MEDIEREA PENAL Ă MODALITATE ALTERNATIV Ă DE SOLU ȚIONARE [611165]

UNIVERSITATEA BABE Ș BOLYAI CLUJ -NAPOCA
FACULTATEA DE DREPT

TEZ Ă DE DOCTORAT
“MEDIEREA PENAL Ă – MODALITATE ALTERNATIV Ă DE SOLU ȚIONARE
A LITIGIILOR PENALE ”

CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC:
PROF. UNIV. DR. GHEORGHI ȚĂ MATEUȚ
DOCTORAND: [anonimizat]

2020

2 CUPRINS
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 8
1. ASPECTE TEORETICE ȘI PRACTICE A CONFLICTULUI ………………………….. …………………. 12
1.1. Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 12
1.2. Definire ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 12
1.3. Cauzele care stau la baza conflictelor ………………………….. ………………………….. ……….. 13
1.4. Structura conflictului ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 14
1.5. Dinamica conflictelor ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 15
1.6. Sursele conflictului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 16
1.7. Etapele conflictului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 16
1.8. Soluționarea conflictului ………………………….. ………………………….. ………………………… 17
1.8.1 Harta conflictului ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 17
1.9 Abordarea conflictelor ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 18
1.10. Stiluri de abordare ale conflictului ………………………….. ………………………….. ………….. 19
1.11 Intervenția terților în soluționarea conflictului ………………………….. …………………….. 20
1.12 Relația dint re crimă și conflict ………………………….. ………………………….. ………………… 20
2. CONCEPTUL JUSTIȚIEI RESTAURATIVE ȘI FORMELE ACESTEIA ………………………….. ……. 23
2.1. Originea justiției restaurative ………………………….. ………………………….. ………………. 23
2.2. Justiția restaurativă vs Justiția penală clasică ………………………….. ……………………… 27
2.3. Viziunea infracțiunii și a justiției ………………………….. ………………………….. …………… 28
2.4. Justiția restaurativă în literatura de specialitate ………………………….. ………………….. 30
2.5. Justiția restaurativă în documentele elaborate la nivel internațional …………………. 33
2.6. Tipuri de practici restaurative ………………………….. ………………………….. ……………… 36
2.6.1 Medierea victimă -infractor ………………………….. ………………………….. ……………………. 37
2.6.1.1 Victima în procesul de mediere ………………………….. ………………………….. ……………. 39
2.6.1.2 Infractorul în procesul de mediere ………………………….. ………………………….. ……….. 39
2.6.1 .3 Comunitatea în procesul de mediere ………………………….. ………………………….. ……. 40
2.7. Modele de mediere penală ………………………….. ………………………….. …………………. 40
2.7.1. Clasificarea în funcție de obiectivele medierii ………………………….. ………………………. 41
2.7.2 Clasificarea în funcție de etapele procesului de mediere ………………………….. …………. 42
2.8. Izvoarele Medierii Penale ………………………….. ………………………….. ……………………. 44
2.8.1 Noțiunea de izvor de drept ………………………….. ………………………….. ……………………. 44
2.8.2 Clasificarea izvoarelor de drept ………………………….. ………………………….. ………………. 44
2.9. Cercurile restaurative sau de verdict ( Healing circles sau Sentencing circles) ……….. 45
2.10. Conferința restaurativă sau Conferința familială (Family group ………………………. 46
conferen cing) ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 46

3 2.11. Căile alternative de soluționare a litigiilor (ADR) ………………………….. ……………… 50
2.12. Relația dintre justiția restaurativă și justiția penală ………………………….. ………….. 52
2.13. Limitele și pericolele justiției restaurative ………………………….. ………………………. 53
3. CADRUL JURIDIC AL MEDIERII PENALE ………………………….. ………………………….. ……… 58
3.1. Medierea în actele internaționale ………………………….. ………………………….. ………… 58
3.2. Medierea în actele europene ………………………….. ………………………….. ………………. 59
4. MEDIEREA VICTIMĂ -INFRACTOR ………………………….. ………………………….. ……………… 74
4.1. Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 74
4.2. Medierea victimă -infractor ca procedură de deviere de la procesul penal clasic …… 74
4.3. Medierea victimă –infractor ca parte integrală a procedurii penale ……………………. 84
4.4. Medierea victimă -infractor în perioada de detenție ………………………….. …………….. 96
4.5. Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 97
5. MEDIEREA PENALĂ ÎN ROMÂNIA ………………………….. ………………………….. ………….. 104
5.1. Practici de justiție restaurativă în România ………………………….. ………………………. 104
5.2. Analiza programelor de mediere aplicate în Bucureși și Craiova ……………………….. 105
5.3. Noțiunea de mediere ………………………….. ………………………….. ……………………….. 106
5.4. Sursele medierii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 106
5.5. Medierea ca drept juridic versus Medierea ca soluție procesuală …………………….. 107
5.6. Procedura de mediere ………………………….. ………………………….. ……………………… 107
5.6.1. Informarea despre procedura medierii ………………………….. ………………………… 107
5.7. Domeniul de aplicare a medierii penale ………………………….. ………………………….. . 108
5.8. Desfășurarea procedurii de mediere ………………………….. ………………………….. …… 108
5.8.1. Procedura medierii penale extraprocesuale ………………………….. ………………….. 108
5.8.2. Procedura medierii penale procesuale ………………………….. …………………………. 109
5.8.2.1. Recurgerea la mediere ………………………….. ………………………….. ………………. 109
5.8.3. Suspendarea procesului penal ………………………….. ………………………….. ……….. 109
5.9. Introducerea medierii în art. 16 în Noul Cod de Procedură penală ……………………. 110
5.10. Acordul de mediere ………………………….. ………………………….. ……………………… 111
5.10.1. Forma acordului de mediere ………………………….. ………………………….. ………….. 111
5.10.2. Natura juridică a acordului de mediere ………………………….. ………………………… 111
5.10.3. Conținutul acordului de mediere în cauzele penale. ………………………….. ……….. 112
5.10.4. Acordul de mediere complet ………………………….. ………………………….. ………….. 112
5.10.5. Acordul de mediere parțial privind latura penală a cauzei pe nale ………………….. 112
5.10.6. Acordul de mediere parțial privitor la latura civilă a cauzei ………………………….. . 112
penale ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 112
5.10.7. Semnătura acordulu i de mediere în materie penală. ………………………….. ………. 114

4 5.11. Cazurile în care se poate recurge la mediere potrivit regulamentului din ……….. 114
România ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 114
5.12. Medierea penală – alternativă sau sinonimă cu împăcarea? …………………………. 117
5.12.1. Analiza acestor instituții ………………………….. ………………………….. ………………… 117
5.12.2. Opiniile exprimate în Doctrină ………………………….. ………………………….. ……….. 118
5.12.3. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație si Justiție ………………………….. ……………… 118
5.12.4. Jurisprudența relevantă a Curții Constituționale ………………………….. …………….. 119
5.12.5. Proiectul de modificare și completare a Legii nr. 192/2006 ………………………….. 121
privind medierea și organizarea profesiei de mediator ………………………….. …………………. 121
5.13. Remediile procesuale în caz de mediere pe care le poate dispune …………………. 124
procurorul în faza de urmărire penal ă ………………………….. ………………………….. …………… 124
5.14. Soluțiile judecătorului în urma prezentării unui acord de mediere în ……………… 126
faza de judecată ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 126
5.14.1. Soluțiile instanței de judecată în cazul în care aprobă acordul de ………………….. 126
mediere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 126
5.15. Privire critică asupra prevederilor Legii 192/2006 și a Noului Cod penal …………. 128
5.16. O.U.G 24/2019 ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 131
5.16.1. Originea instituției de recunoaștere a vinovăției ………………………….. ……………. 131
5.16.2. Aspecte de drept comparat privind acordul de recunoaștere a …………………….. 132
vinovăției ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 132
5.16.2.1.1. S.U.A ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 132
5.16.2.1.2. Marea Britanie și Țara Galilor ………………………….. ………………………….. …. 133
5.16.2.1.3. Italia ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 133
5.16.2.1.4. Franța ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 133
5.16.2.1.5. Romănia ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 133
5.16.3. Condițiile si limitele încheierii unui acord de recunoaștere a ………………………… 134
vinovăției ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 134
5.16.4. Recunoașterea faptei în fața organelor judiciare ………………………….. ……………. 135
5.16.5. Recunoașterea vinovăției în fața mediatorului ………………………….. ………………. 138
5.17. Propuneri de îmbunatățire a Legii 192/2006 și a Codului de procedură ………….. 140
penală cu privire la medierea penală ………………………….. ………………………….. …………….. 140
5.18. Propuneri de lege ferendă ………………………….. ………………………….. …………….. 141
6. MEDIEREA PENALĂ ÎN ISRAEL ………………………….. ………………………….. ……………….. 144
6.1. Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 144
6.2. Originea și cadrul juridic al medierii penale în Israel ………………………….. …………… 146
6.3. Desfășurarea medierii penale ………………………….. ………………………….. ……………. 147

5 6.4. Victima în procesul de mediere în lumina jurisprudenței ………………………….. …….. 148
6.5. Instanța comunitară în Israel ………………………….. ………………………….. …………….. 151
6.5.1. Principiile Instanței comunitare ………………………….. ………………………….. ……… 152
6.5.2. Direcționarea cauzei către instanța comunitară ………………………….. …………….. 153
6.5.3. Natura procedurii penale în instața comunitară ………………………….. …………….. 154
7. PROCEDURA DE MEDIERE – PROCEDURĂ PENALĂ SPECIALĂ ………………………….. ……. 157
7.1. Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 157
7.2. Necesitate ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 158
7.3. O procedură penală specială hibridă ………………………….. ………………………….. …… 159
8. MODEL DE MEDIERE PENALĂ PROPUS ………………………….. ………………………….. ……. 163
8.1. Necesitate ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 163
8.2. Medierea penală ca parte integrală a procedurii penale ………………………….. …….. 163
8.3. Medierea penală ca alternativă la procedura penală ………………………….. ………….. 164
8.4. Medierea penală ca supliment a proceduii penale ………………………….. …………….. 164
8.5. Model de mediere penală propus ………………………….. ………………………….. ………. 164
8.5.1. Medierea penală – context general ………………………….. ………………………….. …. 164
8.5.2. Rațional ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 164
8.5.3. Mediatorul – condiții și limite ………………………….. ………………………….. ………….. 165
8.5.4. Rolul avocatului în procedura de mediere penală ………………………….. …………… 166
8.5.5. Principiile medierii penale conform modelului propus ………………………….. ……. 168
8.5.6. Poziția victimei în timpul procesului d e mediere penală ………………………….. ….. 170
8.5.7. Funcționarea justiției penale în relație cu medierea penală ………………………….. 171
8.5.8. Condiții preliminare de aplicare a medierii în procesul penal : ………………………. 173
8.5.9. Infracțiunile la care se poate aplica medierea penală ………………………….. ……… 173
8.5.10. Procesul de mediere ………………………….. ………………………….. …………………….. 176
8.5.11. Caracteristicile Medierii Victimă – Infractor ………………………….. ……………………. 179
8.5.12. Încheiera medierii ………………………….. ………………………….. ………………………… 180
8.5.13. Procedura post mediere în fața organului judiciar ………………………….. ………….. 181
(A se vedea Diagrama nr. 5) ………………………….. ………………………….. ………………………… 181
8.5.14. Soluția organului judiciar după primirea acordului de mediere ……………………… 181
8.5.15. Pedepse alternative la detenție ………………………….. ………………………….. ………. 183
8.5.15.1. Problematica sancțiunilor privative de libertate ………………………….. …………. 183
8.5.15.2. Cadrul legal al alternativei la detenție ………………………….. ……………………….. 184
8.5.15.3. Aspecte de Drept Comparat privind Alternativa la Detenție ………………………. 186
8.5.15.3.1. Belgia ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 186
8.5.15.3.2. Danemarca ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 187

6 8.5.15.3.3. Finlanda ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 188
8.5.15.3.4. Franța ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 189
8.5.15.3.5. Italia ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 191
8.5.15.3.6. Germania ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 192
8.5.15.3.7. Marea Britanie ………………………….. ………………………….. ……………………… 192
8.5.15 .3.8. Olanda ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 193
8.5.15.3.9. Portugalia ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 193
8.5.15.3.10. Spania ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 194
8.5.15.3.11. Israel ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 194
8.5.15.3.12. România ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 197
8.5.15.4. Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 198
8.5.16. Medierea penală în faza căilor de atac ………………………….. …………………………. 201
8.5.17. Publicarea hotărârii organului judiciar ………………………….. ………………………….. 201
8.5.18. Răzgândirea părților ………………………….. ………………………….. ……………………… 201
8.5.19. Nerespectarea acordului de mediere prin neexecutarea ………………………….. …. 201
obligațiilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 201
8.5.20. Etapele medierii penale ………………………….. ………………………….. ………………… 202
8.5.21. Abilitați de comunicare necesare mediatorului –Inteligența …………………………. 208
emoțională în procesul de mediere ………………………….. ………………………….. ………………. 208
8.5.22. Rolul consilierului de probațiune în procedura de mediere ………………………….. 210
penală ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 210
9. MEDIEREA PENALĂ ÎN LUMINA JURISPRUDENȚEI CEDO ………………………….. …………. 212
9.1. Dreptul de acces la justiție ………………………….. ………………………….. ………………… 212
9.2. Definiția noțiunii de „instanță” ………………………….. ………………………….. ………….. 214
9.3. Independența și imparțialitatea instanței ………………………….. …………………………. 215
9.4. Dreptul la un proces echitabil ………………………….. ………………………….. ……………. 215
9.5. Asistența juridică ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 216
9.6. Devierea unui caz la o procedură de mediere penală ………………………….. ………… 216
9.6.1. Compatibilitatea modelului de mediere propus cu jurisprudența CEDO …………. 219
10. PROCEDURA MEDIERII PENALE ÎN CADRUL ÎNCHISORII ………………………….. ………. 222
10.1. Cursuri de conștientizare a in fractorilor și de asumare a responsabilității ………. 222
10.2. Medierea și conferințele victimă -infractor în penitenciare ………………………….. . 224
10.3. Modelul de închisoare restaurativă ………………………….. ………………………….. …. 226
10.4. Rezolvarea conflictelor și infracțiunilor din închisoare prin mijloace ………………. 227
restaurative ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 227
10.5. Potențialul justiției restaurative în penitenciare ………………………….. …………….. 229

7 11. RELAȚIA DINTRE MEDIEREA PENALĂ ȘI PREVENIREA CRIMINALITĂȚII ………………… 231
11.1. Prevenirea orientată spre infractori ………………………….. ………………………….. … 233
11.2. Prevenirea orientată spre victimă ………………………….. ………………………….. …… 234
11.3. Prevenirea comunitară ………………………….. ………………………….. …………………. 235
11.4. Prevenirea orientată spre societate ………………………….. ………………………….. … 236
12. AVANTAJELE SOLUȚIONĂRII CONFLICTELOR PENALE PRIN MEDIERE …………………. 237
12.1. Avantajele medierii penale pentru victimă: ………………………….. …………………… 237
12.2. Avantajele medierii penale în cazul infractorului: ………………………….. …………… 238
12.3. Avantajele medierii penale pentru magistrați ………………………….. ………………… 239
12.4. Avantajele medierii penale pentru stat ………………………….. ………………………… 239
13. PROMOVAREA IMPLEMENTĂRII MEDIERII PENALE ………………………….. …………….. 240
13.1. Rolul judecătorului în popularizarea medierii ………………………….. ………………… 241
13.2. Propuneri de popularizare generală a medierii ………………………….. ………………. 241
13.3. Propuneri de popularizare specifică a medierii ………………………….. ………………. 242
CONCLUZII GENERALE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 243
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 251
LISTA DIAGRAMELOR ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 279
LISTA ABREVIERILOR ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 285

8 Motto:
"Secretul și farmecul vie ții noastre nu stau în lipsa unui conflict ci în hot ărârea și
priceperea noastr ă de a-l rezolva ".
(Anton Makarenko)

"Medierea nu este doar o profesie. Aceasta este o filozofie a vieții ."
(Prof. Aharon Barak)

Cuvinte cheie: medierea penală , justiția restaurativă, mediatorul, acordul de mediere,
făptuitorul, persoana vătămată, .

Introducere
Astăzi trăim într -o societate, în care deseori relațiile dintre oameni suferă,
datorită faptului că nu știm să comunicăm între noi și nici să ne acceptăm reciproc. Astfel
ajungem foarte ușor într -un stadiu de conflict, pe care îl dezvoltăm, în așa fel încât ajunge
la o dimensiune mult mai mare decât îl are.
Litigiul soluționat de către judecător reprezintă o traducere juri dică a unei situații
într-un anumit moment. Această situație creează un câștigător și un învins, fiecare parte fiind
preocupată să învingă partea adversară. Fiecare parte își apără cazul prin accentuarea a ceea
ce este negativ și determinând partea opusă s ă susțină ceea ce dorește. În această situație în
care fiecare își prezintă versiunea lui, totul sună fals iar părțile se depărtează de aflarea
adevărului și soluționarea cazului.
Litigiul nu este alcătuit numai de termeni juridici, ci are la baza lui o m asă de
sentimente, emoții și trăiri ale părților conflictului. În cazul în care soluția unui litigiu este
tradusă în termeni impersonali ai dreptului juridic, vocile părților dispar din dezbaterile
procesului.
O ființă umană, parte a procesului juridic nu poate fi transformată într -o formulă
juridică. Când judecătorul va lua decizia, ace sta nu va lua în considerare acea parte a
emoțiilor și nevoilor părților care este cea mai semnificativă dar este invizibilă . Așadar,
decizia judecătorului rezolvă doar o mică parte a conflictului, cea mai mare parte a
conflictului rămănând nesoluționată care va reapărea în viitorul apropiat și va crea între
aceleași părți, litigii noi.
Așadar, p rocesul judiciar clasic, calificând părțile ca fiind adversari, creează o
barieră psihologic ă între părțile implicate în conflict. Dup ă pronunțarea deciziei, doar una

9 dintre părți va avea câștig de cauz ă, cealaltă parte fiind "învinsă". C hiar dacă în continuare,
instanța de judecată va acorda o compensație uneia dintr e părți, în fond interesele și nevoile
părților sunt ignorate.
Statul nu este preocupat de nevoile părții vătămate , ci de pedepsirea infracțiunii
comise de infractor. Cu toate că există posibilitatea ca partea vătămtă, în funcția de parte
civilă , să decurgă la un proces civil separat împotriva infractorului , prin care s ă ceară
despăgubirea daunelor produse , acest lucru , pe lânga c ă va produce victimei o cheltuială de
bani și timp , există posibilitatea ca aplicarea hotărârii judecătorești să nu p oată să fie posibilă
pentru că infractorul nu deține deloc venituri.
După condamnarea infractorului, acesta va ajunge în sistemul penitenciar în care
nu va fi reeducat , ci uneori va fi specializat în alte tipuri de infracțiuni. Astfel, în afara
cheltuielel or pe care statul le suportă pentru întreținerea infractorului în închisoare vor fi în
viitor cheltuieli suplimentare când acesta va recidiva.
Acest scenariu se întâmplă zilnic în sălile de judecată. Văzând acest lucru, am
ajuns la concluzia că dreptatea urmărită prin adresarea la instanțele de judecată poate învinge
doar uneori, dar nu poate convinge sau mulțumi părțile implicate. Relația între parți este
iremediabilă, ajungând la gradul de relație dușmană.
În acest context, în această societate supra str esată, ne punem întrebarea, de ce
am apelat la instanța de judecată care nu a reușit să ofere ce -a mai adecvată soluție păr ților
implicate , în timp ce părțile s -ar putea adresa singure la un proces de mediere, ca o alternativă
elegantă și accesibilă de s oluționare a conflictului, și astfel prin mediere , părțile se vor
accentua pe găsirea unei soluții favorabile comună , bazată pe interesele acestora.
Sistemul de drept se află într -o completă schimbare și tinde mereu la mai multă
modernitate. În trecut majoritatea conflictelor se soluționau în cadrul familie, sau în cadrul
unui reprezentant al comunității. Astăzi ne punem întrebarea : Oare am devenit incapabili
să ne rezolvăm conflictele fără să apelăm la un judecător ?
Medierea penală permite părților im plicate să se elibereze de termenii juridici ai
litigiului și să facă tot posibilul pentru a ajunge la un acord de mediere în concordanță cu
interesele lor. În timp ce soluția litigiului, prin aplicarea regulilor dreptului penal, este dură,
inflexibilă, so luția obținută prin procedura de mediere este flexibilă, constructivă și astfel
mai bine adaptată la interesele părților.
Ne întrebăm care este rostul de a da hotărâri care nu sunt executate pentru că nu
sunt acceptate și care vor da naștere la alte conf licte în viitor?

10 Medierea penală permite încheierea unui acord de mediere favorabil părților ceea
ce va conduce la o justiție mult mai rapidă și mai eficientă. Medierea, permite o economie
de timp și de bani.
În cadrul procedurii de mediere mediatorul poa te discuta cu fiecare parte separat,
lucru care contribuie la scăderea tensiunii dintre părți și creșterea flexibilității procesului.
Această flexibilitate nu poate exista într -un proces penal clasic.
Astfel, medierea penală oferă un răspuns modern proble melor existente în
societatea noastră și în justiție.
Așadar , avem nevoie de mediere în materia penală, ca o modalitate alternativă de
soluționare a litigiilor penale. Astfel, prin mediere câștig ă ambele pârți, fără ca partea
vătămat ă să-și piardă drepturile, câștig ă întreaga societate .
Principalele abordări în domeniul justiției penale sunt prevenirea comiterii
infracțiunilor, înlăturarea consecințelor infracțiunii , recuperarea prejudiciului și
restaurarea victimei.
Sistemul justiției penale funcționează într-un mod dificil în numeroase țări. Acest
sistem este scump și pretinde proceduri dificile și îndelugate. Victimele rareori obțin
despăgubir i pentru prejudiciile care le -au suferit, iar reci divitatea infractorilor este ridicată.
Din aceste motive, s -a născut necesitatea , unei noi perspective asupra justiției
penale care să remedieze aceste deficiențe. Rezultatele actului de justitie penală sunt
cuantificate prin restaurarea morală și materială a persoanei vătămate și nu prin gravit atea
pedepsei aplicate infractorului.1
În sistemul penal clasic , în realitate, nici o parte nu c âștigă procesul, persoana
vătămată nu primește despăgubiri și nici siguranța publică în societate nu se înbunătățește
deoarece nu poți ține infractorul în închisoare pentru totdeauna2.
În cadrul procesului penal, persoana care a săvârșit o infracțiune va fi preocupată
în special de dovedirea nevinovăției și convingerea judecătorului să aplice o pedeapsă
ușoară.
Instanțele de judecată se concentrează pe pedepsirea infractorului, nicidecum pe
reabilitarea acestuia iar victimele sunt adesea ignorate.

1 Rădulescu S., Banciu D., Evaluarea sistemului de justiție restaurativă din România, Ed . Oscar Print,
București, 2004 , p .93 -94.
2 Rădulescu S., Banciu, D., Dâmboeanu C., Justiția restaurativă. Tendințe și perspective în lumea
contemporană, Ed . Lumina Lex, București, 2006 p. 16 -17.

11 Medierea în domeniul penal reprezintă , o modalitate de soluționare a conflictului,
atât pentru autorul unei infracțiuni, cât și pentru victimă , oferind o nouă manieră de – a gândi
justiția penală , care deseori este prada dificultăților de eficacitate și de gestiune a masei de
contencios pe care este chemată s -o tranșeze3.
În cazul procesului de mediere penală, infracțiunea nu este considerată o acțiune
împotriva legilor statului, ci o vatămare împotriva persoanelor și comunității .
Scopul medierii penale constă în responsabilizarea infractorilor și repararea
prejudiciului produs victimei. Un alt scop important al medierii penale este reintegrarea
infractorului în societate și evitarea recidivei.
La etapa actual ă de dezvoltare a societății, având în vedere complexitatea
relațiilor sociale, trebuie găsită o soluție optimă pentru rezolvarea conflictelor, caracterizată
prin eficien ță, rapiditate și satisfacerea pretențiilor tuturor pârților implicate și ale societății
în ansamblu. Această cercetare științifică reprezintă o viziune detailată a modalită ții de
soluționare a litigiilor penale cu ajutorul medierii.
Medierea conflictelor în dreptul penal, răspunde astfel unei necesități într -un
domeniu de evidentă actualitate , ea ar putea deveni o alternativă la justiție4 sau, mai mult,
admițând că se poate finaliza cu o soluție justă, ar putea reprezenta o justiție alternativă , o
justiție mai pragmatică și mai apropiată de așteptările justițiabililor5 și cu efect extrem de
important pentru întreaga societate.

3 Mateuț Gh., Medierea penală, Dreptul nr. 7/2007, p.152 .
4 Timsit J., La mediation une alternative a la justice et non une justice alternative, Gazette du Palais, Recueil
Dalloz,2001,p.1773 .
5 Mateuț Gh., Tratat de procedur ă penal ă, Partea general ă, vol. 1, p.715 .

12 1. ASPECTE TEORETICE ȘI PRACTICE A CONFLICTULUI
1.1. Introducere
Societatea umană este o societate conflictuală. Conflictele sunt o parte firească
din viața noastră . Astfel, oamenii sunt tensionați, nemulțumiți și în acest fel, intră în
dispută cu apropiații săi.
De asemenea unul din motiv ele apariției conflictelor îl constituie ritmul
accelerat al vieți i omului. Societatea contemporană este caracterizat ă printr -un ritm
rapid de creștere și dezvoltare în intervale scurte de timp.
De obicei , conflictul ui i se atribuie violen ța, deși aceasta reprezintă una
din consecințele evaluării conflictului, violența nefiind definiți a conflict ului sau
sinonima acestuia . Violența și agresiunea fizică sau verbală sunt posibile
manifestări ale conflictului. Important este să nu privim confli ctul ca un motiv de
ceartă între persoane , în cadrul căreia una din părți trebuie învinsă ci trebuie
gândit modul de soluționare a conflictului astfel ca toate părțile implicate să
căștige.
Așadar, cunosc ând caracterul inevitabil al conflictelor , rezult ă că
analizarea conflictului dintr -un unghi interdisciplinar este una dintre cele mai
importante activități în cadrul eforturilor de soluționare a acestora. Pentru a putea
rezolva conflictele, este necesară o înțelegere a definirii conflictului.
1.2. Definire
Cuvântul conflict își are originea din cuvântul conflictus din limba latină care
înseamnă – ciocnire și se referă la ciocnirea a două cerințe sau necesități , dintre care una
fiind caracterizată prin tendință opusă și intensitate egală.
Pentru înțelegerea naturii conflictului este necesar ă prezentarea unor defini ții date de
exper ți din domeniu . În viziunea unor speciali ști din domeniu (J.P. Folger, M.S. Poole și
R.K. Stutman) conflictul const ă în „interacțiunea dintre două persoane independente care
percep scopuri incompatibile și interferenț ă reciprocă în realizarea acelor scopuri6.”
John Burton define ște conflictul astfel : "O relație în care fiecare parte înțelege
scopurile, valorile, interesel e și comportarea celuilalt ca contrar ale lui7".

6Folger J.P, Poole, M.S. & Stutman R.K., Working through conflict: Strategies for relationships, groups and
organizations. New York – Harper Collins , 1993 .
7 Burton J.W., Conflict Resolution As a Political System, Fairfax, George Mason University , 1988 .

13 Donohue & Kolt au afirmat c ă conflictul este „o situație în care oameni
interdependenți prezintă diferențe în ceea ce privește îndeplinirea nevoilor și intereselor
individuale și acționează în procesul de î ndeplinire a acestor scopuri8”.
L. A. Coser a definit conflictul ca fiind „o luptă între valori și revendicări de statusuri,
putere și resurse , în care scopurile oponenților sunt de a neutraliza, leza sau elimina rivalii9”.
Din defini țiile conflictului , putem afirma că într-un conflict participă pe puțin două
părți între care există scopuri, valori, care sunt diferite și de asemenea sunt prezente
emoțiile care pot fi dinaintea comiterii conflictului , sau după comiterea conflictului . Aceste
diferențe dint re părti, produc o tensiune care conduce la conflict. Fiecare dintre p ărți va
face tot posibilul în favoarea apărării punctul s ău de vedere pentru a -și putea atinge scopul
dorit și va împiedica cealalt ă parte s ă facă acest lucru.
1.3. Cauzele care stau l a baza conflictelor
Cauzele conflictelor sunt multiple. Acest lucru se datorează complexit ății rela țiilor
care se nasc din interac țiunea p ărților implicate. Identificarea cauzelor conflictelor reprezintă
o condiție esențială pentru solu ționarea cu succes a conflictelor.
Cele mai importante cauze care generează conflictele10 sunt:
– atitudine diferită cu privire la obiectivel e prioritare : datorit ă existenței a unor
scopuri sau obiective diferite între p ărti, se nasc conflictele de interese chiar dac ă părțile
urmăresc realizarea acelorași scopuri.
– atitudine diferită în legătură cu metodele folosite pentru realizarea scopurilor
propuse : faptul c ă părțile pot avea scopuri comune nu impiedic ă ca aceștia să aibă impresi i
diferite în legătură cu modul de realiza re a acestora;
– diferențe în sistemul de valori ale p ărților; marea majoritate a conflictelor rezultă
din modul diferit în care oamenii percep situația de fapt adevărată ; În aceast ă situație,
conflictul poate fi soluționat numai dac ă există dialog între părți. Astfel, ace știa au
posibilitatea, prin discuțiile care le poartă, să clarifice pozițiile, nevoile și obiectivele.
– lipsa de comunicare ; Lipsa comunicării produce neînțelegeri și poate constitui o
sursă de conflict; Dificultățile de co municare pot apărea datorită lipsei de informații sau
educație i sau înțelegerii diferite a unor situații date.

8 Donohue W. A. & Kolt R., Managing Interpersonal Conflict, Newbury Park, CA, Sage Publications , 1992 .
9 Coser L. A. , Continuities in the Study of Social Conflict, New York, Fre e Press , 1967 .
10 Deep, S., Sussman L., Secretul oricărui succes. Să acționăm inteligent , București, Editura Polimark, 1996,
p. 14.

14 – diferențe de putere, statut și cultură – potențialul de conflict cre ște în cazul unei
discuții în legatur ă cu puterea , precum și când culturi diferite se extind și se amplifică într-
o organizație. Conflictul apare în cazurile în care oameni i care au un statut inferior, dau
ordine superiorilor lor . Diferențele culturale influențează comportamentul părților întrucât
fiecare cultură are un sistem de valori diferit după care se ghidează.
Așadar, se poate preciza c ă lipsa de comunicare reprezintă cauza principală a
apariției unui conflict. Soluționarea conflictului va începe în momentul când comunicarea
va fi reluată.
1.4. Structura conflictului
Orice conflict se naște în momentul în care apare o problemă care determină la
participanți o anumită conduită conflictuală . În anul 1969 J. Galtung11 a propus un model al
conflictului care la descris în forma unui triunghi , compus din contradicți e, atitudine și
comportament. În viziunea lui Galtung conflictul este un proces productiv în care
componentele triunghiului se modifică continuu , păstrând o relaț ie de influen ță reciprocă
permanentă .
 C. Contradicția reprezint ă situația confl ictuală, care s -a format din cauza nepotrivirii
scopurilor.
 A. Atitudine a reprezint ă emoțiile, voința și convigerile dintre p ărți. Emo țiile dintre
părți sunt exprimate prin furie, team ă și ură.
 B. Comportamentul (Behavior) se refer ă la cooperare a sau coer ecția dintre p ărți. Un
comportament care include amenin țări și coerec ție este un comportament violent.
În anul 2000 Bernard Mayer12 a propus un model al conflictului în care acesta este
definit ca „un fenomen psihosocial tridimensional, care implică o componentă cognitivă
(gândirea, înțelegerea situației conflictuale), o componentă afectivă cum ar fi exprimarea de
emoții și sentimente și o componentă comportamentală care se poate manifesta în luare a
unei acțiuni sau a unui mod de comunicare ”.
– Percepția conflictului reprezintă felul în care este înțeles și evaluat . Persoanele
percep, observă semnele conflictului în trei localizări : la sine , la celălalt și în reacții
interpersonale . Așadar, se poate afirma c ă percep ția nu este totdeauna realist ă, deoarece

11 Galtung J., Conflict as a Way of Life, in: H. Freeman. Progress in Mental Health. London: Churchill,
1969.
12 Mayer B., The Dynamics of Conflict Resolution. A Practitioner’s Guide, San Francisco, Jossey Bass, A
Wiley Company, 2000.

15 fiecare individ va înțelege situa ția conflictual ă în func ție de capacitatea de analiz ă a situa ției,
experien ța anterioar ă și atitudini. Conflictul poate s ă înceap ă prin închipuirea existenței
acestuia și cu ajutorul unor mecanisme psihologice poate deveni un conflict real. De aici
rezult ă, că este deajuns ca una dintre p ărți să cread ă că există o anumit ă incompatibilitate ,
lucru care va duce la un dialog cu mesaje implic ite și la declan șarea unui conflict f ără ca
partenerul s ă simte ceea ce crede partenerul lui de dialog .
– Afectivitatea în conflict reprezint ă a doua component ă a modelului și se refer ă la
emoțiile și sentimentele dintre p ărți. Emoțiile s unt inerente conflictului. Datorit ă unelor
emoții (furia, disperar ea, spaima, ura, tensiunea sau teama) oamenii își exprim ă
sentimentele ajung ând astfel să acționeze împotriva propriilor interese.
– Acțiunea este a treia component ă a modelului. Acțiunea poate conduce la o
cooperare dintre părți , ori distrugere a rela țiilor dintre ei.
Din descrierea acestui model se poate observa c ă nu exist ă o corela ție între cele trei
laturi ale conflictului , lucru care va avea o influen ță negativ ă în înțelegerea
comportamentului p ărții cu care este în conflict13.
1.5. Dinamica conflictelor
Dinamica conflictelor se definește ca fiind interferența dintre forma conflictului,
părțile implicate și cauze. Prin analizarea dinamicii conflictului vom identifica ocazii le de
intervenții posibile în vederea soluționării conflictului.
Apariția conflictelor se produce la nivel obiectual și la nivel psihosocial.
 Nivelul obiectual – se referă la temele formulate, comportamente, fapte , etc .
 Nivelul psihosocial – se referă la situația de nesiguranță, dorințe , sentimente ,care
deobicei nu pot fi observate și identificate în mod direct în comportamentul
persoanei , cu toate că sunt prezente .
Conștientizarea nivelului psihosocial, a acestor sentimente prezente dar ascu nse în
comportamentul persoanei complicate în conflict, înseamnă punerea accentului pe obiectul
adevărat care generează conflictul și în așa fel contribuie la găsirea soluțiilor în vederea
rezolvării conflictului. Cu alte cuvinte, înainte de soluționarea u nui conflict , trebuie mai
întâi să-l înțelegem.

13 Ibidem

16 1.6. Sursele conflictului
Cauzele conflictelor sunt diverse . În literatura de specialitate s -au descris următoarele
surse ale conflictelor14 .
• diferențele de comportament dintre persoane . Aceste diferențe sunt
considerate ca fiind un izvor al conflictului când una dintre părți dorește să-și impun ă
propri ile valori.
• nevoile, interesele umane . Conflictul va lua naștere , când oamenii au nevoi sau
interese care pot fi satisfăcute de situația conflictuală.
• comunicarea poate s ă conduc ă la un conflict , atunci c ând este absent ă sau este
defectuas ă.
• stima de sine . În momentul în care stima de sine este jignită , acest lucru va deține
potențialul formării unui co nflict .
• valorile individului . În momentul în care persoanele se simt jignite se produce o
atingere a v alorilor , lucru care are potențial de a forma un conflict.
• nerespectarea normelor . Unele norme sociale sunt explicite de exemplu “Fumatul
interzis” și unele norme sunt nescrise dar și ele înfluen țează comportamentul oamenilor cum
ar fi a șezarea oamenilor la r ând într-un mediu aglomerat.
– • comportamente neadecvate . Din aceast ă categorie fac parte :
– comportamente pozitive , dar neadecvate situației în care au loc.
– comportamente neadecvate situației .
• agresivitatea care reprezint ă cauza sau forma de manifestare a conflictului.
1.7. Etapele conflictului
Conflictele sunt alcătuite din faze specifice. Prima faza a unui conflict este faza în
care se remarc ă apari ția sursei generatoare de conflict și apari ția conflictului latent .
Aceasta faz ă este caracterizat ă prin existen ța unor anumite diferen țe între p ărți care fie
deranjeaz ă ambele p ărți, fie doar o parte. În cazul conflictului latent, aceste diferen țe nu sunt
atât de mari pentru ca una dintre p ărți să acționeze la un nivel la care ar putea agrava situa ția
deja existent ă15.
A doua faz ă a conflictului este înțelegerea într-un mod diferil al conflictului (etapa
conflictului perceput ). Așadar, această fază va avea loc dup ă o perioad ă în care conflictul

14 Stoica -Constantin A., Conflictul interpersonal, Iași, Polirom , 2004, p. 68 -70
15 Brahm E., Latent Conflict Stage . Beyond Intractability. Eds. Guy Burgess si Heidi Burgess. Conflict
Research Consortium, Universitatea Colorado, Boulder

17 a fost latent. În acest moment , vor apare anumite manifest ări care vor determina una dintre
părți să acționeze16.
A treia faz ă a unui conflict este reprezentat ă de apariția unor semne care
caracterizează aflarea într -o stare conflictuală , conflictul fiind simțit . Conflictul cre ște în
intensitate, iar p ărțile ajung s ă interac ționeze. Odat ă ajunse în aceast ă fază, părțile se percep
între ele ca du șmani, p ărțile ajung într-o situa ție în care li se pare c ă nu vor ajunge la o
înțelegere17.
După o perioad ă în care conflictul a escal adat, vom ajunge la cea de -a patra faz ă a
unui conflict – Impasul în care nici una dintre p ărți nu poate câstiga, dar nici nu este dispus ă
să renun țe. În aceast ă fază se poate descop eri și exprimarea unor acțiuni cu scopul de a
soluționa conflictul (etapa conflictului manifest ).
Următoarea faz ă a conflictului este de-escaladarea . În aceast ă fază are loc
negocierea direct ă sau asistat ă. Aceast ă fază se produce pe m ăsură ce rela țiile între p ărți
încep s ă se schimbe, iar conflictul începe s ă se transforme. Chiar și conflictele care apar
aparent nerezolvabile , ajung s ă se transforme astfel încât s ă devin ă rezolvabile18.
Din momentul în care conflictul a de -escaladat, se schimb ă și scopurile celor dou ă
părți, care reu șesc s ă nu se mai perceap ă drept adversari care trebuie distru și19.
În aceast ă fază părțile ajung la o în țelegere asupra rezolv ării conflictului care este
următoarea faz ă a conflictului. Etapa în care p ărțile ajung la un acord între ei reprezint ă
ultima faz ă a conflictului – constriuirea unei situa ții de pace între părți .
1.8. Solu ționarea conflictului

1.8.1 Harta conflictului
Subiectul de rezolvare a conflictelor este tratat în multe științe, printre care: psihologia,
sociologia, pedagogia, dreptul, managementul, etica . Putem afirma , într-un fel sau altul , că
majoritatea oamenilor sunt implicați în tr-o stare de conflict . Rezult ă că abordarea sistematică
a acestora reprezint ă o necesitate importantă lu ând în considerare c ă părțile implicate în
conflict nu întotdeauna sunt conștiente de obiectul care a dus la situația conflictuală.

16 Cox, M., Guelke, A., Stephen, F., A Farwell to Arms? From ' long war" to long peace in Northern Ireland ,
Manchester University Press,2000 .
17 Ingraham J., The Irish Peace Process, 1998
18 Kriesberg L.. Escalation and Institutionalization Stages . Beyond Intractability. Eds. Guy Burgess si Heidi
Burgess. Conflict Research Consortium, Universitatea Colorado, Boulder .
19 Kriesberg L., Settlement Sta ge. Beyond Intractability. Eds. Guy Burgess si Heidi Burgess. Conflict
Research Consortium, Universitatea Colorado, Boulder .

18 Așadar, a naliza surselor, a cauzelor care duc la apariția confli ctului și a modului de
soluționare a acest uia poate preveni evoluția l ui în „conflict distructiv” . De cele mai multe
ori, rezolvarea conflictelor depinde conștientizarea acestora care este posibilă prin formarea
și analiza hărții conflictului 20.
Primul lucru îl constituie formularea problemei . Lipsa comunicării dintre părți ,
manifestarea unei stări de agresivitate , pot reprezenta motive de izbucnire a conflictelor.
Identificarea părților implicate în conflict constituie al doilea punct în construirea
hărții conflictului . Acestea pot fi persoane sau grupuri . Este de remarcat c ă gruparea
oamenilor pe harta conflictului se va baza pe baza nevoilor acestora . Răspunsul pe care
fiecare îl formulează pentru rezolvarea problemei este în legatur ă direct ă cu aceste nevoi .
Alături de nevoi, părțile sunt adesea îngrijorat e și chiar au o teamă de o eventuală
pierdere a controlului în soluționarea conflictului. Utilizarea hărții conflictului ajută părțile
la conștientizarea tuturor aspectelor implicate și generează direcții pentru soluționarea
conflictelor.
1.9 Abordarea conflictelor
În literatura de specialitate s-au susținut cinci moduri de soluționare a conflictelor.
Profesorul Kennet Thomas21 susține că exist ă cinci tipuri de comportament care sunt asociate
persoanelor care se află într -o stare de conflict și strategiil or de rezolvare a le acestora , dup ă
cum urmeaz ă:
1. Stilul ocolitor este caracterizat de o afirmare scăzută a intereselor proprii și de o
colaborare redusă cu cealaltă parte . Acest stil este folosit cu scopul de a câstiga timp și a
amâna soluționarea conflictul ui.
2. Stilul îndatoritor este caracterizat de o situație de cooperare în timp ce există o
anumită renunțare la îndeplinirea intereselor personale . Unii specialiști consideră acest
model ca marcând un semn de slăbiciune, în timp ce alți specialiș ti consideră că este un
model bun de cooperare între părți.
3. Stilul competitiv se caracterizeaz ă prin impunerea interesului propriu și prin
reducerea oric ărei forme de cooperare. În cadrul acestui stil, persoana considerată mai
puternică nu colaborează c u celelalte părți. Acest stil este potrivit cănd o persoană este
puternică datorită faptului că cunoaște faptele reale care au fost comise și nu este interesat
de a păstra o relație cu cealaltă parte în viitor.

20 Corneliu s H., Faire S., Știința rezolvării conflictelor, București , Editura Știință și Tehnică, 1996, p. 178.
21 Thomas K., Conflict and Conflict Management, Handbook of Industrial and Organizational Psychology,
Chicago: Rand McNally College Publ. Co. 1976.

19 4. Stilul concesiv urmărește realizarea intereselor la un nivel c ât mai ridicat, și
maximizarea pe c ât posibil a cooper ării.
5. Stilul colaborativ . În acest stil atât interesele părților cât și comunicarea dintre
aceștia este maximală cu scopul de a obține o soluționare favorabilă.
1.10. Stiluri de abordare al e conflictului
În liter atura de specialitate22 s-au identificat cinci stiluri de soluționare a conflictelor:
retragerea, evitarea, colaborarea, compromisul și competiția . Remarcăm faptul că stilul de
colaborare este cel mai eficient în soluționarea conflictelor î n timp ce evitarea sau stilul
competitiv sunt mai puțin potrivite pentru a solu ționa un conflict.
1. Retragerea sau renun țarea (pierdere – câștig relativ) – situația în care una dintre
părți renun ță în favoarea celeilalte. Persoanele care adopt ă aceast ă soluție se vor retrage din
conflict fără să -și asume responsabilitatea faptelor comise.
2. Evitarea (pierdere – pierdere) – situația în care cel pu țin una dintre p ărți neag ă
existen ța sau importan ța conflictului. În acest st il, conflictul nu va dispare, conflictul va
rămâne ascuns, dar va putea reveni în viitor cu o intensitate mai crescută. Acest stil de
soluționare a conflictului este eficient în situația când părțile au nevoie de un interval de timp
pentru a stabili o stra tegie eficientă de soluționare a conflictului.
3. Colaborarea (câștig – câștig) – situa ția în care se acord ă egală atenție intereselor
și nevoilor. Toate p ărțile ca știgă prin eforturi comune, astfel încât solu ția va fi mai durabil ă.
Colaborarea este cea mai eficientă modalitate de soluționare, părțile vor rămâne în relații
bune după soluționarea conflictului.
4. Compromisul (câștig relativ) – situația renunțărilor reciproce. Nici una dintre p ărți
nu ca știgă atât cât și-a propus, dar nici nu pierde c ât s-ar fi putut. Acest stil este adesea
folosit ca o modalitate alternativă de soluționare a conflictelor atunci când colaborarea sau
competiția nu au reușit .
5. Competi ția (relativ c âștig – pierdere) – situa ția în care una dintre p ărți câștigă în
detrimentul celeilalte. O abordare de acest fel poate fi utilă într -o situație urgentă când
trebuie luată o decizie rapidă. Abordarea acestui stil în situații mai puțin urgente va produce
prejudicii părții opuse și va conduce la un climat de furie între părți.
Aceste cinci stiluri, pot fi folosite în alegerea celei mai potrivite strategii de
soluționare a conflictelor pentru situația respectivă. De asemenea se poate recurge la o
combinație de metode .

22 Thomas K., Killman R. Conflict Mode Instrument, Tuxedo, NY: Xicom Inc., 1974 .

20 1.11 Interven ția ter ților în solu ționarea conflictului
Cele mai des folosite modalit ăți de implicare a celei de -a treia p ărți sunt medierea,
arbitrajul și concilierea.
Medierea , alături de alte forme alternative de soluționare a conflictelor , este cea mai
întâlnită form ă de interven ție a terților în rezolvarea conflictelor. În cursul medierii p ărțile
își păstreaz ă controlul asupra rezultatelor .
În literatura de specialitate 23 s-a constatat c ă medierea penală este foarte eficientă;
deoarece această procedură permite părților implicate controlul asupra desfășurării procedurii
precum și asupra rezultatului final. Medierea deține capacitatea de a transforma adversarii în
parteneri care soluționează împreun ă problemele. Mediatorii vor incerca să creeze între p ărți
condițiile care caracterizează un proces eficient de cooperare pentru soluționarea problemelor
cu succes.
În cazul în care părțile nu reușesc crearea unei relații între ei , vor apela la arbitraj, și în
acest caz de fapt p ărțile în țeleg că nu vor avea control asupra rezu ltatelor finale.
Arbitrajul , reprezintă o formă de interven ție a ter ților, în sit uațiile în care părțile nu
reușesc să ajungă la un acord.
Scopul rezolv ării conflictului printr -o metod ă alternativ ă este ca ambele p ărți să fie
satisf ăcute. Satisfac ția părților se ob ține atunci c ând solu ția este adaptată cu interesele
ambelor p ărți, procesul de soluționare a conflictului a fost just și părțile consider ă că în cursul
procedurii de soluționare a conflictului s-a respectat demnitatea părților împlicate în conflict .
Concilierea se refer ă la activit ățile efectuate de ce -a de-a treia parte care ajut ă părțile
aflate în situa ție de conflict s ă perceap ă, să înțeleag ă și să acționeze în aceast ă situa ție
conflictual ă. Obiectivul concilierii este diminuarea emo țiilor din cadrul disputei și
îmbun ătățirea comunic ării dintre p ărți, sporind astfel abilit ățile de a solu ționa conflicte
viitoare.
Așadar putem afirma c ă medierea, în antiteză cu alte metode de soluționare a
conflictelor, porne ște de la ideea c ă un conflict se poate soluționa doar în cazul în care
satisfacerea p ărților a fost asigurat ă în mod absolut.

1.12 Relația dintre crimă și conflict
Justiția restaurativ ă consider ă crima nu numai ca un lucru care înfluen țează pe
victim ă și infractor , ci se refer ă la rela ția dintre ei care sufer ă și ea în acela și timp. Crima

23Kressel T.K. & Pruitt D.G, Mediation Rese arch, San Francisco: Jossey -Bass, 1989.

21 produce o rela ție du șmănoasă între infractor și victim ă. Vindecarea acestei rela ții este
obiectivul justi ției restaurative. În viziunea conceptului de justi ție restaurativ ă ne punem
întrebarea dacă crima este un conflict . În literatura de specialitate s -a afirmat c ă în justi ția
restaurativ ă exist ă două paradigme diferite. Una se concentreaz ă pe compensarea victimei
pentru r ăul care i sa produs și a doua se bazeaz ă pe solu ționarea conflictului dintre p ărți24.De
asemenea , s-a afirmat c ă crima trebuie identificat ă ca un conflict între infractor și victimă25.
Christie define ște conflictul , ca fiind o proprietate, care s -a luat de la p ărțile implicate în
conflict de oamenii de specialitate. În viziu nea lui Christie , victima a pierdut procesul
statului pentru c ă acesta ia luat dreptul de participare la acest proces, dreptul de a comunica
cu infractorul. Func ția victimei a fost luat ă de procuror , care nu este interesat de un dialog
dintre infractor și victim ă. Nici infractorul nu dore ște să aibă un dialog cu procurorul. Astfel,
victima r ămâne cu un sentiment de frustrare și fric ă. Infractorul, la r ândul lui este pasiv în
timpul procesului.
Aceste idei exprimate de Christie , au fost analizate în continua re de al ți speciali ști
din domeniu26. Alții, cu toate acestea, s -au opus afirma ției precum c ă crima reprezint ă un
conflict dintre p ărți, deoarece acest lucru poate ascunde aspecte importante ale actului penal.
În opinia noastră , atâta timp c ât infr acțiunea produs ă are la baz ă un conflict anterior
între infractor și victim ă, trebuie luat în considerare acest conflict și trebuie de f ăcut tot ce
se poate pentru rezolvarea acestuia. At âta timp c ât conflictul dintre p ărți nu se rezolv ă, cazul
rămâne nesolu ționat. În cazul în care crima împotriva unei persoa ne stră ine are la baz ă
caracteristicile unui conflict , se necesită o solu ție care nu exist ă în cadrul procedurilor
penale.
În concluzie , conflictele reprezită o componentă inevitabilă a vieții a fiecărei
persoane . Conflict ele apar în fiecare zi , fiind un rezultat inevitabil al progresului și
schimbării. Astfel, oamenii sunt în stare de tensiune, nemulțumiți și de cele mai multe ori
intră într-o situație contradictorie cu alte persoane . Evolu ția în timp a conflictelor a cunoscut
în literatura de specialitate perspective și unghiuri de abordare diferite.
Astfel, conflictul nu mai e ste considerat doar ca un lucru negativ care trebuie eliminat
fără întărziere ci în anumite condiții poate deveni un factor pozitiv de a stimula părțile
împlicate în conflict să ajungă la o situa ție de soluționare a conflictului.

24 Von Hirsch A. & Ashworth A., Principled Sentencing – Readings on Theory and Policy, Oxford, 1988, p.
300-301.
25 Christie N. Conflicts as Property, The British Journal of Criminology, January 1977, No. 1.
26 McCold P., Restorative Justice and the Role of Comunity in Galoway & Hudson 13, p. 39.

22 De obicei , conflictului i se atribuie violen ța, deși aceasta reprezintă una din
consecințele evaluării conflictului, violența nefiind definiția conflictului sau sinonima
acestuia . Cearta și lupta sunt posibile manifestări ale conflictului, însă ele trebuie evitate
pentru că nu vor conduce la soluționarea conflictului.
Prin urmare, n u trebuie să ne gândim că o parte din părțile împlicate în conflict trebuie
să piardă ci trebuie să ne gândim că există posibilitatea de a soluționa conflictul în așa fel
încât toate părțile să câștige. În acest fel vom transforma conflictul într -o șansă de progres.
În acest sens, este foarte importantă identific area și înțelegerea conflictelor pentru a găsi
metode eficace de abordare a acestora.
Medierea, ca procedură de soluționare a conflictelor, intervine atunci când trebuie
rezolvat un conflict, fără ca demnitatea uneia dintre părți să fie lezată. Chiar în ca zurile în
care practicile de soluționare a conflictelor nu ajung la un rezultat ideal, se obține o
îmbunătățire a situației existente ceea ce conduce la situația în care dezvoltarea conflictului
nu mai este posibilă.
De asemenea prin mediere, nu se mediază infracțiunea ci se soluționează conflictul
dintre părți. Numai prin comunicare și dialog părțile vor putea să -și exprime nevoile,
dorințele , opiniile. Dialogul dintre părți va conduce la crearea unei soluții favorabile pentru
ambele părți.
Așadar, conflictele fiind o parte integrantă a vieții noastre, cercetarea acestui
domeniu privind înțelegerea, prevenirea și soluționarea conflictelor este importantă și
actuală nu pentru că reprezintă o noutate . Ceea ce este nou se află în eforturile de a găsi
noi mijloace eficiente, de soluționare a conflictelor.

23 2. CONCEPTUL JUSTIȚIEI RESTAURATIVE ȘI FORMELE
ACESTEIA

2.1. Originea justiției restaurative
Modul natural de a răspunde la o infracțiune comisă este considerarea că infracțiunea
este un prejudiciu împotriva societății la care răspunsurile sunt urmărirea penală și
pedepsirea infractorului de către stat. Cu toate acestea, studii istorice din acest domeniu
demonstrează că modul de înțelegere și răspundere a infracțiunii este mai degrabă „o invenție
istorică care ar trebui să fie pusă la îndoială27“.
Conform acestor studii , au existat timpuri în care justiția restaurativă era normă, în
timp ce urmărirea penală și pedepsirea, erau excepția . Astfel, în primele forme de stat,
infracțiunea nu era considerată doar o vătămare făcută societății sau statului, ci și ca un rău
împotriva victimelor, familiilor acestora și comunității . Medierea și restituirea au fost
principalele modalități de a face față conflictelor din aces te societăți.
Procesul de restituire , ca formă de pedeapsă a avut următoarele obiective: prevenirea
escalad ării conflictului, reintegrarea infractorului în societate și satisfacerea nevoilor
victimei, etc. După cum observăm, aceste elemente sunt asemănătoa re cu obiectivele justiției
restaurative în sensul modern.
Sistemul de restituire sau de despăgubire a fost aplicat în principal infracțiunilor
împotriva persoanelor, dar nu infracțiunil or împotriva proprietății.
Acestă abordare restaurativă a soluționări i conflictelor a început să dispară treptat
odată cu transformarea organizației tribale și întărirea rolului unui conducător suveran.
Atunci când societățile tribale din Europa s -au reunit în regate sub domnii feudale,
conducătorii au manifestat un interes crescând în reducerea conflictelor , iar nevoile
victimelor au fost treptat înlocuite cu cele ale statului.
Subliniem faptul că soluționarea conflictelor prin procese restaurative există și în
zilele de astăzi în unele societăți în Africa. Principalele caracteristici ale sistemului de justiție
africană tradițional sunt:
"- problema care reiese prin comiterea infracțiunii este considerată ca fiind a întregii
comunități;
– accentul se pune pe reconciliere și restabilirea armoniei sociale;
– arbitrii sunt numiți în cadrul comunității;

27 Johnstone G. (Ed.), A Restorative Justice Reader. Texts, sources, context, Willan Publication., 2003, p.
101.

24 – procedurile sunt flexibile;
– părțile nu dețin de o reprezentare juridică profesională;
– procesul este voluntar și decizia se bazează pe un acord;
– accentul se pune pe sancțiunile reparatorii;
– executarea deciziilor este asigurată de presiunea socială;
– decizia este confirmată de ritualurile de reintegrare;
– aceleași cazuri nu trebuie tratate în același mod "28.
Așadar aceste caracteristici se potrivesc cu înțelegerea modernă a justiției
restaurat ive.
În Nigeria sistemul promovează reconcilierea în cadrul comunității prin discuții de
grup de infractori de aceeași vârstă29. În Republica Democrată Congo , oamenii soluționează
disputele la conducători și bătrânii chiar în cazurile cele mai grave, și nu implică sistemul
juridic30. În Uganda , justiția penală se bazează mai degrabă pe vindecare și restaurare decât
pe pedeapsă, efectuând pr ocese de reconciliere, compensare, restituire sau scuze. Astăzi,
statele africane moderne tind să creeze o armonizare a sistemelor tradiționale de justiție cu
cadrul legal formal.
În Indonezia , este folosită reconcilierea în materie penală pentru menținerea păcii și
ordinii în țară, care include sute de grupuri etnice diferi te. Primarul sau altă persoană publică
soluționează conflictul între infractor, victimă și comunitate pe cale amiabilă31.
În anul 1978 s -a înființat sistemul juridic î n Filipine care este un sistem formal bazat pe
mecanismele tradiționale de mediere a conflictelor care soluționează litigiile dintre vecinii
și membrii de familie. Acordurile de mediere c are sunt încheiate de părți sunt obligatorii din
punct de vedere juridic și recunoscute de instanțe le de judecată32. În Bangladeș , există un
sistem de rezo lvare amiabilă a conflictelor cu ajutorul comunității, cu scopul de a găsi o
soluție acceptabilă pentru toate părțile împlicate33.
Afirmăm că justiția penală nu este singura modalitate de realizare a obiectivelor
clasice ale dreptului penal, și anume, compensarea, prevenirea, reabilitarea și descurajarea ,
și nici nu este un monopol în soluționarea conflictului penal.

28 Penal Reform International, Access to Justice in Sud -Saharan A frica, London: Penal Reform International,
2001, p. 22 .
29 Manuel sur les programmes de justice réparatrice, Coll. Série de manuels sur la réforme de la justice
pénale, 2008, p. 30 , disponibil la adresa : www.unodc.org.
30 Idem, p.31 .
31 Johnstone G., Van Ness D. (Eds.), Handbook of Restorative Justice, op. cit., p. 480.
32 Golub S., Non -state Justice System in Bangladesh and the Philippines, 2003, p.33 disponibil la adresa:
https://gsdrc.org/document -library/non -state-justice -systems -in-bangladesh -and-the-philippines/.
33 Wang P.,Di,X., and Wan,K. H Regional reviews:Asia, 2007,p. 477 –478.

25 Procedura penală nu acordă posibilitate părților de a -și cere scuze sau a regreta fapta
comisă și în acest fel împiedică părțile de a com unica în mod direct. În schimb, justiția
restaurativă permite stabilirea unui dialog între părțile implicate și de asemenea realizează
obiectivele dreptului penal.
Abordarea justiției restaurative a crescut pe fondul dezamăgirii de abordarea justiției
punitive. Justiția penală clasică și -a demonstrat ineficiența în prevenirea fenomenului
infrac țional și în reintegrarea infractorilor în societate.
Justiția penală este guvernată de legea penală care este aplicată de organele statului
și urmărește pedepsirea infractorului. Infracțiunea comisă de infractor este considerată ca o
acțiune împotriva statului . Preocuparea principală a statului este găsirea vinovatului și
individualizarea pedepsei. În justiția penală, nu există nici un fel de dialog între infractor și
victimă, infractorul fiind interesat să primească o sentință cât mai ușoară în timp ce victima
este expusă să depună mărturii fiind deseori revictimizată. Astfel interesele și nevoile
victimei sunt ignorate.
Scopul pedepsei aplicate infractorului de către instanța de judecată nu poate răspunde
nevoilor părții vătămate . Pedeapsa are rolul de reeducare a infractorului și este un exemplu
pentru membrii societății pentru ca aceștia să nu comită infracțiuni.
În opinia noastră , pedeapsa nu ar trebui limita tă la o plată a răului care a fost comis,
ci ar trebui să influențeze comportamentul infractorului printr -o înțelegere a consecințelor
faptelor sale care va conduce la respectarea legii în viitor.
Însă, infractorul și persoana vătămată fiind izolate, aces t scop a pedepsei nu este
obținut, infractorul necunoscând de cele mai multe ori aceste aspecte care ar putea s ă
conducă la responsabilizarea, reeducarea și integrarea acestuia în societate.
Justiția restaurativă oferă infractorului și victimei un rol p rincipal și activ în timpul
procedurii restaurative. Aceștia au posibilitatea să -și exprime emoțiile și sentimentele trăite,
să desfășoare un dialog restaurativ și sa găsească împreună o soluție reparatorie pentru
vindecarea rănilor produse. Infractorul c onștientizează motivele care au condus la comiterea
faptei, precum și efectele comportamentului asupra persoanei vătămate. În acest fel,
infractorul deține șansa de a -și asuma răspunderea direct în fața victimei , etapă semnificativă
în reeducarea acestuia . În literatura de specialitate34 s-a afirmat c ă justiția restaurativă oferă
părților un spațiu care le permite reg ăsirea stimei de sine, responsabilizarea, implicarea

34 Hopkins B., Just Care, Restorative Justice Approaches to working with children in Publi c Care, Jessica
Kingsley Publishers, Londra and Philadelphia, 2009.

26 activă a acestora în vederea construirii unei soluții potrivite, analizarea situației și î nțelegerea
seturilor de valori.
În anul 1989, John Braithwaite a propus teoria reintegrativă a rușinii ca un mod
de prevernire a infracționalității ” Teoria reintegrativă a rușinii afirmă că aplicarea unei
pedeaps e poate avea efect numai în situația când scopul urmărit este reintegrarea socială”.
Cercetările sale au examinat de ce majoritatea oamenilor nu comit crime. Rezultatele
au indicat că procesul, care îi îndrumă pe oameni să facă lucrurile cum trebuie, este legat de
un sentiment de rușine, car e îndrumă pe oameni să evite actele anti -sociale.
Există, de asemenea, o mare importanță în identificarea identității persoanei care
condamnă faptele negative. Condamnarea va fi mai puternică dacă provine de la un prieten
sau membru al familiei dec ât dac ă provine de la un judecător.
În doctrină s -u propus următoarele forme ale rușinii: rușinea reintegrativă și rușinea
dezintegrativă . Rușinea reintegrativă afirmă că fapta sau comportamentul făptuitorului
trebuie dezaprobate și nu făptuitorul în sine. Rușin ea dezintegrativ ă, reprezintă situația în
care făptuitorul este izolat și stigmatizat. În literatura de specialitate s -a afirmat că practica
reintegrativă va conduce la o reducere semnificativă a infracționalității , în timp ce practica
dezintegrativă va co nduce la o creștere a fenomenului infracțional.35. Braithwaite a afirmat
că procesul penal reprezintă o ceremonie de degradare a infractorului care va acționa î n mod
negativ în reintegrarea infractorului în societate.
Rușinea reintegrativă face o distincție clară între om și faptă. Pe deoparte , fapta
negativ ă comisă este condamnată dar în acela și timp se transmite un mesaj omului: "Noi
respingem ceea ce ați făcut, dar ați fost și ve ți rămâne o persoană dezirabilă ". Acest lucru
va permite integrar ea infractorului în societate. Etichetarea infractorului va înfluența în mod
negativ integrarea în societate. Suporterii justiției restaurative afirmă că "justiția punitivă"
conduce la dezintegrare fiind cea mai scurtă cale de a repeta crima36.
Acești și alți criminologi37 se opun metodelor justitiei punitive , deoarece acestea nu
sunt suficiente pentru a reduce rata criminalității. În opinea specialiștilor intervenția statului
în pedepsire tinde să fie dezechilibrată prin modul în care este executată. Prin urmare , ar

35 Harris N., Braithwaite J, and Braithwaite,V Shame Management Through Reintegration, Melbourne:
Cambridge University Press. (2003) ‘Reassessing the dimensionality of the moral emotions,’ British Journal
of Psychology, 94(4): 457 –73.
36 Umbreit M.S., Coates R.B, Kalanj B., Victim Meets Offender: The Impact of Restorative Justice and
Mediation, 1994 p.14.
37 Braithwaite, J. and Pettit, P. , Not Just Desserts: A Republican Theory of Criminal J ustice Oxford, UK:
Clarendon Press, 1990, p.70.

27 trebui să li se permită părților să soluționeze conflictul și în același timp s ă se permită
posibilitatea integrării în societate, atât a infractorului, cât și a victimei.
2.2. Justiția restaurativă vs Justiția penală clasică
Justiția restaurativă se disting e de sistemul justiției penale în primul rând printr -o
nouă interpretare a infracțiunii penale . Astfel, justiția restaurativă se concentrează în primul
rând asupra prejudiciului suferit de persoane le implicate , victimă, infractor, familiile lor și
comunitatea. În ceea ce privește răspunsul la infracțiune , în timp ce justiția penală
tradițională este preocupat ă de aplicarea unei pedeaps e autorului , care este cosiderată ca fiind
singura soluție pentru a restabilirea ordinii sociale , în cadrul justiției restaurative are loc un
dialog restaurativ între părți, cu scopul de a ajunge la un acord comu n, privind soluționarea
conflictului . Pentru a atinge acest obiectiv, justiția restaurativă pune accentul pe inițierea
unui proces voluntar și flexibil, care încurajează toate părțile afectate de infracțiune să
participe la un proces restaurativ și le permite să dezvolte ei înșiși ce-a mai potrivită soluție
pentru soluționarea conflictului.
Justiția penală clasică38
1. Conflictul este încredințat organelor justiției;
2. Modul de soluționare a litigiului este bazat pe conceptul câstig -pierdere (înving ător-
învins);
3. Instanța de judecată se bazează pe aspectele juridice ale litigiului;
4. Aglomerarea instanțelor de judecată;
5. Costuri judiciare rid icate;
5. Durata procesului penal este îndelugată și părțile sunt în ștres;
6. Procesul penal este complex, rațional, rigid;
7. Infractorul este tras la răspundere prin aplicarea unei pedep se de către instanță ;
8. Instanța va lua în considerare comportamen tul din trecut al infractorului ;
9. În timpul procesului penal v ictima și infractorul dețin o comportare pasivă ;
Justiția restaurativă 39
1. Reprezintă o alternativă de soluționare a procesului în instanță
2. Justiția restaurativă se bazează pe interesele părților implicate ;
3. Soluția reprezintă dorința părților implicate în conflict;
5. Instanțel e judecătorești nu vor fi aglomerate ;

38 Zehr H. Changing lenses a new focus for crime and justice Christian peace shelf selection, Scottdale
Herald Press, 1990, p.211.
39 Ibidem

28 6. Justiția restaurativă are capacitatea de reducere a cheltuielilor;
7. Se va obține o e conomie de timp a tuturor părților i mplicate și mai puțin ștres;
8. Proces modern și flexibil, care acordă posibilitatea de exprimare a emoțiilor și
sentimentelor, a tuturor părților afectate de infracțiune ;
9. Rezultate le procesului sunt constructive , se obține asumarea responsabilități i
infractorului , sunt satisf ăcute nevoile victimei și relațiil e dintre victimă, infractor și
comunitate sunt restabilite ;
11. Procesul restaurativ se concentr ează pe efectele comportamentului infrac țional și pe
evoluția pozitivă a comportamentului viitor;
12. Victima și infractorul dețin un rol principal și activ în soluționarea conflictului.
2.3. Viziunea infracțiunii și a justiției
În sistemul tradițional de justiție penală, infracțiunea este percepută ca o încălcare a
unei norme sociale stabilite prin lege iar justiția este văzută ca un proces cu caracter
contradictoriu între adversar, infractori și victime , care rămân pasiv e sau chiar ignora te. În
acest fel , justiția se limitează la acuzarea persoane i care a comis un act infracțional . Sistemul
penal tradiț ional se bazează pe comportamentele care sunt pedepsite prin lege, și pedepsele
impuse de lege. Așadar acest sistem, axat pe autorul infracțiunii și prejudiciul adus statului,
are ca scop învinuirea și pedepsirea infractorul u40. În literatura de specialitat e s-a susținut că
o astfel de abordare a infracțiunii poate contribui la agravarea soartei victimelor și
infractorilor prin revictimizarea victimei, stigmatizarea infractorului și distrugerea relațiilor
sociale41.
Justiția restaurativă propune reformularea conceptului de infracțiune prin înlocuirea
perspectiv ei retributiv e, infracțiunea fiind considerată un delict cauzat persoanelor și
relațiilor interpersonale , dincolo de o încălcare abstractă a intereselor statului. Dacă
infracțiunea afectează oamenii și legătura socială, misiunea justiției este, prin urmare, să
identifice nevoile și obligațiile fiecăruia, să repare toate prejudiciile și în cele din urmă, să
restabilească pacea socială care a fost afectată de comiterea infracțiunii .
Rezultatul procesul ui penal nu este evaluat de gradul de pedeapsă acordat
făptuitorului, ci de gradul de reparare a prejudiciilor a părților implicate în infracțiune. În
așa fel , justiția restaurativă este o justiție care privește viitorul , spre deosebire de sistemul de
justiție penală tradițional care se concentrează asupra trecutului. Justiția restaurativă,

40 Pignoux N, La réparation des victimes d’infractions pénales, Paris : L’Harmattan, collection Sciences
criminelles, 2008, pp. 371 -372.
41 Pignoux N, ibid., p. 367.

29 concentrându -se atât pe consecințe, cât și pe cauzele infracțiunii, oferă un cadru de
soluționare a conflictelor mai global și mai umanist, care ia în considerare intere sele tuturor
și nu doar interesele societații. Această nouă viziune a infracțiunii și a justiției permite
justiției restaurative să se diferențieze de modelul penal clasic, în ceea ce privește obiectivele
urmărite și procesele.
Justiția penală tradițională se concentrează pe compensarea societății prin acordarea
infractorului o pedeaps ă corespunzătoare în raport cu gravitatea infracțiunii . Această
pedeapsă este dureroasă pentru infractor și în acest fel nedreptatea socială prin comiterea
înfracțiunii asupra societății capătă un răspuns . Infractorul este învinuit de fapta care a comis
și plătește datoria față de societate prin executarea pasivă a unei sentințe care i se impune în
mod autoritar, pe baza comportamentului său anterior, fară a se acorda o atenție contextului
social și economic. Statul deține monopol asupra pedepsei și infractorul nu joacă nici un rol
în rezolvarea conflictului decurs din infracțiunea comisă. Statul implică în pedepsirea
infractorului o strategie de umilire și excludere a acestuia , infractorul este stigmatizat,
victima revictimizată și uitată și pacea socială ratată .
În comparație cu sistemul penal clasic, obiectivul justiției restaurative este de a
restaura victima și de a reintegra făptuitorul în socitate. În procesul penal clasic , societatea
fiind victima principală pedepsirea dureroasă a infractorului conduce la faptul ca acesta să
nu-și asume responsabilitatea și să nu ia în considerare consecințele infracțiunii comise .
Infractorul se va folosi de toate drepturile și garanțiil e stabilite de lege din dreptul penal
pentru a nu recunoaște faptele comise .
Pe de altă parte, justiția restaurativă ofer ă un cadru adecvat părților pri n care
infractorul poate să conștientizeze gravitatea prejudiciului cauzat în mod concret atât
victime i, cât și societății. În cadrul acestui proces restaurativ, prin interm ediul unui mediator ,
are loc un dialog care permite infractorului s ă-și asume responsabilitatea . Prin urmare, o
astfel de comunicare, poate contribui la faptul c ă infractorul să -și exprime o cerere de suze,
o ierta re, care în final va conduce la un acord de reparare a pagubelor dăunate victimei.
Responsabilit atea obținută asigură victimei o restaurare materială și simbolică42. De
asemenea, j ustiția restaurativă contribuie la reinteg rarea infractorului în comunitatea în care
a avut loc infracțiunea și la care face parte. Spre deosebire de umilire, rușinea reintegrativă
a infractorului , care are teama să nu fie acceptat de comunitate , provoacă rușine și apoi
remușcări. Această r ușine , nu se aseamănă cu rușinea simțită de infractor în fața unui

42 Pignoux N, ibid., p. 372 -374.

30 judecător sau a unui ofițer de poliție care nu este implicat în conflict, ci această rușine se
simte în fața celor care sunt importanți pentru infractor și de a căror respingere se teme.
Comunitat ea trebuie să accepte faptul că o persoană poate comite o infracțiune și
poate recunoaște infractorul ca o persoană căruia trebuie acordată atenție și sprijinul necesar
pentru a se reintegra în societa te. Această abordare se bazează pe ideea că infractorul se
desparte de fapta comisă, trebuie acuzată infracțiunea, nu autorul ei, care trebuie tratat cu
respect și reintegrat43.
Astfel, co munitatea se repară prin participarea activă la soluționarea conflictelor
criminale, prin sprijinirea celor care au nevoie și prin restaurarea legăturilor sociale care au
fost distruse. În acest mod, se îndeplinește scopul final al justiției restaurative, restaurarea
armoniei sociale.
2.4. Justiția restaurativă în liter atura de specialitate
Justiția restaurativă , s-a născut în anii '70 în America de Nord . Aceast ă justiție are la
bază crearea unui acord între victimă și infractor și găsirea împreun ă soluțiilor de restaurare
a prejudiciului cauzat victimei în urma comiteri i infracțiunii.
Punctul de plecare al c onceptul ui de justiți e restaurativ ă este că părțile implicate în
conflict : victima, infractorul și comunitatea trebuie să găsească un răspuns la infracțiune .
Răspunderea infractorului se bazeaz ă pe înțelegerea și recunoașterea acestuia cu privire la
răul produs prin fapta comisă și repararea prejudiciului produs . Ideea de bază a justiției
restaurative este că repararea răului produs reprezintă răspunsul adecvat al societății în urma
comiterii unui act infracțio nal.
“Reparațiile” financiare și simbolice dintr -un proces restaurativ, semnifică mai mult
decât a primi o compensare . Astfel, pentru victima , restaurarea înseamnă repararea
prejudiciului în urma infracțiunii și restaurarea controlului asupra propriei vi eți. Pentru
infractor , restaurarea înseamn ă asumarea responsabilității pentru acțiunile sale prin
repararea rău lui pe care la cauzat și rezolvarea problemelor care au cauzat comiterea faptei
respective.
Psihologul american Eglash, a dezvoltat conceptul de reparație creativ ă, ca o
alternativă la sistemul clasic de justiție penală, pe care îl considera lipsit de umanitate si
eficiență44. Pe baza acestui concept de reparație creativă, s -a dezvoltat modelul justiției
restaurative.

43 Salas D., La volonté de punir. Essai sur le populisme pénal, Ed. Hachette, 2005, p. 251 -252.
44 Mirsky L., Albert Eglash and Creative Restitution A Precurso r to Restaurative Practices, in Rest orative
practices EF orum , December, 3, 2003, p.1.

31 Psihologul Albert Eglash a utilizat termenul de justiție restaurativă pentru prima dat ă
în anul 197745, descriind astfel , direcțiile de dezvoltare din domeniul justiției penale. Eglash
a identificat trei modele de justiție penală : modelul retributiv , modelul distributiv și modelul
restaurativ .
Modelul retributiv, pune accentul pe pedesirea infractorului, modelul distributiv se
refer ă la reabilitarea infractorului iar paradigma restaurativă se bazează pe repararea
prejudiciului produs victimei.
Justiția restaurativă și justiția retributivă pornesc de la poziții diferite . Așadar, justiția
restaurativă se bazează pe repararea prejudiciului cauzat victimei, care de obicei , este
neglijată sau chiar re -victimizată, în cadrul justiției represive46. De asemenea , în timp ce
pede apsa este văzută de justiția retributivă ca o răzbunare împotriva infractorului care a
comis infracțiunea, în justiția restaurativă reparația are scopul de a vindeca răul produs și de
a rezolva nevoile ambelor părți, în acest fel se ajunge la dreptate.
În unele locuri, justiția restaurativă s -a dezvoltat din practicile individuale de
soluționare a conflictelor, în timp ce, în altele, a fost susținută de către grupuri religioase,
care au implicat în programe de justi ție restaurativ ă aspectele religioase ale iertării și
reparării47.
Jeff Latimer a analizat modelul justiției restaurative afirm ând că acesta își are
originea în practicile de rezolvare a conflictelor specific e mediului cultural al societății, sau
sunt bazate pe aspecte legate de religie, de exemplu, iertarea și repararea care au fost primele
forme de bază a le justiției restaurati ve. Totodat ă, autorul a apreciat că, în cadrul justiției
restaurative, infracțiunea este considerată un conflict între persoanele implicate, care a
produs prejudic iu victimei , infractorului și comunității, spre deosebire de sistemul de justiție
clasic în cadrul căruia infrac țiunea este considerată ca un fapt făcut impot riva statului .48.
Aceast ă viziune situează victima pe o poziție centrală și activă în obținerea
prejudiciului și în prevenirea recidivei infractorului în viitor49.
Justiția restaurativ ă propune agresorului posibilitatea să recunoască comiterea infracțiunii,
să-și asume responsabilitatea comiterii infracțiunii și repararea prejudiciului produs50.

45 Eglash A, Beyond Restitution: Creative Restitution, 1977 .
46 Walgrave L, Restorative Justice for Juveniles, Leuven University Press, 1998; Institutul National de
Criminologie, Programe de justi ție restaurativ ă în lumea contemporan ă (Analiza documentar ă), 2005, p.6,
disponibil la adresa www.criminologie.ro/ .
47 Latimer J., Kleinknecht, S. Les effets des programmes des justice reparatrice: Analyse documentaire sur la
recherche empirique, 2000, p. 6,
48 Ibidem
49 Idem, p.7
50 Ibidem

32 Denis Cooley a apreciat că “justiția restaurativ ă se bazează pe repararea prejudiciului
cauzat de comiterea infracțiunii . Dar aceste modalități de restaurare materiale și simbolice,
reprezint ă doar punctul de plecare, căci restaurarea nu se limiteaz ă la desp ăgubirea persoanei
vătămate ”51. De asemenea, autorul a afirmat c ă modelul restaurativ încurajează formarea
unor relații de respect între infractor , victimă și membrii comunit ății care au suferit
prejudiciu în urma infracțiunii52.
În viziunea lui Tony Marshall justi ția restaurativ ă reprezintă un proces în cadrul
căruia p ărțile implicate decid împreun ă modul de reparare al consecin țelor infrac țiunii53. În
literatura de specialitate54 au fost identificate obiectivele justiției restaurative :
– Răspunderea la nevoile victimelor care pot fi de gen material, financiar, emoțional și
social.
– Oferirea infractorilor o posibilitate reală de asumarea răspunderii în mod activ pentru
faptele comise .
– Prevenirea recidivei prin reintegrarea în societate a infractorilor.
– Crearea unei comunități active în prevenirea criminalității, care sprijină reabilitarea
infractorilor și a victimelor.
– Evitarea încărcării cu dosare a instanțelor de judecată, evitarea costurilor și a
întârzierilor soluționării unui proces penal.
În doctrină s-a afirm at că „justiția restaurativ ă încearc ă să refacă și să restabilească
răul produs ”55. Infrac țiunea este caracterizată ca „un prejudiciu produs persoanelor și
relațiilor personale,[…] prejudiciu care creeaz ă obliga ții și responsabilit ăți56.
Infractorul are posibilitatea să repare daunele fizice și morale provocat e victimei iar
comunitatea încurajează și sprijină victima și infractorul în vederea formări i unui proces de
reintegrare în societate a acestora. Vivien Stern57, a afirmat c ă în cadru l procesului penal
infractorii încearc ă să-și demonstreze nevinov ăția și să conving ă instan ța de judecată să
aplice o sanc țiune u șoară.

51 Cooley D., La justice reparatrice au Canada: quelques enseignements , comunicare prezentat ă în cadrul
colocviului: Practical Approaches to Apropriate Dispute Resolution, Vancouver , 2002, p. 2
52 Ibidem
53 Marshall T ., Restorative Justice : An Overview , Home Office Research Development an d Statistics
Directorate, 1999, p.5.
54 Idem ,p.5-6.
55 Zehr H., Mika H, Fundamental Concepts of Restorative Justice , p.41 -42, in: Eugene McLaughlin, Ross
Fergusson, Gordon Hughes, Louise Westmarland coord, Restorative Justice . Critical Issues , Sage
Publications, London, 2004 [2003]
56 Ibidem
57 Stern V., Preface , p 10 in Jim Consedine și Helen Bowen (coord.), Restorative Justice. Contemporary
Themes and Practice , Ploughsharea Publications, Lyttelton, 1999.

33 În cadrul j ustiției restaurativ e, victima deține un loc important iar scopul urmărit este
responsabilizarea infractorului și repararea prejudiciului produs în urma infracțiunii. În
literatura de specialitate s -a efectuat o comparație a sistemului de justi ție tradi țional cu
justiția restau rativă în urma c ăreia s -au subliniat anumite particularit ăți specifice fiec ărui
sistem58:
Comiterea unei infracțiuni, în cadrul justiției restaurative nu semnific ă o violare a
legilor statului, ci o vătămare/daună contra persoanelor și comunit ății. Victima are un rol
principal în justitia restaurativă în timp ce în cadrul procesului penal clasic victimele sunt
deseori ignorate. În ceea ce privește infractorii, j ustiția restaurativ ă urmărește
responsabilizarea infractorilor și compensarea victimelor.
Așadar enumerăm următoarele principii ale justiției restaurative :
· „crearea condi țiilor necesare particip ării personale afectate de comiterea infracțiunii ;
· luarea în considerare a împrejurărilor sociale ale infractorului care au contribuit la
comiterea infra cțiunii ;
· soluționarea problemelor într-un mod care va duce la prevenirea comiterii infracțiunilor în
viitor ;
· adaptibilitatea practicilor folosite în raport de cazul specific ”59.
2.5. Justiția restaurativă în documentele elaborate la nivel internațional
Pe parcursul anilor, au fost elaborate documente internaționale, referitoare la
principiile de bază ale justiției restaurative printre care amintim :
Decizia Consiliului Uniunii Europene din anul 2001 în legătură cu statutul
victimelor în cadrul proceduril or penale ( 2001/220/JAI)60 în cadrul căreia s -a stabilit c ă
medierea în cauzele penale reprezintă căutarea unei soluții, pe tot parcursul procesului penal ,
între victim ă și autorul infrac țiunii, cu ajutorul unui mediator.
Unul dintre documentele internaționale de bază în domeniul justiției restaurative este
Rezoluția 2002/12 a Organizației Națiunilor Unite, privind principiile fundamentale de
utilizare a programelor restaurative în materie penală, conținând prezentări con ceptuale
referitoare la termenii utilizați în justiția restaurativă și recomandări privind dezvoltarea
programului de justiție restaurativă61 .

58 Daly K., Revisiting the Relationship between Retributive and Restorative Justice , p. 36 in Heather Strang
și John Braithwaite eds, Rest orative justice :philosophy to practice .
59 Marshall T., Op. Cit., p.5 .
60 Decizia -cadru a Consiliului din 15 martie 2001 privind statutul victimelor în cadrul procedurilor penale
disponibilă la adresa : https://eur -lex.europa.eu/legal -content /RO/ALL/?uri=celex%3A32001F0220.
61 Rezoluția 2002/12 a Organizației Națiunilor Unite privind principiile fundamentale privind utilizarea
programelor restaurative în materie penală.

34 Art. 1 din Anexa Rezolu ției 2002/12 a Organiza ției Na țiunilor Unite definește
programul de justi țe restaurativ ă ca fiind " un program care folose ște o procedură restaurativă
cu scopul de a obține rezultate restaurative".
Art. 2 din documentul citat , stabilește că procesul restaurativ este "procesul în care
victima , infractorul, și toate persoanele afectate de infrac țiune, particip ă împreun ă la
rezolvarea problemelor cu ajutorul unui mediator. Procesele restaurative pot fi considerate :
medierea, recon cilierea, conferin ța și cercurile de verdict ".
Art. 3 menționeaz ă că acordul dintre părți în urma unui proces restaura tiv reprezintă
rezultatul restaurativ care poate include programe restaurative de reparație, restituire și
munca în folosul comunit ății. Toate aceste dețin scopul reintegr ării victimei și infractorului
în societate .
De asemenea s -a men țonat c ă procesul restaurativ se poate desf ășura în orice moment
în timpul procesului penal în baza dorinței voluntare a victimei și infractorului în condi țiile
în care se asigură protecția acestora.
Rezoluția reglementează standar dele care trebuie s ă stea la baza programel or de
justiție restaurativ ă stabilind necesitatea asigurării părților să aibă acces la informare la
consiliere juridică și la servicii de traducere.
De asemenea , rezoluția stabilește necesitatea ca fiecare stat să dezvolte strategii de
intoducere a program elor de justi ție restaurativ ă și de evaluare a programelor de justi ție
restaurativ ă pentru a asigura corespunderea acestora cu nevoile părților.
Avizul nr . 6(2004) emis de Consiliul Consultativ al Judec ătorilor Europeni (CCJE) ,
organ consultativ pe l ângă Consiliul Europei , cu privire la judecarea echitabil ă și în termen
rezonabil și rolul judecatorilor în introducerea și folosirea mijloacel or alternative de
soluționare a disputelor în cadrul proceselor , conform c ăreia ,, medierea victim ă – infractor
nu va avea ca finalitate o degr avare a instan țelor de judecat ă , astfel c ă se impune promovarea
conceptului de justi ție restaurativ ă ,văzut ca un ansamblu mai larg de proceduri ce permit
redirecționarea de la procesul penal obi șnuit înainte de a incepe , dup ă ce a început , ca parte
a procesului p ână la darea sentin ței sau chiar în timpul perioadei de detenție ”.
Justiția restaurativă a fost în continuare abordată în cadrul Congreselor ONU,
congresul al XI -lea din 2005 și congresul al XII -lea din 2010. În cadrul congresului al
XI-lea care s -a desfășurat la Bangkok in anul 2005 , s-a subliniat importanța reformării

35 sistemului penal și implementarea modelului justi ției restaurative, ca o alternativă la sistemul
penal tradițional62.
Participan ții de la acest congres au recunoscut importan ța dezvolt ării procedurilor și
de justi ție restaurativ ă în practica penală a fiecărui stat , pentru a evita efectele negative ale
sancțiunilor privative de libertate, promovarea intereselor victimelor și reintegrarea
delincven ților63.
În continuare, în anul 2007 a fost promovat ghidul pentru cea mai bun ă
implementare a Recomand ării cu privire la medierea în materie penal ă adoptat de
Comisia European ă pentru Eficien ța Justi ției, prin care se recomand ă ,, promovarea
medier ii în toate regiunile geografice a tărilor și în toate etapele procesului penal, include
etapa de executare a pedepselor ; judec ătorii , procurorii și alte autorit ăți judiciare penale
trebuie s ă fie capabili să acorde informa ții cu privire la mediere și dacă este necesar, s ă invite
victimele și delicventii s ă folosească medierea și să trimit ă cauza la mediere64”.
În cadrul congresului al XII -lea al ONU din anul 201065, s-au continuat discuțiile
privitoare la introducerea modelului justiției restaurative punându -se accentul pe folosirea
acestui model în cazul infractorilor minori.
În anul 2012 a fost promovat ă Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și
a Consiliului Europei în legătură cu drepturile, sprijinirea și protec ția victimelor
infracțiunii .
Astfel s -a stabilit că practicile restaurative cum ar fi medierea, conferin ța familial ă și
cercurile de verdict, pot fi foarte efective pentru victim ă, însă este necesară protecția acestora
pentru a împiedica victimizarea secundar ă precum și întimidarea și răzbunarea.
În concluzie putem afirma c ă sistemul penal clasic, până in prezent, nu a reușit să –
și atingă obiectivele, în timp ce justiția restaurativă a început să câștige un mare interes la
nivel internațional și ajungând a fi implementată în legislația tot mai multor tări, printre
care si România66.

