a fost creat un grup de lucru, care în termen până la 1 octombrie 2015, urma să prezinte președintelui țării noul proiect al SSN. Totuși, din diferite motive, inclusiv din cauza crizei politice declanșate în toamna anului 2015, noul proiect al SSN a fost prezentat publicului pentru dezbateri abia în februarie 2016.

În paralel, la Summit-ul NATO din Țara Galilor din septembrie 2014, Republicii Moldova împreună cu Georgia și Iordania i-a fost oferită oportunitatea de a beneficia de noua inițiativă lansată de NATO privind Construirea Capacităților de Apărare și de Securitate Conexe (Defence and Related Security Capacity Building Initiative – DCBI). Ca urmare, Ministerul Apărării al Republicii Moldova (MARM) a elaborat și a propus un concept de implementare a DCBI, care a fost aprobat de aliații NATO în iunie 2015. În linii mari, implementarea urmează să se desfășoare în două etape:

prima etapă ține de elaborarea cadrului strategic în domeniul apărării naționale, ca rezultat având determinată structura de forțe (capacitățile militare) necesară contracarării riscurilor și amenințărilor la adresa securității naționale;

a doua etapă prevede dezvoltarea nemijlocită a capacităților militare ale Armatei Naționale a Republicii Moldova (AN), stabilite la prima etapă.

Aliații NATO și-au expus susținerea Republicii Moldova în eforturile sale de consolidare a capacităților sale militare, precum și suportul în implementarea ambelor etape ale DCBI.

Între timp, MARM a inițiat procesul de elaborare a Strategiei Naționale de Apărare (SNA), asumându-și că, în urma dezbaterilor publice și a discuțiilor din cadrul Parlamentului Republicii Moldova, atât proiectul SSN, cât și riscurile și amenințările la adresa securității naționale nu vor suporta modificări majore.

Efortul definitivării cadrului strategic în domeniul apărării naționale se încheie cu elaborarea și aprobarea Strategiei Militare (SM), care are un rol definitoriu în ierarhia strategiilor menționate anterior. Astfel, aceasta stabilește modul de întrebuințare a Forțelor Armate în scopul asigurării realizării obiectivelor militare, trasate în strategiile ierarhic superioare.

În prezenta lucrare, îmi propun să descriu și să pun în dezbatere fundamentele pentru elaborarea strategiei militare a Republicii Moldova.

În prima parte a lucrării ….

CAPITOLUL 1
DOCUMENTELE STRATEGICE ÎN DOMENIUL SECURITĂȚII NAȚIONALE

De la declararea independenței Republicii Moldova și până în prezent, procesul de elaborare a documentelor relevante politicii de securitate și apărare a derulat cu mari dificultăți și întârzieri. Acestea au fost determinate de experiența și capacitatea instituțională reduse în domeniul elaborării documentelor de acest gen, precum și de susținerea și atenția redusă a sectorului de apărare din partea instituțiilor decizionale ale statului.

În acest capitol voi descrie prevederile principalelor documente naționale în domeniul securității cu referință la sectorul apărării naționale, precum și inițiativele de revizuire a acestora. Documentele menționate, vor sta la baza fundamentării viitoarei strategii militare a Republicii Moldova.

1.1. Cadrul legal actual în domeniul securității și apărării naționale

Constituția Republicii Moldova, Legea cu privire la apărarea națională, Legea cu privire la pregătirea cetățenilor pentru apărarea Patriei, Legea cu privire la rezerva Forțelor Armate, Legea privind frontiera de stat a Republicii Moldova, Doctrina militară, Legea cu privire la statutul militarilor, Decretele Președintelui Republicii Moldova cu privire la aprobarea regulamentelor militare ale Forțelor Armate ale Republicii Moldova, Concepția reformei militare, Concepția securității naționale, Strategia Securității Naționale – reprezintă cele mai importante documente care stabilesc sistemul de apărare națională și mecanismele de control și monitorizare a activității forțelor armate din Republica Moldova.