62 Institutul National d Criminologie op cit, p.12 .
63 Declaration de Bangko k Synergies et reponses: Alliances strategiques pour la prevention du crime et la
justice penale, p. 7, disponibil ă la : http://www.unodc.org/art/docs/BangkokDeclaration%20French.pdf .
64 Ghid pentru o mai bună implementare a Recomandării cu privire la căile alternative de soluționare a
litigiilor dintre autoritățile administrative și persoanele private Adoptat de Comisia Europeană pentru
Eficiența Justiției la 7 dec.2007, CEPEJ(2007)15.
65 Salvador Declaration on Comprehensive Strategies for Global Challenges : Crime Prevention and Criminal
Justice Systems and Their Development in a Changing World admisimila la adresa : www.unodc.org .
66 Sumanaru L.,Unele aspecte privind implementarea modelului justitiei restaurative pe plan interna țional și
național .

36 2.6. Tipuri de practici restaurative
În literatu ra de specialitate, McCold și Wachtel au clasificat practicile restaurative în
funcție de gradul de participare al celor trei părți implicate în soluționarea conflictului –
victima, infractorul și comunitatea . De asemenea au luat în considerare c ă aceste trei p ărți
au nevoi diferite : recuperarea pierderii suferite, asumarea responsabilității infractorului și
reconcilierea. Astfel , autorii men ționați au identificat urm ătoarele categorii de practici
restaurative :
– practici parțial restaurative
– practici în mare parte restaurative
– practici complet restaurative67

Figura 1. Tipuri de practice restaurative68
După cum se poate observa în figura 1, un program poate fi „complet restaurativ”
doar în cazul în care cele trei p ărți „sunt implicate în schimburi emo ționale semnificative și

67 McCold, P., Wachtel, T. (2003) In pursuit of paradigm: a theory of restorative justice. Prezentare la World
Congress of Criminology ediția a XIII -a. Rio de Janeiro, Brazilia. p.3.
68 Ibidem.

37 în luarea deciziei”69. Practicele sunt considerate „în mare parte restaurative” , când sunt
implicate doar dou ă părți, de exemplu în cazul de mediere victim ă-infractor. Practicile
„parțial restaurative ”implic ă doar o singur ă parte , de exemplu serviciile sociale acordate
victimei.
Cele mai cunoscute practici restaurative sunt medierea, conferin țele și cercurile
restaurative.
2.6.1 Medierea victim ă-infractor
Cuvăntul mediere provine din lat. „mediatio” și înseamnă conduce rea la o înțelegere
între părțile implicate în confl ict în vederea soluționării acestuia. Cu timpul termenul
„mediation” a fost introdus în vocabularul specialiștilor din domeniul justiției restaurative.
Necesitatea de a defini noțiunea de mediere rezultă din existența mai multor termeni folosiți
în acest domeniu.
Astfel, în Marea Britanie la început , se foloseau termenele de „mediation” și
„reparation” iar apoi s-a trecut la termenul de „restorative justice”.
În Franța s-au utilizat de asemenea termenele de „mediation” și „reparation” însă s -a
observat o deosebire între întrebuințarea acestor termeni. Asfel, „mediation” se folosește în
cazul proceselor penale în care sunt împlica te persoane adulte și „reparation” se utilizează în
cazul proceselor unde sunt implicați infractor i minori.
În Norvegia se folos ește noțiunea ,,konflikt and mediation”. Numitorul comun a
acestor termeni este că medierea reprezintă modalitatea de soluționare al conflictului cu
ajutorul unui mediator care ajută părțile să ajungă la un acord de mediere.
Medierea victim ă-infractor sau medierea penal ă este o modalitate restaurativă în cadrul
căreia are loc o întâlnire față în față între infractor și victima infracțiuni i, în prezența unui
mediator. Participarea la procedura de mediere este voluntară. Părțile decid dac ă doresc să
soluțione ze conflictul prin mediere. De asemenea în orice etapă a procedurii de medierii păr țile
pot să anuleze decizia de participare la mediere dac ă apreciază că interesele lor nu pot fi
realizate prin această procedură.
Pentru a beneficia de o procedură echitabilă , mediatorul trebuie să fie neutru și
imparțial. Discuțiile din procedura de mediere sunt confidențiale. Aceste principii garantează
părților o atmosferă în care își vor putea exprima în mod sigur și liber aspecte ale conflictului
și vor putea fo rmula soluții pentru soluționarea conflictului.

69 McCold, P. , Wachtel, T , op cit., p.3 .

38 Aceast ă practic ă reprezint ă medierea clasic ă care presupune int âlnirea victimei și
infractorului în prezen ța unui mediator. În ultimii ani, în Europa s -a dezvoltat un nou tip de
mediere în cadrul c ăreia infractorul și victima nu se int âlnesc fa ță în față, ci mediatorul se
intâlnește cu fiecare parte separat și negociaz ă în vederea ob ținerii unei înțelegeri între p ărți.
Aceast ă practic ă este numit ă mediere indirect ă sau negocier e prin transfer .
În anu l 1974 în Kitchener, Ontario, Canada , a avut loc prima întâlnire de mediere
dintre victim ă și infractor 70. În anul 1978 a avut loc în Statele Unite p rima ședință de mediere
penală în Elkhart, Indiana .
În cadrul medierii clasice are loc o discuție între victim ă și infractor. Victima va descrie
ce s-a intâmplat, experien ța trait ă și efectul faptei infractorului asupra vie ții sale iar infractorul
privind infracțiunea comisă, va explica fapta din punctul lui de vedere și va aduce explica ții
asupra motivelo r care l -au determinat s ă comit ă acea fapt ă. De asemenea se va discuta despre
felul de reparare prejudiciului produs în urma căruia se va forma un program de reparație a
prejudiciului produs victimei. În cadrul procedurii de mediere penală , victima și infra ctorul pot
fi asistați de reprezentanți legali care au sarcina de a acorda un suport acestora, în comparație
cu rol ul central al acestora în procesul penal clasic.
În literatura de specialitate71 s-au definit valorile procesului de mediere victimă –
infractor astfel :
– Interdependența
Această valoare se referă la faptul că la procesul de mediere vor participa toți cei
afectați în urma comiterii infracțiuni i iar dialogul restaurativ influențează întregul mediu al
părților.
– Respectul
Această valoare presupune ascultatea, exprimarea emoțiilor , ideilor și sentimentelor
reciprocă care va afecta în mod direct înțelegerea între părți.
– Transparența
Această valoare se referă la faptul că părțile trebuie să se simte protejate pentru a
exprima cu sinceritat e gândurile, sen timentele și emoțiile.
– Asumarea răspunderii

70 Umbreit Mark S., The Restorat ive Justice and Mediation Collection: Executive Summary in OVC
Bulletin, July 2000.
71 Stutzman Amstutz L. The little book of victim offender conferencing, 2009.

39 Această valoare presupune că părțile au obligația să -și asume responsabilitatea pentru
faptele produse și impactul acestora asupra părților implicate și să -și corecteze
comportamentul dacă este necesar.
– Autodeterminarea
Această valoare se referă la încu rajarea tuturor participanților de a fi implicați în mod
activ în căutarea soluțiilor de soluționare a conflictului.
– Spiritualitatea
Această valoare se referă la faptul că procesul trebuie s ă determine participanților
schimbarea și vindecarea pentru a ajunge la o înțelegere a situației care va conduce la
împăcarea cu sine.
– Adevărul
Aceast ă valoare se referă la faptul că părțile trebuie s ă povestească sincer propria
versiune care este mai valoroasă decât identificarea faptelor.
2.6.1.1 Victima în proce sul de mediere
Scopul justi ției restaurative este de a acorda victimei o atribuție esențială , context în
care infractorul va repara răul produs victimei, at ât din punct de vedere material, c ăt și moral .
Repararea prejudiciului cauzat prin infrac țiune poate fi realizat și prin efectarea unei acțiuni
în folosul victimei, sau în folosul comunit ății.
Victimele doresc să fie respectate, s ă li se redea demnitatea. În concep ția acestei noi
filosofii penale, reparația morală sau materială acordată vic timei de către infractor, este mai
importantă decât pedeapsa aplicată de instanța de judecată.
Prin participarea la un proces de mediere penală , victima va primi scuze și explica ții
din partea infractorului și de asemenea va avea posibilitatea să descrie lucruril e care le -a trăit
și le simte în urma infracțiunii săvârșite împotriva sa.
Adeseori acest lucru ajut ă victima în confruntarea acesteia cu starea de frică și furie
datorit ă infrac țiunii comise de infractor asupra ei, constituind o metod ă terapeutică cu efecte
pozitive în timp.
2.6.1.2 Infractorul în procesul de mediere
În ceea ce prive ște infractorul , în sistemul penal clasic , nu-și va asuma răspunderea
privind comiterea infracțiunii deținând astfel un rol pasiv. Justiția restaurativă propune o
schimbare radicală a acestei situații : în cadrul unui proces restaurativ, infractorul ascultă de la
victimă și comunitate consec ințele faptelor sale și deține un rol activ în ceea ce prive ște
repararea prejudiciului.

40 Pentru infractor, în cadrul întâlnirii față în față cu victima acesta are posibilitatea de a
acorda explica ții cu privire la comportamentul infracțional și de a -și cere scuze, ceea ce
reprezint ă un element fundamental în con știentizarea r ăului pe care l -a produs și a suferin ței
pe care a creat victimei .
2.6.1.3 Comunitatea în procesul de mediere

Diferen ța dintre justi ția restaurativ ă și procesul penal tradițional constă în faptul că în
cazul procesului restaurativ se recunoa ște importan ța particip ării comunit ății alături de părți la
soluționarea conflictului penal , lucru ce va conduce la prevenire a și control ul criminalit ății .
2.7. Modele de mediere penală
Medierea în materie penală are foarte multe forme. În continuare vom descrie modelel e
principale ale medierii penale72:
Mediere a informală reprezint ă procedura de mediere care este practicată de personalul
justiției penale în timpul activității acestora . De exemplu, un procuror care invită părțile să ia
parte la o procedură de soluționare informală, cu intenția de a ajunge la un acord de med iere,
în acest caz ordonând întrerupe rea urmărir ii penal e. Un alt exemplu ar fi , un asistent social sau
ofițer de probațiune care lucrează cu o persoană condamnată și sugerează că o întălnire
victimă -infractor va avea un impact mai mare asupra infractorulu i. De asemenea, un judecător
poate alege să încerce o soluționare extrajudiciară înaintea începerii procesului penal clasic .
În opinea noastră medierea informală are potențialul de a îmbunătăți sistemul de
justiție pentru a funcționa mult mai eficace.
Medierea victimă -infracto r reprezintă modelul care implică întâlnirea părților
conflictului în prezența unui mediator . Mediere a poate fi directă, în prezența ambelor părți
sau indirectă, în cadrul căreia au loc întălniri separate cu fiecare parte, în cazul în care victima
nu este dispusă să se întâlnească cu infractorul . Există multe variante ale acestui model . În
unele dintre aceste pro grame, mediatorii sunt personalul sistemului de justiție care este înstruit
pentru realizarea medierii, de obicei asistenți sociali sa u ofițeri de prob ațiune , dar pot fi și
polițiști sau personal al instanțelo r și ale parchetel or. În unele programe, medier ea penală este
realizată de mediatori independen ți. Medierea victim ă-infractor poate fi, de asemenea,
condusă de organul de poliți e, serviciul de probațiune, procuror, instanță sau o organizație
independentă din comunitate. Acest tip de mediere poate fi aplicat în fiecare stadiu al unui caz.
Unele programe de mediere victim ă-infractor se aplică oricărui tip de infractor, în timp ce alte

72 Braithwaite J. & Strang H. (Eds.), Restorative Justice and Civil Society Cambridge, UK: Camb ridge
University Press p. 114 -129.

41 programe lucrează numai cu tineri sau cu adulți, în timp ce altele sunt aplicate unui anumit tip
de infracțiune . Unele pro grame sunt destinate în special minorilor sau infractori lor care au
comis infracțiunea pentru prima dat ă dar sunt aplicate în cazul comiterii unor infractiuni mai
grave .
Programele de negociere pentru reparații reprezintă procedura pentru evaluarea
compen sațiilor sau de reparație care trebuie plătită victimei. În cadrul acestui program va avea
loc o întălnire între părți cu scopul de a negocia în vederea obținerii unei reparații materiale
pentru victimă. Aceste programe nu au scopul de obținere a unei reco ncilieri între părți.
Instanțele comunit are sunt programe care implică redirecționarea cauzelor penale de
la urmărire pe nală .În cadrul acestor instanțe procedurile sunt flexibile și implică elemente de
mediere și negociere.
Conferințe de grup pentru familie și comunitate reprezintă un model care se
caracterizează prin participarea comunității în sistemul de justiție penală. La acest mode l, pe
lângă victima și infractor, participă familia acestora și alte persoane de sprijin comunitare.
În lume , medie rea penală variază în funcție de țară. Medierea poate fi clasificată în mai
multe modele în funcție de obiectivele și de caracteristicile sale procedurale . În ceea ce
privește obiectivele medierii, unele modele au o abordare care se bazează pe încheierea unui
acord de mediere între părțile implicate, în timp ce alte modele se bazează pe restabilirea
relației dintre părți. În ceea ce privește procesul de mediere, unele modele se concentrează pe
întâlnirea de mediere, în timp ce altele acordă importanță perio adei după întâlnire.
2.7.1. Clasificarea în funcție de obiectivele medierii
Acest model se concentrează pe rezolvarea problemelor dintre părți , prin găsirea unei
soluții care să satisfacă nevoile părților . Caracteristicile modelului sunt:
– mediatorul verifică interesele și nevoile fiecărei părți;
– mediatorul are influență asupra soluționării problemelor, voința părților fiind
secundar ă;
– Mediatorul nu se ocupă de lucruri care nu sunt legate de rezolvarea problemelor. Cu
alte cuvinte în acest model, m ediatorul verifică interesle părților și va propune o soluție
adecvată73.
Așadar , modelul de rezolvare a problemelor nu se concentrează pe dialogul dintre părți
privind consecințele psihologice în urma comiterii infracțiunii ci se concentrează pe
compensaț ie. În acest model , mediatorul nu organizează interviuri preliminare cu părțile

73 Price M., Comparing Victim -Offender Mediation Program Models, 6 VOMA Quarterly 1 1995,p.8
disponibil la adresa : www.vorp.com/articles/compare.html.

42 implicate în conflict înainte de o întâlnire. Părțile pot pune întrebări și pot răspunde la
întrebările mediatorului. Mediatorul conduce procesul de mediere, scopul medierii es te
soluționarea rapidă a litigiului penal, mai degrabă decât restabilirea relațiilor dintre părți.
Modelul bazat pe reconciliere . Spre deosebire de modelul de mediere bazat pe
rezolvarea problemelor, modelul de mediere bazat pe reconciliere are ca scop restabilirea
relațiilor dintre părți prin comunicare și dialog în cadrul medierii . Acest model de mediere
pune accentul pe găsirea unei soluții pentru refacerea relației între victimă și infractor și se
bazează pe responsabilizare și recunoașterea nevoilor și intereselor celeilalte părți74 . Accentul
nu este pus pe încheierea unui acord de compensare .
Caracteristicile acestui model sunt75:
– mediatorul ascultă cu atenție atitudinile părților ;
– mediatorul va informa părțile cu toate informațiile necesare pentru a putea formula o
soluție ;
– în timpul procesului de mediere , alegerea liberă a părților este respectată în toate
situațiile ;
Mediatorul va creea o atmosferă bună pentru începerea unui dialog astfel încât părțile
să poată în mod activ și liber să ajungă la o soluție echitabilă și satisfăcătoare pentru toți.
Înainte de începerea medierii mediatorul va lua un interviu fiecări părți, va colecta toate
informațiile și va informa părțile cu privire la posibilitatea exprimării în mod liber a
sentimente lor pentru a putea înțelege emoțiile fiecărei părți.
Rolul mediatorului este de a ajuta părțile să comunice într -un mod favorabil. În timpul
medierii, mediatorul trebuie să fie neutru și va interveni numai în faza finală când părțile vor
ajunge la un acor d.
2.7.2 Clasificarea în funcție de etapele procesului de mediere
Modelul funcțional se concentrează asupra procesului unei medieri . După conceptul
acestui model , o mediere trebuie să se desfășoare într-o anumită ordine .
Specialiștii76 care au dezvoltat acest model au afirmat că un proces de mediere este
format din următoarele etape :
– prezentare și explicare a procesului de mediere, încurajarea participanților de a
participa activ și de a genera întrebări .

74 Bush R.A, Folger J.P., The Promise of Mediation: Responding to Conflict Through Empowerment and
Recognition, Jossey -Bass Publishers, San Francisco, 1994, p.296.
75 Bush R.A, Folger J.P.,ibid, p.130 -131.
76 Domenici K., Littlejohn S.W., Mediation: Empowerment in Conflict Management (second ed.), Prospect
Heights, IL: Wav eland Press, 2001, 198 p.

43 – relizarea unui rezumat a lucrurilor afirmate de părți în etapa anterioară .
– determinarea problemelor, alegerea subiectelor de discuție, încheierea unui acord.
– rezumatul soluțiilor .
Modelul echilibrat. Acest model este bazat atât pe rezolvarea proble melor, cât și
reconcilierea dintre părți .
Etapele modelului echilibrat sunt77:
– pregătirea cazului de mediere, etapă care include prezentarea dosarului de mediere,
studiul cazului de către mediator, discuțiile preliminare dintre mediator și părțile implicate și
pregătire a întâlnirii dintre părți.
– implementarea – această etapă include deschide rea procedurii de mediere, di scutarea
faptelor, negocierea, rezolvarea problemelor și fornularea acordului de mediere.
– acțiunile după procedura de mediere.
Deschiderea procedurii de mediere va include prezentarea mediatorului și a părților ,
explicarea cazului și scopului medierii, acordarea de informații în legătură cu neutralitatea și
echitatea procedurii , anunțarea duratei medierii etc.
La etapa de discutare a situației de fapt, mediatorul va asculta părțile în mod serios și
detailat . Mediatorul va ce re părților să povestească ce au trăit și ce au simțit în urma comiterii
infracțiunii, din punctul lor de vedere. Mediatorul poate folosi tehnica dialogului separat
pentru a reduce emoțiile părților. După ascultarea opiin iilor părților mediatorul va stabi li
temele de negociere și va încuraja părțile să colaboreze în favoarea solu ționării problemelor.
În etapa revizuirii și stabilirea acordului de mediere , conținutul acordului final este
verificat de fiecare parte. De asemenea , în această etapă mediatorul va discuta cu părțile despre
modul de implementare a angajamentelor stabilite de părți în acord.
Dacă părțile nu ajung la un acord prin mediere, mediatorul va oferi părților informații
privind alte alternative de solu ționare a conflictului.
După ce am descris , modelele de mediere existente din punct de vedere teoretic vom
încerca să proiectăm un model de mediere ideal care să răspundă la conceptul și principiile
restaurative. În acest sens trebuie să ne gândim la găsirea unei armonii între principiile
restaurative urmărite de fiecare model , procesul de restaurare și rezultatul obținut.
După cum a m observat, m odelul care se bazează pe reconciliere pune în centru dialogul
dintre părți și restabilirea relației acestora , în timp ce modelul care se bazează pe rezolvarea
problemelor dintre părți, se concentreze ază pe obținerea unui acord.

77 McCorkie S., Reese M.J. Mediation Theory and Practice, second edition, Sage Publications, 2014, p. 272.

44 În opinea noastră, pentru a îndeplinii conceptul justi ției restaurative, trebuie
îndeplinite ambele obiective : repararea prejudiciilor aduse victimei și restabilirea relaț iilor
dintre victimă și infractor.
Repararea prejudiciilor și restaurarea relațiilor dintre părți, trebuie tratate în mod
echilibrat.
În ceea ce privește procesul de mediere penală, suntem de părere că modelul echilibrat,
care include activitatea mediatorului înainte și după întâlnirea de mediere, este mai adecvat
decât modelul funcțional care se bazează numai pe întâlnirea în sine.
Așadar în final vom obține un model ideal de mediere penală care urmărește în același
timp restaurarea relațiilor di ntre părți și repararea prejudiciilor cauzate de infracțiune într –
un proces echilibrat.
2.8. Izvoarele Medierii Penale
2.8.1 Noțiunea de izvor de drept78
Prin izvor de drept se înțelege sursa juridic ă a dreptului. În cazul acestei lucrări vom
analiza sursele medierii penale.
2.8.2 Clasificarea izvoarelor de drept
Izvoarele de drept pot fi :izvoare materiale si izvoare formale .
Izvoarele materiale sunt denumite și izvoare reale și reprezint ă realitatea exterioar ă,
viața social ă în complexi tatea ei, progresul social care determin ă nașterea unor noi institu ții,
din necesit ățile practice, în cazul nostru medierea penal ă ca alternativ ă la solu ționarea unor
conflicte penale.
Izvoarele formale reprezint ă formele de exprimare a normelor de drept și pot fi
clasificate în :
– actele normative
– doctrina;
– practica judecatoreasc ă sau jurispruden ța.
Așadar, izvoarele formale ale medierii penale sunt:
– Actele normative
Actele normative care reglementează domeniul medierii penale au at ât un caracter
național c ât și internațional.
La nivel național , vom analiza medierea penal ă conform reglement ării în Legea
192/2006 și Noul Cod Penal.

78 Streteanu F.,Tratat de Drept Penal, Partea Generală, Vol. I ,2008, p.99.

45 La nivel interna țional , vom analiza recomand ările care au fost adoptate de Consiliul
Europei în legatur ă cu medierea penal ă precum, și recomand ările Comitetului de Mini ștrii în
acest domeniu.
În afara recomand ărilor Consiliului Europei și Uniunii Europene, în fiecare stat
membru al Uniunii Europene există legi dedicate medierii sau exist ă prevederi privind
medierea în cadrul unor acte normative generale. În continuare vom analiza procedura de
mediere penală în statele membre și specificul legila ției acestor țări într-un mod comparat.
– Doctrina
În cadrul tezei vom face referiri la doctrina privind medierea penal ă prin care în țelegem
totalitatea lucră rilor care au fost publicate în domeniul medierii penale (tratate, monografii,
articole, comunic ări stiin țifice), părerile exprimate de specialiș ti în domeniu.
– Practica judecătorească sau jurisprudența
Consideră m că practica judecatorescă poate reprezenta un izvor al medierii. În
continuare vom face referiri la pract ica judecatoreasc ă în 28 de țări în capitolul care analizează
medierea victimă -infractor. De asemenea vom analiza jurispruden ța în Rom ânia și Israel
privind medierea penal ă. De asemenea vom face referiri la jurisprudența CEDO privind
medierea penală.
2.9. Cercurile restaurative sau de verdict ( Healing circles sau Sentencing
circles)

Denumirea c ercuril or de verdict, își are originea de la obiceiurile indienilor din
America de Nord care se foloseau de organizarea unor cercuri de discuții pentru soluționarea
conflictelor .
Cercurile de verdict sunt bazate pe trei principii:
– Din momentul comiterii infracțiunii se produce o distrugere a relațiilor dintre
infractor și victimă, pe de o parte, și între infractor și comunitate, pe de altă parte ;
– Vindecarea acestor relații influențează stabilitatea comunității;
– comunitatea poate contribui mai mult în rezolvarea conflictului dintre părți decât
instanța de judecată79.
Participanții în cercurile de verdict sunt victima, infractorul, susținători i acestora,
reprezentanți oficiali ai sistemului de justiție cum ar fi judecători, procurori, ofițeri de
probațiune, precum și membrii ai comunității.

79 http://www.nhtsa.gov/people/injury/enforce/Pro misingSentence/pages/PSP3.htm .

46 Persoanele se așează în cerc, fiecare participant deține posibilitatea de a -și expri ma
părerea în legatur ă cu infrac țiunea comis ă și efectul acesteia, în scopul de a se înțelege c e s-a
întâmplat, care a fost impactul asupra victimei și comunit ății și care este felul în care poate fi
reparat ă fapta cde infractor80.
În acest cerc exist ă o persoan ă care este paznicul cercului (keeper of the circle) av ând
acela și rol ca mediatorul. De asemenea persoana aflat ă în cerc prime ște dreptul s ă vorbeasc ă
prin intermediul unui obiect (talking piece).
În cercul restaurativ se desfășoară următoarele etape :
– Pregătirea cercului restaurativ. Aceasta se va face în colaborare cu reprezentanții
fiecărui grup care participă la acest proces.
-Stabilirea strategie i de comunicare între toți reprezentații cercului.
– Examinarea restaurativă. Această etapă are scopul de a verifica care sunt elementele
conflictului și atitudinea acestora la conflict.
– Examinarea opțiilor de soluționare a conflictului.
– Negocierea une i soluții acceptabile de părți.
– Stabilirea echipei care va implementa soluția.
– Stabilirea modului de îndeplinire a soluției .
După adoptarea sentin ței în cadrul cercului, infractorul se va prezenta în fața sistemului
de justi ție unde se va adopta senti nța în mo d formal. În cazul în care p ărțile nu au ajuns la o
înțelegere în cazul cercului, hot ărârea va fi dat ă de judecator.
Cercurile restaurative sau de verdict se aplică în cazul comiterii unui număr mare de
infrațiuni atât în privința minorilor c ât și a adul ților în etape diferite a procesului penal.
2.10. Conferinț a restaurativă sau Conferința familială (Family group
conferencing)
Conferința familială își are originea în Noua Zeelandă unde s -a dezvoltat ca sancțiune
penală pentru infractori minori.
Procedura clasic ă în cadrul confer inței familiale începe cu descrierea cazului și a
infracțiunii de către infractor , urmată de descrierea prejudiciului în urma comiterii infracțiunii
asupra persoanelor care au luat parte. Victima la r ândul ei , va avea posibilitatea să descrie

80 Pranis, K., Stuart, B., & Wedge, M. (2003). Peacemaking Circles: From Crime to Community . St. Paul,
MN: Living Justice Press.

47 prejudiciu, suferințele produse, va putea adresa întrebări infractorului și va propune soluții
pentru repararea prejudiciului produs81.
În final, participanții vor ajunge la un acord de soluționare a conflictului care va in clude
modul de restaurare a prejudiciului produs și semnarea de către infractor a unui plan de
restaurare.
În Noua Zeelandă se utilizează conferințele familiale ca o alternativă la judecarea
cazului în instanța de judecată și de asemenea după pronunțarea sentinței cu scopul ca
infractorul să -și conștientizeze vina și pentru repararea prejudiciului produs.
În statele europene conferința familială este utilizată pe parcursul procesului penal
începând de la organul de poliție și în continuare la procuratură, instanța de judecată, în timpul
perioadei de detenție a infractorului și chiar în perioada dinainte de eliberare a acestuia . Acest
lucru este posibil datorit ă dorinței părților de a remedia situația conflictuală și dorința de a se
reintegra în comunitate.
Datorită eficienței întâlnirilor din cadrul conferințelor familiale această practică
restaurativă s -a extins și în alte trei forme :
– Conferința de grup82.
– Conferința de clasă83.
– Conferința de comunitate84.
În Australia este aplicată conferința familială . Astfel, în anul 1991 s-a organizat
primul proiect pilot de conferință familială adresat infractorilor minori iar ofițerul de poliție
care răspunde de caz este persoana care conduce și mediază conferița familiară.
Aceste conferințe familiale se organize ază în special în cazurile în care sunt implicați
infractorii minori. Implementarea conferinței familiale în cazul infractorilor adulți este
redusă.
Astfel, conferințele familiale pentru infractorii minori se organizează pe tot teritoriul
australian, în tim p ce conferințele familiale pentru infractorii adulți au loc în trei zone de pe
teritoriul Australei: Queensland, Western Australia și Australian Capital Teritory85.

81 Merkel -Holguin, L., Nixon, P., & Burford, G., (2003). Learning with families: A synopsis of FGDM
research and evaluation in child welfare. Protecting Children : A Professional Publication of American
Humane , 18(1&2), p. 2 -11.
82 Thorsborne M. & Vinegrad D. Rethinking Behaviour Management, 2008, p.31
83 Ibidem
84 Hopkins B., Just Schools, A Whole Approach to Restorative Justice, Jessica Kingsley Publishers, Londra
and Philadelphia, 2010 .
85 Strang H., Restorative justice programs in Australia. A Report to the Criminology Research Council, p.
28, http://www.aic.gov.au/crc/reports/strang/report.pdf .

48 În Queensland conferințele familiale sunt aplicate din 1997 cu toate că nu există
legislați e cu privire la aplicarea conferinței familiale infractorilor adulți. Este de ramarcat
faptul că conferințele familiale sunt organizate de organele de poliție și instituția care
răspunde de protecția familiei86.
În Western Australia se organizează conferi nțe familiale pentru infractorii adulți care
au comis infracțiuni de talhărie, furt, vătămări corporale și care recunosc comiterea faptei si
vinov ăția87.În Australian Capital Teritory, conferințele familiale se aplică din anul 1994, atât
în cazul infractori lor minori, cât și în cazul celor adulți, dar numai în situația în care aceștia
sunt deacord să-și recunoască vinovăția88.
Remarcăm faptul că conferințele familiale în cazul infractorilor adulți nu sunt
aplicate în cazul comiterii infracțiunilor grave, pro duse cu violență, infracțiuni sexuale,
consum de droguri, infracțiuni de violență în cadrul familiei, infracțiuni de conducere sub
influența alcoolului și infracțiuni din domeniul armelor și munițiilor89.
Victima, infractorul, membrii acestora și ofițerul de poliție vor participa la o
conferință familială. De asemenea este posibilă desfășurarea conferințelor în absența
victimei sau reprezentantul acesteia90.
Conferințele familiale se pot organiza în toate etapele procesului penal, mediatorul
fiind ofițer de poliție, care este reprezentant al serviciilor sociale.
În Noua Zeelandă conferința familială este bazată pe tradițiile populației conform
căreia când regulile comunității se încalcă , se organizează întâlniri la care participă toți
membrii comunității, și ăn cadrul cărora fiecare participant își exprimă punctul de vedere cu
privire la cazul discutat. Conceptul restaurativ al conferinței familiale se referă la repararea
prejudiciului cauzat victimei, familiei acesteia, familiei infractorului, și la re -insta urarea
ordinii sociale în comunitate91.
Conferințele familiale se aplică atât pentru infractorii minori, cât și pentru cei adulți.
Conferințele familiale se folosesc în diferite etape ale procesului penal .
În cazul infractorilor minori, organul de poliție poate acționa astfel92:
– să aplice un avertisment ;

86 Ibidem
87 Ibidem
88 Ibidem
89 Ibidem
90 Ibidem
91 Consedine J. & Bowen. H., Restorative Justice: A Maori Perspective, p. 28 .
92 Morris A. & Maxwell G,, Perspectives neo -zelandaises sur la justice des mineurs au Canada in
Criminologie, vol. 32, nr. 2, 1999.

49 – să trimită infractorul minor la Departamentul de ajutorare a tinerilor ( Youth Aid
Section );
– să aresteze infractorul minor numai în cazurilr de comitere a infracțiunilor de omor
sau ucidere din culpă.
Departamentul de ajutorare a tinerilor poate pretinde infractorului să execute muncă
în folosul comunității iar în cazul în care această sancțiune nu este efectivă poate trimite pe
infractor să parti cipe la o conferință familială”93.
Tribunalul pentru minori, înaintea de pronunțarea hotărârii judecatorești va organiz a
o conferință familială, în mod obligatoriu, în afara cazurilor în care minorul a comis
infracțiunile de omor sau ucidere din culpă94.
Părțile care participă la conferința familială sunt: victima, infractorul, membrii
acestora, un reprezentant al poliție i și persoana care cordonează conferința , care este un
reprezentant al Departamentului de Asistență Socială95.
În cadrul conferinței sunt analizate circumstanțele în care a fost comisă infracțiunea,
se discută despre sancțiunile care pot fi acordate de instanța de judecată cum ar fi munca în
folosul comunității, o reparație materială sau scuze oferite victimelor și se va stabili planul
de îndeplinire a sancțiunii96.
La finalul desfășurării conferinței familiale se vor stabili sancțiunile ce vor fi aplicate
minorului97. Instanța de judecată are posibilitatea de a acorda pedepse suplimentare în afara
celor stabilite în cadrul conferinței (mustr area, amenda, etc.)98
În Canada , raționalul conferinței familiale constă în participarea familiei extinse la
rezolvarea conflictelor. De obicei delincvenții tineri beneficiază de aceste conferințe dar în
unele comunități există posibilitatea ca și delincve nții adulți să benificieze de această
conferință care în cazul acesta este numită conferința de justiție comunitară. Aceste
conferințe sunt conduse de un mediator. La aceste intâlniri pot participa și reprezentanți ai
poliției precum și alte persoane care sunt interesate să discute și să găsească împreună
rezolvarea cazului99.

93 Ibidem
94 Umbreit M., Howard Z., Cap. cit., p. 70
95 Morris.A. & Maxwell G ., Restorative Justice in New Zealand: Family Group Conferences as a Case Study
in Western Criminology Review1 (1) 1998.
96 Ibidem
97 Ibidem
98 Ibidem
99 Johnson S., Op. Cit .,p. 9 și Service Correctionnel du Canada

50 În cazul infracțiunilor produse în familie, rolul conferințelor familiale constă în
întâlnirea dintre infractor, familia sa de origine, prieteni și reprezentanți ai servicilor de
protecție cu scopul de a discuta despre infracțiunea și consecințele ei și a găsi o soluție de
rezolvare în cadrul familiei infractorului. Acest program nu are scopul de reducere a
numărului de personae condamnate la pedeapsa cu închisoare, dosarul infractor ului îsi va
continua drumul în instanța de judecată100.
În cadrul Cercului de verdict, care este cunoscut și sub numele de cercul de
determinare a pedepsei, are loc întâlnirea dintre victimă, infractor, membru a organului de
poliție, avocat, judecător, mem brii ai familiei și comunității. Victima va participa ca parte
activă la elaborarea planului de restaurare și pedepsire a infractorului101.
Conform datelor publicate de către Serviciul Corecțional Canadian102, cercurile de
verdict pot avea loc înainte de ac uzarea infractorului, în cadrul cărora se vor formula
recomandări care apoi vor fi înaintate tribunalului precum și după pronunțarea verdictului.
Condițiile elementare pentru întâlnirea părților în cadrul unui cerc de verdict sunt103:
– Infractorul trebuie să accepte participarea la cerc, să recunoască săvârșirea faptei
și să dorească să -și schimbe comportamentul;
– Comunitatea trebuie să -și asume răspunderea de a acorda sprijin infractorului
înainte și după pedeapsă;
– Participarea reprezentaților comunității este obligatorie;
– Este interzisă constrângerea victimei de a participa la cerc.
– Judecătorul nu poate renunța la principiile de drept fundamentale”.
2.11. Căile alternative de soluționare a litigiilor (ADR)
Soluționarea alternativă a litigiilor include diverse abordări pentru soluționarea
litigiilor. Conflictul este inevitabil pentru societatea umană, printre indivizi și grupuri, și este
important să găsim căi efective de soluți onare. Pove știri în Biblie, în cultura islamică, în
primele națiuni din Canada și multe alte tradiții descriu procese care au fost folosite din cele
mai vechi timpuri pentru a găsi soluții pașnice de soluționare a conflictelor. Cu toate că starea
de confli ct poate fi periculoasă, acesta oferă în același timp posibilitatea de a cre ea o gândire
creativă pentru a ajunge la o soluționare a conflictului în cadrul căreia părțile împlicate să se

100 Service Correctionnel du Canada
101 Johnson S., Programmes et services de justice reparatrice en matiere penale : sommaire des consultations,
Statistique Canada, 2003, p. 9.
102 Service Correctionnel du Canada, www.canada.justice.gc.ca .
103 Service Correctionnel du Canada, www.csc -scc.gc.ca/text/home_f.sh tml.

51 angajeze pentru rezolvarea problemelor comune soluționând astfel con flictul, în loc să
acționeze ca adversari și să conducă la agravarea situației.
Atâta timp cât oamenii sunt pe pământ, în toate culturile, religiile și societățile, există
conflicte de -a lungul timpului. Conflictele se pot dezvolta în orice situație în ca re oamenii
interacționează, în orice situație în care două sau mai multe persoane sau grupuri de oameni,
percep interesele lor în mod opus, și înțelegerea că aceste interese nu pot satisface toate părțile
implicate. Deoarece conflictele sunt o parte integrantă a interacțiunii umane, trebuie să
învățăm să le soluționăm într -un mod inovator și creativ.
Soluționarea alternativă a litigiilor este un termen general, folosit pentru a defini un ele
abordări și tehnici de soluționare a litigiilor într -un mod a lternativ. În acest domeniu găsim un
spectru larg de abordări începând de la implicarea părților la soluționarea conflictului , ca fiind
cea mai bună modalitate de a ajunge la o rezoluție acceptată reciproc, și până la arbitraj în care
o parte externă impu ne părților o soluție. De -a lungul acestei axe între aceste două extreme se
află medierea, un proces prin care părțile soluționează conflictul cu ajutorul unui terț care îi
ajută să ajungă la o soluție de comun acord.
Căile alternative de soluționare a lit igiilor (ADR) includ procese precum arbitrajul,
medierea, concilierea și negocierea, care sunt utilizate pentru soluționarea litigiilor sau pentru
prevenirea acestora104 .
Arbitrajul
Arbitrajul este o metodă de soluționare a conflictelor prin care părțile î ncredințează
litigiul la o terță parte, care nu acționează în calitate de instanță de stat și ia o decizie obligatorie
privind soluționarea litigiului. Arbitrajul este o procedură voluntară, părțile pot alege arbitrul
în special după cunoștințele sale în materia respectivă . Arbitrul conduce procesul și decide în
litigiu.
În cadrul arbitrajului, decizia nu necesită o motivație. O caracteristică importantă a
arbitrajului este faptul că această procedură are un caracter privat , nu necesită o motivație
temeini că. În cele din urmă, procedura este deschisă pentru public și prin urmare, nu este
confidențială. Aceasta este de asemenea, o diferență importantă, deoarece arbitrajul este
adesea preferat din cauza caracterului privat .
Medierea
Medierea este un proces ADR în care un terț (mediatorul), cu acordul părților în litigiu,
intervine într -un conflict. Medierea este definită ca: "un proces voluntar, structurat, prin care

104 Zeno Ș., Ignat C., Modalități alternative de soluționare a conflictelor (ADR), Editura Universitară,
București, 2008.

52 două sau mai multe părți la un litigiu încearcă să ajungă la un acord privind soluționarea
litigiului cu asistența unui mediator. Acest proces poate fi inițiat de părți sau propus de o
instanță sau prevăzut de legea unui stat membru105 ".
Spre deosebire de arbitraj, mediatorul nu poate impune o decizie părților. Medierea
este o procedură voluntar ă în care părțile își aleg mediatorul, procesul este confidențial.
Obiectivul mediatorului nu este să ajungă la o soluție judiciară motivată, ci să realizeze un
rezultat acceptabil pentru toate părțile. Accentul se pune pe soluționarea conflictului și nu p e
stabilirea dreptului legal
Concilierea este "un proces în care un conciliator investighează faptele cazului,
încearcă să concilieze părerile opuse ale părților și îi determină să -și formuleze propriile
propuneri de soluționare a cazului prin indicarea p unctelor puternice și slabe ale argumentelor
lor și posibilele consecințe ale eșecului de a se soluționa. Cu toate acestea, conciliatorul nu va
face o recomandare proprie pentru soluționarea litigiului, acesta acționează ca un catalizator
pentru soluționar ea de către părți ".
Negocierea
În timp ce negocierea este adesea menționată ca un proces ADR , în literatura de
specialitate s -a afirmat că negocierile nu fac parte din procesele alternative de soluționare a
litigiilor .
Potrivit speciali știlor din domeniu, aceasta nu este o metodă de soluționare a litigiilor;
este un proces de soluționare a diferențelor dintre opiniile părților. Totuși, negocierea este o
parte inerentă în procesele de mediere și de conciliere. În procesul de negociere, obiectivele
ambelor părți trebuie identificate. Mai târziu, procesul de mediere sau de conciliere va
concretiza aceste obiective comune și diferite106.
2.12. Relația dintre justiția restaurativă și justiția penală
Relația dintre justiția restaurativă și sistemul de justiție penală tradițional ă este un
subiect în care nu există un consens în cadrul specialiștilor din domeniul justiției restaurative.
Doctrina acestui domeniu este în mare măsură împărțit ă în două cat egorii: unii susțin
autonomia justiției restaurative iar alții sublinează combinația dintre aceste două moduri de
justiție.

105 Moore Christopher W. , Mediation Process – Practical Strategies for Resolving Conflict, Updated and
revised 3rd Edition, Jossey – Bass a Wiley Imprint, 989 Market Street, San Francisco, 2014, p. 15 -16.
106 Gorghiu A. – coordonator, și alții, Medierea, Oxigen pentru afaceri, Editura Universul Juridic, București,
2011.

53 Specialiștii care susțin autonomia justiției restaurative în relația pe care justiția
restaurativă trebuie să o aibă cu sistemul ju stiției penale tradiționale , afirmă că procesul de
restaurare trebuie să fie voluntar.
S-a susținut că sistemul de justiție penală clasic nu poate să răspund ă în mod eficient
la criminalitate în schimb ce justiți a restaurativă acordă un răspuns uman și constructiv la
crimă, de aceea trebuie să înlocuiască în viitor sistemul de justiție penală clasic.
Punctul de plecare al susținătorilor este că justiția restaurativă nu are nimic în comun
cu sistemul penal clasic și prin urmare, justiția restaurativă treb uie să fie recunoscută ca o
paradigmă completă a justiției penale.
În continuare s -a afirmat că justiția restaurativă nu poate fi integrată în sistemul penal
deoarece o astfel de integrare poate să conducă la neîndeplinirea principiilor justiției
restaur ative și pierderea potențialului său.
Totodată s -a subliniat că justiția restaurativă deține o strategie diferită și că măsurile
justiției restaurative sunt destinate să fie alternative la măsurile tradiționale penale și să
funcționeze într -un mod complet autonom în ceea ce privește sistemul de justiție penală107.
Specialiștii care susțin combinația celor dou ă justiții afirmă că justiția restaurativă nu
poate funcționa într-un mod complet independent de sistemul de justiție penală. Aceștia susțin
că valorile și principiile justiției restaurative trebuie să fie realizate în cadrul sistemului de
justiție penală . Această teză este împărțită în două categorii: cei care susțin integrarea parțială
a justiției restaurative , alții care susțin integra rea deplină a justiției restaurative.
Poziția care susține integrarea parțială a justiției restaurative afirmă că trebuie definită
în mod clar prin intermediul legislației cum va face parte din procedura penală clasică. Însă
susținătorii aceștia afirmă c ă tipurile de cazuri care pot fi soluționate în acest mod trebuie
limitate pentru a se păstra puritatea justiției restaurative 108.
Poziția care susține integrarea totală a justiției restaurative afirmă că principiile
justiției restaurative trebuie să modif ice sistemul penal clasic astfel încât sistemul de justiție
penală să evolueze spre sistemul de justiție penală restaurativă109.
2.13. Limitele și pericolele justiției restaurative
Cu toate că justiția restaurativă a obținut rezultate pozitive în cadrul practicilo r de
restaurare de -a lungul anilor, în doctrină s -au exprimat critici în aplicarea acesteia care prezintă
anumite limite care trebuie cunoscut e și luate în seamă.

107 Pignoux, N., La réparation des victimes d’infractions pénales, op. cit., p. 377.
108 Marshall, T.F, Restorative Justice : an overview, 2003., p. 28 -45.
109 Ibidem

54 Prima critică se referă la cazurile în care mediatorii nu au oferit o explicație clară
sensului procedurii restaurative și a scopurilor care trebuie îndeplinite110.Potrivit speciali știlor
care au afirmat această critică, practicienii procedurilor restaurative stabilesc diferite
obiective: repararea prejudiciului recunoașterea , prejudiciului cauzat, soluționarea conflictului
dintre victimă și infractor, restabilirea încrederii în cadrul comunității, fără a stabili ordinea de
prioritate a acestor obiective și de aceea aceste obiective nut pot fi atinse . Cu alte cuvin te, în
cazul în care se urmăresc numeroase obiective care nu sunt clar definite, nu se poate oferi un
răspuns satisfăcător cu privire la ce scop specific trebuie să fie atins în fiecare caz și cum
trebuie atins . În cele din urmă, s-a susținut că practicien ii justiției restaurative nu au reușit să
dezvolte un model inovator, coerent, conceptual, care stabilește în mod clar obiectivele
specifice și metodele de realizare a acestora111.
A doua critică asupra justiției restaurative se referă la faptul că susținăto rii justiției
restaurative exagerează prin descrierea a ceea ce pot face pentru victime, infractor , familiile și
comunitățile acestora112. Astfel s -a afirmat că unii practicieni oferă parților declarații exagerate
privind potențialul de succes a procedurii care pot descuraja persoanele de a participa în viitor
la proceduri restaurative existând riscul de abandonare a justiției restaurative în viitor. Unii
susținători ai justiției resta urative au răspuns la aceste critici afirmând că aceste argumente se
bazează pe măsurile care nu sunt considerate cu adevărat restaurative113.
O altă critică se referă la persoana victimei. S-a afirmat că participarea victimelor la o
întâlnire cu făptuitorul poate fi o sursă de revictimizare a acesteia . Studiile re alizate în domeniu
au indicat că nu toate victimele aprobă participarea la un proces de restaurare și un număr
semnificativ dintre victime refuză.
S-a afirmat că măsurile de restaurare aduc suferin ță victimelor care nu s -au recuperat
după comiterea infracțiunii , astfel că nu doresc să se întâlnească cu agresorii lor . Aceste
victime pot considera că procesul în cadrul instanței de judecată este mai b un psihologic decât
procesul de restaurare pentru a rămâne departe de autorul infracțiunii . Astfel de victime preferă
participarea la procedurile penale tradiționale, în loc să ocupe un loc central în procesul de
restaurare.

110 Von Hirsch A., Ashworth A., Shearing C., Specifying Aims and Limits for Restorative Justice : A Making
Amends Model ?,2003, p.21 -24.
111 Johnstone G., Critical perspectives on restorative justice, in Johnstone G., Van Ness D. (Eds.), Handbook
of Restorative Justice, Willan publication., 2007, p. 598 -614.
112 Daly K, Restorative Justice : the real story, Punishment & Society, Vol. 4, nr. 1, 2002, p. 55 -79.
113 Morris A., Critiquing the critics : a brief response to critics of restorative justice, In British Journal of
criminology, vol. 42, nr. 3, p. 596 -615.

55 De asemenea unele victime simt teamă de momentul de întălnire cu infractorul. În plus,
dacă victima participă la un proces restaurativ și nu reușește să ajung ă la un acord, absența
compensației va produce victimei sentimente mai negative față de făptuitor114.
Cu toate că p articiparea victimei la un program de justiție restaurativă trebu ie să fie
voluntară, unele studii au arătat, că victimele uneori, sunt supuse presiunii de a participa la un
program de restaurare . O astfel de situație poate să pună victima într -o situație în care va avea
amintiri neplăcute care vor contribuii la redesc hiderea rănii închise sau în curs de închidere115.
Un alt pericol se referă la situația în care victima participă la un proces restaurativ în
interesul făptuitorului. Studii din acest domeniu arată că în această procedură victimele au un
rol secundar în procesul de restaurare în special atunci când măsurile de restaurare alese se
concentre ază asupra responsabilității și reabilitarea socială a infractorului . În acest caz,
situațiile și nevoile victimei nu sunt luate întotdeauna în considerare și rolul mediatorului sau
facilitatorul se limitează la reintegrarea infractorului116.
În cele din urmă , trebuie să fim conștienți că procesele de restaurare nu pot rezolva
toate problemele de delincvență. „Justiția restaurativă este și va rămâne un mod de justiție117“
care „este doar o metodă de a utiliza justiția în urma comiterii a unei infracțiunii118“, cum este
justiția penală actuală. Ea nu este în măsură să rezolve complet dificultățile socio -economice
și problemele psihologice ale victimei care sunt esențiale pen tru adevărata ei vindecare.
În concluzie , abordarea justitiei restaurative s -a dezvotat datorit ă dezam ăgirii fa ță de
justitia retributiv ă119. Astfel , s-au crticat lipsa de eficien ță a pedepsirii infractorilor în scăderea
criminalit ății precum și eșecul justiției retributive în repararea prejudiciului persoanei
vatamate120.
Obictivele principale ale dreptului penal sunt prevenirea , reabilitarea, retribuirea ș i
descurajarea. Justiția retributiv ă care se bazeaz ă pe pedepsirea infractorului nu este singura
modalitate de a promova obiectivele clasice ale dreptului penal și nu reprezint ă un monopol în
obținerea condamn ării infrac țiunii121.

114 Wemmers J.A., Canuto M., Expériences, attentes et perceptions des victimes à l’égard de la justice
réparatrice : analyse documentaire critique, Ministère de la Justice du Canada, Division de la recherche et de
la statistique, 2002, p. 29 -30.
115 Pignoux N., La réparation des victimes d’infractions pénales, op. cit., p. 380.
116 Von Hirsch A., Roberts J., Bottoms A., Roach K., Schiff M. (Eds.), Restorative justice and criminal
justice. Competing or reconciliable paradigms ?, 2003, p.135 -156
117 Pignoux N., ibid., p. 381.
118 Johnstone G., Critical perspectives on restorative justice, op. cit., p. 604.
119 Strang H. , Repair or revenge : Victims and Restorative Justice (2002) p. 194 .
120 Ashworth A., & Zedner L., Defending the Criminal Law: Reflections on the Changing Character of
Crime, Procedure, and Sanctions, 2 CRIM. L. & PHIL. 21 (2008).
121 Andrew von Hirsch , Censure And Sanctions Oxford, Clarendon Press, 1993 .

56 Justiția retributiv ă nu las ă un spa țiu infractorului pentru o cerere de scuze și exprimarea
unor remu șcări și astfel împiedic ă crearea unei ocazii de comunicare în mod direct dintre
infractor și victim ă122. În literatura de specialitate s -a susținut că sistemul de pedepsire care
există și se aplică astăzi, în special pedeapsa cu închisoarea nu are nici un efect în prevenirea
crimin alității123.De asemenea s -a afirmat că justitia retributiv ă trateaz ă partea vătămată în așa
fel numai pentru a ob ține probe și de multe ori le provoacă o nouă victimizare , mai ales în
etapele de investigare și audierea în calitate de martor 124. În literatura de specialitate justiția
restaurativă a fost definită ca fiind o " a treia lentilă" , în afară de " lentila retributiv ă și
"lentil a distributivă "125 în cadrul căreia , infracțiunea este vazut ă ca un prejudiciu comis
victimei , familiei sale și membri lor comunității .
Strategia umană a justiției restaurative permite părților implicate să obțină satisfacție
fără a provoca disconfort altora. Procesul de restaurare oferă persoanei vătămate statutul de
victimă care va primi o reparație a prejudiciilor suferite. Nevoile infractorului vor fi satisfăcute
de procesul restaurativ încurajându -l să-și asume responsabilitatea pentru ceea ce a comis , să
repare răul făcut victimei și comunității și să -și îmbunătățească comportamentul. De
asemenea, c omunitatea beneficiază și ea la rândul ei de p rocesul restaurativ prin reintegrarea
socială a părților și prin restabilirea păcii în societate.
Umanizarea politicii penale, asigurare a drepturilor victimelor și eficientizarea
justiției sunt scopuri semnificative a dreptului penal și considerăm că acestea pot fi atinse
chiar dacă numai pentru anumite infracțiuni de justiția restaurativă care reprezintă o justiție
inovatoare în politica penală.
Justiția restaurativă are la bază principiul responsabilității, potrivit căruia infractorul
va participa în mod acti v în procesul de restaurare și își va asuma responsabilitatea faptelor
comise realizând o rep arație morală victimei. Folosirea abordărilor restaurative în cadrul
procesului penal clasic va duce la îmbunătățirea și dezvoltarea acestuia, țin ând cont de
problemele actuale ale procesului penal.
Considerăm că dezvolt area paradigmei justiției restaurative, în ceea ce privește
reintegrarea infractorilor în societate și prevenirea recidivei asigură un răspuns efectiv și
necesar dificultățil or sistemului penal clasic .

122 Bibas S., & Bierschbach R.A., Integrating Remorse and Apology into Criminal Procedure , (2004) .
123 Braithwaite J., A Future Where Punishment is Marginalized: Realistic or Utopian?, (1999) .
124 Erez E. & Belknap J., In Their Own Words: Battered Women’s Assessment of the Criminal Processing
System’s Responses, Violence and Victims (1998) .
125 Zehr H. , supra note 38.

57 Justiția restaurativă poate fi eficientă atât pentru făptuitor, c ât și pentru victimă. În
actualul context de politică penală, considerăm că trebuie făcut tot posibilul pentru
implementarea standardelor justiției restaurative la n ivelul tuturor statelor și promov area
celor mai bune practici restaurative , pentru a se obține un climat de justiție eficace și modern.

58 3. CADRUL JURIDIC AL MEDIERII PENALE

Cadrul normativ juridic al medierii penale își are originea în acte internționale și europene.
3.1. Medierea în actele internaționale
Un prim act normativ i mportant este Convenția cu privire la drepturile copilului126 .În
art. 3 al convenței s -a stabilit că în toate deciziile tribunalelor, instituțiilor publice sau private
legate de copii , trebuie să se ia în considerare interesele copilului.
În același act s-a limitat tratamentul delicvenței juvenile în cadrul sistemului judiciar.
Art. 40 stabilește că statele trebuie să ofere oricărui copil care este suspecta t, acuzat sau care
a comis o abatere a legii penale, dreptul la o remediere conform demnității și vârst ei sale, cu
scopul de a asigura reintegrarea copilului în societate . În acest scop, s tatele vor adopta legi și
proceduri, vor înființa instituții, pentru a respecta drepturile și garanțiile copii lor fără a se
recurge la procedura penală clasică.
Rezoluția 40/33 din 29 noiembrie 1985 din cadrul Regulilor de la Beijing127, cu privire
la justiția minorilor, stabilește că „tinerii, datorită faptului că se află în stadiul de dezvolt are a
personalității psihic e și intelectual e au nevoie de o atenție specială și trebuie să fie apărați de
lege pentru a se asigura libertatea, demnitatea și siguranța lor…”.
Principiul proporționalității stabilit în această rezoluție se referă la faptul că reacția
socială a statului la delicvență trebuie să ia în seamă și circumstanțele personale ale
infractorului , în afara gravității faptei comise .
Regulile de la Tokyo128 elabo rate de Organizația Națiunilor Unite și adoptate în anul
1990, nu prevăd utilizarea medierii , dar promovea ză valori similare medierii penale. Aceste
reguli se ocupă cu elaborarea unor măsuri neprivative de libertate, menționând că pedepsele
alternative închisorii constitue un mod pozitiv de tratare al delincvenților în cadrul comunită ții,
în interesul infractorului și al societății .
S-a afirmat că a legerea măsurii neprivative de libertate trebuie făcută în raport de
natura și gravitatea infracțiunii comise , de personalitatea și comiterea anterioară de infracțiuni,
de scopul pedepsirii și de drepturile victimelor.
Este necesară acordul infractorului înainte de aplicarea unei măsuri neprivative de
libertate.

126 Convenția cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite la data de
20 noiembrie 1989 Convenția a intrat în vigoare la data de 20 septembrie 1990.
127 Recomandare cu privire la prevenirea crimei și tratamentul delicvenților, adoptată de Adunarea
Generală a ONU în rezoluția 40/33 din 29 noiembrie 1985.
128 Recomandare, adoptat ă de Adunarea generală a ONU în rezoluția 45/110 din 14 decembrie 1990.

59 Regulile de la Riyadh129elaborate de ONU stabilesc că prevenirea infracționa lității
minorilor reprezintă o parte importantă în prevenirea criminalității în societate. S-a afirmat că
este necesară o implicare a unor activități sociale în legislația țărilor , o orientare umanistă
pentru ca minorii să dețină o compo rtare neinfracționa lă. Se subliniază că prin implicarea
familiei, sistemului de educație și a comunității se pot reduce factorii care conduc la o
comportare infracțională.
3.2. Medierea în actele europene
Medierea penală a preocupat multe state europene, în urma căreia s -au ado ptat acte
normative la nivel internațional. Astfel, Consiliul Europei, prin intermediul Comitetului de
Miniștrii, a adoptat recomandări privind medierea pentru statele membre.
Consiliul Europei a fost fondat la data de 5 mai 1949. Aceast ă organiza ție reune ște
47 de state europene sau cu alte cuvinte 800 milioane de persoane. Toate statele membre ale
Uniunii Europene sunt și membre ale Consiliului Europei. Obiectivul Consiliului Europei
este realizarea unei colabor ări între statele membre cu privire la protejarea drepturilor
omului130.
Consiliul Europei are ca obiectiv armonizarea sistemelor juridice europene în toate
domeniile dreptului , înflue ntând statele membre , să-si modernizeze instituțiile pentru a
obține o justiți e mai eficientă , căutând soluții pentru noile probleme juridice.
Comitetul Miniștrilor este organismul de decizie al Consiliului Europei , fiind
alcătuit din miniștrii afacerilor externe ai statelor membre sau din reprezentanții diplomatici.
În cadrul Comitetului de Mini ștrii sunt discu tate problemele din societatea european ă și se
controleaz ă respectarea a ngajamentelor luate de statele membre131.
Comitetul Miniștrilor încurajează, folosirea medierii ca alternativă la procedurile
clasice de rezolvare a litigiilor.
În legatur ă cu medierea penal ă, Comunitatea europeană a manifestat un interes
continu u în promovarea medierii în procesul penal, ca alternativ ă de soluționare a procedurii
penale clasice bazat ă pe implicarea p ărților în rezolvarea conflictului penal .
În acest sens, Consiliul Europei a elaborat o serie de recomandări către statele
membre ale Uniunii Europene, printre care menționăm132:

129 Recomandare, adoptată de Adunarea generală a ONU în rezoluția 45/112 din 14 decembrie 1998.
130 A se vedea informațiile oferite de siturile www.coe.int și www.coe.ro.
131 A se vedea ww w.coe.ro/comitetul.html.
132 Danileț C., „Eficiența și echitatea justiției. Standarde europene”, ediția a II -a, Institutul Român pentru
Drepturile Omului, București, 2007, disponibilă online pe www.irdo.ro și pe
http://cristidanilet.wordpress.com . Această lucrare include r ezoluțiile și recomandările Comitetului
Miniștrilor traduse în limba română .

60 – Recomandarea R (99) 19 privind medierea în materie penală ;
Această recomandare reprezintă primul instrument pentru implementarea medierii
penale, având scopul de a stimula participarea eficace a victimei și infractorului în procesul
penal.
Comitetul Miniștrilor, în conformitate cu articolul 15.b din Directiva C onsiliului
Europei, au elaborat Recomndarea (99) 19 având în considerare următoarele scopuri133:
– evoluția statelor membre în utilizarea medierii în cazurile penale ca un sistem
flexibil de rezolvare a problemelor.
– medierea penală poate fi alternativă sau complementară la procedura penală clasică.
– este necesară sporirea participării personale active la procedura penală ale victimei,
infractorului și ale altor persoane care pot fi afectate ca părți, precum și implicarea
comunității;
– este cunoscut i nteresul victimelor de a participa în mod activ în procedura de
soluționare a conflictului, de a comunica cu infractorul și pentru a obține scuze și reparații;
– importanța de a încuraja infractorul să -și asume responsabilitatea și oferirea
acestuia posib ilitatea de reintegrare și reabilitare.
– recunoașterea medierii penale ca fiind o procedură care poate contribui la
conștientizarea importanței rolul individului și al comunității în prevenirea criminalității și
soluționarea conflictelor, încurajând as tfel obținerea unor rezultate constructive și mai puțin
punitive ale justiției penale clasice ;
– recunoașterea faptului că medierea penală necesită abilități specifice și solicită
abordarea unei practici corespunzătoare și o pregătire acreditată.
– respec tarea Convenției pentru protecție a drepturilor omului și libertăților
fundamentale;
Recomndarea stabilește că aceste orientări se aplică oricărui proces în care victima și
infractorul și -au exprimat consimțământul liber, să participe activ la soluționare a
problemelor cu ajutorul unui terț imparțial numit – mediator.
Recomndarea (99) 19 stabilește următoarele standarde de funcționare a serviciilor de
mediere :
– procedura de mediere trebui să fie reglementat ă de standarde recunoscute.
– procedura de medier e ar trebui să aibă suficientă autonomie în îndeplinirea acestora.

133 Recommendarea No. R (99) 19 adoptată de Comitetul de Miniștrii al Consiliului Europei la data de
15 September 1999, Council of Europe Publishing F -67075 Strasbourg Cedex, 2000.

61 – este necesară elaborarea unor criterii și proceduri pentru selectarea, formarea și
evaluarea mediatorilor.
– serviciile de mediere trebuie organizate și conduse de un organ competent.
– mediatorii ar trebui să fie aleși din diferite domenii ale societății și ar trebui să
dețină o bună înțelegere a culturii și o cunoaștere a comunității locale .
– mediatorii trebuie să dețină o judecată solidă și interpersonală, abilități necesare
medie rii.
– mediatorii trebui e să primească o instruire inițială înainte de a -și asuma sarcinile
de mediere precum trebuie asigurată și o pregătire continuă a acestora. Pregătirea lor ar trebui
să urmărească un nivel ridicat de competență, ținând cont de abili tățile de soluționare a
conflictelor, specifice cerințelor de lucru cu victimele și infractorii și cunoștințe de bază cu
privire la sistemul de justiție penală134.
În anul 2005, Consiliul Europei a creat Grupul de lucru asupra Medierii , având rolul
de a eval ua efectul recomandări lor Consiliului de Miniștri i cu privire la mediere, inclusiv
Recomandarea REC(99)19 cu privire la mediere a în cauze le penale.
Acest grup a realizat o analiză privind aplic area medierii în Europa . Datele obținute
pe baza cercetării au arătat că există multe probleme în aplicarea justiției restaurative în
Europa și au menționat că este necesară o revizuire și actualizare a Recomandării R(99) 19.
3.2.1 Influența Recomandării R (99) 19 în țările din Uniunea Europeană
Așadar, în anul 1999 , Consiliul Europei a adoptat Recomandarea nr. R (99) 19 a
Comitetului de Miniștri i către statele membre privind medierea în materie penală. De atunci ,
de-a lungul anilor s -a manifestat o extindere semnificativă în utilizarea justiției restaurative
în cont extul dreptului penal în unele țări europene. Însă în multe țări, cu toate că justiția
restaurativă a fost introdusă în legislație sau în politica națională, nu s -a manifestat o creștere
a utilizării sale. În alte țări, există puține dovezi că justiția res taurativă a înfluențat justiția
penală clasică. Cu toate acestea, există o înțelegere comună că justiția restaurativă, poate fi
eficientă și poate contribui la echilibrul infractorilor, recuperarea prejudiciilor victimelor și
satisfacția participanților135.
În anul 2007, Comisia Europeană pentru Eficiența Justiției a lansat Ghidul pentru o
mai bună aplicare a recomandării din 1999. În acest ghid s -a afirmat că, în multe state

134 Ibidem
135 Shapland J., Robinson G. & Sorsby, A, Restorative Justice in Practice: Evaluating What Works for
Victims and Offenders. Oxford: Ro utledge, 2011

62 membre, a existat o lipsă generală de conștientizare a justiției restaurative, o li psă a
disponibilității justiției restaurative la anumite etape ale procesului penal clasic și o lipsă de
de furnizare a acesteia.
De asemenea s -a afirmat că Recomandarea din 1999 a avut un efect bun în mai multe
țări europene. În plus, a influențat formul area Rezoluției (ONU) din 2002 și a Directivei
2012/29 / UE a Parlamentului European și a Consiliului, de stabilire a standardelor minime
privind drepturile, sprijinul și protecția victimelor infracțiunilor.
Această directivă a stimulat diverse activități legislative în întreaga Europă, cerând
astfel statelor membre ale Uniunii Europene să consolideze drepturile victimelor și să
dezvolte serviciile oferite acestora. De asemenea, s -a impus autorităților judiciare să
informeze victimele despre servicile just iției restaurative disponibile din zona lor și diversele
protecții pentru victimele participante. Cu toate acestea, directiva nu prevede crearea unui
drept de acces la justiția restaurativă pentru victimele infracțiunilor .
În anul 2016, Comitetul European pentru Probleme Criminale a încredințat
Consiliului de Cooperare Penologică revizuirea Recomandării din 1999 în urma căruia
acesta a stabilit patru obiective pentru îndeplinirea acestei sarcini:
– conștientizarea, dezvoltarea și utilizarea justiției rest aurative în cadrul justiției
penale ale statelor membre;
– elaborarea unor standarde pentru utilizarea justiției restaurative bazate pe utilizarea
unor practici simple și eficace;
– stabilirea unei stategii de înțelegere mai largă a justiției restaurative și a principiilor
acesteia;
– analizirea utilizării justiției restaurative în închisoare și în cadrul servicilor de
probațiune .
Această lucrare a fost dată domnului Ian D. Marder, cercetător doctorand, de la
Universitatea din Leeds, Marea Britanie și a fost finalizată cu ajutorul membrilor Forumului
european pentru justiția restaurativă. În urma reuniunii Grupului de lucru din ianuarie 2017,
Marder împreună cu alți membri i au consultat experți în domeniul justiției restaurative din
Europa și dincolo de Europa. Respondenții la aceste consultări au considerat, că multe țări
europene încă nu au atins standardele stabilite în Recomandarea din 1999.
De asemenea au afirmat că î n ultimii ani, s -a manifestat o creștere semnificativă a
interesului pentru justiția restaurativă în multe state membre. Statele membre au optat pentru
folosirea justiției restaurative în diferite etape ale procesului penal.

63 Practicile au implicat o formă de dialog între victime și infractori și în unele cazuri,
a altor părți care au fost afectate de o anumită infracțiune sau conflict. Multe state membre
au adoptat, de asemenea, o varietate de abordări de restaurare descrise ca fiind o "restabilire",
dar bazate pe principii de restaurare care reflectă conceptul de justiție restaurativă.
Motivele pentru extinderea justiției restaurative variază între statele membre. Acestea
includ, printre altele136 :
– nemulțumirea față de eficacitatea sistemului de justiție penală;
– dorința de a reduce incriminarea și încarcerarea tinerilor și a infractorilor care au
comis o infracțiune cu nivel scăzut de vinovăție;
– dorința de a acorda o valoare tot mai mare repara ției, reintegrării și înțelegerii
reciproce;
– afirmarea crescândă a drepturilor și nevoilor victimelor;
– influența standardelor internaționale și dorința de a creea o armonizare a legislației
europene în domeniul justiției restaurative;
În multe țări europene. p rocesul cel mai răspândit este medi erea victimă -infractor.
Conferințele restaurative și cercurile de pace au câștigat în ultimul timp teren în multe
țări care utilizează aceste practici în diferite etape ale procesului de justiție penală, inclusiv,
dar nu numai:
– în cazurile de deturnare de la arest, de la dispoziții extrajudiciare (acolo unde acestea
există) sau de la urmărirea penală în instanță;
– alături de procesul de urmărire penală;
– ca parte a unei sentințe judecătorești;
– în condiții de detenție sau în alt mod în timpul sau după executarea unei sentințe
judecătorești.
Există o diferență în ceea ce privește infracțiunile care intră în sfera justiției
restaurative, unele țări folosind justiția restaurativă doar în cazurile care implică infractori
tineri sau infractori care au comis o infracțiune pentru prima dată și / sau infracțiuni la nivel
scăzut de vinovăție și alții care utilizează justiția restaurativă și în cazul comiterii unor
infracțiuni grave.

136 A se vedea articolul Dr.Ian D. Marder – Restorative justice and the Council of Europe: an opportunity for
progress disponibil la adresa :https://www.penalreform.org/blog/restorative -justice -and-the-council -of-
europe/

64 De asemenea, țările diferă în ceea ce privește di sponibilitatea geografică a justiției
restaurative. În unele justiția restaurativă este disponibilă și utilizată în întreaga jurisdicție
iar în altele, disponibilitatea și utilizarea sunt parțiale.
Multe țări nu colectează statistici în legătură cu imp lementarea justiției restaurative,
făcând dificilă realizarea unor comparații. Cu toate acestea, au avut loc cercetări recente care
au indicat că majoritatea jurisdicțiilor europene nu au reușit să împlementeze justiția
restaurativă nici măcar în cazul inf ractorilor tineri. Există, de asemenea dovada că
jurisdicțiile care s -au dezvoltat sau au legiferat pentru justiția restaurativă au făcut acest lucru
într-un mod care se concentrează în principal pe persoana infractorului. Studiile au remarcat
că fără o d ezvoltare considerată, justiția restaurativă riscă să devină nefolosită.137
În ansamblu, deși este adevărat să spunem că a existat o creștere semnificativă a
gradului de conștientizare și utilizare a justiției restaurative în ultimii ani , multe țări nu
dispun de capacități suficiente pentru a permite victimelor și infractorilor să aibă acces la
servicii de justiție restaurativă; multe țări au o anumită capacitate de a furniza servicii de
justiție restaurativă, dar nu fac tot ce este posib il privind informarea victimelor și
infractorilor cu privire la capacitatea lor de a se angaja în activități de restaurare și multe
victime și / sau infractori participă la procese care sunt descrise ca fiind restaurative, dar
care nu implică nici un dial og între părți și nici nu sunt aplicate în conformitate cu principiile
justiției restaurative.
În consecință, multe victime și infractori sunt excluși din avantajele justiției
restaurative. Această situație este cauzată parțial de către ofițerii profesion iști care nu cunosc
sau nu susțin justiția restaurativă. În multe țări, autoritățile judiciare nu sunt obligate de a
informa victimele și infractorii despre posibilitatea de a solicita justiția restaurativă și nici
despre examinarea cazurilor care au pote nțial adecvat pentru serviciile de justiție
restaurativă.
De asemenea, folosirea restransă a justiției restaurative rezultă din cauza nivelului
scăzut de conștientizare a justiției restaurative în rândul populațiilor statelor membre.
Cu toate acestea, ră mâne un rol pentru toți factorii de decizie politică, practicieni și
alți profesioniști implicați în justiția penală să promoveze, să permită sau să utilizeze justiția
restaurativă și integrarea acesteia în sistemul de justiție penală138.

137 Ibidem
138 Ibidem

65 3.2.2 Recomandare a CM/Rec (2018) privind justiția restaurativă în cazurile
penale
Prezenta recomandare139 încurajează statele membre să folosească și să dezvolte
justiția restaurativă în contextul procedurii penale și urmărește să protejeze drepturile părților
și să mărească eficacitatea procesului în satisfacerea nevoilor părților. De asemenea, are ca
scop dezvoltarea unor abordări inovatoare de restaurare.
Articolul 3 al recomandării oferă o definiție a justiției restaurative140. Definiția
prezentată în prezenta recomandare este aproape similară cu cea din Recomandarea din 1999
cu două principale diferențe: directiva, spre deosebire de recomandarea din 1999, utilizează
termenul "justiție restaurativă" în locul "medierii în materie penală"; în al doilea rând, se
referă la participanții la justiția restaurativă ca "persoana care a suferit prejudicii în urma
comiterii infracțiuni i și partea responsabiă pentru răul produs ", în loc de" victima și
infractorul ".
Considerăm că aceaste diferențe reflectă faptul că infracți unea poate avea un efect
nu numai asupra victimei, ci și asupra comunității care deține un rol semnificativ în repararea
răului produs și în corectarea comportamentului infracțional.
Considerăm că includerea unei categorii mai largi în justiția restaurati vă poate
contribui la educarea infractorilor, și la dezvoltarea unor capacități care ar putea contribui la
prevenirea conflictelor în viitor.
Este important de observat că în cadrul utilizări justiției restaurative nu este necesară
o stabilire judiciară a vinovăției definiția folosind în mod intenționat termenul de
"responsabilitate " care se referă la recunoașterea responsabilității și nu la o stabilire a
vinovăției juridice.
Articolul 6 din recomandare explică faptul că justiția restaurativă poate fi uti lizată în
orice etapă a procesului penal141. Victima și infractorul ar trebui să poată apela la justiția
restaurativă în orice moment. Scopurile și rezultatele justiției restaurative pot diferi în funcție
de circumstanțele cazului și stadiul procesului penal . De exemplu, familia unei victime ar
putea dori să se întâlnească cu infractorul în timp ce acesta este încarcerat , pentru a putea să
stabilească circumstanțele exacte ale decesului membrului familiei. În schimb, o victimă, în

139 Recommendation CM/Rec(2018)8 of the Committee of Ministers to member States concerning restorative
justice in criminal matters, 20 August 2018 diponibilă la adresa :
https://rm.coe.int/CoERMPublicCommonSearchServices/documentAccessError.jsp?url=http://rm.co e.int:80/
CoERMPublicCommonSearchServices/sso/SSODisplayDCTMContent?documentId=09000016808e3b08
140 Idem, p.5
141 Ibidem

66 urma unei infracțiuni care a produs pagube, ar putea dori să -l întânească pe infractor , ca o
deviere de la procedurile formale, în scopul de a obține repararea daunelor produse.
Procesele tradiționale de justiție penală și justiția restaurativă se pot completa
reciproc. Prezenta rec omandare merge mai departe decât recomandarea din 1999,
solicitând o schimbare mai largă în justiția penală din Europa către o cultură și o abordare
mai echilibrată în cadrul justiției penale .
Articolul 8 din recomandare introduce ideea că practicile de r estaurare și restabilire
pot fi utilizate și de autoritățile judiciare în procedura penală clasică142.
Articolul 13 explică principiul potrivit căruia victimele, infractorii și alte părți ar
trebui să aibă posibilitatea de a participa în mod activ în proce sul de restaurare, în timp ce
accentul procesului ar trebui să fie îndreptat spre repararea răului143.
Articolul 17 subliniază necesitatea menținerii discuțiilor care au loc în cadrul justiției
restaurative confidențiale. Aceasta este o condiție prealabilă pentru un dialog eficace care
creează un mediu în care părțile pot descrie în siguranță situația actuală și sentimentele din
trecut într -un mod mult mai bun decât în cadrul procedurilor judiciare tradiționale.
Confidențialitatea protejează, de asemenea, viața privată a părților și împiedică
utilizarea discuțiilor în cadrul procedurilor legale viitoare144.
Articolele 18 și 19 solicită statelor membre să dezvolte capacitatea de a oferi justiție
restaurativă în toate zonele geografice, cu privire la toate inf racțiunile și în toate etapele
procesului penal. Părțile nu ar trebui să fie excluse din justiția restaurativă numai pe baza
localiz ării sau tipul de infracțiune comisă145 .
Articolul 20 solicită statelor membre să acorde suficientă autonomie serviciilor
justiției restaurative oferind posibilitatea de a acționa în mod flexibil și responsabil față de
părți. Legislația națională ar trebui să prevadă, să sprijine și să încurajeze folosirea justiției
restaurative, ar trebui dezvoltate politici care să guverneze folosirea justiției restaurative în
cadrul procesului penal clasic.
Trebuie să se aplice garanții procedurale pentru justiția restaurativă. În special, ar
trebui ca părțile să fie informate cu privire la justitia restaurativă și să aibă acces la proceduri
clare și eficiente. De asemenea trebuie acordate părților servicii de traducere și asistență
juridică146.

142 Idem, p.6
143 Ibidem
144 Idem,p.7
145 Ibidem
146 Ibidem

67 Articolul 23 afirmă că justiția restaurativă, ca și alte procesele de justiție penală,
trebuie să fie supusă unor garanții procedurale fundamentale. A cestea includ măsurile de
protecție prevăzute în Articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO)
și trebuie să includă accesul la procedurile de plângere. Această normă a fost reținută din
regula 8 din Recomandarea nr. R (99) 19 privind med ierea în materie penală, din cauza
importanței sale în asigurarea respectării drepturilor fundamentale cazurile în care justiția
restaurativă interacționează sau se suprapune cu procedura penală147.
Articolul 30 se referă la cerința c ă acuzatul să accepte f aptele cauzei. Fără această
înțelegere, posibilitatea de a ajunge la un acord este redusă iar riscul victimizării secundare
este crescut. Nu este necesar ca acuzatul să accepte vinovăția; trebuie asigurat și respectat
principiul prezumției de nevinovăție ( articolul 6 alineatul (2), CEDO). Este suficient c a
acuzatul să recunoască ceea ce s -a întâmplat. În plus, este subliniat că nici participarea la
justiția restaurativă, nici declarațiile date în cursul acestei proceduri nu pot fi folosite
împotriva acuzatu lui dacă cauza este trimisă în instanță. Aceste informații, de asemenea nu
pot fi folosite ca probe în nici o procedură penală ulterioară în aceeași chestiune148.
Înainte de începerea procedurii restaurative, mediatorul trebuie să fie informat de
autorități le judiciare competente cu privire la toate faptele relevante ale cazului .
Articolul 33 reflectă necesitatea ca mediatorii să aibă o imagine completă a cazului
pentru ca mediatorul să evalueze dacă acest caz este potrivit pentru justiția restaurativă149.
Recomandarea reflectă opinia conform căreia justiția restaurativă ar trebui să
beneficieze de independență și autonomie în UE. De asemenea se prevede că este necesar să
se stabilească o serie de standarde privind funcționarea justiției restaurative.
Artico lul 36 stabilește că aceste standarde ar trebui, să fie recunoscute de către
ministerul justiției în fiecare țară sau un alt organism responsabil pentru administrarea sau
coordonarea justiției restaurative150.
Articolul 37 recomandă ca Serviciile de justiți e restaurativă și mediatorii să fie
supravegheați de către un organ competent. Serviciile de justiție restaurativă ar trebui să
monitorizeze în mod regulat activitatea mediatorilor pentru a asigura faptul că procedura de
mediere se realizează conform stand ardelor stabilite de recomandare151.

147 Idem, p.8
148 Idem, p.9
149 Ibidem
150 Idem,p.10
151 Ibidem

68 De asemenea se subliniază că Serviciile de justiție restaurativă ar trebui să dezvolte
sisteme de înregistrare a datelor care să le permită acestora colectarea de informații cu privire
la cazurile care le efectuază. Se r ecomandă ca datele să fie colectate la nivel național de
către un organ competent în scopul cercetării și evaluării.
Articolul 39 afirmă că serviciile de justiție ar trebui, de asemenea, să colecteze date
privind cazurile efectuate și să le pună la dispoziție profesioniștilor în scopul studiului și
pentru crearea unui schimb de cunoștințe cu privire la utilizarea justiției restaurative în
contextul justiției penale152.
În ceea ce privește abilitățile personale ale mediatorilor, Recomandarea menționeaz ă
o "judecată sănătoasă", care se referă la un nivel ridicat al maturității emoționale și
intelectuale și capacitatea de a gestiona prejudecățile. "Competențele interpersonale"
necesare pentru facilitare ar include, de exemplu, o atitudine deschisă față de oameni din
medii diferite, capacitatea de a asculta și de a comunica clar și capacitatea de a rămâne și de
a acționa imparțial. Asemenea abilități ar trebui să se reflecte în procesele de selecție a
mediatorilor153.
Mediatorii ar trebui să beneficieze de o formare inițială și ar trebui să fie
experimentați în diferite cazuri înainte de a furniza servicii de justiție restaurativă. Anumite
cazuri sensibile, grave sau complexe, cum ar fi conflictele de lungă durată și cazurile de
infracțiuni sexuale necesită o formare avansată și ar trebui să fie oferită doar de mediatori cu
experiență, în mod ideal cu formare specifică154.
– Recomandarea nr. (81) 7 privind mijloacele de facilitare a accesului la justiție . În cadrul
acestei recomandări se menționează că "trebuie luate măsuri pentru înlesnirea soluționării
conflictelor pe cale amiabilă înainte de pornirea procedurii judiciare ".
– Recomandarea (85) 11 privind poziția victimei în procedura penală ;
Această recomandare pornește de la ideea că justiți a trebui e să asigure necesitățil e
victimei , și să protejeze interesele acesteia pentru a crește încrederea în justiția penală . Se
subliniază necesitatea de a lua în seamă necesitățile psihologice, materiale și sociale ale
victimei în vederea satisface rii nevoilor victimei în aceste domenii.
În cadrul acestei recomandări sunt formulate cerințe care necesită respectarea lor de
către organele implicate în etapa de urmărire penală, etapa de audiere a victimei, precum
și referitor la faza de judecată.

152 Ibidem
153 Ibidem
154 Idem,p.11

69 – Recomandarea nr. (86) 12 privind măsurile de prevenire și reducere a numărul cazurilor
care ajung în istanța de judecată . În cadrul acestei recomandări se propune c ă in cazurile
potrivite , statele membre au datoria de a încuraja rezolvarea pe cale amiabil ă a conflictelor.
În acest scop, recomandarea propune statelor memb re următoarele m ăsuri155:
a) Prevederea unor proceduri de conciliere la începutul procedurii judiciare, însoțite de
anumite stimulente care au scopul de rezolvare litigiului .
b) Judecătorii au obligația de a propune părților în cazurile în care este posibil, solu ționarea
conflictului în mod amiabil în fiecare etapă a procesului penal ;
c) Obligația etică a avocaților de a recunoaște posibilitatea împăcării dintre părți înainte de
a recurge la un process pen al precum și în toate fazele procesului penal clas ic.
– Recomandarea (87) 18 privind simplificarea justiției penale ;
În cadrul acestei recomandări156 se prevede că problemele existente în administrarea justiției
penale pot fi îndreptate, nu numai prin acordarea unor resurse dar și printr -o definire clară a
modului de îmbunătățire a justiției penale , cu referire atât la formă, cât și la substanță.
Astfel s -a propus :
– apelarea la principiul urmăririi limitate;
– pentru analizarea infracțiunilor cu gravitate redusă s -a recomandat :
– simplificarea și rezumarea procedurii;
– examin area cazului în afara instanței de către o autoritate competentă ca o
alternativă la procedura urmăririi penale;
Organ ul competent, la exercitarea puterii sale, trebuie să respecte legea națională,
privind principiul egalității tuturor cetățenilor și în special:
– gravitatea , circumstanțele și consecințele infracțiunii comise ;
– personalitatea infractorului;
– sentința posibilă a instanț ei de judecată ;
– efectele unei acuzări asupra infractorului;
– poziția victimei ;
Recomandarea 6 din cadrul recomandării prevede că în cazul amânării sau încetării
procesului penal infractorul va trebui să îndeplinească anumite condiții : plătirea unei sume
de bani , compensarea victimei sau probațiunea. Totodată, se solicită despăgubirea victimei
în urma prejudiciului care la suferit de comiterea infracțiunii în instanț a civilă sau penală.

155 Recomandarea nr. (86) 12 a doptată de Comitetul de Miniștri la data 16 septembrie 1986 la cea de -a 399
reuniune a Adjuncților Miniștrilor .
156 Recomandarea (87) 18 adoptată de Comitetul Miniștrilor în 17 sepembrie. 1987.

70 – Recomandarea (87) 20 privind reacțiile sociale față de delincve nța juvenilă ;
– Recomandarea (87) 21 privind asistența victimelor și prevenirea victimizării ;
– Recomandarea (88) 6 privind reacțiile sociale față de comportamentul infracțional al
tinerilor proveniți din familiile emigrante ;
-Recomandarea (92)16 privind reglementările europene privind sancțiunil e și măsuril e
aplicate în comunitate;
– Recomandarea nr. (93) 1 privind dreptul de acces la lege și justiție a păturilor sociale
sărace157 .
În această recomandare s -a menționat că statele membre trebuie să asigure accesul la
metodele alternative de soluționare a litigiilor prin:
– extinderea asistenței juridice;
– extinderea dreptului de a fi asistat de un avocat ales de persoana respectivă, cu cât
este posibil, care va fi remunerat de către stat ;
– limitarea motive lor de refuzare a acordării asistenț ei juridice de către autoritățile
competente;
– simplificarea procedurii de acordare a asistenței juridice ;
– informarea organelor juridice privind problemele cu care se confruntă populația
săracă;
– facilitarea accesului la modalități alternative de soluționare a conflictelor prin
implicarea organizațiilor neguvernamentale în activitățile de mediere și conciliere.
– Recomandarea nr. (94) 12 privind independența și rolul judecătorilor . Această
recom andare prevede rolul judecătorului în încurajarea părților să ajungă la o înțelegere
amiabilă. Această recomandare subliniază importanța rolului de mediator pe care îl deține
judecător ul în scopul îmbunătățirii justiției penale.
– Recomandarea (95) 12 privind administrarea justiției penale ;
– Recomandarea (2000) 19158 a Comitetului de Miniștri privind rolul procuraturii în
sistemul de justiție penală.
Conform acestei recomandări, procurorul public reprezintă autoritatea publică care asigură
aplicarea legi i în momentul în care legea este încălcată . Procurorii publici decid începerea
sau continuarea urmărir ii penal e; dacă să aducă urmărirea în fața instanței și pot face apel
privind deciziile instanței.
– Recomandarea nr. 2002 (10) privind medierea în materie civilă.

157 Recomandarea nr. (93) 1 adoptată de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei în luna ianuarie 1993.
158 Recomandarea nr. (2000) 19 adoptată de Comitetul de Miniștri la 6 octombrie 2000 .

71 – Recomandarea 22 (2002)159 privind îmbunătățirea aplicării normelor europene cu privire
la sancțiunile și măsurile comunitare .
Recomandarea prevede c ă trebuie stabilite recomandări în vederea reducerii aplicării
pedepsei cu închisoarea și crearea unor sancțiuni alternative :
– alternative la detenți e în perioada înainte de primirea hotărârii ;
– aplicarea probațiunii ca sancțiune independentă;
– suspendarea executării pedepsei cu închisoarea cu condițiile aplicate;
– munca în folosul comunității;
–medierea victimă -infractor;
–compensarea victimei;
– aplicarea unui ordin de tratament pentru infractorii care fac abuz de alcool și
droguri sau care suferă de boli psihice care înfluențează comportamentul lor penal;
– supravegherea unor infractori prin ordine de interdicție de a ieși din casă sau
monitorizare electronică;
– eliberarea condiționată urmată de o perioadă de supraveghere.
– Recomandarea (2002)5160 referitoare la protecția femeilor împotriva violenței
recomandă statelor membre ca pe tot parcursul procedurii penale să țină cont de starea
psihică și psihologică a victimelor . De asemenea se prevede că victimele trebuie să
beneficieze de asistență medicală și psihologică. Totodată se recomandă stabilirea unor
condiții speciale de audiere a victimelor pentru a evita revectimizarea acestora și de
asemenea necesitatea asigurării protecției victimei împotriva răzbunării .
– Recomandarea Rec (2003) 20161 se referă la modalități de tratare a delicvenței
juvenile și consideră că obiectiv ele principale al justiției juvenile sunt următoarele :
– prevenirea comiterii infracțiunilor și recid iva faptelor de natură penală;
– reintegrarea infractorilor.
– preocuparea infractorilor de necesitățile și interesele victimelor.
S-a precizat că sistemul de justiție juvenilă trebuie să fie în colaborare cu organele
relevante din domeniul învățământului, organele de asistență socială și cele de protecție a
victimelor și martorilor. Sistemul de justiție juvenilă trebuie să ia în considerare familia,
școala și mediul în care s -a comis infracțiunea

159 Recomandarea nr. 22 (2002) adoptată de Comitetul de Miniștri la 29 noiembrie 2000.
160 Recomandarea (2002)5 a doptată de Comitetul de Miniștri la 30 aprilie 2002.
161 Recomandarea Rec (2003) 20 adoptată de către Comitetul de Miniștri la 24 septembrie 2003.

72 S-a recomandat adoptarea unor soluții noi de soluționare a delicvenț ei juvenil e care
să facă parte din procedura penală clasică și vor fi aplicate în cauzele în care infractorul
minor își asumă responsabilitatea faptelor comise.
– Recomandarea Nr. R 22 (99)162 cu privire la supraaglomerarea închisorilor recomandă
folosirea sancțiunilor comunitare în locul privării de libertate, în cadrul cărora se va acorda
atenție la:
– suspendarea aplicării unei pedepse de condamnare la închisoare cu condiții impuse ;
– eliber area condiționată ca sancțiune independentă ;
– muncă în folosul comunității ;
– posibilitatea acordării unui tratament pentru anumite categorii de infractori;
– medierea victimă -infractor și repararea prejudiciului adus victimei;
– folosirea monitoriz ării electronic e în limitarea liberei circulații a infractorului ;
De asemenea s -a remarcat necesitatea extinderii utilizării sancțiunilor comunitare și
folosir ea medier ii și compensarea victimei.
În concluzie se poate observa că toate aceste documente au în comun identificarea
unor modele alternative de rezolvare a conflictelor, iar la baza lor se afl ă o nouă filosofie,
și anume o justiție restaurativă.
În vederea implement ării acestor recomandări, Comisia Europeană pentru Efic iența
Justiției a adoptat în anul 2007 trei Ghiduri în materie civilă, penală, și
administrativă163.Aceste Ghiduri sublineaz ă rolul care trebuie să -l aibă judec ătorul în
susținerea și dezvoltarea medierii . Astfel, se prevede că judecătorii au un rol semnificativ
în dezvoltarea medierii încep ând cu informarea părților privind medierea, propunerea
părților implicate să recurgă la o procedură de mediere și/sau să trimită cauza la mediere.
De asemenea, ghidurile conțin îndrumări în ceea ce privește preg ătirea judecătorilor
în domeniul medierii , cunoașterea avantajelor medierii penale. De asemenea este important
de a întări legăturile între mediatori și judecători/procurori .
Nu numai în cadrul Consiliului Europei s -au adoptat recomand ări pentru
soluționarea conflictelor prin c ăi alternative. Astfel Uniunea European ă a adoptat
instrumente interna ționale în acest domeniu.
– Directiva 2008/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008
privind medierea în materie civilă și comercială164.

162 Recomandarea R22(99) adoptată de către Comitetul de Miniștri la 30 septembrie 1999.
163 Cele trei ghiduri sunt disponibile la www.coe.int/cepej și în limba română .
164 Publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene L 136 din 24.05.2008, pp.3 -8.

73 – Codul european de conduită pentru mediatori din 2004165.
Acest cod prevede modul de aplicare a medierii în domeniul civil și comercial.
Toate aceste reglement ări europene au provocat multiple modificări în dreptul intern al
statelor membre ale Uniunii Europene.

165 Codul a fost întocmit de u n grup de lucru cu asistența Comisiei Europene și a fost lansat public în cadrul
unei conferințe organizate la Bruxelles, pe 2 iulie 2004.

74 4. MEDIEREA VICTIMĂ -INFRACTOR

4.1. Introducere
Programele actuale de mediere victimă -infractor variază de la modele informale la
proceduri bine reglementate, ale căror numitor comun este stabilirea unei comunicări între
victimă și infractor , cu scopul de a -i ajuta să facă față consecințelor infracțiun ii comise . În
această procedură, infractorii și victimele au posibilitatea să -și exprime sentimentele trăite
în urma comiterii infracțiunii, precum și emoții le și nevoile acestora. Infractorii își vor
recunoaște vinovăția și vor acționa în mod activ pentru rapararea prejudiciului166. Mediatorul
deține un rol extrem de important în facilitarea dialogului dintre părți.
Medierea victimă -infractor este considerată un mijloc de realizare a dreptății
restaurative . Dacă justiția penală urmărește restabilirea ordinii publice în urma comiterii
unei infracțiuni, medierea penală urmărește căpătarea drepturilor victimei infracțiunii care
au fost încălcat e.
Medierea victim ă-infractor oferă o alternativă și un răspuns la comiterea infracțiunii .
Mai mult, medierea victimă -infractor contribuie la scăderea recidivei și stimulează
reintegrarea și reabilitarea părților implicate167. Din aceste motive, efectuarea unei medieri
penale chiar în penetenciar , după ce un infractor este condamnat poate să dea în continuare
beneficii semnificative.
Medierea victimă -infractor poate fi împărțită în trei categorii în funcție de momentul
în care are loc medier ea: înainte a începerii procesului penal , în timpul procesului penal sau
după procesul penal168.
4.2. Medierea victimă -infractor ca procedură de deviere de la procesul penal
clasic
Medierea victimă -infractor poate abate un caz de la procesul penal clasic . Așadar,
medierea penală și rezultatul aces teia reprezintă o alternativă a procesului penal și impunerea
unei pedepse169. În literatura de specialitate, devierea cazului penal la o procedură de mediere

166 Zehr H., Commentary: Restorative Justice: Beyond Victim -Offender Mediation, Conflict Resolution
Quarterly 2004, p. 308.
167 Sherman L.W. & Strang , H. Restorative Justice: The Evidence, London: The Smith Institute 2007, p. 68 –
71.
168 Groenhuijsen M.S., Victim -Offender Mediation: Legal and Procedural Safeguards.
Experiments and Legislation in Some European Jurisdictions, in: The European Forum for Victim -Offender
Mediation and Restorative Justice, Victim -Offender Mediation in Europe. Making Restorative Justice Work,
Leuven: Leuven University Press 2000, pp. 71 -72
169 Umbreit M.S., Coates R.B. & Vos B. ,Victim -Offender Media tion: Three Decades of Practice and
Research, Conflict Resolution Quarterly 2004, p. 291 -292.

75 penală a fost caracterizat de o serie de elemente170. În primul rând, s-a considerat că
atitudinea infractorilor și reabilitarea acestora sunt mult mai semnificative când cazul este
deviat la o mediere penală.
De asemenea s -a susținut că infractorul ar trebui să recunoască faptele comise înainte
de începerea medierii. În practică, devierea unui caz la o procedură de mediere penală poate
fi făcută fie la nivelul organului de poliție, fie la nivelul procurorului.
Infracțiunile pretabile la devierea unui caz la o procedură de mediere penală diferă
între sistemele juridice ale țărilor care recunosc medierea ca măsură alternativă de
soluționare a litigiului penal prin deviere . În continuare , vom descrie implementarea medierii
penale ca o deviere de la procedura penală clasică în următoarele țări :
Austria este una dintre primele țări europene care a ex perimentat procedura de
mediere victimă -infractor, serviciul de probațiune influențând dezvoltarea diverselor
programe. De obicei, procurorul și judecătorul inițiază soluționarea cazului prin mediere
penală171. Dispoziții legale cu privire la medierea penală pot fi găsite în legea austriacă
privind justiția minorilor și Codul de procedură penală. Prevederile legale referitoare la
medierea penală sunt incluse în Codul de procedură penală172. Art. 198 se referă la medierea
penală ca o posibilitate de deviere a pr ocesului penal care poate fi oferită atât minorilor, cât
și adulților173. Pe lângă medierea penală , articolul stabilește și alte masuri de deviere cum ar
fi serviciul comunitar, probațiunea și plata unei amenzi174. Așadar, m edierea penală în
Austria reprezintă o procedură care se aplică atât infractorilor minori cât și infractorilor
adulți175. Diferențele între medierea penală aplicată minorilor și medierea aplicată adulților
sunt minore, de exemplu în codul de procedură penală sunt reglementări specifice minoril or
care au acces mai ușor la o procedură de mediere victimă -infractor decât infractorii adulți.
Potrivit cadrului legal menționat mai sus, există două condiții preliminarii de aplicare
a medierii penale: infractorul să fie conștient că a comis o infractiune (nu este necesară o
mărturisire completă), necomiterea unei infracțiuni în cursul ultimelor 12 luni .

170 Coornhert -Liga, Rechtsomlegging, Utrecht: Ars Aequi Libri 1980.
171 Pelikan C., Victim -Offender Mediation in Austria, in: The European Forum for Victim – Offender
Mediation and Restorative Justice, 2000, p. 129.
172 Löschnig M. -Gspandl, Diversion in Austria: Legal Aspects, European Journal of Crime,
Criminal Law and Criminal Justice 2001 -2004, p. 281.
173 Miers D. & Willemsens J. (eds.), Mapping Restorative Justice, Leu ven: European Forum for Victim –
Offender Mediation and Restorative Justice 2004,p.15.
174 Art. 198, alin 1 din Codul de procedură penală din Austria
175 Mestitz A. & Ghetti S. (eds.), Victim -Offender Mediation with Youth Offenders in Europe,
Dordrecht: Springer 2005, p. 160.

76 În cazul în care pedeapsa pentru infracțiunea comisă de infractorul minor este
amenda și închisoarea de maximum 10 ani sau pedeapsa cu închiso area de 5 ani în cazul
infractorului adult, procurorul poate dispune încetarea urmăririi penale .
Medierea poate fi directă, indirectă sau reparatorie. Medierea directă reprezintă
forma cea mai frecventă de mediere dintre părți. În cadrul medierii indirec te, se încearcă
ajungerea la un acord cu ajutorul mediatorului care înlesnește legătura indirectă între părți.
Medierea reparatorie acționează în situația comiterii unei infracțiuni în urma căreia
nu există posibilitatea unei medieri directe cum ar fi, în cazul comiterii unei infracțiuni
sexuale ale căror victimă sunt minorii. În aceste cazuri, m edierea penală poate fi inițiată de
către procuror, instanță sau la cererea victimei infracțiunii .
Conform Art. 190 -191 din Codul de procedură penală austriac, p rocurorul poate
finaliza cazul fără a lua măsuri suplimentare în cazul când nu există motive suficiente pentru
continuarea urmăririi penale sau în cazul comiterii unei infracțiuni care nu este gravă.
Condițiile pentru devierea unui caz la o mediere penală prevăzute de art. 198176 sunt:
– există o clarificare suficientă a faptelor comise.
– vinovăție scăzută a infractorului .
– o pedeapsă maximă de cinci ani pentru infracțiunea comisă .
– nu este necesară aplicarea unei acțiuni preventive .
În plus, următoarele cerințe suplimentare trebuie îndeplinite177:
– infractorul trebuie să fie dispus să -și asume responsabilitatea pentru fapta comisă.
– infractorul trebuie să repare prejudiciul produs victimei .
– infractorul trebuie să depună eforturi pentru repa rarea daunelor .
– infractorul va explica motivele pentru care a fost comisă crima.
Victima trebuie să -și dea consimțământul de participare la procedura de mediere.
Dacă victima nu este de acord, cazul va fi trimis procurorului, care va decide cu privire la
continuarea procedurii penale. Interesele victimei trebuie luate în considerare178. Art. 8 alin.3
din codul de procedură penală austriac stabilește că în cazul infractorilor minori, nu este
necesar consimțământul victimei pentru participarea la procedura de mediere dar infractorul
va repara prejudiciul produs victimei179. În cazul în care condițiile menționate mai sus sunt

176 Art. 198 din Codul de procedură penală din Austria.
177 Art. 204 din Codul de procedură penală din Austria.
178 Hofinger V.& Pelikan C., Victim -Offender Mediation with Juveniles in Austria,2005,p,163.
179 Art 8 alin 3 din Codul de proced ură penală din Austria.

77 îndeplinite și părțile vor ajunge la un acord de mediere, urmărirea penală nu va fi
continuată180.
Cercetările efectuate privind implementar ea medierii penale au dovedit că
participarea persoanelor vătămate și gradul de satisfacție sunt ridicate și recidiva
infractorilor a scăzut181.
În Germania , medierea în materie penală a fost introdusă în art. 153 din Codul de
procedură penală din anul 1991 , ca o procedură pe care parchetul o poate aplica182. Conform
articolului menționat, în cazul în care există consimțământul victimei, parchetele și
instanțele de judecată trebuie să verifice în fiecare stadiu al procedurii penale, dacă există
posibilitatea aplicării medierii penale prin intermediul căreia infractorul și victima vor
ajunge la un acord 183.
În anul 1994 medierea penală a fost introdusă în Codul penal în art. 46a. Instanța de
judecată poate reduce pedeapsa , sau în cazul în care nu este prevăzută o pedeapsă mai mare
de 1 an închisoare sau o sancțiune penală până la 360 de zile -amendă, instanța va putea
renunța la pedeapsă în cazul în care instanța va lua în seamă efortul făcut de infractor pentru
a ajunge la un acord de mediere și a despăgubit victima în mod total sau parțial184.
Articolul 153a din Codul de procedură penală prevede că medierea penală se poate
aplica infracto rilor în vârst ă mai mare de 21 de ani și în unele cazuri infractorilor mai mari
de 18 ani.
În cazul în care infractorul a comis o infracțiune gravă și trebuie acuzat, judecătorul
poate să retragă acuzația, cu consimțământul procurorului, dacă infractorul a reparat
prejudiciu victimei și părțile s -au înțeles printr -un acord de mediere. În cazul infractorilor
minori, judecătorul poate dispune medierea ca parte a unei proceduri educative.
În Germania medierile sunt efectuate de organizații care colaborează c u instanțele de
judecată. În unele landuri medierea este organizată în cadrul instanțelor, mediatorii fiind
funcționari ai serviciului de justiție.
Majoritatea medierilor se desfășoară înainte de faza de judecată, în cadrul cărora
procurorul are un rol sem nificativ.

180 Pelikan C. 2000, p. 140 -141
181 Williams B., Victims of Crime and Community Justice, Jessica Kingsley Publishers, London, 2005pag. 78
182 Art. 153 din Codul de procedură penală german
183 Art. 15 5a din Codul de procedură penală german
184 A se vedea art. 46a din Codul Penal german.

78 Medierea penală se aplică în special în cazurile de infracțiuni de violență (47%),
infracțiuni împotriva proprietății, furturi, tălhării, etc. Mediera penală victimă – infractor
eșuează doar in 16% din cazuri185.
Legea privind justiția juvenilă s tabilește diferite forme de mediere victimă -infractor
care poate fi aplicată ca măsură educativă de către judecător186. De asemenea, judecătorul
poate impune infractorului minor măsuri disciplinare cum ar fi despăgubirea daunelor
produse victimei sau prezent area de scuze acesteia187.
Medierea poate fi aplicată și de judecător, în cazul în care procurorul și -a exprimat
intenția de a renunța la urmărirea penală188. În cazul infractor ilor minor i, medierea poate fi
aplicată pentru toate tipurile de infracțiuni. Art. 45 din Legea de justiție juvenilă prevede că
procurorul poate decide să nu pună în judecată cazul în următoarele condiții189:
– în cazul inițierii sau efectuării unei măsuri educative.
– infractorul minor a mărturisit faptele comise și și -a recunoscut vin ovăția.
– procurorul deține părerea că cazul este mai adecvat medierii penale .
Medierea victimă -infractor se aplică atât infractorilor adulți cât și infractorilor minori
și se încheie , cu scopul de a ajunge la un acord de mediere care include de obicei el emente
de despăgubire a victimei și cererea de scuze190.
În concluzie se poate spune că în Germania, din anul 1986, drepturile victimelor în
procedura penală au fost îmbunătățite în mod considerabil. Sistemul de sancțiuni în dreptul
penal a fost schimbat atât pentru minori cât și pentru adulți, introducându -se elemnte de
justiție restaurativă care au fost puse în aplicare cu succes. Medierea este aplicată în aproape
toate jurisdicțiile ca o măsură de deviere, atât în timpul procesului penal cât și chiar și după
procedurile penale. Legiuitorul a introdus reglementări care obligă procurorii și judecătorii
în toate e tapele procedurii penale să ia în considerare eforturile de restabilire și de a promova
medierea în materie penală.
În Luxemburg , primii pași ai medierii penale încep în anul 1997, odată cu înființarea
Centrului de Mediere. Aplicarea cu succes a medieri pe nale în cazul infractorilor minori a
dus la extinderea aplicării medierii penale și în cazul infractorilor adulți191.

185 Jehler J.M., Criminal Justice in Germany.Facts and Figures, 2005, www.bmj.bund.de .
186 Art. 10, paragraf. 1, din Legea de justiție juvenilă germană.
187 Art. 15, paragraf 1, din Legea de justiție juvenilă germană .
188 Art. 45, paragraf 3, din Legea de justiție juvenilă germană.
189 Ibidem
190 Bannenberg 2000, p. 267
191 A se vedea : E. Fattah , Gearing Justice Action to Victim Satisfaction.Contrasting Two Justice
Philosophies: Retribution and Redress in Crime, Victims and Justice, edited bz Hendrik Kaptein, Marike
Malsch, Ashgate 2004 .

79 Legea adoptată în anul 1999 referitoare la mediere , reprezintă cadrul legal al medierii
penale. În cazul în care procurorul consideră că se poate asigura repararea prejudiciului
cauzat victimei, și reintegrarea în societate a autorului faptei, procurorul poate decide, înainte
de a lua decizia punerii în mi șcare a acțiunii penale, să recurgă la o mediere 192.
Menționăm faptul că medierea penală nu poate fi aplicată în cazul în care victima
conviețuiește cu infractorul193. Acest lucru este criticat afirmându -se că sistemul de
pedepsire clasic descurajează raporta rea cazurilor de violență în familie. Conform legii,
medierea directă și medierea indirectă sunt posibile.
În cadrul unei medieri reușite, se pot adopta următoarele soluții: cererea de scuze
către victimă, promisiunea de a oferi o sumă de bani victimei, de a îndeplini anumite servicii
pentru victimă, de a repara prejudiciul cauzat. Menționăm faptul că și magistrații pot avea
rolul de mediator între părți194.
Mediatorul trebuie să informeze procurorul cu privire la rezultatele medierii, în timp
de 8 luni maxi mum. Acest interval de timp poate fi prelungit cu încă 4 luni în situații
excepționale în cazul adulților. Legea nu prevede prevedări în cazul minorilor.
În Grecia , medierea penală a fost introdusă în legislație prin Legea 3500/2006195 în
cadrul articolelo r 11 – 14 ,cu privire la cazurile de violență în familie care permit procurorului
să sugereze părților posibilitatea de a apela la o procedură de mediere înainte de începerea
urmăririi penale. Această opțiune pentru infractor și victimă de a recurge la med iere este
dată în condiția în care infractorul iși asumă răspunderea că nu va comite orice act de violență
în familie în viitor și acceptă să locuiască în alt loc diferit de rezidența de familie pentru o
perioadă de timp (în cazul în care victima sugerează acest lucru). De asemenea infractorul
își asumă răspunderea de a participa la un program de conciliere terapeutică furnizată de
către o instituție de sănătate publică și va repara prejudiciu sau daunele cauzate de actele sale
și va oferi compensații victi mei.
Procesul de mediere penală are loc numai dacă atât victima cât și infractorul sunt de
acord să participe. În cazul în care părțile ajung la un acord final și autorul infracțiunii a
respectat condițiile acordului , timp de trei ani, atunci cazul est e închis.
În caz contrar, procurorul poate deschide cazul și se continuă procedura penală.
Introducerea medierii în cauzele penale de violență în familie a intrat în vigoare în 2007 și a

192 Paul Schroeder, Qual e’ il ruolo della giustizia restauratice nella legislazione riguardante la mediazione
penale? Uno studio comparato in 4 paesi europei., Italia, Modena, 19 martie 2005 .
193 Loi du 8 septembre 2003 sur la violence domestique, Memorial A.Nr. 148, 13 oct 2003, p.2985 .
194 Schroeder P., op cit.
195 A se vedea Legea 3500/2006 din Grecia cu privire la medierea cazurilor de violență în familie.

80 fost rezultatul armonizării legislației grecești cu directivele euro pene, cum ar fi decizia
privind statutul victimelor în cadrul procedurilor penale și recomandarea cu privire la
medierea în materie penală.
La nivel ul organului de poliție, ofițerii de poliție pot informa părtile despre medierea
penală și să încerce să concilieze părțile pentru a se evita sesizarea procurorului. În faza de
urmărire penală, procurorul poate recomanda părților să rezolve disputa în afara instanței și
să încerce să se împace. Concilierea penală a fost introdusă prin articolul 308B din Codu l
de procedură penală196.
La nivelul instanței, judecătorul deseori încurajează în mod informal justițiabilii să
rezolve cazul în afara instanței. Conform articolului 82 din Codul penal grec197, instanța are
opțiunea de a impune ordine de muncă în folosul com unității infractorilor adulți, care vor fi
efectuate la organizații și servicii guvernamentale, publice, non – profit sau private, și sub
supravegherea serviciului de probațiune.
Actele și prevederile din Codul penal si Codul de procedură penală grec descr ise mai
sus, furnizează cadrul juridic pe care se bazează justiția restaurativă în Grecia. Medierea și
alte măsuri de restaurare se pot aplica atât pentru minori cât și pentru infractorii adulți.
În Ungaria , de la data de 1 ianuarie 2007198, medierea pena lă este disponibilă atât
pentru adulți cât și pentru minori. Infracțiunile pentru care este posibilă medierea sunt
infracțiunile împotriva persoanei, infracțiunile de trafic și infracțiunile împotriva proprietății
care sunt pedepsite cu o pedeapsă maximală de cinci ani de închisoare199 .De asemenea,
procurorul și judecătorul au libertatea de a decide care sunt cazurile care se pot referi la
medierea penală.
Medierea în materie penală este efectuată de către Oficiul de Justiție . Ofițerii de
probațiune instruiț i de Biroul de Justiție și avocații pot efectua activități de mediere și sunt
autorizați să acționeze în calitate de mediatori.
Procedura de mediere penală poate fi inițiată de către procurorul competent de către
părți sau avocații acstora. În timpul fazei de judecată, instanța nu poate să dispună un caz la

196 A se vedea art. 308B din Codul de procedură penală din Grecia.
197 A se vedea art. 82 din Codul Penal din Grecia.
198 Act LI din 2006 a modificat Codul de procedură penală din 1998 din Ungaria. În plus, Parlamentul a
adoptat Legea privind medierea în materie penală în 2006. Regulile de aplicar e ale medierii au fost stabilite
în 1/2007. Fellegi, B. (2009) Towards reconciliation – The implementation of restorative justice in Hungary.
Budapest: Napvilág Publishing House.
199 Ibidem

81 mediere, medierea fiind posibilă numai la cererea părților. Atât judecătorul cât și procurorul
sunt obligați prin lege să informeze părțile cu privire la disponibilitatea medierii200.
Victi ma și infractorul trebuie tratați în mod egal în cadrul procedurii de mediere
penală și aceștia pot retrage acordul voluntar pentru a participa la mediere, în orice moment.
În Belgia , medierea penală a fost introdusă în dreptul procesual penal belgian prin
legea din 10 februarie 1994 privind Regulamentul procedurii de mediere penală. Legea
permite procuraturii de a se ocupa de cazuri în afara instanței prin intermediul aplicării unor
patru măsuri posibile:
– medierea între autorul infracțiunii și victimă c u scopul de a repara prejudiciul
făcut.
– tratament medical sau de terapie cu o durată maximă de șase luni.
– acordarea de 120 de ore de muncă în folosul comunității.
– un maxim 120 de ore de educație .
În Belgia, este posibilă medierea penală numai în cazul infracțiunelor cu o pedeapsă
maximală de doi ani de închisoare201 .
În cazul în care procurorul dorește să aplice medierea într -un anumit caz, se va adresa
la ,"asistenții de justiție"202 (similar cu ofițerii de probațiune) .Aceștia vor organiza procesul
de mediere, în cadrul căruia vor purta discuții cu părțile interesate.
În cazul în care părțile ajung la un acord, acesta va include toate înțelegerile dintre
părti. Dacă infractorul va r especta pe deplin acordul de mediere, procesul penal va fi
întrerupt203. În caz contrar, cazul va fi trimis înapoi procurorului, care poate dispune
continuarea urmăririi penale.
Această măsura a fost menită să ofere o alternativă la urmărirea penală, o moda litate
de a pune capăt urmăririi penale fără a merge în instanță . Cu toate acestea, medierea penală
a fost folosită numai în cazuri minore și nu a fost folosită ca alternativă la urmarirea penală.
Medierea în materie penală este posibilă numai înainte d e proces , numai în cazul
infracțiunelor cu o pedeapsă maximală de doi ani . Atunci când un judecător este numit în
cazul judiciar, medierea în materie penală nu este posibilă204.

200 Office of Justice (2010) A report on the tasks of the Probation Service in mediation in penal matters,
2009. Budapest: Office of Justice
201 Conform articolului 216ter § 1 Codul penal din Belgia.
202 Art. 216ter, §7 Codul de procedură penală din Belgia.
203 Art. 216ter, §4 Codul de procedură penală din Belgia.
204 Art. 21 6ter, §1 & §5 Codul de procedura penală din Belgia.

82 Medierea este voluntară și este sugerată de către judecător sau de procuror.
Infractorul și victima nu au posibilitatea de a cere în mod direct o mediere . Medierea penală
privind infractorii minori este reglementată de Legea 1965, care a fost modificată
semnificativ în anul 2006205.
Legea din 13 Mai 1999 și 17 iunie 2004 care a fost modificată de Legea adoptată la
data de 24 iunie 2013 a introdus un sistem de sancțiuni administrative municipale care le
permite consiliilor municipale ale poliției locale să adopte regulamentul local pentru a
determina sancțiuni sau măsuri administrativ e care să fie impuse pentru anumite încălcări
ale reglementărilor locale sau infracțiunilor minore.
O figură centrală în sistemul de sancțiuni administrative municipale este sancționarea
infractorului de către un funcționar municipal oficial care, după com iterea unei infracțiuni a
fost raportat de un ofițer de poliție și are competența juridică de a impune o amendă sau o
altă sancțiune sau o măsură alternativă care poate fi de exemplu un maxim de 30 de ore de
muncă în favoarea comunității. Măsura administr ativă de mediere locală la nivelul municipal
poate fi propusă de o persoană oficială în condițiile în care procedura și no rmele au fost
stabilite conform regulamentului municipal, infractorului și o victimă identificată.
“Medierea locală " este definită în lege ca fiind o măsură care permite infractorului, cu
ajutorul unui mediator, să repare prejudiciul produs în urma conflictului. Reparația sau
compensația este discutată și stabilită de părți.
În Portugalia , la data de 12 iulie 2007 a intrat în vigoare Legea nr. 21 / 2007 prin
intermediul căreia a fost introdusă medierea penală victimă -infractor206.
Conform Art. 4 din lege "Medierea este un proces informal și flexibil , realizat de o
terță, – mediatorul, care promovează legături mai strânse între inculpat și victimă și îi sprijină
în mod activ, încercând să găsească un acord care permite repararea daunelor produse
cauzată de fapta și să contribuie la restabilirea unei situații de pace socială".
Conform legislației din Portugalia, medierea penală poate fi a plicată pentru
infracțiuni contra persoanelor și a bunurilor care pot fi sancționate cu amendă sau cu
pedeapsa cu închisoarea pentru o perioadă de cel mult 5 ani, cu excepția cazurilor în care
victima are o vărsta de sub 16 ani, în cazul în care există mai mult de un autor sau pentru
infracțiuni sexuale sau infracțiuni contra libertății personale.

205 Legea din 13 Iunie 2006, privind medierea penală în cazul infractorilor minori din Belgia.
206 Legea nr. 21 / 2007 privind medierea penală în Portugalia.

83 În cazul în care există dovezi că o infractiune a fost săvârșită de către învinuit,
procurorul poate referi la orice moment al etapei de învestigare cazul la med iere, în cazul în
care crede că acest lucru poate preveni o crimă viitoare.
Medierea poate fi solicitată și de către victimă sau de autorul infracțiunii. În cazul în
care nu se încheie un acord de mediere într -o perioadă de 3 luni (care poate fi prelungit ă
timp de 2 luni suplimentare la cererea mediatorului în cazurile cu o probabilitate mare de a
se ajunge la un acord), mediatorul va informa procurorul și procedurile judiciare se vor relua.
În cazul în care acordul de mediere dinte părți nu este respectat pe termenul stabilit,
victima poate reînnoi plângerea în termen de o lună și faza de anchetă va fi redeschisă;
Acordul nu poate include sarcini a căror îndeplinire durează mai mult de 6 luni.
În sesiunile de mediere, victima și acuzatul trebuie să fie pr ezente și pot fi însoțiți de
avocații lor. Întâlnirile de mediere sunt secrete și nu pot fi folosite ca probe în cursul
procedurilor penale.
Legea privind protecția copilului prevede în mod explicit utilizarea medierii
infractor – victimă, în cazurile în c are infractorul are vârsta cuprinsă între 12 și 16 ani, aceste
măsuri pot fi extinse la infractori în vârstă de până la 21 de ani.
Legea prevede utilizarea medierii în primul rând, în cazurile care implică tineri
infractori, deoarece scopul său nu este ap licarea unei pedepse pentru infracțiunea comisă ci
educația tinerilor.
Corectarea pagubelor produse este posibilă prin207:
-despăgubirea victimei (scuze, compensația financiară, activitățile care pot restabili
pagubele economice provocate de către autoru l infracțiunii);
– dispoziții economice (de exemplu, care necesită că infractorul să participe la muncă
neremunerată în beneficiul victimei);
– activități în folosul comunității .
În cazurile în care minorul nu își îndeplinește angajamentele, procurorul este
informat și procedurile judiciare vor continua.
În concluzie , putem afirma că în Portugalia, medierea penală nu se admite în cazul
tuturor infracțiunilor și nu este practicată eficient, în orice moment al procedurii penale.
În Croația sunt trei surse legislative care includ termeni de justiție restaurativă: Actul
de procedură penală din anul 2008, modificat în anul 2013, Codul Penal din anul 2011 și
Actul instanței pentru minori din anul 2011.

207 Ibidem

84 Este important să subliniem prevederea Art. 522 din Actul de procedură penală208
care prevede că procurorul de stat, pentru o infracțiune pasibilă la pedeapsa de maximum
cinci ani închisoare poate renunța la urmărirea penală după obținerea consimțământului
victimei sau a persoanei vătămate chiar dacă există o suspiciune rezonabilă că infracțiunea
a fost săvârșită, în cazul în care suspectul este de acord să -și îndeplinească anumite obligații
( repararea prejudiciului sau compensarea persoanei v ătămate). Această procedură poate fi
aplicată și infractorilor minori, conform Actului inst anței pentru minori209fiind tratată ca o
masură de educație pentru minori.
4.3. Medierea victimă –infractor ca parte integrală a proceduri i penale
Această procedură de mediere se aplică de obicei în cazurile comiterii unor
infracțiuni grave, deoarece în acest ca z devierea cazului la o procedură de mediere nu este
posibilă. În acest caz rezultatul procedurii de mediere poate înfluența decizia instanței de
judecată.
Raționalul acestei proceduri constă în gândirea că medierea poate fi folosită pentru a
înlocui o par te din hotărâre a judecătorească. De exemplu, rezultatul unei medieri sau
comportamentul participanților săi în timpul procedurii de mediere penală , poate duce la
aplicarea unei pedepse mult mai ușoare . Acordul dintre victimă și infractor funcționează apoi
ca o înlocuire a unei părți din sentință care nu este impusă210. Aplicarea medierii victimă –
infractor în timpul procedurii penale clasice poate avea și alte avantaje pentru participanți ,
de exemplu, un efect pozitiv în reabilitarea și reintegrarea infractorului precum și
recunoașterea vinovăției în fața victimei.
Toate tipurile de infracțiuni sunt pretabile la un proces de mediere în timpul
procesului penal clasic. Medierea victim ă- infractor s -a dovedit a fi utilă de asemenea, și în
cazul infracț iunilor grave211. În practică, aplicarea medierii penale depinde de politica
diferitelor jurisdicții.
În Statele Unite , anul 1980 semnifică începerea dezvoltării justiției restaurative .
Astfel s -au dezvoltat numeroase programe de restaurare care s -au bazat pe principiile justiției
restaurative. Remarcăm faptul că în Statele Unite există diferențe cu privire la programele
de justiție restaurativă și aplicarea acestora datorită faptului că fiecare stat are posibilitatea
de adoptare a propriei legislații.

208 Art. 522 din Actul de procedură penală din Croatia.
209 Art.72 din Actul instanței pentru minori din Croatia.
210 Umbreit M.S. Victims of Severe Violence in Mediated Dialogue with Offender, The Impact of the First
Multi -site Study in the U.S. International Review of Victimology 2006, pp. 27 -48.
211 Ibidem

85 Principiile justiției restaurative212 în Statele Unite s-au stabilit la data de 12
decembrie 1996 :
1. „Crima reprezintă o distrugere a relațiilor dintre părți;
2. Victima deține un loc central în cadrul procesului de mediere;
3. Asistența acordată victimelor reprezintă obiectivul principal al justiției restaurative ;
4. Restaurarea relațiilor în comunitate reprezintă al doilea obictiv al justiției restaurative;
5. Infractorul își va exprima responsabilitatea infracțiunii comise în fața victimei;
6. În urma prog ramului de justiție restaurativă, infractorul va înțelege mai bine normele
legale.”
Conform primei anchete efectuate în Statele Unite cu privire la implementarea
justiției restaurative, practicele restaurative cel mai mult folosite sunt : „reparația, munca în
folosul comunității, medierea, servicii oferite victimelor, conferințele familiale și consiliile
de reparație”213.
În sistemul de justiție american acest principiu restaurativ privind reparația are trei
forme specifice214:
– reparația financiară , care se referă la acoperirea pagubelor victimei.
– servicii oferite în mod direct victimelor de către infractor pentru repararea prejudiciului
produs victimei .
– munca în folosul comunității . Această formă de reparație este ce -a mai frecvent întâlnită
în Statele Unite, fiind folosită pentru prima dată în anul 1966 în California în cazurile în care
s-au săvărșit infracțiuni rutiere215. Această formă de reparație s -a răspândit repede pe tot
teritoriul Statelor Unite, reprezentând o pedeapsă alternativă l a pedeapsa cu închisoarea.
Așadar, în urma unui acord de mediere dintre infractor, victimă și reprezentanții
comunității, infractorul poate să execute o muncă în folosul comunității. Munca în folosul
comunității se poate executa și sub forma unor grupuri de lucru sub supravegherea unui
responsabil de echipă, în cazul infractorilor periculoși precum și în cazul comiterii unor
infracțiuni grave.
Prima sedință de mediere din Statele Unite, s-a desfașurat în anul 1978, în Indiana.
Programele de mediere a u avut un mare succes și s -au dezvoltat pe tot teritoriul Statelor
Unite și în anul 2000 se practicau programe de mediere în 300 de comunități216.

212 https://www.ncjrs.gov/pdffiles1/nij/248890.pdf .
213 https://www.ncjrs.gov/pdffiles1/Digitization/197629NCJRS.pdf .
214 http://www.dsgonline.com/mpg2.5/restorative.htm.
215 http://www.restorativejustice.org/intro/tutorial/outcomes/communityserv.
216Umbreit M.S. Op. Cit.

86 La inceput, medierea se aplica infracțiunilor minore cu un grad scăzut de pericol iar
în unele state ea era ap licată inclusiv pentru infracțiunile mai grave de mare violență . În anul
1993 în statul Texas, s -a desfășurat medierea penală între victimele infracțiunilor cu un grad
crescut de violență, care doreau să întâlnească infractorul. Astfel, în anul 2002 exis tau 10
state în cadrul cărora medierea penală era aplicată în cazul de infracțiuni de mare
gravitate217.
În Statele Unite medierea victimă -infractor este numită reconciliere victimă –
infractor, sau dialog victimă -infractor218. În cadrul dialogului dintre părți se va discuta
despre impactul infracțiunii asupra victimei și despre felul de reparare a prejudiciului. De
asemenea părțile vor stabili un plan de reparație care va include toate condițiile necesare în
legatură cu despăgubirea victimei fie printr -o restit uire financiară fie prin prestarea unor
servicii victimei.
În Canada , în anul 2002, în cadrul organizatiei ONU, specialiștii canadieni din
domeniul justiției restaurative, au elaborat documentul privind principiile fundamentale de
justiție restaurativă car e a fost adoptat în anul 2002 de către organizația ONU. De asemenea,
în document s -a menționat faptul că mediatorii trebuie să beneficieze de studii în domeniul
penal și în domeniul justiției restaurative219.
În urma unei proceduri restaurative se va el abora un protocol scris în cadrul căruia
vor fi protejate interesele părții vătamate și a delincventului220. În Canada principiile și
practicile restaurative sunt integrate în cadrul sistemului de justiție penală221. Programele de
justiție restaurativă din Canada pot fi inițiate de organul de poliție, procuror, instanța de
judecată sau comisiile de eliberare condiționată222.
Anul 1974 marchează debutul medierii victimă -delincvent în Canada în localitatea
Kitchener (Ontario)223. În prezent, în Canada medierea es te aplicată atât pentru infracțiunile
comise de infractori minori cât și pentru infractorii adulți.
De asemenea, în Canada, medierea penală se poate aplica în cazul comiterii unor
infracțiuni mai grave : viol, omor din culpă și omor. Scopul acestor program e restaurative

217Umbreit M.S. ; Robert B. Coates; Betty Vos; Kathy Brown; Executive Summary: Victim Offender
Dialogue in Crimes of Severe Violence. A Multi -Site Study of Programs in Texas and Ohio, Center for
Restorative Justice & Peacemaking, 2002.
218http:// voma.org/abtvom.shtml .
219 Idem, p.78 .
220 Ibidem .
221 http:// www.justice.gc.ca/fr/index.html .
222 Cooley D., La justice reparatrice au Canada: quelques enseignements, comunicare prezentată in cadrul
colocviului: Practical Approaches to Apropriate Dispute Resolu tion, Vancouver, 2002, p. 6
Latimer J., Kleinknecht S., Op. Cit., p.5.
223 Latimer J., Kleinknech S., Op. Cit., p.5 .

87 este de a conduce la conștientizarea infractorului cu privire la consecințele infracțiunii
asupra victimei și vindecarea victimei, nici decum nu este urmărită degravarea sistemului
penal de aceste cazuri ”224.
În Belgia se aplică medierea penală în diferite etape ale procesului penal tradițional,
fiind utilizate d iverse programe de mediere în toată țara , bazate pe lege sau diferite proiecte
experimentale. Conform art. 553 alin. 1 din Codul de procedură penală belgian, toate părțile
interesate pot solicita trimiterea cazului la o procedură de mediere în orice etapă a procesului
penal, precum și în timpul comunicării sentinței225. Alin . (2)226 prevede că persoanele în
cauză ar trebui informate despre posibilitatea de a solici ta o trimitere la mediere. Medierea
penală se poate aplica infractorilor minori și adulți. Conform cadrului legal, r ezultatul
medierii poate influența fie cursul procesului , fie rezultatul procesului penal.
În cazul infractorilor care au comis infracțiuni grave, rolul procedurii de mediere
este asigurarea unui mod de reparare a prejudiciului pentru victimă. În acest caz medierea se
aplică după ce procurorul a deciz acuzarea infractorului227. Având în considerare că
procedura de mediere poate înfluența în mod direct decizia de condamnare a instanței, s -a
dezvoltat în acest context rel ația dintre mediere și sistemul de justiție penală clasică228.
Art. 163 și 195 din Codul de procedură penală belgian stabilesc că instanța de
judecată poate lua în considerare rez ultatul unei medieri . Art. 555, alin. 1 din Codul de
procedură penală belgian prevede că părțile care participă la procedura de mediere pot
dezvăluii anumite informații din procesul de mediere, aceasta fiind o excepție de la cerința
de confidențialitate pr evăzută în art. 555 alin. 1 . Primirea informațiilor de către instanța de
judecată, vor fi confirmate de către aceasta, de asemenea va trebui să specifice utilizarea
acestor informații în cadrul deciziei229.
Conform art. 52 din Legea de protecție a tineretului din Belgia infractori i minori pot
participa la procedura de mediere în timpul procesului penal clasic.

224 www.csc -scc.gc.ca/text/home_f.shtml Service Correctionnel du Canada .
225 Art. 553, alin. 1 din Codul de procedură penală belgian.
226 Art. 553, alin. 2 din Codul de procedură penală belgian.
227 Aertsen I., The Intermediate Position of Restorative Justice: The Case of Belgium, in Aertsen I., Daems T.
& Robert R. (eds.), Institutionalizing Restorative Justice, Devon: Willan Publishing 2006 , pp. 71 -72.
228 Aertsen I., Victim -offender mediation in Belgium, in: The European Forum for Victim – Offender
Mediation and Restorative Justice 2000, p. 159.
229 Art. 163 și Art. 195 din Codul de procedură penală belgian.

88 Dacă părțile vor ajunge la un acord de mediere, instanța de judecată va trebui să -l ia
în considera re230. În cazul în care acordul de mediere se încheie după ce instanța de judecată
a pronunțat hotărârea , instanța va putea revizui decizia231.
În principiu, medierea penală este pretabilă pentru toate tipurile de infracțiuni în
Belgia. Rezultatul unei medie ri, ca parte a procesului penal clasic, poate varia de la
compensații financiare la scuze prezentate de infractor victimei .
În Polonia la data de 1 septembrie 1998 a intrat în vigoare legea cu privire la
medierea penală în Polonia. Conform acestei legi, medierea penală se poate aplica în etapa
premergătoare procesului penal în urma unei măsuri luate de procuror sau în primele faze
de jude cată dar înainte de începerea judecății232, în urma unei măsuri luate de judecător . În
anul 2003, a fost modificat Codul de procedură penală, așa fel încât medierea poate fi
aplicată în orice etapă a procesului penal233. Art. 23a reglementează posibilitatea a plicării
procedurii penale atât ca măsură de deviere cât și în timpul procesului penal.
Dreptul penal polonez prevede următoarele măsuri cu caracter restaurativ:
– obligația infractorului de a repara prejudiciul cauzat ca o măsură de pedeapsă234.
– repararea daunelor sau amenzi ca o măsură de pedeapsă235.
– prevederea unor condiții de probațiune cu caracter de compensație cum ar fi:
repararea prejudiciul ca o măsură de probațiune, cererea de scuze victimei, obligația de a
furniza întreținerea victimei236.
– instanța este obligată să ia în considerare măsurile infractorului pentru a repara
prejudiciul cauzat atunci când impune o sancțiune.
– legea prevede, de asemenea, posibilitatea victimei de a depune în instanță
pretențiile sale pentru daunele produse de inf ractor237.
– din anul 2005 există o posibilitate limilată de reabilitare parțială a pretențiilor
victimei din partea statului, de către un fond de compensare victimelor infracționalității.
Conform legii, medierea penală se poate aplica atât în cazul infractorilor adulți cât și
pentru infractorii minori238.

230 Art. 37 paragraf 2 din Legea de protecție a tineretului belgian.
231 Art. 37 paragraf 3 din Legea de protecție a tineretului belgian.
232 Czwartosz E., Qualifications of mediators between victims and offenders in Poland, lucrare prezentată la a
treia conferință a European Forum for Victim -Offender Mediation and Restorative Justice Restorative Justice
in Europe: where are we heading, Budapesta, Ungaria, 14 -16 octombrie 2004 .
233 Art. 23 a din Codul de procedură penală polonez.
234 Art. 46 din Codul Penal Polonez .
235 Art. 47 din Codul Penal Polonez .
236 Art. 72 din Codul Penal Polonez .
237 Art. 15 din Codul Penal Polonez .
238 Art. 415.5 din Codu de Procedura Penala Polonez .

89 Medierea poate fi aplicată pentru infracțiuni pasibile la o pedeapsă de maximum 5
ani cum ar fi, infracțiuni impotriva familiei, vieții și sănătății, onoarei. Acordul de mediere
aprobat de instanța d e judecată are aceeași valoare precum un acord încheia t între părț i
semnat reprezentând conform legii un titlu executoriu.
În timpul procesului penal instanța poate trimit e cazurile în care sunt implicați
infractori adulți la un proces de mediere victimă -infractor . Conform art. 23a, alin. 1 instanța
de judecată poate trimite un caz la mediere din proprie inițiativă sau cu acordul părților. Dacă
infractorul este acuzat, rezultatul unei medieri i penale poate fi luat în considerare de către
instanță. Art. 53 alin. 3 din Codul penal polonez prevede că un rezultat pozitiv al medierii
poate avea un efect de atenuare asupra deciziei de condamnare a instanței239. Instanța poate
decide suspend area condiționat ă a executării pedepsei240. De asemenea, instanța de judecată
va putea decide o atenuare extraordinară a pedepsei(pedeapsa aplicată este mai mică decât
pedeapsa minimă stabilită infracțiunii) infractorului în cazul în care victima și infractorul s –
au împăcat, dacă prejudiciul a fost reparat sau dacă victima și învinuitul au stabilit modul de
reparare a prejudiciului241.
Legea privind justiția juvenilă reglementează medierea victimă -infractor pentru
infractorii minori. În cadrul acestei proceduri, infractorii m inori pot fi obligați să-și ceară
scuze față de victima și să repare paguba produsă victimei242.Această obligație reprezintă o
măsură educativă care are scopul de încurajare a infractorilor minori să -și recunoască
vinovăția și responsabilitatea socială243. Dacă victima și infractorul ajung la un acord de
mediere , acesta va fi prezentat instanței în faza de condamnare . Îndeplinirea acordului de
mediere va înfluența atenuarea pedepsei sau la o schimbare a măsurilor educaționale244.
În Italia , medierea penală se ef ectuează prin instituția judecătorului de pace245 și
oficiul de mediere penală pentru minori și se poate aplica în orice fază a procesului penal .
În Italia, nu există nici o reglementare privind medierea penală. Medierea penală este
menționată ca o măsură alternativă închisorii în legea DPR 448/88.
În cazul infractorilori minori, medierea este considerată o activitate desfășurată de
mediator, cu scopul de a stinge conflictul dintre părți și de a repara prejudiciul victimei .

239 Art. 53 alin. 3 din Codul penal polonez.
240 Fellegi B., Meeting the Challenges of Introducing Victim -Offender Mediation in Central an d Eastern
European Countries, Leuven: European Forum for Victim -Offender Mediation and Restorative Justice 2005,
p. 40
241 Art. 60 paragraf 2 din Codul penal polonez.
242 Art. 6 paragraf 2 din Legea privind justiția juvenilă în Polonia.
243 Art. 65 din Legea pri vind justiția juvenilă în Polonia.
244 Fellegi 2005, p. 39 -40.
245 A se vedea Art. 29 din decretul 274/2000 intrat in vigoare in Ianuarie 2002

90 În Spania , alpicarea medierii penale are ca scop reintegrarea în societate a
infractorului și despăgubirea victimei. În cazul infractorilor minori cu vârst a de 14 și 18 ani,
medierea este definită ca un mijloc de reeducare a minorului.
Cadrul legal privind medierea în cazul minorilor, este reprezentat de legea care a
fost introdusă în anul 1992, a fost modificată de Legea 5/2000, și a intrat în vigoare în anul
2001246.
Această lege a apărut în urma succesului proiectuului pilot din 1990 după ce a urmat
o perioadă d e evaluare desfășurată între anii 1992 și 1997. Menționăm faptul că această lege
stabilește că medierea penală este o parte integrantă a procedurilor judiciare pentru
infractorii minori.
În cadrul medierii, se organizează o intâlnire între părți, cu ajuto rul unui mediator .
Instanța va putea dispune amânarea sentinței în cazul în care infractorul repară prejudiciul
victimei prin executarea unei plăți sau un alt gen de reparație. Dacă partile vor ajunge la un
acord de mediere, mediatorul va raporta judecăt orului, care va decide prin sentință ce măsură
poate dispune.
De asemenea, în cadrul medierii, instanța poate dispune infractorului, o pedeapsă
alternativă de muncă în folosul comunității, dacă va fi de acord cu aceasta măsură. Instanța
va lua în conside rație la stabilirea sentinței, dorința infractorului de a participa la o mediere
și de a repara prejudiciu. În ceea ce privește adulții, medierea nu este reglementată .
De regulă, medierea se aplică în cazul infracțiunilor minore . Cu toate acestea există
posibilitatea de aplicare a medierii și în cazul infracțiunilor mai grave, în funcție de
circumstanțe.
În concluzie afirmăm că medierea penală în Spania este aplicată în special în cazul
infractorilor minori. Dificultățile legsilative printre care principiul legalității, prezumția de
nevinovație și critica specialiștilor din domeniul penal împiedică extinderea dezvoltării
acestei instituții și în domeniul infractorilor adulți.
În Olanda , conform Codului Penal, medierea penală este posibilă în cazul
minorilor247. În acest caz, și numai cu privire la unele infracțiuni ușoare, medierea penală
reprezintă o alternativă la procesul penal clasic. În urma unei proceduri de mediere reușite,
infractorul minor va lua parte la un proiect cu caracter educațional sa u va efectua o muncă
în folosul comunitații, neexistând o reglementare privind medierea victimă -infractor.

246 www.restoratiejustice.org Jaime Martin, Jose Dapena, Mediation in Juvenile Criminal Cases. The Case of
Cataloniai.
247 Art.77 Cod penal Olandez, M. Of 1994, 528

91 Referitor la infractorii adulți, există trei programe de mediere care se pot aplica în
următoarele cazuri:
– în cazul comiterii a unor infracțiu ni minore, în cadrul cărora victima și infractorul
se cunosc, și traiesc în aceeași comunitate.
– în cazul tuturor infracțiunilor, având în vedere gravitatea cazului, părțile pot apela
la mediere în faza de urmărire penală.
– în faza post condamnatorie, în cazul infracțiunilor mai grave, cum ar fi anumite
tipuri de omor, viol, se poate apela la mediere care are ca scop o eventuală împăcare între
părți.
Întâlnirile victimă -infractor pot fi directe,față în față sau indirecte , prin intermediul
unui sistem video -conference .
În Finlanda medierea în cazurile penale este numit ă conciliere și a fost reglementat ă
în data de 1 ianuarie 2006 prin Legea de conciliere în cazurile penale și în anumite cazuri
civile (1015/2005)248.
Medierea penală a fost aplicată în Finlanda din anul 1983. În Codul penal sunt
dispoziții cu privire la aplicarea medierii penale, dar nu s-a stabilit autoritatea care răspunde
și controlează medierea penală.
Legea distinge între infracțiunile pretabile la plângere prealabilă și infracțiunile
pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu. În cazul infracțiunilor pretabile la
plângerea prealabilă, medierea poate fi inițiată de una dintre părți, la inițiativa poliției sau la
recomandarea procuror ului. În cazul în care medierea reușește, instanța de judecată va decide
sentința.
În cazul comiterii a unor infracțiuni grave, dacă medierea penală se termină cu
succes, încetarea urmăririi penale nu se va dispune în mod automat249. De asemenea se poate
include medierea ca și condiție pentru adoptarea unei sancțiuni mai ușoare . Cu toate
acestea , cu toate că în fiecare municipiu din Finlanda există servicii de mediere, justiția
restaurativă este puțin cunoscută. De asemenea potrivit unui studiu relizat la nivel național,
nu există un model omogen de mediere penală, lucru care afectează eficiența medierii
penale250.

248 European Commission for the Efficiency of Justice (CEPEJ) Efficiency and Quality of Justice – Les
systèmes européens judiciaires – Edition 2010.
249 Miers D., op. cit, p.24
250 Iivari J., Research Manager in Challenges of Organizing Victim -Offender Mediation,
www.restorativejustice.og.

92 În Franța medierea penală se poate aplica infractorilor adulți și minori, în toate
etapele procesului penal, în cazul infracțiunilor prevăzute cu pedeapsa cu închisoarea mai
mici de o lună și în condițiile în care infractorul și victima se cunoșteau înainte de
producerea faptei. Procurorul sau părțile pot iniția un proces de mediere penală.
În anul 1993 a intrat în vigoare articolul 41(6) din Codul de procedură penală251.
Conform acestui articol, în cazul în care procurorul consideră că există posibilitatea de
repar are a prejudiciului produs victimei și reabilitatea infractorului în urma unei proceduri
penale, acesta nu va pune în mișcare acțiunea penală252.
Obiectivul medierii penale este recunoașterea comiterii faptei de către infractor,
recuperarea daunelor de ord in material și ajungerea la o înțelegere între infractor și victimă.
Funcția mediatorului este extrem de importantă în procesul de mediere, este diferită
de celelalte funcții judiciare, precum avocat, procuror și în așa fel este asigurată
independența medi atorului față de autoritatea judiciară253.
În art. 118 din Codul de procedură penală254 este definită o altă măsură alternativă –
reparația care se aplică infractorilor minori cu scopul de a încuraja responsabilizarea
acestora, față de fapta comisă "255.
Repara ția poate fi aplicată în toate fazele procedurii penale, la propunerea
judecătorului. De asemenea reparația este controlată de un judecător, și se aplică de către
asistenți sociali profesioniști, fapt ce prezintă o noutate.
În concluzie , măsurile de just iție restaurativă în Franta nu sunt diversificate și
aplicarea este restrânsă. Medierea penală este limitată la etapa de urmărire penală și la
infracțiuni minore. În cazul infractorilor minori, justiția restaurativă se remarcă prin
caracterul măsurilor de sprijin și de reparație pentru victime care joacă un rol important în
procedura de reparație.
În Norvegia , în anul 1983, Ministerul Afacerilor Interne a inițat guvernlui crearea
unor programe de mediere penală după care în perioada 1983 – 1985, Direcția Ge nerală a
Procurorilor a emis un ordin organelor de Poliție pentru aplicarea medierii penale.

251 A se vedea Art. 41(6) din Codul de procedură penală francez.
252 Miers, D, An International Review of restorative justice. Home Office, Cri me Reduction Research Series
Paper 10, (2001) p.28.
253 Vezzadini S., Mediazione penale tra vittima ed autore di reato, Clueb Bologna, 2003, p.52 -56.
254 A se vedea art. 118 din Codul de procedură penală francez.
255 Allaix M., La mesure de reparation a l'egard des mineurs en France, in La justice reparatrice et les
jeunnes, p.53

93 În anii 1988, Procurorul General a propus prevederea medierii penale în legislația
națională. Astfel, în anul 1991 a fost adoptată în Norvegia Legea Medierii256. Med ierea
victimă -infractor este organizată de Serviciul Național al Medierii și este considerată o
alternativă la procedurile penale clasice, fiind aplicată atât în cazul infractorilor minori cât
și în cazul infractorilor adulți, cu consimțământul victimei și infractorului. În Norvegia,
sistemul de drept pentru minori nu este separat .
Medierea penală poate fi inițiată de părți sau de procuror în urma investigației poliției
în cazul comiterii infracțiunilor minore cu gravitate redusă.
De asemenea, s -a încercat aplicarea medierii penale și în cazul infracțiunilor mai
grave din punct de vedere al gradului de violență. Dar după funcționarea proiectului în timp
de trei ani, s -au constatat rezultate nemulțumitoare: un număr foarte redus de victime și -au
manifestat acordul să participe.
În Cehia , medierea victimă -infractor este reglementată prin Legea nr 202/2012
privind medierea257 și prin Legea nr 257/2000 privind Serviciul de probațiune și medierea258.
Din luna Februarie 2004 au fost introduse noi standarde : supravegherea, probațiunea,
medierea victimă -infractor, ordinele de muncă în folosul comunității, supravegherea
eliberării condiționate. Legea stabilește funcția ofițerului de probațiune în rolul de mediator
în toate fazele procesului penal.
În Slovacia , din anul 2002 a inceput să funcționeze Serviciul de probațiune și
mediere. Astfel, în acest an medierea penală a înc eput să fie practicată în mod experimental
la trei tribunale ca procedură integrală a procesului penal. Acest proiect pilot s -a dezvoltat
pe parcursul timpului și s -a dovedit foarte eficient, în urma căruia la data de 28 octombrie
2003 s -a aprobat Legea cu privire la probațiune și ofițerii de probațiune259.
Mediatorii în dreptul penal sunt ofițerii de probațiune care lucrează în instanțele de
judecată . În Slovacia, medierea a fost introdusă în sistemul juridic prin Legea nr 420/2004
bazată pe Legea nr. 550/2003 cu privire la probațiune și mediere. De asemenea a fost
modificat260 Codul de Procedura Penală cu privi re la posibilitatea medierii. Mediatorul poate
fi orice persoană fizică înregistrată în lista mediatorilor publicată de Ministerul Justiției.

256 Law on Mediation 1991Norwey.
257 A se vedea Legea medierii 202/2012 din Cehia.
258 A se vedea Legea nr 257/2000 privind Serviciul de probațiune și medierea din Cehia.
259 A se vedea Probati on and Mediation in the Slovac Republic in Newsletter of the European Forum for
Victim -Offender Mediation and Restorative Justice, April 2005, Vol 6, Issue 1, www.euroforumrj.org

260 Legea nr 301/2005 prin care a fost modificat Codul de Procedura Penală din Slovacia

94 În Marea Britanie , Cadrul legal privind medierea penală a fost adoptat încă în anii
’70 cu scopul de a acorda pos ibilitatea victimelor de a primi o compensație financiară în
urma comiterii unei infracțiuni.
Astfel, în anul 1985, la nivelul organelor de poliție existau două programe de mediere
și 23 de programe de restaurare, 17 dintre ele aplicate în cadrul instanțel or de judecată261.
Unele programe de mediere au fost folosite ca o parte integrală a proceselor penale
clasice, altele au fost adiacente procedurilor penale clasice. Aceste programe se aplicau în
cazul infractorilor care au comis infracțiuni minore având în vedere nevoile victimei și
rezolvarea problemelor sociale.
În justiția penală pentru adulți, există o serie de practici în cadrul actual, care includ
anumite elemente de restaurare, dar justiția reparatorie rămâne în afara sistemului de justiție
penală. Medierea penală există, dar nu ca o parte integrală a procesului de justiție penală,
deoarece rolul ei nu este înțeles în legislație, lucru care contribuie la o aplicare parțială.
În Suedia, începând din 1 ianuarie 2008, se poate folosi medierea penală ca parte
integrală a procedurii penale, în cazurile în care fapta a fost comisă de o persoană cu vârsta
sub 21 de ani. Organul de poliție și autoritatea locală pot iniția infractorului dacă este
interesat să participe la mediere262.
Medierea poate fi utilizată în materie penală, însă nu poate în nici un caz înlocui un
proces penal . Scopul medierii în materie penală este de a oferi infractorului o idee mai clară
asupra consecințelor infracțiunii și de a permite victimei să depășească din punct de vedere
psiholog ic experiențele trăite.
Medierea penală este supusă următoarelor condiții: trebuie să fie acceptată de ambele
parți, fapta trebuie să fi fost declarată poliției, iar infractorul să -și recunoască vinovăția. În
cazul în care se încheie un acord de mediere, a cesta va cuprinde o formă de despăgubire
economică sau o activitate efectuată de infractor pentru victimă.
Menționăm că medierea penală este gratuită. Actul de Mediere din Suedia acordă
posibilități diferte de folosire a justiției restaurative dar acestea nu sunt aplicate din cauza
unor organizații publice care se opun dezvoltării medierii penale263.
În Bulgaria , în decembrie 2004, a fost adoptat Actul de mediere264. Introducerea
medierii în legislație a fost în contextul armonizării legislației bulgare cu legislația Uniunii

261 Miers D. , Semenchuck M., Victim Offender Mediation with Juvenile Offenders in England and Wales,
European Commission G rotius II Criminal Programme 2002 -2003, 2002, p. 3
262 Legea medierii (2008) Suedia
263 Swedish Social Board (2012) : Mediation in criminal cases for young offenders, Stockholm: Social Board
264 A se vedea Legea medierii din Bulgaria , 2004.

95 Europene, în ceea ce privește recomandările Comitetului de Miniștrii care încurajează
aplicarea medierii în dreptul civil, familiar, administrtiv și penal.
În conformit ate cu Articolul 3, paragraful 1, al Actului de mediere, medierea poate
fi aplicată în litigiile civile, comerciale, în domeniul muncii, familiei și disputele
administrative. Conform Paragrafului 2 al Articolului 3 medierea poate fi aplicată și în
domeniu l penal conform reglementărilor din Codul de procedură penală. Dar, în Codul de
procedură penală care a fost modificat ultima oară în anul 2005 nu există nici o prevedere
în acest sens, așadar este de așteptat ca prevederile în legatură cu medierea penal ă să fie
incluse în următoarea modificare.
Conform legii, instanța are autoritatea generală de a "propune părților să recurgă la
mediere pentru soluționarea disputei lor" (art. 11 din Legea de mediere). Conform
Articolului 60 din Codul Penal265, pedepsirea i nfractorilor minori trebuie impusă cu
obiectivul prioritar de reformare și de pregătire a acestora. Astfel, dacă un minor comite o
crimă care nu reprezintă un mare pericol social, instanța poate decide să nu trimită inculpatul
minor în judecată sau să nu -l condamne, dacă măsurile corective de educație pot fi aplicate
cu succes infractorului minor.
În Macedonia, legea cu privire la medier e, a fost adoptată la 15 mai 2006,266. În
conformitate cu legea, această procedură se bazează pe principiul voinței libere a părților
aflate în conflict și se poate aplica în cazul litigiilor civile, dar și în cauzele penale, în special
în cazul infracțiunilor comise de minori.
Legea nu definește ce infracțiuni pot fi soluționate cu ajutorul medierii penale, ci se
referă la p edeapsa care poate fi acordată pentru această infracțiune (până la 5 ani). De
asemenea medierea penală nu poate fi aplicată în cazul comiterii unei infracțiuni cu
consecințe grave. Pentru a începe procedura de mediere, în primul rând, este necesar ca
ambe le părți să fie de acord să rezolve disputa lor în prezența mediatorului. Mediatorul poate
fi ales din lista de mediatori care apare pe website – ul Ministerul Justiției.
Procedura nu poate dura mai mult de 45 de zile. În cazul în care medierea este
încheiată cu succes, infractorul va repara prejudiciul produs victimei și instanța va evita
aplicarea unei pedepse infractorului. În mod similar este reglementată procedura de mediere
în Legea pentru justiție a minorilor267.

265 A se vedea art.60 din Codul Penal din Bulgaria.
266 Law on Mediation, "Official Gazette of the Republic of Macedonia" No. 60/2006
267 Law on Justice for Children, "Official Gazette of the Republic of Macedonia", no. 148/2013 Art. 72 -78.

96 4.4. Medierea victimă -infractor în perio ada de detenție
Cea de -a treia categorie de mediere victimă -infractor se referă la procedura de
mediere care are loc după ce infractorul a fost condamnat , medierea fiind o procedură
suplimentară la procedurile de justiție penală. Acest tip de mediere se aplică în cazul
comiterii unor infracțiuni grave în timp ce infractorul este în detenție.
În cazul în care medierea se termină cu succes, aceasta nu va avea n ici un efect asupra
deciziei de condamnare. Scopul medierii în această etapă este repararea răului emoțional.
Medierea poate fi inițiată atât de victimă cât și de infractor. Programele existente de mediere
în perioada de detenție sunt bazate pe proiecte ex perimentale.
În Belgia s-a experimentat mediere a între infractorii condamnați și victimele acestora
din iunie 2000, când guvernul a decis că toate închisorile trebuie să dezvolte un program de
restaurare în sistemul de detenție268. Astfel, în fiecare închi soare au fost numiți consilerii
justiției restaurative pentru a dezvolta programele de restaurare și oferirea unor răspunsuri
restaurative victimei269.Prin urmare, în închisori au avut loc sesiuni de mediere între
infractori și victime cu scopul de ajunge la un dialog semnificativ între aceștia și cu efect
pozitiv ambelor părți.
În Olanda sunt folosite proceduri de mediere restaurativă după condamnarea
infractorului. Această procedură se concentrează pe obținerea unei reparări simbolice pentru
victimă cu efe cte psihologice importante pentru aceasta, în urma comiterii infracțiunii.
Scopul acestei medieri este de a îmbunătății viața părților implicate și reintegrarea acestora
în societate270.
În Polonia se oferă, de asemenea, mediere a victimelor și infractorilor în timpul
detenției, serviciul penitenciar polonez poate iniția medierea în timpul termenul ui pedepsei
privative de libertate a unui infractor adult271.
În Italia , conform art.101 din Legea 689/81 în cazul infractorilor adulți care au comis
infracțiuni pretabile la plangerea prealabilă, judecătorul are posibilitatea să recomande
medierea dintre victimă și infractor în faza de efectuare a pedepsei în cazul când infractorul
care a primit o pedeapsa financiară este insolvabil, ped eapsa putând fi transformată de
judecător în mediere272.

268 Miers & Willemsens (eds.) 2004, p. 24.
269 Aertsen 2006, p. 73.
270 Miers & Willemsens (eds.) 2004, p. 88.
271 Fellegi 2005, p. 40 -41
272www.giustizia.it Le project M.E.D.I.A.R.E. Mutual Exchange of Data and Information about Restorative
Justice, Italia.

97 În Norvegia , medierea se poate aplica în cazurile în care infractorul primește o
amendă sau o decizie cu suspendare273. De asemenea medierea penală poate fi aplicată ca o
parte dintr -o sentință condițională/suspendată274, dar este foarte rar aplicată.
În Croația trebuie menționată prevederea din Articolul 55 din Codul Penal în ceea
ce privește înlocuirea pedepsei cu închisoarea în cazul infracțiunilor pretabile la un an de
închisoare cu servicii co munitare . Conform Art. 62 din Codul Penal275 instanța poate impune
infractorului una sau mai multe obligații în afara serviciilor comunitare . Aceste obligații
includ obligația de a repara prejudiciu produs victimei, obligația de a plăti o anumită sumă
în beneficiul unei institutii umanitare publice.
4.5. Concluzii
În timp ce unele țări au reușit să situeze medierea penal ă într-un loc proeminent
în alte proceduri penale și în practica justiției penale, alte jurisdicții s -au luptat să mute
medierea penal ă la margi nile sistemului de justiție penală, reflectată de exemplu prin
stabilirea unor criterii stricte pentru infractori sau oferind medierea penal ă numai în anumite
zone geografice ale țării respective.
Așadar, medierea penal ă, nu este încă aplicat ă tuturor infractorilor în toate etapele
procedurii penale , în toate țările conform recomand ării art. 4 din Recomandarea NR. R. (99)
19. Accesul la procedura de mediere penal ă este deobicei limitat în func ție de infrac țiunea
comis ă sau v ărsta infractorulu i. În acest fel, medierea penal ă tinde să fie limitată la
infrac țiuni minore și în acest fel multe victime nu intră în condi țiile pentru o oportunitate de
a primi despăgubiri pentru prejudiciul care le -au suferit . Din momentul în care medierea
penal ă este rezervat ă în special infrac țiunilor minore, infractorii care se afl ă în închisoare
și victimele lor nu au oportunitatea de a participa la o mediere victim ă-infractor din cauza
infrac țunii comise .
Din punct de vedere a momentului procesual de aplicare a medierii penale distingem
următoarele deosebiri :
 În SUA si Canada – înainte și după formarea actului de sesizare.
 În Germania – pe tot parcursul procesului penal.
 În Belgia – până la numirea judecătorului.
 În Ungaria – în faza de judecată medierea este posibilă numai la cererea părților.
Din punct de vedere a pedepsei infracțiunii comise, distingem următoarele deosebiri :

273 Miers D., op cit, p 44 .
274 Art. 52.3 of the Law on Mediation Norwey.
275 A se vedea art. 62 din Codul Penal din Croatia .

98  În Germania – infracțiuni cu o pedeapsă mai mică de 1 an închisoare sau 360 de zile
amendă.
 În Franța – infracțiuni cu o pedeapsă mai mic ă de 1 lună în cadrul în care victima și
infractorul se cunoșteau .
 În Italia – infracțiuni cu o pedeapsă financiară și infractorul adult este insolvabil .
 În Austria – infracțiuni cu o pedeapsă mai mică de 10 ani în cazul minorilor și o
pedeapsă mai mică de 5 ani în cazul adulților.
 În Luxemburg – medierea nu poate fi aplicată în cazul în care victima convețuiește cu
infractorul.
 În Polonia – infracțiuni cu o pedeapsă mai mică de 5 ani.
 În Slovenia – infracțiuni cu o pedeapsă mai mică de 3 ani sau amenda.
 În Be lgia- infracțiuni cu o pedeapsă mai mică de 2 ani.
 În Portugalia – infracțiuni cu o pedeapsă mai mică de 5 ani.
 În Bosnia – infracțiuni cu o pedeapsă mai mică de 3 ani.
 În Macedonia – infracțiuni cu o pedeapsă mai mică de 5 ani.
Din punct de vedere a vârstei infractorului, distingem următoarele deosebiri în
aplicarea medierii penale :
 În Germania – infractorilor cu vârsta de peste 21 de ani.
 În Spania – infractorilor cu vârsta 14 -18 ani.
 În Suedia – infractorilor de peste 21 de ani .

Țări în care medierea penală nu este reglementată :
 Italia, Spania, Danemarca, Irlanda .
Țări în care medierea penală terminată cu succes nu înlocuiește procedura penală
clasică :
 Danemarca, Finlanda .
Un alt punct problematic se refer ă la faptul c ă în majoritatea țărilor decizia de
aplicare a unei proceduri de mediere penal ă este luat ă de o anumit ă funcție, în raport de
stadiul în care se afl ă procesul penal (ofi țerul de poli ție, procurorul, judec ătorul sau un organ
competent din centrul de deten ție) în timp ce una din valorile princ ipale ale justi ției
restaurative în rezolvarea conflictului dintre p ărți se refer ă la ideea c ă decizia de referire a
cazului la o procedură de mediere penal ă trebuie luat ă de părțile implicate în conflict276.

276 Raporting on the German conferencing pilot in Emshorn, Hagemann 2009, p.243

99 Baza legislativă joacă un rol foarte important în acest sens, prin aceea că o bază
legislativă neclară, inadecvată poate reduce credința în promovarea unei solu ții alternative
pentru solu ționarea conflictului. Un exemplu este Legea Medierii din Bulgaria care stabile ște
că infrac țiunile la care se poate aplica medierea penal ă vor fi stabilite în Codul de Procedur ă
Penal ă dar Codul de Procedur ă Penal ă al Bulgariei nu face nici o referire la infrac țiunile
pretabile la mediere.
Afirm ăm că este necesar ă implementarea unor forme de justitie restaurativ ă
pentru rezolvarea conflictelor între infractor și victim ă în cazul infrac țiunilor mai grave cu
ajutorul implicării comunit ății și conferin țelor precum s -a realizat cu succes în Irlanda de
nord și Belgia .
De asemenea , o faz ă adesea neglijat ă de aplicare a medierii penale este perioada
în care infractorul se afl ă intr-un centru de deten ție, educa ție, etc. Infractorii care se află în
închisoare au comis de obicei infracțiuni pentru care nu se aplic ă devierea de la procesul
penal. Suntem de p ărere că și în acest caz medierea penal ă poate rezolva conflictele dintre
deținuți sau între de ținuți și personal și chiar medierea dintre victim ă și infractor în cazul
infrac țiunilor grave care necesit ă timp lung pentru organizarea unui asemenea dialog.
Din analiza efectuată în țările europene s -a observat c ă munca în folosul
comunit ății este rareori implementat ă în legisla țiile țărilor. Susținem că aceasta poate fi
folost ă ca o pedeaps ă alternativ ă independent ă sau care se alatur ă la alte m ăsuri cu carac ter
educativ și repara ție.
Din cele descrise rezult ă că medierea este din ce în ce mai răspândită în întreaga
Europă, însă, până în prezent nu exist ă un model de mediere acceptat de toate țările .
Așadar, în literatura de specialitate s -a afirmat că practica medierii penale pare
să fie rezultatul unei improvizații mai degrabă decât o dezvoltare practică coerentă a unui
model teoretic .
De asemenea, nu este clar dacă practica curentă este de fapt în măsură să realizeze
obiectivele propuse de a oferi o adevărată alternativă la sistemul clasic de drept penal277 sau
care îndeplinește cerințele victimei, crearea unui răspuns mai rapid la delincvenț ă, și de a
răspunde la sentimente de nesiguranță 278.

277 Mincke, C. (2010). De l'utopie à l'aveuglement. La médiation pénale Belge face à ses idéaux fondateurs,
Brussels: Kluwer.
278 Beyens,K. (2000) Straffen als sociale praktijk: Een penologisch onderzoek noon strafto emeting –
Sentencing as a social practice: a penological study of sentencing Brussels, VUB Press

100 Recent, Consiliul Europei a actualizat îndrumările cu privire la justiția
restaurativă în cazurile penale, în cadrul recomand ării CM/Rec(2018)8 a Comitetului de
Miniștrii.
În ultimii ani, în multe țări europene s-a înregistrat o creștere semnificativă în
conștientizarea, dezvoltarea și utilizarea justiției restaurative în cadrul sistemelor de justiție
penală. Astfel, unele guverne au permis adoptarea și punerea în aplicare a justiție restaurativ e
la nivel local, în timp ce altele au creat legi și au acordat finanțare pent ru a sprijini utilizarea
acesteia.
Cu toate acestea, justiția restaurativă este rar folosită la întregul său potențial.
Multe țări nu au dorința de a permite victimelor și infractorilor dreptul de acces la justiția
restaurativă. Țările care utilizează ju stiția restaurativă nu informează victimele și
infractorii despre posibilitatea de a adrea la o procedură restaurativă .
Mai mult, multe jurisdicții au adoptat unele practici de restaurare, permițând
victimelor și infractorilor să participe la procesele descrise ca fiind restaurative, dar care
nu oferă nici o posibilitate de dialog între părți și nici nu sunt concepute conform principiil or
fundamentale ale justiției r estaurative.
Într-adevăr, pe măsură ce terminologia justiției restaurative se dezvoltă pe tot
globul, se pare că există o tendință puternică de a concepe numeroase practici de restaurare .
Dar, a cest lucru necesită modernizarea politicilor internaționale pentru a asigura că practica
restaurativă folosită reflectă conceptul de justiție restaurativă, pentru a maximiza beneficiile
acesteia .
În anul 1999, Consiliul Europei a adoptat Recomandarea nr. R (99) 19 a
Comitetului de Miniștri i către statele membre pr ivind medierea în materie penală. Acest
document a înfluențat extinderea folosirii medierii în dreptul penal stabilind o serie de
standarde și principii importante . Acest ă recomandare reprezintă baza legală pentru
medierea penală, stabilnd modul în care se rviciile de mediere penală ar trebui să funcționeze
în relație cu instanțele de justiție penală.
În anul 2007, Comisia Europeană pentru Eficiența Justiției , în urma unei analize,
a susținut că în multe state membre, justiția restaurativă a rămas necunoscută iar în anumite
etape ale procesului penal justiția restaurativă este nedisponibilă . De asemenea s-a
remarcat o lipsă de înstruire specializată în furnizarea acesteia . Aceste constatări
demonstrează că Recomandarea din 1999 nu a fost pe deplin aplicată .
Cu toate acestea, în urma evaluării Recomandării din 1999 s-a afirmat că această
recomandare a avut un efect clar în mai multe țări europene. În plus, recomandarea a

101 influențat în mod semnificativ formularea Rezoluției ONU din 2002 și, în 2012, a Directivei
2012/29 / UE a Parlamentului European și a Consiliului, de stabilire a unor standarde minime
privind drepturile, sprijinul și protecția victimelor în Europa.
Această directiv ă a stimulat diverse activități legislative și politice în întreaga
Europă, cerând statelor membre ale Uniunii Europene să consolideze o bază legislativă a
drepturil or victimelor și să dezvolte servicii pentru victimele infracțiunilor. Directiva
menționează importanța informării victimelor d espre serviciile de justiție re staurativă
disponibile în zona lor locală și folosirea justiției restaurative, creând astfel responsabilitatea
infractorilor .
Cu toate acestea, directiva nu prevede crearea dreptului de acces la justiția
restaurativă pentru victimele infracțiunilor și se concentrează numai asupra drepturilor
victimelor, în detrimentul asigurării unor protecții similare pentru infractori.
În anul 2016, Comitetul European pentru Probleme Criminale, un organism din
cadrul Consiliului Eur opei, a cerut Consiliului pentru Cooperare Penală, să analizeze dacă
Recomandarea din 1999 ar trebui revizuită. Consiliu pentru Cooperare Penală a decis în cele
din urmă să revizuiască recomandarea din 1999 stabilind următoarele obiective :
• sporirea gradul ui de conștientizare, dezvoltare și utilizare a justiției restaurative în
raport cu sistemele de justiție penală ale statelor membre;
• elaborarea unor standarde pentru utilizarea sa, încurajând astfel practici sigure,
eficace și bazate pe dovezi ș i o abordare mai echilibrată a conceptualizării și dezvoltării
justiției restaurative decât ce -a prevăzută de directiva privind victimele;
• înțelegere a mai largă a justiției restaurative și a principiilor acesteia în comparație cu
Recomandarea din 1999;
• folosirea justiției restaurative cu ajutorul serviciului de probațiune în timp ce
infractorul se află în închisoare.
În urma analizării Recomandării din 1999 membrii comisiei au considerat că
multe țări europene încă nu au atins standardele înalte de taliate în Recomandarea inițială.
De asemenea specialiștii au identificat o varietate de moduri în care o nouă recomandare ar
putea conduce la dezvoltarea politicilor și practicilor privind justiția restaurativă. În luna
iunie 2018, noua recomandare a fos t aprobată de grupul de lucru al Consiliului pentru
Cooperare Penală .
În forma actuală, aceste documente sunt mult mai înaintate decât Recomandarea
din 1999, solicitând o schimbare mai largă a justiției penale în Europa cu scopul de a cre ea
o cultură de cooperare în cadrul sistemelor de justiție penală. Documentele care alcătuiesc

102 noua recomandare și -au propus să ofere o definiție nouă a justiției restaurative care să
cuprindă și să promoveze atât principiile, cât și practicile sale.
Acestea descriu sta ndardele bazate pe dovezi pentru dialogul victimă -infractor și
îndeamnă statele membre să dezvolte capacitatea de a furniza acest serviciu în condiții de
siguranță și eficacitate. Noua recomandare evidențiază modul în care principiile justiției
restaurativ e pot fi folosite pentru folosirea medierii penale în justiț ia penală într -un sens mai
larg.
În noua Recomandare se subliniază rolul impo rtant care îl dețin practicienii și
profesioniști i implicați în justiția penală în promovarea , și utiliz area justiți ei restaurativ e
precum și înțeleag erea în alt mod a principiil or restaurative pentru a le integr a în activitatea
lor. De asemenea s -a menționat faptul că în întreaga Europă, multe victime și infractori
rămân exclu și din procedura de mediere penală datorită organelor de poliție care nu cunosc
sau nu susțin medierea penală .
Deși această recomandar e nu este obligatorie din punct de vedere juridic, aceasta
ne oferă ocazia de a angaja guvernele și profesioniștii europeni care lucrează în domeniul
justiției penale la toate nivelurile cu privire la dezvoltarea medierii penale în viitor în Europa .
Cu toa te acestea, locul justitiei restaurative în sistemul de justiție penală continuă să
fie un subiect de realitate pentru dezbateri academice și politice. Există, fără îndoială, o serie
de întrebări cu privire la locul justiției restaurative în cadrul sistem ului de justiție penală în
larg.
Printre acestea se numără problema dacă structurile existente ale paradigmei
convenționale poate fi îmbunătățită pentru a permite repararea într -un mod semnificativ
prin armonizarea cu principiile restauratoare sau dacă pa radigma convențională ar trebui
să fie schimbată în întregime printr -un nou cadru legislativ bazat pe restaurare.
Unii comentatori au sugerat că un proces de armonizare a celor două paradigme
poate lua ceea ce este cel mai bun de la ambele paradigme și elimina defectele din fiecare
sistem, pentru a cre ea un model unitar puternic al justiției penale279. Alții, cu toate acestea,
au susținut că o astfel de abordare ar însemna că perspectivele și practicile restaurative ar
fi efectiv anulate din cauza predominanței structurilor formale existente, sau că paradigma
retributivă este incapabilă să în țeleagă și să primească principii restaurative280.

279 Dignan,J (2003) Towards a Systematic Model of Restorative Justice . competing or Reconcilable
Paradigms? Oxford : Hart Publishing .
280 Walgrave, L (2002) Restorative Ju stice and the Law: Socio -Ethical and Juridical Foundations for a
Systemic Approach , In: Walgrave, L (Ed.): Restorative Justice and Law . Cullompton, Willan Publishing.

103 În opinia noastră , susținem că acest studiu își propune să facă o imagine de ansamblu
comparativă a cadrului le gal legislativ și practici ale medierii penale în mai multe țări pentru
a trage concluzii care sunt extrem de importante deoarece reprezintă o prezentare detailată a
modului de implementare a medierii penale alături de o înțelegere a diferențelor de aplica re
a medierii penale în aceste țări.
Considerăm că nu se poate elabora un model de mediere penală ef icient decât dacă
se analizează caracteristicile medierii în cât mai multe țări datorită faptului că evoluția
istorică a medierii penale și filosofia ce a s tat la baza introducerii medierii penale a fost
diferită.

104 5. MEDIEREA PENAL Ă ÎN ROMÂNIA
5.1. Practici de justiție restaurativă în România
Ca urmare a ordinului Ministerului Justiției Nr. 1075C din anul 2002 s -au înființat
două centre experimentale de justiție restaurativă în orașele București și Craiova în care s -a
desfășurat proiectul "Justiția Restaurativă -un posibil răspuns la infracționa litatea juvenilă "
până la sfârșitul anului 2003281. Scopul acestui proiect a fost experimentarea unor practici
restaurative în România, cum ar fi, medierea, evaloarea influenței acesteia și elaborarea unor
soluții pentru înbunătățirea sistemului de justiție pentru infractorii minori și tineri între 14 –
21 de ani care au comis infracțiuni pentru care acțiunea penală se pune în mișcare numai la
plângerea prealabilă a persoanei vătămate și împăcarea părților va înlătura răspunderea
penală.
În anul 2004, s -a dez voltat activitatea în acest domeniu în cele două centre de justiție
restaurativă în cadrul unui nou proiect intitulat “Îmbunătățirea sistemului de justiție juvenilă
și de protecție a victimelor infracțiunilor ". Acest proiect s -a ocupat de noi activități :
acordarea de servicii părților, diferite acțiuni de promovare în cadrul comunității ș i activități
de înstruire a personalului.
De asemenea au fost introduse servicii de informare, îndrumare și asistență în spijinul
inculpaților și victimelor. Alături de me diere s -au introdus con cilierea, servicii de asistență
socială și îndrumarea către alte servicii.
În vederea înbunătățirii funcționării proiectului la nivel comunitar s -au înființat
Comitetele locale de coordonare formate din reprezentanți ai poliției, par chetelor,
tribunalelor și serviciului de probațiune și s -au stabilit modalități de colaborare cu cele dou ă
centre experimentale.
De asemenea , elemente ale justiției restaurative se află în Legea nr. 678/2001 privind
prevenirea și combaterea traficului de persoane și Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri
pentru asigurarea protecției victimelor infracțiunilor.
Astfel în legea 211/2004 au fost adoptate patru capitole282 care conțin măsuri de
protecție a victimelor :
– Capitolul 2 include măsuri privind informarea victimelor infrac țiunii cu privire la
drepturile acestora.