Constituția Republicii Moldova stabilește că forțele armate sunt subordonate exclusiv voinței poporului pentru garantarea suveranității, a independenței și a unității, a integrității teritoriale a țării și a democrației constituționale. Președintele Republicii Moldova este comandantul suprem al forțelor armate și poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea parțială sau generală.

Cadrul legal elaborat la începutul anilor 90, prevedea expunerea politicii de securitate și apărare prin direcții principale ale politicii militare și prin doctrina militară. Printre primele documente de politică militară se numără Concepția Securității Naționale a Republicii Moldova din 1995, document care a fost recunoscut ca un document steril și ne-aplicabil și care ulterior și-a pierdut efectele juridico-politice.

Doctrina militară a Republicii Moldova, aprobată în 1995, poartă un caracter exclusiv defensiv și conține aspectele politice, militare și de organizare, care să asigure securitatea militară a poporului și statului, prevenirea războaielor și conflictelor armate prin mijloacele de drept internațional. Aceasta stipulează că construcția Forțelor Armate se efectuează în corespundere cu principiul controlului democratic asupra sferei apărării, controlul asupra organelor de conducere militară și factorilor de răspundere ai Forțelor Armate de către autoritățile publice supreme. Doctrina vizată descrie unele surse potențiale ale pericolului militar. Termenul de pericol este considerat un element clasic al gândirii militare de tip sovietic. Totuși aceasta nu prevede măsuri și resurse pentru contracararea pericolelor militare.

În anul 2002, Parlamentul Republicii Moldova aprobă concepția reformei militare, care enumeră o serie de riscuri interne, regionale, asimetrice, transnaționale și evenimente neprevăzute care pot afecta securitatea națională, printre care existența în țară a aspirațiilor separatiste, formațiunilor militare controlate de regimuri neconstituționale, trupelor militare străine fără mandat legal național; poziția geografică a țării la confluența sferelor de interese ale Comunității Statelor Independente (CSI) și NATO; dezechilibrele strategice ale potențialelor militare din regiune; expansiunea rețelelor teroriste; proliferarea necontrolată a tehnologiilor și a materialelor nucleare, a mijloacelor de distrugere în masă, a armamentelor și a altor mijloace neconvenționale de distrugere; războiul informațional; fluxurile masive de refugiați; etc.

Concepția menționată prevede efectuarea reformei militare în trei etape:

prima etapă, în perioada anilor 2002-2004, constă în principal în reformarea organelor de conducere în domeniul militar, sistemului de pregătire de luptă, pregătire operativă, mobilizare și de completare cu efectiv a Forțelor Armate; elaborarea și adoptarea actelor normative în domeniul securității naționale și al construcției militare; determinarea și asigurarea unui nivel garantat de cheltuieli pentru reforma militară; etc.

a doua etapă, în perioada anilor 2005-2008, care conține următoarele acțiuni principale: crearea sistemului conducerii civile și militare a Forțelor Armate (consolidarea sistemului controlului civil al Forțelor Armate); constituirea sistemului de pregătire a cadrelor militare în instituțiile de învățământ din țară și de peste hotare; lansarea procesului de reînzestrare cu armament și tehnică militară nouă și de calitate; reformarea rezervei Forțelor Armate, etc.

a treia etapă, în perioada anilor 2009-2014, prevedea crearea tuturor elementelor sistemului național de apărare; trecerea la completarea  forțelor cu pregătire permanentă de luptă (de reacție rapidă)  pe principii benevole în bază de  contract; finalizarea procesului de reînzestrare cu armament și tehnică militară moderne; etc.

Concepția reformei militare, în opinia mea, a conținut unele prevederi cheie, care fiind îndeplinite, ar fi contribuit considerabil la dezvoltarea Armatei Naționale. Însă, cu toate că multe din prevederile concepției reformei militare au fost îndeplinite, cele esențiale și care necesită resurse financiare suplimentare celor alocate nu au fost realizate, ceea ce a dus la eșecul atingerii rezultatelor așteptate.