281 Criminalitate, comunitate și justiție restaurativă (Raport științific final) România 2007 disponibil
la adresa : www. insoc.ro/devianta/date/p df/2007%20 -%20Criminalitate.pdf
282 Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecției victimelo r infracțiunilor publicată în
Monitorul Oficial al României , în vigoare de la 1 ianuarie 2005.

105 – Capitolul 3 se referă la consilierea psihologică a victimelor și alte forme de
asistență.
– Capitolul 4 se referă la asistența juridică gratuită a victimelor unor infracțiuni.
– Capitolul 5 se referă la acordarea de către stat a compensațiilor financiare
victimelor.
5.2. Analiza programelor de mediere aplicate în Bucureși și Craiova
Dificultățile care au întervenit în evaluarea proiectului în anul 2003 sunt
următoarele283:
– Legea nu permite posibilitatea medierii altor cazuri în afară de cazurile în care este
posibilă retragerea plângerii prealabile și împăcarea părților. Acest lucr u a condus la
excluderea unor dosare penale care ar fi avut potențial de aplicare a medierii , cum ar fi,
infracțiuni de furt, violență și agresiuni în cadrul familiei . Prin urmare, în ambele centre,
numărul dosarelor a fost scăzut.
– Nu a existat o cola borare eficientă cu instituțiile responsabile de referirea cazelor
potrivite medierii. Astfel, colaborarea cu organul de poliție a fost dificilă, pe tot parcursul
proiectului, organul de poliție nu a trimis nici un caz Centrului din București. Organele de
poliție au motivat acest lucru prin faptul că implicarea poliției în acest program experimental
"nu reprezintă un indicator de performanță pentru polițiști ".
De asemenea și colaborarea cu Parchetul a fost dificilă afirmând că numai parchetul
împreună cu o instanță de judecată au puterea de a decide în ceea ce privește împăcarea
părților . Unii procurori au sugerat că în cursul cercetărilor penale, nu se pot transmite
informații legate de părți unui Centru de experimentare a medierii și în așa fel au încercat să
explice lipsa de cooperare cu centrele experimentale. .
În București judecătorii nu au acordat părților informații părților despre existența
programului de justiție restaurativă, din această cauză, aceștia au refuzat să se prezinte la
mediere.
– Lipsa de implicare a comitetelor locale în aplicarea programului de justiție
restaurativă. Membrii Comitetelor nu au știut cum să lucreze cu Centrele de Experimentare.
Comitetele s -au reunit doar de câteva ori, neavând o componență bine stabilită pentru a se
implica în programul stabilit.

283 Rădulescu M. S. Banciu D., Studiu evaluativ asupra programului experimental de justiție
restaurativă din România, publicat în vol. Evaluarea sistemului de ju stiție restaurativă din România,
București, Editura Oscar Print, 2004 și cel elaborat de Rădulescu M. S., Banciu D., Dâmboeanu C,
Balica E. , Evaluarea proiectului de justiție restaurativă derulat în București și Craiova, octombrie
2004, studiu disponibil pe site -ul www.crj.ro.

106 – Obligația impusă victimei și inculpatului de a aduce la cunoștința polițistului sau
judecătorului care era responsabil de caz , că au ajuns la un acord de mediere , a determinat
părțile să aprecieze c ă procedurile de mediere ca re au loc în centrele de experimentare sunt
inutile.
– Victimele, și inculpații au refuzat deseori să participe la procedurile de mediere
oferite în aceste centre datorită faptului că nu au recunoscut autoritatea Centrului
Experimental ca instituție ofic ială similar ă cu sistemul justiției formale .
Dificultățile care au întervenit în evaluarea proiectului în anul 2004 sunt
următoarele284:
– S-a constatat lipsa standardizării procedurilor de lucru .
– Deși s-a înregistrat o anumită îmbunătățire față de anu l 2003, cele două centre au
avut numeroase probleme probleme în interacția acestora cu alte instituții care erau
împlicate în proiect.
– De asemenea, colaborarea proiectului cu organul de poliție a rămas deficilă.
dator ită, faptului că polițiștii nu cuno șteau procedurile de justiție restaurativă.
Colaborarea centrelor cu privire la reintegrarea socială a infractorilor a fost deficitară.
Serviciu de reintegrare socială a recomandat doar două cazuri de minori delincvenți la
București ia r în Craiova nici un caz.
Cu toate acestea, satisfacția participanților, s -a menținut la un nivel foarte ridicat .
Marea majoritate a participanților au fost mulțimiți de sevicile de restaurare referite și au
susținut că acestea au fost conform nevoilor pers onale. De asemenea participanții au fost
mulțumiți de modul de soluționare a conflictului.
5.3. Noțiunea de mediere
În con ținutul art. 1 alin. (1) din Legea 196/2006285 (în continuare Legea medierii),
medierea este definit ă, ca un mod de rezolvare a conflictelor pe cale binevoitoare , cu ajutorul
unei persoane în calitate de mediator, în condi ții de neutralitate, obiectivitate ,
confiden țialitate cu acordul părților.
5.4. Sursele medierii
Cadrul legal al medierii în România, a fost creat prin Legea nr. 192/2006, privind
medierea și organizarea profesiei de mediator, care cuprinde în art. 67 -70 „dispoziții speciale

284 Rădulescu M. S., Banciu D., Dâmboeanu C, Balica E., Evaluarea proiectului de justiție restaurativă derulat
în București și Craiova, octombrie 2004, studiu disponibil pe site -ul www.crj.ro.
285 Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, publicat ă în Monitorul Oficial
al Rom âniei, Partea I nr. 441 din 22 mai 2006 .

107 privind medierea în cauzele penale286”. Această lege definește atât elementele de drept
material , cât și elementele de drept procesual , căile și modalitățile de soluționare a litigiilor
prin mediere. Norme care privesc medierea penală se găsesc și în Noul Cod de procedură
penală287.
Începând cu data de 1 februarie 2014, au intrat în vigoare, Noul Cod Penal și
Noul Cod de Procedură Penală. La acestă dată au intrat în vigoare dispozițiile din Legea nr.
255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 , privind Noul Cod de procedur ă
penală, care modifică în mod substanțial Legea nr. 192/2006 cu privire la medierea și
organizarea profesiei de mediator.
5.5. Medierea ca drept juridic versus Medierea ca solu ție procesual ă
Suținem că trebuie f ăcută o deosebire între no țiunea de mediere ca drept juridic
al fiec ărui om care se afl ă într-un conflict și medierea ca procedur ă, prin intermediul c ăreia
se poate solu ționa o stare de conflict , cu ajutorul unui mediator. Dreptul la mediere s -a
introdus în art. 2 alin 3 din Legea medierii , precum și în art. 81 și 83 din Codul de Procedur ă
Penal ă.
În procedura penal ă dreptul la un mediator este un drept comun al persoanei
vătămate și al inculpatului , conflictul f ăcând obiectul medierii și nu infrac țiunea , așa cum
este constatat ă de organele judiciare. Dreptul la mediere prev ăzut de legisla ția în vigoare
este dreptul cet ățeanului de a avea alternativ ă la instan ța de judecat ă. Prin acest drept ,
cetățeanul aflat într-o situa ție de conflict poate apela la o procedur ă eficient ă de mediere
având dreptul la alegerea unui mediator capabil s ă intervin ă în conflict, dreptul la negocierea
unei solu ții amiabile.
5.6. Procedura de mediere
5.6.1. Informarea despre procedura medierii
Potrivit modificărilor art. 6 din Legea nr. 192/2006288, „organele judiciare și
arbitrale, informează pârțile în legătură cu posibilitatea și avantajel e folosirii procedurii
medierii și le îndrumă să recurgă la această procedură pentru soluționarea conflictelor dintre
ele."

286 Art. 67 -70 din Legea nr. 192/2006.
287 Noul cod de procedură penală a fost adoptat prin legea nr. 135/2010 modificată prin legea nr.
255/2013.Codul a intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014
288 Art. 6 din Legea nr. 192/2006.

108 Articolul 60 din Legea 115/2012289 prevedea obligația unei proceduri de
informare obligatorie a părților înainte de deschiderea procesului, neîndeplinirea acesteia
fiind sancționată cu inadmisibilitatea primirii acțiunii. Dar odată cu intrarea în vigoare a
noilor coduri penale, prin Legea nr. 255/2013, legiuitorul a renunțat la această obligație.
Potrivit art. 67 alin. 2, persoana vătămată și făptuitorul nu pot fi obligați să
accepte procedura medierii , de unde rezultă faptul că procedura medierii este facultativă290.
Medierea poate avea loc între două sau mai multe pârți 291. De asemenea, Legea medierii
prevede dreptul fiecărei părți la asistența juridică și la serviciile unui interpret 292.
5.7. Domeniul de aplicare a medierii penale
Articolul 67 alin. (1) stabilește că dispozițiile din legea medierii se aplică în
cauzele penale at ât în latura penală cât și în latura civilă.
Textul Art. 67 alin.(1) din legea nr. 192/2006 se referă la domeniul de aplicare a
medierii în procesele penale stabilind că medierea penală poate soluționa conflictele care
provin din infracțiuni pentru care răspu nderea penală se înlătură prin retragerea plăngerii
prealabile sau a împăcării părților.
Așadar , se poate face distincție între medierea penală extraprocesuală (în afara
procesului penal) și medierea penală procesuală (în timpul procesului penal).
5.8. Desfășur area procedurii de mediere
5.8.1. Procedura medierii penale extraprocesuale
Dacă medierea se efectuează înaintea începerii procesului penal , legea prevede
că termenul pentru introducerea plângerii prealabile se va întrerupe în perioada desfășurării
medierii, în termen de 3 luni293, de când persoana vătămat ă sau persoana îndreptățită depune
o reclamare în cazul unui minor, sau incapabil, a știut identitatea făptuitorului 294.
Dacă părțile nu reușesc să ajungă la o înțelegere , persoana vătămată va putea
introduce o plângere prealabilă în cazul în care îndeplinește condițiile prevăzute de lege.
Astfel, dacă părțile recurg la o procedură de mediere în cursul termenului de 3 luni de
introducere a plăngerii prealabile, acest termen se va sus penda pe durata procedurii și își va
relua cursul după încheierea acesteia, considerându -se durata scursă anterior medierii.

289 Legea nr. 115/2012 pentru modificarea si completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea
profesiei de mediator.
290 Art 67 alin.2 din Legea 192/2006.
291 Art. 5 alin 1 din Legea 192/2006.
292 Art 68 alin. 1 din Legea 192/2006.
293 Art 69 alin. 2 din Legea 192/2006.
294 Art. 296 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Penală.

109 Dacă medierea se închide prin încheierea unei înțelegeri , părțile pot încheia un
acord în scris, și fapta comisă de infractor nu va atrage răspunderea penală a acestuia , în
legătură cu conflictul încheiat prin mediere. Legea prevede că după această înțelegere nu
mai poate fi sesizat organul judiciar pentru repararea prejudiciului295.
În situația în care, după o mediere reușită, p ersoana vătămată formulează o
plângere prealabilă, organul judiciar se va opune începerii urmăririi penale, iar dacă a fost
începută urmărirea penală, va înceta în baza art. 16 (1) lit. g) din codul de procedură penală.
5.8.2. Procedura medierii penale procesuale
5.8.2.1. Recurgerea la mediere
În cadrul procesului penal, informarea privind medierea se realizează prin două proceduri
distincte:
a) Conform art. 6 din Legea nr. 192/2006, organul judiciar informează și îndrumă
pârțile cu privire la posibilitatea rezolvării co nflictului prin mediere. Este de remarcat faptul
că legea nu prevede nici o sancțiune în cazul în care organul judiciar nu îndeplinește această
" informare sau îndrumare" a părților, astfel se poate observa că această reglementare nu
are nici o eficiență.
b) Noul Cod de procedură penală, prevede în mod expres dreptul de a apela la un
mediator .
Organul judiciar este obligat la începutul primei audieri, să aducă la cunoștință
acest drept : suspectului/inculpatului, persoanei vătămate, pârții civile și p ărții responsabile
civilmente .
În cazul în care p ărțile vor recurge la mediere în timpul procesului penal,
încheierea unui acord de mediere între părți este posibilă, în fiecare etapă a procesului penal,
inclusiv în timpul căilor de atac ordinare sau extraordi nare.
5.8.3. Suspendarea procesului penal
Potrivit art. 70 alin 1, după ce părțile vor prezenta contractul de mediere,
urmărirea penală sau după caz, judecata se pot suspenda296. Suspendarea procesului penal
durează, pâna când procedura medierii se închide, pentru o perioadă maximală de 3 luni de
la data la care a început297. Așadar, se poate observa c ă medierea penală care are loc în
cursul procesului penal, este limitată în timp de cel mult 3 luni, neexistând posibilitatea
prelungirii suspendării procesului penal ș i a medierii.

295 Art. 69 alin. 1 din Legea 192/2006.
296 Art. 70 alin. 1 din Legea 192/2006.
297 Art. 70 alin. 2 din Legea 192/2006.

110 Mediatorul are obligația să transmită procesul verbal organului judiciar în
maximum 3 luni de la data la care a fost semnat contractul de mediere .
Procesul penal se va relua din oficiu , imediat după depunerea procesului verbal
în formă origin ală și în format electronic, prin care mediatorul a constatat închiderea
procedurii de mediere.
În situatia în care părțile au ajuns la o înțelegere , procurorul sau instanța de
judecată, va relua procesul și va dispune renunțarea la urmarirea penală, respc tiv încetarea
procesului penal.
Dacă medierea nu are succes (eșuează sau una dintre părți renunță) potrivit art.
70 alin. (5) din lege, mediatorul va transmite organului judiciar procesul verbal de încheiere
a medierii, inclusiv in format electronic.
Medierea în latura civilă a procesului penal, este posibilă, în cazul comiterii
oricărei infracțiun i, însă numai cu privire la pretențiile civile298. Așadar, aceasta nu
reprezintă o mediere penală ci o mediere civilă într-un proces penal299.
5.9. Introducerea medi erii în art. 16 în Noul Cod de Procedură penală
Potrivit Codului de procedură penală din 1968, acordul de mediere genera efecte
cu privire la latura penală a procesului penal, doar în situația când persoana vătămat ă își
exprima dorința de a nu formula plân gere prealabilă, de a -și retrage plângerea prealabilă sau
exista voința ambelor părți de a se împăca.
Așadar în Codul de procedur ă penală anterior, existența acordului de mediere,
nu putea avea ca efect, neînceperea procesului penal sau încetarea acestu ia, ci numai lipsa
plângerii prealabile (art. 10 lit. f) C. proc. pen. din 1968), retragerea plângerii prealabile (art.
10 lit h) C. proc. pen. 1968) și împăcarea parților (art. 10 lit.h) teza a doua C. proc.pen. din
1968).
În legislația actuală, conținutul art. 10 alin. (1) lit h) C. proc. pen. din 1968 a fost
completat, astfel încât acordul de mediere reprezintă un nou ca care împiedică punerea în
mișcare și exercitarea acțiunii penale .
Astfel, în actualul Cod de procedură penală art. 16 alin. ( 1) lit. g) prevede cazurile
care împiedică exercitarea acțiunii penale : retragerea plânger ii prealabil e, întervenirea
împăcării ori încheierea unui acord de mediere.

298 Art. 23 alin. 1 din Noul cod de procedură penală.
299 Danileț C. , Ghid de mediere penală c onform noilor coduri , Editura C.H. Beck București 2014, p. 54.

111 5.10. Acordul de mediere
5.10.1. Forma acordului de mediere
Art. 56, alin 1 din Legea nr. 192/2006, stabilește că o mediere se poate încheia
„prin încheierea unei înțelegeri între părți în urma soluționării conflictului ”. După cum
observăm, legea specială, acordă părților posibilitatea de a face înțelegerea în formă nescrisă .
Legea nr. 370/2009300 a introdus posibilitatea unei form e scrise a înțelegerii între părți.
Anterior, art. 58, alin. (1) al Legii nr. 192/2006 prevedea, numai forma scrisă a
înțelegerii stabilind că părțile care au ajuns la o înțelegere vor redacta un acord între părți
care va include toate elementele stabilite de părți și care are valoarea unui document sub
semnătură privată potrivit art. 273 din Codul de procedură civilă .
Așadar, modificarea efectuată de art. 27 al Legii nr. 370/2009, se referă la
stabilirea formei scrise a unei înțelegeri, ca una dintre formele posibile .
Specialiștii din domeniu au afirmat că cu toate că conform legii înțelegerea dintre
părți poate avea o formă verbală sau scrisă, forma scrisă a acordului este preferabilă pentru
a înlătura orice neîncrede re cu privire la întelegerea obținută între părți301.
De asemenea, în ceea ce privește procedura de comunicare a acordului de
mediere de către mediator instanței de judecată, art. 61, alin.2 stabilește o formă scrisă a
înțelegerii dintre părți.
Așadar, aco rdul de mediere care se încheie în urma unei medieri panale trebuie
să dețină o formă scrisă. Conform art. 58, alin.1 acordul de mediere este cosiderat un înscris
sub semnătură privată.
5.10.2. Natura juridică a acordului de mediere
Conform Codului Civil, unii specialiști apreciază că acordul de mediere are
caracterul unui contract, în timp ce alții s-au opu s și au afirmat că nu întotdeauna un conflict
între părți este de natură contractuală302.
Considerăm că î n cauzele penale, nu se poate discuta despre o relație contractuală
între infractor și victimă , ci mai degrabă putem aprecia că este vorba de o înțelegere cu
caracter juridic al unui contract care include angajamente ale părților cu efecte jurid iice.

300 Legea nr. 370/2009 pentru modificarea și completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea
profesiei de mediator, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 831 din 3 decembri e 2009.
301 Păncescu F.G., Legea medierii, Comentarii și explicații, ediția 2, Editura C.H. Beck, București,
2010, p. 180
302 Ignat C, Șuștac Z., Danileț C., Ghid de mediere, Editura Universitară, București, 2009, p. 149.

112 5.10.3. Conținutul acordului de mediere în cauzele penale.
Conform prevederilor legii, părțile au posibilitatea de a încheia un acord de
mediere privind fie doar latura penală, fie doar latura civilă, fie ambele laturi, penală și civilă,
ale cauzei. Art . 58, alin. (1) din Legea nr. 192/2006, stabilește necesitatea ca părțile să
cuprindă în acordul de mediere toate clauzele discutate de aceștia . Acordul de mediere
trebuie să conțină următoarele elemente :
– datele de identificare ale părților;
– descrierea conflictul ui care este supus medierii;
– toate condițiile stabilite de părți ;
– mențiunea dacă este vorba de o înțeleger e complet ă sau parțial ă a conflictului ;
– termenele obligațiilor stabilite de către părți.
5.10.4. Acordul de mediere complet
Conform art. 67, alin. 2, aplicarea medierii penale este posibilă în cazul unor infracțiuni
pentru care retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părților, pot înlătura răspunderea
penală. Un astfel de acord de mediere va include următoarele stabiliri :
– împăcarea părților cu angajamentul persoanei vătămate de a retrage sau de a renunța la
depunere a unei plângeri prealabile sau susține rea acordului de împăcare cu infractorul în fața
instanței de judecată.
– recunoașterea pretențiilor civile de către făptuitor;
– modul prin care făptuitorul va repara prejudiciile materiale și/sau morale ale victimei ;
– modul în care părțile vor fi achita cheltuielile de judecată;
5.10.5. Acordul de mediere parțial privind latura penală a cauzei penale
Într-o cauză penală, unde legea acordă posibilitatea , persoana vătămată poate
accepta să se împace cu făptuitorul , lucru care va conduce la înlătur area răspunder ii penal e
a acestuia, însă fără a stabili modul de reparare a prejudiciilor civile suferite în urma
infracțiunii . În acest caz, acordul de mediere dintre părți va descrie împăcarea părților și
angajamentul victimei de a r etrage pl ângerea prealabilă sau renunțarea la depunerea acesteia.
De asemenea părțile vor sublinia faptul că acest acord de mediere soluționează
numai latura penală a cauzei, persoana vătămată având opția de a recupera daunele civile
printr -un proces de mediere separat sau adresându -se unei instanțe civile.
5.10.6. Acordul de mediere parțial privitor la latura civilă a cauzei
penale
Conform art. 23, alin. (1) din Noul Cod de procedură penală părțile au
posibilitatea de a se adresa la un proces de mediere privind modul de reparare a daunelor

113 civile cauzate în urma comiterii infracțiunii. Procesul de mediere cu privire la pretențiile
civile se poate derula , înainte de începerea procesului penal , în timpul desfășurării acestuia
sau după finalizarea procesului penal. Un astfel de acord privind recuperarea pretențiilor
civile de către persoana vătămată va conține modul și termenul în care făptuitorul va
îndeplini obligațiile conform acordului de mediere .
În cauzele în care este necesară alăturarea părții responsabile civilmente în
procesul penal, acordul de mediere va face referiri și la această parte responsabilă civil mente.
Subliniem importanța stabilirii m odului de plată al cheltuielilor judiciare, în toate
acordurile de mediere descrise, în special în interesul persoanei vătămate, care, în lipsa unui
acord privind plătirea cheltuielelor de judecată, poate să ajungă în situația de a plăti aceste
cheltuieli în urma încetării procesului penal, chiar dacă nu a avut nici o vină303.
În Noul Cod de procedură penală se prevede că cheltuielile judiciare în cazurile
infracțiunilor pentru care se poate face o mediere penală se plătesc astfel304:
– "de către persoana vătămată, în cazul retragerii plângerii prealabile;
– de către inculpat și victimă , în caz că s-au împăcat ;
– de partea prevăzută în acordul de mediere, în cazul în care a a avut loc un proces
de medierea penală;
– de partea care își retrage apelul, recursul în casație, contestația sau cererea ”;
De asemenea, prevederile din Codul de procedură penală prev ăd în privința
cheltuielilor judiciare făcute de părți, în cauze le care s -au finalizat în urma unui proces de
mediere penală astfel :
– "de către inculpat către persoana vătămată și partea civilă, în cazul renunțării la
urmărire penală305;
– de către inculpat, dacă acțiunea civilă din procesul penal este admisă în
totalitate306;
– de către inculpat și persoana vătămată, dacă acțiunea civilă din procesul penal
este admisă în parte, iar instanța decide că inculpatul să plătească doar partea
parțială a cheltuielilor judiciare, iar între părți nu există o înțelegere privind
plata acestor cheltuieli;
– de către persoanele stabilite de legea civilă, în cazul retragerii plângerii

303 Călin R., Lungu S., Călin D., (coord onatori), Culegere de hotărâri judecătorești pronunțate în
materia medierii. Note și comentarii. Ediția a II -a, Editura Universitară, București, 2012, p. 485 -491.
304 Art. 275, alin 1, pct. 2 din Noul Cod de procedură penală.
305 Art. 276, alin. 1 NCPP.
306 Art. 276, alin. 2 NCPP.

114 prealabile sau al împăcării, dacă în acordul de mediere nu este specificat modul
în care părțile vor plăti cheltuie lele judiciare;
– de pă rțile prevăzute în acordul de mediere ca urmare a înțelegerii acestora ";
5.10.7. Semnătura acordului de mediere în materie penală.
Acordul de mediere fiind considerat un înscris sub semnătură privată , se
semnează de c ătre persoana vătămată și făptuitor. În cazul în care mediatorul va semna acest
acordul de mediere , semnătura acestuia nu va avea consecințe juridice în ce privește
autentificarea acordului. Acordul poate fi autentificat în fața unui avocat sau notar.

5.11. Cazurile în care se poate recurge la mediere potrivit regulamentului din
România
Potrivit art. 67 alin.2 Legea 192/2006, medierea se aplică în latura penală în
cazul infracțiunilor la care este necesară plângerea prealabilă sau este posibilă împăcarea ,
iar în latura civilă este posibilă pentru orice infracțiune, dar numai cu privire la pretențiile
civile ( art. 23 alin.1 NCPP).
Potrivit art. 295 alin. (1)(NCPP), punerea în mișcare a acțiunii penale, se face
numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, pentru infracțiunile prevăzute în lege în
acest sens.
Retragerea pl ângerii prealabile reprezintă manifestarea voinței persoanei
vătămate de a renunța la pl ângerea penal ă care a fost introdusă anterior, p ână la rămânerea
definitivă a hot ărârii. Instituția plângerii prealabile are o natură juridică mixtă, fiind atât o
instituție de drept penal material cât și o instituție de drept procesual penal . Astfel
făptuitorul nu poate fi tras la răspundere penală în lipsa plângerii prealabile pentr u anumite
infracțiuni, iar în lipsa plângerii prealabile, pentru anumite infracțiuni, nu poate fi pusă în
mișcare sau exercitată acțiunea penală307 .
Retragerea plângerii prealabile și împăcarea părților pot conduce la finalizarea
procedurii de mediere penală și sunt cauze de înlăturare a răspunderii penale. Conform Legii
192/2006, m edierea penal ă se afl ă într-o legatur ă cu alte instituții procesuale cum sunt:
plângerea prealabilă și împăcarea .
Astfel Codul Penal con ține 25 de infrac țiuni pentru care ac țiunea penal ă se pune
în mișcare la pl ângerea prealabil ă a persoanei v ătămate :
– lovirea sau alte violențe (art. 193 C);

307 Art. 16 lit. g din Noul Cod Penal

115 – bancruta frauduloasă art. (241) ;
– gestiunea frauduloasă art. (242) ;
– distrugerea în formă simplă și prima formă agravată [art. 253 alin. (1) și (2) ] ;
– vătămarea corporală din culpă (art.196);
– amenințarea (art. 206) ;
– violul în forma simplă [art. 218 alin. (1) și (2) ] ;
– agresiunea sexuală în forma simplă [art 219 alin.(1)] ;
– hărțuirea sexuală (art. 223) ;
– hărțuirea (art. 208) ;
– abuzul de încredere art. (238) ;
– abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor art. (239) ;
– bancruta simplă art. (240) ;
– tulburarea de profesie art. (256) ;
– asistența și reprezentarea neloială art. (284) ;
– nerespectarea hotărârilor judecătorești [287 alin. (1) lit. d -g] ;
– violarea secretului corespondenței art. (302) ;
– abandonul de familie art. (378) ;
– nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului art. (379) ;
– împiedicarea exercitării libertații religioase art. (381) ;
– violarea de domiciliu (224) ;
– violarea sediului profesional (art. 225) ;
– violarea vieții private (art. 226) ;
– divulgarea secretului profesional (art. 227) ;
– furtul la plângerea prealabilă [art. 231 alin (1) rapo rtat la art. 228 -230] ;
De asemenea există infracțiuni pretabile la plangerea prealabilă în cinci acte normative
speciale :
– Legea nr. 11/1991privind combaterea concurenței neloiale (art. 8 raportat la art. 5 ).
– Legea nr. 62/2011 a dialogului social )art. 218).
– Legea 191/2003 privind infracțiunile la regimul transportului naval )art. 26 alin. 3
raportat la art. 24).

116 – O.U.G. nr. 31/2002 privind interzicerea organizațiilor și simbolu rlilor cu caracter fascist,
rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvărșirea unor
infracțiuni contra păcii și omenirii (art. 6).
– O.U.G. nr. 55/2002 privind regimul de deținere al câinilori periculoși (art. 12).
În Codul Penal sunt reglementate 5 infracțiuni pentru care este posibilă împ ăcarea parților :
– Însușirea bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor art. (243) ;
– Înșelăciunea art. (244) ;
– Înșelăciunea privind asigurările art. (245) ;
– violența în familie [art. 199 alin. (2)] ;
– Furtul [art. 231 alin. (2) raportat la art. 228, art. 229. alin. (1), alin (2) lit. b) și c) și
art. 230 ] ;
De asemenea infracțiuni pretabile la împăcare sunt cuprinse în șase legi speci ale:
– Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice (art. 90 alin.1 lit.a)
– Legea nr. 217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței în familie (art. 32).
– Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor (art. 50 și 52).
– Legea nr. 16/1995 privind protecția topografiilor produselor semiconductoar e (art. 38).
– Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție (art. 58 și 59) .
– Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe (art. 141).
Trebuie men ționată o importantă deosebire dintre aceste instituții, în sensul că
retragerea plâng erii prealabile operează in rem , asupra faptei, în așa fel încât în cazul în care
sunt mai mulți participanți la savârsirea infracțiunii, retragerea plângerii prealabile va
produce efecte pentru toți, iar împăcarea operează in personam – este personală, ast fel încât
în cazul care sunt mai mulți participanți, persoana vatamată poate ajunge la o înțelegere prin
mediere, numai cu unul sau unii dintre ei, pentru ceilalți neinlăturându -se răspunderea
penală.
Potrivit Noului Cod penal308 (art. 158 alin. 1 si 2), retragerea plângerii prealabile
poate acționa pâna la pronunțarea unei hotărări definitive, în timp ce impăcarea, produce
efecte cu privire la persoanele între care a intervenit și dacă are loc pâna la citarea actului de
sesizare a instanței309.

308 Art. 158 alin. 1 si 2 din Noul Cod Penal.
309 Art. 159 alin.3 din Noul Cod Penal.

117 5.12. Medierea penală – alternativă sau sinonimă cu împăcarea?
5.12.1. Analiza acestor instituții310
Dacă vom analiza medierea penală din punct de vedere a naturii juridice , vom
observa că acordul de mediere este o înțelegere între persoana vătămată și suspect. Legea
nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010, privind Codul de procedură
penală a înlocuit termenul de „împăcare” cu termenul de „înțelegere”, de unde rezultă
concluzia că legiuitorul a ales să folosească această noțiune, care reprezintă o soluție
binevoitoare a conflictului sau cu alte cuvinte o înțelegere .
Vom afirma, că cu toate că sensurile acestor noțiuni sunt sinonime, legiferarea
diferită și specială a încheierii acordului de mediere, pot rivit dispozițiilor art. 58 alin. (1) din
Legea nr. 192/2006, conform căreia , părțile aflate în conflict care au ajuns la o înțelegere,
pot redacta un acord de mediere în scris, care va cuprinde toate condițiile stabilite de părți
care are valoarea unui document sub semnătură privată, reprezintă o distincție specială
acordată acordului de mediere față de procedura de împăcare.
Dacă vom analiza, cauzele care înlătură răspunderea penală , vom ajunge la
concluzia că medierea nu reprezintă o împacare deoarece domeniul infracțiunilor a acestor
două instituții este diferit , medierea fiind o cauză specială de înlăturare a răspunderii penale ,
reglementată printr -o lege specială (Legea nr. 192/2006), și care are efect atât în cazul
infracțiunil or pentru care retrage rea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală, cât și
pentru infracțiunile pentru care împăcarea înlătură răspunderea penală.
Art. 69 alin. (1) din Legea nr. 192/2006, care reglementează aplicarea procedurii
de mediere înainte de începerea procesul ui penal, reprezintă o distincție referitoare la natura
acordului de mediere , în comparație cu procedura de împăcare a părților, unde acest lucru
nu există .
Totodată, în cazul în care încheierea unui acord de mediere are loc după
începerea procesului pena l, potrivit dispozițiilor art. 68 din Legea nr. 192/2006, referitoare
la garanții procesuale, trebuie acordate fiecărei părți asistență juridică și serviciile unui
interpret dacă este cazul , aceste condiții nefiind stabilite în cazul procedurii de împăca re.
Dacă ne referim, la scopul medierii penale , așa cum decurge din Legea 192/2006,
vom remarca că acordul de mediere reprezintă o înțelegere amiabilă privind un anume
conflict, iar mediatorul are rolul de a facilita înțelegerea dintre părti, nicidecum împăcarea
lor. Așadar, medier ea nu este o împăcare a părților iar acordul de mediere nu reprezintă

310 A se vedea Hotărârea din Dosar ul nr. 533/1/2015 publicat ă în Monitorul Oficial, Partea I nr. 406 din
09/06/2015 , https://ljc.ro/decizie -civil-nr-92015/

118 împăcarea reglementată de art. 159 din Codul penal. Medierea, are o dublă natură juridică ,
respectiv de drept penal ( art. 159 din Codul penal ) dar și de drept procesual .
De asemenea, potrivit Leg ii nr. 192/2006311, în cadrul încheierii acordului de
mediere privind înțelegerea părților, se va face referire la clauzele consimțite de ace știa,
ceea ce îi oferă acordului de mediere un car acter distinct, în raport cu împăcarea juridică
reglementată în art. 159 din Codul penal.
De asemenea, în art. 16 alin. (1) lit. g) din C.P.P , se reglementează încheierea
unui acord de mediere într-un mod diferit față de retragerea plângerii prealabile și
împăcare a, fapt care dovede ște caracterul de caz deosebit și diferit, care împiedică punerea
în mișcare a acțiunii penale.
Încheierea unui acord de mediere este diferită de instituția împăcării prin faptul
că poate soluționa latura penal ă a procesului penal, în timp ce împăcarea are loc când sunt
îndeplinite două condiții : stingerea acțiunii penale și stingerea acțiunii civile . De asemen ea
împăcarea trebuie să fie totală și necondiționată.
5.12.2. Opiniile exprimate în Doctrin ă
După cum am menționat, medierea penal ă care se termin ă prin împăcarea părților
poate avea loc în dreptul intern numai pentru anumite infracțiuni stabilite de lege. Acest
lucru a făcut ca în doctrină să se afirme că, medierea penală nu reprezintă o altern ativă de
soluționare a litigiului penal, ci doar reprezintă o nouă modalitate a împăcării părților cu
ajutorul unui mediator312.
De asemenea s -a mai afirmat în doctrină că medierea nu este o cauz ă sui-generis
de inl ăturare a raspunderii penale ci numai în condi țiile în care împăcarea înlatur ă
răspunderea penal ă, respectiv p âna la citarea actului de sesizare313.
5.12.3. Jurispruden ța Înaltei Cur ți de Casa ție si Justi ție
În cadrul procedurii privind dezlegarea unor chestiuni de drept, în interpretarea
și aplicarea art. 67 din Legea medierii s-a stabilit că încheierea unui acord de mediere
reprezintă o cauză specială și particulară care înlătură răspunderea penală distinctă de
împăcare. Conform deciziei ICCJ nr. 9/2015314 medierea penală, poate să fie aplicată în
orice etapă a procesului penal până la soluționarea definitivă a cauzei penale , neavând nici

311 Art. 45 -47 din Legea nr. 192/2006.
312Ionescu D., Modificările aduse părții speciale a Codului de procedură penală prin Legea nr. 356/2006 și prin
OUG nr. 60/2006, în Caiete de Drept Penal nr. 3/2006, p.230 -231.
313 Pașca V. , Este medierea o cauza sui -generis de inlaturare a raspunderii penale? Articol publicat pe site -ul
www. universuljuridic.ro.
314 I.C.C.J. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Decizia nr.9 din 17 aprilie
2015.

119 o legătură cu termenul prevăzut de art. 159 alin. (3) din Codul penal, potrivit căruia
împăcarea poate interveni numai până la citirea actului de sesizare .
În consecință considerăm , că medierea penală reprezintă o cauză specială de
înlăturare a răspunderii penale, care este reglementată într-o lege specială, Legea
192/2006, o instituție cu reglementare distinctă, și nu reprezintă o procedură de împăcare
conform art. 159 din Noul Cod Penal, care este o normă de drept penal generală315.
5.12.4. Jurispruden ța relevant ă a Cur ții Constitu ționale
Art. 67 din Legea medierii a fost supus examin ării de constituționalitate iar în
data de 15 iunie 2016 Curtea Constituțională a decis c ă, medierea penală este constitu țională
în condițiile în care acordul de mediere pentru infracțiunile pretabile la împăcare este
încheiat pâna la citirea actului de sesizare a instanței, așadar intervine o condiție de limită
de timp, a șa cum este p revazută la instituția impăcării.
Curtea Constititional ă a motivat decizia printr -un ra ționament inductiv. Datorit ă
faptului ca medierea se aplic ă în cazul infrac țiunilor pretabile împăcării sau în cazul în care
retragerea pl ângerii prealabile înlătură răspunderea penal ă, acordului de mediere trebuie
aplicat în acela și cadru temporal procesual.
Cu alte cuvinte, Curte Constituțională aprobă că medierea este o cauză sui –
generis de stingere a acțiunii penale, însă nu este de acord că medierea poate fi înche iată
oricând, ci doar în condițiile procesual -penale în care se încheie împăcarea și retragerea
plângerii prealabile: pâna la ctitirea actului de sesizare cu privire la infracțiunile pentru
care poate interveni împăcarea și pe tot parcursul procesului pena l dacă este vorba de
retragerea plângerii prealabile.
În motivația deciziei316, CCR a constatat că interpretarea juridică a art. 67 din
Legea nr. 192/2006 în Decizia nr. 9/17.04.2015 a ICCJ , potrivit căreia , semnarea unui acord
de mediere în cadrul procesului penal, până la pronunțarea definitivă a hotărârii penale, în
cazul infracțiunilor pretabile la împăcare, conduce la evitarea finalității stabilite de noul Cod
penal prin stabilirea termenului citirii actului de sesizare a instanței ca ultim ul moment până
când poate interveni împăcarea și este contrară prevederilor art. 124 alin. (2) din Constituție
care consfințește unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției.
Considerăm că această decizie a Curții Constituționale limitează medi erea
penală, în așa fel încât, în toate cauzle care au trecut de momentul procesual de citare a
actului de sesizare nu mai poate avea loc un proces de mediere penală. Conform unui

315 ICCJ Decizia nr. 9/2015 din 21.1.15 pronunțat ă în Dosarul nr. 9.014/4/2014.
316 https://www.ccr.ro/files/products/Decizie_397_2016.pdf

120 raport317 publicat de Parchetul General privind acordurile de mediere penal ă depuse la
Parchete în anul 2016, de la decizia CCR 397/2016 num ărul medierelor penale a sc ăzut cu
peste 70%.
În concluzie, apreciem că atât a timp cât încheierea unui acord de mediere este
o cauză de înlăturare a răspunderii penale, cu regim juridic distinc t, distinctă de împăcare
și reglementată printr -o normă juridică specială (Legea nr. 192/2006) în care nu s -a stabilit
nici o limită temporală de aplicare, decizia Curții Constituționale încalcă principiul
fundamental de drept „ubi lex non distinguit nec n os distinguere debemus” potrivit căruia
unde legea nu distinge nici noi nu trebuie să distingem.
De asemenea nu înțelegem raționalul deciziei Curții Constitușionale care pe
deoparte declară constitu țional articolul care stabilește că acordul de mediere este o cauză
distinctă față de procedura împăcării iar în același timp aplică acordului de mediere o
trăsătură care aparține procedurii de împăcare .
Nu este clară limitarea procesuală a împăcării în timp ce în vechiul Cod Penal
împăcarea era posibilă pe to t parcursul procesului penal. Așadar, această limitare
procesuală a împăcării și medierii conduce la blocarea dreptului victimelor de a -și
recupera prejudiciul, în urma infracțiunii comise.
În opinea noastră, stabilirea unei prevederi legale care să asigure recurgerea la
împăcare și mediere pe tot parcursul procesului penal nu numai că ar conduce la
recuperarea prejudiciilor victimelor ci ar crea o coreleție legislativă cu Directiva 29/2012,
care menționează că victimele trebuie să aibă dreptul la o procedură de mediere penală și
la recuper area prejudiciilor pe tot parcursul procesului penal.
În data de 2.5.2018 a fost publicată Legea nr. 97/2018318 în Monitorul Oficial
nr. 376 privind unele măsuri de protecție a victimelor infracțiunilor.
Astfel, la articolul 67 din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea
profesiei de mediator, după alineatul (2) se introduc două noi alineate, alineatele (21) și (22),
cu următorul cuprins:
“(21) În cauzele penale în care medierea este posibilă în condițiile prevăzute la
alin. (1) și (2), aceasta trebuie să se desfășoare astfel încât victima să nu se găsească în
contact cu făptuitorul, cu excepția cazului în care părțile își exprimă acordul la înche ierea
contractului de mediere.

317 Datele sunt disponibele pe site -ul :http://www.blog.mediatoru.ro/date -oficiale -de-la-parchetul -general –
privind -acorduri le-de-mediere -penala -depuse -la-parchete -in-2016/ .
318 https://legeaz.net/monitorul -oficial -376-2018/lege -97-2018 -măsuri-protectie -victime -infractiuni .

121 (22) Încheierea unui acord de mediere în latura penală a unei infracțiuni,
constituie o cauză sui -generis care înlătură răspunderea penală și poate interveni până la
citirea actului de sesizare a instanței.”
Acest act normat iv modifică Legea 192/2006 în așa fel încât interzice mediere a
penală după citirea actului de sesizare a instanței atât pentru infracțiunile pretabile la
plângerea prealabilă cât și pentru infracțiunile pretabile împăcării .
Această lege are rolul de a adopta prevederile Directivei europene 29/2012319
privind protejarea drepturilor și intereselor victimelor infracțiunilor . Din analiza acestui act
european, cu privire la momentul procesual în care făptuitorul și persoana vătămată pot
recurge la o mediere penală, reiese că conform Articolului 12, punctul d : „orice acord este
încheiat în mod voluntar și poate fi luat în considerare în cadrul oricăror proceduri
penale ulterioare” .
Așadar , conform Directivei , încheierea unui acord d e mediere este posibilă pe
tot parcursul procesului penal. Dar, Legea nr. 97/2018 nu reflectă Directiva 29/2012 ,
dimpotrivă limitează medierea penală la momentul procesul de citire a actului de sesizare.
Această limitare a posibilității de desfășurare a procedurii de mediere penală în
legisla ția din Romania afectează în mod grav scopul Directivei europene în ceea ce privește
recuperarea prejudiciilor persoanei vătămate. Așadar se poate aprecia că în loc ca Legea
97/2018 să asigure protejarea victimei și recuperarea prejudiciilor suferite, această lege
limitează posibilitatea unei medieri penale, care reprezintă principala instituție juridic ă care
poate asigura interesele persoanei vătămate.
În acest fel nu înțelegem cum o lege denumită Legea privind une le măsuri de
protecție a victimelor, este de fapt o lege împotriva intereselor victimei și nu protejează
victimele infracțiunilor, dimpotrivă, le face și mai vulnerabile.
5.12.5. Proiectul de modificare și completare a Legii nr. 192/2006
privind medierea și organizarea profesiei de mediator
În data de 26.06.2018 s-a adoptat Proiectul de Lege nr . 483/2016 privind
modificarea Legii Medierii 192/2006320 în cadrul caruia s -au introdus modificări printre care
o modificare care era necesară încă din anul 2014, în urma unei decizii CCR, care a declarat
că ședința obligatorie de informare privind medierea este neconstituțională.

319 https://eur -lex.europa.eu/legal -content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A32012L0029 .
320 Proiectul de Lege nr. 483/2016 privind modificarea Legii Medierii 192/2006 , 26.06.2018.

122 Ședința de mediere nu este obl igatorie pentru declanșarea procesului penal din
anul 2014 . Înainte a deciziiei CCR din anul 2014, Legea medierii dispunea că părțile sunt
obligate să participe la ședința de informare privind avantajele medierii .
Acum, conform deciziei CCR, parlamentar ii au reglementat legea în așa fel
încât ședința de informare privind medierea este opțională.
Dacă înainte, în urma neparticipării părților implicate la ședința obligatorie de
informare privind medierea, cererea de chemare în judecată era respins ă ca ina dmisibil ă
acum , prevederile adoptate în proiectul de medificare și completare a legii medierii se referă
la felul în care părțile vor putea dovedi participarea la ședința opțională de mediere.
Astfel mediatorul care a informat părțile privind medierea va elibera un certificat
de informare în cazul în care părțile au participat la ședința de informare sau va întocmi un
proces verbal în cazul închiderii a procedurii de mediere.
Propunerea prevede că „În cazul în care una dintre părți refuză în scris
particip area la mediere, nu răspunde invitației (…) ori nu se prezintă la data fixată pentru
mediere se întocmește un proces -verbal, care se depune la dosarul instanței și nu constituie
dovadă a încercării de mediere (…)”. Așadar m edierea nu este obligatorie . Judec ătorul poate
recomanda părților să decurgă la mediere și va cere dovad a încerc ării medierii .
Pentru părți nu exist ă nici o sanc țiune dac ă nu depun la dosar dovada încerc ării
soluționării conflictului prin mediere. Instan ța de judecată va cere părților să depun ă dovada
încerc ării medierii, dar dac ă aceștia nu o vor depune, procesul va continua, f ără aplicarea
unei sancțiuni parților. Legea instituie a șadar o obliga ție judec ătorului de a propune părților
să se adreseze unui mediator.
Așadar rezultă c ă medierea r ămâne o procedură voluntară și numai părțile au
puterea să decidă între soluționarea conflictului penal prin mediere sau la instanța de
judecată.
O altă modificare se află într -un articol nou – art. 76 care dispune c ă judecătorul
poate trimit e părțile la o procedură de mediere, în cauzele ce pot face, potrivit legii, obiect
al medierii, și care se află pe rolul primei instanțe de judecată mai mult de 18 luni fără a fi
soluționate, exceptând cauzele în care acestea au încercat soluționarea pri n mediere.
Așadar în cauzele care se află în prima instanță o perioadă mai mare de 18 luni judec ătorul
va trimite p ărțile la mediator pentru a încerca soluționarea conflictului prin mediere .
O altă modificare prevede că acordul de mediere care este verificat de către
avocații părților, de către notar sau de către un avocat sau notar ales de mediator, va deține
titlu executoriu. Modificarile legislative sunt urm ătoarele:

123 La articolul 58 se modific ă alin (2) în așa fel încât legalitatea acordului de
mediere poate fi verificată și atestată de avocații părților sau de către un notar public, în
situația în care părțile au fost asistate pe parcursul procedurii de mediere, de un alt avocat
sau notar public ales de mediator cu acordul părților321.”
Aliniatul (3) al aceluiați articol prevede : acordul de mediere verificat și atestat
de către avocații părților sau de către notarul public este titlu executoriu ..
Așadar s e introduce atestar ea legalit ății acordului de mediere de c ătre avoca ții
părților, notar sau avocat ales de mediator după ce s -a format un acord de mediere. Din
analiza articolului 58 aliniat 2, rezultă 3 proceduri prin care un acord de mediere poate fi
atestat de c ătre avoca ți sau notari.
Prima procedură se referă la cazul în care părțile sunt asistate de avocați, În acest
caz avoca ții părților vor atesta legalitatea acordului de mediere în timp ce toate p ărțile
acordului trebuie s ă fie asistate. P ărțile trebuie s ă fie asistate de avoca ți pe parcursul medierii
și pe parcursul încheierii acordului de mediere , atestarea având loc după încheierea acordului
de mediere.
A doua procedură se referă la cazul în care părțile sunt asistate de un notar în
timpul procesului de mediere și după încheier ea unui acord de mediere între p ărți va atesta
legalitatea acordului.
A treia procedură se referă la cazul în care părțile nu sunt asistate în cadrul
procesului de mediere de avoca ți sau notar, dar mediatorul le poate informa cu privire la
posibilitatea părților de a alege împreun ă un avocat care, la finalul procesului de medier e, să
ateste legalitatea acordului de mediere pentru ca acesta s ă devin ă titlu executoriu.
Consider ăm ca este foarte interesant dac ă aceste prevederi care se referă la
atestarea legalita ții de către avoca ții și notarii prezen ți sau în lipsa acestora precum și
autentificarea acordului de mediere f ără ca toate parțile acordului să fie prezente vor putea
trece examenul privind constitu ționalitatea. Așadar deputații au depus contestație la Curtea
Constituțională, considerând că textul prevederilor adoptate încalcă dreptul cetățenilor la un
proces echitabil.

321 Art. 58 alin. 2 din Legea 196/2006.

124 În data de 18.09.2018 Curtea Constituțională a soluționat sesizarea privind
proiectul de modificare a Legii Medierii stabilind că toate articolele care se referă la ideea
de mediere obligatorie sub orice formă sunt neconstituționale322.
Curtea Constituțională a stabilit că medierea poate fi o procedură recomandată
de judecător în faza cererii de chemare în judecată, dar dacă părțile nu vor încerca medierea
în această etapă, nici una din părți nu va fi sancționată . Articolul 58 alin. 2 care se referea la
caracterul executoriu al acordului de medier e a fost declarat constituțional.
5.13. Remediile procesuale în caz de mediere pe care le poate dispune
procurorul în faza de urmărire penală
Dacă procedura medierii între părți se deschide după începerea urmăririi penale,
urmărirea penală se suspen dă pâna la închiderea procedurii de mediere, dar nu mai mult de
trei luni de la data semnării contractului de mediere.
Procesul penal se va relua din oficiu după primirea procesului verbal, prin care
s-a stabilit că părtile nu s -au împăcat sau la expirarea termenului de 3 luni acordat prin lege
pentru soluționarea conflictului prin mediere.
După înțelegerea între părti, dacă persoana vatamată va insista depunerea unei
noi plângeri prealabile pentru aceasi faptă, procurorul va refuza sesizarea prin ordonanță.
Conform art. 312 (3) din Codul de procedură penală, în cazul derulării medierii,
urmărirea penală se va suspenda323. Procurorul va dispune suspendarea prin ordonanță după
primirea copiei acordului de mediere. Dacă medierea nu s -a încheiat cu succes, sau dacă
medierea s -a încheiat cu succes asupra laturii civile, procurorul va dispune reluarea urmăririi
penale.
Dacă părțile au ajuns la o înțelegere privind latura penală, procurorul va propune
clasarea conform art. 315 Cod. Procedură penală. De asemenea, prin ordonanța de încetare
a urmăririi penale, procurorul se va dispune asupra revocării măsurilor asiguratorii în
vederea executării pedepsei amenzii, confiscării lucrurilor și cheltuielile judiciare.
Când cazul de încetare a urmăririi penal e privește un învinuit arestat, procurorul
se va pronunța pentru punerea în libertate a învinuitului. Dacă în faza de urmărire penală
părțile încheie un acord, acordul de mediere va putea sta la baza unei soluții de renunțare la

322 https://www.juridice.ro/602947/proiectul -de-modificare -a-legii-medierii -se-intoarce -in-parlament -curtea –
constitutionala -a-declarat -ca-neconstitutionale -toate -articolele -care-se-refera -la-medierea -obligatorie.html

323Art. 312 (3) din Codul de procedură penală .

125 urmărire penală atunci când procurorul constată că nu există un interes public în urmărirea
infracțiunii324.
Porivit art. 318 alin. 3 și alin.4, procurorul va putea dispune inculpatului anumite
obligații pentru a fi realizate într -un termen maximal de 9 luni. Este de remarcat faptul că
potrivit art. 318 alin. 3 NCPP , procurorul va impune anumite obligații după „consultarea
inculpatului sau suspectului ".
În doctrină325 s-a afirmat că această consultare trebuie înțeleasă prin prisma
rolului procurorului ca repre zentant al Ministerului Public, de a decide dacă exist ă sau nu
interes public în continuarea urmăririi penale a unei fapte sau a unui făptuitor, interes public
care nu poate face obiectul unei negocieri .
În ziua de 20 ianuarie 2016 , Curtea Constituțională326, a stabilit că dispozițiile
art. 318 din Codul de procedură penală sunt neconstituționale. Curtea a stabilit că
dispozițiile sunt contrare principiului legalității, prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituție,
precum și prevederilor art. 124 alin. (1) împreună cu art. 1 26 alin. (1), potrivit cărora justiția
se înfăptuiește în numele legii și se realizează prin instanțele judecătorești stabilite de lege.
Cu alte cuvinte, Curtea Constitu țională a reținut că, prin dispunerea de către
procuror a unei soluții de renunțare la urmărirea penală, acesta ”înfăptuiește justiția”, în timp
ce procurorul nu are calitatea de instanță de judecată.
Dupa cum observăm, potrivit NCPP, încheierea unui acord de mediere în faza
de urmărire penală nu va putea sta la baza unei soluții de renunț are la urmărire penală de
către procuror.
Totodată, conform art. 478 din NCPP , procurorul și inculpatul pot ajunge la
un acord de recunoaștere a vinovăției . Apreciem , că acordul de recunoaștere a vinovației
conform art. 478 este diferit de recunoa șterea vinov ăției conform conceptului de mediere
penală, deoarece acesta are ca obiect recunoașterea comiterii faptei ,acceptarea încadrării
juridice și include felul, cuantumul pedepsei și forma de executare a acesteia327 .
În doctrină328 s-a susținut că sintagma "acceptarea încadrării juridice " este
incopatibilă cu procesul de negociere între procuror și inculpat deoarece inculpatul este
obligat să accepte încadrarea juridică stabilită de procuror.

324 Art. 318 alin. 1 și alin.2 NCPP.
325 Volonciu N., Noul Cod de procedură penală comentat, Editia a 2 -a, 2015, p. 837.
326 Decizia Curții Constituționale nr. 23/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 240 din 31.3.2016.
327 Art. 479 din Noul Cod de procedură penală.
328 Udroiu M., Procedura Penală, Partea specială, 2014, p. 409.

126 De asemenea, în procedura acordului de recunoaștere a vinovăției, procurorul nu
poate în faza de urmarire penală, să rețină dispozi țiile art. 396 alin. (10) din Codul de
procedură penală, privind reduce rea limitelor de pedeapsă, prevăzute de lege pentru
infracțiunea comisă329.
Menționăm și faptul că conform art. 478 din NCPP, persoana vătamată, partea
civilă sau partea responsabilă civilmente nu pot participa la încheierea unui acord de
recunoaștere a vinovăției.330
5.14. Solu țiile judec ătorului în urma prezent ării unui acord de mediere în
faza de judecat ă
Conform art. 70, alin. (5) din Legea nr. 192/2006 dup ă ce par țile au ajuns la un
acord de mediere, acesta trebuie transmis organului judiciar însoțit de procesul verbal de
închidere a medierii.
Instan ța de judecat ă va verifica acordul de mediere privind urm ătoarele aspecte :
exprimarea consim țământului părților de a participa la mediere, dac ă infrac țiunea pentru care
s-a încheiat acordul de mediere este conform legii (art. 67,alin (1) si alin(2) din Legea
192/2006, d acă s-a asigurat prezen ța unui avocat sau s -a renun țat la servicile unui avocat
(art.52 alin (1) și art. 68 alin (1) din Legea 196/2006, etc.
5.14.1. Solu țiile instan ței de judecat ă în cazul în care aprob ă acordul de
mediere
În cazul în care este vorba de o infractiune urm ăribilă la pl ângerea prealabil ă
sau pretabil ă la împăcare, acordul de mediere depus în faza de camer ă preliminar ă nu
produce efecte juridice. Dupa începerea fazei de judecat ă, cu privire la acțiunea penal ă,
instan ța va ordona încetarea procesului penal , conform art. 16 lit. g NCPP.
În legatur ă cu acțiunea civil ă, art. 25 alin(5) din NCPP prevede c ă acțiunea civil ă
rămâne nesolu ționat ă în timp ce art. 70 alin. (5) din Legea 192/2006 prevede c ă acțiunea
civilă se va solu ționa conform acordului de mediere între p ărti. Iat ă în acest caz exist ă o
necorelare legislativ ă care în opinea noastr ă trebuie rezolvat ă în așa fel inc ât instan ța de
judecat ă să ia în considerare înțelegerea dintre p ărți exprimat ă în acordul d e mediere. Un
argument în sprijinul opiniei noastre îl consider ă faptul c ă art. 70 alin. (5) din Legea
192/2006 prevede c ă mediatorul va comunica instan ței de judecat ă acordul de mediere,
această cerin ța se refer ă la faptul c ă instan ța trebuie s ă ia cont de con ținutul acordului și să-

329 ICCJ Decizia nr. 25/2015 din 17.11.14 pronunțată in Dosarul nr. 10.204/233/2014 .
330 Udroiu M., Codul de procedură panală Comentariu pe articole, ed. a 2 a, p.1910.

127 l valideze. În caz contrar era de ajuns de comunicat instan ței de judecat ă numai procesul
verbal de inche iere al medierii.
În cazul comiterii de celelalte infrac țiuni, instan ța de judecat ă va solu ționa
acțiunea penal ă după procedura penal ă clasic ă, potrivit legii, dar va putea lua în considerare
înțelegerea la care au ajuns p ărțile din acordul de mediere .
Dacă instan ța de judecat ă ajunge la concluzia c ă inculpatul este vinovat, va trebui
să-i aplice acestuia o pedeaps ă. În cadrul procedurii de individualizare a pedepsei instan ța
va lua în considerare comportamentul infractorului dup ă comiterea infrac țiunii și în timpul
procesului penal precum și dorin ța acestuia de reparare a prejudiciului331.
De asemenea conform art, 75, alin.1, lit. d din Noul Cod Penal, instan ța de
judecat ă este obligat ă să rețină ca circumstan ță atenuant ă legal ă repararea prejudiciului în
cursul urm ăririi penale sau al judec ății până la primul termen de judecat ă în cazul în care
făptuitorul nu a beneficiat de acea stă circumstan ță în timp de 5 ani anterior comiterii faptei.
Totodat ă instan ța de judecat ă poate să rețină că circumstan ța atenuant ă judiciar ă "eforturule
depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecin țelor infrac țiunii332". Trebuie
menționat faptul c ă efectul re ținerii circumstan ței atenuante este reducerea în mod
obligatoriu a pedepselor prev ăzute de lege c u o treime333.
De asemenea, instan ța de judecat ă poate dispune în anumite conditii :
– suspendarea condi ționat ă a execut ării pedepsei334.
– renun țarea la aplicarea pedepsei335.
– amânarea aplic ării pedepsei336.
Daca instanta de judecat ă respinge acordul de mediere, procesul penal va
continua conform condi țiilor stabilite de lege. Trebuie de men ționat faptul c ă în cazul în care
din acordul de mediere rezult ă recunoa șterea faptei de c ătre inculpat, acest lucru nu va putea
folosit împotriva sa337.
Depunerea unui acord de mediere în faza solu ționării căii de atac va duce la
desfin țarea hot ărârii primei instan țe și validarea acordului.

331 Conform art. 74 lit.f din Noul Cod Penal
332 Conform art. 75 alin (2) lit.a din Noul Cod Penal.
333 Conform art. 76 din Noul Cod Penal.
334 Art. 91 din Noul Cod Penal.
335 Art. 80 -82 din Noul Cod Penal.
336 Art. 83 -90 din Noul Cod Penal.
337 Conform Art. 53 din Legea 192/2006..

128 5.15. Privire critic ă asupra prevederilor Legii 192/2006 și a Noului Cod penal
În actuala legislație privind medierea penală, se remarcă lipsa unor principii
fundamentale a le justiției restaurative, referitoare la solicitarea părții inculpate de a -și asuma
răspunderea pentru comiterea faptei și să -și ceară scuze victimei fie direct, printr -o întâlnire
cu aceasta, fie indirect printr -un mesaj sau o scrisoare.
De asemenea lipsesc mențiuni privitoare la despăgubiri a persoanei vătămate
de către făptuitor. În actuala legisla ție- Legea 192/2006, deși medierea penală a fost
reglementată, nu s -a pus accentul pe repararea pagubei produse victimei, prin comiterea
infracțiunii, ci în continuare s -au păstrat elementele justiției represive care se bazează pe
pedepsirea făptuitorului, nicidecum pe interesele victimei.
După cum am prezentat anterior, Legea nr. 192/2006 se aplică numai pentru
infracțiuni care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea pârților înlătură
răspunderea penală (art. 67 alin. 1), fapt care reduce în mod semnificativ aplicarea medierii
penale în procesul penal.
Medierea finalizată prin împăcarea pârților, poate avea loc potrivit legii nr.
192/2006 numai pentru infracț iunile pentru care aceasta este permisă de lege . În Legea
196/2006 nu exist ă o reglementare conform c ăreia instan ța de judecat ă este obligat ă să
constate acordul de voin ță a părților c ând ace știa se prezint ă în fața instan ței pentru a valida
acordul de mediere. De asemenea, în Codul de procedur ă penală, nu există prevederi care
să reglementeze suspendarea procesului penal prin voința părților.
După cum am observ at, potrivit NCPP, încheierea unui acord de mediere în faza
de urmărire penală nu va putea sta la baza unei soluții de renunțare la urmărire penală de
către procuror.
Totodată, după cum am precizat , acordul de recunoaștere a vinovației conform
art. 478 este diferit de recunoa șterea vinov ăției conform conceptului de mediere penală,
deoarece acesta are ca obiect recunoașterea comiterii faptei și acceptarea încadrării juridice
pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală și privește felul și cuantumul pedepsei,
precum și forma de execut are a acesteia338.
De asemenea , observăm că în cursul procesului penal, medierea penală este
limitată în timp de cel mult 3 luni și nu există o posibilitate de prelungire a acesteia.

338 Art. 479 din NCPP.

129 În data de 26.10.2017 guvernul a aprobat modificarea articolului 67 din Legea
nr. 192/2006 astfel că medierea se aplică numai în condiția în care autorul recunoaște
fapta în fața organelor judiciare .
În acest context , considerăm c ă aceast ă modificare a legislației nu este în
conformitate cu jurisprudența CEDO în ceea ce privește prezumția de nevinovăție și
dreptul la tăcere a persoanei acuzate. Prezu mția de nevinovăție și dreptul la t ăcere
reprezintă drepturi fundamentale a persoanei acuzate de a nu -și recunoaște vinovăția sau a
depune mărturie împotriva lui însuși. Ca atare , obligația f ăptuitorului de a -și recunoaște
vinovăția pentru a dispune de o procedură de mediere este nelegală având în vedere
consecințele recunoșterii vinovăției în procesul penal clasic.
De asemenea ne punem întrebarea de ce nu este posibilă recunoașterea
vinovăției în fața mediat orului în cazul de desfășurare a procesului penal în timp ce legisla ția
permite recunoașterea vinovăției în cazurile în care procesul penal nu a început ?
Considerăm c ă acest proiect de modificare a legii medierii va duce la situa ția în
care folosirea procedurii de mediere penal ă va scade și mai mult, deoarece f ăptuitorul va
prefera s ă aleag ă procedura de împacare sau procedura retragerii pl ângerii prealabile pentru
care făptuitorul nu trebuie sa -și recunoască vinovăția .
În ziua de astăzi nu exist ă proces de mediere penal ă fară ca făptuitorul s ă nu-și
recunoască vinovăția. Semnarea f ăptuitorul în cadrul acordului de mediere reprezită
recunoașterea vinovăției și asumarea consecițelor faptei comise față de victimă.
În concluzie afirmăm c ă recunoașterea vinovăției trebuie facută în fața
persoanei vătămate , nicidecum în fața organului judiciar.
O altă problemă se referă la faptul că nu există dreptul la împăcare și mediere în
caz de schimbare a încadrării juridice în faza de judecată .
După cum cunoaștem , Codul de procedură penală permite judecătorului
schimbarea încadrării juridice atunci când acesta ajunge la concluzia că o situație de fapt
deține elementele constitutive ale altei infracțiuni decât cea indicată de procuror în
rechizitoriu.
Schimbarea înc adrării juridice339 a faptei este reglementată de art. 386 din Codul
de Procedură Penală .
Articolul reglementează situația care se ref eră la infracțiunile pentru care
retragerea plângerii prealabile sau lipsa ei conduc la încetarea procesului penal. În ace st caz,

339 Art. 386 din Codul de Procedură Penală .

130 instanța de judecată este obligată de a chema persoana vătămată pentru solicita rea punctul ui
de vedere cu privire la introducerea unei plângeri prealabile.
Articolul menționat mai sus nu se referă deloc la situația în care instanța de
judecată schimbă încadrarea juridică într -o faptă penală unde inculpatul are dreptul la
împăcare sau mediere. În opinea noastră , acest lucru exprimă o inegalitate pentru părțile
implicate în aceste cazuri care va conduce în final la prejudicii ale drepturilor proce suale ale
acestora.
Articolul se referă la obligați a instanței de judecată de a discuta noua încadrare
juridică și dreptul inculpatului de a cere amânarea cauzei ori lăsarea cauzei la sfârșitul
ședinței, pentru a avea timp de a pregăti apărarea. Cu toate că schimbarea încadrării juridice
creează noi drepturi și obligații proces uale pentru părți, nu este făcută nici o menționare în
legătură cu dreptul părților la mediator .
De exemplu, în cazul în care noua infracțiune este pretabilă împăcării, inculpat ul
ar avea posibilitatea de a negocia o soluția amiabilă cu persoana vătămată. În urma unui
acord de mediere procesul penal ar înceta dar în cazul acesta intervine o problemă legată de
termenul procesual la care poate avea loc împăcarea sau medierea.
Conf orm art. 159 alin. 3 din Codul Penal , împăcarea și medierea pot avea loc
numai până în momentul citiri i actului de acuzare. De obicei schimbarea încadrării juridice
are loc după citirea actului de sesizare a instanței . Legislația actuală nu permite instanței să
ia act de un acord de mediere sau de o împăcare după citirea actului de sesizare, nici în
situația schimbării încadrării juridice .
În opinea noastră , legiuitorul a omis acest ă situați e creând o inegalitate de
drepturi procesuale între părțil e din procesele în care se dispune trimiterea în judecată
pentru o infracțiune pretabilă împăcării , aces te păr ți având dreptul la o procedură de
împacare sau mediere și părțile din procesele în care în timpul procesului se decide că
infracțiunea lor este p retabilă împăcării , dar aceștia nu au dreptul la împăcare sau mediere
pentru că a trecut momentul citirii actului de sesizare.
Așadar art 386 din Codul de Procedură Penală este incomplet în privința
drepturilor părților din cauzele în care instanța de judecată decide schimbarea încadrării
juridice a faptei la o infracțiun e pretabil ă împăcării , părțile neavând dreptul fundamental
la un mediator.

131 5.16. O.U.G 24/2019340
În Ședința de Guvern din data de 03 aprilie 2019 a fost aprobat proiectul de
Ordonanță de urgență nr. 24/2019, pentru modificarea și completarea Legii nr. 211/2004
privind unele măsuri pentru asigurarea protecției victimelor infracțiunilor, precum și a alt or
acte normative, printre altele, și modificarea prev ederilor din Legea nr. 192/2006 , referitoare
la încheier ea unui acord de mediere în cauzele privind infracțiuni pentru care, potrivit legii,
retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părților înlătu ră răspunderea penală.
Odată cu intrarea în vigoare a O.U.G, alin. (2) al art. 67 din Legea nr. 192/2006
s a modificat stabilind că procedura de mediere se aplică în cazul infracțiunilor pentru care
retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părților î nlătură răspunderea penală, numai în
condiția în care autorul recunoaște fapta în fața organelor judiciare sau, în cazul prevăzut
la art. 69, în fața mediatorului .341.
În acest context, considerăm că această modificare conduce la o analiză privind
recunoașterea vinovăției în fața organului judiciar și recunoașterea vinovăției în fața
mediatorului. Dar, înainte de efectuarea acestei analize, considerăm că este important să
analizăm aspectele generale al e acordului de recunoaștere a vinovăției și particularitățile
acestei instituții .
5.16.1. Originea instituției de recunoaștere a vinovăției
Negocierea vinovăției este specifică sistemelor de common law, sub denumirea
de plea-bargaining . În această procedură specială , autorul unei infracțiuni renunță la dreptul
său la judecată, recunoscându -și vinovăția în schimbul reducerii capetelor de acuzare sau a
diminuării sancțiunii incidente342.
Această procedură a fost aplicată pentru prima dată în cazul Brady c. State lor
Unite ale Americii, în anul 1970 , în cadrul căreia Curtea Supremă de Justiție a susținut că
această procedură prezintă avantaje pentru toate părțile implicate în proces343.

340 O.U.G. nr. 24/2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 211/2004 privind unele măsuri pen tru
asigurarea protecției victimelor infracțiunilor, precum și a altor acte normative printre altele, și modificarea
prevederilor din Legea nr. 192/2006 referitoare la posibilitatea încheierii unui acord de mediere în cauzele
privind infracțiuni pentru car e, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părților înlătură
răspunderea penală.
341 Art. 67 alin (2) din Legea 192/2006 completată cu modificările aduse de O.U.G 24/2009
342 Acker J.R., Brody D.C., Criminal Procedure, A Contemporary Perspective, Jones and Bartlett, Sudbury,
2004, p. 482 .
343 Dervan L. , Bargained Justice – Plea-Bargaining’s Innocense Problem and the Brady Safety -Valve, Utah
Law Review, Vol. 51, p. 60 2012 accesibil la adresa :
https://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?ab stract_id=1664620

132 De asemenea recunoașterea vinovăției este reglementată în Franța ( Comparution
sur reconnaissance préalable de culpabilité )344, Italia ( Applicazione della pena su richiesta
delle parti )345, Germania ( Verständigung im Strafverfahren)346 precum și alte țări.
Această instituție de recunoaștere a vinovăției a fost criticată în ceea ce privește
corectitudinea și echitatea acestei a. Așadar s -a afirmat că acuzatul , primind promisiunea
unor avantaje , este practic determinat să renunțe la susținerea și dovedirea nevi novăției sale ,
lucru contrar dreptului la un proces echitabil347.
O altă critică adusă acestei instit uții se referă la posibilitatea c ă un om nevinovat
să încheie un acord de recunoaștere a vinovăției și să recunoască o faptă pe care nu a comis –
o, nedorind să fie trimis în judecată și să aibă riscul de a primi o pedeapsă mai mare348.

5.16.2. Aspecte de drept comparat privind acordul de recunoaștere a
vinovăției
5.16.2.1.1. S.U.A
Acordul de recunoaștere a vinovăției poate fi încheiat în majoritatea statelor din
America privind orice infracțiune și indiferent de pedeapsă. Procedura poate începe după ce
o personă a fost acuzată. Acordul cu privire la pedeapsă este supus controlului i nstanțelor de
judecată.
Instituția acordului de recunoaștere a vinovăției numit ă “plea bargain” permite
statului să reducă numărul proceselor cu jurați care sunt scumpe , atât pentru stat cât și pentru
părțile implicate.
În majoritatea statelor, procurorul american , pe lângă o reducere de pedeapsă, în
schimbul recunoașterii vinovăției anumitor fapte, procurorul nu -l va trimite în judecată pe
inculpat pentru alte infracțiuni pentru care a fost cercetat. De asemenea , în urma
recunoașterii vinovăției , procurorul va stabili o încadrare juridică mai u șoară în comparație
cu incadrarea juridică stabilită la început . În acela și timp, pot fi impuse inculpatului anumite
condiții , precum asumarea obligației de a depune mărturie împotriva altor coinculpați349.

344 Art. 495 -7- 495-16 Codul de procedură penală francez..
345 Art. 444 – 448 Codul de procedură penală italian
346 Art. 257c Codul de procedură penală german..
347 Pascu M., Manea T., Acordul de recunoaștere a vinovăției , Editura Universul Juridic, București, 2015,
p. 3.
348 Iugan A.V., Acordul de recunoa ștere a vinovăției , Editura Universul Juridic, București, 2015, p.25.
349 Neagu I., Damaschin M. , Tratat de procedură penală. Partea specială, Ed. Universul Juridic, București,
2015, p. 468.

133 5.16.2.1.2. Marea Britanie și Țara Galilor
Negocierea cu privire la recunoașterea vinovăției, are loc între procuror și
avocatul inculpatului, cu scopul de a obține o declarație de vinovăție din partea infractorului.
Spre deosebire de sistemul de drept din SUA, unde instituția acordului de
recunoaștere a vinovăției se aplică și în cazul comiterii unor infracțiuni grave, statele din
Europa au limitat aplicarea acestei instituții la infracțiuni de o gravitate redusă350.
5.16.2.1.3. Italia
Conform cadrului juridic italian , există do uă proceduri cu privire la recunoașterea
vinovăției351:
– procedura aplicării pedepsei la cererea părților . În cadrul acestei proceduri ,
în cazurile infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa cu detenție de maxim 5 ani,
inculpatul va recunoaște vino văția faptelor comise în schimbul unei diminuări a pedepsei .
– procedura de judecată simplificată care pornește la cererea inculpatului și cu privire la
înlocuirea unor proceduri de judecată cu una simplificată și rapidă.
5.16.2.1.4. Franța
În anul 2004 a intrat în vigoare legea cu privire la recunoașterea vinovăției
inculpatului în cazul infracțiunilor pedepsite cu cel mult 5 ani închisoare.
Inculpatul, avocatul acestuia, sau procurorul pot iniția demararea acestei
proceduri, iar recunoaște rea vinovăției se va putea face oral sau în scris în cazuri
excepționale . În această procedură nu există posibilitatea de negociere asupra pedepsei.
Asistența juridică a inculpatului este obligatorie352.
5.16.2.1.5. Romănia
Noțiunea de recunoaștere a vinovăției
Noul Cod de procedură penală, a introdus prin art. 478 – 488, o nouă procedură
specială, denumită „Acordul de recunoaștere a vinovăției”.
Acordul de recunoa ștere a vinovăției reprezintă un acord care se încheie între
procuror și inculpat în faza de urmărire penală, după ce s-a pus în mișcare acțiunea penal ă,
înțelegere supusă aprobării instanței de judecată, prin care inculpatul recunoa ște fapta
comisă ș i acceptă încadrarea juridică pentr u care s -a pus în mi șcare acțiunea penală,

350 Iugan A.V., Acordul de recunoaștere a vinovăției, Editura Universul Juridic, București, 2015, p. 75.
351 Art. 444 – 448 din Codul de procedură penelă italian.
352 Art. 495 din Codul de procedura penală francez.

134 beneficiind în schimb de anumite avantaje privind felul și cuantumul pedepsei, precum și
forma de executare a acesteia353.
5.16.3. Condițiile si limitele încheierii unui acord de recunoa ștere a
vinovăției
Această instituție aduce două categorii de probleme; pe de o parte, există riscul
de încheiere a unui acord între procuror și autor în cazul unor infracțiuni grave, care necesită
un alt răspuns a l statului, pe de altă parte, sunt necesare asigurarea unor garanții care să
prevină încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției a unor persoane nevinovate, care
acceptă recunoașterea vinovăției din motive de necunoaștere a consecințelor juridice a
acestei instituții , din teamă sau ca urmare a unei constrân geri din partea o rganului de poliție.
Scopul acestei instituții este pe de o parte, de a îmbunătății eficacitatea procedurii
penale, economia de resurse în cazurile care se potrivesc la această instituție și concentrarea
instanțelor de judecată pentru solu ționarea cazurilor penale mai complexe și pe de altă parte
asigurarea încheierii a unui acord de recunaștere a vinovăției între procuror și inculpat într-
un mod liber, exprimat de către făptuitor.
Noul Cod de procedură penală stabilește o serie de garanți i și limite pentru
folosirea corectă a acordului de recunoaștere a vinovăției în scopul pentru care a fost creat.
Astfel, în ceea ce prive ște titularii acordului de recunoaștere a vinovăției , s-au
stabilit următoarele condiții:
1. Acordul de recunoaștere a vinovăție i poate fi încheiat de către procuror cu
autorul infracțiunii , după punerea în mi șcare a acțiunii penale împotriva titularului
acordului354. Acordul va include acceptarea de către inculpat a încadrării juridice pentru care
a fost pusă în mi șcare acțiunea penală355 iar în acest caz nu se va mai întocmi rechizitoriu356.
2. Acordul de recunoa ștere a vinovăției va fi încheiat de către procuror numai
în limitele avizului prealabil în scris al procurorului ierarhic superior357.
3. Asistența juridică a inculpatului este obligatorie358, în această procedură,
avocatul inculpatului va semna în mod obligatoriu acordul de recunoa ștere a vinovăției359.
Această cerință are rolul de a asigura manifest area voinței inculpatului într-un
mod liber de a încheia un acord de recunoa ștere a vinovăției, deoarece prin încheierea

353 Art. 478, 481, 483 Codul de procedură penală
354 Art. 478 alin. (1) Codul de procedură penală.
355 Art. 479 Codul de procedură penală.
356 Art. 481 alin. (2) Codul de procedură penală.
357 Art. 478 alin. (4) Codul de procedură penală.
358 Art. 480 alin. (2) teza a II -a Codul de procedură penală.
359 Art. 482 lit. i) Codul de procedură penală.

135 acordului inculpatul renunță la drepturi fundamentale cum ar fi dreptul de a nu se
autoîncrimina și dreptul la un proces contradictoriu.
4. Inculpatul mino r nu poate încheia acord de recunoa ștere a vinovăției , ca o
măsură de protecție a acestuia Conform Codului penal , inculpatului minor se poate aplica o
măsură educativă, privativă sau neprivativă de libertate dar nu o pedeapsă.
5. În cazul în care sunt mai mulți inculpați, încheierea acordului numai de către
unul din ei nu va înfluența prezumți a de nevinovăție în ceea ce -i prive ște pe ceilalți.
6. Acordul de recunoa ștere a vinovăției poate fi încheiat numai în cazul
infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau a închisorii de maxim 7 ani.
7. Din probele administrate în cauză , trebuie să rezulte existența faptei pentru
care s -a pus în miscare acțiunea penală cu privire la vinovăția inculpatului360. Raționalul
acestei condiții constă în faptul că existența unor probe privind fapta comisă de către
făptuitor, înainte de încheierea acordului de recunoa ștere a vinovăției, reprezintă o garanție
că o persoană nevinovată nu va încheia un acord de recunoașter e a vinovăției cu privire la o
faptă care nu a comis -o.
8. Prin acordul de recunoa ștere a vinovăției, inculpatul î și asumă comiterea
faptei , include încadrarea juridică pentru care a fost pusă în mi șcare acțiunea penală printr –
o declarație expresă în aces t sens361.
9. În urma încheierii acordului de recunoa ștere a vinovăției inculpatul va
beneficia în ceea ce priveste felul și cuantumul pedepsei, precum și forma de executare a
acesteia, dar numai în limitele legii.
10. Acordul de recunoaștere a vinovăției va avea o formă în scris și va include
toate obligațiile prevăzute de art. 482 Codul de procedură penală , descrise anterior.
Așadar acordul de recunoațtere a vinovăției este o instituție nouă în s istemul
judiciar român.
Considerăn că modificările art. 67 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 conduc la
necesitatea unor clarificări în ceea ce privește recunoașterea faptei în fața organelor
judiciare și recunoașterea faptei în fața mediatorului.
5.16.4. Recunoașterea faptei în faț a organelor judiciare
În primul rând, considerăm că această modificare a legislației nu este în
conformitate cu jurisprudența CEDO în ceea ce privește prezumția de nevinovăție și
dreptul la tăcere a persoanei acuzate. Prezumția de nevinovăție și dreptul l a tăcere

360 Art. 480 alin. (3) Codul de procedură penală.
361 Art. 482 lit. g) Codul de procedură penală.

136 reprezintă drepturi fundamentale a persoanei acuzate de a nu -și recunoaște vinovăția sau a
depune mărturie împotriva lui însuși. Ca atare, obligația făptuitorului de a -și recunoaște
vinovăția pentru a dispune de o procedură de mediere este nelegal ă având în vedere
consecințele recunoșterii vinovăției în procesul penal clasic.
În cauza Natsvlishvili și Togonidze contra Georgiei362, Curtea Europeană a
Drepturilor Omului a examinat compatibilitatea prevederilor instituției acordului de
recunoaștere a vinovăției cu jurisprudența CEDO privind dreptul la un proces echitabil . În
cadrul acestei hotărâri, pentru prima dată Curtea Europeană a Drepturilor Omului a analizat
în detaliu sistemul de drept procesual care reglementează instituția de recunoaștere a
vinovăției.
Chiar dacă în acest caz, curtea nu a identificat o încălcare a art. 6 alin. 1 privind
dreptul la un proces echitabil și a art. 6 alin. 2 privind dreptul la prezumția de nevinovăție ,
hotărârea este importantă în ceea ce privește stabilirea standardel or necesare în domeniul
acordului de recunoaștere a vinovăției .
Curtea a stabilit că prin acceptarea acordului de recunoaștere a vinovăției
Natsvlishvili a renunțat în mod conștient la dreptul său la un proces penal obișnuit .
Curtea a statuat că acceptarea acordului a fost fără îndoială conștientă și
voluntară. De asemenea s -a stabilit că nu se poate spune că decizia respectivă a rezultat
dintr -o constrângere sau promisiuni false din partea procurorului, dimpotrivă,
recunoașterea vinovăției a fost însoțită de suficient e măsuri de protecție împotriva
posibi lelor abuzuri de proces.
Curtea a constatat că Natsvlishvili a primit acces la materiale din dosar și a fost
reprezentat în mod corespunzător de doi avocați l a alegerea sa care l-au sfătuit pe parcursul
negocierilor cu procuratura. În plus, în fața instanței de judecată care a verificat validitatea
acordului, domnul Natsvlishvili a confirmat că a înțeles pe deplin conținutul acordului și
consecințele juridice ale acestuia și că decizia de a accepta acordul de recuno aștere a
vinovăției nu a fost rezultatul unei intimidări sau promisiuni false363.
Așadar pe cale de consecință, pentru ca acordul de recunoațtere a vinovăției să
fie compatibil cu jurisprudența CEDO privind dreptui la un proces echitabil trebuie
îndeplinite următoarele condiții :

362 CEDO, Natsvlishvili și Togonidze c. Georgiei, Hotărârea din 29 aprilie 2014 accesibilă la adresa :
http://hudoc.echr .coe.int/eng?i=001 -122692
363 Ibidem

137 – acceptarea acordului de recunoaștere a vinovăției trebuie să fie fără îndoială în
mod conștient și voluntar
– acceptarea acordului de vinovăție nu trebuie să fie rezultatul unei constrângeri
sau promisiuni false din partea procurorului.
– recunoașterea vinovăției trebuia să fie însoțită de suficiente măsuri de protecție
împotriva posibilelor abuzuri de proces.
– făptuitorul trebuie să primească acces la materiale le din dosar și să fie
reprezentat în mod corespunzător de avocat pe parcursul negocierilor cu procuratura.
– judecătorul care verifică validitatea acordului, trebuie să asigure că făptuitor ul
a înțeles pe deplin conținutul acordului și consecințele juridice ale acestuia și că decizia de
a accepta acordul de recunoaștere a vinovăției nu a fost rezultatul unei intimidări sau
promisiuni false.
În opinia noastră modificarea art. 67 alin (2)364 nu este clară în ceea ce privește
consecințele recunoașterii vinovăției în fața organelor judiciare cu privire la încadrarea
juridicii a faptei, cuantumul pedepsei etc.
Într-o primă opin ie se poate afirma că recunoașterea faptei în fața organului
judiciar, inainte de a beneficia de o procedură de mediere nu include acceptarea încadrării
juridice a faptei. Potrivit acestei interpretări acest mod de recunoaștere a faptei este contrar
legii privind condițiile de recunoa ștere a vinovăției stabilite în codul procesual penal.
Din punct de vedere a participanților posibili la o mediere penală observăn că
conform O.U.G. 24/2019, în timp ce autorul este obligat să -și recunoască fapta comisă, ca
să poată beneficia de dre ptul la o procedură de mediere, complicele și instigatorul nu sunt
obligați să -și recunoască fapta înainte de a apela la o proce dură de mediere penală.
Considerăm că atâta timp cât conform Codului Penal, autorul, complicele și
instigatorul răspund în aceeași măsură din punct de vedre penal, în afară de sancțiunea penală
diferită care este aplicată în funcție de participarea și circ umstanțele acestora, era normal ca
acești participanți ai procesului penal să dețină în egală măsură de drepturi procesuale care
se referă la înlăturarea răspunderii penale. Această condiție în plus pentru autor, care este
interesat să apeleze la o proced ură penală în vederea obținerii unui acord de mediere
penală, condiție care nu este impusă complicelui sau instigatorului, reprezintă în opinea
noastră o neconstituționalitate.

364 Art. 67 alin (2) din Legea 192/2006

138 Așadar considerăm că modul de exprimare a textului legal este greșit. Autorul
faptei trebiue definit :autor,complice,instigator.
În plus, conform Art. 16 lit. g din Codul de Procedură Penală pentru ca un acord
de mediere să conducă la stingerea acțiunii penale și eliberarea autorului faptei de răspundere
penală, acesta trebuie înch eiat conform condițiilor stabilite în legea medierii. Așadar dacă
un acord de mediere nu este încheiat conform regulilor stabilite de legea medierii, el nu va
fi valabil din punct de vedere procesual penal și fără nici un efect în latura penală a
dosarului .
Considerăm că în acest context, în cazurile posibile, autorul va fi îndrumat de
către avocat să apeleze la procedura de împăcare sau retragerea plângerii prealabile,
pentru că aceste instituții nu sunt supuse condiției de recunoaștere a faptei.
În opinea noastră , recunoaștera faptei trebuie să fie în fața mediatorului,
nicidecum în fața organelor judiciare, înainte de a apela la o mediere, deoarece în
această fază autorul nu știe dacă victima va accepta medierea. Recunoașterea faptei în
acest m oment va conduce la o vulnerabilitate pentru făptuitor și va reprezenta un benificiu
major pentru organul judiciar care obține în acest mod proba cea mai importantă privind
recunoașterea faptei.
5.16.5. Recunoașterea vinovăției în fața mediatorului
Considerăm că recunoașterea faptei în fața mediatorului și a persoanei vătămate
are efecte pozitive asupra părții vătămate și reprezintă un beneficiu pentru aceasta . Această
recunoaștere a faptei în fața mediatorului are o influență semnificativă în procesul de
vindecare a traumei suferite de victimă în urma infracțiunii . De asemenea, susținem că
recunoașterea faptei în fața victimei și exprimarea unui regret va conduce la recuperarea
victimei.
În altă ordine de idei, s -a afirmat că proiectul O.U.G 24/2019, are scopul de a da
expresie Directivei 2012/29/UE de stabilire a unor norme privind drepturile, sprijinirea și
protecția victimelor. Din păcate, după cum vom descrie în continuare, modificările aduse
de O.U.G. 24/2019 stabilesc lucruri opuse.
Directiva 2012/29/UE nu s tabilește nici o condiție cu privire la recunoașterea
faptei de către autor în fața organelor judiciare, înainte de a apela la o procedură de
mediere. Conform directivei, recunoașterea faptei de către autor trebuie facută în cadrul
procedurii de mediere cu scopul de a evita contradicții în legătură cu fapta comisă, care au
potențialul de a dezvolta conflictul dintre autor și victimă. Raționalul este că recunoașterea
faptei și prezentarea scuzelor în cadrul procesului de mediere, pot avea o contribuție

139 semn ificativă la recuperarea victimei. Directiva stabilește că recunoașterea faptei de către
autor nu trebuie să aibă consecințe judiciare defavorabile autorului care dorește să repare
răul produs victimei365.
De asemenea, d acă vom analiza modificările aduse de ordinul de urgență în
comparație cu Decizia 397/2016 a CCR vom observa că aceste modificări sunt
neconstituționale.
În această decizie366 Curtea a stabilit că aplicarea medierii penale se va face
asemanător aplicării instituțiilor de împăcare și retagerea p lângerii prealabile. Însă
modificările aduse în O.U.G 24/2019 stabilesc că pentru a avea dreptul la o mediere penală
a unei infracțiuni, autorul este obligat să recunoască fapta comisă în fața orgenelor judiciare,
în timp ce pentru aceeași faptă, dacă aut orul apelează la o procedură de împăcare sau
retragere a plângerii prealabile, acesta nu trebuie să -și recunoască fapta comisă.
În opinia noastră , această prevedere este neconstituțională. În plus, în timp ce
Directiva 2012/29/UE, are scopul de a încuraja medierea penală, legiuitorul român
descurajează aplicarea medierii penale. În acest mod legiuitorul nu ține cont de drepturile
persoanei vătămate și interesele acesteia ci are grijă de modul de a obține cât mai
simplu, o declarație de recunoaștere a fapte i făptuitorului.
De asemenea Recomandarea 19 (99) a Comitetului de Miniștrii către statele
membre privind medierea penală stabilește că "participarea la o procedură de mediere nu
trebuie folosită ca dovadă a recunoașterii vinovăției în procedurile penale ulterioare ".
În concluzie , obsevăm că în loc ca legiuitorul român să adopte legislația
europeană în mod coerent și să protejeze drepturile și interesele victimelor, acesta este
preocupat de modul în care poate obține ușor recunoașterea faptei pentru a dem onstra
vinovăția inculpatului.
Recunoașterea faptei în fața organului judiciar, prealabil apelării la o
procedură de mediere, împreună cu limitarea medierii penale la momentul procesual al
citirii actului de sesizare al instanței367, conduc la faptul că med ierea penală în România
este aproape interzisă.