În procesul implementării obiectivului de actualizare a actelor normative în domeniul apărării naționale, la 25.07.2003 este aprobată de Parlamentul Republicii Moldova legea cu privire la apărarea națională, care înlocuiește legea precedentă aprobată în 1992 și care stabilește structura sistemului național de apărare actual. Aceasta prevede că „cadrul juridic al apărării naționale îl constituie Constituția Republicii Moldova, Concepția securității naționale, Doctrina militară a Republicii Moldova, prezenta lege, alte acte normative ale Republicii Moldova, precum și normele unanim acceptate ale dreptului internațional”. Astfel cele mai importante documente pe care urmează să se bazeze politica de securitate și apărare a Moldovei sunt Concepția securității naționale și Doctrina militară.

Până la momentul actual, Doctrina militară nu a fost revizuită și nici nu a suferit careva modificări. Totodată, probabil mai mult din dorința clasei politice aflate la guvernare de a-și îmbunătăți relațiile politice tensionate cu Federația Rusă, în mai 2008, Parlamentul Republicii Moldova aprobă prin legea nr.112 din 22.05.2008 o nouă Concepție a securității naționale. Opinia necesității îmbunătățirii relațiilor politice tensionate cu Federația Rusă este susținută de faptul că concepția începe cu reconfirmarea statutului de neutralitate permanentă a Republicii Moldova, iar ulterior cu accentuarea necesității fundamentării relațiilor cu Federația Rusă în spiritul istoric de cooperare.

Cu toate că noua Concepție a securității naționale este considerată doar ca un document de tranziție cu aplicabilitate limitată, aceasta pentru prima dată prevede cadrul și ierarhia documentelor pe care urmează să se bazeze politica de securitate și apărare și anume Strategia securității naționale (SSN), Strategia militară națională, Strategia de informare publică pe probleme de securitate națională și alte strategii sectoriale în domeniul securității naționale.

Conform concepției, în SSN se vor descrie căile de atingere a stării de securitate națională, mecanismele de cooperare între componentele sistemului securității naționale, instrumentele de coordonare a activității sectorului securității naționale și instituțiilor cu responsabilități în domenii aparte ale securității, procedeele de finanțare a sectorului securității naționale și etapele de reformare a sistemului securității naționale al Republicii Moldova.

La rândul său, SSN va servi drept bază pentru elaborarea Strategiei militare naționale, Strategiei de informare publică pe probleme de securitate națională, altor strategii sectoriale în domeniul securității naționale.

Atât Concepția securității naționale, cât și SSN ulterior aprobată, discută triada amenințări-riscuri-vulnerabilități, utilizând criteriile occidentale și înlocuind termenul învechit de pericole militare. Printre acestea, în concepție sunt enumerate următoarele:

Conflictul transnistrean;

Riscurile apariției unor tensiuni interetnice;

Amenințarea terorismului internațional;

Amenințările de origine economică;

Amenințările de origine socială;

Amenințările din domeniul tehnologiilor informaționale;

Amenințările care derivă din activitatea umană, factorii tehnogeni și calamitățile naturale;

Amenințarea crimei organizate și a corupției.

Concepția oferă o importanță definitorie dimensiunii politicii externe, care este menționată ca fiind instrumentul de asigurare și de consolidare a securității naționale a Republicii Moldova.

Totuși, similar doctrinei militare, în Concepția securității naționale lipsesc cu desăvârșire măsurile de protecție împotriva amenințărilor, riscurilor și vulnerabilităților, de contracarare sau de reducere a efectului acestora asupra securității naționale. Aceasta nu prevede nici un plan de sporire a securității naționale și nici nu stabilește resursele necesare și modul de alocare a acestora. Astfel, autorii concepției au pus pe seama următoarelor documente în baza cărora se realizează planificarea apărării naționale să elimine deficiențele menționate.

Elaborarea și aprobarea documentelor ulterioare, menționate în Concepția securității naționale a decurs foarte anevoios. Doar SSN a fost aprobată în 2011. Proiectul Strategiei militare, elaborat de Ministerul Apărării nu a obținut avizele necesare pentru a fi înaintat instituțiilor respective spre aprobare.