365 Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor
norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor crimina lității.
366 Decizia CCR nr. 397 din 15 iunie 2016 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.
67 din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, în interpretarea dată prin
Decizia nr. 9 din 17 aprilie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor
chestiuni de drept în materie penală, și ale art. 16 alin. (1) lit. g) teza finală din Codul de procedură penală.
367 Legea nr. 97/2018 privind unele măsuri de protecție a victime lor infracțiunilor.

140 5.17. Propuneri de îmbunatățire a Legii 192/2006 și a Codului de procedură
penală cu privire la medierea penală
După cum am descris anterior , la începutul capitolului, afirmăm că actuala lege nu
ține cont de propunerile formulate în cadrul raportului de evaluare a programelor experimentale
de justiție restaurativă derulate la București și Craiova.
În primul rând afirmăm, că Legea 192/2006 și Codul de procedură penală trebuie
reglementate în așa fel încât, medierea penală să corespundă justiției restaurative.
Așadar trebuie de pus accent pe repara ția/restaurarea care infractorul poate s ă o
acorde vic timei, c are poate fi materială (restituirea bunurilor, plata unei sume de bani) sau
morală (recunoașterea faptei, regretarea, prezentarea de scuze victimei, prestarea unor munci
în folosul victimei).
După cum am observat anterior, victima poate ob ține de seori aceast ă restaurare în
cadrul unei proceduri de mediere directe, care se desfasoar ă „față în față” între victimă și
infractor sau într-o form ă indirectă, situație în care mediatorul discută separat cu victima și
infractorul , în scopul semnă rii unui a cord de mediere cum se desfasoar ă în Belgia și Austria
sau efectuare a unor discu ții prin scrisori dup ă modelul din Danemarca sau efectuarea de
discu ții prin intermediul unui sistem video -conference dup ă modelul din Olanda.
Apreciem, că medierea penală nu trebuie limitată la infracțiunile urmăribile la
plângerea prealabilă sau pentru care este posibilă împăcarea, ci ar putea fi folosită pentru
soluționarea conflictelor rezultate din săvârșirea oricăror infracțiuni.
Astfel me dierea penal ă ar putea fi folosit ă și în cazul infrac țiunilor pentru care
acțiunea penal ă se pune în mișcare din oficiu, cum ar fi infrac țiunile patrimoniale .
După cum am observat , în Olanda este permisă medierea penal ă și în cazul comiterii
infracțiunilor de vătămare corporală în urma unui accident rutier și ucidere iar în Danemarca
medierea penal ă se poate aplica în cazul infrac țiunilor de abuz sexual .
Susținem c ă medierea penal ă poate fi aplicat ă ca măsură , parte dintr -o sentință
condițională/suspendată sau ca o condiție pentru adoptarea unei sancțiuni mai ușoare.
Totodată susținem că la procedura medierii tr ebuie să se recurgă încă din faza de urmărire
penală.
Susținem că, în actuala leg e a medierii, trebuie introduse prevederi care să prevadă
în mod concret, implicarea în mod semnificativ a organelor de urmărire penală în
procedura medierii.
Astfel propunem , obligarea organului judiciar, de a face o prezentare generală
a avantajelor folo sirii medierii, iar neîndeplinirea acestei obligații să fie sancționată prin

141 nulitatea actelor întocmite în faza de urmărire penală, deoarece susținem că medierea are
același statut ca dreptul la apărare.
De asemenea, trebuie reglementată medierea judici ară. Medierea judiciară se
refer ă la intervenția organului judiciar cum ar fi judecătorul sau a procurorul ui pentru a
îndruma p ărțile să apeleze la o procedur ă de mediere penal ă, a aproba medierea desfășurată
de un terț sau a efectua el însuși medierea.
Participarea procurorului la soluționarea conflictelor prin mijloace alternative
(dispozițiile articolului 63 lit. a) din Legea nr. 304/2004)368. Procurorul , ca reprezentant al
Ministerului Public poate avea un rol de mediator și poate să medieze un caz între infractor
și victimă, prin intermediul căruia delincventul va recunoaște faptele comise, procurorul va
stabili încadrarea juridică a faptei și va impune executarea unei măsuri în schimbul stingerii
acțiunii penale369 ( repar area prejudiciului cauzat, plata unei despăgubiri victimei, executarea
unei munci în folosul comunității etc).
Apreciem ca judec ătorul, în faza de judecat ă poate recomanda p ărților s ă apeleze
la o mediere penal ă, poate să desemneze un mediator (de exemlpu un mediato r care este
cunoscut de ambele p ărți sau poate s ă recomande un judec ător care a ie șit la pensie în func ția
de mediator) sau poate el însu și să fie mediator.
5.18. Propuneri de lege ferendă
1. Solicitarea ca infractorul să -și asume responsabilitatea pentru infracțiunea
comisă și să -și ceară scuze victimei.
2. Introducerea în cadrul legii a unor dispoziții privind despăgubirea persoanei
vătămate.
3. Introducerea unor dispoziții privind reparația – munca în folosul comunității .
4. Întroducerea unor dis poziții privind necesitatea împlic ării comunității în
procesul restaurativ.
5. Introducerea unor dispoziții privind lărgirea spectrului de infracțiuni pretabile
la mediere în afara infracțiunilor care implică plângerea prealabilă.
6. Introducerea unor disp oziții privind asistența socială a victimei și a
infractorului în timpul procedurii de mediere.

368 Mateuț Gh., Tratat de procedură penală, partea generală, vol I, Editura C.H. Beck, București 2007, p. 712 –
713.
369 Mateuț Gh., Tratat, op.cit. , p. 350

142 7. Recurgerea la o mediere penală în faza de urmărire penală . Implicarea
organelor de poliție în procedura de mediere în ceea ce privește informarea și îndrumar ea la
mediere penală.
8. Introducerea unor dispoziții privind participarea procurorului la soluționarea
conflictului prin mediere .
9. Introducerea unor dispoziții privind recomandarea judecătorului a posibilității
de deviere a cazului la un proces de mediere penală și efectuarea unei medieri de c ătre
judecător.
10. Introducerea unui articol în legătură cu posibilitatea efectuării unei proceduri
de mediere pentru toate infracțiunile unde există persoană vătămată . În opinea noastră ,
încheierea unui acord de mediere în aceste condiții trebuie să fie luat în seamă de instanța de
judecată și trebuie să reprezinte o circumstanță atenuantaă legală cu un efect de diminuare a
limitelor pedepsei cu o treime.
În legea actuală, încheierea unui acord de mediere pe latura penal ă pentru
infracțiuni care nu sunt pretabile împăcării sau unde nu este posibilă retragerea plângerii
prealabile, nu este prev ăzut de lege.
Consider ăm că introducerea acordului de mediere penal ă ca element distinct
care po ate fi considerat ca circumstan ță atenuant ă legală sau judiciar ă, în dispozițiile din
Codul de Procedur ă Penal ă ar conduce la soluționarea mai eficace a litigiului penal și
satisfacerea intereselor victimelor.
11. Aplicarea medierii penale, ca practică restaurativă, în cadr ul închisorii
deține multe benificii potențiale. Deținuții vor putea înțelege efectele comportamentului
infracțional asupra victimelor și în același timp pot dezvolta empatie asupra lor. Dialogul
restaurativ va oferi posibilitatea de a repara prejudiciu și la eforturi de reparare a
comportamentului și a relațiilor cu victima,familia și comunitatea .
De asemenea participarea victimelor la proceduri restaurative în închisoare este
benefică. Această procedură are potențialul de a răspunde nevoilor victimelor care, dacă nu
sunt îndeplinite, pot împiedica recuperarea acestora în viitor.
12. Recunoașterea vinovăției infractorului trebuie facută în fața persoanei
vătămate, nicidecum în fața organului judiciar.
13. Introducerea unor dispoziții privind la acordarea dreptul ui la împăcare și
mediere în caz de schimbare a încadrării juridice în faza de judecată.

143 14. Introducerea unor dispoziții privind verificarea gradului de satisfacție a
părților implicate în conflict privind rezultatul obținut .
În propunerile ante rioare am luat în considerare Directiva 2012/29/UE a
Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012, Recomandarea nr. (99) 19
privind medierea în materie penală, Decizia ICCJ nr. 9/2015 precum și dispozitiile Deciziei
Curții Constituționale nr. 397/15.06.2016.
În concluzie apreciem c ă introducerea unor soluții "de lege ferend ă" care să se ocupe
de aceste lacune ale legii privind medierea în materie penală, va contribui la îmbunătățirea
treptată a actului de justiție penală și la implementarea practicilor justiției restaurative, bazate pe
mediere și rezolvare amiabilă a conflictelor penale.

144 6. MEDIEREA PENALĂ ÎN ISRAEL
6.1. Introducere
Medierea a fost instituționalizată în mod formal în Israel în anul 1992, odată cu
modificarea Legii Instanțelor de judecată370 din anul 1984. Astfel, instanța de judecată a
primit autoritatea de a supune litigiile civile la o procedură de mediere sau arbitraj, cu acordul
părților implicate în proces. La scurt timp după aceea, au fost adop tate reglementări
legislative371 cu privire la principiul confidențialității, condițiile și cerințele de formare a
mediatorilor, și taxele medierii.
Înainte de instituționalizarea formală a medierii, a existat o scurtă perioad ă de
experiență în implicarea p rocedurilor de arbitraj și de conciliere iar din anul 1992 a fost
aplicată medierea , ca o procedur ă alternativă reală de soluționare a conflictelor.
Legea israeliană a definit procesul de mediere ca o procedură care are ca scop
obținerea unei "înțelegeri, între păr ți, cu scopul de a ajunge la un acord în favoarea rezolvării
conflictului" iar mediatorul este definit ca un terț care are "rolul de a ajuta părțile să ajungă
la o soluționare în urma unei negocieri libere, fără a avea autoritatea să decidă. "
Secțiunea 79C (e) din Legea instanțelor de judecată autorizează instanța de
judecată să suspende procedura procesului penal după cum consideră necesar, în cazul în
care părțile aleg să apeleze la o procedură de mediere.
În ultimii ani, domeniul soluționă rii conflictelor prin mediere a început să se
dezvolte în cadrul instanțelor civile. În anul 1998, în cadrul instanțelor de judecată s -au
elaborat programe pilot de management de caz, în urma cărora au fost stabilite
departamentele de management de caz (Ma nat). Manat are scopul să îmbunătățească
eficiența instanțelor prin soluționarea cauzelor într -un stadiu incipient, înainte de a ajunge în
fața judecătorului, referindu -se unele cazuri direct la mediere372. Astfel s -a efectuat un pilot
la instanța din Tel-Aviv în cadrul căruia s -au trimis scrisori justițiabililor și avocaților lor,
semnate de către un judecator, explicând esența procesului de mediere și sugerând cazurile
și disputele corespunzătoare.
Mai mult, în multe dintre instanțele de judecată civilă s -a stabilit funcția
judecătorului de management de caz, prin intermediul căreia judecătorul efectua o ședință
preliminară cu părțile în care se analiza posibilitatea de a rezolva conflictul printr -un acord

370 Courts Law (Consolidated Version) -Legea Instantelor de Judecata , 5744 – 1984, S.H. 198, §§79B, 79C
371 Courts Regulations (Mediation), 1993, KT 5539, 1042; Courts Regulation (Mediation), 1996, KT 5766,
1325.
372 http://www.justice.gov.il/En/Pages/default.aspx

145 și se decidea dacă medierea este adecvată cazului re spectiv. În luna martie 2008 s -a efectuat
un pilot de mediere obligatorie, în cazurile civile.
În domeniul penal , în anul 1992, Serviciul de probațiune juvenilă a permis
ofițerilor de probațiune să înceapă să experimenteze medierea victimă – infractor. Medi erea
penală aplicată în cazul minorilor a avut o creștere semnificativă iar în anul 2005 au fost
menționate aproximativ 200 de cazuri dintre care 90 au fost finalizate373.
În anul 2001, Serviciul de probațiune juvenilă a stabilit implementarea pilot a
două variante a conferințelor familiare : una privind construirea alternativelor la detenție
pentru infractorii minori și a doua ca o recomandare pentru instanța de judecată374.
Conferința familiară efectuată în cazul infractoril or minori, este o practică
restaurativă în care nu este necesară recunoașterea vinovăției din partea infractorului și
victima nu participă. Scopul acestei proceduri este de a oferi un plan de arest la domiciliu,
până la ședința de judecată375 care este adu s în fața judecătorului de detenție.
În urma acestui pilot s -a dovedit că aceste conferințe familiare întăresc fami lia,
protejează comunitatea de comiterea unei eventuale infracțiuni și reduce stigmatizarea prin
menținerea infractori lor minori în afara închisorii. În majoritatea cazurilor judecătorii aprobă
planul conferinței familiare și infractorul impreună cu familia reușesc să îndeplinească
planul alternativ pentru detenție.
Conferița familiară, ca o recomandare a instanței de judecată, în mod similar, se
face fără participarea victimei . Ea are loc în etapa de pre -condamnare a procesului penal.
Ofițerul de probațiune, în raportul său către instanța de judecată va prezenta recomandări
pentru tratament, reabilitare și pedeapsă .
O alt ă procedură folosită des eori în Israel și numită "mediere penală " este
procedura de plea bargaining care practic este o negociere de recunoaștere a vinovăției
între procuror și persoana acuzată în schimbul unor avantaje cum ar fi schimbarea încadrării
juridice a faptei și obținerea unei promisiuni din partea procurorului de a cere în instanță
aplicarea unei pedepse mai ușoare. Această procedură desigur nu are nimic în comun cu
medierea penală sau conceptul de justiție restaurativă.

373 Goldstein A., Restorative Practices in Israel: The State of the Field , 19.10.200 6, disponibil la :
http://www.iirp.edu/eforum -archive/4353 -restorative -practices -in-israel -the-state-of-the-field
374 Ibidem
375 Sharvit Y., Grabli S (2001) Conferința victima -infractor : o cale de reconcilere și reducere a crimei în
comunitate . Socie tate și Bunăstare 21(1): 27 –50 (în limba ebraică)

146 6.2. Originea și c adrul juridic al medierii penale în Israel
În Israel nu exist ă o lege a medierii. Medierea penal ă a fost definită în
jurisprudență de către Curtea Supremă din Israel prin hotărârea din 23 aprilie 2014376, ca
fiind „dialogul dintre procuror și acuzat, în prezența unui mediator cu scopul de a ajunge la
un acord de negociere între părți – Plea-Bargaining ". Medierea penală în Israel are la bază
practica judiciară americană denumită „ voluntary settlement conference – conferință
voluntară de soluționare a conflictului "377 axată pe soluționarea pe cale amiabilă a
conflictului penal cu scopul de a înbunătăți actul de justiție penală .
Această procedură se opune modelului de mediere al cărui scop este repararea
pagube lor produse victimei , care este cunoscut și sub numele de „victim offender mediation –
medier ea dintre victimă și infractor ”, definită de către Consiliul Uniunii Europene ca fiind
un "dialog , înainte sau în timpul procesului penal, pentru găsirea u nei soluții între victim ă și
infractor, cu ajutorul unei persoane competente numită – mediator "378. Remarcăm c ă această
formă de mediere penală consideră victima ca fiind o parte integrală a procedurii de medierii
în timp ce în Israel, victima este absentă din procedura medierii penale fiind considerată un
subiect care poate perturba negocierea dintre părți379.
Procedura plea-bargaining s -a dezvoltat în Statele Unite ale Americii din anii
1970380. Ulterior această procedură a fost integrată în Is rael381. Cu timpul această practică
a devenit regula în timp ce procesul penal clasic a devenit excepția.
În zilele de astăzi, procesul penal tradițional devine tot mai rar. În anul 2016, în
Statele Unite, peste 95% din cazurile penale au fost soluționate în afara instanțelor382. În
același an, în Israel, aproximativ 77% din cauzele penale au fost soluționate de o negociere
între procuror și infractor383 deci de o procedură plea -bargaining denumită "mediere penală ".
Soluționarea litigiilor prin mijloace alter native s -a dezvoltat în Statele Unite în
anii 1970 , înfluențând sistemul juridic israelian atât în domeniul civil cât și în domeniul
penal. Așadar medierea penală s -a nascut la începutul anului 2000 c ând a fost aplicată ca

376 Israel, Curtea Supremă, dosar penal, 8417 / 13 Anonim vs Statul Israel, Nevo, 23 aprilie 2014, paragraf. 5
377 Cohen A, Avmen -Muller E, „Judecător pasiv sau judecător activ: propunere pentru o intervenție judiciară
activă în cadrul procedurii de Plea -Bargaining Revista Mishpatim 31 (3), 2001, 745, p. 745 -765, (în limba
ebraică).
378 Art. 1 din Decizia Consiliului U niunii Europene din 15 martie 2001 privind statutul victimelor.
379 Dosar penal 8417/13, paragraf. 9.
380 S.U.A., Curtea Supremă, Brady c. Statele Unite, 397 742 din SUA 1970.
381 Israel, Curtea Supremă, AP. 532 / 71 Bramoski c. Statul Israel, PD 1 vol. 26, pag. 543.
382 Biroul de statistică în domeniul justiției, Departamentul de Justiție al SUA, Federal Justice Statistics,
2016, disponibil la adresa: https: // www.bjs.gov/index.cfm? ty = tp & tid = 23.
383 Ministerul Justiției, Biroul Parchetului, raport pentru a nul 2016, pag. 28, disponibil la adresa : http:
//go.ynet. co.il/pic/ news / misrad_mishpatim_sikum_2016.pdf.

147 proiect pilot în instanțele din orașele Ierusalim384 și Haifa iar apoi a fost extinsă în toate
instanțele districtuale385.
6.3. Desfășurarea medierii penale
După cum am subliniat anterior, medierea penală nu a fost definită de o lege ci
de jurisprudență. Astfel în hotărârea Curții Supreme din 23 martie 2014386 s-a caracterizat
medierea fiind o procedură alăturată procesului penal, o procedură extrajudiciară și
confidențială condusă de un judecător mediator . Acest judecător – mediator este diferit de
judecătorul care va asculta dosarul. Rolul jude cătorului – mediator este de a ajuta părțile să
ajungă la un acord de mediere privind soluționarea cazului prin dialog, pe cale amiabilă. În
cazul în care negocierile eșuează toate actele și deciziile luate în timpul procedurii de
mediere sunt considerate nule în timpul procesului penal clasic.
În literatura de specialitate , un judecător care a participat la proceduri de mediere
penală a subliniat că în timpul procedurii de mediere penală el este un „judecător activ,
implicat în detaliile cazului și respo nsabil de căutarea soluțiilor în vederea soluționării
cazului penal387”. De asemenea judecătorul a afirmat că în cadrul procedurii de mediere
acesta primește și verifică elementele din dosarul penal, poate audia martori, poate întâlni
părțile împreună sau se parat. În cele din urmă, judecătorul a apreciat că în procedura de
mediere penală „părțile și judecătorul au schimbat caracteristicile unui proces penal clasic
combatant acuzator, într -un dialog de cooperare și căutare a soluțiilor , în care punctul
esenți al nu mai este o victorie…388 ”.
În cazul în care medierea se va termina cu succes , dezbaterile vor fi anulate389,
acordul de mediere va fi semnat de procuror și acuzat. Acuzatul va recunoaște vinovăția, și
în așa fel va renunța la desfășurarea procesului penal pentru a beneficia de schimbarea
încadrării juridice a faptei și obținerea unei promisiuni din partea procurorului de a cere în
instanță aplicar ea unei pedepse mai ușoare.
Instanța de judecată are dreptul să respingă acordul de plea -bargaining. În
practică majoritatea acordurilor sunt validate de instanța de judecată, numai în situațiile de
nedreptate clară instanța va interveni.

384 Cohen A., Avmen -Muller E., p.745.
385 Kobo A., „Medierea penală”,Revista Hamishpat, 24, 2017, p. 1 -58, (în limba ebraică)
386 Hotarârea 8417/13, pa ragraf 5.
387 Kobo A., „Medierea penală”,p. 17
388 Ibidem
389 Israel, CS 3036/10 Ahea Neger c. Procurorul de stat, Takdin, 2010.

148 În cadrul proced urii de plea -bargaining, judecător ul- mediator încurajează părțile
în vederea obținerii unui dialog eficace, Judecătorul mediator poate să sugereze soluții
originale cum ar fi reabilitarea infractorului sau implicarea familiilor părților în procedura
de me diere390.
6.4. Victima în procesul de mediere în lumina jurisprudenței
În Israel, pe parcursul procedurii penale persoana vătămată es te protejată de
Legea drepturilor victimelor infracțiuni lor391. Această lege oferă victimelor infracțiunii, pe
toată durata procedurii, dreptul la respect (art. 3 ), dreptul de acces la informații (art. 8 ),
dreptul la apărarea vieții private (art. 7 ) și dreptul la securitate (art. 6 ). De asemenea, art 17
din această lege atribuie dreptu ri speciale victimelor agresiunii de violență sexuală și
violență gravă, care se referă la solicitarea părerii persoanei vătămate în procedura de plea –
bargaining.
Dar, cu toate acestea, victima este pasivă în timpul acestei proceduri. În
jurisprudență392 s-a analizat întrebarea cu privire la rolul și locul victimei în procedura de
mediere penală. Tatăl unui tânăr care a fost ucis de un infractor a întrebat pe judecătorul –
mediator de la Judecătoria din orașul Haifa dacă poate participa la procedura de mediere la
care participă infractorul și procurorul . Judecătorul a refuzat. În urma refuzului, tatăl victimei
a apelat împotriva acestei decizii la Curtea Supremă . Acesta a argumentat apelul pe baza
articolul ui 15 din Legea cu privire la drepturile victim elor infracțiunilor care se referă la
dreptul victimelor de a participa la audieri și articolul 17 cu privire la dreptul victimei de a-
și exprima o opinie privind rezultatul negocierilor.
Judecătorul Curții Supreme, Neal Hendel, a respins aceste argumente afirmând că victima
nu poate participa la ședința de mediere din motivul că m edierea penală nu face parte din
domeniul de aplicare al legii drepturile victimelor infracțiunii . Judecătorul a adăugat că
prezența victimei poate descuraja acuzatul să "dezvălu ie cărțile” , În cele din urmă a susținut
că prezența tatălui victimei poate fi dăunătoare la obiectivitatea unui judecător care trebuie
să rămână neutru și imparțial. Această hotărâre a Curții Supreme este astăzi aplicată de
judecătorii -mediatori care ref uză în majoritatea cazurilor prezența victim ei la procedura de
mediere .

390 Alberstein M, Zimerman N., "Plea-bargaining : Spre rezolvarea conflictelor judiciare”, 32 Ohio, pag. 279 –
294, 2017.
391 Legea cu privire la drepturile victimelor infracțiunilor, din 21 martie 2001 din Israel
392 Hotarârea 8417/13, op. cit.

149 De asemenea, în jurisprudență s-a stabilit că judecătorul unui caz penal nu poate să
folosească elemente ale justiției restaurative în timpul procesului. În cazul următor393 s-a
desfășurat un proces penal în cadrul căruia infractorul a fost acuzat de agresiune și vătămări
corporale produse victimei. La finalul procesului judecătorul a decis să nu condamne
infractorul, însă a cerut infractorului să prezinte scuze victimei. În urma apelului acestei
hotărâri, Curtea Supremă a anulat decizia și a condamnat infractorul394.
Curtea Supremă a afirmat că judecătorul în procesul penal nu deține abilități le
necesare pentru îndeplinirea funcției de mediator . Potrivit judecăto arei Edna Arb el: „….
sistemul nostru de justiție este în esență acuzator și, prin urmare, intervenți a activ ă a
judecătorului în procedură este limitat ă. În plus, un astfel de proces de mediere …. este
probabil să trans mită victimei un mesaj stresant al infracțiunii. 395"
Cu privire la medierea penală s -a afirmat că este o „procedură complex ă bazat ă
pe condiții și criterii care diferă de cele aplicate de legea penală tradițională. De asemenea, s-
a stabilit că trebuie să fie pus ă în aplicare de către oameni înstruiți în acest domeniu 396”.
Așadar prin aceste două hotărâri, Curtea Supremă respinge participarea victimei
la procedura de mediere penală care, după cum s -a stabilit, poate tulbura stabilitatea
procesului penal. De asemenea Curtea Supremă respinge folosirea un or elemente ale justiției
restaurative bazate pe empatie și înțelegerea subiectivă a sentimentelor în timpul procesului
penal.
În doctrină397 s-au criticat aceste hotărâri ale Curții Supreme cu privire la
participarea victimei la procedura de mediere penal ă. Astfel s -a exprimat opinia unor avocați
din Israel care reprezintă victimele infracțiunilor și care nu înțeleg absența victimelor din
procedura de mediere penală. De asemenea s -a adus opinia unui judecător –mediator privind
prezența victimei la procedu ra de mediere care a susținut că : „Victima este o parte integrală
din procesul penal . Ca judecător -mediator, pot asculta victima în același mod cum pot ascult a
mama unui acuzat. Nu am nevoie de o lege specifică pentru a face acest lucru398. "
De asemenea în doctrină s -a afirmat că m edierea penală israeliană are
caracteristici care pot favoriza participarea victimelor:

393 Israel, Judecătoria districtuală Ierusalim, dosar penal 2003 / 06, Statul Israel împotriva Anonimului,
08.09.2008.
394 Israel, Curtea Supremă, Ape l penal 9150 / 08, Statul Israel c. Bitton, 23 6. 2009.
395 Idem, paragraful 8
396 Idem
397 Alberstein M, Williams B.C., "La mediation Penale En Israel”,.Les Cahiers de la Justice, P.509 -520, 2018
disponibil la adresa : https://www.cairn.info/revue -les-cahiers -de-la-justice -2018 -3-page-509.htm.
398 Idem p. 516

150 – Este o practică juridică informală în cadrul căreia judecătorul -mediator nu este
legat de regulile din procedura penală clasică. Astfel judecătorul – mediator a re acces la
dosarul penal , poate pune întrebări și audia orice persoană care poate să aducă elemente noi.
În acest context , judecătorul -mediator este, în principiu, liber pentru a invita victima să
vorbească.
– Este o practică non -adversară în cadrul căreia nu au loc dezbateri contradictorii .
Judecătorul –mediator nu este limitat de reguli obliga torii, po ate ajuta victima să-și exprime
sentimentele într -un mod în care să reducă riscurile de revic timizare a acesteia și re -obținerea
controlului asupra vieții sale. De asemenea s -a subliniat faptul că p rezența victim ei și
intervenția judecătorului pot, de asemenea, încuraja acuzatul să -și asume responsabilitatea
pentru faptele sale399.
– Este o practi că confidențială care poate favoriza dialogul dintre acuzat și
victimă , astfel, acuza tul poate vorbi liber, fără teamă să se autoincrimineze. De asemenea,
în cadrul dialogului cu persoana vătămată, acuzatul va putea să -și ceară iertare și va putea
vorbi cu victima cu privire la repararea răului produs .
În opinia noastră , Israelul trebuie să facă tot posibilul pentru ca victima să fie o
parte integrală a procedurii de mediere penal ă. Modelul de mediere penală folosit în Israel
este similar cu modelul folosit în Italia, dar spre deosebire de Israel , modelul de mediere
penală Italian a integrat victima în procedura de mediere.
Astfel, conform legislației italiene400, instanța penală numește un judecător de
pace care are rolul de conciliere între victimă și infractor. Este vorba de o procedură
informală care se aplică în cazul comiterii unor infracțiuni de gravitate redusă cu scopul de
a oferi o atmosferă de dialog între toate părțile care participă la această procedură. La
sfărșitul procedurii judecătorul p oate decide închiderea dosarului dacă consideră că acuzatul
a reparat paguba suferită de victimă.
În concluzie suntem de părere că legi slația italiană privind medierea penală
trebuie să fie un exemplu pentru Israel pentru integrarea victimei în procedura d e mediere
penală. Un prim pas a fost făcut prin propunerea de îmbunătățire a legii drepturilor victimelor
infracțiunii care a fost depusă la data de 20 noiembrie 2017 în parlamentul israelian cu privire
la participarea victimelor infracțiunilor de abuzuri sexuale și violențe grele la medierea
penală. Cu toate că această propunere încă nu a fost discutată în parlament, depunerea unei

399 Idem, p.517
400 Henham R. Mannozzi G, Victim Participation and Sentencing in England and Italy : A Legal and Policy
Analysis , European Journal of Crime, Criminal Law and Criminal Justice, Vol. 11/ 3, 278 –317, 2003.

151 asemene a propuneri reprezintă o evoluție în direcția găndirii restaurative unde victima
trebuie să fie auzită și luată în cons iderare.
6.5. Instanța comunitară în Israel401
Începând din anul 2012, în Israel a început un proces de examinare a modelului
de Instanță comunitară având ca scop crearea de instrumente pentru a face față fenomenului
criminalității și a problemelor care conduc la comiterea de infracțiuni. Instanța comunitară
face parte din tipurile de "instanțe de soluționare a problemelor" , care sunt instanțele de
primă instanță care încearcă să ofere o soluție la problema delincvenței prin abordarea
problemelor socio -economice în contextul crimei.Ipoteza de bază care stă la baza acestor
instanțe este că o mare parte din infracțiunile săvârșite sunt comise din cauza unor probleme
socio -economice de aceea este necesar să se trateze nu numai infracțiunea în sine, ci și
persoanele c are comit infracțiunea.
Aceste instanțe constituie un cadru juridic -reabilitar care urmărește reducerea
recidivei și acordarea de ajutor inculpațiilor prin personalizarea procedurilor de reabilitare
care sunt o alternativă la pedeapsa cu închisoare.
Insta nța comunitară este un model inovator conceput pentru a oferi o varietate de
instrumente pentru abordarea fenomenului infracțional și a problemelor care conduc la
infracțiuni. Procedura penală în cadrul instanței comunitare este puțin diferită: în cursul
procedurilor, se pune un accent deosebit pe abordarea problemelor de fond care au condus
la infracțiune, reabilitarea acuzatului și integrarea sa în comunitate. Deciziile în procedură
se iau în cooperare și cu acordul părților și sunt preferate pedepsele re abilitare care nu
includ închisoarea.
Modelul se concentrează pe instanțe și pe cooperarea lor cu organele de aplicare
a legii, cu funcționarii din domeniul asistenței sociale și cu reprezentanții comunității.
Modelul a fost adoptat în Israel ca pilot inspirat de un model care a existat de mult în sistemul
juridic american.
Conceptul care stă la baza instanțelor comunitare este că o parte semnificativă a
infracțiunilor penale este comisă pe fondul problemelor socio -economice ale infractorilor.
Aceste pr obleme conduc, în multe cazuri, la recidivism.
Acest model presupune că în scopul prevenirii comiterii a unor infracțiuni
suplimentare nu sunt suficiente pedepsele care sunt acordate de instanță, ci ar trebui să fie

401 A se vedea articolul : Instanța comunitară în Israel disponibil în limba ebraică la adresa :
https://www.justice.gov.il/Units/StateAttorney/About/Community/Pages/CommunityCourt.aspx

152 analizate în același timp problemele ca re stau la baza vieții infractorului care pot conduce la
comiterea infracțiunilor.
Problemele de acest tip necesită implicarea comunității, precum și îngrijirea
multidisciplinară în domeniul bunăstării, sănătății și multe altele. De exemplu, în cazul în
care făptuitorul a comis în mod repetat infracțiuni din cauza situației economice, trebuie să
fie ajutat în găsirea unui loc de muncă, care îi va permite să iasă din greutățile financiare.
Astfel, chiar și atunci când infracțiunile sunt comise pe fondul u nei situații familiare
complexă sau o problemă medicală specifică, trebuie găsită o soluție la aceste probleme, în
scopul de a preveni o recidivă. Instanțele comunitare din Israel au început să funcționeze la
sfârșitul anului 2014, ca parte a unui program pilot care există și astăzi.
Programele de reabilitare din cadrul instanței comunitare oferă o gamă largă de
răspunsuri, cum ar fi completarea educației, dezintoxicarea de alcool și droguri, integrarea
în ocuparea forței de muncă, combaterea sărăciei și d atoriilor și multe altele. Instanța
supraveghează îndeaproape infractorul pentru a elimina fenomenul de delincvență și pentru
a înlocui pedeapsa cu un proces substanțial de reabilitare.
6.5.1. Principiile Instanței comunitare402
1. Combaterea principalelor cauze ale criminalității
Majoritatea infracțiunilor comise de infractori se află în contextul unor dificultăți
economice și dificultăți sociale de diferite tipuri. Prin urmare, instanțele comunitare au
stabilit un scop de a analiza factorii care au condus persoa na la comiterea infracțiunii penale
2. Dezvoltarea de soluții pentru reducerea delincvenței
Instanța comunitară deține multe soluții pentru a soluționa problemele care au
dus la comiterea infracțiunii în credința că va reduce fenomenului infracțional .
3. Cadrul de reabilitare în loc de pedeapsă
Instanța comunitară acordă infractorilor un stimulent prin crearea unui cadru
adecvat pentru a -și schimba comportamentul, însoțit de asistență concentrată pe tot timpul
procesului.
4. Susținerea și însoțirea infrac torului

402 A se vedea articolul Beinish D.Blonter A. Instanța comunitar ă în Israel , 2019 (în limba ebraică)
disponibil la adresa : https://www.gov.il/BlobFolder/dynamiccollectorresultitem/journal05 -art-
19/he/files_mishpat -mafteach -journal_journal05 -art-019.pdf

153 Procedurile judiciare în instanța comunitară cuprind discuții într -o atmosferă de
susținere cu scopul de a însoți infractorii într -o varietate de soluții reabilitare care vor înlocui
pedeapsa cu închisoarea.
5. Soluții sistemice în zonele cu un grad ridicat de criminalitate
În zonele geografice cu un prag destul de ridicat al criminalității, va exista un
efort sistemic semnificativ care va conduce la soluții pe termen lung la nivelul comunității
locale.
6. Pedeapsa educațională și responsabilitat ea pentru comunitate
Infracțiunile la care se concentrează instanțele comunitare sunt infracțiuni care
afectează securitatea personală a locuitorilor, cum ar fi infracțiunile violente, drogurile,
proprietatea, daunele publice și altele. Pedepsele pentru ac estea sunt pedepsele reabilitare și
educaționale, inclusiv reintegrarea infractorilor în comunitatea afectată, consolidând în
același timp responsabilitatea față de comunitate.
7. Cooperarea cu alte organizații
Instanțele comunitare colaborează cu alte org anizații, cum ar fi autoritățile
sociale, organizațiile locale, comitetele comunitare și altele, pentru a duce la eliminarea și
reducerea crimelor .
6.5.2. Direcționarea cauzei către instanța comunitară403
După ce procurorul a introdus actul de acuzare, fiecare part e poate solicita
instanței să transfere cauza la instanța comunitar ă. După cererea de transfer, inculpatul este
chemat de un ofițer de probațiune care întocmește un raport.
În cadrul acesta, ofițerul de probațiune examinează dacă infractorul este potrivit
pentru integrarea în instanța comunitară.
Selectarea dosarelor corespunzătoare pentru instanța comunitară se face în timp
ce se examinează problemele sociale care stau la baza comiterii infracțiunii. Problemele
comune care pot fi adaptate instanței comuni tare sunt problemele de dependență (droguri și
alcool), probleme economice, violență, neglijență și multe altele.
La examinarea caracterului adecvat al cauzei în fața instanței comunitare, se
examinează și gravitatea infracțiunii comise. Cazurile sesizate instanței comunitare sunt cele
care dețin potențialul ca inculpatul să fie condamnat la o pedeapsă cu închisoarea de scurtă
durată.

403 Ibidem

154 Procedura în instanța comunitară este o procedură complexă care impune o
implicare deplină a infractorului în toate aspecte le vieții (familie, ocuparea forței de muncă,
studii etc.). Prin urmare, examinarea efectuată de Serviciul de probațiune examinează
motivația și capacitatea acuzatului de a face față procesului intensiv de reabilitare
comunitate.
Raportul întocmit de ofițerul de probațiune este înaintat instanței printr -o
recomandare, iar consimțământul procuraturii și al avocatului infractorului este necesar
pentru a trimite cauza instanței comunitare.
Înainte de deciderea transferului cauzei, parchetul examinează o l istă de
considerente, în primul rând interesul public de a suspenda procedura penală a inculpatului
și de a impune pedeapsa corespunzătoare pentru faptele comise.
Care este interesul public ? În cazul în care a fost comisă o infracțiune gravă (de
exemplu, o infracțiune de violență) care a cauzat un prejudiciu grav victimei unei infracțiuni
va exista un interes public crescut de a impune condamnarea la închisoare. Parchetul va
obiecta în anumite cazuri să transfere cauza instanței comunitare în lumina intere sului public.
Este important de subliniat faptul că pot exista cazuri în care există un interes public înalt de
a aduce infractorul în fața justiției și de a impune o pedeapsă cu închisoarea, chiar dacă nu
există o victimă a unei infracțiuni care a fost di rect afectată de infracțiune. De exemplu, în
cazurile în care infractorul a recidivat sau a săvârșit o infracțiune care a prejudiciat interesul
public în ansamblul său și nu victima unei infracțiuni specifice.
Pe de altă parte, pot exista cazuri ca un incu lpat care recidivează, și un tratament
intensiv care îl va urma în comunitate l -ar putea scoate din ciclul de criminalitate și ar putea
preveni comiterea altor infracțiuni.
Procuratura examinează fiecare caz, în funcție de circumstanțele sale specifice ș i
de împrejurările inculpatului.
6.5.3. Natura procedurii penale în instața comunitară
Procesul de reabilitare în instanța comunitară include un plan în cinci etape404:
1. Introducerea și construirea programului terapeutic
2. Integrarea și stabilizarea
3. Realizar ea și promovarea programului de reabilitare
4. Etapa conservării schimbării
5. Etapa de separare

404 Ibidem

155 Pentru a trece de la o etapă la următoarea, infractorul este obligat să depună o
cerere motivată în scris către instanța de judecată cu privire la progresul în registrat în acest
proces. Judecătorul va aproba transferul după ce a analizat poziția tuturor părților în proces.
Dacă infractorul va respecta planul de reabilitare, acesta nu poate fi condamnat la închisoare.
Dacă inculpatul nu reușește să efectueze cu succes programul de reabilitare, instanța îl va
condamna.
Procedura implică participarea intensă a inculpatului, care include
supravegherea și controlul instanței și a părților. Pe tot parcursul procedurii există întâlniri
cu personalul comunitar: judecăt orul, apărarea, procuratura, reprezentanții sociali și
reprezentanții comunității. Spre deosebire de procedura penală clasică, procedura este
cooperativă atunci când toate părțile se alătură succesului procesului de reabilitare a
infractorului.
La finaliza rea programului de reabilitare, este programată o dată pentru
susținerea în instanță a argumentului pentru pedeapsă și încheierea procedurii penale.
Pedeapsa inculpatului este derivată. Ca parte a sentinței, dacă inculpatul a
încheiat cu succes procedura d in instanța comunitară, instanța va emite o ordonanță de
verificare a inculpatului pentru o perioadă care va fi stabilită de instanță, de obicei conform
recomandării serviciului de probațiune. În timpul perioadei de verificare serviciul de
probațiune va co ntinua să supravegheze inculpatul și să -l ajute cu cât este necesar .
La finalul procedurii se va face o trecere treptată a infractorului la viața
independentă, inclusiv construirea unui program pentru păstrarea comportamentului obținut
pe parcursul proce durii.
Procesul în instanța comunitară durează între un an și doi ani și nu este potrivit
pentru toți infractorii. Din punct de vedere economic costul deținerii infractorului în
închisoare este mai mare decât reabilitarea acestuia și din punct de vedere moral este mai
corect a încerca reabilitarea și reintegrarea infractorului în societate.
Inculpații care au particip at la procesul din instanța comunitară și -au manifestat
schimbarea semnificativă a vieții lor în urma procedurii afirmând că instanța comunitară a
schimbat atitudinea și percepția lor despre viață.
Uneori reabilitarea nu are succes, dar în opinea405 doamnei Dr. Daniella Beinish,
Directorul Programului Comunitar și de Drept din Israel, oamenii ar trebui să aibă șansa de
a scăpa de ciclul criminalității. Cu toate acestea, modelul existent în instanțele comunitare

405 A se vedea articolul Dok. A., Între crimă și reabilitare – instanțele comunitare din Israel disponibil la
adresa : https://www.dok.co.il/ /התמחות 15690-בין-פשיעה -לשיקום -בתי-המשפט -הקהילתיים -בישראל

156 oferă infractorilor instrumente și viziuni largi pentru a le ajuta să se ocupe de viața lor de zi
cu zi și să le ofere un comportament mai corect.
Dezavantajul aceste proceduri în instanța comunitară este că victima nu
participă la această procedură. În opinea noastră, acest model trebuie îmbunătățit prin
introducerea unei proceduri de mediere victimă -infractor, pentru a oferi o posibilitate reală
și victimei de recuperare morală și fizică, precum și o reparare a prejudiciului produs.
Susținem că numai în acest fel, luand în considerare și victima infracțiunii vom putea obține
un proces just și eficace de soluționare a conflictului.
Concluzii
Așadar cu toate că practicile restaurative au apărut în sistemul penal al Israelului
în urmă cu 25 de ani, în multe privințe, încă se observă un proces de învățare și analizare a
guvernului în aplicarea justiției restaurative și adaptarea la serviciile societății .
Astăzi, medierea în Israel se află în stadiu incipient și inovațiile în cadrul acestei
proceduri, juridice și practice, încă nu este cunoscută. Publicul larg nu este suficient de
conștient de posibilitățile sale, caracteristicile și punctele forte ale acesteia.
Astfel, în timp ce societatea israeliană în ansamblu gândește mai mult în termeni
retributivi decât în cei de restaurare, un număr tot mai mare de persoane au adoptat limba și
spiritul de justiție restaurativă și depun eforturi pentru a aplica practicil e restaurative în
agențiile guvernamentale relevante.
Alte domenii ale dreptului încearcă să învețe din experiența cu infractorii minori
pentru a folosi practici restaurative în viitor în alte domenii ale justiției cum ar introducerea
medierii în dreptul familiar în luna iulie 2016406. Scopul acestei reglementări conform
sectiunii 1 din lege este de a acorda un – „ajutor pentru părinți și copii pentru a soluționa
disputa de familie în mod pașnic, și de a reduce nevoia de litigii, luând în considerare toate
aspectele legate de conflict și b eneficiul fiecarei părți.“ Potrivit legii, o persoană care dorește
să depună un proces referitor la conflictul familial, nu se poate adresa direct instanței de
judecată ci este obligată să depună o cerere de soluționare a litigiului prin mediere ".
De aseme nea susținem că modelul de instanță comunitară în Israel trebuie
îmbunătățit prin introducerea unei proceduri de mediere victimă -infractor, pentru a oferi o
posibilitate reală și victimei de recuperare morală și fizică, precum și o reparare a
prejudiciului produs. Susținem că numai în acest fel, luand în considerare și victima
infracțiunii, vom obține un proces "întreg ", eficace, care ia în consi derare toate părțile.

406 Legea Litigiilor familiale, solu ționare a litigiilor -2016 (în limba ebraic ă)

157 7. PROCEDURA DE MEDIERE – PROCEDURĂ PENALĂ SPECIALĂ
7.1. Introducere
În urma analizării a modului de aplicare a medierii penale în România am
observat mai multe probleme care conduc la realitatea că procedura medierii penale nu poate
fi aplicată.
Prima problemă se referă la faptul că conform jurisprudenței Curții
Constituționale, medierea penală este constitu țională în condițiile în care acordul de mediere
pentru infracțiunile pretabile la împăcare este încheiat pâna la citirea actului de sesizare a
instanței, așadar intervine o condiție de limită de timp , așa cum este prevazută la instituț ia
impăcării.
În urma acestei hotărâri am afirmat că nu înțelegem raționalul deciziei Curții
Constitu ționale care pe deoparte declară constituțional articolul care stabilește că acordul
de mediere este o cauză distinctă față de procedura împăcării iar în a celași timp aplică
acordului de mediere o trăsătură care aparține procedurii de împăcare.
De asemenea am susținut că în timp ce în vechiul Cod Penal împăcarea era
posibilă pe tot parcursul procesului penal , în prezent, această limitare procesuală a medieri i
conduce la blocarea dreptului victimelor de a -și recupera prejudiciul, în urma infracțiunii
comise.
A doua problemă se referă la faptul că conform art. 478 din NCPP, procurorul și
inculpatul pot ajunge la un acord de recunoaștere a vinovăției . Dar, acordul de recunoaștere
a vinovației conform art. 478 este diferit de recunoa șterea vinov ăției conform conceptului
de mediere penală, deoarece acesta are ca obiect recunoașterea comiterii faptei ,acceptarea
încadrării juridice și include felul, cuantumul pedepsei și forma de executare a acesteia .
În doctrină407 s-a susținut că sintagma "acceptarea încadrării juridice " este
incopatibilă cu procesul de negociere între procuror și inculpat , deoarece inculpatul este
obligat să accepte încadrarea juridică stabilită de procuror.
De asemenea, după cum cunoa ștem, conform art. 478 din NCPP, persoana
vătamată, partea civilă sau partea responsabilă civilmente nu pot participa la încheierea
unui aco rd de recunoaștere a vinovăției.408
A treia problemă se referă la intrarea în vigoare a O.U.G 24/2019 , în urma căruia,
alin. (2) al art. 67 din Legea nr. 192/2006 s -a modificat stabilind că procedura de mediere se

407 Udroiu M., Procedura P enală, Partea specială, 2014, p. 409.
408 Udroiu M., Codul de procedură panală Comentariu pe articole, ed. a 2 a, p.1910.

158 aplică în cazul infracțiunilor pentru care retragerea plângerii prealabile sau împăcarea
părților înlătură răspunderea penală, numai în condiția în care autorul recunoaște fapta în
fața organelor judiciare sau, în cazul prevăzut la art. 69, în fața mediato rului.
În concluzie, cu privire la aplicarea medier ii penal e în România am afirmat că
recunoașterea faptei în fața organului judiciar, prealabil apelării la o procedură de
mediere, împreună cu limitarea medierii penale la momentul procesual al citirii actu lui
de sesizare al instanței (Legea 97/2018), conduc la faptul că medierea penală în România
este aproape interzisă.
În urma analizării aplicării medierii penale în Israel am observat că procedura
de mediere penală este de fapt o procedură de plea -bargain ing în cadrul căreia Curtea
Supremă a respins participarea victimei la această procedură. De asemenea Curtea Supremă
a respins folosirea unor elemente ale justiției restaurative bazate pe empatie și înțelegerea
subiectivă a sentimentelor în timpul procedurii .
Așadar în România cu toate că există o lege a medierii, s -au stabilit anumite
condiții și limite care au condus la faptul c ă medierea penală să nu poată fi aplicată .
În Israel , medierea penală nu a fost definită prin lege ci prin jurisprude nță.
"Medierea penală " este de fapt o procedură de plea bargaining care reprezintă o negociere
de recunoaștere a vinovăției între procuror și persoana acuzată în schimbul unor avantaje
cum ar fi schimbarea încadrării juridice a faptei și obținerea unei pr omisiuni din partea
procurorului de a cere în instanță aplicarea unei pedepse mai ușoare.
În urma acestor concluzii considerăm c ă este necesară formarea unei
proceduri de mediere ca procedură penală specială hibridă, care să îmbine între
avantajele procedu rii de plea -bargain și avantajele justiției restaurative, formând astfel
un o procedură care va îmbunătăți actul de justiție .
7.2. Necesitate
În ultimele decenii, rolul judecătorilor s -a schimbat dramatic, majoritatea
cazurilor penale fiind soluționate cu ajutorul negocierii în cadrul procedirii de plea –
bargaining409. Marea majoritate a timpului , judecătorii sunt preocupați de conducerea
cazurilor și încurajarea părților să ajungă la un acord, însă victima nu poate participa la
această p rocedură.
În această situație, susținem că este necesară introducerea unor metode de
soluționare a conflictelor, care sunt utilizate în afara instanțelor de judecată, cum ar fi

409 Galanter M, The Vanishing Trial: An Examination of Trials and Related Matters in Federal and State
Courts, 1 J. EMPIRICAL LEGAL STUD. 459, 2004.

159 medierea, care ar putea avea o influență pozitivă, asupra practicei activități i judiciare în
interiorul instanțelor.
7.3. O procedură penală specială hibridă
În acest mod, soluționarea conflictelor în sala de judecată va fi o procedură
penală specială hibridă, cu alte cuvinte o combinație între autoritatea judiciară și procesele
alternative de soluționare a conflictelor care vor acționa în umbra autorității de stat și în
tensiune cu aceasta410.
După cum am afirmat, la acest moment există înțelegerea că instituțiile de drept
existente nu reușesc să aducă răspunsul cel mai potrivit în soluționarea conflictelor civile și
a litigiilor penale și este necesară o schimbare pentru a îmbunătăți actul de justiție . În acest
context consideră m că trebuie dezvoltate metode noi de soluționare a conflictelor și
formarea de noi roluri pentru judecători în timp ce aceștia își desfășoară activitățile
principale.
În literatura de specialitate din ultimele decenii s -a afirmat și dovedit în mod
repetat că majoritatea litigiilor penale ajung la o procedură de plea -bargaining, fenomen care
a fost numit "vanishing trial " sau "procesul dispărut411". Susținem că în această realitate
crește interesul îmbunătățirii rolului judecătorilor în promovarea soluționări i litigiilor .
După cum cunoaștem, percepția clasică a unui judecător este una neutră ca fiind
un terț autorizat de stat, care decide pe baza cadrului legal formal412. Însă părțile sunt
percepute ca fiind capabile să renunțe sau să reducă strategia competiti vă în favoarea unei
strategii de cooperare , în vederea găsirii unor soluții de soluționare a conflictului.
În opinea noastră acest proces de negociere cu ajutorul unui judecător nu este o
procedură penală obișnuită și diferă de practica judiciară în proce dura penală tradițională.
Susținem că este necesară formarea unei proceduri speciale prin introducerea unor
mecanisme alternative de soluționare a conflictelor, cum ar fi medierea în activitatea
judecătorului care pot influența activitățile judiciare din i nteriorul instanței de judecată.
În cadrul analizării procesului penal , conflictele au efecte emoționale,
economice, medicale și aspecte criminologice care trebuie abordate și pot afecta modul de
intervenție a judecătorului în soluționarea cazului. Susține m că aceste probleme pot fi

410 Alberstein M, Judicial Conflict Resolution (JCR): A New Jurisprudence for an Emerging Judicial Practice
16 C ardozo Journal of Conflict Resolution p, 879 -965 2015 disponibil la adresa
https://ssrn.com/abstract=2629814
411 Galanter M, supra note 401.
412Fuller L., The Forms and Limits of Adjudication, 92 HARV. L. REV. 353 1978

160 rezolvate prin folosirea unui model hibrid care necesită promovarea de către judecător a
unei strategii creative în cadrul negocierii dintre părți.
În cadrul procedurii de soluționare a conflictului , recunoașterea emoțiilor,
intereselor, dorințelor și nevoilor părților sunt elemente semnificative în cadrul procedurii și
judecătorul ar trebui să fie ascultător și empatic cu părțile din instanță pentru a promova
încrederea, încuraja respectarea și soluționarea cazului pe cale ami abilă.
Începând cu anul 1990 s -au dezvoltat în domeniul justiției penale anumite
inovații cum ar fi instanțele de soluționare a conflictelor, proiecte de justiție restaurativă și
jurisprudență terapeutică. Aceste noi modele au fost oferite ca supliment la procedura penală
sau au înlocuit procedurile penale cu scopul de a reduce costurile proceselor penale și
recidiva. În literatura de specialitate acest fenomen s -a numit "justiți a non-adversară”413.
Având în vedere dezvoltarea sistemelor alternative de soluționare a conflictelor
în ultimii ani, susținem că este necesară formarea unei proceduri speciale de soluționare a
conflictului care să implic e introducerea unor aspecte de criminologie, psihologie și
sociologie care vor contribui la recuperarea victimei și reabilitarea infractorului.
Noțiunea de conflict este mai largă decât cea a "disputei”, deoarece include
aspecte care trebuie analizate cum ar fi nevoi umane, interesle părților, stimă de sine și alte
elemente care sunt cruciale pentru soluționarea constructivă a litigiului penal414.
În urma analizei menționate mai sus susținem că această procedur ă penală
specială trebuie să înceapă cu o negociere condusă de judecător în care acesta va păstra
o poz iție externă și va continua cu poziția judecătorului în calitate de mediator, în așa fel
acesta va combina autoritatea cu dorința de a asculta toate părțile, inclusiv, pe persoana
vătămată.
După cum cunoaștem, negocierea reprezintă elementul de comunicare dintre
părți cu scopul de a ajunge la un acord de soluționare a conflictului. În condițiile de
soluționare a conflictelor în cadrul unei proceduri de plea -bargain negocierile au loc între
judecător, procuror și avocatul inculpatului415. În cadrul acestor ne gocieri nu sunt exprimate
interesele sau emoțiile părților. Activitatea judecătorului este orientată către proces și mai
puțin se concentrează pe împuternicirea părților de a conduce propriile lor negocieri, prin
abordarea emoțiilor și a relației.

413 King M, Solution Focused Judging Bench Book 2009, disponibil la adresa :
http://www.aija.org.au/Solution%20Focused%20BB/SFJ%20BB.pdf
414 Burton J., Violence Explained (Manchester: Manchester University Press, 1997.
415 Roberts J., Effe ctive Plea Bargaining Counsel , 122 YALE L.J. 2650 ,2013

161 În opin ea noastră aceste activități de încurajare a părților, include victima , de a-
și exprima emoțiile trăite și interesele pot îmbunătăți negocierea condusă de judecător în
cadrul procedurii de plea -bargain și pot mări șansele de a ajunge la un acord.
Medierea se diferențiază de plea -bargain prin faptul că aceasta reprezintă
negocierea cu ajutorul unui terț, care nu are puterea de a impune o soluție. Medierea penală
este bazată pe o abordare facilitatoare în căutarea intereselor sau nevoilor părților în timp ce
procedura de plea -bargain se bazează pe poziții și drepturi juridice416.
În timp ce medierea penală abordează conflictul și complexitatea acestuia prin
găsirea unei soluții creative care corespunde nevoilor părților implicate, negocierea abordată
de judecăt or în procedura de plea -bargain se concentrează pe probleme de drept și norme
legale. Judecătorii folosesc acest stil îngust de mediere din cauza autorității lor și a lipsei de
înstruire a acestora în forme de mediere penală restaurativă417.
În cadrul unei proceduri de mediere penală rolul autoritar al judecătorului se
întrerupe. Judecătorii trebuie să înțeleagă că rolul acestora este de ajuta părțile să rezolve
conflictele nu numai într -un sens juridic restrâns418.
Medierea penală trebuie efectuată de "judecători de pace " care sunt diferiți de
judecătorii care se vor ocupa de dosar în cazul în care medierea eșuează419. În cadrul medierii
penale judecătorul va putea întâlni părțile în camera judecătorilor și va putea efectua întâlniri
separate cu părți le . Astfel medierea penală privește conflictul în totalitatea sa luând în
considerare emoțiile, interesele și nevoile părților cu scopul de a crea o soluție
constructivă.
Așadar în această procedură penală specială, un p roces de mediere poate fi
inplicat în cadrul procedurii de plea -bargain și astfel alături de autoritatea judecătorilor
vor fi îmbinate elemente de mediere. Este vorba de o procedură specială hibridă care va
conduce la o justiție judiciară restaurativă. În timp ce justiția retributivă se concentrează
pe pedepsirea infractorului, justiția restaurativă se concentrează pe nevoile victimei,
infractorului și a comunității.

416 Riskin L., Understanding Mediators’ Orientations, Strategies and Techniques: A
Grid for the Perplexed, 1 HARV, NEGOT. L. REV. 7 ,1996
417 Robinson P., Adding Judicial Mediation to the Debate about Jud ges Attempting to Settle Cases Assigned
for them for Trial, 2006
418 EUROPEAN ASSOCIATION OF JUDGES FOR MEDIATION, disponibil la a dresa :
http://www.gemme.eu/en .
419 Cooter R., Bargaining in the shadow of the law: A testable model of Strategic behaivor 1982.

162 Aceasta este o procedură în care toate părțile afectate de comiterea unei
infracțiuni au o portunitatea de a discuta despre cum au fost afectați de comiterea infracțiunii
și să decidă ce ar trebui făcut pentru repararea răului produs420.
În opinea noastră, introducerea elementelor de justiție restaurativă în cadrul
procedurii de plea -bargain din justiția penală clasică, va conduce la crearea unui sistem
de procedură penală mai pluralist421. Acest ă procedură penală specială , luând în
considerare în același timp exprimarea emoțiilor și nevoilor părților alături de aspectele
juridice ale conflictului v a conduce la o soluționare constructivă a conflictului dinte părți.
În unele cazuri , comiterea infracțiunilor se datorează unor probleme sociale,
economice sau chiar medicale a infractorilor lucru care necesită o abordare mult mai
complexă pentru soluționarea acestora 422.
În opinea noastră în această procedură penală specială hibridă, rolu l
judecătorului nu trebuie să se rezume numai la aprobarea negocierii dintre părți, ca în
cazul procedurii de plea -bargain ci rolul acestuia este de a ajunge la o soluție
constructivă a probemelor părților implicate care va oferi o nouă perspectivă pentru
a face față criminalității și evitarea recidivei423.

420 Braithwaite J, Restorative Justice & Responsive Regulation, Oxford University Press, 2002 p. 212 .
421 Rosenberg H.& Gal T., Restorative Criminal Justice , 34 CARDOZO L. REV.
2313 ,2013
422 Bibas S., Regulating the Plea -Bargaining Market: From Caveat Emptor to Consumer
Protection, 99 CALIF. L. REV. 1117 ,2011
423 Alberstein M. supra note 411.

163 8. MODEL DE MEDIERE PENALĂ PROPUS
8.1. Necesitate
În urma analizei detailate efectuate în aceast ă lucrare , începând de la izvoarele
medierii penale, analizarea actelor normative relevante la nivel național și interna țional, tratatele
din domeniu, recomand ările Uniunii Europene, prevederile publicate în codurile penale ale
țărilor analizate, analizarea doctrinei și jurispruden ței, am ajuns la concluzia c ă este necesar ă
o elaborare a unui model de mediere penal ă eficient pentru a îmbun ătăți actul de justi ție
penal ă. De asemenea au fost luate în considerare Conven ția European ă a Drepturilor Omului și
jurispruden ța Cur ții Europene a Drepturilor Omului care reprezint ă baza în elaborarea
modelului de mediere penal ă propus , în vedera asigur ării unui proces de mediere penală
echitabil.
În centrul g ândirii care a dus la cercetarea interdisciplinar ă efectuat ă și care a condus
în final la elaborarea modelului de mediere penal ă s-a aflat OMUL ca FIIN ȚĂ UMAN Ă.
Indiferent de rolul pe care îl are acesta în cadrul unui proces de mediere penal ă : învinuit,
inculpat, condamnat, victim ă sau persoana vatamat ă, ființa umana reprezintă baza și centrul
la elaborarea acestui model având în vedere interesele, dorin țele și limitele ei. Am considerat
că numai în acest fel modelul de mediere penală propus poate deveni o alternativ ă reală a
procesului penal pentru anumite infracțiuni .
În func ție de rela ția pe care medierea penal ă o formeaz ă cu procesul penal clasic424
am efectuat următoarea distinc ție: ( A se vedea Diagrama nr. 1) .
8.2. Medierea penal ă ca parte integrală a procedurii penale
În acest caz , organul de urm ărire penal ă sau instan ța de judecat ă va trimite cazul la
un mediator. Rezultatul procesului de mediere va produce următoarele efecte asupra procesului
penal : încetarea urm ăririi penale sau judec ătorul lu ând cont de acordul de mediere , va dispune
infractorului o sanc țiune alternativ ă (amenda , munca în folosul comunit ății), ca parte a sentin ței.
În faza de urm ărire penal ă, dacă infractorul i și recunoa ște vinova ția, iși asum ă
răspunderea asupra faptei comise și ofer ă despagubiri persoanei v ătămate, procurorul va putea
înceta urm ărirea penal ă și închide cazul.
În faza de judecat ă, închiderea unui acord de mediere între părți, va produce
efecte diferite asupra procesului penal : dispunerea unei sancțiuni alternativ e (amenda, munca
în folosul comunit ății), ca parte a sentin ței, sau în anumite cazuri, suspendarea sentin ței,
înlocuirea sentin ței sau reducerea sentin ței.

424 Groenhuijsen M., supra note 169.

164 8.3. Medierea penal ă ca alternativ ă la procedura penal ă
În acest caz, deobicei c ând cazul este la începutul procedurii penal e, este vorba de o
deviere complet ă a procedurii penal e clasice la medierea penal ă. Închiderea unui acord de
mediere va exclude reintrarea cazului în procedurile penale.
8.4. Medierea penal ă ca supliment a proceduii penale
În acest caz ne referim la introducerea unor m ăsuri complementare , după
pronun țarea sentin ței, în penetinciar .
8.5. Model de mediere penal ă propus
8.5.1. Medierea penal ă – context general
Medierea, este definită ca ”intervenția în negociere sau într -un conflict a unei a treia
părți, acceptată de părți , care nu are putere de decizie administrativă, dar care asistă părțile să
ajungă în mod voluntar la un aranjament reciproc acceptat cu privire la aspectele aflate în
dispută. Suplimentar abordării aspectelor de conținut, medierea poate de asemenea contribui la
stabilirea sau consolidarea relațiilor dintre părți , bazate pe încredere și respect, sau la finalizarea
unei relații între părți, într -o manieră care să minimizeze costurile și impactul psihologic negativ
asupra lor425.”
8.5.2. Rațional
Medierea este un proces structurat care are ca scop ajungerea p ărților la o de cizie cu
privire la obiectul litigiului , și rezolvarea conflictul ui. Astfel, m edierea este orientată spre
formularea unui acord de către părțile din conflict, a unei înțelegeri cu privire la aspectele ce fac
obiectul litigiului .
Procesul de m ediere penal ă va incepe cu identificarea și conștientizarea intereselor
reale ale părților din conflict , mediatorul av ând scopul de a facilita comunicarea și negocierea
părților, în vederea form ării unei solu ții a litigiului.
Desf ășurarea procesului de mediere penal ă va fi adaptat ă nevoilor p ărților în ceea
ce prive ște locul și zilele de desf ășurare a întălnirilor precum și durata lor. În final , vom ob ține
o procedur ă de soluționare rapid ă a litigiului.
Faptul că soluționarea litigiului este acceptat ă de către p ărti, asigură șanse mari de
punere în practică a soluției , decât în cazul impunerii unei solu ții printr -o hotărâre a unei instanțe
judecatoresti .

425 Moore C. W. supra note 106.

165 În conformitate cu Recomandar ea nr. R. (99) 19426 cu privire la mediere a în cazuri le
penale , susținem că legisla ția intern ă a statului trebuie s ă prevad ă următoarele principii ale
medierii penale :
– legislația intern ă a statului trebuie să permit ă folosirea medierii în cazurile penale ;
– legisla ția trebuie să includ ă directive cu privire la folosirea medierii în cazuri penale .
– în cadrul procedurii de mediere părțile trebuie să aibă dreptul la asistență juridică
traducere/interpretare.
-minorii trebuie să aibă dreptul la asistență parentală ;
– decizia de a trimit e un caz la mediere și evaluarea rezultatelor procedurii de mediere,
trebuie luată de autoritățile justiției penale ;
– înainte de a aproba participarea la procesul de mediere , părțile trebuie informate în
legătură cu drepturile pe care le dețin în procesului de mediere ;
– victima și infractorul nu trebuie s ă fie convin și să accepte medierea.
– minorilor care particip ă la medierea penal ă li se vor aplica reglement ările legale care se
aplic ă în timpul particip ării minorilor la procedura penal ă clasic ă.
– în cazul când una dintre p ărți nu este capabil ă să înțeleag ă semnifica ția medierii penale,
medierea penal ă nu va putea fi aplicat ă.
– participarea la un proces de mediere penal ă nu va fi folosit ă împotriva f ăptuitorului în
procedurile viitoare, în ceea ce privește recunoașterea vinovăției ;
– înainte de trimiterea unui caz la mediere penal ă trebuie lua ți în eviden ță factori cum ar fi
vârsta, capacitatea intelectuală a părților.
– hotărârea de a trimite un caz penal la mediere trebuie însoțită de o limită de timp în care
autoritățile vor fi informate în legătură cu procedura de mediere ;
– achitările bazate pe acorduri de mediere penal ă trebuie să aibă valoare echivalentă cu
hotărârile instanțelor de judecată și trebuie să excludă urmărirea pentru aceleași fapte (ne
bis in idem) .
8.5.3. Mediatorul – condi ții și limite
Mediatorul este “o persoană care nu este direct implicată în dispută427”.Rolul
mediatorului este de a ajuta părțile implicate “să construiască o relație orientată către rezolvarea

426 Recomandarea nr. (99) 19 privind medierea în materie penală adoptată de Comitetului Miniștrilor în 15
sept.1999, la a 679 -a reuniune a delegaților miniștrilor și Opinia nr. 6 (2004) cu privire la judecarea echitabilă
și într -un termen rezonabil și rolul judecătorilor în procese având în vedere mijloacele alternative de
soluționare a litigiilor disponibile la www.coe.int/ccje
427 Ibidem

166 problemelor”. Așadar, m ediatorul “nu are putere de decizie, nu poate obliga părțile să rezolve
conflictul dintre ele într -un anumit mod și nu poate să pună în executare decizia părților428.”
Susținem că în cadrul modelului propus , rolul de mediator poate fi efectuat de
următoarele func ții:
– Mediator profesionist
– Judecător de pace
– Procuror
– Ofițer de probațiune
În Codul European de Conduită al Mediatorilor429, sunt stabilite condiții minime de
pregătire ale mediatorului în stabilirea întâlniri lor cu părțile, principiile care stau la baza
medierii , respectiv neutralitate a, imparțialitate a, confidențialitate a și liberului consi mțământ al
părților, toate acestea pentru a asigura autonomia de a c ăpăta decizia fina lă în vederea
soluț ionării conflictului.
Acest Cod prevede de asemenea , obligați a etică a mediatorului de a fi orientat către
eficiență și eficacitate, în timpul procesului de mediere penal ă. Astfel, mediatorul are obligația
să refuze primirea unui caz dacă nu are cunoștințe necesare în domeniu.
Succesul procesului de mediere este bazat pe încrederea pe care părțile o acordă
mediatorului, ca persoană specializată să rezolve litigiu. Aceast ă încredere în mediator este
bazat ă pe calitatea serviciilor acordat ă de acesta, de aceea consider ăm că este necesar asigurarea
un standard minim de calitate a serviciilor acordate de mediator privind respectarea principiilor
medierii și corectitudinea.
Ținând cont de exigen țele pe care le implic ă activitatea mediatorului cu victima și
infractorul , suntem de p ărere c ă mediatorul trebuie s ă aibă cunoștințe privind sistemul de drept
penal și efectele acordului de mediere asupra acțiunii penale.
8.5.4. Rolul avocatului în procedura de mediere penal ă
Medierea penal ă implic ă participarea p ărților din conflict. Participarea avocatului în
procedura de mediere nu este obligatorie. Obliga ția legal ă a mediatorului este de a lua
legatur ă cu părțile din conflict și nu cu avoca ții acestora. Participarea avocatului la un proces
de mediere este diferit ă de participarea avocatului la un proces judiciar civil sau penal.
În principiu , consider ăm că avocatul poate stimula medierea . Astfel, avocatul poate
informa p ărțile privind medierea penal ă și poate efectua o compara ție între medierea penal ă

428 Idem, p. 17
429 European Code of Conduct for Mediators, disponibil la adresa :
http://ec.europa.eu/penaljustice/adr/adr_ec_code_conduct_en.pdf

167 și procesul penal clasic , cu referire la modul de desf ășurare a procedurilor, și solu țiile
posibile la care p ărțile po t ajunge în fiecare procedur ă. Avocatul poate încuraja partea pe
care o asist ă în sensul ob ținerii unei negocie ri active cu scopul de a ajunge la un acord.
În cadrul unui proces de mediere penal ă, avocatul poate explica p ărților precum c ă
în cadrul unei medieri penale conflictul se poate rezolva într-un timp mai scurt și solu ția de
rezolvare a conflictului este aleas ă de părțile aflate în conflict.
De asemen ea, în cadrul medierii penale avocatul are aceea și obliga ție pe care o are
în instan ța de judecat ă – protejarea drepturilor și îndrumarea p ărții în sensul ap ărării și
obținerii intereselor sale.
Numai p ărțile implicate în conflict pot participa la analizarea și găsirea unei solu ții a
situa ției conflictuale. În cazul în care o parte din conflict dore ște să fie reprezentat ă de
avocat , considerăm că acesta trebuie s ă dea avocatului o procur ă special ă în ace st sens
deoarece contractul de asisten ță juridic ă dintre avocat și partea respectiv ă nu ofer ă
avocatului dreptul de a reprezenta partea într-un proces de mediere .
În data de 27.06.2018 a fost publicat Ghidul european de mediere pentru avocați430în
cadrul căruia este definită medierea și rolul avocatului în procesul de mediere.
Potrivit documentului, medierea poate fi folosito are avocatului pentru că acordă
acestuia posibilitatea de a înțelege interesul clientului său față de interesele părții adverse.
Se m enționează caracterul voluntar al medierii, procedura fiind aleasă numai de către client
fără vreo sancțiune. De asemenea , clientul avocatului poate să părăsească procesul de
mediere fără ca acest lucru să aibă vreo consecință.
Medierea este o procedură bazată pe negocieri cu ajutorul unui dialog echilibrat și nu
pe confruntarea punctelor de vedere ale părților . Medierea nu trebuie să verifice cine are
dreptate și cine nu, ci se bazează pe înțelegerea conflictului și găsirea soluțiilor posibile care
au pot ențialul de a rezolva conflictul .
Ghidul precizează că avocatul trebuie să acorde clientul ui următorele informații :
– medierea este o procedură voluntară;
– documente care trebuie semnate la începutul procesului de medier e;

430 EUROPEAN COMMISSION FOR THE EFFICIENCY OF JUSTICE, Guide to Mediation for Lawyers,
27 June 2018

168 – medierea este o procedură confidențial ă;
– onorariile mediatorului ;
– durata procesului mediere ;
– modul de validitate al acordului de mediere ;
– executarea acordurilor rezultate din procesul de mediere ;
Documentul se referă de asemenea la înformațiile pe care trebuie să verifice avocatul înainte
de alegerea mediatorului :
– care este profesia de origine a mediatorului;
– Codul de conduită;
– Dacă mediatorul deține o asigurare profesională;
– Acreditarea profesională a mediator ului;
– Dezvoltarea profesională a mediatorului;
– Experiența sa în cazuri similare ;
– Primirea de r ecomandări privind persoana mediatorului ;
Ghidul susține că în cazul în care un avocat reprezintă un client care nu este prezent
în procesul de mediere , avocatul trebuie să dețină informații despre situația de fapt și în
legătură cu dorințele, nevoile și preferințele clientului. Mediatorul poate solicita o
împuternicire scrisă dată de client avocatului său în care să se precizeze limitele sau direcțiile
de negociere ale avocatului . De asemenea, potr ivit ghidului, a vocatul are un rol foarte
important la redac tarea acordului de mediere pentru c ă acesta să fie în conformitate cu legea
și cu interesul clientului. Se recomandă ca m ediatorul să lase în sarcina avocaților părților
redactarea acordului de m ediere.
8.5.5. Principiile medierii penale conform modelului propus
Medierea penal ă, ca metodă alternativ ă de soluționare a litigiului penal , va deține
următoarele principi i431:
– Medierea penal ă trebuie să fie disponibilă în toate etapele procesului penal .
– mediatorul va conduce procesul de mediere în mod neutru și imparțial , nefiind în
conflict de interese cu părțile, sau cu obiectul litigiului ;

431 Conform Recomand ării nr. R. 19 (99) supra note 427.

169 – mediatorul va pastra confidențialitatea tuturor aspectelor de care ia cunoștință cu
referi re la părți precum și la subiectul litigiului ;
– mediatorul va respecta autodeterminarea părților, asigur ând respectarea urm ătoarel or
condi ții: părțile recurg voluntar la mediere și nu sunt constrânse să accepte, să
continue sau să termine procesul de mediere ; părțile stabilesc împreun ă soluția
conflictului far ă să le fie impuse condi ții, decid în mod liber participarea la procesul
de mediere, și persoana care va media litigiul, mediatorul va urm ări ca solu ția părților
să fie legală și echitabilă.
Liberul consim țământ al p ărților care recurg la mediere
Afirmăm că n egocierea p ărților în cadrul procesului de mediere va fi posibil ă numai
în condi țiile în care părțile își exprimă consimțământul liber de a participa la o negociere cu
scopul de a ajunge împreună la cea mai bună soluție de rezolvare a litigiului.
Mediatorul va conduce medierea dintre părți fără să exercite nici un fel de
constrângere asupra lor .
La începutul fiecărei întâlniri cu părțile, mediatorul va informa p ărțile privind modul
de desfa șurare al procedur ii de medi ere, regulile minime de conduită pe care părțile se angajează
să le respecte, rolul p ărților în procesul de mediere și consecințele semnării unui acord de
mediere432.
Confiden țialitatea informa țiilor în procesul de mediere
Mediatorul este obligat să asigure confidențialitatea privind identitatea părților și a
informațiilor referitoare în timpul procesului de mediere . Aceast ă obliga ție începe din perioada
de pregătire a procesului de medier e, când mediatorul va lua contact cu fiecare parte .
Susțin em că u rmătorele cazuri sunt excep ții de la principiul de confiden țialitate :
-în cazul procesului de mediere mediatorul ia cunostin ță de informa ții care pot pune
în pericol o persoan ă minor ă. Considerăm că în acest caz mediatorul este obligat s ă
anun țe autoritatea specific ă relevant ă după caz.
– în cazul procesului de mediere medi atorul ia c unostin ță de fapte penale care pun în
pericol ordinea public ă.
– în cazul în care pe parcursul procesului de mediere apare o situa ție în care este
obligat să încalce obligația de confidențialitate, mediatorul nu va mai putea continua
medierea, indiferent de atitudinea părților.

432 Ibidem

170 – de obicei mediatorul nu poate fi martor, dar dac ă situa ția impune ca mediatorul s ă
fie audiat ca martor în legatur ă cu anumite aspecte privind p ărțile, nu va mai putea
continua procesul de mediere.
Neutralitatea și impar țialitatea medi atorului
Prin acceptarea medierii unui caz, mediatorul are obligația să conducă procedura de
mediere în mod neutru și imparțial, oferindu -le astfel părților circumstanțe favorabile
egale în ce ea ce privește soluționarea litigiului .
Mediatorul are obligația să informeze părțile cu privire la orice situație care poate să
producă un conflict de interese cu una sau cu ambele părți, sau cu obiectul litigiului . Dacă există
orice motive care pot afect a neutralitatea și imparțialitatea, mediatorul are obligația să refuze
preluarea cazului.
8.5.6. Poziția victimei în timpul procesului de mediere penală
Conform, Recomand ării Nr. 85(11) a Comitetului de Miniștri i a Consiliului Europei
către statele membre , cu privire la poziția victimei în procedura penală, sistemul de justiție
trebuie să protejeze interesele și necesitățile victimei în vederea încrederii victimei în sistemul
de jusție penală și încurajarea acesteia de a coopera în calitate de martor. Astfel, considerăm că
în cadrul procesului de mediere penal ă trebuie s ă ținem cont de prejudiciile fizice, materiale și
sociale suportate de victim ă în urma comiterii infracțiunii pentru a satisface necesitățile acesteia
în aceste domenii .
Astfel, modelul de mediere propus de ține urm ătoarele cerințe :433
La etapa în care e ste implicat organul de poliție :
– Organul de poli ție va oferi victimei informa ții privind posibilitatea de a ob ține
asisten ță juridic ă în legatur ă cu repararea prejudiciului de către făptuitor.
– Organul de poli ție va oferi victimei informa ții privind ancheta efectuat ă în urma
comiterii infractiunii.
– Organul de poli ție va specifica în fiecare raport prezentat organilor de urm ărire penal ă
prejudiciile suportate de victimă.
La etapa urmăririi penale :
– Înainte de luarea unei decizii cu privire la urmărire a penal ă se vor lua în considerare
chestiuni cu privire la repararea prejudiciului precum și efortul depus de c ătre
făptuitor pentru repararea prejudiciului .
– Organul de urm ărire penal ă trebuie să inform eze victima în legatură cu decizia
definitivă cu privire la urmărire a penală .

433 Conform Recomandar ii Nr. 85(11) adoptată de Comitetul de Miniștrii.

171 – victima va avea dreptul de a cere unei autorități competente revederea decizi ei de
clasare a cazului.
– procurorul poate să aibă rol de mediator .
– În raport de infrac țiunea comis ă asupra victimei, organul de urm ărire penal ă trebuie
să țină cont de protej area victimei de orice publicitate care ar putea avea efect asupra
vieții sale private.
În instan ța de judecată :
– Instan ța de judecat ă va informa victima cu privire la posibilitatea de a beneficia de
asistent ă juridic ă.
– judecătorul trebuie s ă dețină capacitatea de a dispune mediatorul, de a coordona
și controla activitatea acestuia
– Victima va fi informat ă cu privire la posibilitatea de a obține restituirea și repararea
în cadrul procesului penal .
– Instan ța de judecat ă va putea dispune repararea prejud iciului.
– Repararea prejudiciului va costitui o pedeapsă și acest lucru trebuie să fie prevăzut
de lege;
– Instan ța de judecat ă va primi un raport privind daunele suportate de victim ă pentru ca
aceasta s ă poată lua cont c ând va stabili tipul pedepsei. De asemenea instan ța va ține
cont de necesitatea repar ării prejudiciului și dorin ța infractorului de reparare, sau orice
efort sincer al acestuia în acest sens.
8.5.7. Func ționarea justi ției penale în rela ție cu medierea penal ă
Susținem că întruc ât ambele institi ții se afl ă într-o rela ție de interdepen dență,
acestea trebuie privite împreun ă deoarece medierea penal ă reprezint ă o alternativ ă de
soluționare a unor conflicte penale av ând ca scop îmbun ătățirea activit ătii justi ției penale în
ansamblul ei.
Așadar, în opinia noastră trebuie s ă existe o rela ție str âns asociat ă între organul
judiciar și mediator, adaptat ă recomand ărilor europene434 pentru a duce la o procedur ă
judiciar ă complet ă.
Astfel, susținem că decizia de a trimite un caz penal spre mediere trebuie s ă fie
în competen ța judec ătorului /procurorului .
Susținem că instanțele de judecată trebuie să fie implicate în mod mai
semnificativ în trimiterea unor cazuri adecvate la mediere. Succesul programelor de mediere

434 Recomandarea nr. (99) 1 9 supra note 427.

172 victimă -infractor depind în mare măsură de cooperarea instanțelor de judecată. În opinea
noastră , instanțele trebuie să coopereze cu programele alternative de soluționare a
conflictelor și de asemenea, să ofere procedurii de mediere victimă -infractor posib ilitatea de
a acționa ca o entitate separată de sistemul penal clasic.
Instanțele de judecată pot fi implicate în determinarea cazurilor care se
potrivesc medierii penale. Instanțele de judecată ar putea acționa ca un "președinte, care
asigură că totul me rge bine435". În procesul de mediere penală, una dintre necesitățile cele
mai importante constă în faptul că infractorul trebuie să -și recunoască vinovăția.
Determinarea vinovăției infractorului este necesară deoarece procedura de mediere nu are
acces la ace leași dovezi pe care le au instanțele de judecată. De asemenea, mediatorul, în
cadrul procedurii de mediere nu stabilește vinovăția sau nevinovăția pe baza dovezilor
limitate pe care le primește , în cel mai bun caz436.
În plus, atunci când apar probleme, în punerea în aplicare a acordului de mediere,
instanțele ar trebui să ajute părțile implicate437. Acordul de mediere se bazează pe respectarea
de către instanța de judecată a dreptului contractual, iar căile de atac pentru încălcarea
contractului (acordului d e mediere) sunt esențiale pentru executarea acordurilor.
Susținem că , organul judiciar (judec ătorul, procurorul) trebuie să informeze
părțile în legatur ă cu procedura medierii penale, consecin țele încheierii unui acord de
mediere, precum și drepturile lo r în cadrul acestei proceduri.
Organul judiciar trebuie s ă asigure faptul c ă atât victim a cât și infractorul nu ar
trebui să fie determinați prin mijloace incorecte să accepte medierea.
În cazul infractorilor minori care particip ă la medierea penal ă, trebuie s ă existe
garan ții special e precu m și o reglementare special ă. În cazul când una dintre p ărți nu este
capabil ă să înțeleag ă procedura medierii penale , organul judiciar nu va dispune aceast ă
procedur ă.
De asemenea organul judiciar va lua în conside rare înainte de a decide s ă se
recurg ă la mediere, vărsta participan ților, capacitatea intelectual ă a par ților, maturitatea.
Organul judiciar trebuie s ă pună la dispoziție asistența judiciară în aceeași modalitate ca pentru
procedurile judiciare clasice.
Decizia organului judiciar cu privire la trimiterea cauzei la o procedur ă de
mediere penal ă trebuie să dețină un termen limit at rezonabil , în cadrul căruia autoritățile

435 Ivari J., Victim Offender Mediation – An Alternative, An addition or Nothing but a Rubbish Bin in
Relation to Legal Proceedings?, Restorative Justice Online 2002,p.42.
436 Idem
437 Idem

173 judiciare competente ar trebui să fie informate de stadiul procedurii de mediere. De
asemenea trebuie s ă existe posibilitatea de prelungire a acestui termen.
Susținem că mediatorul ar trebui să primească documentele necesare de la
autoritățile judiciare î nainte de a începe să se ocupe de un caz . Soluțiile date în funcție de
rezultatele medi erii trebuie să aibă același statut precum deciziile sau hotărârile judecătorești
și ar trebui să interzică urmărirea penală pentru aceleași fapte (ne bis in idem).
Mediatorul va raporta organului judiciar rezultatul medierii. Raportul
mediatorului nu treb uie să includ ă aprecieri cu privire la comportamentul părților în timpul
medierii. Informațiile furnizate în timpul procedurii de mediere trebuie s ă fie confidențiale.
Acordul de mediere trebuie să fie validat de către judecător care în cadrul acestei
proceduri trebuie să verifice consimțământul real al părților în legatură cu măsurile cuprinse
în acordul de mediere și respectarea principiului de egalitate dintre părți.
În cazul în care p ărtile nu au reu șit să ajung ă la un acord sau dup ă ce părțile nu
au reu șit să pună în aplicare acordul , cazul trebuie retrimis organului judiciar care va hot ărî
asupra modului în care urmează a se proceda cazul. Redirec ționarea cazului la procesul penal
trebuie facut ă prin ordin al judec ătorului.
Susținem că , pentru a asigura eficacitatea procesului de mediere, este necesară o
consultare permanentă între autoritățile justiției penale și serviciile de mediere .

8.5.8. Condi ții preliminare de aplicare a medierii în procesul penal :
– Recunoa șterea comiterii infrac țiunii de c ătre infractor.
– Infractorul s ă nu fi comis o infrac țiune î n ultimele 12 luni.

8.5.9. Infrac țiunile la care se poate aplica medierea penal ă
În opinia noastr ă, medierea penal ă poate fi aplicat ă în orice caz în care exist ă
infractor si victim ă. Pe deoparte s -ar putea afirma c ă medierea penal ă nu se potrive ște pentru
rezolvarea fiec ărei infrac țiuni penale. Pe de cealalt ă parte, chiar într-un caz care se potrive ște
aplic ării unei proceduri de mediere penal ă se poate afirma c ă infractorul trebuie judecat și
pedepsit conf orm procesului penal clasic.
Așadar trebuie de stabilit în ce cazuri medierea penal ă poate fi aplicat ă ca o parte
inerent ă din procedura penal ă clasic ă, în ce cazuri se va devia cazul la medierea penal ă și în
ce cazuri medierea penal ă va fi supliment a pro cedurii penale.
În opinea noastr ă criteriile de stabilire a infrac țiunilor pretabile la mediere a
penal ă trebuie s ă fie similare cu criteriile luate de parchet și procuror atunci c ând se stabile ște

174 dacă exist ă un interes public de a continua procedura penal ă sau de încetare a procedurii
penale.
În general, susținem c ă un caz poate s ă fie raportat la o mediere penal ă în fiecare
etapă a procesului penal : în cazul în care infrac țiunea este raportat ă organului de poliție,
înaintea deciziei de a trimite dosarul în instant ă prin formularea rechizitorului, dup ă
dispunerea rechizitorului în instan ța de judecat ă, în faza c ăilor de atac438 și în perioada
execut ării pedepsei în închisoare439.(a se vedea Diagrama nr.3). Afirm ăm că procesul de
mediere penal ă este foarte adecvat pentru infrac țiunile de proprietate și infrac țiuni de
violență minor ă.
De asemenea , medierea penal ă poate fi aplicat ă chiar și în cazurile în care
parchetul sau procurorul au inten ția să închid ă aceste cazuri. Trebuie de remarcat c ă
autoritatea acordată parchetului și procurorului de a închide cazurile din lips ă de interes
public , conduce la închider ea multor dosare penale , în timp ce victima sufer ă în urma
daunelor semnificative produse în urma comiterii infrac țiunii. Susținem c ă aplicarea
medierii penale în aceste cazuri reprezint ă o form ă de reparare a prejudiciului produs și o
form ă de restaurare a situa ției dintre p ărți.
În opinea noastr ă, în cazul comiterii unor infractiuni care au produs victimei
daune semnificative , dar vinov ăția infractorului este în form ă simpl ă se poate aplica
medierea penal ă.
De asemenea , consider ăm că infrac țiunile de ucidere în cazul accidentelor de
circula ție în care infractorul a s ăvășit infrac țiunea din culp ă simpl ă, impruden ță, fără
inten ție, pot fi pretabile medierii penale.
Aparent se pare c ă aplicarea medierii penale pentru infrac țiunile de v ătămare
corporal ă gravă sau viol este imposibil ă. Dar în literatura de specialitate s -a susținut c ă
nevoia de aplicare a medierii penale cre ște cu at ât mai mult cu c ât infrac țiunea este mai
gravă, căci scopul medierii penale este de a repara și a restaura r ăul produs. De asemenea
s-a afirmat faptul c ă poten țialul justi ției restaurative se af lă prin înt âlnirea și dialogul dintre
părți în cazul infrac țiunilor grave440.

438 Zedner L., Reparation and Retribution Are They Recon cilable? 57 Mod. L.Rev (1994)228, 231 p.91
439 Sheleff L., Victimology, Criminal Law and Conflict Resolution South African J.Crim.L& Criminology
(1977) 31, p. 659 -66.
440 Umbreit, M.S. Bradshaw W.& Coates R.B., Victims of Severe Violence Meet The Offender :Restorative
Justice Through Dialogue ,Part 1, 1999.

175 Succesul medierii victimă -infractor în cazul infracțiunilor minore a condus la
utilizarea medierii victimă -infractor în cazul infracțiunilor mai grave de crimă complexă care
necesită un "proces de mediere intenționat și de lungă durată441".
Nemulțumirea victimelor de rezultatele procesului penal clasic orientat spre
pedepsire, a condus la extinderea medierii victimă -infractor la crime grave și violente . În
opinea noastră, m edier ea cazurilor de infracțiuni grave și violente nu are ca scop înlocuirea
sistemului penal clasic ci oferă o modalitate de recuperare a daunelor și cerințelor
victimelor, tratarea adecvată a infractorilor alături de celelalte aspecte a justiției penale.
Folosirea medierii în cazul infracțiunilor grave și violente a generat o dezbatere
remarcabilă în întreaga lume. În doctrină s -a afirmat potențialul medierii victimă -infractor
pentru victimel e infracțiunilor grave și violente, iar în paralel s -au adus critic ii care au
susținut că înfracțiunile grave și violente sunt prea complexe pentru folosirea medierii. Cu
toate acestea, chiar cei care au adus critic i sunt conștienți de aglomerarea crescândă a
închisorilor și de creșterea ratelor de recidivă și nu neagă că sistemul de justiție penală are
nevoie de ajutor442.
Abordarea punitivă a justiției nu a rezolvat problemele de recidivă a infractorilor
în Statele Unite ci dimpotrivă în această țară există o rată foarte mare a criminalității și sunt
încarcerați cel mai m are număr de oameni pe cap de locuitor.
Medierea este, de obicei, inițiată de victimă . Atâta timp cât medierea asigură un
mediu sigur și controlat, condus de un mediator specializat corespunzător , multe victime
sunt capabile să vină față în față cu infractorii lor443. Această întâlnire oferă o ocazie unică
victimelor de a se confrunta cu infractorii lor cu speranța de a căpăta răspunsuri în legătură
cu infracțiunea comisă.
După cum a m menționat în capitolele anterioare , în cadrul unui proces penal
clasic statul are un rol dominant în procesul penal lăsând victima deoparte fa ră ca vocea ei
să fie ascultată în legătură cu nevoile și drepturile acesteia.
În urma unei crime grave și violent e victima se poate simți speriată, izolată,
rușinată și înfuria tă. Efectele secundare ale victimizării nu sunt cauzate de infracțiunea

441 Umbreit, M.S. & Jean Greenwood, Criteria for Victim -Sensitive Mediation & Dialogue with Offenders,
1997
442 Idem, Part 2
443 Price,M., The Mediation of a Drunk Driving Death: A Case Development Study , Online Journal of Peace
and Conflict Resolution , 1998 (în acest articol este descrsă o mediere victimă -infractor în cazul unei crime
violente), disponibil la adresa :http://memebers.aol.com/peacejnl/1_2price3.htm

176 comisă de infractor ci de "răspunderea instituțiilor și a persoanelor față de victimă444".
Revictimizarea apare în mod deosebit în cazurile în care sistemul de justiție penală pune
drepturile procesuale ale infractorului înaintea nevoilor emoționale ale victimei445.
Deși victimele pot avea sentimente de furie împotriva infractorului care a comis
infracțiunea și există dorința de răzbunare, ele înțeleg că sistemul de justiție penală clasic ă
bazându -se pe pedepsirea infractorului nu oferă o consolare victimei.
Un exemplu de nemulțumire față de sistemul tradițional de pedeapsă se găsește
în cazul victimelor infracțiunilor a căror infractor este condamnat la moarte. Studiile
efectuate în acest domeniu au arătat că aceste victime doresc mai mult decât răzbunare. În
loc să dorească să pedepsească sau să supună infractorii lor la pedeapsa cu moartea,
majoritatea victimelor doresc pur și simplu " recunoașterea răului făcut446".
De asemenea, în același context s -a afirmat că "durerea nu este ceva care dispare
prin transferarea ei altcuiva447". Pedeapsa aplicată infractorului de către instanța de judecată
este insuficientă, deoarece pedeapsa afectează numai infractorul și nu abordează nevoi le
victim ei448, amărăciunea și ușurarea urei .
8.5.10. Procesul de mediere
Etape preliminarii de preg ătire a medierii
Necesitatea acestei etape se refer ă la faptul c ă pentru a ajunge la situa ția în care
părțile sunt capabile s ă ajung ă la o înțelegere și să formuleze un acord de mediere, trebui ă
mai întâi să cunoască modul de a ac ționa și reac ționa în aceast ă situa ție conflictual ă.
Desf ășurarea medierii
Obiectivul urmărit în întălnirea între victim ă și infractor , este de a crea o
atmosfer ă care s ă permit ă exprimarea de emoții, sentimente, și trăiri între cele două pãrți.
Astfel se va crea un proces de restaurare și identificare a adev ăratelor probleme care
trebuie solu ționate în urma comiterii infrac țiunii.
În literatura de specialitate , momentul comiterii infrac țiunii este caracterizat ca
un moment în care totul se opre ște în acel moment , o anumit ă blocare în timp. Momentul în
care victima se întâlnește cu infractorul și are posibilitatea de a primi răspunsuri la întreb ările

444 Handbook on Justice for Victims (1999) d isponibil la adresa :
https://www.unodc.org/pdf/criminal_justice/UNODC_Handbook_on_Justice_for_victims.pdf
445 Umbreit, supra note 69, Part 2
446 Sheffer,S. Index on Censorship, Beyond Retribution, 200 7 disponibil la adresa :
https://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1080/03064220108536887
447 Lajoie,R., Amnesty Now, Breaking the Cycle of Violence: Renny Cushing and MVFR shift the debate on
the death penalty , 1999 disponibil la adresa : http://www.willsworld.com/~mvfhr/breakingthecycle.htm
448 Idem

177 care o frămâ ntă, este descris ca o deblocare de timp care permite victimei s ă vadă
infrac țiunea comis ă aparținând trecutului și permite victimei s ă discute despre situ ația din
viitor atât pentru victimã cât și pentru infractor.
Așadar în urma medierii între vicima și infractor fiecare parte conștientizează cã
și celãlalt ă parte este o ființă umanã cu care se poate sta de vorbã, care are sentimente și
trăiri, și nu un simplu necunoscut. În acest fel, se obține o adevărată personalizare a
infracțiunii, ceea ce duce la o ințelegere a situa ții conflictuale și la o schimbare în atitudinea
unuia față de celãlalt.
Diagrama nr. 4 descrie cursul unui caz penal din momentul în care infrac țiunea
comis ă de infrac tor este raportat ă organului de Poli ție și acesta trimite cazul la procuror .
Prima etap ă centrală a modelului de mediere penal ă propus const ă în
IDENTIFICAREA CAZULUI CARE SE POTRIVE ȘTE LA UN PROCES DE MEDIERE
PENAL Ă DE C ĂTRE PARCHET, PROCUROR.
Susținem că în aceast ă etapă procurorul poate dispune urm ătoarele decizii :
– Închiderea cazului în cond țiile în care nu exist ă interes public .
– Trimiterea cazului în judecat ă prin rechizitoriu .
– Devierea cazului la o mediere penal ă.
În opinia noastr ă devierea unui caz la o mediere penal ă în aceast ă etapă a procesului penal
poate sa fie în urm ătoarele condi ții:
– Pedeapsa maxim ă pentru infrac țiunea comis ă este de maxim 10 ani.
– Este vorva de o infrac țiune cu o culpabilitate redus ă din partea infractorului .
– Faptele comise și circumstan țele sunt adecvate devierii cazului de la procesul penal
clasic .
– Victima nu și-a pierdut via ța în urma comiterii infrac țiunii .
În opinea noastră , consider ăm că medierea ar trebui realizată, pe cât este posibil,
în etapa în care este implicat organul de poliție, care este prima fază a tratării infracțiunii.
Această afirmare este bazată pe următoarele argumente:
În primul rând, intervenția unei proceduri restaurative în această etapă ar putea
avea consecințe importante asupr a conflictului.
În al doilea rând, organul de poliție este primul care intră în contact cu victimele
și infractorii și trebuie să dețină posibilitatea de a trimite un caz la mediere sau să organizeze
o procedură de mediere el însuși în cadrul organului de poliție – poliție restaurativă .

178 Următoarea etap ă const ă în REFERIREA CAZULUI LA UN MEDIATOR și
CONTACTAREA INFRACTORULUI . În urma acestei înt ălniri cu mediatorul, infractorul
recunoaște comiterea infracțiunii și își exprimã în mod voluntar dorin ța de a se întâlni cu victima.
Numai după obținerea acordului infractorului, mediatorul va ac ționa pentru
CONTACTAREA VICTIMEI . Victima va trebui decide dac ă dorește sã se întâlnească cu
infractorul. Menționăm importan ța acestui mod de contactare a victimei numai dup ă primirea
acordului infractorului pentru a evita revictimizarea victimei în cazul contrar în care aceasta își
exprim ă dorința de a se int ălni cu infractorul dar acesta din urm ă refuz ă intălnirea.
Desigur, a tât decizia infractorului, cât și cea a victimei, trebuie sã fie luată fără nici
o presiune, moralã sau materialã, din partea mediatorului.
În continuare, mediatorul va avea o serie de întălniri separate cu victima și cu
infractorul cu scopul de a explica părților ce se urmărește prin procesul de mediere infractor –
victimă și care este modul de desfășurare a înt ălnirii.
SUSPENDAREA PROCESULUI PENAL
În perioada desf ășurării medierii, are loc suspendarea urm ăririi penale sau
suspendarea judec ății, în func ție de momentul procesual în care se afl ă părțile.
Astfel , dacă mediera are loc dup ă începerea procesului penal, urm ărirea penal ă sau
dupa caz judecata se vor suspenda pe baza prezent ării acordului de mediere. Propunem ca
suspendarea procesului penal s ă dureze p ână când procedura medierii se termin ă, dar nu mai
mult de 6 luni. În opinia noastr ă trebuie s ă existe o op ție în lege de a prelungi aceast ă perioad ă.
Dacă părțile nu au ajuns la un acord de mediere , procesul penal se va relua din oficiu.
DIALOGUL ÎNTRE MEDIATOR ȘI INFRACTOR
În cadrul intâlnirii cu infractorul , mediatorul va asculta infractorul referitor la
comiterea infracțiunii și consecințele acesteia, încerc ând să înțeleagă emoțiile și sentimentele
acestuia .
De asemenea , infractorul va primi informa ții în legatur ă cu procesul de medi ere,
drepturile sale și opțiunile pe care le are în procesul de mediere . Scopul acestei înt âlniri este
exprimarea sincer ă a infractorului s ă intâlneasc ă victima.
DIALOGUL ÎNTRE MEDIATOR ȘI VICTIM Ă
După obținerea acordul infractorului de a participa la întâlnirea de mediere,
mediatorul se va întălni cu victima. În mod similar, mediatorul va asculta victima în legatur ă
cu consecin țele comiterii infrac țiunii asupra vie ții sale, va informa victima privind drepturile
sale în procesul de mediere, modul de desf ășurare precum și alte informa ții solicitate de
victim ă.

179 De asemenea , mediatorul va informa victima privind dreptul de baz ă al acesteia
de a intrerupe întâlnirea în cazul în care simte un sentiment de revictimiza re.
În momentul în care mediatorul constatã cã atât victima, cât și infractorul sunt
pregătiți pentru a se putea întâlni, va informa pãrțile asupra locului și orei de intâlnire.
ÎNTÂLNIREA ÎNTRE VICTIM Ă ȘI INFRACTOR
Tipuri de mediere victim ă-infractor posibile în cadrul modelului
Medierea directă reprezintă modelul clasic, în cadrul căruia victima și infractorul
se întâlnesc față în față, în prezența unui mediator. Dac ă părțile ajung la o întelegere, vor
scrie un acord de mediere care va fi transmis de mediator organului judiciar .
Medierea indirectă, este o metodă folosită în cazurile în care una dintre părți, cu
toate că își afirmă dorința de a participa la o mediere penal ă, dore ște să evite întâlnirea
directă. În acest caz, comunicarea între victimă și infractor se va efectua prin intermediul
mediatorului care va transmite fiecarei p ărți mesajele transmise de partea opusă, și va
supraveghea desfășurarea unei comunic ări eficiente între părțile implicate.
Medierea judiciar ă este o mediere f ăcută de un organ judiciar, procur or sau
judec ător.
Medierea on -line Victim ă-Infractor este o metod ă folosit ă în cazul în care p ărțile
doresc s ă se int âlneasc ă, dar acest l ucru nu este posibil datorit ă distan ței mari dintre p ărți.
De asemenea , în cazul în care victima dore ște să aibă un dialog cu infractorul dar nu fa ță în
față. În aceste cazuri int âlnirile au loc on -line cu ajutorul unui s istem video -conference.
Întâlniri Familiale Victimă – Infractor . În acest tip de întâlniri, victima și
infractorul sunt în soțiți de familiile acestora care își pot exprima părerea lor la situația
conflictual ă dintre victim ă si infractor.
Întâlniri Comunitare Victimă – Infractor. La aceste întâlniri , alături de victimă,
infractor și familiile acestora, pot participa reprezen tanți ai comunitații , cu scopul de a g ăsi
soluții de rezolvare a situa ției conflictuale. Aceste întâlniri sunt conduse, în general, de un
mediator .
8.5.11. Caracteristicile Medierii Victimă – Infractor
Întâlnirea va începe cu o descriere a mediatorului privind regulile de desf ășurare care
trebuie respectate de toți participanții. Apoi , mediatorul va descrie faptele și infrac țiunile comise
după care va da cuvântul victimei sau infractorului pentru a -și expune punctul de vedere.
Victima și infractorul vor face o descriere sub formă narativă, în timp ce cealaltă
parte ascultă fără să intervină. După terminarea fazei narative, mediatorul va încuraja dialogul

180 dintre părți .La int âlnirea dintre victim ă și infractor pot participa alte persoane apropiate p ărților
din ca drul familiei sau co munității
În cadrul acestei întâlniri, infractorul își va asum a responsabilitatea față de
infrac țiunile produse asupra victimei și va conștientiz a consecințele acestora . Astfel, r elația
infractor -victimã, care la începutul întâlnirii a fost caracterizat ă printr -un nivel crescut de
tensiune , se va modific a pe parcursul procesului de mediere, din momentul în care victima
accept ă dorința sinceră a infractorului de a -și asuma responsabilitatea, și de a găsi soluții pentru
comportamentul său în viitor. Astfel , se produce o mi șcare a centrul ui de greutate al relației
care se deplaseaz ă de la blamarea infactorului , la dorința victimei de a găsi soluții pentru a -l
ajuta pe acesta sã nu mai recidiveze în viitor .
Rezultatele întâlnirii de mediere vor fi scrise în cadrul acordului de mediere , astfel
încât întâlnirea va căpăta valoarea unui act de drept între p ărți.
Dacă în timpul unui proces penal clasic, infractorul nu -și asum ă răspunderea
consider ăndu-se nevinovat sau "victim a" procesului penal, – în procesul de mediere penal ă
infractorul aflându-se față în față cu o victimã care sufer ă în urma infracțiunii comise , orice
infractor va simți imediat pe puțin o stare de jenã. Faptul că întâlnirea are loc în prezența
familiei sale și a mai multor per soane străine, face ca acest sentiment de jenã sã se transforme
într-un sentiment de rușine. Acest sentiment de rușine reprezintă primul pas pe calea
“restaurării”, pe calea unei evoluții pozitive în procesul de reintegrare socialã a infractorului.
Mulți dintre infractorii care au trăit experiența unor astfel de întâlniri au afirmat cã
preferau să nu fi fost “obligați” sã facă fațã acestei încercări și că era mai bine dacă
judecătorul s -ar fi ocupat singur de problemă. Aceste întâlniri sunt caracterizate de o puternică
influență asupra infractorilor deoarece cuvintele victimei dor, indiferent de tonul folosit,
consecințele faptei comise sunt aduse la cunoștința de victima care se afl ă în fața lui, iar în urma
acestei înt âlniri, infractorul își va asuma responsabilitatea pentru fapta comisã. Acest mod de
restaurare va conduce în final la reintegr area social ă a infractorului449.
8.5.12. Încheiera medierii
Dacă medierea se încheie cu succes , se va încheia un acord de mediere între p ărți
care va cuprinde clauzele stabilite de p ărți, inclusiv obliga țiile p ărților. Considerăm că acordul
de mediere penal ă stabilit de p ărți trebuie s ă conțină o serie de eleme nte at ât de form ă cât și de
fond printre care menționăm : numele p ărților, numărul de dosar, fapta săvârșită de infractor
pentru care se realizeaz ă înțelegerea, pretențiile părților , plata prejudiciului etc.

449Pașcu A., Justiția Restaurativă, Revista de Știință Penitenciară, nr.3,2000.

181 Mediatorul va transmite organului judiciar acordul de mediere și procesul verbal de
încheier e a procedurii de mediere. Dacă medierea e șuează sau una dintre p ărți renun ță,
mediatorul va trimite organului judiciar procesul verbal de încheiere a medierii. Dup ă primirea
procesului verbal , procesul penal se va relua. De men ționat faptul c ă părțile vor putea intra într-
o procedur ă de mediere în continuarea procesul ui penal inclusiv în etapa c ăilor de atac ordinare
sau extraordinare.
Totodat ă, consider ăm că dacă părțile au beneficiat odat ă de suspendarea procesului
penal , nu ar mai avea dreptul în acest moment procesual , la o nou ă suspendare a procesului
penal , aceasta pentru a evita prelungirea neloial ă a procesului penal.
8.5.13. Procedura post mediere în fa ța organului judiciar
(A se vedea Diagrama nr. 5 )
Consider ăm că după încheierea unui acord de mediere între p ărți, trebuie s ă existe
o procedur ă judiciar ă de verificare a acordului de mediere , în cadrul c ăreia organul judiciar va
verifica dac ă între m ediator, procuror sau judecator și părți nu exist ă o rela ție de
incompatibilitate . De asemanea , organul judiciar trebuie s ă constate acordul de voin ță a
părților450.
În cazul în care acordul de mediere a fost legalizat de notar public, organul de
urmarire penal ă sau instan ța de judecat ă vor lua în considerare acordul de mediere și va dispune
o hot ărâre în func ție de etapa procesual ă și faza procesului p enal.
Dacă părțile nu au legalizat acordul de mediere la notar public , părțile se vor prezenta
în fața instan ței de judecat ă pentru legalizarea acordului de mediere .
Dacă instan ța de judecat ă va respinge acordul de medier e, procesul penal va continua
în mod obi șnuit. În cadrul procesului penal , recunoa șterea faptei și a vinova ției de c ătre inculpat
nu va putea folosit ă împotriva sa. De asemenea , participarea infractorului la un proces de
mediere nu poate fi folosit ă ca prob ă de recunoa ștere a vinova ției451.
8.5.14. Soluția organului judiciar după primirea acordului de mediere
– Acordul de mediere este depus în faza de urm ărire penal ă
În faza de urm ărire penal ă, dac ă procurorul accept ă acordul de mediere , va putea
ordona clasarea cazului sau renun țarea la urm ărire penal ă. Dacă respinge acordul de mediere ,
procurorul va formula rechizitoriu de trimitere în judecat ă.
– Acordul de mediere depus în faza de judecat ă

450 Danileț C., Ghid de procedură penală Conform noilor coduri, Editura C.H. Beck, 2014,p. 78
451 Rezoluția nr. 12 din 2 002 a Organizației Națiunilor Unite referitoare la Principiile fundamentale privind
utilizarea programelor restaurative în materie penală

182 Soluțiile instan ței de judecat ă pot fi , condamnarea, dacă se ajunge la concluzia c ă
inculpatul este vinovat și aplicarea unei pedepse alternative la deten ție (pedepsele alternative la
detenție vor fi descrise în continuare) sau în anumite condi ții se pot dispune :
-renun țarea la aplicarea pedepsei .
-amânarea aplic ării pedepsei .
-achitarea
-încetarea procesului penal.
Înainte de aplicarea acestor solu ții instan ța de judecat ă va examina anumite criterii
referitoare la persoana infractorului și va lua în seam ă eforturile depuse de infractor în cadrul
procesului de mediere pentru di minuarea consecin țelor infrac țiunii.
După cum am afirmat în capitolele anterioare, spre deosebire de justiția clasică care
se bazeaz ă pe aplicar ea unei sancțiuni, centrându -se astfel pe f ăptuitor, medierea penal ă, ca
practic ă restaurativă , fixeaz ă victima pe un loc de asemenea impo rtant, în cadrul c ăruia, are o
șansă de repara ție și recompensare a prejudiciului.
Înainte de aplicarea pedepsei , judecătorul trebuie să-și pună următoarea întrebare :
care sunt scopuri le pedepsei? Oare alplic ăm făptuitorului o pedeaps ă cu scopul de a -i crea o
suferință sau pentru a încerca să î l responsabilizăm față de victim ă și cei din jur în urma
infrac țiunii comise ?
În acest context , pentru a putea raspunde corect la aceast ă întrebare, îl vom cita pe domnul
Dennis Challeen, judecător în Wisconsin, S.U.A452:
"Vrem ca ei să aibă stimă și valorizare de sine . . .
Așa că le distrugem stima de sine.
Vrem ca ei să fie responsabili . . .
Așa că le luăm orice responsabilitate.
Vrem ca ei să fie parte a comunității . . .
Așa că îi izolăm de comunitate.
Vrem ca ei să gândească pozitiv și constructiv . . .
Așa că îi înjosim și îi facem nefolositori.
Vrem ca ei să nu fie violenți . . .
Așa că îi punem într -un loc unde sunt înconjurați de violență.
Vrem ca ei să fie oameni b lânzi și iubitori . . .
Așa că îi supunem urii și cruzimii.

452 Bruno, Ș .,Mediul penitenciar românesc . Cultură și civilizație carcerală , Iași ,Editura Institutul European,
2006 , p. 171-172

183 Vrem ca ei să nu mai fie niște duri . . .
Așa că îi punem acolo unde numai durii sunt respectați.
Vrem să nu se mai întovărășească cu ratații . . .
Așa că punem toți ratații sub același acoperiș.
Vrem ca ei să nu ne mai exploateze . . .
Așa că îi punem acolo unde toți se exploatează unii pe alții.
Vrem ca ei să -și controleze propriile vieți și probleme, să nu mai fie paraziți…
Așa că îi facem să devină total dependenți de noi. "
După citirea acestui citat , întelegem c ă pedeapsa cu închisoare nu este cea mai
bună solu ție pe care societatea o poate aplica pentru pedepsirea infractorilor , deoarece nu
acord ă nici o posibilitate de reintegrare a infractorilor dup ă executarea pedepsei. În
continuar e vom analiza pedepsele alternative la deten ție.
8.5.15. Pedepse alternative la deten ție
Chiar la început ul acestui capito l, subliniem faptul c ă pedepsele alternative
deten ției nu sunt nicidecum legate de medierea penal ă. Din contra , ele au devenit m ăsurile
unui sistem formal de justi ție penal ă în ultimul timp. De asemenea , compensarea și repararea
prejudiciului a u devenit o sanc țiune non -custodial ă. Astfel în Germania compensa ția
reprezint ă o sanc țiune ca o condi ție pentru renun țarea la acuza ții. În Australi a judec ătorul
poate impune infractorului s ă plateasc ă victimei o compensa ție pentru pierderi sau
stricăciuni suferite în urma comiterii infrac țiunii.
8.5.15.1. Problematica sanc țiunilor privative de libertate
În zilele de ast ăzi, este greu de imaginat sistemul de pedepsire penal ă fară
impunerea unei pedepse privative de libertate care este numit ă și pedeapsa cu închisoarea ,
fiind metoda primcipal ă de pedepsire a infractorilor. În practic ă s-a observat c ă efectul de
descurajare a infractorului este la un nivel minim și pedeapsa cu închisoare are un efect
distrug ător asupra acestuia și societ ății.
Pentru a înțelege problematica acestei sanc țiuni penale din sistemul penal clasic ,
von face referire la Raportul Martinson453 care a fost publicat în Statele Unite în anul 1974.
Până la publicarea acestui raport, speciali știi din domeniu sugerau c ă închisorile pot reabilita
persoanele condamnate cu pedeapsa cu închisoarea în acela și fel în care spitalele vindec ă
oamenii bolnavi . Însă raportul Martinson a arătat că nici o metod ă de reabilitare în închisoare

453 Martinson R., What Works? Questions and Answers about Prison Reform, 35 The Public Interest 22 1974

184 nu are succes sau potrivit limbajului folosit în raport „Nothing works – Nimic nu
funcționează“.
Studiile arată c ă nu numai că închisoarea nu reabiliteaz ă infractorul , ci
dimpotriv ă deținutul în închisoare face legătur ă cu al ți infractori, și se perfec ționeaz ă în
domeniul infrac țional penal. De asemenea , infractorul ur ăște societatea care la respins și la
trimis s ă execute o pedeaps ă cu închisoare a și atunci c ând se va elib era nu va avea nici o
șansă de reabilitare și integrare în societate ca un cet ățean normativ, a șadar în final și
societatea suferă. Pentru victimă, deten ția nu are ca efect compensarea acesteia din punct de
vedere financiar sau emo țional, astfel victima trebuie s ă se confrunte singur ă cu aceast ă
situa ție și să-și continue via ța.
În anul 1979 un t ânăr judec ător al Cur ții Supreme de Justi ție din Suedia a
publicat un articol în care a sus ținut c ă Suedia nu are nevoie de peste 5.000 de deținuți atunci
când 3 .000 sunt suficienți454. Acest articol, a demonstrat c ă nu exist ă nici o legatur ă dintre
numărul infrac țiunilor comise și num ărul de persoane condamnate la pedeapsa cu închisoare.
În acela și sens , speciali știi din domniu erau preocupa ți să verifice durata cât o
persoană poate fi într-o închisoare înainte ca efectele negative ale detenției să -i influențeze
comportamentul social al infractorului .
Ulla Bondenson a desf ășurat un studiu în acest domeniu, timp de 10 ani dup ă
care a ajuns la con cluzia c ă după 2 săptămâni de detenție455 apar efectele negative ale
acesteia asupra de ținutului.
8.5.15.2. Cadrul legal al alternativei la deten ție
Pedepsele neprivative de libertate nu reprezint ă un concept nou. La nivel
comunitar și internațional există o serie de reglementări juridice care promovează necesitatea
implementării sancțiunilor penale alternative la pedeapsa închisorii.Organiza ția Na țiunilor
Unite și Comitetul de Mini ștrii al Consiliului Europei au manifestat o continu ă preocupare
în dezvoltarea unor măsuri neprivative de libertate ca alternative la executarea pedepselor
cu închisoarea.
Astfel în anul 1981, Adunarea Legislativă a Consiliului Europei recomanda ca
statele membre „să înlocuiască pedepsele cu închisoare pe termen scurt cu alte măsuri care
sunt la fel de eficiente și fără efecte negative”456.

454 Svensson, B., We can get by with 3.000 prisoners, Sveriges Exportrad Spraktjanst: 1 – 5, 1979.
455 Bondenson, U. V., Prisoners in Prison Societies, Transaction Publisher, New Brunswick, 277 –
293, 1991.
456 A se vedea : Secretariatul Na țiunilor Unite: “Alternative la Deten ție”, International Review of Criminal
Policy, No. 36, 1980, p. 9.

185 În 1986, Comitetul de Miniștri i al Consiliului Europei a adoptat o rezoluție
„Asupra unor Măsuri Alternative la Detenție”457 în cadrul c ăreia s -a recomandat statelor
membre ale Consiliului Europei să fac ă tot ce este necesar în dezvoltarea alternativelor la
deten ție, precum probațiunea și sancțiunile financiare.
În mod special , Comitetul de Mini ștrii recomand ă statelor membre, luarea în
considerare a trei parametrii:
– implementarea măsurilor alternative care recunosc vina infractorului dar nu sunt
legate de alte sancțiuni adiționale;
– luarea în considerare a comportamentului infractorului în perioada dintre
condamnare și executarea sentinței;
– luarea în c onsiderare a programelor de muncă în folosul comunității care oferă
posibilități pentru resocializarea infractorilor.
În anul 1992, s -a adoptat Recomandarea nr. R (92) 16 a Comitetului de Miniștri
al Statelor Membre asupra Regulilor Europene pentru Sancțiu ni și Măsuri Comunitare458.
Recomandarea îndeamnă statele membre să ajungă la un echilibru între protejarea societății
și a intereselor victimei, resocializarea infractorului și aderarea la standardele internaționale.
Printre cele mai semnificative reglement ări men ționăm cele care afirmă că nici o
măsură sau sancțiune nu poate fi dată pe o perioadă nedefinită și că alternativele la detenție
sau alte sancțiuni comunitare nu pot fi transformate automat în alte pedepse, inclusiv detenția
necondiționată dacă infr actorul nu își respectă obligațiile.
De asemenea reglementările stipulează că un control extern al organismelor
responsabile cu implementarea sancțiunilor sau măsurilor comunitare va fi garantat de lege.
În plus, infractorul are dreptul de a face apel la p ronunțarea unei sancțiuni alternative și poate
cere ca supraveghetorul său să fie schimbat.
O mare parte a reglementărilor este alocată implementării măsurilor alternative.
S-a afirmat ca aceste sancțuni sunt caracterizate ca având un efect pozitiv asupra dezvoltării
personale și sociale a infractorilor. Pentru a încuraja respectarea obligațiilor sale, infractorul
trebuie să fie informat cât mai complet în legătură cu acestea. Totodat ă s-a sus ținut c ă
organele guvernamentale responsabile pentru implementarea sancțiunilor ar trebui să aibă
putere de decizie la dispoziție pentru a fi în măsură să adapteze sancțiunile pentru fiecare
infractor în parte.

457 Rezolu ția CE (76) 10 din 9 martie 1986
458 Recomandarea nr. R (92) din 19 octombrie 1992

186 Recomand ări similare au fost adoptate de c ătre Na țiunile Unite dintre care
amintim :
• Rezoluția 40/33 din 1985 – cu privire la administrarea justiției pentru minori
(Regulile de la Beijing), care men ționeaz ă importanța resocializării infractorilor minori în
comunitate, menționând efectul negativ al închisorii asupra personalității acestora;
• În anul 1990, la cel de -al VIII -lea Congres (Havana, 1990), membrii Na țiunilor
Unite au recomandat implementarea unor sanc țiuni alternative închisorii:
– Sentințe condiționate;
– Detenție la domiciliu;
– Probațiune;
– Munca în folosul comunit ătii;
– Mustrarea în public;
– Internarea obligatorie sau tratament în instituții pentru infractorii de penden ți de
substan țe;
– Sancțiuni de compensare a prejudiciului produs victimei în cadrul acordului
victim ă-infractor.
De asemenea , s-a decis c ă încetarea pedepsei cu închisoarea și eliberarea înainte
de termen să nu fie considerate ca alternative la detenție în înțelesul respectivei rezoluții.
• Raportul Na țiunilor Unite în legatur ă cu alternativel e la privarea de libertate
menționeaz ă două argumente esen țiale pentru care m ăsurile alternative sunt mai eficiente
decât privarea de libertate : „ Privarea de libertate încalcă în mod inevitabil cel pu țin unele
Drepturi ale Omului și este foarte scumpă. Adev ărul este c ă mare parte din obiectivele sale
pot fi realizate cu mai mult ă eficiență, cu alte mijloace. Alternativele la privarea de libertate
încalcă în mai mică măsura drepturile omului și sunt mai ieftine. Evaluate pe baza
standardelor drepturilor omului și a cheltuielelor implicate, argumentele împotriva
încarcerării sunt foarte puternice”459.
8.5.15.3. Aspecte de Drept Comparat privind Alternativa la Detenție
8.5.15.3.1. Belgia
În Legea privind sentin ța condi ționată cu suspendar e și proba țiune din 1964 este
prevazut ă sentin ța penal ă cu suspendare și proba țiune. Conform acestei legi , judec ătorul
poate acorda o pedeaps ă de până la 5 ani, pedeapsa cu munc ă sau amend ă, dar executarea

459 Handbook of basic principles and promising practices on Alternatives ti Imprisonment , Criminal Justice
Handbook Series, United Nations, 2007.

187 acesteia în mod absolut sau par țial poate fi suspendat ă pentru o anumit ă perioad ă, în cadrul
căreia infractorul trebuie s ă indeplineasc ă anumite condi ții:
Judec ătorul hot ărăște perioada de proba țiune care poate varia între 1 an și 5 ani .
În timpul acestei perioade, dac ă infractorul nu indepline ște condi țiile proba țiunii sau
săvârșește noi fapte penale , sentin ța poate fi executat ă. În cazul respect ării condi țiilor
proba țiunii, la sf ărșitul perioadei de proba țiune, executarea sentin ței nu mai poate fi impusă.
Condiția este ca i nfractorul să nu fi fos t condamnat penal în trecut sau nu a primit
o sentin ță cu executare mai mare de 12 luni.
Comisia de proba țiune urm ărește măsurile de proba țiune care sunt supervizate de
un ofi țer de proba țiune. Ofițerul redacteaz ă un raport c ătre Comisia de proba țiune care
include modul de executare al m ăsurilor de proba țiune de c ătre infractor .
Comisia de proba țiune va transmite un raport Procurorului general în cazul
incălcării termenilor de proba țiune sau comiterea unei noi infrac țiuni.
În urma acestui lucru, infractoru l se va prezenta în fața instan ței care poate decide
revocarea proba țiunii și executarea sentin ței, continuarea proba țiunii în aceea și termeni
stabili ți inițial sau continuarea proba țiunii cu noi termeni.
O alt ă pedeaps ă alternativ ă în Belgia este pedeapsa cu muncă care poate fi o
sentin ță dispus ă de un judec ător, în cazul în care infractorul a comis fapte pedesite cu o
perioad ă de până la 5 ani închisoare .
Este de remarcat c ă pedeapsa cu munc ă este o pedeaps ă principal ă în loc de
pedeasa cu închisoarea sau amend ă460.Aceast ă pedeaps ă nu poate fi dispus ă în cazul
comiterii infrac țiunilor de viol, h ărțuire sexuală, prostitu ție minor ă, și omor pentru facilitarea
unui furt și luarea de ostatici461. Durata pedepsei cu munca este între 20 de ore și 300 de ore
și poate fi executat ă numai în locuri publice sau pentru organiza ții non -profit.
Arestul la domiciliu , a fost introdus în Belgia în anul 2013 și se aplic ă deținuților
care au primit o pedeaps ă de până la 3 ani462. Supravegherea de ținutului se face telefonic.
8.5.15.3.2. Danemarca
În art. 56 -61 din Codul Penal463 din Danemarca este prevazut ă condamnarea cu
suspendare însoțită de anumite condi ții. Aceast ă pedeaps ă alternativ ă prevede c ă

460 Art. 37 din Codul Penal Belgian
461 Art. 347, 375 -377, 379 -387, 393 -397 si 4 75 din Codul Penal Belgian.
462 Beyens K., Roosen M, Electronic monitoring in Belgium, a penological analysis of current and future
orientation, European Journal of probation, University of Bucharest , Vol. 5 Nr 3 , 2013 p. 63.
463 https://www.unodc.org/tldb/pdf/Denmark_Criminal_Code_2005.pdf

188 condamnarea cu închisoarea este suspendat ă, cu co ndiția că infractorul s ă respecte condi țiile
impuse de instan ța de judecat ă. Aceast ă pedeaps ă alternativ ă poate fi folosit ă pentru toate
tipurile de infrac țiuni în cazul în care instan ța nu g ăsește nici un motiv pentru executarea
pedepsei cu închisoarea, sentin ța va fi suspendat ă și dup ă o perioad ă de proba țiune pedeapsa
va fi anulat ă.
Conform art. 57 din Codul Penal , suspendarea sentin ței este posibil ă numai cu
condi ția ca persoana acuzat ă să nu recidivez e în perioada de proba țiune și să respecte orice
condi ție impus ă de instan ța judecat oreasc ă. Art. 62 -67 din Codul Penal danez prev ăd
sancțiunea alternativ ă condamnarea cu suspendare însoțită de munc ă în folosul
comunita ții în cazul în care o sentin ță suspendat ă impus ă în acord cu art. 56 -57 din Codul
Penal este considerat ă inadecvat ă și persoana acuzat ă este de acord s ă indeplineasc ă o
asemenea pedeaps ă. Art. 722 -723 din Legea de Administrare și Justi ție prev ăd scimbarea
încadr ării penale ca m ăsură alternativ ă. Aceast a poate fi aplicat ă în urm ătoarele condi ții:
– Infrac țiunea comis ă de infractor este minor ă iar pedeapsa maxim ă este amenda.
– Infrac țiunea a fost comis ă de un infrac tor tânăr.
Organul de urm ărire penal ă poate decide schimbarea încadr ării penale care poate
fi însoțită de alte condi ții.
8.5.15.3.3. Finlanda
Art. 10, alin. 2 din Codu l Penal al Finlandei464 și art. 10,11 din Legea tinerilor
infractori (Young Offenders Act . 465), menționeaz ă că pedeapsa cu închisoarea de maxim
doi ani poate fi conditiona ță. Astfel , pedeapsa cu închisoarea este am ânată în timpul unei
perioade de proba țiune între 1 si 3 ani. În cazul în care infractorul comite o infrac țiune în
perioada de proba țiune, instan ța va ordona executarea închisorii condi ționate. Dac ă
infractorul care a comis o infrac țiune în timpul perioadei de proba țiune are v ârsta de sub 21
de ani, instan ța de judecat ă poate impune supravegherea acestuia. Pe l ângă supraveghere , se
poate impune o amend ă.
De asemenea, în cazurile în care închisoarea condi ționat ă este de maxim un an,
se poate impune 20 -29 de ore de munc ă în folosul comunit ății. În Art. 11, Capitolul 6 din
Codul penal Finlandez este prevazut ă munca în folosul comunit ății care poate fi aplicat ă în
locul unei sentin țe necondi ționat e cu închisoarea. Aceast ă sancțiune alt ernativ ă poate fi de
minimum 20 de ore și nu mai mult de 200 de ore de munc ă în folosul comunit ății. În cazul
în care infractorul este condamnat la pedeapsa cu închisoare de maxim 8 luni, va fi pedepsit

464 http://www.finlex.fi/en/laki/kaannokset/1889/en18890039.pdf
465 http://www.euprobationproject.eu/national_detail.php?c=FI

189 în schimb cu o sanc țiune alternativ ă de munc ă în folosul comunit ății, în cazul în care
infractorul este de acord s ă execute aceast ă pedeaps ă. Infractorul care este condamnat la
pedeapsa alternativ ă de munc ă în folosul comunit ății trebuie s ă respecte planul de
supraveghere și orarul care s -a prev ăzut pentru acesta.
Art. 10, Capitolul 6 din Codul Penal Finlandez prevede pedepse alternative
pentru minori. Infractorul care a comis infrac țiunea la v ârsta de 15 -17 ani poate primi o
pedeaps ă de 4 p ână la 12 luni închisoare. Sanc țiunea alternativ ă minorilor const ă în
programe care se desf ășoară sub supraveghere și control.
O altă săncțiune alternativ ă este monitorizarea electrunic ă care poate fi impus ă
în schimbul unei pedepse necondi ționate de minimum 8 luni în cazul în care nu se poate
aplica în practic ă munca în folosul comunit ății. Aceast ă pedeaps ă poate fi aplicat ă și ca o
cerin ță suplimentar ă pentru infractor.
8.5.15.3.4. Franța
Art. 131 -40, 132 -53 din Codul Penal Francez466 precum și art, 739 -747 din Codul
de Procedur ă Penal ă467 reglementeaz ă suspendarea execut ării pedepsei sub proba țiune care
este posibil ă în urm ătoarele condi ții :
– instan ța de judecat ă a impus o pedeaps ă de maxim 5 ani .
– limitele perioadei de proba țiune este între 18 luni și 3 ani, 5 ani în cazul de recidivism
și 7 ani în cazul de recidivism multiplu .
– suspendarea execut ării pedepsei sub proba țiune nu poate fi aplicat ă în cazul în care
infractorul a fost condamnat de 2 ori pentru fapte identice sau în cazul comiterii unor
infrac țiuni cu violen ță, agresiune și în circumstan țe agravante.
Suspendarea execut ării pedepsei poate fi total ă sau par țială. De asemenea , poate
fi combinat ă cu o amend ă sau o compensare a prejudiciullui produs . Instan ța de judecat ă va
stabili programul de reabilitare pentru persoana condamnat ă în timpul perioadei de
proba țiune.
Art. 132 -54- art. 132 -57 din Codul Penal precum art. 747 -1-art. 747 -2 din Codul
de procedur ă penal ă francez , reglementeaz ă suspendarea execut ării pedepsei cu obligarea
prest ării unor servicii în folosul comunit ății pentru o peroad ă de timp determinat ă.
Aceast ă sancțiune alternativ ă poate fi impus ă de instan ța de judecat ă în cazul în care
infrac țiunea are o pedeaps ă privativ ă de libertate de maxim 5 ani. Perioada de proba țiune

466 http://www.legislationline.org/documents/section/criminal -codes/country/30
467 http://www.legislationline.org/documents/section/criminal procedure -codes/country/30

190 este de 18 luni. Aceast ă sancțiune alternativ ă nu poate fi aplicat ă pentru infractorii care au
fost condamna ți de dou ă ori cu suspendare pentru infrac țiuni identice în trecut.
Art. 132 -53, art 132 -65 din Codul penal și art. 747 -3 din Codul de procedur ă
penal ă prevăd amânarea execut ării pedepsei sub proba țiune în cadrul c ăreia instan ța, dup ă
pronun țarea deciziei de condamnare , amână pronun țarea sentin ței la o dat ă ulterioar ă,
perioad ă în care persoana condamnat ă trebuie s ă îndeplineasc ă anumite condi ții, fiind sub
supravegherea unui judec ător pentru aplicarea pedepselor.
Art. 131 -8, 131 -17,131 -22,131 -23,131 -24 din Codul penal precum art. R131 -12,
R131 -14, R733 -1, R733 -2 din Codul de procedur ă penal ă prevăd o alt ă sancțiune alternativ ă-
munca în folosul comunit ății. Persoana condamnat ă trebuie s ă accepte aceast ă pedeaps ă
alternativ ă iar durata de efectuare a muncii neremunerate este între 20 și 210 ore pentru
infractorii adul ți și 120 de ore pentru infractorii minori.
Munca în folosul comunit ății poate fi pronun țată ca o pedeaps ă alternativ ă la
închisoare sau ca pedeaps ă suplimentar ă. Perioada de executare a muncii în folosul
comunit ății este de maxim 18 luni.
Art. 131 -5-1 din Codul penal francez prevede o sanc țiune alternativ ă care const ă
în obligarea persoanei condamnate de a participa la un curs de formare civică cu scopul de
insușire a valorilor de respect pentru demnitatea personal ă și de a -l face co nștient de
răspunderea penal ă și civil ă în societate.
Art. 131 -8-1 din Codul penal francez prevede o sanc țiune alternativ ă care const ă
în repararea prejudiciului . Instan ța de judecat ă va stabili modul de desp ăgubire. În caz de
nerespectare a sanc țiunii de reparare a prejudiciului , instan ța poate stabili o pedeaps ă cu
închisoare de maxim 6 luni sau poate s ă aplice o amend ă de 15,000 de euro.
Art 131 -10, 131 -11, 131 -32 din Codul penal și art. 762 -1 până la 762 -5 din Codul
de procedur ă penal ă prevede interzi cerea infractorului de a se afla în anumite locuri, pentru
o anumit ă perioad ă stabilit ă de instan ța de judecat ă.
Instan ța de judecat ă poate impune interzicerea infractorului de a se afla într -un
anumit loc, pentru o perioad ă de maxim 5 ani pentru contraven ții și o perioad ă de 10 ani
pentru o infrac țiune468.

468 Ibidem

191 8.5.15.3.5. Italia
Spre deosebire de alte state europene, Italia a adoptat norme juridice speciale care
reglementeaz ă pedepsele alternative deten ției dintre care amintim Legea nr. 689 din 1981
care este numit ă legea de depenalizare469.
Art. 55 din Legea nr. 689/1981 prevede semideten ția care conform legii const ă
în :
– obliga ția infractorului de a fi prezent într-o institu ție specializat ă condamna ților cel
puțin 10 ore pe zi , loc în care va executa pedeapsa în regim de semilibertate.
– Infractorul nu poate de ține arme, muni ții sau substan țe explozive.
– Suspendarea permisului de conducere.
– Interzicerea de a părăsi țara.
– Obliga ția persoanei condamnate de a respecta norme le prev ăzute de regimul de
semilibertate.
Art.56 din Legea 689/1981 prevede libertatea condi ționat ă care const ă în
respectarea urm ătoarelor condi ții :
– Interzicerea infractorului de a se indep ărta din localitatea de origine f ără acordul unei
autoriza ții specializate.
– Obliga ția infractorului de a se prezenta zilnic la o or ă fixată la sediul organiza ției
competente .
– Suspendarea permisului de conducere .
– Interzicerea de a de ține arme .
– Retragerea pa șaportului .
Art. 71 din Legea 689/1981 prevede pedeapsa cu ame nda care se aplic ă sub
forma zilelor -amend ă . Judec ătorul fixeaz ă suma amenzii prin fixarea valorii fiec ărei zile
amend ă care po ate fi de minim 250 de euro și maxim de 2500 de euro pe zi în raport de
situa ția financiar ă a infractorului și o multiplic ă cu numărul zilelor de pedeaps ă stabilite.
O alt ă sancțiune alternativ ă în Italia este deten ția la domiciliu . Acordarea acestei
sancțiuni este posibil ă pentru o sentin ță de maxim 2 ani, în cazul când inculpatul este în
vărstă de peste 70 de ani și exist ă anumite motive legate de s ănătate și familie. În aceast ă

469 469 http:/ /www.omnia -lex.eu/index.php/informatii -juridice/item/26 -cum-se-clasific%C4%83pedepsele –
%C3%AEn -dreptul -penal -italian

192 perioad ă este interzis ă părăsirea domiciliului, inculpatul nu poate comunica cu oameni dec ât
cu cei care locuiesc cu el470.
De asemenea în anul 2000 s -a introdus în Italia monitorizarea electronic ă care
se poate aplica pentru o pedeaps ă sau un rest de pedeaps ă mai mic de 4 ani, în cazurile unei
femei gravide, persoane cu v ărsta mai mare de 60 de ani sau mai mic ă de 21 de ani etc.
8.5.15.3.6. Germania
În dreptul penal german principala pedeaps ă care se aplic ă este amenda penal ă.
Conform unei statistici471 efectuat e la sfărșitul anului 2013 , amenda penal ă a fost sanc țiunea
aleas ă în 79% din cazurile judecate în Germania.
Potrivit Legii care reglementeaz ă regimul de deten ție în Germania, pentru
reintregarea infractorului în societate, via ța infractorilor din penitenciar trebuie s ă fie cât
mai asem ănătoare la via ța din societate . Acest principiu este numit principiul
normaliz ării472. Așadar, cele mai frecvente sanc țiuni alternative sunt amen da penal ă, munca
în folosul comunit ății, restituirea prejudiciului și participarea la cursuri de comportament.
Art. 56 din Codul penal german473prevede suspendarea sentin ței pentru
infractori minori. Aceast ă sancțiune alternativ ă este posibil ă în cazurile în care se impune o
sentin ță de maxim 2 ani. De asemenea , sunt luate în considerare personalitatea infractorului
minor, circumstan țele și modul de s ăvârșire a faptei . Perioada de proba țiune este de minim
un an, minorul va fi sub supravegherea și indrumare a unui ofi țer de proba țiune.
8.5.15.3.7. Marea Britanie
Munca în folosul comunit ății reprezint ă o sanc țiune alternativ ă care poate fi
aplicat ă numai pentru infrac țiunile pretabile la o pedeaps ă privativ ă de libertate. Instan ța
impune 40 -300 ore de munc ă neremunerat ă sub supravegherea ofi țerului de proba țiune.
Conform Legii de Justi ție Penal ă sentin ța de închisoare cu suspendare este o
sancțiune alternativ ă474în cadrul c ăreia instanța stabile ște o perioad ă de supraveghere, în
care infractorul este supus cerin țelor comunit ății. Aceast ă sancțiune poate fi aplicat ă în cazul
de infrac țiuni privative de libertate, pentru o perioad ă cuprins ă între minimum 14 zile și
maximum 12 luni.

470 http://www.ejprob.ro/uploads_ro/756/italy.pdf .
471 http://archive.vera.org/sites/default/files/resources/downloads/european -american -prison -report -v3.pdf p9 .
472 http://archive.vera.org/sites/default/files/resources/downloads/european -american -prison -report -v3.pdf p7 .
473 https://www.gesetze -im-internet.de/englisch_stgb/ .
474 Art. 189, Legea de Justitie Penala, 2003 disponibila http://www.legislation.gov.uk/ukpga/2003/44/contents

193 Art. 278 al Legii de Justi ție Penal ă reglementeaz ă amănarea sentin ței. Aceast ă
sancțiune alternativ ă const ă în am ănarea sentin ței de c ătre instan ță pentru o perioad ă de până
la 6 luni, pentru luarea în considerare a comportamentului infractorului dup ă condamnare.
O alt ă sancțiune alternativ ă care se aplic ă în Anglia este arestul la domiciliu
475care se aplic ă infractorilor care au minimum 18 ani, pentru pedepse de cel pu țin 3 luni,
dar nu mai mari de 4 ani. Monitorizarea electronic ă este obligatorie.
8.5.15.3.8. Olanda
În Olanda instan ța de judecat ă poate aplica o gam ă largă de sanc țiuni alternative
în locul pedepsei cu închisoarea476:
Tranzac ția este o sanc țiune alternativ ă în cadrul c ăreia infractorul pl ătește o sum ă
de bani pentru evitarea procesului penal. De asemenea , tranzac ția presupune pl ătirea unei
sume echivalent ă cu prejudici ul produs victimei.
Prestarea de servicii neremunerate pentru recuperarea prejudiciului produs.
Aceast ă sancțiune alternativ ă poate fi aplicat ă în cazul infrac țiunilor pretabile la o pedeaps ă
de maxim 6 ani.
– Amenda penal ă.
– Confiscarea de bunuri .
– Medierea penal ă.
– Compensa ții.
8.5.15.3.9. Portugalia
Art. 43 din Codul penal portughez477 se refer ă la înlocuirea pedepsei cu
închisoarea care poate fi aplicat ă în urm ătoarele condi ții:
Conform art. 43, alin.1 din Codul penal, în cazul în care instan ța stabile ște o
sentin ță cu închisoarea de maxim 1 an, aceasta poate fi înlocuit ă cu o amend ă penal ă .
În cazul în care instan ța impune o sentin ță cu închisoarea de maxim 3 ani, aceasta
poate fi înlocuit ă cu o sanc țiune alternativ ă cum ar fi interdic ția pentru o anumit ă perioad ă
de a exercita profesia sau anumite activit ăți în cazul în care infrac țiunea a fost comis ă în
exercitarea unei activit ăți profesionale.
Art, 44 din Codul Penal portughez reglementeaz ă arestul la domiciliu care poate
fi aplicat în cazurile în care judec ătorul constat ă că aceast ă sancțiune este adecvat ă pentru

475 https://www.justice.gov.uk/offenders/before -after-release/home -detention -curfew .
476 Tak P. J., The Dutch Criminal Justice System 3rd Ed. (Nijmegen, The Netherlands: Wolf Legal
Publishers, 2008), 87 -88.
477 http://www.legislationline.org/documents/section/criminal -codes

194 îndeplinirea obiectivelor pedepsei, sentin ța de pedeaps ă cu închisoare este de maxim un an,
infractorul are v ărsta de peste 65 de ani sau mai mic ă de 21 de ani, infractorul este bolnav
sau handicap at. Supravegherea infractorului este realizat ă prin si stem de monitorizare
electronic ă.
Art. 58 -59 din Codul penal portughez reglementeaz ă munca în folosul
comunit ății. Aceast ă sancțiune alternativ ă poate înlocui pedeapsa cu închisoarea care nu
depășește 2 ani și când judec ătorul consider ă că aceast ă sancțiune alternativ ă este adecvat ă
și sufici entă în raport de fapta produs ă și obiectivele pedepsei.
8.5.15.3.10. Spania
Art. 80 -87 din Codul Penal Spaniol478 reglementeaz ă eliberarea sub
supraveghere .
Aceast ă sancțiune alternativ ă const ă în suspendarea execut ării pedepsei cu
închisoarea de maxim 2 ani.
Suspendarea poate fi :
– de la 2 la 6 ani în cazul în care pedeapsa cu închisoarea este mai mic ă de 2 ani .
– de la 3 luni la un an în cazul comiterii unor infrac țiuni minore.
De asemenea , instan ța de judecat ă poate suspenda pedeapsa cu închisoarea f ără
condi ții atunci c ând situa ția de s ănătate a infractorului este incurabil ă.
Pe lângă suspendarea pedepsei cu închisoarea , judec ătorul poate impune obliga ții
supliment are cum ar fi interzicerea de a comunica cu victima sau alte persoane, interzicerea
de a se afla în anumite locuri, sau orice alt ă obliga ție pe care instan ța o consider ă necesar ă.
Art. 33,39,40,49,53 și 88 din Codul Penal spaniol prev ăd o alt ă sancțiune
alternativ ă- munca în folosul comunit ății care poate fi aplicat ă în cazul comiterii
infrac țiunilor de violen ță, include violen ța în familie, furt auto, amenin țare, de pericol,
producerea de daune materiale etc.
8.5.15.3.11. Israel
Sistemul de detenție în Israel este se ver, dar acest fapt nu a reu șit să înfluen țeze
procentul ridicat de infracționalitate.
În Israel sunt 147 de detinuți la suta de mii de locuitori în timp ce în Olanda sunt
75 iar în Suedia numai 57 de deținuți la suta de mii de locuitori.

478https://www.boe.es/legislacion/codigos/codigo.php?id=038_Codigo_Penal_y_legislacion_complementaria
&modo=1

195 Costul statului pentru fiecare deținut este de 120,000 de shekeli pe an (12,000 de
shekeli pe lună) (echivalent cu 12,000 de lei pe lună).
În Israel procentul de recidivitate este de 41 %. Conform unui raport efectuat
recent de Ministerul de fina nțe israelian, costurile s tatului pentru detinuții recediviști sunt
de 3.1 milioane NIS (new shekel) care includ costurile de detenție, costul îndepărtării
deținutului de pe piața forței de muncă479 etc.
În anul 2011 Ministerul Justi ției a stabilit o comisie de examinare a politicii de
pedepse , în urma criticelor publice care afirmau că pedepsele aplicate în dreptul penal nu
sunt deajuns de severe , lucru care contribuie la recidiva f ăptuitorului dup ă eliberare.
Comisia a constatat c ă reabilitarea infractorului în exteriorul închisori i este mai
ieftină și mult mai eficientă în comparare cu reținerea unei persoane în închisoare.
În raport se menționează că în timp ce creșterea activit ății organelor de control
poate descuraja pe poten țialii infractori, agravarea pedepsei nu poate avea acest efect . În
timp ce creșterea șanselor de a fi prins cre ște descurajarea, severitatea pedepsei nu are efect
asupra descuraj ării infractorului.
Autorii raportului au afirmat că, „Nu are valoare încercarea de a promova
descurajarea infractorului prin extinderea utilizării pedepsei cu închisoarea, sau prin
utilizarea unei pedepse cu închisoare pe termen lung“. În vederea consolidării acestei
afirma ții comisia a citat rezultatul unei cercet ări în domeniu susținâ nd că infractorii care
comit infrac țiuni de consum de droguri și infracțiuni împotriva proprietații precum și
infractori i care comit infrac țiuni de violenț ă și abuz sexual, nu se gândesc deloc la pedeapsa
care o pot primi dacă vor fi prinși.
Mai mult decât atât, potrivit raportului „ infractorii care sunt încarcerați pe o
perioadă de ședere mai lung ă în închisoare se obișnuiesc cu închisoarea lucru care contribuie
să le fie mai puțin frică de închisoare în viitor .“ – cu alte cuvinte se obține o descurajare
negativ ă.
Comisia a afirmat că în Statele Unite ale Americii, care are cea mai mare rat ă de
încarcerare din lume , una dintre justificările pentru încarcerări în masă a fost încrederea că
pedeapsa cu închisoare reduce recidiva infractorilor , dar studiile efectuate în domeniu au
arătat că închisoare a încurajează tendințe criminale decât deprimarea acestora.

479 http://www.themarker.com/ career/1.3006335 אך זה לא עוזר נגד -מערכת הכליאה בישראל היא מהמחמירות בעולם
הפשיעה , 30/5/2017

196 În acest sens soluția propusă de Comisie se referă la concentrarea asupra
procesului de reabilitare și de îmbunătățire a făptuitorului . Raportul afirmă că „reabilitarea
infractorului prin pedepse comunitare și servicii pentru public este de natură să producă
rezultate mai bune decât utilizarea pedepsei cu închisoare a.“ De asemenea s -a afirmat că
menținerea unui deținut în închisoare are costuri mari în comp arție cu reabilitarea
infractorului în comunitate care este o alternativă mult mai rentabilă.
Comisia a recomandat de a transforma pede apsa cu închisoarea de cel mult nouă
luni în pedeapsa cu muncă în folosul comunității . Însă instanțele de judecată au creat o
situație absurdă, acordând pedepse cu închisoarea pentru o perioadă mai mare de nouă luni
pentru a nu fi transformate în pedeapsa de muncă în folosul comunității480.
De asemenea s -a propus ca proce sul penal în cazul infractorilor care nu sunt
pericu loși să fie deviat la instanțele comunitare care oferă un sprijin social complet
infractorului, cu scopul de a rezolva problemele acestuia și a prevenii recidiva în viitor.Dacă
infractorul va respecta programul de restaurare acesta nu va primi pedeapsa cu închisoare.
Există posibilitatea ca acești infractori să se afle în centre de restautare cu regim închis
sau parțial -închis . Aceste modele au scopul de a crește șansa ca acești infractori să nu
comită infracțiuni în viitor. S-a afirmat că aplicarea unei pedepse cu închisoare nu este
eficientă nici pentru infractori și nici pentru societate.
O altă pedeapsă alternativă propusă în cazul infracțiunilor minore este pedeapsa
cu amenda care este calculată în raport de capacitatea de câștig a infractorului și numărul de
luni necesare a pedepsei cu închisoarea care trebuia aplicată.
De asemenea s -a propus folosirea monotorizării electronice prin care există
posibilitatea de a controla locul în care infractorul se află în fiecare moment . Astfel , de
exemplu, este posibil, ca un soț violent să meargă la locul de muncă, să -și sprijine financiar
familia dar să nu se apropie de familia sa. În cazul în care va încălca această restricție, va fi
aplicată pedeapsa cu închisoare481.
O altă propunere se referă la formarea unor "centre de tranzit482" în care for
ajunge un an înainte de eliberare, deținuții care au fost pedepsiți cu pedepse îndelungate, au
avut o comportare bună în timpul executării pedepsei în închisoare și pedeapsa a fost scurtată
cu o treime . Aceste centre de tranzit vor putea acorda deținuților o pregătire profesională,
socială,un ajutor în găsirea unui loc de muncă, înainte de eliberarea acestora.Acest centru de

480 Idem, p.2.
481 Idem, p.3.
482 Idem, p.4.

197 tranzit va micșora potențialul infractorului de a recidiva și din punct de ve dere economic
este mult mai ieftin costând numai o trime din suma lunară care este necesară pentru a ține
un infractor în închisoare.
Aceste pedepse alternative sunt considerate pedepse efective cu o influență
pozitivă în viitor pentru infractor și care ad uc o economisire statului .
8.5.15.3.12. Rom ânia
La data de 1 februarie 2014 au intrat în vigoare următoarele instituții ca
alternativă la pedeapsa cu închisoarea :instituția zilelor -amendă , renunțarea la pedeapsă,
amânarea pronunțării pedepsei și suspendarea executării pedepsei sub supraveghere .
De asemenea a fost reglementată o nouă măsură preventivă, arestul la domiciliu .
S-a realizat reducerea unor pedepse, și o mai bun ă individualizare a acestora.
Au fost reglementate m ăsuri educative pentru minori , s-a extins pedeapsa
amenzii penale și s-a introdus înterzicerea dreptului unei persoane de a se apropia de
locuin ță, locul de munc ă, sau alte locuri unde victima se poate afla.
În data de 29.10.18 a fost adoptat de Senat un proiect de lege care se referă la
modificarea și completarea Legii nr.254/2013 privind executarea pedepselor privative de
libertate în procesul penal .
Acest proiect de lege include o prevedere privind detenția la domiciliu care se va
aplica în următoarele cazuri483:
– În cazul persoanelor n eîncarcerate care se află în curs de condamnare , detenția
la domiciliu se va aplica de către instanță dacă sunt îndeplinite două condiții:
pedeapsa aplicată de instanța de judecată să nu fie mai mare de 18 luni de închisoare cu
executare și în cazul în care infractorul nu a comis o infracțiune de violență .
– În cazul p ersoanelor încarcerate detenția la domiciliu se va putea aplica dacă
infractorul mai a re de executat 18 luni până la împl inirea fracției minime obligatorii pentru
liberarea condiționată.
Potrivit proiectului de lege, î n aceste cazuri Comisia care stabilește executare a
pedepselor privative de libertate din cadrul penitenciarului va dispune continuarea efectuării
pedepsei prin detenție la domiciliu cu sau fără sistem electronic de supraveghere. Dacă
deținutul nu a avut probleme disciplinare și pedeapsa care o execută este de maxim 5 ani nu
i se va aplica brățara electronică. În cazul deținuților care au probleme disciplinare ș i care

483 Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele
judiciare în cursul procesului penal.

198 execută o perioadă de detenție mai mare de 5 ani aplicarea brățării electronice va fi
obligatorie.
Judecătorul va putea permite deținutului și părăsirea domiciliului pentru a se
prezenta la locul de muncă sau la unele cursuri de pregătire profesion ală.
8.5.15.4. Concluzii
De-a lungul istoriei, pedeapsa cu închisoarea era considerat ă ca fiind unica pedeapsă
penal ă reală. Aceasta se datoreaz ă încrederii sc ăzute în pedeps ele alternative deten ției și lipsa
înțelegerii avantajelor pe care le aduc pedepsele alternative într-un sistem judiciar.
Unul dintre argumentele care s -au afirmat împotriva introducerii și aplic ării
sancțiunilor alternative deten ției se refer ă la teama c ă aplicarea lor nu va det ermina reducer ea
sancțiunilor cu închisoarea ci dimpotriv ă va duce la o intensificare semnificativ ă a
controlului penal.
Cercet ările efectuate în acest domeniu au ajuns la concluzia c ă pedepsele alternative
la închisoare se aplic ă infractorilor care oricum nu ar fi fost trimi și la o pedeaps ă cu
închisoarea. Acest fenomen negativ este cunoscut sub numele Net widening484.Potrivit unui
studiu realizat de Consiliul Europei485, numărul de ținuților în Franța pe data de 1 februauie
2017 era de 69,077 de perso ane, cu 5,4% mai mare dec ât în toamna anului 2015486, lucru
care demonstreaz ă că cu toate c ă Franța aplic ă pedepse alternative det enției, numărul
deținiților nu scade.
Așadar, aceste pedepse nu pot fi considerate ca fiind alternative la pedeapsa cu
închisoarea. În plus, acest ă nouă situa ție creeaz ă un pericol pentru infractor c ă în cazul în
care nu va respecta condi țiile impuse de pedeapsa alternativ ă să ajung ă la închisoare.
Consider ăm că pedeapsa alternativ ă deten ției nu reprezit ă o modalitate de a evita
pedeapsa, ci este o altă formă de pedeapsă. O pedeaps ă alternativ ă însoțită de o serie de
restric ții stricte reprezint ă o dificultate pentru infractor care nu poate fi consid erată o
pedeaps ă ușoară.
Sanc țiunile penale neprivative de libertate reprezint ă o solu ție de eliminare a
consecin țelor negative ale pedepsei cu închisoarea și o consecin ță a procesului de
umanizare a pedepselor penale.

484 http://www.justice.gc.ca/eng/rp -pr/csj -sjc/jsp -sjp/op00_3 -po00_3/p3.html .
485 http://www.rfi.ro/special -paris -93740 -consiliul -europei -raport -privind -populatia -carcerala .
486 Informa ția este disponibil ă pe site -ul http://www.rfi.ro/special -paris -93740 -consiliul -europei -raport –
privind -populatia -carcerala .

199 Recomand ările Uniunii Europene au considerat un adev ărat impuls în implementarea
sancțuinilor penale alternative pedepsei cu închisoarea.
Aplicarea de sancțiuni și măsuri neprivative de libertate, în locul detenției în urma
unui proces de mediere, poate prezenta mai multe avantaje decât ap licarea pedepsei cu
închisoare.
Pedepsele alternative detenției au scopul de a promova reabilitarea și reintegrarea
infractorului și a victimei în societate. Aplicarea acestor pedepse alternative vor duce la
reducerea recidivei și promovarea securității p ublice.
Consider ăm că aplicarea sanc țiunilor alternative în sistemul penal clasic și în cadrul
medierii penale reprezint ă o necesitate în ziua de ast ăzi având în vedere avantajele de natur ă
social ă si economic ă ale acestora. De asemenea , este necesar ă continuarea dezvolt ării și
diversific ării sanc țiunilor alternative , pentru a asigura un r ăspuns c ât mai adecvat
individualiz ării pedepsei penale și apărarea societa ții.
În urma acestor concluzii consider ăm că în urma unei proceduri de mediere
penale , judec ătorul trebuie s ă dețină un set de pedepse alternative deten ției care vor putea
fi aplicate în raport de cazul specific. Aceste pedepse alternative deten ției pot fi :
– pedeapsa cu amenda487 care se va aplic a sub forma zilelor -amendă precum sw
aplică c u succes în Italia . Astfel, j udecătorul va fixa suma amenzii prin fixarea valorii fiecărei
zile amendă în raport de situația financiară a infractorului și o multiplică cu numărul zilelor
de pedeapsă stabilite. Calcularea amenzii prin sistemul zilelor amendă, asigură o mai bună
individualizare a pedepsei concret aplicate atât sub aspectul proporționalității, exprimat în
numărul zilelor -amendă, cât și al eficienței, prin determinarea valorii unei zile -amendă
ținând seama de situația financiară a infractorului . Numărul zilelor -amendă, reprezintă
gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului și valoarea unei zile -amendă,
reprezintă suma de bani stabilită unei zile -amendă .
-repararea prejudiciulu i488 (după modelul francez), reprezintă o sancțiune
alternativă care constă în despăgubirea victimei datorită răului produs în urma comiterii
infracțiunii. Instanța de judecată va stabili modul de despăgubire. În caz de nerespectare a
sancțiunii de reparare a prejudiciului, instanța va stabili o pedeapsă cu închisoare sau poate
va aplica o amendă corespunzătoare cazului specific.

487 Art.71 din Legea 689/1981 din Italia
488 Art. 131 -8-1 din Codul penal Francez

200 -pedeapsa cu munca în folos ul comunit ății reprezintă o pedeapsă principală în loc
de pedeasa cu închisoarea sau amendă489.Această pedeapsă va putea fi executată numai în
locuri publice sau pentru organizații non -profit490precum este aplicată în Belgia și Germania.
-condamnare cu suspendare însoțită de anumite condi ții491 Această pedeapsă
alternativă prevede că condamnarea cu închisoarea este suspendată, cu condiția că
infractorul să respecte condițiile impuse de instanța de judecată. Această pedeapsă
alternativă poate fi folosită pentru toate tipurile de infracțiuni în cazul în care instanța nu
găsește nici un motiv pentru executarea pedepsei cu închisoarea, sentința va fi suspendată și
după o perioadă de probațiune pedeapsa va fi anulată. Suspendarea sentinței va fi posibilă
numai cu condiția ca persoana acuzată să nu recidiveze în perioada de probațiune și să
respecte orice condiție impusă de instanța judecatorească. Această pedeapsă poate fi însoțită
de muncă în folosul comunitații492 precum de aplică în Danemarca și Germania , în cazul în
care o sentință suspendată impusă este considerată inadecvată și persoana acuzată este de
acord să indeplinească o asemenea pedeapsă.
-semideten ție în regim de semilibertate493, după modelul Italian , reprezintă o
pedeapsă alternativă care constă în :
– obligația infractorului de a fi prezent într -o instituție specializată condamnaților cel
puțin 10 ore pe zi loc în care va executa pedeapsa în regim de semilibertate.
– infractorul nu poate deține arme, muniții sau substanțe explozive.
– suspendarea permisului de conducere.
– interzicerea de a părăsi țara.
– obligația persoanei condamnate de a respecta normele prevăzute de regimul de
semilibertate.
-arestul la domiciliu poate fi aplicat în cazurile în care judecătorul constată că
această sancțiune este adecvată pentru îndeplinirea obiectivelor pedepsei . Supravegherea
infractorului va fi realizată prin sistem de monitorizare electronică494precum se aplică cu
succes în Portugalia,
– monitorizare electronică cu posibilitatea de a controla locul unde se află
infractorul în fiecare moment , după modelul israelian .

489 Art. 37 din Codul Penal Belgian
490 Art. 58 -59 din Codul penal Portughez
491 Art. 56 -61 din Codul Penal din Danemarca
492 Art. 62 -67 din Codul Penal din Danemarca
493 Art. 55 din Legea nr. 689/1981 din Italia
494 Art. 44 din Codul Penal Portugh ez

201 8.5.16. Medierea penal ă în faza c ăilor de atac
Consider ăm că decizia organului judiciar poate fi contestat ă.
În faza de urm ărire penal ă decizia procurorului poate fi contestat ă prin intermediul
unei pl ăngeri adresate procurorului ierahic superior.
În faza de judecat ă hotărârea instan ței de judecat ă va putea contestat ă prin
interm ediul apelului adresat instan ței de judecat ă superioare.
Dacă în cursul c ăilor de atac este depus acordul de mediere, hot ărârea primei
instan țe se va desfiin ța și se va da efect acordului de mediere.
8.5.17. Publicarea hot ărârii organului judiciar

După cum am remarcat în capitolele anterioare, medierea penal ă este caracterirazat ă
prin confid ențialitate . Prin urmare , rezult ă că și acordul de mediere la care p ărțile au ajuns
este caracterizat de confiden țialitate , de aceea consider ăm că prevederile lui nu pot fi
publicate în întregime pe site -urile specializate.
8.5.18. Răzgândirea p ărților
Vorbind despre situația de răzgândire a uneia dintre p ărți în intervalul de timp dintre data
în care s -a încheiat acordul de mediere și data prezent ării părților la organul judiciar , ne
punem întrebarea ce efecte are aceast ă răzgândire în procedura din fața organului judiciar ?
Pe deoparte , putem afirma c ă acordul de mediere produce efecte între p ărți de la data
încheierii acordului de mediere, nu a legaliz ării acordului în fața organului judiciar. Din
punct de vedere penal , organul judiciar trebuie s ă verifice consimt ământul liber al p ărților
la momentul încheierii acordului de mediere și nu la mometul prezent ării lor în fața instan ței.
Precum împăcarea părților, ca institu ție de drept procesual penal, este definitiv ă și
părțile nu se pot r ăzgândi din momentul exprim ării voin ței, considerăm că, în acest fel ,
încheierea unui acord de mediere are un caracter definitiv.
Consider ăm că datorit ă faptului c ă acordul de mediere este un contract civil între
părți, așadar r ăzgândirea uneia dintre p ărți reprezint ă denun țarea unilateral ă a contactului495,
ceea ce va duce la r ăspunderea civil ă a părții care s -a răzgândit conform legii civile.
8.5.19. Nerespectarea acordului de mediere prin neexecutarea
obliga țiilor
În cazul în care una dintre p ărți nu exe cută obliga țiile stabilite în cadrul acordul ui de
mediere , trebuie să facem deosebirea dintre cazul în care acordul de mediere a rămas în

495 Art. 1270 din Noul Cod Civil din România.

202 forma unui înscris sub semnătură privată ori a fost validat de o instanță civilă sau a fost
cuprins în decizia penală.
Dacă acordul de mediere a rămas un înscris sub semnătură privată și una dintre părți
nu respectă obligațiile asumate din cadrul acordului , singura posibilitate pentru persoana
care nu a primit obligațiile stabilite în acord este deschiderea unei acțiuni c ivile496 în cadrul
căreia va cere să oblige pe persoana care nu respectă acordul de mediere să -și execute
obligația asumată .
Dacă acordul de mediere este o parte dintr -o hotărâre penală sau o hotărâre a
instanței civile care a este definitivă , reprezintă d e fapt titlu executoriu care poate fi pus în
executare silită497 de către partea care nu a primit obligațiile incluse în acordul de mediere.
8.5.20. Etapele medie rii penale
Medierea ca oricare proces , are o anumită ordine logic ă care trebuie gândită în așa fel înc ât
să obțină rezultate c ât mai bune. În zilele de ast ăzi nu există un model fix al medierii penale ,
dar în opinea noastr ă, procedura de mediere penal ă trebuie s ă includ ă următoarele etape:
Activitățile pre -mediere
– Organizarea înt âlnirilor preliminare .
– Luarea deciz ei de mediere a cazului .
– Completarea actelor necesare .
– Organizarea spațiului desfășurării medier ii.
Etapa 1 . Inițierea medierii
– Informarea părților privind procesul de mediere și rolul mediatorului .
– Explicarea regulilor de conduită .
– Clarificarea întrebărilor părților care particip ă la mediere .
Etapa 2 . Identificarea problemelor
– Formarea unui data -base de informații .
– Clarificarea problemelor .
– Relevarea intereselor neexprimate de părțile procesuale .
Etapa 3 . Elaborarea planului de negociere
– Exprimarea problemelor .
– Acceptarea problemelor de către părți.
– Stabilirea ordin ei discuțiilor .
Etapa 4 . Elaborarea unei înțelegeri reciproce și formularea alternativelor

496 Art. 1350 din Noul Cod Civil din România
497 Art. 632 din Noul Cod Civil din România.

203 – Explorarea pozițiilor și intereselor inițiale ale p ărților.
– Identificarea și formularea intereselor comune .
– Generarea de op țiuni.
– Formularea criteriilor opțiilor existente .
– Identificarea soluțiilor .
– Negocierea soluțiilor propuse .
Etapa 5 . Încheierea procesului de mediere penal ă
– Decizia de a finaliza medierea printr -o înțelegere între p ărți.
– Formularea și scrierea acordului de mediere .
– Planificarea implementării acordului de mediere .

Menționăm faptul c ă de obicei , etapele de ini țiere și încheiere ale medierii sunt fixe în
acest proces dar între aceste etape pot s ă se repete urm ătoarele etape men ționate în raport de
înaintare a părților în procesul de mediere. De exemplu , părțile se afl ă în etapa de ne gociere
și este necesar s ă se întoarc ă la etapa de identificare a problemelor și apoi s ă continu e etapa
de negociere498.
Activitățile pre -mediere
Activit ățile pre – mediere au scopul de a preg ăti procesul de mediere penal ă. În cazul
în care un centru de mediere este contactat de un reprezentant al organelor de drept pentru a
media un caz, în cadrul cen trului se numește un mediator care va fi responsabil de caz .
Desigur mediatorul poate fi contactat în mod direct de către părți499.
Mediatorul desemnat se va int ălni ma i intăi cu infractorul . În cazul în care persoana
învinuit ă este un minor, mai int ăi trebuie de luat legatura cu reprezentantul legal al acestuia ,
pentru a obține acordul lui și apoi se va întălni cu minorul. Numai dup ă ce infractorul își
asum ă dorin ța de solu ționare a cazului prin intermediul medierii , mediatorul contactează
victima pentr u a stabili o intă lnire preliminară.
Scopul int ălnirilor preliminare500 între mediator și părți:
– Oferirea unei prezent ări generale ale medierii penale și modul de
funcționare al medierii.

498 Buguța E., Condițiile desfășurării procesului de mediere și ale încheierii acordului de împăcare, “Legea și
viața”, 2012 , nr.4, pag.15 – Descrierea etapelor medierii.
499 Rotaru V., Manual de mediere, Chișinău, 2006, IRP, p.76 -79.
500 Amstutz L.S. and Zehr H., Victim Offender Conferencing in Pennsylvania’s Juvenile Justice System ,
1998 p.62 -63

204 – Sublinierea faptului în discu țiile cu victima , că un scop important al
medierii , este stabilirea modului de restituire a pagubei.
– Descriere a procedurii de mediere , inclusiv a persoanelor care vor
participa.
– Descrier ea regulilor care trebuie respectate .
– După prezentarea acestor informa ții mediatorul va încerca s ă obțină
acordul p ărții de a participa la mediere.
– Mediatorul va prezenta p ărții eventualele avantaje a le particip ării la o
mediere , cum ar fi , obținerea răspunsurilor la întrebări, participarea la
stabilirea pagubei etc .
Dacă părțile își exprimă dorința de participare la o procedură de mediere , mediatorul
va stabili împreun ă cu p ărțile locul unde va avea loc medierea. În cazurile penale se
recomandă ca victimele să aibă prioritate la d eciderea locului unde se va desf ășura
medierea, acest loc fiind neutru, sigur și confortabil.
În afar a asigur ării condi țiilor de bun ă comunicare dintre p ărți mediatorul trebuie s ă
asigure aranjamentul camer ei pentru mediere în așa fel încât să se ob țină un control asupra
procesului. Astfel, se recomand ă localizarea mediatorului lângă ușa de ie șire din camer ă,
pentru a avea posibilitatea s ă calmeze și să conving ă una din p ărți, dacă aceasta va încerca
să părăsească locul. Scaunele trebuie aranjate în așa fel încât, toate p ărțile care particip ă la
mediere să aibă contact vizual cu celelalte persoane.
Înainte de sedin ța de mediere se recomand ă ca meditorul s ă revad ă informa țiile
referitoare la caz pentru a st ăpâni bine numele p ărților și a tuturor participan ților.
Etapa 1. Inițierea/începerea medierii
În aceast ă etapă mediatorul trebuie s ă creeze o atmosfer ă de siguranță și încredere
pentru părți că medierea ar putea fi o cale de a soluționa conflictul. De asemenea mediatorul
se va asigura c ă părțile implicate în conflict în țeleg procesul de mediere, în ceea ce prive ște
regulile care trebuie respec tate pe parcursul lu i și rolul mediatorului în rezolvarea
conflictului. A șadar, la sfărșitul acestei etape , părțile vor exprima acordul cu privire la
desfășurarea medierii .
După sosirea părților la sediul media torului, acesta va indica tuturor p ărților locurile
în așa fel încât părțile se vor așeza în felul în care a fost stabilit de mediator .
După aceasta , va urma declarația de introducere a mediatorului care va include
următoarele subiecte :
1. Introducerea mediatorului.

205 2. Exprimarea dorinței și acceptarea părților de a coopera pentru rezolvarea
conflictului .
3. Mediatorul va explica în ce const ă procedura de mediere și rolul mediatorului .
De asemenea mediatorul va sus ține declarația sa de imparțialitate și neutra litate
și va explica reguli le confidențialității.
4. Mediatorul va explica conceptul de int âlniri separate cu p ărțile.
5. Răspunderea mediatorului la întrebările părților501.

Etapa 2. Identificarea problemelor
Aceas tă etapă este caracterizat ă prin descrierea p ărților implicate în conflict a
sentimentelor și emo țiilor fa ță de ceea ce s -a întâmplat între p ărți. Scopul acestei etape
const ă în luarea la cuno ștință a problemelor care au dus la conflict precum și problemele
născute de pe urma conflictului.
De asemenea , trebuie de remarcat faptul c ă în cadrul medierii, pentru prima data,
părțile au posibilitatea s ă înțeleag ă ce simte fiecare parte pe urma conflictului și a faptelor
produse.
Așadar, aceast ă etapă include adunarea informa ției în legatur ă cu conflictul dintre
părți precum și posibilitatea de a crea o atmosfer ă de încredere și înțelegere reciproc ă în
scopul de a ajunge la un acord.
Victima va vorbi prima , cu excepția cazului când aceasta preferă ca infractorul să
înceapă discuția. În cazul în care victima dore ște ca infractorul s ă înceap ă discu ția, exist ă
pericolul ca lucrurile descrise de infractor sau iertarea cerut ă de acesta s ă înfluen țeze
victima s ă nu-și exprime sentimentele reale care le -a avut datorit ă infrac țiunii.
De asemenea , în cazul în care victima vorbe ște prima , exist ă posibilitatea ca
infractorul să nu ofere întreaga înformație, înțeleg ând că victima nu cunoaște toate detaliile
infracțiunii.
Oricare a fi ordinea pentru început ul di scuții dintre p ărți, mediatorul va cere
persoanei care va deschide prima discu ția să descrie fapta penală din propria perspectiv ă, și
să prezinte idei generale pentru solu ționarea conflictului.
În literatura de specialitate502 s-a men ționat importan ța încuraj ării at ât infractorului
cât și victimei de a descrie sentimentele la momentul s ăvârșirii infrac țiunii precum și

501 Rotaru V., Manual de mediere, p.80.
502 Amstutz L.S. and Zehr H., p.66.

206 emoțiile și frustr ările. S -a afirmat c ă acest lucru permite formarea unui proces de
însănătoșire, victima se elibereaz ă prin exprimarea sentimentului de nedreptate. Astfel, s-a
recoma ndat folosirea unui algoritm de întreb ări adresate victimei : „Ați putea să ne spuneți
ce s-a întîmplat?”, „Cum v -ați simțit în acel moment?”. Apoi , vor urma întreb ările de tipul :
„Cum v -ați simțit de atunci?” și „Ce s -a întîmplat de atunci?”
De remarcat faptul c ă răspunsul la astfel de întrebări este folositor și pentru infractori
care înțeleg consecin țele faptelor s ăvârșite prin înțelegerea emo țiilor exprimate de victim ă.
La aceast ă etapă sarcina mediatorului este să asigure un mediu favorabil
comunica țiilor, de exemplu prin încurajarea celeilalte părți să nu întrerupă partea care
vorbe ște, atunci c ând acesta își exprim ă aceast ă dorin ță.
De asemenea, pe baza cumul ării informa țiilor, mediatorul trebuie s ă ajute p ărțile prin
identificarea problemelor și intereselor reale ale p ărților.
După prezentările părților , mediatorul va permite acestora să formuleze întrebări și
va pute a el însuși să formuleze întrebări părților.
Este de remarcat faptul c ă rolul acestor întreb ări este de a completa informa ția care
lipse ște pentru a înțelege cazul mai bine503.
Acest ă etapă se sf ărșește în momentul în care mediatorul consider ă că în urma
discu țiilor dintre p ărți s-au identificat în mod clar toate conflictele și dorin țele fiec ărei părți.
Mediatorul va face un rezumat privind lucrurile exprimate de fiecare dintre p ărți.
Etapa 3 . Elaborarea planului de negociere
În aceasta etap ă, după ce mediatorul a rezumat lucrurule exprimate de p ărți în etapa
anterioar ă, mediatorul va prezenta părților problemele care au fost exprimate de părți în mod
direct sau indirect și care trebuie abordate pentru a solu ționa conflictul.
După prezentarea problemelor, mediatorul va cere acordul p ărților cu aceast ă listă și
eventual aceasta va fi completat ă cu alte probleme.
După acceptarea listei finale de probleme, mediatorul va stabili ordinea de discutare și
soluționare pentru fiecare problem ă. Se recomand ă ca prima problem ă aleas ă pentru
rezolvare să nu produc ă discu ții contradictorii pentru a da încredere p ărților c ă și celelalte
probleme, event ual mai complicate , vor fi solu ționate. De asemenea , este de a șteptat c ă
soluționarea primei probleme într-o atmosfer ă ușoară și pozitiv ă să contribuie în viitor la o
anumit ă flexibilitate în negocierea prob lemelor mai complicate504.