SSN reușește să completeze multe deficiențe din concepție și conține prevederi corecte, însă dificil de realizat în practică, în special datorită resurselor necesare pentru aceasta.

Printre interesele naționale, stipulate în SSN se enumeră asigurarea și apărarea independenței, suveranității, integrității teritoriale, a frontierelor inalienabile ale statului, a siguranței cetățenilor, respectarea și protejarea drepturilor și a libertăților omului, consolidarea democrației, ceea ce permite dezvoltarea unui stat de drept și a unei economii de piață. Procesul de integrare europeană a Republicii Moldova este considerat elementul central din instrumentarul necesar pentru apărarea și promovarea acestora.

SSN dezvoltă riscurile, amenințările și vulnerabilitățile (RAV) la adresa securității naționale definite în concepția securității naționale, menționând amenințările separat de riscuri și vulnerabilități, care la rândul lor pot degenera în amenințări în cazul ignorării și/sau al gestionării lor inadecvate. Aceasta prevede căi de adresare a RAV, însă după părerea mea nu stabilește clar prioritățile soluționării acestora sau de alocare a resurselor în acest sens.

Referitor la sectorul securității naționale, SSN expune linii directorii de reformare a acestuia. Menționez sarcina care prevede consolidarea capacităților de planificare strategică, cu scopul dezvoltării unui sistem eficient de planificare în vederea asigurării securității naționale, învestirea cu putere a acestuia, în funcție de amenințările și de riscurile cu impact asupra securității naționale, precum și de resursele și de instrumentele politice disponibile.

În paralel cu elaborarea și aprobarea Concepției securității naționale și a SSN, Ministerul Apărării inițiază efectuarea Analizei Strategice a Apărării (ASA), care conceptual este o inventariere profundă și detaliată a întregului sistem de apărare pentru identificarea punctelor forte și celor slabe ale sistemului, precum și pentru a determina elementele cheie a ulterioarei reforme în domeniul apărării. Reieșind din experiența altor state, rezultatele ASA servesc drept bază pentru formularea Cărții Albe a Apărării și/sau a Strategiei militare.

Documentul final al ASA a fost prezentat Consiliului Suprem de Securitate al țării, care l-a aprobat de principiu. În baza constatărilor procesului de analiză strategică a sectorului de apărare, precum și în conformitate cu prevederile Concepției securității naționale, SSN, Programului de Guvernare „Integrarea Europeană: Libertate, Democrație, Bunăstare”, Acordului între Republica Moldova și Uniunea Europeană de stabilire a cadrului pentru participarea Republicii Moldova în operațiunile Uniunii Europene de gestionare a crizelor și Programului „Parteneriat pentru Pace” Ministerul Apărării a elaborat proiectul Strategiei militare a Republicii Moldova, care, după cum menționasem mai sus, nu a fost aprobat de instituțiile relevante a statului.

SM este definită ca fiind un document de planificare strategică, care prezintă politica de apărare a statului, căile și modalitățile de realizare a obiectivelor naționale pentru apărare, precizate în Strategia Securității Naționale. Acesta identifică potențialele riscuri și amenințări de natură militară la adresa securității naționale, definește obiectivele militare naționale, folosește concepte strategice necesare pentru îndeplinirea acestor obiective și stabilește misiunile Armatei Naționale a Republicii Moldova, prezentând, totodată, capabilitățile și cerințele pentru executarea acestora, structura de comandă și de forțe pentru asigurarea apărării.

Proiectul documentului în cauză, dezvoltă RAV indicate în SSN, relaționându-le cu implicațiile militare ale acestora. De asemenea, acesta stabilește în ordine ierarhică obiectivul fundamental al politicii de apărare, obiectivele militare strategice, căile și modalitățile de realizare a acestora, sarcinile Armatei Naționale, direcții și cerințe strategice. La capitolul resurselor necesare realizării obiectivelor stabilite, strategiei militară face referire la resursele de apărare, care cuprind personalul, mijloacele financiare, tehnologice, științifice, materiale și de altă natură, care vor fi alocate de stat pentru pregătirea apărării armate a țării.

Este de menționat, planul propus de creștere graduală a fondurilor prin majorarea bugetului anual alocat pentru apărarea statului de la nivelul actual până la 1% din PIB în perioada 2014 – 2020 și menținerea ulterioară a minimum acestui nivel al alocațiilor bugetare anuale. În opinia mea, această propunere este cea mai rațională opțiune în condițiile de la acel moment în care se afla Republica Moldova.

Proiectul SM, prevede de asemenea două etape de implementare, prima vizând restabilirea capabilităților operaționale la nivelul cerințelor inițiale, pentru asigurarea dezvoltării capabilităților de descurajare a potențialilor agresori inclusiv prin atingerea interoperabilității a forțelor sistemului național de apărare și partenerii internaționali.

Etapa a doua de implementare se referă la modernizarea echipamentelor militare și asigurarea minimului necesar de capabilități militare pentru îndeplinirea misiunilor stabilite Armatei Naționale.

Profesionalizarea Armatei Naționale, este un alt aspect care urmează să fie realizat pe parcursul a celor două etape de implementare a strategiei.

În opinia mea, proiectul SM este destul de echilibrat și corespunde în mare măsură cerințelor pentru astfel de documente. În acest sens, o bună parte din acest proiect poate fi utilizat pentru descrierea fundamentelor strategiei militare viitoare a Republicii Moldova, subiect de bază al prezentei lucrări.

1.2. Revizuirea documentelor în baza cărora se realizează planificarea apărării naționale

În perioada după aprobarea SSN din 2011 și până în prezent, mediul de securitate a suferit modificări semnificative, ceea ce a impus lansarea de către președintele Republicii Moldova a procesului de revizuire a SSN, iar proiectul noii SSN a fost publicat pentru dezbateri publice. La rândul său, bazându-se pe proiectul SSN și în conformitate cu graficul de implementare a DCBI, Ministerul Apărării a inițiat procesul de elaborare a documentelor politicii de apărare a statului, care țin de competența acestuia. După cum voi prezenta în continuare, procesul actual de elaborare a documentelor politicii de apărare a statului este un pic diferit de cel menționat în subcapitolul anterior.

După cum a fost menționat anterior, legea actuală cu privire la apărarea națională, prevede în calitate de documente în baza cărora se realizează planificarea apărării naționale – concepția securității naționale și doctrina militară. Concepția securității naționale, la rândul său prevede elaborarea strategiilor securității naționale, militare și altor strategii sectoriale.

Pentru excluderea ambiguităților create de prevederile menționate din actele normative actuale, Ministerul Apărării a elaborat și a propus pentru dezbateri publice un proiect de modificare a legii cu privire la apărarea națională, în care pe lângă alte modificări se propune crearea unui mecanism integrat de planificare a apărării naționale.

Acest proiect, odată aprobat va stabili clar lista documentelor în baza cărora se realizează planificarea apărării naționale, și anume, Strategia Securității Naționale a Republicii Moldova, Strategia Națională de Apărare (SNA), Analiza Strategică a Apărării și Strategia Militară a Republicii Moldova. La momentul întocmirii prezentei lucrări, proiectul SSN este publicat pentru dezbateri publice, proiectul SNA este în proces de elaborare, ultima ASA este finalizată în 2011 și revizuită în 2014, iar procesul de elaborare a SM este pe cale de a fi inițiat. În continuare, voi descrie prevederile de bază a acestor documente, care vor fundamenta viitoarea SM.

1.2.1. Proiectul noii Strategii de Securitate Națională

Proiectul noii SSN centrează asigurarea securității prin valori, statul de drept, buna guvernare și instituții de stat puternice, plasând puterea militară pe plan secundar. Aceasta își propune schimbarea practicilor negative de gestionare a problemelor statului, moștenite din trecutul atât istoric cât și recent, în favoarea principiilor democratice cu scopul atingerii dezideratului „stat al poporului, de către popor și pentru popor”.