503 Idem p.87.
504 Idem p.88.

207 Etapa 4. Elaborarea unei înțelegeri reciproce și formularea alternativelor
În aceast ă etapă, mediatorul va încuraj a părțile să discute problemele care au fost
identificat e și să încerce să propun ă soluții pentru rezolvarea acesteia.
Pentru fiecare problemă , mediatorul trebuie să ajute părțile să trecă de la un centru
de greutate bazat pe poziții la interese. De exemplu , dacă o parte își exprim ă dorin ța ca
infractorul s ă nu se apropie de casa ei (poziție) acesta dorește de fapt ca locuința să fie în
siguranță (interes). Susținem c ă, în acest mod, exprimarea intereselor reale și nu a pozițiilor
ajută la soluționarea mai ușoară a conflictului. În exemplu menționat , pentru a păstra
siguran ța locuinței , nu este obligatoriu ca făptuitorul să nu se apropie de casa victimei. Dacă
vom asigura ca p ărțile să fie con știente de interesele lor , vom ajunge la situa ția în care p ărțile
vor propune solu ții diverse și potrivite pentru solu ționarea conflictului.
După exprimarea intereselor părților , mediatorul va trebui s ă formuleze interesele lor
comune , cum ar fi în unele cazuri , păstr area relațiilor bune în viitor , mai ales dacă sunt
persoane care vor veni în contact unul cu altul.
În continuare , mediatorul va invita părțile să propună soluții pentru rezolvarea
problemei identificate. Aceast ă etapă este foarte important ă, mediatorul trebuie s ă încurajeze
părțile să fie c ât mai creativi pentru a g ăsi solu ții diverse acceptabile. În unele cazuri ,
mediatorul poate s ă descrie p ărților un conflict similar și solu țiile care au fost propuse de
părțille acestui caz . Amintim faptul c ă mediatorul, în nici un caz nu va propune solu ții
proprii de rezolvare a conflictului. Numai p ărțile, vor gasi solu ția pentru rezolvar ea
conflictului.
După propunerea solu țiilor, părțile vor negocia pentru a ajunge la o soluție
acceptabilă pentru ambele părți. Mediatorul va ajuta p ărțile să verifice dacă o soluție sau alta
este convenabilă și satisface interesele lor.
După ce părțile și-au exprimat acordul în privința unei sau altei soluții , mediatorul o
va reformul a și va întreba p ărțile dac ă doresc aceast ă soluție.
În aceast ă etapă, mediatorul poate negocia cu toate p ărțile implic ate în mod direct
sau dac ă este cazul poate negocia cu fiecare în parte. Mediatoul va p ăstra o atmosfer ă de
comunicare pl ăcută și sigur ă în vederea unei negocieri flexibile și ajungerea la un acord505.

505 Idem p.88 -91.

208 Etapa 5. Încheierea procesului de mediere penală
Dacă părțile au ajuns la un acord, mediatorul va scr ie acordul care treb uie să
cuprind ă deciziile și acțiunile care trebuie executate în viitor, inclusiv termenele de
implementare a solu țiilor stabilite de p ărți.
După ce acordul a fost scris, mediatorul îl va citi părților . Fiecare parte va primi o
copie a acordului semnat de participanți.
În cazul în care acordul de mediere solu ționeaz ă conflictul în mod satisf ăcător pentru
ambele p ărți, acest lucru se va men ționa în acord precum „ambele părți sunt de acord că
problema este soluționată”.
În cazur ile în care în procedura de mediere este implicat un minor, trebuie primit
acordul p ărinților.
După încheierea acordului , mediatorul va explica p ărților în ce const ă etapa
următoare , de exemplu, procedura de validare a acordului de mediere în fața instan ței de
judecat ă sau trimiterea acordului procurorului.
Procesul de mediere penal ă poate fi finalizat și fără încheierea unui acord. Dacă în
timpul negocierilor părțile nu pot să se înțeleagă , mediatorul va decide terminarea procesului
de mediere și va anu nța organul de drept competent506.

8.5.21. Abilitați de comunicare necesare mediatorului –Inteligența
emoțională în procesul de mediere
În literatura de specialitate507 s-a afirmat c ă exist ă trei elemente de bază în procesul
de mediere, care determină abilități le, de care trebuie să dispună un mediator: conținut,
emoții și procedur ă- triunghiul medierii .
Conținut
Pentru a descoperi conținutul unui conflict mediatorul trebuie s ă dețină abilit ăți de
stabilire a cauzelor conflictului, de identificare a intereselor reale ale părților, cu scopul de a
elabora soluții de exprimare clară ale intereselor care se afl ă în spatele pozi țiilor.
Emoții le
Emoțiile reprezintă acele sentimente, trăiri manifestate de participanții unui conflict
în procesul de mediere. Abilitățile necesare unui mediator pentru a lucra cu emoțiile
participanților sunt:

506 Idem p. 91 -94.
507 Reed K., The Mediator's Triangle: Organizing the Mediator’s Focus , 2008, www.kendallreed.com

209 – capacitatea de a asculta părțile și de a înțelege exprimarea emoțiil or.
– capacitatea de a ajuta părțile să -și exprime sentimentele .
– capacitatea de a manifesta respectul și atenți a față de necesitățile părților

Procedura
Procedura se refer ă la modalitatea de c ăpătare a deciziil or în procesul de mediere .
Chiar în cazul în care p ărțile nu au reu șit să primeasc ă toate cerin țele dorite în urma
procesului de mediere, echitatea procesului va permite împ ăcarea p ărților prin rezultatele
obținute.
Ascultare activ ă
O comunicare eficient ă între p ărți const ă într-o înțelegere reciprocă . Mediator ul
trebuie s ă aibă o abilitate de ascultător activ spre deosebire de o recepționare pasivă a
informației.
În acest mod, mediatorul nu ascult ă părțile pentru a auzi ce spun , ci trebuie s ă
înteleag ă ce afirm ă partea respectiv ă. Considerăm că a fi un mediator „activ” presupune
punerea unor întrebări, verificarea înțelegerii unor lucruri de valoare important ă de către
părți, cu scopul de a stabili o rela ție de siguran ță și încredere pentru a ajunge în final, la o
comunicare eficient ă intre p ărțile implicate.
Înțelegerea emo țiilor
O persoan ă care a fost implicat ă într-o infrac țiune are mare nevoie ca cineva s ă-i
înteleag ă emoțiile și trăirile pentru al ajuta s ă iasă din aceasta situa ție com plicată. Astfel
mediatorul trebuie s ă dețină o capacitate de înțelegere a emo țiilor persoanei p e lângă
informa ția primit ă în raport cu faptele care formeaz ă conflictul. Numai în acest mod , parte a
respectivă se va sim ți înțeleas ă.
Mediatorul trebuie s ă ofere părților posibilitatea de manifestare a st ării emo ționale.
Numai în acest moment , vor fi afirmate necesit ățile persoanei. Atunci c ând mediatorul aude
afirmarea unei st ări de emo ție de c ătre o parte, va atrage aten ția persoanei respective, print –
o definire a sentimentului afirmat pentru a ajuta persoana respectiv ă sa con știentizeze
sentimentul afirmat.
În literatura de specialitate508 s-a sus ținut că în cadrul unui proces de mediere, dac ă
emoțiile nu sunt afirmate de c ătre părți, șansa de a ajunge la un acord de mediere este redus ă.

508 Basic mediation skills and process ”, The Northern Virginia mediation Service Inc., 1995

210 Prin exprimarea emo țiilor se produce o deblocare emo țional ă care va permite p ărții
respective o g ândire eficient ă pentru solu ționarea conflictului.
Parafrazarea
Aceast ă tehnic ă folosit ă de mediator const ă în repetarea celor afirmate de o parte
respectiv ă prin utilizare a cuvintelor proprii , pentru a permite p ărților s ă înțeleag ă faptele în
mod separat de emoții. În acest mod , părțile vor putea s ă înțeleag ă mai bine nevoile lor.
Rezumarea
Aceast ă tehnic ă este asem ănătoare parafrazării, dar se folo șeste pentru un volum mai
mare de informa ții. Scopul rezum ării const ă în evidențierea informației importante în
vederea formul ării intereselor comune .
Formularea și adresarea întrebărilor
Aceasta tehnic ă ajută pe mediator să analizeze conținutul informa țiilor primite în
urma discu țiilor dintre p ărți precum și ajutarea p ărților s ă creez e o situa ție de încredere și
comunicare pozitiv ă și eficient ă509.
8.5.22. Rolul consilierului de proba țiune în procedura de mediere
penal ă
Noțiunea de proba țiune
În sistemul de drept common -law, proba țiunea se refer ă în general la tendința de
umanizare a sistemului de represiune.
În dreptul american probațiunea se referă la o perioadă de supraveghere dispusă de o
instanță pentru un infractor, în loc de aplicarea unei pedepse cu închisoarea.
În unele jurisdicții, probațiunea presupune aplicarea unor pedepse alternative
pedepsei cu î nchisoarea, cum ar fi pedepsele cu suspendare, iar în altele, probațiunea include,
supravegherea celor eliberați condiționat din închisoare510
Conform Asociației Corecționale Americane511 proba țiunea poate fi definită, în
raport de sentința aplicat ă infractoru lui de instan ța de judecată, în raport de institu ția pe care
o reprezint ă și în raport de procesul penal.

509 Rotaru V., Manual de mediere, p.99 -126.
510 https://en.wikipedia.org/wiki/Probation
511 Robert M . Carter, Leslie T.Wilkins, Probation, Parole and Community Corrections, 2nd ed., John
Wiley&Sons, Inc., 1976, p.82

211 În raport de sentință, probațiunea reprezintă o hotăr âre judecătorească în cadrul c ăreia
libertatea persoanei acuzate este asigurată de c ătre serviciu de proba țiune.
În raport de instuția pe care o reprezintă, probațiunea reprezint ă o agenție de servicii
desemnată să deservească o instanță .
În raport de procesul penal, probațiunea reprezintă o investigare efectuat ă de serviciul
de proba țiune, anteri oară pronunțării unei hotărâri judecătorești, pentru instanță, dar și
monitorizarea infractorului după stabilirea unei hotărâri de c ătre instanța de judecată.
Consilierul de probațiune în rolul de mediator
În Legea privind organizarea și funcționarea siste mului de probațiune512 nu se face
nici o referire la instiu ția medierii penale .
În opinea noastră legea privind proba țiunea trebuie s ă acorde posibilitatea
efectu ării unei proceduri de mediere consilierului de probațiune ca parte dintr -o sentinț ă
condi ționat ă sau suspendat ă. Trebuie de subliniat c ă acest lucru ar fi posibil în condi țiile în
care serviciile de proba țiune vor dispune de un personal calificat în domeniu l medierii și nu
vor fi aglomerate.

512 Legea 252/2013 privind organizarea si functionarea sistemului de probatiune. Lege nr. 252/2013
publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 514 din 14 august 2013

212 9. MEDIEREA PENALĂ ÎN LUMINA JURISPRUDENȚEI CEDO
Considerăm că este foarte importantă abordarea aplicării procedurii de mediere
în cazurile penale în lumina jurisprudenței CEDO. Jurisprudența CEDO a statuat că lipsa
gravității pedepsei nu poate înlătura caracterul penal inerent al unei infracțiuni513.
Pentru a stabili dacă o infracțiune poate fi definită ca având un caracter penal
conform prevederilor CEDO, trebuie de verificat dacă textul normei de drept care definește
infracțiunea aparține legii penale; apoi, trebuie de stabilit natura și gradul de severi tate al
pedepsei ce poate fi aplicată persoanei care a comis infracțiunea. În jurisprudența CEDO
aceste criterii sunt definite alternative, și nu cumulative. Așadar, pentru ca art.6 (în
continuare Art.6) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (denumită în continuare
CEDO) să fie aplicat, în cazul unei medieri penale, este suficient ca infracțiunea comisă de
infractor să fie de natură penală din punctul de vedere al CEDO, sau ar trebui ca persoana
declarată vinovată în urma comiterii infracțiun ii să-i fie aplicată o sancțiune penală, care
prin natura și gradul de severitate să se refere la sfera penală514.
9.1. Dreptul de acces la justiție
În legislația internațională și europenă a drepturilor omului, noțiunea de acces la
justiție obligă statele să aco rde garanție oricărei persoane de a avea dreptul de a se adresa la
o instanță de judecată sau de a se adresa unui alt corp competent pentru soluționarea
alternativă a conflictelor.
Dreptul de acces la justiție permite persoanelor să -și exercite alte drept uri
fundamentale ale omului, cum ar fi dreptul la un proces echitabil conform articolului 6
CEDO, dreptul la un remediu efectiv conform articolului 13 CEDO. Dreptul de acces la
justiție permite persoanelor să se protejeze împotriva încălcării drepturilor, să remedieze
faptele ilegale și să se apere în cadrul procedurii procesului penal. La nivel internațional,
ONU, în cadrul comitetului pentru drepturile omului s-a creat conceptul de acces la
justiție515.
Articolul 6 alineatul 1 CEDO stabilește :
"Orice persoană are dreptul de a fi audiat de o instanță care va hotărî fie litigiile
privind drepturile și obligațiile sale civile, fie temeinicia oricărei acuzații penale împotriva
sa".

513 CEDO, Öztürk v. Germany, Hotărârea din 21 Februarie 1984.
514 CEDO, Ziliberberg v. Moldova , Hotărârea din 01 Februarie 2005.
515 Organizația Națiunilor Unite, Comitetul pentru Drepturile Omului, Observația generală nr. 32, 2007.

213 Ca atare, domeniul de aplicare al Articolul 6 este limitat la cauzele penal e,
precum și drepturile și obligațiile civile din legislația națională .
O privire de ansamblu mai largă a accesului la justiție cuprinde în afară de
instanțe și organismele extrajudiciare. Organele extrajudiciare pot facilita accesul la justiție
prin ofer irea de proceduri alternative mai rapide de a obține repararea prejudiciului cum ar
fi medierea.
Considerăm că medie rea, ca organism extrajudiciar, poate oferi o alternativă
rapidă, mai puțin formală și mai puțin costisitoare pentru rezvolvarea conflicte lor.
Jurisprudența CEDO a reținut că, un organism extrajudiciar poate fi considerat
instanță în cazul în care îndeplinește funcții judiciare și oferă garanțiile procedurale
prevăzute de articolul 6 cum ar fi imparțialitatea și independența516. În caz contrar,
organismul extrajudiciar trebuie să fie supraveghiat de către un organ judiciar care
îndeplinește condițiile prevăzute în articolul 6517.
Accesul la justiție are o importanță fundamentală pentru persoana vătămată și
este o componentă esențială a sta tului de drept518, într -un stat democratic dezvoltat. O
societate pluralistă trebuie să aibă un sistem judiciar echitabil și eficient, prin care cetățenii
să poată soluționa conflictele în instanțele de judecată sau cu ajutorul unor metode
alternative519. În consecință, c onsiderăm că introducerea unui sistem de mediere penală nu
poate încălca prevederile art 6 din CEDO.
Potrivit jurisprudenței CEDO, dreptul la un proces echitabil cuprinde dreptul de
acces la o instanță. Dreptul de acces la o instanță reprezin tă un element semnificativ al
accesului la justiție, datorită faptului că instanțele protejează păr țile de practici ilegale și
apără statul de drept520.
Articolul 6 (1) din Conve nția Europeană a Drepturilor Omului prevede
următoarele:
„Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod
public și în termen rezonabil, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de
lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie
asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva sa ”.

516 CEDO, Oleksandr Volkov v.Ucraina, Hotărârea din 9 ianuarie 2013.
517 CEDO, Zumtobel v. Austria, Hotărârea din 21 septe mbrie 1993.
518 Francioni F., Access to Justice as a Human Right, Edited Oxford University Press, 2007.
519 Drummond R., Court -Annexed Mediation in England: Foundations for an independent and enduring
partnership, 2005. Disponibil la http://ssrn.com/abstrac t=962122.
520 CEDO, Běleš și alții v. Republica Cehă, Hotărârea din 12 noiembrie 2002.

214 Așadar, accesul la instanță rezultă din dreptul la un proces echitabil, deoarece
stabilește că litigiile trebuie soluționate de către instanțe.
Art. 6, stabilește dreptul la un pro ces echitabil și reprezintă una dintre cele mai
fundamentale garanții pentru respectarea democrației și a statului de drept. În cazul Delcourt
împotriva Belgiei521 art. 6 a fost interpretat astfel :
" Într-o societate democratică, dreptul la o administrare ju stă de justiție deține
un rol atât de important încât o interpretare restrictivă a articolului 6 alineatul (1) nu ar
corespunde cu obiectivul și scopul acestei dispoziții ".
Conform jurisprudenței CEDO, drepturile trebuie să fie „ concrete și efective ”
mai degrabă decât „ teoretice și iluzorii522”. Pentru asigurarea dreptului de acces la instanță
efectiv, statele trebuie să asigure servicii de asistență judiciară și traducere .
În cazul Airey împotriva Irlandei523, s-a afirmat că Curtea Europeană a Dreptului
Omul ui "trebuie să garanteze nu drepturi teoretice, ci drepturi practice și eficiente ".
9.2. Definiția noțiunii de „instanță”
Conform legislației europene, instanța este caracterizează prin funcția sa
jurisdicțională524. S-a afirmat că aceasta nu trebuie să fie o instanță de „tip clasic”525.
Astfel, o instanță poate fi un corp înființat în scopul soluționării unor cazuri
specifice prin acordarea unor despăgubiri, cu condiția să ofere garanțiile corespunzătoare526:
• autoritatea de a emite o decizie cu caracter obligato riu527;
• autoritatea de a soluționa cauzele conform normelor de drept aplicabile și în
conformitate cu procedura stabilită528;
• autoritatea deplină asupra cauzei529;
• independența și imparțialitatea;
De asemenea în jurisprudența CEDO s -a afirmat că instan țele pot include și
oameni care nu sunt juriști atâta timp cât aceștia îndeplinesc condițiile de independență și
imparțialitate530.

521 CEDO, Delcourt v. Belgium, Hotărârea din 17 Ianuarie 1970.
522 CEDO, Artico v. Italia, Hotărârea din 13 mai 1980.
523 CEDO, Airey v. Irland, Hotărâre din 9 Octombrie 1979.
524 CEDO, Belilos v. Elveția, Hotărârea din 29 aprilie 1988.
525 CEDO, Campbell și Fell v.Regatul Unit, Hotărârea din 28 iunie 1984.
526 CEDO, Lithgow și alții, Hotărâre din 8 iulie 1986.
527 CEDO, Benthem v.Țările de Jos, Hotărârea din 23 octombrie 1985.
528 CEDO, Sramek v.Austria, Hotărârea din 22 octombrie 1984.
529 CEDO, Galina Kostova v.Bulgaria, Hotărârea din 12 noiembrie 2013.
530 CEDO, Campbell și Fell v.Regatul Unit, Hotărârea din 28 iunie 1984.

215 9.3. Independența și imparțialitatea instanței
Independența și imparțialitatea sunt deobicei examinate împreună și dețin o
relație strănsă între ele, ceea ce le face greu de diferențiat531. Cu toate acestea, s -a remarcat
că independența se referă la structura unei instanțe, în timp ce imparțialitatea este o
caracteristică individuală a unui factor de decizie532. Cu privire la independenț ă,
jurisprudența CEDO prevede norme detaliate cu privire la independența organului judiciar,
care sunt concepute pentru a garanta neutralitatea.
În ceea ce privește imparțialitatea , s-a afirmat că aceasta este strâns legată de
independență. Organul jurid ic trebuie să fie deschis și lipsit de prejudecăți în soluționarea
conflictelor dintre părți. În jurisprudența CEDO s -a afirmat că imparțialitatea înseamnă
oferirea de garanții suficiente astfel încât să nu existe orice îndoială legitimă în acest sens533.
9.4. Dreptul la un proces echitabil
O condiție principală în respectarea dreptului la un proces echitabil este
„egalitatea armelor ” între părți. Cu privire la doctrina egalității de arme, aceasta "impune
fiecărei părți să i se dea o șansă rezonabilă de a -și prezenta cazul în condiții care nu -l pune
într-un dezavantaj substanțial față de cealaltă parte534". În opinia noastră, reprezentarea
juridică a părților în cadrul procedurii de mediere, poate oferi un cadru de asigurare a
acestui standard minim de justiție.
Conform legislației europene în domeniul de aplicare al dreptului la un proces
echitabil, Directiva 2012/13/UE privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale
stabilește că statele membre trebuie să acorde informații persoanel or suspectate sau a cuzate
cu privire la drepturile de fi asistat e de un avocat535. Conform acestei directive, suspecților
și persoanelor acuzate care sunt arestate li se va furniza o „ notă scrisă privind drepturile” ce
conține informații cu privire la alte drepturi suplimentar e, precum dreptul la interpretare și
traducere536 în cadrul procedurilor penale. Considerăm că printre aceste drepturi trebuie să
apară și dreptul la o procedură de mediere.

531 CEDO, Findlay v. Regatul Unit, Hotărâre din 25 februarie 1997.
532 CEDO, Parlov -Tkalčić v.Croația, Hotărâre din 22 decembrie 2009.
533 CEDO, Fey v.Austria, Hotărârea din 24 februarie 1993.
534 CEDO, Kress v. France , Hotărârea din 7 Iunie 2001.
535 Directiva 2012/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2012 privind dreptul la
informare în cadrul procedurilor penale.
536 Directiva 2010/64/UE a Parlamentului European si a Consiliului din 20 octombrie 2010 privind dreptul la
interpretare și traducere în cadrul procedurilor penale.

216 9.5. Asistența juridică
Dreptul la asistență judiciară reprezintă o parte importantă a dreptului la un
proces echitabil conform articolului 6 CEDO. Pentru oamenii care nu dețin de resurse
financiare suficiente dreptul la asistență judiciară asigură accesul la justiție pentru a plăti
taxele judiciare.
S-a afirmat că asistența judiciară nu trebuie să dețină o anumită formă, ci statele
sunt libere să decidă cum să -și îndeplinească această obligație legală537. Așadar, asistența
judiciară poate consta în asistența gratuită oferită de un avocat, scutirea de plată a taxelor
judiciare, acordarea serviciului pro bono.
9.6. Devierea unui caz la o procedură de mediere penală
În opinea noastră , trimiterea unui caz la o procedură de mediere de către instanța
de judecată nu contravine art. 6 CEDO de oarece în acest caz accesul la instanțe este
suspendat doar temporar și părțile nu pot fi forțate să încheie un acord de mediere. De
asemenea, instanța de judecată nu poate cere unei părți să recurgă la o procedură de mediere
împotriva voinței sale, deoare ce aceasta ar încălca dreptul de acces la o instanță în temeiul
articolului 6 din CEDO. Așadar, considerăm că trimiterea unui caz la mediere de cătr e
instanță, nu interferează cu dreptul la un proces, ci reprezintă o scurtă întârziere pentru a
permite o so luționare a cazului în afara instanței de judecată.
Intrarea părților într -un proces de mediere nu înseană că aceștia au renunțat la
dreptul la un proces. În acest sens considerăm că medierea nu trebuie văzută ca auxiliară
procesului, ci ca o parte integrantă a acesteia.
În anul 1975, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a afirmat că " nu
se poate concepe o lege fără să existe posibilitatea de a avea acces la instanțe de
judecată "538. Cu toate că instanțele de judecată reprezintă principalul f orum pentru
soluționarea litigiilor s -au dezvoltat forme alternative de soluționare a litigiilor (în continuare
ADR) bazate pe ajungerea părților la un acord cum ar fi medierea. În ziua de astăzi, medierea
este integrată în sistemele naționale ale multor ț ări și se bucură de sprijin la nivel
internațional, de exemplu, rezoluțiile privind medierea adoptate de Uniunea Europeană.
Având în vedere faptul că utilizarea cu eficiență a medierii are un potențial enorm
de reducere a numărului de dosare care se ruleaz ă în instanțele de judecată , se pune
întrebarea dacă procedura de mediere trebuie să acorde standarde similare de justiție cu

537 CEDO, Airey v. Irlanda, Hotărârea din 9 octombrie 1979.
538 CEDO, Golder v. United Kingdom , Hotărârea din 21 Februarie 1975.

217 cele oferi te de instanțele de judecată. Unii specialiști au afirmat că ADR nu utilizează
principii de dr ept și nu este capabilă să dovedească dreptate a539.
Alți specialiști din domeniu au afirma t că ADR încurajează autonomia părților
în soluționarea conflictului540 și împuternicește părțile să "controleze rezultatul"541.
De asemenea s -a afirmat că instanțele de judecată nu reprezint ă forumul cel mai
potrivit pentru soluționarea tuturor conflictelor și că nu orice litigiu trebuie să aibă o valoare
publică542. Speciali știi din domeniu au susținut că ADR mărește semnificativ șansele de
păstrare a relațiilor dintre părți și prevenirea situațiilor conflictuale în viitor543.
În acest sens, medierea reprezintă o modalitate de soluționare a conflictelor care
este adaptat ă nevoilor părților și care este mult mai eficientă decât o instanță de judecată544.
Medierea, ca modalitate de soluționare a litigiilor bazată pe acord ul părților reprezintă un
răspuns la "excesele formalismului"545.
Cu privire la standardele de justiție din cadrul ADR , unii specialiști au susținut
că în procedurile alternative de soluționare a conflictelor bazate pe un acord se riscă un
dezechilibru al puterii și lipsa egalității armelor. Acest lucru se poate întâmpla în cazul în
care o parte nu este reprezentată juridic care este tipică în soluționarea litigiilor care sunt mai
puțin formale decât cele ale instanțelor tradiționale, pe baza premiselor că procesele
simplificate facilite ază auto -reprezentarea, chiar dacă cealaltă parte își poate permite să fie
reprezentată de un avocat546.
Specialiștii au afirmat că o parte ar putea simți o presiune pentru o soluționa
conflictul în condiții mai puțin favorabile din cauza lipsei financiare nu are posibilitatea la
un litigiu în instanță în cazul în care asistența juridică nu este disponibilă547.

539 Meadow M., Whose Dispute Is It Anyway?: A Philosophical and Democratic Defense of Settlement (In
Some Cases)’, Georgetown Law Journal, 1995, p. 2681.
540 Gunning I.R, Diversity Issues in Mediation: Controlling Negative Cultural Myths, Journal of Dispute
Resolution, 1995.
541 Allen D., Against Settlement? Owen Fiss, ADR and Australian Discrimination Law, International Journal
of Discrimination and the Law, 2009 , p.191 -195.
542 Sternlight Jean,R., Creeping Mandatory Arbitration: Is It Just?’, Stanford Law Review, 2005, p. 1631.
543 Bernstein Lisa E, Understanding the Limits of Court -Connected ADR: A Critique of Federal Court –
Annexed Arbitration Programs, University of Pennsylvania Law Review , 1993,p. 2169.
544 Moffitt M, Three Things to Be Against, Fordham Law Review, 2009, p.1212.
545 Main,Thomas O, ADR: The New Equity, University of Cincinnati Law Review, 2005.p. 329.
546 Cappelletti M, Alternative Dispute Resolution P rocesses within the Framework of the World -Wide
Access -to-Justice Movement, 56 MLR, 1993, p. 291.
547 Fiss O., Against Settlement, 93 Yale Law Journal , 1984, p.1073.

218 În acest context s -a afirmat că mediatorul deține un rol semnificativ. Acest rol
variază între "facilitativ, evaluativ, transformativ, narativ și înțelegere "… în soluționarea
substanțială a unui litigiu 548".
Pe parcursul anilor, CEDO nu a dezvoltat o abordare clară în legatură cu
standardele necesare medierii penale deoarece nu poate răspunde decât la cazurile pe care le
primește. Nu este clar de ce astfel de cazuri nu au fost încă prezentate la CEDO, dar în viitor
în mod sigur vor fi cazur i care vor fi prezentate la CEDO, în special prin promovarea sporită
a medierii de către părțile interesate.
În cadrul în care instanța de judecată propune și trimite părțile la un proces
alternativ de s oluționare a conflictului cum ar fi arbitrajul sau medierea , Curtea a constatat
că, instanța este considerată un tribunal în sensul articolului 6 alineatul (1), deoarece un
tribunal nu este neapărat "înțeles ca o instanță de drept clasic, integrat în meca nismele
judiciare standard ale țării549 ". Cu alte cuvinte, în cazul în care instanța de judecată transferă
în mod formal un caz la mediere, ar trebui să respecte standardele de la articolul 6 alineatul
(1), inclusiv un tribunal imparțial și o audiere publică550.
Cu privire la procuror , Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că
procurorul nu este o autoritate judiciară în sensul articolului 5 din Convenția europeană
pentru apărarea drepturilor omului551deoarece nu oferă garanțiile, independența și
imparțialitatea necesare conform textului convenției.
În contextul medierii penale și conform jurisprudenței CEDO, susținem că
procurorul ar putea acorda informații părților privind medierea și ar putea recomnda
procedur a de mediere în faza de urmărire penală. Însă procurorul nu va putea propune o
sancțiune fără a iniția o procedură și nu va putea negocia o sancțiune în urma recunoașterii
prealabile a vinovăției.
Prin urmare, considerăm că medierea poate constitui o procedură care
corespunde drepturilor enunțate în articolul 6, deoarece poate permite părților să obțină o
justiție mai rapidă, eficientă și mai puțin costisitoare în care părțile au control asupra
procedurii.
Medierea este un instrument foarte eficient care contribuie la accesul la justiție
și folosirea acestuia poate avea efecte foarte pozitive. Astfel, considerăm că soluționarea

548 Meadow M., supra note 525, p.609
549 CEDO, B and P v. UK 2 Hotărârea din 4 Aprilie 2001.
550 Ibid
551 CEDO, Medvedyev v. Franța, Hotărârea din 29 Martie 2010 ,CEDO, Moulin v.Franța, Hotărârea din 23
Noiembrie 2010

219 unui caz prin mediere nu reprezintă o încălcare a jurisprudenței CEDO. Î n realitatea de
astăzi a unui sistem judiciar ineficient care împiedică accesul real la justiție, medierea are
un rol important în asigurarea unui acces mai larg la justiție.
Medierea, este o procedură voluntară. Fără acest principiu esențial al
voluntar iatului, nu pot apărea alte principii fundamentale ale medierii, cum ar fi,
flexibilitatea și confidențialitatea.
În concluzie considerăm că procedura de mediere penală asigură respectarea
dreptului de acces la o instanță de judecată și dreptul la un proce s echitabil. Părțile implicate
în procesul de mediere pot deține dreptul la asistență judiciară, pot solicita serviciile unui
interpret în caz că nu posedă limba în care se desfășoară procesul de mediere . În cazul când
una dintre părți este o persoană mino ră, aceasta poate deține toate drepturile acordate de
legea penală fiind asistați de reprezentanți legali : părinte, tutore ori curator precum și de
psiholog sau pedagog.
De asenenea recunoașterea vinovăției în cadrul procesului de mediere penală nu va
avea efect de dovadă a recunoa șterii vinovăției în procesul penal clasic, astfel o garanție
importantă a procesului echitabil – prezumția de nevinovăție nu poate fi afectată.
Conform principiului confidențialității medierii, părțile și mediatorul nu pot să s e
folosească de datele ce le -au devenit cunoscute în procesul medierii.
În cazul în care părțile nu au încheiat un acord de mediere, părțile nu pierd nimic
deoarece nesemnarea acordul de mediere nu poate înrăutăți situația părților. Medierea penală
nu împ iedică persoana de a renunța în orice moment la această procedură și de a apela la
justiția penală clasică . De asemenea în situația când victima a fost dusă în eroare, procurorul
va putea să reia urmărirea penală împotriva infractorului.
9.6.1. Compatibilitatea modelului de mediere propus cu jurisprudența
CEDO
După cum menționam anterior, cu toate c ă medierea penală este o procedur ă distinct ă
de procesul penal clasic, ea are la baza ei principii fundamentale ale drepturilor omului
prevazute în constitu ție, jurispruden ța CEDO și în Legea nr. 192/2006.
Dezvoltările jurisprudenței CEDO a u făcut ca dreptul la un proces echitabil s ă fie
privit nu numai ca o ga ranție formal ă care trebuie asigurată ci ca un drept substanțial552.

552 Udroiu M., Codul de procedură penală, Comentariu pe articole, Ediția 2, 2017, p. 72

220 Principiul unui proces echitabil în dreptul penal este stabilit în paragraful 1 din
Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În doctrină s -a pus întrebarea dacă procedura
de mediere penală asigură respectarea acestui important principiu. Prin urmare, s -a afirmat
că “echitatea pare a fi țelul spre care se indreapt ă mediatorul, atunci c ând ghideaz ă părțile
spre obtinerea unei solu ții convenabile, eficiente și durabile”553.
Așadar, în cadrul modelului de mediere penal ă propus am introdus principii
fundamentale care trebuie reglementate și respectate în favoarea ob ținerii unui proces
echitabil. Astfel, p ărțile implicate în procesul de mediere au dreptul la asistenț ă judiciară,
pot solicita serviciile unui interpret în caz că nu posed ă limba în care se des fășoară procesul
de mediere.
În ca zul când una dintre p ărți este o persoană minoră , aceasta va de ține toate
drepturile acordate de legea penală fiind asistate de reprezentanți legal : părinte, tutore ori
curator precum și de psiholog sau pedagog.
Deasenenea recunoașterea vinovăției în cadrul procesului de mediere penal ă nu va
avea efect de dovad ă a recunoa șterii vinov ăției în procesul penal clasic , astfel o garanție
importantă a procesului echitabil – prezumția de nevinovăție nu poate fi afectată .
Conform principiului confidențial ității medierii, părțile și mediatorul nu pot dispune
date ce le -au devenit cunoscute în procesul medierii . În cazul în care p ărțile nu au încheiat
un acord de mediere , părțile nu pierd nimic deoarece refuzul de a semna acordul de mediere
nu poate înrăutăți situația părților. Medierea penală nu împiedică persoana de a renunța în
orice moment la această procedură și de a apela la justiția tradițională.
De asemenea în situația c ând victima a fost dusă în eroare , procurorul va putea să
reia urmărirea pena lă împotriva infractorului. Totodat ă a fost introdus principiu potrivit
căruia este necesară respect area termenelor stabilite ca o garanție a unui proces echitabil.
În contextul medierii penale și conform jurisprudenței CEDO, susținem că
procurorul ar putea acorda informații părților privind medierea și ar putea recomnda
procedura de mediere în faza de urmărire penală.
În data de 25.04.2017, în Decizia Pilot către Romania554, CEDO a propus m ăsuri
pentru evitarea supraaglomer ării peniteniciarelor și pentru imbun ătățirea condi țiilor din
închisori. În cadrul acestei decizii CEDO propune României dezvoltarea medierii penale

553 Mateu ț Gh., Medierea penal ă, “Dreptul” nr. 7/2007, p. 158.
554CEDO, Arret Rezmiveș v. România, Hotărâre din 25.4.2017.

221 ca procedur ă alternativ ă procesului judiciar penal. Jurisprudența CEDO consideră
recuperarea prejudiciilor de c ătre victim ă mai impo rtantă dec ât pedeapsa executabil ă în
închisoare.
Așadar, i ată că modelul de mediere propus este adaptat nu numai recomand ărilor
Uniunii Europene și ale Comitetului de Miniștrii Europe an ci și jurispruden ței CEDO.

222 10. PROCEDURA MEDIERII PENALE ÎN CADRUL ÎNCHISORII
Ideea utilizării justiției restaurative în cadrul închisori i a fost analizat ă în literatura
de specialitate în cadrul c ăreia s -au sus ținut urm ătoarele:
Unii speciali ști555 au afirmat c ă folosirea medierii în cadrul închisorii este inutilă
deoarece mediul închisorii îngreunează în mod serios posibilitatea de a face o restaurare a
situației dintre p ărți. În plus s -a afirmat c ă utilizarea justi ției restaurative în cadrul închisorii
poate face închisoarea și mai atractivă ca opți une de condamnare pentru mulți judecători . Pe
de altă parte, s-a afirmat că atât a timp cât justiția restaurativă se dezvoltă numai în cadrul
comunit ății, în afara închisorii, ea va fi considerată potrivită numai pentru infractorii tineri
și minori și victi mele acestora, și nu pentru infractorii gravi și victime le acestora556.
Prin urmare , speciali știi din domeniu au afirmat c ă poten țialul folosirii justi ției
restaurative în restaurarea infrac țiunilor grave este foarte sc ăzut at âta timp c ât justi ția
restaurat ivă și închisorile sunt considerate ca fiind puncte opuse. Închisorile sunt pline de
infractori care au comis infrac țiuni grave și au nevoie de un proces de restaurare iar victimele
acestora sunt descurajate pentru c ă închisorile nu sunt v ăzute și consider ate ca un loc potrivit
pentru un proces de restaurare.
Susținătorii utiliz ării justiției restaurative în cadrul închisorii susțin că există multe
exemple de folosire a justiție i restaurativ e în cadrul închisorilor care, în ciuda tensiunilor și
obstacolelo r, au efecte considerabile .
În opinia noastră considerăm că folosirea medierii penale în cadrul închisorii poate
fi foarte eficace pentru toate părțile implicate. Prin urmare propunem următoarele forme de
utilizare :
10.1. Cursuri de conștientizare a infractorilor și de asumare a responsabilității
Aceast ă form ă de utilizare a justi ției restaurative în cadrul închisorii are ca scop să
determine înțelegerea deținuților a impactul ui infracțiunii asupra victimelor și asumarea
responsabilit ății acestora asu pra faptelor comise. Astfel de programe se numesc Sycamore
Tree Project și au fost pilotate în Statele Unite, Anglia și Țara Galilor și Noua Zeelandă în
1997 și manuale de programe au fost publicate în 1998557.

555 Guidoni, O. The Ambivalences of Restorative Justice: Some Reflections on an Italian Prison Project,
Contemporary Justice Review, 2003, p.55 -68.
556 Edgar, K. and Newell, T. Restorati ve Justice in Prisons: A Guide to Making it Happen. Winchester:
Waterside Press, 2006.
557 Liebmann, M. (no date) Restorative Justice in Prisons: An International Perspective
http://www.foresee.hu/uploads/media/MarianLiebmann_text.pdf.

223 La acest program particip ă un grup de deținuți și un grup de victime între care nu
exist ă nici o legatur ă, cu alte cuvinte victimele nu sunt victimele directe ale infractorilor pe
care îi întâlnesc. Numărul de deținuți care participă la un curs variază de la aproximativ șase
(în Noua Zeelandă) până la aproximativ nouăsprezece în Anglia și Țara Galilor. Cursul
constă în discuții în grup, dialoguri victimă -infractor. O parte esențială a cursului implică
victimele care vor descrie felul în care crimele comise împotriva lor li-au afectat viața. În
ultima ș edință, deținuții pot face restituri simbolice, cum ar fi cererea iert ării printr -o
scrisoare sau în mo d liber fa ță de victim ă.
Un curs de obicei constă în 6 -8 sesiuni de 2 -3 ore. Obiectivele cursului sunt de a
răspunde nevoilor deținuților și victimelor i nfracțiunilor care participă. În ceea ce privește
deținuții, obiectivele includ558:
– încurajarea acestora să -și asume responsabilitatea pentru faptele comise impotriva
victimei ;
– exprimarea iert ării față de victim ă și dorin ța de reconcili ere cu scopul de a participa
la un act de restituire simbolic ă;
În ceea ce privește victimele, obiectivele programului includ:
– ajutarea acestora să rezolve problemele legate de infracțiunea comisă împotriva lor;
– primirea de informa ții cu privire la infracțiuni, infractori și justiție restaurativă;
– obținerea unui sentiment de iertate în urma asum ării responsabilit ății infractorului ;
Deținuții sunt recrutați la acest program în două moduri: se înscriu la acest program
după ce au luat cunoștință des pre acesta prin pliantele distribuite în închisoare sau personalul
din închisoare selectează deținuții care vor participa f ără ca aceștia să primească stimulente
pentru participare.
Victimele sunt recruta te în unul din două moduri. Victimele care au luat cunoștinț ă
de acest program din articole publicate în mass media se adresează închisorii pentru a
participa. Un alt mod este recrutarea victim elor de către voluntarii programului.
Remarcăm faptul că v ictimele au un rol esențial în programele Sycamore Tre e și sunt
selectate cu atenție și pregătite pentru acest rol. Victimele pot ajuta infractorii să înțeleagă
cum comportamentul lor infracțional afectează în mod real oamenii adevărați viața și
sănătatea acestora și cum afectează și ceilalți membri ai famili ei victimei.
Prin urmare, infractorii își dau seama că infracțiunile comise au făcut rău oamenilor
în moduri pe care nu le -au considerat sau le -au imaginat anterior și că prejudiciul comis se

558 Marshall, M. (2005) A Consideration of the Sycamore Tree Programme and Survey Results from the
Perspective of a Restorative Justice Practitioner http://www.pfnz.org.nz/programs/syctree_what_works.htm -.

224 extinde cu mult peste limitele victimei infracțiunii. Acest pro gram ajut ă infractorii să simte
victimele infracțiunilor și tinde să îi conducă pe infractori să -și exprime regretul profund
pentru prejudiciile pe care le -au provocat victimelor lor și la o hotărâre de a repara
prejudiciul comis și a nu comite astfel de p rejudicii în viitor.
Pentru majoritatea victimelor care au luat parte la acest program , infracțiunea pe care
au suferit -o s-a întâmplat în trecut și s-a observat că majoritatea victimelor au încercat să se
recupereze într -o anumită măsură. Cu toate aceste a, organizatorii programului au remarcat
că victimele au raportat că povestirea faptelor suferite în fața infractorilor are efecte
terapeutice și le face mai puternic e; de exemplu. dacă înainte de a participa la acest program
ei încă se gândeau la ei însuș i ca victime, în timp ce spuneau povestea lor și văzând reacțiile
infractorilor îi ajută să înțeleagă mai bine ceea ce li s-a întâmplat559.
Victimele au raportat că înțeleg că infractorii au suferit de asemenea multe probleme
și cu toate acestea, în urma participării la acest program au fost capabili să simtă remușcări
și empatie față de victime .
Raționalul programului Sycamore Tree are la bază ideea de salvare, de recuperare .
Persoanele care au comis greșeli sau lucruri dăunătoare, ca și în povestea biblică de la care
își derivă numele, pot fi salvate sau recuperate . Această recuperare trebuie câștigată.
Infractorii trebuie să-și asume responsabilitatea personală , trebuie să -și exprime remușcarea
pentru infracțiunea comi să și să înțeleagă că trebuie să acționeze și să fie mai buni în viitor.
Organizatorii programului sunt conștienți de faptul că infractorii vor avea nevoie de mult
sprijin pentru a -i ajuta să -și mențină angajamentul. În cele din urmă, programul se bazează
pe ideea că ajutând astfel infractorii , victimele și ceilalți participanți beneficiază.
10.2. Medierea și conferințele victim ă-infractor în penitenciare
După cum am arătat în capitolele anterioare , medierea și conferințele victimă –
infractor, sunt cel mai frecvent utilizate în comunitate, ca o alternativă la procesele penale
convenționale în cazurile în care infractorii au comis infracțiuni relativ minore.
În cazul infracțiunilor grave, în literatu ra de specialitate560 s-au stabilit scheme de
desfășurare a proceselor de justiție restaurativă, cum ar fi medierea victim ă-infractor și
conferințele în închisori . Aceste programe au fost experimentate în Canada, Elveția și SUA

559 http://www.euforumrj.org/projects/previous -projects/mediation -and-resto rative -justice -in-prison -settings/
560 Shapland, J. Restorative Justice and Prisons ,2008
http://mereps.foresee.hu/uploads/media/Paper_by_Joanna_Shapland.pdf

225 în anii 1980 și începutul an ilor 1990561. În prezent sunt utilizate programe de mediere și
conferință victimă -infractor în Ungaria Belgia și Germania562.
Aceste programe sunt organizate de agenții guvernamentale și neguvernamentale și
persoanele care oferă servicii de mediere și confer ințe în comunitate care își extind
activitatea în penitenciare, cu acordul autorităților din penitenciare . De asemenea, agențiile
care lucrează în cadrul serviciilor penitenciare, care au experiență în mediere și conferințe
din activitatea anterioară, iniț iază o schemă de mediere potrivită pentru infractorii din
închisoare563.
Obiectivul de bază al acestor programe este de a realiza un anumit grad de
reconciliere între infractorul încarcerat și victimele reale564. Acest lucru este considerat
important și benefic atât pentru infractori, cât și pentru victime. În special atunci înainte de
eliberare din închisoare , infractorii au uneori nevoie să rezolve ceea ce sa întâmplat între
ei și victim ă. Ei ar putea dori să -și exprime durerea și sentimentele față de v ictimă și ar dori
să știe care este atitudinea victimei față de ei, și p rin intermediul unui proces de mediere s-
ar putea obține răspunsuri acestor nevoi.
Victimele la rândul lor , dețin o serie de nevoi care trebuie îndeplinite în cazul
recuperării aces tora după trauma suferită după comiterea infracțiunii. Specialiștii din
domeniu565 au afirmat că victimele au nevoie de răspunsuri la întrebări despre ceea ce s -a
întâmplat , există nevoia de a -și exprima sentimentele cu privire la ceea ce s -a întâmplat;
nevoia de reobținere a controlului asupra mediului înconjurător; și nevoia de siguranță în
viitor. Pentru victimele a căror infractori se află în închisoare, satisfacerea acestor nevoi
necesită furnizarea unor astfel de servicii în închisori.
În acest context, o problemă adesea discutată în literatura de specialitate566 este
întrebarea dacă deținuții primesc stimulente de participare la aceste programe . Specialiștii
din domeniu au afirmat că prizonierii participă la aceste programe pentru că vor să -și
modifice și să -și repare relațiile cu victimele . Cu toate acestea s-a afirmat că , prizonierii pot
gândi și pot fi încurajați să gândească că prin participare vor obține condiții mai favorabile

561 Liebmann, M. and Braithwaite, V. Restorative Justice in Custodial Settings: Report for the Restorative
Justice Working Group in Northern Ireland,1999.
562 Barrabas, T. The Possibilities of Reconciliation and Restoration in Prisons, 2012, p. 23 -64.
563 Liebm ann, M.. Restorative justice and the prison system: A view from the UK. VOMA
Connections, 2004, p.3 -4.
564 Barrabas, T. and Felligi, B. (eds.) Responsibility -taking, Relationship -building and Restoration in Prisons .
Budapest: Foresee,2012, p.19.
565 Strang, H. Repair or Revenge: Victims and Restorative Justice. Oxford: Oxford University Press,2002 p.
26.
566 Szego, D. and Felligi, B. The Face Behind the Fence – Conflict Management Within the Prison and
Beyond, 2012, p. 136.

226 în timpul închisorii. În acest caz apare o suspiciune că prizonier ii care exprimă remușcări
sau cer scuze victimelor nu sunt autentici și acest lucru are consecințe directe în încrederea
victimelor în integritatea procesului de justiție restarativă.
Aceasta situație reprezintă o problemă complexă și în opinea noastră trebuie f ăcut
tot ce este posibil pentru a asigura ca participarea deținuților la aceste programe să fie
voluntară și să nu se ofer e acestora nici un stimulent , oricare ar fi rezultatul procesului
restaurativ. Pe termen scurt, acest lucru ar reduce probabil numărul de detinuți dispuși să
participe la aceste programe restaurative dar respectarea strictă a principiului voluntariatului
va contribui la consolidarea încrederii în proce sele de justiție restaurativă în penitenciare și
prin urmare, va contribui la dezvoltarea unor astfel de sisteme pe termen lung.
10.3. Modelul de î nchisoare restaurativă
În literatura de specialitate567 s-a descris această abordare ca o viziune și nu ca un
model care poate fi practicat în reali tate. Cu toate acestea este important ă analizarea acestui
model care implică principiile justiției restaurative în activitatea închisorii. Această idee a
unei închisori restaurative provoacă anumite întrebări referitoare la scopul și natura detenției.
Desigur într -o închisoare restaurativă vor exista cursuri de conștientizare a
infractorilor și de asumare a responsabilității precum și medierea sau conferițe victimă –
infractor care au fost descrise pe larg anterior.
Prin comiterea unei infracțiuni, infractor ul condamnat la închisoare primește cu alte
cuvinte de la societate mesajul că este pedepsit pentru infracțiunea comisă. Marea majoritate
a infractorilor înțeleg prin acest lucru că prin greutățile trăite în închisoare pentru o anumită
perioadă în timpul executării pedepsei , aceștia își plătesc pentru infracțiunea comisă. În
acest fel infractorii pl ătesc printr -un mod pasiv tr ăind în special suferința din închisoare.
Dacă infractorul s -ar afla într -o închisoare restaurativă , acesta ar avea un mod
activ prin asumarea responsabilității, prin încurajarea și ajutarea infractor ului de a gândi
cum să repare prejudiciul produs victimei și societății și în acest fel s -ar asigura că la
eliberare acesta va fi mai puțin complicat în act e infracționale.
În timp ce într -o închisoare obișnuită munca este folosită pentru a evidenția rușinea
și durerea, într -o închisoare restaurativă deținuții trebuie învățați o meserie utilă pentru ca
acesta să -și mărească șansa de a o practica după elibera re și în acest fel va fi ocupat de lucru
în loc de comiterea infracțiunilor.

567 Edgar, K. and Newell, T. Restora tive Justice in Prisons: A Guide to Making it Happen. Winchester:
Waterside Press, 2006, p.80.

227 În locurile unde este posibil , idealul ar fi ca deținuții să facă de fapt muncă în
comunitate (adică în afara închisorii) , numită de specialiști muncă constructivă, pentru a -și
spori efectele reparative568.
De asemenea o închisoare restaurativă ar avea o relație diferită cu comunitatea locală.
Scopul principal ar fi acela de a pregăti prizonierii pentru a se întoarce în comunitate ca
cetățeni care respectă legea.
Așadar, considerăm că justiția restaurativă ar putea să ofere o modalitate complet
nouă de a re abilita deținuții și de ține un potențial mărit ca deținutul după eliberare să se
integreze în societate.
10.4. Rezolvarea conflictelor și infracțiunilor din închisoare prin mijloace
restaurative
Această abordare, nu se folosește pentru a promova reparația morală a prejudiciului
cauzat de infracțiunea pentru care deținutul execută pedeapsa cu închisoare , ci pentru a
rezolva conflictele și infracțiunile comise de d eținuți în cadrul închisorii.
În cadrul închisorilor astfel de infracțiuni sunt tratate, în general, prin sistemul
disciplinar propriu al închisorii. Cei acuzați de infracțiuni interne apar în fața comandatului
închisorii care va decide dacă persoana acuza tă este găsită vinovată și ordonă pedeapsa. În
închisorile europene moderne, acest proces este guvernat de reguli procedurale stricte.
În Marea Britanie , un număr de închisori au experimentat folosirea conferințe lor
restaurative ca o alternativă la acest proces569 . Personalul din penitenciare și în anumite
locuri, niște deținuți, au fost încurajați să utilizeze procese restaurative pentru a rezolva
conflictele din închisoare .
O caracteristică distinctă a acestei utilizări interne a justiției restaurative este că ea
este condusă de autoritățile din închisoare. Aceștia trebuie să decidă care cazuri sunt potrivite
pentru utilizarea justiției restaurative. În literatura de speciali tate nu există informații despre
modul în care autoritățile închisorii decid care cazuri sunt potrivite pentru această abordare,
care este procedura de restaurare folosită și cine facilitează procedura.
În unele închisori din Ungaria s-a utilizat metoda d e conferință victimă –infractor
care a fost facilitată de personalul din închisoare570 .

568 Stern V. Prisons and Their Communities: Testing a New Approach. London: International Centre for
Prison Studies, 2005.
569 Liebmann M. Restorative Justice in Pr isons: An International Perspective,2006,p.12.
570 Ibidem

228 În literatura de specilatate571 s-a analizat care sunt motivele de utilizare a practicilor
restaurative în rezolvarea conflictelor interne din cadrul închisorii.
Unul din motive este de a evita supraîncărcarea procedurilor disciplinare tradiționale
în cazurile care sunt considerate mai puțin grav e. Alt motiv este acela că utilizarea proceselor
de restaurare ar putea fi mai eficiente decât procedurile disciplinare tradiționa le pentru a
preveni repetarea conflictelor în cadrul închisorii.
Specialiștii din domeniu572 au susținut că unul dintre avantajele procesului de
restaurare față de procedurile disciplinare tradiționale este acela că acesta încurajează și
împuternicește pe infractorii care au comis infrac țiuni să-și asume responsabilitate a pentru
acțiunile lor și să aprecieze că ei împreună cu autoritățile penitenciare au un rol important
în crearea unui mediu sigur și ordonat.
Pentru a explica acest lucru , vom face o com parație între procesele disciplinare
tradiționale și cele restaurative. Principala sarcină într -o închisoare este menținerea ordinii
sociale . În practică, acest lucru se realizează prin funcționarea un ei cooperări între deținuți
și conducerea închisorii. Utilizarea constrângerii este un mod de control secundar, nu primar,
în cadrul închisorilor. Autoritățile din penitenciar decid asupra unui anumit set de reguli cu
care deținuții trebuie să se conformeze. Aceste reguli sunt făcute cunoscute deținuților iar
cei care încalcă regulile sunt acuzați de o infracțiune și dacă sunt găsiți vinovați, sunt supuși
pedepsei pentru comiterea acestei infracțiuni. Pedeapsa implică aplicarea unor pedepse și /
sau pierderea privilegiilor.
Deținuții care nu respectă regulile d e comportament din închisoare reprezintă un
pericol și fapta comisă este definită ca fiind o provocare. În cazul în care această provocare
nu se tratează, ordinea socială din închisoare este în pericol.
Dacă această provocare va fi tratată într -un mod sla b, deținuții vor fi încurajați să
încalce regulile de comportament, de aceea aceste provocări sunt pedepsite dur, pentru a
descuraja deținuții să încalce regulile penetinciarelor.
Prin urmare acest mod de tratare a menținerii ordinei sociale în închisori conduce la
faptul că deținuții dețin o ascultare pasivă și respectă regulile numai din motivul de a evita
sancțiunile. Deținuții nu sunt încurajați să considere ordinea socială în închisori drept o
valoare care trebuie respectată.

571 Edgar, K. and Newell, T. Restorative Justice in Prisons: A Guide to Making it Happen. Winchester:
Waterside Press,2006..
572 Ibidem

229 Susținem că î n cazul în care conflictele și infracțiunile din penetinciare vor fi tratate
cu ajutorul justiției restaurative deținuții vo r deveni mai conștienți de faptul că
comportamentul neadecvat nu este doar o nerespectare de reguli ale închisorii ci reprezintă
o infracțiune care are efecte traumatizante asupra altei persoane.
Printr -un dialog de restaurare făptuitorul poate să asculte sentimentele trăite de
victimă și să -și exprime empatie pentru ea. Momentul când se întâmplă acest lucru va genera
o schimbare în comportament ul infractorului. Prin urmare, infractorul va înțelege că
respectarea ordinei sociale în închisoare nu este doar ceva impus de autoritățile închisorii
în beneficiul închisorii, ci este o valoare care trebuie respectată în benificiul fiecărui
membru al înc hisorii.
Într-un proces de restabilire, deținuții în loc să primească o pedeapsă, au un rol activ
în luarea deciziilor cu privire la repararea prejudiciului comis și respectarea
comportamentului în viitor. Astfel, făptuitorul este tratat ca o persoană resp onsabilă nu
numai faț ă de fapta comisă ci și asupra comportării în viitor.
Raționalul acestei abordări este că tratând astfel făptuitorul infracțiunilor din
închisoare ca fiind o ființă care deține responsabilități și obligații, acesta va deveni
responsabil în viitor.
10.5. Potențialul justiției restaurative în penitenciare
În urma analiz ei facute în această secțiune am observat că folosirea justiției
restaurative în cadrul închisorii deține multe benificii potențiale. Deținuți i pot înțelege
efectele co mportamentului infracțional asupra victimelor și în același timp pot dezvolta
empatie asupra lor. Dialogul restaurativ le oferă posibilitatea de a repara prejudiciu începând
de la acte de r estituire până la eforturi de reparare a comportamentului și a rela țiilor cu
victima,familia și comunitatea .
De asemenea participarea victime lor la proceduri restaurative în închisoare este
benefică. Această procedură are potențialul de a răspunde nevoilor victimelor care, dacă nu
sunt îndeplinite, pot împiedica recuper area acestora de la t rauma crimelor573.
Susținătorii justiției restaurative în închisori574 se confruntă cu încurajarea victimelor
de a participa la acest proces restaurativ în cadrul închisorii.

573 Strang, H. Repair or Revenge: Victims and Restorative Justice. Oxford: Oxford University Press,2002.
574 Barr, T. Putting Victims in Prison, Restorative justice: an International Journal, 1:3,2013, p.389 -410.

230 Dar unul dintre cel mai important potențial al justiției restaurative în închisori este
capacitatea de a provoca o " re-imaginare a închisorii "575. Cu toa te că pedeapsa cu
închisoarea este o practică antică care ocupă un loc principal în sistemul penal, scopurile sal e
au ocupat un loc de discuție și analiză.
Închisoarea a fos t considerată întotdeauna un loc de izolare a oamenilor care au comis
infracțiuni, care dețin pericol pentru societate. Însă socitatea nu a fost mulțumită de faptul
folosirii închisorilor în scopu l de a izola.
Pentru unii, practica detenției ar trebui să conducă la descurajarea persoanel or aflate
în afara închisorii, care au potențial de a comite crime . Prin urmare, ei au fost preocupați de
a face ca închisoarea să fie o experiență dureroasă și să asigure că aceasta este văzută în acest
fel de potențialii infractori. Alții însă au afirmat că o funcție importantă a închisorii este
aceea de a transforma și de a reabilita infractorii ajutându -i astfel să se reintegreze în
societate fără a fi un perico l pentru societate576.
În zilele de astăzi criminologii vorbesc de "noua punitivitate"577 și insistă să vadă
deținuții ca oameni care au făcut lucruri greșite, dar merită să fie reintegrați în societate .
De asemenea în ultimele decenii, există o preocupare permanentă de situația victimelor
infracțiunilor . Prin urmare, închisoarea trebuie re -imaginată într-un mod pozitiv iar
utilizarea medierii penale după modelele propuse anterior, are un potențial de a satisface
această nevoie. Consideră m că t rebuie de f ăcut tot posibilul pentru a schimba și dezvolta
practica încarcerării în societatea noastră modernă.

575 Carroll, E. and Warner, K. (eds.) Re -imagining Imprisonment in Europe: Effects, Failures and the Future.
Dubli n: Liffey Press, 2014.
576 Johnstone, G. Restorative Justice: Ideas, Values, Debates (2nd edition). London: Routledge, 2011.
577 Pratt, J., Brown, D., Brown, M. Hallsworth, S. and Morrison, W. The New Punitiveness: Trends,
Theories, Perspectives. Cullompton: W illan,2005.

231 11. RELAȚIA DINTRE MEDIEREA PENALĂ ȘI PREVENIREA
CRIMINALITĂȚII
Atât prevenirea criminalității, cât și medierea penală ca concept al justiției
restaurative au o orientare spre viitor , fiind preocupate de schimbarea în viitor, și nu de
analizarea lucrurilor care s -au desfășurat în trecut578.
Accentul primar în prevenir ea criminalității se concentreză pe direcționarea,
orientarea și influ ențarea comportamentului potențial a persoanei în viitor care și -au asumat
responsabilitatea asupra comportamentului în trecut .
Prin urmare, atât prevenirea criminalității cât și medierea penală se referă la efort ul
persoanelor care au comis infracțiuni în prezent pentru reglementare a unui comportament
pozitiv în viitor . În timp ce prevenirea criminalității are o orientare exclusivă în viitor,
procesul de mediere penală analizează ce s -a întămplat în trecut pentru ca infractorul să -și
asume răspunderea pent ru faptele comise anterior în scopul reparării și integrării acestuia în
viitor.
În procedura de mediere penală se realizează două forme de responsabilitate579:
Prima formă de responsabilitate este pasivă și se referă la întrebarea "ce ați făcut?" .
Răspunsu l infractorului la această întrebare este foarte important pentru victimă în proces ul
de restaurare. A doua formă de responsabilitate este activă și se referă la întrebarea "ce
trebuie făcut?" în viitor prin urmare, asuma rea responsabilit ății infractorului.
Prevenirea infracțiunilor, urmărește să acționeze în prezent pentru a modifica
comportamentul infractorului în viitor în așa fel încât să obținem prevenirea criminalității .
În acest sens, aceasta determină cea de -a doua formă de respo nsabilitate și întrebarea "ce
trebuie făcut"?.
În doctrina de specialitate nu s -a acordat o atenție deosebită modului în care justiția
restaurativă poate promova prevenirea criminalității. A cest lucru se datorează faptului că o
mare parte a teoriei preve nirii criminalității, are tendința de a apărea în contrast cu procesele
de justiție restaurativă. Astfel s -a susținut că : "din perspectiva justiției restaurative, o
dezlegare a prevenirii criminalității se datorează oportunității pierdute580.

578 Crawford, A., Conceptual links and policy challenges, Restorative Justice and Crime Prevention,2010.p.1 –
19.
579 Braithwaite, J., Restorative Justice and Responsive Regulation supra note 421.
580 Braithwaite, J., Restorative Justice: Assessing Optimistic and Pessimistic Accounts, Crime and Justice: A
Review of Research, 25, 1999, p.53.

232 Prevenirea cri minalității și justiția restaurativă critică ipotezel e stabilite de stat în
acest domeniu solicitând581:
– O recunoaștere a faptului că guvernul nu poate și nu ar trebui să încerce să acționeze
singur în ceea ce privește controlul criminalității și menținere a ordinii sociale.
– Recunoașterea limit elor de control care reprezintă principalele instrumente de
reglementare în acest domeniu aflate la dispoziția statului.
– Recunoașterea faptului că în alte domenii de reglementare sunt utiliza te mai mult e
instrumente de control asupra comportamentului .
Prevenirea criminalității a fost în mare măsură în contradicție cu justiția penală . Un
alt specialist d in domeniu a afirmat că prevenirea criminalității este "totalitatea tuturor
politicilor, măsurilor și tehnici lor aplicate , în afara sistemului de justiție penală, cu scopul
de a reduce diversele tipuri de daune cauzate de acte definite ca fiind infracțiuni de către stat
". Din a ceastă definiție putem înțelege limitele sistemului de justiție penală în prevenire a
criminalității . De asemenea această definiție permite, medierea victimă -infractor pentru a
reduce impactul dăunător al victimizării acestora în drumul spre asigurarea prev enirii
criminalității.
Prevenir ea criminalității a fost definită de Consiliul Uniunii Europene astfel :
"Prevenirea criminalității include toate măsurile care sunt destinate să reducă sau să
contribuie în alt mod la reducerea criminalității și a sentiment ului de lipsă de securitate al
cetățenilor fie prin descurajarea directă a activităților criminale, fie prin politici sau
intervenții menite să reducă potențialul de infracți onalitate și cauzele criminalității. Ace asta
include activitățile guvernului , auto rități lor competente, sistemelor de justiție penală,
sectoarele private și voluntare, cercetătorii și publicul582.
În anul 1976 specialiștii Brantingham și Faust au făcut o analogie între prevenirea
criminalității și sănătatea în domeniul public afirmând că trebuie abordate următoarele :
– Prevenirea primară : intervenții adresate populațiilor / locurilor destinate abordării
potențiali lor factori care pot duce la comiterea unei infracțiuni înainte de debutul problemei.
– prevenirea secundară : intervenții adresate persoane lor sau locuri lor care au fost
identificate ca fiind "expuse riscului" datorită un or factori sau circumstanțe care pot influenț a
situația .

581 Garland, D.,The Culture of Control, Oxford: Oxford University Press, 2001.
582 EUR -lex, The prevention of crime in the European Union Document 52000DC0786, dispo nibil la adresa :
https://eur -lex.europa.eu/legal -content/EN/TXT/?uri=celex%3A52000DC0786

233 – prevenirea terțiară : strategii destinate infractorilor cunoscuți pentru a reduce
comiterea infracț iunilor.
Valoarea acestei analogii constă, în primul rând, subliniind modul în care, din punct
de vedere istoric, instituțiile justiției penale s -au concentrat pe prevenirea terțiară , ignorând,
în mare parte, prevenirea primară și secundară în vederea prev enirii criminalității.
Privind relația între justiția restaurativă și prevenirea criminalității au fost
identificare următoarele tipuri de prevenire583:
– Prevenirea orientată spre infractori .
– Prevenirea orientată spre victimă .
– Prevenirea comunitară .
– Prevenirea orientată spre societate.
11.1. Prevenirea orientată spre infractori
Justiția restaurativă ar putea contribui la reducerea recidivei în următoarele moduri :
– Răspundere a și responsabilitate a personală : Dacă în timpul procesului penal clasic
infractorii sunt preocupați de a face totul pentru nerecunoașterea faptelor comise, procesul
restaurativ, cum ar fi medierea penală, îngreunează infractorii să -și refuze responsabilitatea,
să nege vătămarea / rănirea victimei . S-a susținut că empatia este o condiție prealabilă
importantă pentru ca infractorii să înțeleagă răul provocat în urma comiterii infracțiunii și să
dorească să repare răul produs584. Mai mult, empatia este necesară și victimei pentru a ierta
infrac torul și pentru a facilita împăcarea.
– Crearea unor legături sociale : prin crearea unor legături sociale inclusiv cu familia
și comunitate a, prin ocuparea forței de muncă și participarea la programe de educație ,
procesele de restaurare pot ajuta la îndr eptarea infractorului de criminalitate585.
– Rușinea reintegrativă : Rușinea reintegrativă pleacă de la ideea că fapta sau
comportamentul trebuie blamat și nu persoana în sine. În literatura de specialitate586 s-a
afirmat că practica reintegrativă duce la o scădere a delincvenței.
– Respingere : În literatura de specialitate587 s-a afirmat că emoțiile și sentimentele
exprimate în cadrul unei medieri penale pot înfluența crearea unei noi căi de viață a

583 Walgrave, L., Restorative Justice, Self -interest and Responsible Citizenship, Cullompton: Willan, 2008.
584 Harris, N., Braithwaite, J. and Walgrave, L., Emotional dy namics in restorative conferences, Theoretical
Criminology, 8(2), 2004, 191 -210.
585 Gottfredson, M.R. and Hirschi, T., A General Theory of Crime, Stanford, CA: Stanford University
Press,1990.
586 Braithwaite, J., Crime, Shame and Reintegration, Cambridge: Cam bridge University Press, 1989.
587 Sampson R.J. and Laub, J. Crime in the Making: Pathways and Turning Points Through Life. Cambridge
Massachusetts: Harvard University Press, 1993.

234 infractorulu i. De asemenea s -a susținut588 că puterea emoțiilor și sentimentlor exprimate în
urma unei întălniri victimă -infractor conduce la o schimbare sistematică a identității
infractorului și a conceptului de sine care sunt critice într -un proces de reformare.
– Justiție procedurală : Sistemul de justiție care implică proceduri echitabile în cadrul
cărora oamenii sunt tratați cu respect și demnitate va genera angajamente din partea
infractorului de prevenire a recidivei589.
– Auto -eficacitate : medierea penală oferă părților capacitatea de a căpăta decizii și
de a-și controla propria viață. Tratarea oamenilor în acest fel va avea benificii în abordarea
unui acord și respectarea acestuia . În plus, exercita rea responsabilității personale
consolidea ză caracterul individual și capacitatea morală590.
– Acordul și angajamentul : prin implementarea normelor de obligațiil reciproce,
procesele de restaurare întăresc angajamentul din partea infractorului .
11.2. Prevenirea orientată spre victimă
Victima, fiind o parte principală în cadrul procedurii de mediere, are anumite
benificii printre care prevenirea pagubelor în viitor și asigurarea faptului că nu va fi
revictimizată.
Așadar în urma unui proces de mediere se pot reduce daunele victimei în urma
comiterii infracțiunii . În cadrul acestui proces victima are posibilitatea de a-și exprima
sentimentele, victima poate să pună întrebări și să primească răspunsuri despre motivele
victimizării direct de la autorul infracțiunii, care poate contribui la refacerea victimei
permițându -i să pună infracțiunea în spatele ei și să-și continue viața.
Justiția restaurativă oferă posibilități semnificative de reducere a victimizării care are
efecte dăunătoare asupra victimei în cadrul procesului penal clasic591.
De asemenea procesul de restaurare poate să reducă victimizare a viitoare, Întâlnire a
față în față între victima și infractor – permit e victimelor să adreseze întrebări infractorului
pentru a înțelege mai bine de ce a avut loc infracțiunea . În acest context s-a afirmat că
"sprijinul victimelor și prevenirea criminalității sunt două părți ale aceeași moned e592 ".

588 Maruna S. Making Good: How Ex -convicts Reform and Rebuild their Lives, Wash ington, DC: American
Psychological Association, 2001.
589 Tyler T.R., Enhancing Police Legitimacy, The Annals, 359, p. 84 -99,2004 .
590 Empey L.T. Crime Prevention: The Fugutive Utopia, in Inciardi, J.A. and Siegel, H.A. (eds.) Crime:
Emerging Issues, New York: Praeger,1977.
591 Strang H. and Sherman, L., Restorative Justice to Reduce Victimization?’ in B. Welsh and D. Farrington
(eds.) Preventing Crime: What Works for Children, Offenders, Victims and Places, Dordrecht:
Springer,2006.
592 Forrester, D., Frenz, S., O’Connell, M., and Pease, K., The Kirkholt Burglary Project: Phase II, CPU
Paper 23, London: Home Office, 1990, p. 45.

235 Modul în care societatea tratează victimele poate avea implicații semnificative pentru
prevenirea criminalității. Având în vedere nevoile victimelor tratarea acestora cu respect și
demnitate, po ate avea implicații în creșterea încrederii victimelor în procesele de restaurare.
Cu toate acestea, putem identifica următoarele forme de prevenire la care medierea
penală ar putea contribui:
– prevenirea cr iminalității: reducerea recidivei.
– prevenirea victimelor: reducerea daunelor victimei, viitoarea victimizare și
asigurarea unui viitor mai bun victimei.
– prevenirea comunitară: reducerea criminalității în comunitate prin implicarea a mai
mulți factori î n procesul de soluționare a conflictelor.
– prevenirea generală a societății: promovarea unei culturi de dialog între părți.
În literatura de specilitate593 s-au subliniat motivele pentru care mediere a penală ca
concept al justiției restaurative, ar putea depăși justiția penală tradițională. Aceste includ nu
numai reducerea criminalității, reabilitarea infractorilor și descurajarea (individuală și
generală) a infractorilor , dar și satisfacția victimei, satisfacția infractorului, satisfacția
comunității, costul redus al procedurii , asigurarea justiției , îmbogățirea libertății și a
democrației.
11.3. Prevenirea comunitară
În contextul de prevenire comunitară a criminalității, noțiunea de victimă este largă ,
comunitatea fiind considerată ca victimă secundară. În literatura de specialitate594 s-a afirmat
că în practică, poate exista o tensiune între implicarea comunității și participarea victimelor.
Cercetările au constatat că implica rea substanțială a comunității în prevenirea criminalității
conduce la o implicare limitată a victimelor directe.
Pe de altă parte s -a susținut că participarea comunității poate contribui la întărirea
relațiilor și la încurajarea unei asocieri mai mari î ntre sistemele formale și cele informale de
control asupra justiției, oferind funcționarea proceselor de justiție restaurativă în relații de
interdependență și înțelegere reciprocă595.

593 Braithwaite, J. Restorative Justice: Assessing Optimistic and Pessimistic Accounts, Crime and Justice: A
Review of Research, 25,19 99, 1 -127.
594 Karp, D. and Drakulich, K., Minor crimes in quaint settings: practices, outcomes and limits of Vermont
Reparative Probation Boards, Criminology and Public Policy, 3 (4),2004.
595 Ibidem

236 11.4. Prevenirea orientată spre societate
Cercetările efectute în acest domeniu au arătat că pedepsirea infractorilor prin
pedeapsa cu închisoare are un efect de descurajare limitat asupra infractorilor596. Cu toate că
pedeapsa cu închisoare este foarte costisitoare pentru stat , are o eficiență minimă în
abordarea promovării unu i climat de respectare a legii în societate597 .
Oamenii sunt cel mai puternic influențați de probabilitatea de a fi pedepsiți , mai
degrabă decât de severitatea pedepsei. Prin urmare, o strategie axată pe pedepsirea severă
a infractorilor nu este o strategie deosebit de eficientă.
Nu numai că descurajarea este foarte costisitoare și minim eficientă, dar are și partea
negativă prin faptul că încurajează oamenii să gândească și să acționeze singuri în termeni
de câștig personal . În literatura de specialitate598 s-a susținut că tratarea infractorilor în acest
fel favorizează comportamentul egoist.
În general, răspunsul la crimă al societății are efecte simbolice și culturale asupra
societății . Dacă într -o societate răspundem la comiterea oricărei infracțiuni prin provocarea
unor daune suplimentare sub formă de pedepse, ne punem întrebarea ce mesaj cultural și
moral transmitem astfel cetățenilor în legătură cu administrarea și soluționarea conflictelor.
Justiția restaurativă poate, dimpotrivă, încuraj a respectarea legilor prin promovarea
unei abordări mai responsabile la procesarea conflictelor și soluționarea litigiilor. Justiția
restaurativă deține proprietăți de comunicare distincte între părțile implicate în conflict
bazate pe valori de respect recip roc și responsabilitate.
În acest mod j ustiția r estaurativă poate contribui la promovarea unei descuraj ări a
infractorilor, care are la bază valorile și normele sociale și care urmărește să promoveze
reglementarea și reintegrarea acestora în societate prin încurajarea și activarea valorilor
acestora.

596 Paternoster R., The deterrent effect of the perceived c ertainty and severity of punishment, Justice
Quarterly, 4, 1987,p.173.
597 Tyler T.R., Why people cooperate,The role of social motivations, Princeton: Princeton University
Press,2011.
598 Le Grand, J., Motivation, Agency and Public Policy, Oxford: Oxford University Press,2003.

237 12. AVANTAJELE SOLUȚIONĂRII CONFLICTELOR PENALE PRIN
MEDIERE
Susținem c ă medierea penal ă ca modalitate alternativ ă de solu ționare a litigiilor
penale marcheaz ă un progres semnificativ față de sistemul penal clasic , datorită avantajelor
pe care le aduce pentru toate părțile implicate: victimă, infractor, comunitate, societate.
Astfel, medierea penal ă are o contribu ție semnificativ ă la îmbunătățirea actului de justiție –
instanțele de judecată se vor concentra pe cauzele complicate ce trebuie solu ționate, centrul
de greutate se va muta de pe criteriul cantitativ al cauzelor pe criteriul calitativ al soluțiilor
adoptate, justițiabilii vor deține o alternativă reală și eficient ă în comparație cu sistemul
juridic clasic.
Medierea penală poate contribui la prevenirea recidivei . Conștientizarea
consecințelor faptelor comise , asumarea răspunderii , regretarea faptelor și repararea răului
sunt elemente de baz ă care vor asigura reintegrarea socială a infractorului .
Un alt element important îl reprezintă evitarea încarcerări i în anumite cazuri și a
efecte lor sale negative , asupra conduitei condamnaților.
12.1. Avantajele medierii penale pentru victimă:
– victima de ține un rol activ în desfășurarea sesiunilor de m ediere .
– cazul penal se va rezolva printr -o procedur ă simpl ă și clară.
– familia și comunitatea pot participa acti v în acest ă procedur ă.
– întâlnirea dintre victim ă și infractor poate îmbunătați starea victimei : infractorul poate
să-și cear ă iertare victimei și poate re para prejudiciul.
Beneficiile medierii victimă -infractor sunt numeroase. Procesul de mediere victimă –
infractor creează un efect mai uman în comparație cu sistemul penal tradițional599. Medierea
victim ă-infractor oferă victimelor posibilitatea de a se vindeca, emoțional și psihologic, prin
întâlnirea și comunicarea cu infractorii lor600. Întrucât victimele sunt lăsate în afara
procesului penal , medierea victimă -infractor oferă acestora o oportunitate de a face parte
din rezultatul procesului penal . Prin d ialog, victimele au șansa de a afla de ce infractorul a
comis infracțiunea împotriva lor și le-au afectat viața acestora.
Dialogul dintre victimă și infractor reprezintă un benificiu semnificativ pentru că
conduce la eliberarea victimelor de întrebările care le preocupă . Răspunsurile primite vor
avea efect asupra vindecării victimelor de suferințele în urma infracțiunii comise.

599 Umbreit, M., Restorative Justice Through Victim Offender Mediation: A Multi -Site Assessment 1998.
600 Ibidem

238 În urma unui acord de mediere victima poate primi o restituire . Victimele se simt
împuternicite și mulțumite atunci când aleg o formă de restituire care este personală pentru
ei, pe care nu o primesc de la o instanță de judecată601. Această formă de restituire este
diferită de cea aplicată în instanțele de judecată . În timp ce instanțele de judecată se referă
la restituirea punitivă, în principal prin pedeapsa cu închisoare , în urma medier ii victimă –
infractor victima obține o restituire personală , adaptată în mod adecvat victimei implicate
în infracțiune. Deși planurile de restituire acordate victimelor sunt de obicei financiare, în
unele cazuri, părțile pot stabilii oferirea unor serviciil personale pentru victimă.
În unele cazuri, victimele au beneficiat în continuare de un proces care le permite
iertarea infractorilor lor602. Deși iertarea nu este scop ul medierii victimă -infractor,
infractorilor li se oferă ocazia de a cere iertare și uneori infractorii pot primi recunoașterea
de iertare de la victime. Prin iertare, victimele sunt capabile să renunțe la m anie, frică și să
depășească crima comisă împotri va lor603.
12.2. Avantajele medierii penale în cazul infractorului:
– infractorul este implicat în decizia privitoare la sancțiune sau compensarea victimei .
– infractorul își asumă responabilitatea pentru faptele comise împotriva victimei .
– infractorul acceptă repararea prejudiciului moral și/sau material.
În timp ce în cadrul procesului penal clasic infractorul nu -și asumă responsabilitatea
pentru a evita pedepsirea, în cadrul medierii infractorii se află într -o întâlnire cu victimele
lor, unde se aște aptă să -și recunoască greșelile. În acest context, infractorii întâmpină
dificultăți în explicarea infracțiunii comise, prin urmare, răul cauzat de crima comisă nu mai
deține un aspect abstract ci devine o faptă reală. Medierea victimă -infractor s -a doved it a
genera sentimente sincere de remușcare în cadrul infractorului604. Specialiștii din domeniu
drepturilor omului au afirmat că vindecarea nu poate începe până când infractorii nu își
recunosc greșelile și nu se simt remușcați605. Prin urmare, medierea victi mă-infractor oferă
o modalitate mai eficientă de a trata infractorii , în loc să se concentreze doar pe pedeaps irea
acestora .

601 Price, M., supra note 72, Part 3.
602 Price, M., supra note 72, Part 4
603 Ibidem
604 Bellard,J., The Community Mediator, Victim -Offender Mediation , 2000.
605 Aukerman, M.J.,Extraordinary Evil, Ordinary Crime: A Framework for Understanding Traditional Justice,
15 Harv. Human. Rights. Journal . 39 2002.

239 12.3. Avantajele medierii penale pentru magistrați
Având în vedere c ă o mare parte a cauzelor penale vor putea fi solu ționate prin
medierea penal ă acest lucru va însemna o cale de împiedicare a p ărților de a se adresa
instan ței pentru orice caz litigios.
– Așadar, se va obține o scădere a numărului dosarelor aflate pe rolul instanțelor.
– Judecătorii vor verifica și valida acordul de mediere al părților și nu vor mai trebui să
își motiveze în mod detaliat deciziile .
– Soluționarea cazului prin mediere va anula exercitarea căilor de atac, lucru care va
duce la scăderea numărului de dosare aflate pe rolul instanțelor .
– Judecătorii vor avea timp pentru a analiza dosarele cu adevărat complicate în care este
necesară cu adevărat intervenția unui judecător pentru lămurirea situației de fapt și de
drept ceea ce va înfluența creștere a calității actului de justiție.
12.4. Avantajele medierii penale pen tru stat
– degrevarea instanțelor de judecată prin sc ăderea numarul dosarelor pe rol .
– creșterea calității actului de justiție .
– creșterea încrederii persoanelor în actul de justiție .
– scăderea costurilor judiciare care va contribui la reducerea de cheltuieli ale statului.
Pentru societate în ansamblu, medierea ar putea duce la scăderea co mportamentelor
negative și încurajarea dialogului dintre oameni .
În mod evident, principalul avantaj al medierii victimă -infractor este acela că
generează o scădere a recidivei606. Studiile au arătat că infractorii care au participat la o
procedură de mediere victimă -infractor sunt mai puțin susceptibili de a comite crime în
viitor607. După cum am afirmat anterior, acordurile de mediere încheiate în cadrul procedurii
de mediere tind să fie mai eficiente decât cele pronunțate de instanț a de judecată608. Această
rată mai mare de respectare ar putea beneficia comunitatea dacă res tituirea convenită este de
a oferi servicii în folosul comunității.

606 Braithwaite,J., Restorative Justice: Assessing Optimistic and Pessimistic Accou nts, Crime and Justice: A
Review of Research, vol. 25, 1999.
607 Umbreit M., Part 18.
608 Idem

240 13. PROMOVAREA IMPLEMENTĂRII MEDIERII PENALE
În data de 21.11.2018 Parlamentul European a publicat un Raport609 privind
implementarea medierii în statele membre. Raportul menționează că deși medierea este
promovată, este folosită prea puțin de cetățenii europeni și foarte puțin încurajată de statele
membre.
În raport se face mențiune la implementarea medierii în Români a, punându -se
accentul pe deciziile Curții Constituționale din anul 2014 și din luna septembrie 2018 care
au declarat medierea ca fiind neconstituțională. În concluzii le rapor tului se atenționează
legiuitorii din statele europene de modelul de mediere din România , model car e nu poate
duce la o aplicabilitate cu succes a medierii.
Totodată, s tatele membre sunt încurajate să caute modele care ar putea funcțion a,
într-un mod eficace în statele membre.
Considerăm că soluționarea conflictelor prin procesul de mediere penală are
capacitatea de a transforma toate dezavantajele din procesul penal clasic în avantaje610. În
contin uare vom explica acest paradox :
În timp ce în urma procesului penal clasic părțile primesc o decizie impusă, în urma
unui proces de mediere părțile ajung la un acord de mediere la care ei îns iși, au ajuns, cu
ajutorul unui mediator , soluție convenită care a fost aleasă de ambele părți și are mai multe
șanse de a se respecta în viitor față de soluția impusă care are riscul inerent de a nu se
respecta.
De asemenea soluția căpătată în urma procesului penal clasic este bazată pe probele
administrate care nu reușesc să dovedească instanței toate aspectele conflictului, de aceea
soluția instanței nu va fi una adevărată. În procesul de mediere penală , părțil e nu trebuie să
aducă sau să se bazeze pe probe pentru a dovedi lucrurile discutate. Părțile comunică pentru
a găsi numitorul comun și interesele comune pe care se va baza soluția finală a cazului.
În timp ce procesul penal clasic este bazat pe găsirea per soanei vinovate și dovedirea
vinovăției, lucru care produce agravarea conflictului, în procesul de mediere penală se
acordă importanță dialogului, empatiei, ascultării celeilalte părți, care va conduce în final la
soluționarea conflictului pe cale amiabilă , pozitivă.

609 A se vedea raportul Parlamentului European privind starea medierii la 10 ani de la adoptarea Directivei
2008/52/CE : A Ten -Year -Long “EU Mediation Paradox” When an EU Directive Needs To Be More
Directive, November 2018 disponibil la adresa:
http://www.europarl.europa.eu/thinktank/en/document.html?reference=IPOL_BRI%282018%29608847
610 Kibedi, K.B., Medierea în România, un îndemn spre cultura dialogului, Conferința – Medierea în UE.
Stadiu și perspective, 2010.