Recunoscând că, provocările și vulnerabilitățile de ordin intern reprezintă cea mai mare amenințare la adresa securității naționale, strategia stabilește în topul priorităților afacerile interne ale statului. De asemenea, aceasta prevede reducerea vulnerabilităților interne pentru sporirea capacităților de reacție și contracarare a tuturor amenințărilor la adresa securității naționale.

Strategia stabilește valorile și interesele naționale, mediul strategic de securitate, riscurile și amenințările la adresa securității naționale, imperativele strategice, obiectivele și sarcinile în implementarea politicii naționale de securitate, modul de implementare, alocare a resurselor și monitorizare a acesteia.

Pe lângă valorile ce țin de asigurarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor, în strategie sunt stabilite următoarele interese naționale ale Republicii Moldova:

asigurarea caracterului suveran, independent, unitar și indivizibil al statului;

asigurarea dezvoltării stabile și sustenabile a statului;

integrarea europeană;

reintegrarea teritorială;

prosperitatea și bunăstarea cetățenilor;

participarea la asigurarea securității internaționale.

Printre caracteristicile mediului internațional de securitate, proiectul noii SSN descrie:

Creșterea interdependenței actorilor internaționali ca urmare a efectelor globalizării, ceea ce creează confuzii în separarea dimensiunilor externe și interne, militare și non-militare, predictibilitatea actorilor internaționali, etc.;

Prezența amenințărilor și riscurilor cu caracter militar, în special de tip hibrid, influențează stabilitatea și securitatea statelor, duce la curse noi de înarmare;

Diferențele dezvoltării social-economice a statelor crește nivelul tensiunilor dintre ele, ceea ce poate genera noi conflicte locale sau regionale;

Interpretarea și aplicarea diferențiată a normelor dreptului internațional, carențele în funcționarea acordurilor privind dezarmarea și controlul armamentelor reduc încrederea și sporesc riscurile conflictelor între state;

Alimentarea extremismului, deseori din exterior, motivat de rațiuni politice, religioase sau social-economice, intensificarea terorismului internațional și creșterea crimei organizate afectează mediul de securitate internațional;

Lărgirea gamei riscurilor și amenințărilor datorită dezvoltării tehnologiilor informaționale și de comunicații, influențează securitatea statelor;

Creșterea competiției pentru resurse (energetice, materie primă, produse alimentare, apă potabilă) ca urmare atât a creșterii populației globale, cât și a schimbărilor climatice, generează amenințări adiționale pentru comunitatea internațională.

Proiectul SSN descrie contextul regional de securitate în limitele continentului european. În viziunea mea, pe lângă contextul continental european, proiectul SSN ar trebui să acorde o atenție sporită regiunii Mării Negre, regiune cu caracteristici de securitate specifice, care influențează, inclusiv, securitatea Republicii Moldova.

În contextul regional, proiectul SSN identifică riscuri și amenințări sporite cu caracter militar, datorită existenței pe teritoriul european a focarelor de instabilitate ca efect al disputelor de ordin politic sau teritorial, tensiunilor etnice și religioase. Printre acestea se numără conflictele înghețate din Caucaz, regiunea transnistreană a Republicii Moldova, anexarea Crimeii, conflictul din sud-estul Ucrainei, statutul incert al Kosovo și al Ciprului de Nord. La acestea se adaugă staționarea forțelor militare ale Federației Ruse în lipsa acordului statelor gazdă, inclusiv pe teritoriul Republicii Moldova; erodarea regimului de control al armelor în Europa, inclusiv prin suspendarea de către Federația Rusă a implementării Tratatului privind Forțele Armate Convenționale în Europa; evoluțiile neunivoce a doctrinei militare a unor puteri regionale, sporirea bugetelor militare, redislocarea forțelor armate, uneori netransparent.

Pe lângă caracteristicele mediului internațional, în contextul regional se mai înscriu și problemele structurale ale Uniunii Europene (UE), ce duc la percepția și aplicarea diferențiată în cadrul uniunii a valorilor comune asupra problemelor de securitate regională actuale.

De asemenea, în regiune se atestă aplicarea tratamentului diferențiat față de părți în relațiile economice și comerciale, accesului la resurse, aplicarea instrumentelor de intruziune politică și informațională, etc.

Organizația Tratatului Nord-Atlantic (NATO) și UE rămân a fi cei mai importanți actori în regiune, iar Moldova continuă cooperarea cu acestea, respectiv, prin prisma Parteneriatului pentru Pace al Consiliului Parteneriatului Euro-Atlantic și prin Acordul de Asociere în cadrul Politicii Europene de Vecinătate și al Parteneriatului Estic al UE. Proiectul SSN stabilește în calitate de obiectiv strategic ireversibil – integrarea europeană a Republicii Moldova.

Referitor la elementele care afectează contextul intern de securitate al Republicii Moldova, proiectul SSN face referire la prezența sporită a fenomenului corupției; prevalarea unor interese private netransparente asupra interesului public; amenințări de ordin economic, care afectează interesele vitale în domeniile energetic, alimentar, ecologic, demografic, informațional etc. De asemenea, Republica Moldova se află în fața riscurilor și amenințărilor militare tradiționale sporite, iar cauzele principale de scindare a societății rămân a fi separatismul politic și teritorial, tentativele de scindare etnică, religioasă, lingvistică sau culturală.

Proiectul SSN stabilește șase imperative strategice: statul de drept, buna guvernare, anticorupție, dezvoltarea economică, asigurarea cheltuielilor legitime și eficiente a fondurilor publice și consolidarea, dezvoltarea și modernizarea sistemului național de apărare. Luând în considerație tematica prezentei lucrări, voi descrie doar prevederile incluse în strategie referitor la ultimul imperativ strategic.

Prevederile imperativului strategic menționat constau în proiectarea și realizarea unui sistem de apărare viabil, eficient și adaptat situației actuale, cu scopul dezvoltării și modernizării forțelor (capabilităților) sistemului național de apărare pentru descurajarea, prevenirea și respingerea potențialelor atacuri și acțiuni subversive adresate împotriva Republicii Moldova, în special a celor neconvenționale.

Imperativul strategic în discuție se bazează pe prevederile constituției Republicii Moldova, care stabilesc că Apărarea Patriei este un drept și o datorie sfântă a fiecărui cetățean. Acesta, de asemenea, stabilește ca preocupare de bază a viitoarelor SNA și SM – războiul de nouă generație, care combină atacurile convenționale, cibernetice, războiului informațional, operațiunile psihologice și de insurgență, influențând puternic atât populația cât și structurile de conducere și de decizie a țării.

Pentru dezvoltarea capacității de răspuns la riscurile și amenințările noului mediu de securitate, pregătirea populației și teritoriului pentru apărare, SSN prevede trei obiective pe dimensiunea apărării naționale.

Primul obiectiv rezumă în ajustarea actelor legislative și normative, precum și politicilor de apărare, pentru ca sistemul național de apărare să funcționeze eficient și integrat, în baza unui proces de planificare uniform.

Al doilea obiectiv se referă la consolidarea, dezvoltarea și modernizarea capacității sistemului național de apărare, prin diferite acțiuni de transformare, modernizare și înzestrare a forțelor sistemului național de apărare, care să fie capabile să răspundă amenințărilor convenționale, asimetrice, de tip hibrid și situațiilor la starea de urgență.

Al treilea obiectiv impune contribuirea la securitatea și stabilitatea internațională, precum și la consolidarea păcii.

În afară de acestea, la capitolul obiectivelor pe dimensiunea multilaterală, este prevăzută participarea Republicii Moldova la operațiunile de gestionare a situațiilor de criză civile și militare conduse de UE, precum și la activitățile de consultare și instruire în domeniul Politicii de Securitate și Apărare Comune. Pentru realizarea acestui obiectiv se impune dezvoltarea unor capabilități suplimentare, inclusiv ale Forțelor Armate.