241 Un alt aspect se referă la faptul că decizia legală dată de instanță nu reușește
întotdeauna să aducă și la stingerea conflictului, din cauza nemulțumirii părții care a pierdut,
în timp ce în urma unei medieri penale ambele părți câștig ă și pri n urmare conflictul se va
stinge și el în mod natural.
Totodată procesul penal clasic nu este preocupat de satisfacerea părților conflictului
în mod egal. Acest lucru va duce ca persoana care a pierdut și care nu este capabilă să
înțeleagă acest fapt, să -și exprime o neîncredere în sistemul de justiție.
Considerăn că aceste paradoxuri pot explica necesitatea sprijinirii medieii de către
judecători.
13.1. Rolul judecătorului în popularizarea medierii
Pentru ca medierea penal ă să funcționeze, considerăm că aceasta trebuie adusă la
cunoștința publicului larg prin politici de popularizare, respectiv la cunoștința justițiabililor
prin moduri specifice. Organul judiciar trebuie s ă contribuie la popularizarea medierii
penale.
Judecătorul trebuie să recomande păr ților să apeleze la mediere , trebuie s ă le ofere
informa ții cu privire la modul de desf ășurare a medierii, avantajele ei precum și locul unde
pot g ăsi tabelul mediatorilor.
13.2. Propuneri de p opularizare generală a medierii
Dupa cum am observat în cadrul analizei comparative , oamenii nu sunt pregătiți să
accepte medierea penal ă, ea fiind considerat ă o schimbare radicală , oamenii sunt temători
și sceptici în legatur î cu implementarea medierii și nu-și pot schimb a atitudinea față de
oamenii care c omit fapte antisociale .
Considerăm că Ministerul Justiției are rolul important de a aduce la cunoștință
avantajele medierii penale în soluționarea conflictelor , în aducerea la cunoștinț ă a existenței
medierii penale . Astfel, susținem că trebuie organizate campanii de informare a populației
cu privire la existența mijloacelor alternative de soluționare a litigiilor penale , la modul de
desfășurare al medierii penale și la avantajele acesteia.
Mijlocul de comunicare principal îl reprezint ă mass -media, prin in termediul
comunicatel or de presă emisiuni radio și televiz une , publicitate etc.
De asemenea , trebuie introdus ă cunoa șterea medierii penale în programele școlare,
în cadrul orelor de educație sau de drepturile omului . Cunoștințe aprofundate în medierea
penal ă trebuie predate la facultăți cum ar fi cea de drept, de psihologie ori de asistență
socială.

242 Totodată , trebuie creat un site care s ă includ ă hotărâri prin care s-a luat act de
acordurile de mediere , desigur cu respectarea, confidențialității în legatur ă cu datele
persoanelor i mplicate și faptele mediate .
În mod frecvent , trebuie organizate campanii de informare , care s ă includ ă împărțirea
unor pliante cu informa ții privind medierea penal ă în căsuțele po ștale precum și oferirea de
informa ții verbale cu privire la medierea penal ă în cadrul instan țelor de judecat ă, barourilor
de avocatur ă, etc.
13.3. Propuneri de p opularizare specifică a medierii
În primul rând , este necesar ă publicarea t abelului de mediatori autoriza ți la fiecare
instan ță de judecat ă, parchet, organ de poli ție, și alte organe care oferă servicii publicului
larg și unde exist ă un flux mare de oameni , cum ar fi prim ăria, birouri ale ministerului de
justiție, ministerul de interne, ministerul muncii sau ale ministerului de finan țe.
De asemenea , considerăm că se pot publica afi șe la intrarea la fiecare institu ție de
stat cu privire la medierea penal ă și anumite drepturi oferite de stat cum ar fi , restituirea taxei
judiciare, posibilitatea de a solicita acordarea de ajutor public privind recuperarea
onorariului mediatorului .
Mediatorii de asemenea , pot publica date privind medierea penal ă prin crerea unor
site-uri personale sau împărțirea unor pliante.
De asemenea, trebuie organizate mese rotunde cu participarea mediatorilor împreună
cu judecători , procurori, avocați în cadrul unor emisiuni radio -TV pentru a arăta populației
că medierea este un mijloc alternativ de solu ționare a litigiilor sus ținut de func ții importante
ale statului .

243 CON CLUZII GENERALE
Concluzii privind Modelul de mediere penală propus
Dreptul penal, este o stiință juridică complexă într -o continuă transformare. Mereu
se descoperă în această știință perspective noi care trebuie studiate și analizate.
Dezvoltarea dreptului penal este strâns legată de dezvoltatea societății omenești. De –
a lungul timpului , societatea omenească a cunoscut transformări social -economice
semnificative care au contribuit în mod direct la evoluția dreptului penal, la apariția unor
instituții noi în cadrul sistemului de drept.
În ultimii decenii s -au extins alternativele de soluționare a conflictelor. Conceptul de
conflict a fost redefinit într -o varietate de moduri. Aceste schimbări reprezintă o înțelegere
și o interpretare diferită a conflictului. Procesele de schimbare demografică de -a lungul
anilor a u dus la o creștere a diversității culturale care au generat o creștere remarcabilă a
situațiilor de conflict. În acest context, socitatea noastră modernă a condus la necesitatea
elaborării unor proce duri efective pentru soliționarea conflictelor.
În elaborarea modelului de mediere penală propus în această teză, au fost luate în
considerare Conven ția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența Curții Europene a
Drepturilor Omului care reprezintă baza în elaborarea modelului de mediere penală propus,
în vedera asigurării unui proces de mediere penală echitabil.
În centrul gândirii care a dus la cercetarea interdisciplinară efectuată și care a condus
în final la elaborarea modelului de mediere pen ală s -a aflat OMUL ca FIINȚĂ UMANĂ.
Indiferent de rolul pe care îl are acesta în cadrul unui proces de mediere penală : învinuit,
inculpat, condamnat, victimă sau persoana vatamată, ființa umana reprezintă baza si centrul
la elaborarea acestui model având în vedere interesele, dorințele și limitele ei. Am considerat
că numai în acest fel modelul de mediere penală propus poate deveni o alternativă reală a
procesului penal pentru anumite infracțiuni .
Conform modelului propus, medierea penală este disponib ilă în orice etapă a
procesului penal și un caz poate să fie raportat la o mediere penală în fiecare etapă a
procesului penal: în cazul în care infracțiunea este raportată organului de poliție, înaintea
deciziei de a trimite dosarul în instantă prin form ularea rechizitorului, după dispunerea
rechizitorului în instanța de judecată, în faza căilor de atac și în perioada executării
pedepsei în închisoare .
În urma cercetări i de față ne permitem să afirmăm că medierea în procesul penal
reprezintă o justiție umană promițătoare de a îmbunătăți sistemul de justiție penală actual.

244 După cum am subliniat în capitolele anterioare, medierea penală nu -și propune
înlăturarea sau anularea dreptului penal ci dimpotrivă, scopul ei este de a completa în mod
armonios justiț ia penală actuală, permițând acesteia din urmă să devină o justiție penală
care restabilește ordinea publică și pacea socială.
De asemenea am observat că obiectivele medierii în procesul penal sunt mai depline
în ansamblu decât cele urmărite de justiția p enală tradițională. În timp ce aceasta din urmă
se concentrează asupra pedepsei infractorului, reabilitarea și prevenirea criminalității sale,
medierea se concentrează pe repararea prejudiciului suferit de victimă, resocializarea
infractorului, repararea t uturor celor afectați de infracțiune și restabilirea legăturii sociale.
Medierea penală oferă victimelor un loc important în soluționarea conflictelor lor penale și
contribuie la refacerea victimelor și satisfacția acestora.
Ideea de prevenire a criminali tății, este obținută datorită faptului că procesul de
mediere penală este orientat și pe infractor. Succesul unui acord de mediere nu se bazează
numai pe faptul că infractorul a reparat prejudiciu cauzat de infracțiunea comisă ci se bazează
prin prevenirea criminalității acestuia și scăderea recidivei.
În această cercetare am demonstrat că medierea penală pri n modelul propus, ar trebui
să fie o abordare echilibrată pentru soluționarea conflictelor penale. Acest model nu se
bazează pe nevoile și interesele u neia dinte părțile conflictului, (victimă, făptuitorul sau
societatea) și nu se concentrează pe un singur obiectiv cum ar fi, repararea prejudiciului
comis victimei sau reabilitarea făptuitorului. Scopul final al modelului de mediere propus
este de a res tabili pacea socială prin repararea și reintegrarea tuturor părților care au
suferit în urma infracțiunii.
Considerăm de asemenea că implementarea medierii penale și dezvoltarea acesteia
în cadrul sistemului de justiție penală nu poate să se rezume doar prin introducerea unui
nou model ci este necesară o schimbare a politicii penale, a mentalității, pentru care este
necesară o investiție considerabilă din partea tuturor părților interesate pentru
reglementarea conflictelor penale. Schimbarea mentalității în rândul profesioniștilor din
sistemul penal este o condiție prealabilă pentru dezvoltarea medierii în procesul penal.
Prin obținerea prejudiciului se asigură o echitate . Participarea părților la o procedură
de medierea penală nu împiedică ca aceștia să renunțe în orice moment la această procedură
și să apeleze la justiția tradițională. În situația cînd victima a fost dusă în eroare, procurorul
va putea să reia urmărirea penală.
De asemenea, considerăm că medierea poate constitui o procedură care
corespun de drepturilor enunțate în articolul 6, deoarece poate permite părților să obțină o

245 justiție mai rapidă, eficientă și mai puțin costisitoare în care părțile au control asupra
procedurii.
În opinea noastră, soluționarea unui caz prin mediere nu reprezintă o încălcare a
jurisprudenței CEDO. În realitatea de astăzi a unui sistem judiciar ineficient care împiedică
accesul real la justiție, medierea are un rol important în asigurarea unui acces mai larg la
justiție.
Medierea, este o procedură voluntară. Fără acest principiu esențial al
voluntariatului, nu pot apărea alte principii fundamentale ale medierii, cum ar fi,
flexibilitatea și confidențialitatea.
Dupa cum am menționat în capitolole anterioare, procedura de mediere penală
asigură respectarea dreptului de acces la instanță și dreptul la un proces echitabil. Părțile
implicate în procesul de mediere pot deține dreptul la asistență judiciară, pot solicita
serviciile unui interpret în caz că nu posedă limba în care se desfășoară procesul de mediere .
În cazul când una dintre părți este o persoană minoră, aceasta poate deține toate drepturile
acordate de legea penală fiind asistați de reprezentanți legali : părinte, tutore ori curator
precum și de psiholog sau pedagog.
De asenenea recunoașterea vinovăț iei în cadrul procesului de mediere penală nu va
avea efect de dovadă a recunoa șterii vinovăției în procesul penal clasic, astfel o garanție
importantă a procesului echitabil – prezumția de nevinovăție nu poate fi afectată.
Conform principiului confidenț ialității medierii, părțile și mediatorul nu pot dispune
date ce le -au devenit cunoscute în procesul medierii.
În cazul în care părțile nu au încheiat un acord de mediere, părțile nu pierd nimic
deoarece refuzul de a semna acordul de mediere nu poate înră utăți situația părților. Medierea
penală nu împiedică persoana de a renunța în orice moment la procedura de mediere penală
și de a apela la justiția penală clasică . De asemenea în situația când victima a fost dusă în
eroare, procurorul va putea să reia ur mărirea penală împotriva infractorului.
Scăderea numărului de dosare pe rol va duce la o situație în care judecătorii vor
dispune de un timp mai mare de studiu individual a dosarelor ce le revin spre soluționare.
Totodată, trebuie de menționat că există o nevoie de aplicare a medier ii penale , chiar
dacă instanțele nu sunt la fel de ocupat e și ar dispune de timpul necesar pentru soluționarea
lor în termeni reali . Medierea este mult mai preferabilă decât procedura de judecată pentru
că acordul între părți e ste obținut în mod contractual și nu agresiv. Rolul medierii nu este de

246 a rezolva degravarea instanțelor de judecată. Acest lucru nu este obiectivul medierii , dar
acest lucru ar trebui să fie rezultatul611.

Concluzii privind medierea penală ca alternativă de soluționare a litigiului penal
Sistemul actual de justiție penală nu este eficient și conduce la creșterea criminalității
și a recidivei. O altă problemă este faptul că sistemul de justiție penală neagă victima și
infractorul. În opinea noastră, soluția constă în reconsiderarea acestora din nou ca oameni cu
drepturi și nevoi și facilitarea unui mod pentru a -și recăpăta demnitatea, printr -un proces de
restaurare.
Într-un proces de mediere penală , existența unui dialog între părți , va reduce
tensiunea , permițând astfel , posibilitatea de a căuta soluții și de a accepta măsuri restaurative,
ca o modalitate de a compensa daune le provocate. Astfel, în ciuda existenței unor limite
inerente, medierea penală ar trebui să fie în mod clar considerată o alternativă de solu ționare
a conflictelor utilă, în totalitate . sau parțial, față de celelalte forme de soluționare retributive
pe care se bazează în prezent sistemul penal.
Confruntarea directă dincolo de o instanță de judecată, necesită un mare curaj atât
pentru victimă, cât și pentru infractor. Părțile sunt preocupate de această întâlnire.
Mediatorul deține un rol semnificativ în conducerea efectivă a unui proces de mediere
penală.
Statele trebuie să ia măsurile necesare pentr u a sprijini financiar și legislativ medierea
penală pentru a cre ea un mediu social favorabil dezvoltării sale. La rândul lor, cadrele
universitare și cercetătorii trebuie să efectueze cercetări științifice multidisciplinare și
evaluări științifice în aces t domeniu .
Efectuarea unui proces rapid este esența justiției penale și nu există nici o îndoială că
un proces penal îndelungat constituie o negare a dreptății. Închisorile în toată lumea sunt
pline de deținuți depășind capacitatea lor inițială și astfel încalcă drepturi fundamentale ale
omului. Guvernele statelor cheltuiesc sume enorme pe zi pentru fiecare deținut și cheltuielele
anuale ajung la sume greu de conceput.
Se cunoa ște bine faptul c ă o solu ție acordat ă de un judec ător nu întotdeauna rezolvă
problema reală a părților. Dupa cum am men ționat anterior, medierea penal ă ca modalitate
alternativ ă de solu ționare a litigiilor penale , permite accesul părților la o justiție alternativ ă
cu procedur i simple, clare, rapide și ieftine . Susținem c ă din aceste motive trebuie de

611 Barak A. , discursul fostului președinte al tribunalulu suprem din Israel la ceremonia de înființare al
Centrului de Stat de Mediere, 2/7/2001

247 acționat în toate domeniile posibile pentru încurajarea p ărților de a apela la o procedur ă de
mediere penal ă chiar dinainte de a apela la procedura penal ă clasic ă.
De asemenea , în opinea noastră în orice faz ă a procesului penal , judec ătorii și
procurorii trebuie s ă incurajeze p ărțile să apeleze la o procedur ă de mediere penal ă. Astfel,
medierea penal ă va contribui și la reducerea dosarelor pe fond .
Dupa cum am men ționat anterior, în procedura d e mediere penală , victima și
infractorul particip ă într-un mod activ la solu ționarea confictului, iar implicarea comunității
în procedura penală, deține un rol important , în recunoașterea de către infractor a faptelor
produs e și în final contribuie în mod direct la scăderea recidivei și reintegrarea social ă a
infractorului .
Datorit ă avantajelor pe care le are medierea penal ă pentru victim ă, infractor și
societate, medierea penal ă ca formă alternativă de solu ționare a litigiilor penale , poate
reprezen ta un progres semnificativ față de sistemul penal clasic.
Din punct de vedere a perioadei de timp , în care se poate pune cap ât unui conflict
prin mediere, dacă în procedura penală clasică știm momentul de început al procesului, cel
de final este imposibil de prevăzut, fie din cauza procedurilor complexe ce trebuie
îndeplinite, fie din cauza numărului mare de dosare aflate pe ro l.
Într-un proces de mediere penală timpul de rezolvare a conflictului este redus î n mod
semnificativ iar procedura este simplă. Astfel, economia de timp poate duce și la o economie
de natură pecuniară.
Ștresul , este un alt factor important generat de șed ințele de judecată și de
imposibilitatea de a prevedea rezultatul . În procesul de mediere penală acest factor poate fi
înlăturat.
Un alt avantaj al procedur ii medierii penale este cel al diminuării costurilor. Așadar,
costurile în procedura medierii sunt în mod semnificativ reduse decât în instanța de judecată.
Mai mult decât atât, dacă părțile ajung să încheie un acord de mediere , rezolvând un conflict
aflat pe rolul instanțelor, vor primii restituiri ea taxei de stat, indiferent de momentul în care
părțil e au decis suspendarea procesului.
Confidențialitatea este un alt avantaj într-un proces de mediere penală. Astfel dacă
sedin țele de judecată în procesul penal clasic sunt publice și exist ă posibilitatea ca unele
informa ții să se dezv ăluie și să produc ă efecte negative asupra persoanelor implicate, în
cadrul medierii penal e exist ă confiden țialitatea care va asigura p ărțile ca anumite aspecte
private ale vie ții lor personale s ă nu fie publicate.

248 Flexibilitatea procedurii de mediere reprezintă un avantaj care produce efecte
benefice prin alegerea acestei metode.
Pentru un avocat, avantajele de folosire a medierii penale constau în faptul că o
decizie negativă în instanță ar putea duce la pierderea unor clienți sau a unor potențiali
clienți , în timp ce un succes în mediere poate duce nu numai la păstrarea unui client mulțumit
ci și păstrarea unui client ce poate aduce alți clienți.
Considerăm că medierea va avea efecte mai semnificative cu cât va fi utilizată în faze
incipiente ale procesului pe nal, evitând astfel efectul psihologic negativ asupra persoanelor.
De asemenea, este important ca restaurarea prejudiciilor sa fie obținută cât mai repede de
către victimă. Importantă este de asemenea și economia de resurse în cazul recurgerii la o
mediere după producerea conflictului penal.
Pe termen lung , medierea penală poate aduce o îmbunătățire a climatului social
printr -o îmbunătățire a comunicării între oameni.
Așadar, părțile vor căuta împreună soluțiile care pot rezolva conflictul , care
păstre ază relațiile și nu soluțiile care le desparte, ca în instanța de judecată .
Folosirea medierii ca modalitate de soluționare a conflictelor pe scară cât mai largă
va îmbunătății comunicarea dintre oameni în societate, va crea o atmosferă de respect și
încreder e reciprocă între membrii societății.
Din cele expuse , reiese că instituția medierii utilizată rațional poate fi o alternativă
viabilă metodei tradiționale de soluționare a conflictelor, dar pentru aceasta este necesar de
a acționa pentru stimularea publi cului, modificarea atitudinii cadrelor implicate în procesul
penal , consolidarea instituției medierii penale , crearea unei adevarate alternative de
soluționare a procesului prenal în cadrul sistemului judiciar.
Suntem de p ărere c ă oamenii care vor apela l a procedura medierii penale și vor fi
mulțumi ți de benificiile acestei instituții, vor prefera în viitor , în cazul implic ării acest ora
într-o situatie conflictual ă penală, comunicarea și negocierea, în locul procedurii clasice.
În acest fel , se va dezvolta o societate care va avea ca regul ă de bază de rezolvare a
conflictelor, dialogul .
Putem spune că medierea poate readuce în societate dialogul care lipsește societății
noastre de multă vreme.
Ne lipsește comunicarea nu doar la nivel instit uțional, ci și la nivel de baz ă
interpersonal. Dialogul fiind rezultatul gândirii reprezint ă calea spre evoluție a unei
persoane, a unei instituții, a unei societăți.

249 Așadar, medierea penal ă nu este doar o instituție modernă a dreptului penal ci este
și o instituție care reflectă nivelul de dezvoltare al unei societăți moderne .
În concluzie , susținem c ă în ziua de ast ăzi avem nevoie de o nou ă abordare a
problemelor victimelor, infractorilor și a infrac țiunii. Trebuie mutat centru de greutate din
răzbunare asupra infractorului spre reparare astfel incât infractorul va recunoa ște faptele
comise și va repara prejudiciu produs victimei în urma comiterii infrac țiunii. Justiția
restaurativ ă lasă puțin loc pentru r ăzbunare612.
Dupa cum am observat în analiza compa rativă facut ă, numărul de sentin țe care
prevăd deten ția este în Germania relativ sc ăzută în compara ție cu alte țări. Ne al ăturăm
Profesorul ui Dolling care sus ține că Codul Penal German „ caută să restric ționeze aplicarea
sentin țelor cu închisoarea doar pentru acele infrac țiuni pentru care se impune închisoarea
ca ultimă solu ție”.
Obiectivul procesului penal nu const ă numai în pedepsirea f ăptuitorului cu deten ția
ci scopul const ă în repararea r ăului produs victimei și integrarea social ă cât mai rapid ă a
făptuitorului . Menționăm că integrarea social ă a faptuitorului este o procedur ă complicat ă,
de durat ă și o parte din fondurile economisite în sistemul judiciar prin abordarea medierii
penale trebuie s ă fie îndreptate spre reeducarea f ăptuitorilor și reintegrarea soci ală a acestora
chiar din faza aplic ării unor pedepse alternative cu efect educativ și reparatoriu .
Astfel, medierea penal ă nu numai c ă va contribui la o economisire de buget a statului ,
ci va da posibilitatea învestirii acestui buget econo misit pentru a diminua num ărul
infrac țiunilor comise . În acest sens sus ținem , că fiecare stat trebuie s ă abordeze o strategie
national ă pentru implementarea și dezvoltarea medierii penale. Statul trebuie s ă încurajeze
o cultur ă a medierii bazat ă pe dialog și comunicare eficient ă între oameni , cu efecte pozitive
pentru stat, cet ățeni și ordinea social ă.
Susținem că este necesară o schimbare pentru a îmbunătăți actul de justiție . În
acest context anm considerat că trebuie dezvoltate metode noi de soluționare a conflictelor
și formarea de noi roluri pentru judecători în timp ce aceștia își desfășoară activitățile
principale.

612 Wright, M. (1999) The Development of Restorative Justice, in Juvenile Offender – Victim Mediation,
Ed. by B. Czarnecka -Dzialuk, D. Wojcik Oficyna naukowa, Warszawa: 15 – 36.

250 După cum am afirmat anterior majoritatea cazurilor penale sunt soluționate în
urma unei proceduri de plea -bargaining. C onsiderăm că est e necesară formarea unei
proceduri de mediere ca procedură penală specială hibridă, care să îmbine între avantajele
procedurii de plea -bargain și avantajele justiției restaurative, formând astfel un o procedură
care va îmbunătăți actul de justiție.
În opi nea noastră, medierea penală privește conflictul în totalitatea sa luând în
considerare emoțiile, interesele și nevoile părților cu scopul de a crea o soluție constructivă.
După cum am afirmat în capitolele anterioare, în procedura de mediere ca
procedură penală specială un proces de mediere poate fi inplicat în cadrul procedurii de plea –
bargain și astfel alături de autoritatea judecătorilor vor fi îmbinate elemente de mediere. În
opinea noastră, această procedură penală specială hibridă va conduce la o j ustiție judiciară
restaurativă .
Afirm ăm că situația ideal ă într-o societate , este ca instanțele de judecată s ă rezolve
conflictele pe care numai o hotărâre judecătorească poate s ă le rezolve sau conflictele în
care decizia judecătorească este cea mai potri vită. În toate celelalte conflicte – care
reprezintă marea majoritate a disputelor aduse în fața instanțelor de astăzi – deciziile trebuie
să fie obtinute în urma unui proces de mediere.
În concluzie , susținem că medierea penal ă trebuie s ă reprezinte modalitatea natural ă
de soluționare a conflictului penal, în timp ce procesul penal clasic va reprezenta ultima
etapă procedural ă la care p ărțile se vor îndrepta numai în cazurile de e șec a dialogului, în
condi țiile în care nu s -a ajuns la un acord de mediere .
În final permiteți -mi să închei această teză cu următorul citat :
“Există cei care privesc lucrurile așa cum sunt și se întreabă de ce? Eu, visez la
lucruri care nu există și mă întreb de ce nu ?613 ”

613 George Bernard Shaw , a fost un scriitor irlandez, laureat al premiului Nobel pentru literatură în 1925,
considerat de unii critici ca unul din cei mai importanți dramaturgi de limbă engleză de la William
Shakespeare. (wikipedia)

251 BIBLIOGRAFIE

A. STUDII, MONOGRAFII, TRATATE

1 Acker J.R., Brody D.C., Criminal Procedure, A Contemporary Perspective, Jones
and Bartlett, Sudbury, 2004, p. 482 .

2 Aertsen I., The Intermediate Position of Restorative Justice: The Case of Belgium,
in Aertsen I., Daems T. & Robert R. (eds.), Institutionalizing Restorative Justice,
Devon: Willan Publishing 2006, pp. 71 -72.

3 Aertsen I., Victim -offender mediation in Belgium, in: The European Forum for
Victim – Offender Mediation and Restorative Justice 2000, p. 159.

4 Alberstein M, Judicial Conflict Resolution (JCR): A New Jurisprudence for an
Emerging Judicial Practice 16 Cardozo Journal of Conflict Resolution p, 879 -965
2015 disponibil la adresa https://ssrn.com/abstract=2629814

5 Alberstein M, Zimerman N., "Plea -bargaining: Spre rezolvarea conflictelor
judiciare”, 32 Ohio, pag. 279 -294, 2017.

6 Allaix M., La mesure de reparation a l'egard des mineurs en France, in La justice
reparatrice et les jeunnes, p.53 .

7 Allen D., Against Settlement? Owen Fiss, ADR and Australian Discrimination
Law, Int ernational Journal of Discrimination and the Law, 2009 , p.191 -195.

8 Andrew von Hirsch, Censure And Sanctions Oxford, Clarendon Press, 1993

9 Ashworth A., & Zedner L., Defending the Criminal Law: Reflections on the
Changing Character of Crime, Procedure, and Sanctions, 2 CRIM. L. & PHIL. 21
(2008) .

10 Aukerman, M.J.,Extraordinary Evil, Ordinary Crime: A Framework for
Understanding Traditional Justice, 15 Harv. Human. Rights. Journal . 39 2002.

11 Barr, T. Putting Victims in Prison, Restorative justice: an Inte rnational Journal,
1:3,2013, p.389 -410.

12 Barrabas, T. and Felligi, B. (eds.) Responsibility -taking, Relationship -building and
Restoration in Prisons. Budapest: Foresee,2012, p.19.

13 Barak A. , discursul fostului președinte al tribunalulu i suprem din Israel la
ceremonia de înfiintare al Centrului de Stat de Mediere, 2/7/2001 .

14 Bellard,J., The Community Mediator, Victim -Offender Mediation , 2000.

252 15 Beyens K., Roosen M, Electronic monitoring in Belgium, a penological analysis of
current and future orientation, European Journal of probation, University of
Bucharest , Vol. 5 Nr 3 , 2013 p. 63

16 Beyens, K. (2000). Vier jaar bemiddeling in strafzaken: 1995 -1998, Panopticon,
(3), 260 -271

17 Beyens,K. (2000) Straffen als sociale praktijk :Een penologisch onderzoek noon
strafto emeting – Sentencing as a social practice :a penological study of sentencing
Brussels, VUB Press .

18 Bernstein Lisa E, Understanding the Limits of Court -Connected ADR: A Critique
of Federal Court -Annexed Arbitration Programs, University of Pennsylvania Law
Review , 1993,p. 2169.

19 Bibas S., & Bierschbach R.A., Integrating Remorse and Apology into Criminal
Procedure, (2004) .

20 Bibas S., Regulating the Plea -Bargaining Market: From Caveat Emptor to
Consumer Protection, 99 CALIF. L. REV. 1117 ,2011 .

21 Bondenson , U. V., Prisoners in Prison Societies, Transaction Publisher, New
Brunswick, 277 –293, 1991

22 Bowen H., Making Justice Work, p. 18

23 Braithwaite J., A Future Where Punishment is Marginalized: Realistic or Utopian?,
(1999) .

24 Braithwaite, J., Restorative Justice and Responsive Regulation , Oxford: Oxford
University Press, 2002.

25 Braithwaite, J., Restorative Justice: Assessing Optimistic and Pessimistic Accounts,
Crime and Justice: A Review of Research, 25, 1999, p.53.

26 Braithwaite, J., Crime, Shame and Reintegration, Cambridge: Cambridge
University Press, 1989.

27 Braithwaite, J. Restorative Justice: Assessing Optimistic and Pessimistic Accounts,
Crime and Justice: op cit p. 1-127.

28 Braithwaite J. & Strang H. (Eds.), Restorative Justice and Civil Society Cambridge,
UK: Cambridge University Press p. 114 -129.

29 Brahm E., Latent Conflict Stage. Beyond Intractability. Eds. Guy Burgess si Heidi
Burgess. Conflict Research Consortium, Universitatea Colorado, Boulder

30 Bruno, Ș.,Mediul penitenciar românesc . Cultură și civilizație carcerală ,Iași,Editura
Institutul European, 2006, p. 171 -172

253 31 Burton J.W., Conflict Resolution As a Political System, Fairfax, George Mason
University, 1988
32 Bush R.A, Folger J.P., The Promise of Media tion: Responding to Conflict Through
Empowerment and Recognition, Jossey -Bass Publishers, San Francisco, 1994,
p.296.

33 Bush R.A, Folger J.P.,ibid, p.130 -131.

34 Cappelletti M, Alternative Dispute Resolution Processes within the Framework of
the World -Wide Ac cess-to-Justice Movement, 56 MLR, 1993, p. 291.

35 Carroll, E. and Warner, K. (eds.) Re -imagining Imprisonment in Europe: Effects,
Failures and the Future. Dublin: Liffey Press, 2014.

36 Călin R., Lungu S., Călin D., (coordonatori), Culegere de hotărâri judecătorești
pronunțate în materia medierii. Note și com entarii. Ediția a II -a, Editur
Universitară, București, 2012, p. 485 -491.

37 Christie, N. Conflicts as Property, The British Journal of Criminology, January
1977, No. 1.

38 Coornhert -Liga, Rechtsomleggin g, Utrecht: Ars Aequi Libri 1980.

39 Collahan, R.E., Fllenor, P.C., Knudson, H.R., Understanding Organizational
Behavior, A managerial view point, 1986, p. 238.

40 Collahan, R.E., Fllenor, P.C., Knudson, H.R., op.cit., p. 286.

41 Consedine J. & Bowen. H., Restorative Justice: A Maori Perspective, p. 28

42 Cooley D, La justice reparatrice au Canada: quelques enseignements, comunicare
prezentată în cadrul colocviului: Practical Approaches to Apropriate Dispute
Resolution, Vancouver, 2002, p. 2

43 Cornelius H., Faire S., Știința rezolvării conflictelor, B ucurești , Editura Știință și
Tehnică, 1996, p. 178.

44 Coser L. A., Continuities in the Study of Social Conflict, New York, Free Press,
1967.

45 Cooter R., Bargaining in the shadow of the law: A testable model of S trategic
behaivor 1982.

46 Cox, M., Guelke, A., Stephen, F., A Farwell to Arms? From ' long war" to long
peace in Northern Ireland, Manchester University Press,2000 .

47 Crawford, A., Conceptual links and policy challenges, Restorative Justice and
Crime Preven tion,2010.p.1 -19.

254 48 Czwartosz E., Qualifications of mediators between victims and offenders in Poland,
lucrare prezentată la a treia conferință a European Forum for Victim -Offender
Mediation and Restorative Justice Restorative Justice in Europe: where are w e
heading, Budapesta, Ungaria, 14 -16 octombrie 2004.

49 Daly K, Revisiting the Relationship between Retributive and Restorative Justice, p.
36 in Heather Strang și John Braithwaite eds, Restorative justice :philosophy to
practice .

50 Daly K, Restorative Justice : the real story, Punishment & Society, Vol. 4, nr. 1,
2002, p. 55 -79.

51 Danileț C. , Ghid de mediere penală conform noilor coduri, Editura C.H. Beck
București 2014, p. 54

52 Danileț C., „Eficiența și echitatea justiției. Standarde europene”, ediția a II-a,
Institutul Român pentru Drepturile Omului, București, 2007

53 Deep, S., Sussman L., Secretul oricărui succes. Să acționăm inteligent, București,
Editura Polimark, 1996, p. 14.

54 Dervan L., Bargained Justice – Plea-Bargaining’s Innocense Problem and the
Brady Safety -Valve, Utah Law Review, Vol. 51 , 2012, p.60.

55 Dignan,J (2003) Towards a Systematic Model of Restorative Justice competing or
Reconcilable Paradigms? Oxford : Hart Publishing

56 Domenici K., Littlejohn S.W., Mediation: Empowerment in Conflict Management
(second ed.), Prospect Heights, IL: Waveland Press, 2001, 198 p.

57 Donohue W. A. & Kolt R., Managing Interpersonal Conflict, Newbury Park, CA,
Sage Publications, 1992 .

58 Drummond R., Court -Annexed Mediation in England: Foundations for an
independ ent and enduring partnership, 2005.

59 E. Fattah , Gearing Justice Action to Victim Satisfaction.Contrasting Two Justice
Philosophies: Retribution and Redress in Crime, Victims and Justice, edited bz
Hendrik Kaptein, Marike Malsch, Ashgate 2004 .

60 Edgar, K. and Newell, T. Restorative Justice in Prisons: A Guide to Making it
Happen. Winchester: Waterside Press, 2006, p.80.

61 Eglash A, Beyond Restitution: Creative Restitution, 1977 .

62 Empey, L.T. Crime Prevention: The Fugutive Utopia, in Inciardi, J.A. and Siegel,
H.A. (eds.) Crime: Emerging Issues, New York: Praeger,1977.

255 63 Erez E. & Belknap J., In Their Own Words: Battered Women’s Assessment of the
Criminal Processing System’s Responses, Violence and Victims (1998)

64 Fellegi, B. Towards reconciliation – The implementation of restorative justice in
Hungary. Budapest: Napvilág Publishing House (2009) .

65 Fellegi B., Meeting the Challenges of Introducing Victim -Offender Mediation in
Central and Eastern European Countries, Leuven: European Forum for Victim –
Offender Mediation and Restorative Justice 2005, p. 40

66 Fiss O., Against Settlement, 93 Yale Law Journal, 1984, p.1073.

67 Folger J.P, Poole, M.S. & Stutman R.K., Working through conflict: Strategies for
relationships, groups and organizations. New York – Harper Col lins, 1993 .

68 Forrester, D., Frenz, S., O’Connell, M., and Pease, K., The Kirkholt Burglary
Project: Phase II, CPU Paper 23, London: Home Office, 1990, p. 45..

69 Francioni F., Access to Justice as a Human Right, Edited Oxford University Press,
2007.

70 Fuller L., The Forms and Limits of Adjudication, 92 HARV. L. REV. 353 1978 .

71 Galanter M, The Vanishing Trial: An Examination of Trials and Related Matters in
Federal and State Courts, 1 J. EMPIRICAL LEGAL STUD. 459, 2004.

72 Galtung J., Conflict as a Way of Life, in: H. Freeman. Progress in Mental Health.
London: Churchill, 1969.

73 Garland, D.,The Culture of Control, Oxford: Oxford University Press, 2001.

74 Golub S., Non -state Justice System in Bangladesh and the Philippines, 2003, p.33
disponibil la adresa: https://gsdrc.org/document -library/non -state-justice -systems –
in-bangladesh -and-the-philippines/ .
75 Gorghiu A. – coordonator, și alții, Medierea, Oxi gen pentru afaceri, Editura
Universul Juridic, București, 2011.

76 Gottfredson, M.R. and Hirschi, T., A General Theory of Crime, Stanford, CA:
Stanford University Press,1990.

77 Groenhuijsen M., Victim offender medition : legal and procedural safeguards.
Maki ng Restorative justice Work, Leuven University Press, Leuven, 2000, p.
71,72 .

78 Guidoni, O. The Ambivalences of Restorative Justice: Some Reflections on an
Italian Prison Project, Contemporary Justice Review, 2003, p.55 -68.

79 Gunning I.R, Diversity Issues in Mediation: Controlling Negative Cultural Myths,
Journal of Dispute Resolution, 1995.

256 80 Harris N., Braithwaite J, and Braithwaite,V Shame Management Through
Reintegration, Melbourne: Cambridge University Press. (2003) ‘Reassessing the
dimensionality of the moral emotions,’ British Journal of Psychology, 94(4): 457 –
73.
81 Harris, N., Braithwaite, J. and Walgrave, L., Emotional dynamics in restorative
conferences, Theoretical Criminology, 8(2), 2004, 191 -210.

82 Hofinger V.& Pelikan C., Victim -Offender Mediation w ith Juveniles in
Austria,2005,p,163.

83 Hopkins B., Just Care, Restorative Justice Approaches to working with children in
Public Care, Jessica Kingsley Publishers, Londra and Philadelphia, 2009.

84 Hopkins B., Just Schools, A Whole Approach to Restorative Just ice, Jessica
Kingsley Publishers, Londra and Philadelphia, 2010.

85 Ignat C, Șuștac Z., Danileț C., Ghid de mediere, Editura Universitară, București,
2009, p. 149.

86 Ingraham J., The Irish Peace Process, 1998 .

87 Ivari J., Victim Offender Mediation – An Alternative, An addition or Nothing but a
Rubbish Bin in Relation to Legal Proceedings?, Restorative Justice Online
2002,p.42.

88 Ionescu D., Modificările aduse părții speciale a Codului de procedură penală prin
Legea nr. 356/2006 și prin OUG nr. 60/2006, în Caiete de Drept Penal nr. 3/2006,
p.230 -231.

89 Iugan A.V., Acordul de recunoaștere a vinovăției, Editura Universul Juridic,
București, 2015, p.25.

90 Johnson S., Programmes et services de justice reparatrice en matiere penale :
sommaire des consultations, Statistique Canada, 2003, p. 9

91 Johnstone G. (Ed.), A Restorative Justice Reader. Texts, sources, context, Willan
Publication., 2003, p. 101.

92 Johnstone G., Critical perspectives on restorative justice, in Johnstone G., Van Ness
D. (Eds.), Handbook of Rest orative Justice, Willan publication., 2007, p. 598 -614.

93 Johnstone G., Critical perspectives on restorative justice, op. cit., p. 604.
94 Johnstone, G. Restorative Justice: Ideas, Values, Debates (2nd edition). London:
Routledge, 2011.

95 Karp, D. and Drakulich, K., Minor crimes in quaint settings: practices, outcomes
and limits of Vermont Reparative Probation Boards, Criminology and Public
Policy, 3 (4),2004.

257 96 Kressel T.K. & Pruitt D.G, Mediation Research, San Francisco: Jossey -Bass, 1989

97 Kriesberg, L.. Escalation and Institutionalization Stages. Beyond Intractability. Eds.
Guy Burgess si Heidi Burgess. Conflict Research Consortium, Universitatea
Colorado, Boulder

98 Kriesberg, L., Settlement Stage. Beyond Intractability. Eds. Guy Burgess si Heidi
Burg ess. Conflict Research Consortium, Universitatea Colorado, Boulder

99 Latimer J., Kleinknecht, S. Les effets des programmes des justice reparatrice:
Analyse documentaire sur la recherche empirique, 2000, p. 6 .

100 Liebmann, M.. Restorative justice and the priso n system: A view from the UK.
VOMA Connections, 2004, p.3 -4.

101 Liebmann, M. Restorative Justice in Prisons: An International
Perspective,2006,p.12.

102 Lorraine Stutzman Amstutz and Howard Zehr Victim Offender Conferencing in
Pennsylvania’s Juvenile Justice System, 1998 p.62 -63,66 .

103 Löschnig M. -Gspandl, Diversion in Austria: Legal Aspects, European Journal of
Crime, Criminal Law and Criminal Justice 2001 -2004, p. 281.

104 Main,Thomas O, ADR: The New Equity, University of Cincinnati Law Review,
2005.p. 329.

105 Manolescu, A., Managementul resurselor umane, ediția a treia, București, Editura
Economică, 2001, p. 528 -529.

106 Marshall T, Restorative Justice : An Overview, Home Office Research
Development and Statistics Directorate, 1999, p.5

107 Marshall, T.F, Restorative Justice : an overview, 2003., p. 28 -45.

108 Martinson R., What Works? Questions and Answers about Prison Reform, 35 The
Public Interest 22 (1974) .

109 Maruna, S. Making Good: How Ex -convicts Reform and Rebuild their Lives,
Washington, DC: American Psychological Association, 2001.

110 Mateuț Gh., Tratat de procedură penală, Partea generală, vol. 1, p.715

111 Mateuț Gh., Medierea penală, Dreptul nr. 7/2007, p.152

112 Mateuț Gh., Medierea penală, “Dreptul” nr. 7/2007, p. 158 .

113 Mateuț Gh., Tratat de procedură penală, partea generală, vol I, Editura C.H. Beck,
București 2007, p. 712 -713

258 114 Mayer, B., The Dynamics of Conflict Resolution. A Practitioner’s Guide, San
Francisco, Jossey Bass, A Wiley Company, 2000
115 McCold P., Restorative Justice and the Role of Comunity in Galoway & Hudson
13, p. 39

116 McCold, P., Wachtel, T. (2003) In pursuit of paradigm: a theory of restorative
justice. Prezentare la World Congress of Criminology ediția a XIII -a. Rio de
Janeiro, Brazilia. p.3

117 McCorkie S., Reese M.J. Mediation Theory and Practice, second edition, Sage
Publications, 2014, p. 272.

118 Meadow M., Whose Dispute Is It Anyway?: A Philosophical and Democratic
Defense of Settlement (In Some Cases)’, Georgetown Law Journal, 1995, p. 2681.

119 Meadow M., supra note 525, p.609 .

120 Merkel -Holguin, L., Nixon, P., & Burford, G., (2003). Learning with families: A
synopsis of FGDM research and evaluation in child welfare. Protecting Children: A
Professional Publication of American Humane, 18(1&2), p. 2 -11.

121 Mestitz A. & Ghetti S. (eds.), Victim -Offender Me diation with Youth Offenders in
Europe .

122 Dordrecht: Springer 2005, p. 160.

123 Miers D. , Semenchuck M., Victim Offender Mediation with Juvenile Offenders in
England and Wales, European Commission Grotius II Criminal Programme 2002 –
2003, 2002, p. 3

124 Miers, D, An International Review of restorative justice. Home Office, Crime
Reduction Research Series Paper 10, (2001) p.28.

125 Miers. D, An International Review of Restorative Justice, Crime Reduction
Research Paper 10, Home Office, 2001, p.19 .

126 Miers D. & Willemsens J. (eds.), Mapping Restorative Justice, Leuven: European
Forum for Victim -Offender Mediation and Restorative Justice 2004,p.15.

127 Mincke, C. (2010). De l'utopie à l'aveuglement. La médiation pénale Belge face à
ses idéaux fondateurs, Brussels: Kl uwer

128 Mirsky L., Albert Eglash and Creative Restitution A Precursor to Restaurative
Practices, in Restorative practices EForum, December, 3, 2003, p.1 .

129 Moffitt M, Three Things to Be Against, Fordham Law Review, 2009, p.1212.

259 130 Moore Christopher W. , Mediation Process – Practical Strategies for Resolving
Conflict, Updated and revised 3rd Edition, Jossey – Bass a Wiley Imprint, 989
Market Street, San Francisco, 2014, p. 15 -16.

131 Morris A. & Maxwell G,, Perspectives neo -zelandaises sur la justice des mine urs
au Canada in Criminologie, vol. 32, nr. 2, 1999

132 Morris.A. & Maxwell G., Restorative Justice in New Zealand: Family Group
Conferences as a Case Study in Western Criminology Review1 (1) 1998

133 Morris A., Critiquing the critics : a brief response to critics of restorative justice, In
British Journal of criminology, vol. 42, nr. 3, p. 596 -615.

134 Neagu I., Damaschin M. , Tratat de procedură penală. Partea specială, Ed.
Universul Juridic, București, 2015, p. 468.

135 Office of Justice (2010) A report on the tasks of the Probation Service in mediation
in penal matters, 2009. Budapest: Office of Justice .

136 Pascu M., Manea T., Acordul de recunoaștere a vinovăției , Editura Universul
Juridic, București, 2015, p. 3

137 Paternoster, R., The deterrent effect of the perceived certainty and severity of
punishment, Justice Quarterly, 4, 1987,p.173.

138 Pașca V. , Este medierea o cauza sui -generis de inlaturare a raspunderii penale?
Articol publicat pe site -ul www. universuljuridic.ro.

139 Pașcu A., Justiția Restaurativă, Revista de Știință Penitenciară, nr.3,2000

140 Paul Schroeder, Qual e’ il ruolo della giustizia restauratice nella legislazione
riguardante la mediazione penale? Uno studio comparato in 4 paesi europei., Italia,
Modena, 19 ma rtie 2005.

141 Păncescu F.G., Legea medierii, Comentarii și explicații, ediția 2, Editura C.H.
Beck, București, 2010, p. 180 .

142 Pelikan C., Victim -Offender Mediation in Austria, in: The European Forum for
Victim – Offender Mediation and Restorative Justice, 200 0, p. 129.

143 Pignoux N, La réparation des victimes d’infractions pénales, Paris : L’Harmattan,
collection Sciences criminelles, 2008, pp. 371 -372.

144 Pignoux N, ibid., p. 367.

145 Pignoux N, ibid., p. 372 -374.

146 Pignoux, N., La réparation des victimes d’infractions pénales, op. cit., p. 377.

147 Pignoux N., La réparation des victimes d’infractions pénales, op. cit., p. 380.

260
148 Pratt, J., Brown, D., Brown, M. Hallsworth, S. and Morrison, W. The New
Punitiveness: Trends, Theories, Perspectives. Cullompton: Willan,2005.

149 Pranis, K., Stuart, B., & Wedge, M. (2003). Peacemaking Circles: From Crime to
Community. St. Paul, MN: Living Justice Press.

150 Price M., Comparing Victim -Offender Mediation Program Models, 6 VOMA
Quarterly 1 1995,p.8 disponibil la adresa: www.vorp.com/articles/compare.html .

151 Rădulescu S., Banciu D., Evaluarea sistemului de justiție restaurativă din România,
Ed. Oscar Print, București, 2004, p .93 -94

152 Rădulescu S., Banciu, D., Dâmboea nu C., Justiția restaurativă. Tendințe și
perspective în lumea contemporană, Ed. Lumina Lex, București, 2006 p. 16 -17.

153 Rădulescu , M. S. Banciu D., Studiu evaluativ asupra programului experimental de
justiție restaurativă din România, publicat în vol. Eva luarea sistemului de justiție
restaurativă din România, București, Editura Oscar Print, 2004 disponibil pe site -ul
www.crj.ro .

154 Reed K., The Mediator's Triangle: Organizing the Mediator’s Focus, 2008,
www.kendallreed.com

155 Riskin L., Understanding Mediators’ Orientations, Strategies and Techniques: A
Grid for the Perplexed, 1 HARV, NEGOT. L. REV. 7 ,1996

156 Robinson P., Adding Judicial Mediation to the Debate about Judges Attempting to
Settle Cases Assigned for them for Trial, 2006 .

157 Robert M . Carter, Leslie T.Wilkins, Probation, Parole and Community
Corrections, 2nd ed., John Wiley&Sons, Inc., 1976, p.82 .

158 Rosenberg H.& Gal T., Restorative Criminal Justice, 34 CARDOZO L. REV.2313
,2013 .

159 Salas D., La volonté de punir. Essai sur le populisme pénal, Ed. Hachette, 2005, p.
251-252.

160 Sampson, R.J. and Laub, J. Crime in the Making: Pathways and Turning Points
Through Life. Cambridge Massachusetts: Harvard University Press, 1993.

161 Shapland J., Robinson G. & Sorsby, A, Restorative Justice in Practice: Evaluating
What Works for Victims and Offenders. Oxford: Routledge, 2011
162

163 Sharvit Y., Grabli S (2001) Conferinta victima -infractor: o cale de reconcielere si
reducere a crimei in comunitate. Societate și Bunastare 21(1): 27 –50 (în limba
ebraică)

261 164 Sheleff L., "Victimology, Criminal Law and Conflict Resolution " South African
J.Crim.L& Criminology (1977) 31, p. 659 -661.

165 Sherman L.W. & Strang , H. Restorative Justice: The Evidence, London: The
Smith Institute 2007, p. 68 -71.

166 Stern V , Preface, p 10 in Jim Consedine și Helen Bowen (coord.), Restorative
Justice. Contemporary Themes and Practice, Ploughsharea Publications, Lyttelton,
1999 .

167 Stern, V. Prisons and Their Communities: Testing a New Approach. London:
International Centre for Prison Studies, 2005.

168 Sternlight Jean,R., Creeping Mandatory Arbitration: Is It Just?’, Stanford Law
Review, 2005, p. 1631.

169 Stoica -Constantin A., Conflictul interpersonal, Iași, Polirom, 2004, p. 68 -70

170 Strang H., Repair or revenge: Victims and Restorative Justice (2002) p. 194 .

171 Strang, H. Repair or Revenge: Victims and Restorative Justice. Oxford: Oxford
University Press,2002 p. 26 .

172 Strang, H. and Sherman, L., Restorative Justice to Reduce Victimization?’ in B.
Welsh and D. Farrington (eds.) Preventing Crime: What Works for Children,
Offenders, Victims and Places, Dordrecht: Springer,2006.

173 Streteanu F.,Tratat de Drept Penal, Partea Generală, Vol. I ,2008, p.99.

174 Szego, D. and Felligi, B. The Face Behind the Fence – Conflict Management
Within the Prison and Beyond, 2012, p. 136.

175 Svensson, B., We can get by with 3.000 prisoners, Sveriges Exportrad Spraktjanst:
1 – 5, 1979

176 Tak P. J., The Dutch Criminal Justice System 3rd Ed. (Nijmegen, The Netherlands:
Wolf Legal Publishers, 2008), 87 -88

177 Thomas K., Conflict and Conflict Management, Handbook of Industrial and
Organizational Psychology, Chicago: Rand McNally College Publ. Co. 1976.

178 Thomas K., Killman R. Conflict Mode Instrument, Tuxedo, NY: Xicom Inc., 1974.

179 Thorsborne M. & Vinegrad D. Rethinking Behaviour Management, 2008, p.31

180 Timsit J., La mediation une alternative a la justice et non une justice alternative,
Gazette du Palais, Recueil Dalloz,2001,p.1773 .

181 Tyler, T.R., Enhancing Police Legitimacy, The Annals, 359, p. 84 -99,2004 .

262 182 Tyler, T.R., Why people cooperate,The role of social motivations, Princeton:
Princeton University Press,2011.

183 Udroiu M., Codul de procedură panală Comentariu pe articole, ed. a 2 a, p.1910.

184 Udroiu M., Codul de procedură penală, Comentariu pe articole, Ediția 2, 2017, p.
72

185 Udroiu M., Procedura Penală, Partea specială, 2014, p. 409.

186 Umbreit M.S.; Robert B. Coates; Betty Vos; Kathy Brown; Executive Summary:
Victim Offender Dialogu e in Crimes of Severe Violence. A Multi -Site Study of
Programs in Texas and Ohio, Center for Restorative Justice & Peacemaking, 2002.

187 Umbreit, M.S. Bradshaw W.& Coates R.B., " Victims of Severe Violence Meet
The Offender :Restorative Justice Through Dial ogue " (1999)

188 Umbreit M.S., Coates R.B, Kalanj B., Victim Meets Offender: The Impact of
Restorative Justice and Mediation, 1994 p.14.

189 Umbreit, Mark S., The Restorative Justice and Mediation Collection: Executive
Summary in OVC Bulletin, July 2000 .

190 Umbreit, M.S. Bradshaw W.& Coates R.B., Victims of Severe Violence Meet The
Offender :Restorative Justice Through Dialogue ,Part 1, 1999.

191 Umbreit, M.S. & Jean Greenwood, Criteria for Victim -Sensitive Mediation &
Dialogue with Offenders, 1997 .

192 Umbreit, M., Restorative Justice Through Victim Offender Mediation: A Multi -Site
Assessment 1998.

193 Umbreit M.S., Coates R.B. & Vos B. ,Victim -Offender Mediation: Three Decades
of Practice and Research, Conflict Resolution Quarterly 2004, p. 291 -292.

194 Vezzadini S., Mediazione penale tra vittima ed autore di reato, Clueb Bologna,
2003, p.52 -56

195 Volonciu N., Noul Cod de procedură penală comentat, Editia a 2 -a, 2015, p. 837

196 Von Hirsch A. & Ashworth A. , Principled Sentencing – Readings on Theory and
Policy, Oxford, 198 8, p. 300 -301

197 Von Hirsch A., Ashworth A., Shearing C., Specifying Aims and Limits for
Restorative Justice : A Making Amends Model ?,2003, p.21 -24.

198 Von Hirsch A., Roberts J., Bottoms A., Roach K., Schiff M. (Eds.), Restorative
justice and criminal justice . Competing or reconciliable paradigms ?, 2003, p.135 –
156

263 199 Walgrave L, Restorative Justice for Juveniles, Leuven University Press, 1998

200 Walgrave, L (2002) Restorative Justice and the Law: Socio -Ethical and Juridical
Foundations for a Systemic Approach , In: Walgrave, L (Ed.): Restorative Justice
and Law . Cullompton, Willan Publishing.

201 Walgrave, L., Restorative Justice, Self -interest and Responsible Citizenship,
Cullompton: Willan, 2008.

202 Wang, P.,Di,X., and Wan,K. H 'Regional reviews:Asia', 2007,p. 477 –478

203 Williams B., Victims of Crime and Community Justice, Jessica Kingsley
Publishers, London, 2005pag. 78

204 Wright, M. (1999) The Development of Restorative Justice, in Juvenile Offender –
Victim Mediation, Ed. by B. Czarnecka -Dzialuk, D. Wojcik Oficyna naukowa,
Warszawa: 15 – 36.

205 Wemmers J.A., Canuto M., Expériences, attentes et perceptions des victimes à
l’égard de la justice réparatrice : analyse documentaire critique, Ministère de la
Justice du Canada, Division de la recherche et de la statistique, 2 002, p. 29 -30.

206 Zedner L., Reparation and Retribution Are They Reconcilable? 57 Mod. L.Rev
(1994)228, 231 p.91

207 Zehr H, Changing lenses : a new focus for crime and justice,Scottdale Herald Press,
1990, p.211

208 Zehr H, Mika H, Fundamental Concepts of Restorative Justice, p.41 -42, in: Eugene
McLaughlin, Ross Fergusson, Gordon Hughes, Louise Westmarland coord,
Restorative Justice . Critical Issues, Sage Publications, London, 2004 [2003] .

209 Zehr H., Commentary: Restorative Justice: Beyond Victim -Offender Me diation,
Conflict Resolution Quarterly 2004, p. 308.

210 Zeno Ș., Ignat C., Modalități alternative de soluționare a conflictelor (ADR),
Editura Universitară, București, 2008.

B. CONVENȚII INTERNAȚIONALE
1 Codul European de conduită pentru mediatori lansat public în cadrul unei
conferințe organizate la Bruxelles, pe 2 iulie 2004

2 Decizia -cadru a Consiliului din 15 martie 2001 privind statutul victimelor în cadrul
procedurilor penale disponibilă la adresa : https://eur -lex.europa.eu/legal –
content/RO/ALL/?uri= celex%3A32001F0220

3 Directiva 2008/52/CE publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene L
136 din 24.05.2008, pp.3 -8.

264 4 Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie
2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția
victimelor criminalității.

5 Decizia CCR nr. 397 din 15 iunie 2016 referitoare la excepția de
neconstituționalitate a dispozițiilor art. 67 din Legea nr. 192/2006 privind medierea
și organizarea profesiei de mediator .

6 European Code of Conduct for Mediators

7 European Commission for the Efficiency of Justice (CEPEJ) Efficiency and Quality
of Justice – Les.

8 Ghid pentru o mai bună implementare a Recomandării cu privire la căile alternative
de soluționare a litigiilor dint re autoritățile administrative și persoanele private
Adoptat de Comisia Europeană pentru Eficiența Justiției la 7 dec.2007,
CEPEJ(2007)15.

9 Recomandarea (87) 18 adoptată de Comitetul Miniștrilor în 17 sept. 1987, la a 410 –
a reuniune a delegaților miniștril or.

10 Recomandarea nr. (86) 12 adoptată de Comitetul de Miniștri la data 16 septembrie
1986 la cea de -a 399 reuniune a Adjuncților Miniștrilor.

11 Recomandarea nr. (99) 19 privind medierea în materie penală adoptată de
Comitetului Miniștrilor în 15 sept.1999, la a 679 -a reuniune a delegaților
miniștrilor

12 Recomandarea Nr. 85(11) adoptata de Comitetul Minițștrilor

13 Recomandarea nr. R (92) din 19 octombrie 1992

14 Rezoluția CE (76) 10 din 9 martie 1986

15 Rezoluția nr. 12 din 2002 a Organizației Națiunilor Unite referitoare la Principiile
fundamentale privind utilizarea programelor restaurative în materie penală .

16 Recomandare a, adoptată de Adunarea generală a ONU în rezoluția 45/110 din 14
decembrie 1990.

17 Recomandare a, adoptată de Adunarea generală a ONU în rezol uția 45/112 din 14
decembrie 1998.

18 Recomandarea(87) 18 adoptată de Comitetul Miniștrilor în 17 sepembrie. 1987.

19 Recomandarea nr. (93) 1 adoptată de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei
în luna ianuarie 1993.

20 Recomandarea nr. (2000) 19 adoptată de Comitetul de Miniștri la 6 octombrie
2000 .

265
21 Recomandarea nr. 22 (2002) adoptată de Comitetul de Miniștri la 29 noiembrie
2000.

22 Recomandarea (2002)5 adoptată de Comitetul de Miniștri la 30 aprilie 2002.

23 Recomandarea Rec (2003) 20 adoptată de către Co mitetul de Miniștri la 24
septembrie 2003.

24 Recomandarea R22(99) adoptată de către Comitetul de Miniștri la 30 septembrie
1999 .

25 Recommendation CM/Rec(2018)8 of the Committee of Ministers to member States
concerning restorative justice in criminal matters, 20 August 2018 .

26 Organizația Națiunilor Unite, Comitetul pentru Drepturile Omului, Observația
generală nr. 32, 2007.

27 Raportul Parlamentului European privind starea medierii la 10 ani de la adoptarea
Directivei 2008/52/CE : A Ten -Year -Long “EU Mediation Paradox” When an EU
Directive Needs To Be More …Directive, November 2018 disponibil la adresa:
http://www.europarl.europa.eu/thinktank/en/document.html?reference=IPOL_BRI
%282018%29608847 .

28 Salvador Declaration on Comprehensive Strategies for Global Challenges: Crime
Prevention and Criminal Justice Systems and Their Development in a Changing
World admisimila la adresa: www.unodc.org.

29 Art. 1 din Decizia Consiliului Uniunii Europene din 15 martie 2001 privind statutul
victimelor.

30 Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de
libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

C. PUBLICAȚII
1 Amstutz L.S. and Zehr H., Victim Offender Conferencing in Pennsylvania’s
Juvenile Justice System, 1998 p.62 -63.

2 Basic mediation skills and process”, The Northern Virginia mediation Service Inc.,
1995 .

3 Buguța E., Condițiile desfășurării procesului de mediere și ale încheierii acordului
de împăcare, “Legea și viața”, 2012, nr.4, pag.15 – Descrierea etapelor medierii.

4 Handbook of basic principles and promising practices on Alternatives ti
Imprisonment , Criminal Justice Handbook Series, United Nations, 2007

5 Johnstone G., Van Ness D. (Eds.), Handbook of Restorative Justice, op. cit., p. 480.

266
6 Manuel sur les programmes de justice réparatrice, Coll. Série de manuels sur la
réforme de la justice pénale, 2008, p. 30. Disponibil la adresa: www.unodc.org.

7 Raporting on the German conferencing pilot in Emshorn, Hagemann 2009, p.243

8 Systèmes européens judic iaires – Edition 2010

9 Penal Reform International, Access to Justice in Sud -Saharan Africa, London: Penal
Reform International, 2001, p. 22 .

10 Criminalitate, comunitate și justiție restaurativă (Raport științific final) România
2007. Disponibil la adresa www. insoc.ro/devianta/date/pdf/2007%20 –
%20Criminalitate.pdf .

11 Price,M., The Mediation of a Drunk Driving Death: A Case Development Study ,
Online Journal of Peace and Conflict Resolution , 1998 (în acest articol este descrsă
o mediere victimă -infractor în cazul unei crime violente), disponibil la adresa :
http://memebers.aol.com/peacejnl/1_2price3.htm

12 Handbook on Justice for Victims (1999) disponibil la adresa:
https://www.unodc.org/pdf/criminal_justice/UNODC_Handbook_on_Justice_for_v
ictims.pdf .
13 Sheffer,S. Index on Censorship, Beyond Retribution, 2007 disponibil la adresa:
https://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1080/03064220108536887

14 Lajoie,R., Amnesty Now, Breaking the Cycle of Violence: Renny Cushing and
MVFR shift the debate on the death penalty , 1999 disponibil la adresa :
http://www.willsworld.com/~mvfhr/breakingthecycle.htm

15 A se vedea articolul: Instanța comunitară în Israel disponibil în limba ebraică la
adresa:
https://www.justice.gov.il/Units/StateAttorney/About/Community/Pages/Communi
tyCourt.aspx

267 16 A se vedea articolul Dok. A., Între crimă și reabilitare – instanțele comunitare din
Israel disponibil la adresa: https://www.dok.co.il/ -לשיקום- פשיעה- בין-15690 /התמחות
בישראל- הקהילתיים- המשפט- בתי
17 Liebmann, M. Restorative Jus tice in Prisons: An International Perspective
http://www.foresee.hu/uploads/media/MarianLiebmann_text.pdf .
18 Marshall, M. (2005) A Consideration of the Sycamore Tree Programme and Su rvey
Results from the Perspective of a Restorative Justice Practitioner
http://www.pfnz.org.nz/programs/syctree_what_works.htm
19 Shapland, J. Restorative Justice and Prisons ,2008
http://mereps.foresee.hu/uploads/media/Paper_by_Joanna_Shapland.pdf

20 Liebmann, M. and Braithwaite, V. Restorative Justice in Custodial Settings: Report
for the Restorative Justic e Working Group in Northern Ireland,1999.

21 Barrabas, T. The Possibilities of Reconciliation and Restoration in Prisons, 2012, p.
23-64.
22 EUR -lex, The prevention of crime in the European Union Document
52000DC0786, disponibil la adresa: https://eur -lex.europa.eu/legal –
content/EN/TXT/?uri=celex%3A52000DC0786
23 Le Grand, J., Motivation, Agency and Public Policy, Oxford: Oxford University
Press,2003.
24 Kibedi, K.B., Medierea în România, un îndemn spre cultura dialogului, Conferința
– Medierea în UE. Stadiu și perspective, 2010.
25 A se vedea articolul Dr.Ian D. Marder – Restorative justice and the Council of
Europe: an opportunity for progress disponibil la adresa :
https://www.penalreform.org/blog/restorative -justice -and-the-council -of-europe/
26 Umbreit M.S. Victims of Severe Violence in Mediated Dialogue with Offender,
The Impact of the First Multi -site Study in the U.S. International Review of
Victimology 2006, pp. 27 -48.
27 Cohen A, Avmen -Muller E, „Judecător pasiv sau judecător activ: propunere pentru
o intervenție judiciară activă în cadrul procedurii de Plea -Bargaining Revista
Mishpatim 31 (3), 2001, 745, p. 745 -765, (în limba ebraică).
28 Kobo A., „Medierea penală”,Revista Hamishpat, 24, 2017, p. 1 -58, (în limba
ebraică) .

268 29 Alberstein M, Williams B.C., "La mediation Penale En Israel”,.Les Cahiers de la
Justice, P.509 -520, 2018 disp onibil la adresa : https://www.cairn.info/revue -les-
cahiers -de-la-justice -2018 -3-page -509.htm .
30 Henham R. Mannozzi G, Victim Participation and Sentencing in England a nd Italy
: A Legal and Policy Analysis , European Journal of Crime, Criminal Law and
Criminal Justice, Vol. 11/ 3, 278 –317, 2003.
31 A se vedea articolul Beinish D.Blonter A. Instanța comunitară în Israel , 2019 (în
limba ebraică) disponibil la adresa :
https://www.gov.il/BlobFolder/dynamiccollectorresultitem/journal05 -art-
19/he/files_mishpat -mafteach -journal_journa l05-art-019.pdf
32 King M, Solution Focused Judging Bench Book 2009, disponibil la adresa:
http://www.aija.org.au/Solution%20Focused%20BB/SFJ%20BB.pdf .
33 Burton J., Violence Explained (Manchester: Manchester University Press, 1997.
34 Roberts J., Effective Plea Bargaining Counsel, 122 YALE L.J. 2650 ,2013.
35 Rotaru V., Manual de mediere, Chișinău, 2006, IRP, p.76 -79.

D. LEGISLAȚIE
1 Art. 29 din decretul 274/2000 din Italia intrat in vigoare in Ianuarie 2002 .

2 Proiectul de Lege nr. 483/2016 privind modificarea Legii Medierii 192/2006 ,
26.06.2018.

3 O.U.G. nr. 24/2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 211/2004 privind
unele măsuri pentru asigurarea protecției victimelor infracțiunilor, precum și a altor
acte normative printre altele, și modificarea prevederilor din Legea nr. 192/2006
referitoare la posibilitatea încheierii unui acord de mediere în cauzele privind
infracțiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plânger ii prealabile sau împăcarea
părților înlătură răspunderea penală.

4 Legea nr. 97/2018 privind unele măsuri de protecție a victimelor infracțiunilor.

5 Art.77 Cod penal Olanda, M. Of 1994, 528

6 Law on Mediation 1991.Norway
.
7 Art. 52.3 of the Law on Mediation Norway

8 Art. 46 din Codul Penal Polonez.

9 Art. 47 din Codul Penal Polonez.

10 Art. 72 din Codul Penal Polonez.

269
11 Art. 15 din Codul Penal Polonez.

12 Art. 415.5 din Codu de Procedura Penala Polonez.

13 Art. 23 a din Codul de procedură penală polonez.

14 Art. 53 alin. 3 din Codul penal polonez.

15 Art. 60 paragraf 2 din Codul penal polonez.

16 Art. 6 paragraf 2 din Legea privind justiția juvenilă în Polonia.

17 Art. 65 din Legea privind justiția juvenilă în Polonia.

18 Legea nr 301/2005 din Slovacia prin care a fost modif icată de Codul de Procedura
Penală.

19 Art. 153 din Codul de procedură penală german.

20 Art. 46a din Codul Penal german.

21 Art. 257c Codul de procedură penală german.

22 Art. 10, paragraf. 1, din Legea de justiție juvenilă germană.

23 Art. 15, paragraf 1, din Legea de justiție juvenilă germană.

24 Art. 45, paragraf 3, din Legea de justiție juvenilă germană.

25 Art. 41(6) din Codul de procedură penală francez.

26 Art. 118 din Codul de procedură penală francez.

27 Art. 495 -7- 495-16 Codul de procedură penală francez.

28 Art. 131 -8-1 din Codul penal Francez

29 Art.77 Cod penal Olandez, M. Of 1994, 528 .

30 Art. 216ter § 1 Codul penal Belgian .

31 Art. 216ter, §7 Codul de procedura penală Belgian .

32 Art. 216ter, §4 Codul de procedura penală Belgian .

33 Art. 216ter, §1 & §5 Codul de procedura penală Belgian.

34 Art. 553, alin. 1 din Codul de procedură penală belgian.

270 35 Art. 553, alin. 2 din Codul de procedură penală belgian.

36 Art. 163 și Art. 195 din Codul de procedură penală belgian.

37 Art. 37 paragraf 2 din Legea de protecție a tineretului belgian.

38 Art. 37 paragraf 3 din Legea de protecție a tineretului belgian.

39 Legea din 13 Iunie 2006 Act of Mediation (2008) Swedish

40 Law on Mediation Macedonia, "Official Gazette of the Republic of Macedonia"
No. 60/2006 .

41 Law on Justice for Children Macedonia, "Official Gazette of the Republic of
Macedonia", no. 148/2013 Art. 72 -78.

42 Art.72 din Actul instanței pentru minori Croatia.

43 Legea privind medierea în materie penală din Ungaria adoptată în 2006.

44 Courts Law (Consolidated Version)=Leg ea Instantelor de Judecata din Israel, 5744 –
1984, S.H. 198, §§79B, 79C .

45 Courts Regulations (Mediation), 1993, KT 5539, 1042; Courts Regulation
(Mediation), 1996, KT 5766, 1325.

46 Legea Litigiilor familiale, soluționare a litigiilor din Israel -2016 (în li mba ebraică) .

47 Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 441 din 22 mai 2006.

48 Noul cod de procedură penală a fost adoptat prin legea nr. 135/2010 modificată prin
legea nr. 255/2013.Codul a intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014 .

49 Legea nr. 115/2012 pentru modificarea si completarea Legii nr. 192/2006 privind
medierea și organizarea profesiei de mediator.

50 art. 74 lit.f din Noul Cod Penal Român .

51 art. 75 alin (2) lit.a din Noul Cod Penal.

52 art. 76 din Noul Cod Penal Român .

53 art. 386 Cod Procedură Penală Român .

54 art. 53 din Legea 192/2006.

55 Art. 37 din Codul Penal Belgian

56 Art. 347, 375 -377, 379 -387, 393 -397 si 475 din Codul Penal Belgian.

271
57 Art. 189, Legea de J ustitie Penala din Olanda,
2003://www.legislation.gov.uk/ukpga/2003/44/contents

58 Legea 252/2013 privind organizarea si functionarea sistemului de probatiune. Lege
nr. 252/2013 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 514 din 14 august 2013

59 Extras din partea introductivă a Anexei la Rezoluția O.N.U. nr. 2002/12

60 Convenția cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a
Națiunilor Unite la data de 20 noiembrie 1989 Convenția a intrat în vigoare la data
de 20 septembrie 1990.

61 Recomandare cu privire la prevenirea crimei și tratamentul delicvenților, adoptată
de Adunarea Generală a ONU în rezoluția 40/33 din 29 noiembrie 1985.

62 Directiva 2012/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2012
privind dreptul la infor mare în cadrul procedurilor penale.

63 Directiva 2010/64/UE a Parlamentului European si a Consiliului din 20 octombrie
2010 privind dreptul la interpretare și traducere în cadrul procedurilor penale.

64 Law on Mediation 1991Norwey.

65 Art. 52.3 of the Law on Med iation Norwey.

66 Legea justiției pentru minori din Austria.

67 Art. 42 Codul penal din Austria.

68 Art. 204 din Codul de procedură penală din Austria

69 Art 8 alin 3 din Codul de procedură penală din Austria.

70 Art. 198, alin 1 din Codul de procedură penală din Austria

71 Legea medierii 202/2012 din Cehia.

72 Legea nr 257/2000 privind Serviciul de probațiune și medierea din Cehia.

73 Legea nr 301/2005 prin care a fost modificat Codul de Procedura Penală din
Slovacia.

74 Art. 216ter § 1 Codul penal din Belgia.

75 Art. 216ter, §7 Codul de procedură penală din Belgia.

76 Art. 216ter, §4 Codul de procedură penală din Belgia.

77 Art. 216ter, §1 & §5 Codul de procedura penală din Belgia.

272
78 Legea din 13 Iunie 2006, privind medierea penală în cazul infractorilor minori din
Belgia.

79 Legea medierii (2008) Suedia.

80 Legea nr. 21 / 2007 privind medierea penală în Portugalia .

81 Legea medierii din Bulgaria , 2004.

82 Art.60 din Codul Penal din Bulgaria.

83 Art.72 din Actul instanței pentru minori din Croatia.

84 Art. 522 din Actul de procedură penală din Croatia.

85 Art. 62 din Codul Penal din Croatia.

86 Legea 3500/2006 din Grecia cu privire la medierea cazurilor de violență în familie.

87 Art. 308B din Codul de procedură penală din Grecia.

88 Art. 82 din Codul Penal din Grecia.

89 Art. 444 – 448 din Codul de procedură penelă italian.

90 Art. 55 din Legea nr. 689/1981 din Italia

91 Art.71 din Legea 689/1981 din Italia

92 Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecției victimelor
infracțiunilor publicată în Monitorul Oficial al României , în vigoare de la 1
ianuarie 2005.

93 Legea nr. 370/2009 pentru modificarea și completarea Legii nr. 192/2006 privind
medierea și organizarea profesiei de mediator, publicată în Monitorul Oficial,
Partea I, nr. 831 din 3 decembrie 2009.

94 Art. 67 alin (2) din Legea 192/2006 completată cu modificările adus de O.U.G
24/2009 .

95 Art. 16 lit. g din Noul Cod Penal .

96 Art. 158 alin. 1 si 2 din Noul Cod Penal.
97 Art. 159 alin.3 din Noul Cod Penal.

98 Art. 296 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Penală.

99 Art. 478, 481, 483 Codul de procedură penală .

273 100 Art. 275, alin 1, pct. 2 din Noul Cod de procedură penală.

101 Art. 276, alin. 1 din Noul Cod de procedură penală.

102 Art. 276, alin. 2 din Noul Cod de procedură penală.

103 Art. 478 alin. (1) Codul de procedură penală.

104 Art. 481 alin. (2) Codul de procedură penală.

105 Art. 478 alin. (4) Codul de procedură penală.

106 Art. 480 alin. (2) teza a II -a Codul de procedură penală.

107 Art. 482 lit. i) Codul de procedură penală.

108 Art. 480 alin. (3) Codul de procedură penală.

109 Art. 482 lit. g) Codul de procedură penală.

110 Art. 23 alin. 1 Codul de procedură penală .

111 Art. 312 (3) din Codul de procedură penală .

112 Art. 318 alin. 1 și alin.2 din Noul Cod de Procedură Penală.

113 Art. 479 din Noul Cod de Procedură Penală.

114 Art. 91 din Noul Cod Penal.

115 Art. 80 -82 din Noul Cod Penal.

116 Art. 83 -90 din Noul Cod Penal.

117 Art. 1270 din Noul Cod Civil din România.

118 Art. 1350 din Noul Cod Civil din România .
119 Art. 632 din Noul Cod Civil din România.

120 Art. 67 -70 din Legea nr. 192/2006.

121 Art. 6 din Legea nr. 192/2006.

122 Art 67 alin.2 din Legea 192/2006.

123 Art. 5 alin 1 din Legea 192/2006.

124 Art 68 alin. 1 din Legea 192/2006.

274 125 Art 69 alin. 2 din Legea 192/2006.

126 Art. 69 alin. 1 din Legea 192/2006.

127 Art. 70 alin. 1 din Legea 192/2006.

128 Art. 58 alin. 2 din Legea 196/2006.

129 Art. 70 alin. 2 din Legea 192/2006.

130 Art. 45 -47 din Legea nr. 192/2006.

131 Art. 58 -59 din Codul penal Portughez .

132 Art. 44 din Codul Penal Portughez

133 Art. 56 -61 din Codul Penal din Danemarca .

134 Art. 62 -67 din Codul Penal din Danemarca.

135 Legea cu privire la drepturile victimelor infracțiunilor, din 21 martie 2001 din
Israel

E. JURISPRUDENȚĂ
1 Hotărârea din Dosarul nr. 533/1/2015 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.
406 din 09/06/2015, https://ljc.ro/decizie -civil-nr-92015/

2 I.C.C.J. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală,
Decizia nr.9 din 17 aprilie 2015.

3 Decizia Curții Constituționale nr. 23/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 240
din 31.3.2016.

4 ICCJ Decizia nr. 25/2015 din 17.11.14 pronunțată in Dosarul nr. 10.204/233/2014.

5 CEDO, ARRÊT REZMIVEȘ ET AUTRES c. ROUMANIE, 25/4/2017

6 CEDO, Öztürk v. Germany, Hotărârea din 21 Februarie 1984 .

7 CEDO, Ziliberberg v. Moldova, Hotărârea din 01 Februarie 2005.

8 CEDO, Oleksandr Volkov v.Ucraina, Hotărârea din 9 ianuarie 2013.

9 CEDO, Zumtobel v. Austria, Hotărârea din 21 septembrie 1993.

10 CEDO, Běleš și alții v. Republica Cehă, Hotărârea din 12 noiembrie 2002.

11 CEDO, Delcourt v. Belgium, Hotărârea din 17 Ianuarie 1970.

275
12 CEDO, Artico v. Italia, Hotărârea din 13 mai 1980.

13 CEDO, Airey v. Irland, Hotărâre din 9 Octombrie 1979.

14 CEDO, Belilos v. Elveția, Hotărârea din 29 aprilie 1988.

15 CEDO, Campbell și Fell v.Regatul Unit, Hotărârea din 28 iunie 1984.

16 CEDO, Lithgow și alții, Hotărâre din 8 iulie 1986.
17 CEDO, Benthem v.Țările de Jos, Hotărârea din 23 octombrie 1985.

18 CEDO, Sramek v.Austria, Hotărârea din 22 octombrie 1984.

19 CEDO, Galina Kostova v.Bulgaria, Hot ărârea din 12 noiembrie 2013.

20 CEDO, Campbell și Fell v.Regatul Unit, Hotărârea din 28 iunie 1984.

21 CEDO, Findlay v. Regatul Unit, Hotărâre din 25 februarie 1997.

22 CEDO, Parlov -Tkalčić v.Croația, Hotărâre din 22 decembrie 2009.

23 CEDO, Fey v.Austria, Hotă rârea din 24 februarie 1993.

24 CEDO, Kress v. France , Hotărârea din 7 Iunie 2001 .

25 CEDO, Airey v. Irlanda, Hotărârea din 9 octombrie 1979.

26 CEDO, Golder v. United Kingdom, Hotărârea din 21 Februarie 1975.

27 CEDO, B and P v. UK 2 Hotărârea din 4 Aprilie 2001.

28 CEDO, Medvedyev v. Franța, Hotărârea din 29 Martie 2010 .

29 CEDO, Moulin v.Franța, Hotărârea din 23 Noiembrie 2010 .

30 CEDO, Natsvlishvili și Togonidze c. Georgiei, Hotărârea din 29 aprilie 2014
accesibilă la adresa: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001 -122692 .

31 Israel, Curtea Supremă, dosar penal, 8417 / 13 Anonim vs Statul Israel, Nevo, 23
aprilie 2014, paragraf. 5 .

32 Israel, Dosar penal 8417/13, paragraf. 9.

33 S.U.A., Curtea Supremă, Brady c. Statele Unite, 397 742 din SUA 1970.

34 Israel, Curtea Supremă, AP. 532 / 71 Bramoski c. Statul Israel, PD 1 vol. 26, pag.
543.

35 Israel, CS 3036/10 Ahea Neger c. Procurorul de stat, Takdin, 2010.

276
36 Israel, Judecătoria districtuală Ierusalim, dosar penal 2003 / 06, Statul Israel
împotriva Anonimului, 08.09.2008.

37 Israel, Curtea Supremă, Apel penal 9150 / 08, Statul Israel c. Bitton, 23 6. 2009.

F. RESURSE INTERNET
1 www.criminologie.ro/ .

2 http://www.nhtsa.gov/people/injury/enforce/PromisingSentence/pages/PSP3.htm .

3 www.coe.ro/comitetul.html .

4 www.coe.int/cepej ,

5 www .irdo.ro

6 http://cristidanilet.wordpress.com .

7 www.coe.int/cepej

8 https://www.ncjrs.gov/pdffiles1/nij/248890.pdf .

9 https://www.ncjrs.gov/pdffiles1/Digitization/197629NCJRS.pdf .

10 http://www.dsgonline.com/mpg2.5/restorative.htm .

11 http://www.restorativejustice.org/intro/tutorial/outcomes/communityserv .

12 http://voma.org/abtvom.shtml .

13 http:// www.justice.gc.ca/fr/index.html .

14 www.csc -scc.gc.ca/text/home_f.shtml Service Correctionnel du Canada

15 www.canada.justice.gc.ca Service Correctionnel du Canada

16 www.csc -scc.gc.ca/text/home_f.shtml . Service Correctionnel du Canada

17 http://www.aic.gov.au/crc/reports/strang/report.pdf . Strang H., Restorative justice
programs in Australia. A Report to the Criminology Research Council, p. 28,

18 www.bmj.bund.de . Jehler J.M., Criminal Justice in Germany.Facts and Figures,
2005

19 www.giustizia.it Le project M.E.D.I.A.R.E. Mutual Exchange of Data and
Information about Restorative Justice, Italia.

277 20 www.restorat iejustice.org Jaime Martin, Jose Dapena, Mediation in Juvenile
Criminal Cases. The Case of Cataloniai.

21 www.crimprev.dk Crime Prevention Council in Denmark, An Experiment with
Victim -Offender Mediation in Denmark, 2002

22 www.restorativejustice.og Iivari J., Research Manager in Challenges of Organizing
Victim -Offender Mediation

23 www.euroforumrj.org Probation and Mediation in the Slovac Republic in
Newsletter of the European Forum for Victim -Offender Mediation and Restorative
Justice, April 2005, Vol 6, Issue 1

24 http://www.justice.gov. il/En/Pages/default.aspx

25 http://www.iirp.edu/eforum -archive/4353 -restorative -practices -in-israel -the-state-
of-the-field Goldstein A., Restorativ e Practices in Israel: The State of the Field,
19.10.2006, disponibil la :

27 http://www.blog.mediatoru.ro/date -oficiale -de-la-parchetul -general -privind –
acordurile -de-mediere -penala -depuse -la-parchete -in-2016/ .
28 https://le geaz.net/monitorul -oficial -376-2018/lege -97-2018 -măsuri -protectie –
victime -infractiuni .

29 https://eur -lex.europa.eu/legal -content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A32012L0029 .

30 http://ec.europa.eu/penaljustice/adr/adr_ec_code_conduct_en.pdf

31 www.coe.int/ccje

32 https://www.unodc.org/tldb/pdf/Denmark_Criminal_Code_2005.pdf

33 http://www.finlex.fi/en/laki/kaannokset/1889/en18890039.pdf

34 http://www.euprobationproject.eu/national_detail.php?c=FI

35 http://www.legislationline.org/documents/section/criminal -codes/country/30

36 http://www.legislationline.org/documents/section/criminal procedure –
codes/country/30

37 http://www.omnia -lex.eu/index.php/informatii -juridice/item/26 -cum-se-
clasific%C4%83pedepsele -%C3%AEn -dreptul -penal -italian

38 http://www.ejprob.ro/uploads_ro/756/italy.pdf .

39 http://archive.vera.org/sites/def ault/files/resources/downloads/european -american –
prison -report -v3.pdf p9 .

278 40 http://archive.vera.org/sites/default/files/resources/down loads/european -american –
prison -report -v3.pdf p7 .
41 https://www.gesetze -im-internet.de/englisch_stgb/ .

42 https://www.justice.gov.uk/offenders/before -after-release/home -detention -curfew .

43 http://www.legislationline.org/documents/section/criminal -codes

44 https://www.boe.es/legislacion/codigos/codigo.php?id=038_Codigo_Penal_y_legisl
acion_complementaria&modo=1

45 http://www.themarker.com/career/1.3006335 (în limba ebraică)

46 http://www.justice.gc.ca/eng/rp -pr/csj -sjc/jsp -sjp/op00_3 -po00_3/p3.html .

47 http://www.rfi.ro/special -paris -93740 -consiliul -europei -raport -privind -populatia –
carcerala

48 http://www.rfi.ro/special -paris -93740 -consiliul -europei -raport -privind -populatia –
carcerala

49 https://en.wikipedia.org/wiki/Probation

50 https://www.ccr.ro/files/products/Decizie_397_2016.pdf

51 https://ljc.ro/decizie -civil-nr-92015/

52 http://www.nhtsa.gov/people/injury/enforce/PromisingSentence/pages/PSP3.htm .

53 https://rm.coe.int/CoERMPublicCommonSearchServices/docum entAccessError.jsp
?url=http://rm.coe.int:80/CoERMPublicCommonSearchServices/sso/SSODisplayD
CTMContent?documentId=09000016808e3b08

54 http://www.euforumrj.org/projects/previous -projects/mediation -and-restorative –
justice -in-prison -settings/

55 https://www.juridice.ro/60294 7/proiectul -de-modificare -a-legii-medierii -se-
intoarce -in-parlament -curtea -constitutionala -a-declarat -ca-neconstitutionale -toate –
articolele -care-se-refera -la-medierea -obligatorie.html

56 Biroul de statistică în domeniul justiției, Departamentul de Justiție a l SUA, Federal
Justice Statistics, 2016, disponibil la adresa : https: // www.bjs.gov/index.cfm? ty =
tp & tid = 23.

57 Ministerul Justiției, Biroul Parchetului, raport pentru anul 2016, pag. 28,
disponibil la adresa : http: //go.ynet. co.il/pic/ news
misrad_mishpatim_sikum_2016.pdf.

58 EUROPEAN ASSOCIATION OF JUDGES FOR MEDIATION, disponibil la

279 LISTA DIAGRAMELOR

Diagrama nr.1 – Medierea penală în funcție de relația pe care o formează cu procesul penal
clasic

Diagrama nr. 2 – Funcțiile care pot deține rolul de mediator

Diagrama nr. 3 – Etapele în care un caz penal poate dispune de mediere

Diagrama nr. 4 -Model Procesual Penal când un caz este raportat la procuror

Diagrama nr. 5 – Procedura de mediere în fața organului judiciar

280

Diagrama nr.1

281
MEDIATORJUDECĂTOR DE PACE
MEDIATOR
PROFESIONIST
PROCUROROFIȚER DE
PROBAȚIUNE

Diagrama nr. 2

282

Înainte de Începerea
urmăririi penale
În faza urmaririi
penele dar înainte
de trimiterea în
judecatăÎn faza de judecată
în fond
În faza executării
pedepsei în
închisoaareÎn faza căilor de atacMEDIEREA PENALÂ

Diagrama nr. 3

283
O infracțiune este
raportată la organul
de polițieO infracțiune este
raportată la organul
de polițieMODEL PROCESUAL PENAL
Organul de poliție
trimite cazul la
procuror
Procurorul DecideÎnchiderea cazului
fiind lipsit de interes
publicProcurorul dispune
trimiterea in
judecată prin
rechizitoriu
– Pedeapsa max a infracțiunii este de 10 ani
– Infracțiunea cu culpabilitate redusa a infractorului
– Exista circumstanțe si fapte adecvate devierii de la proc. penal
– victima nu si -a pierdut viața
Devierea Cazului la
Mediere Penală
Referirea cazului la
Medialor
Mediatorul
contactează pârțile
Medierea are loc .
Pârțile ajung la un
acord ?
Acordul este
respectatDA
Mediatorul
Informează
procurorul sau
judecătorulRevenirea la
procesul penal clasicPârțile refuză
medierea sau una
dintre parți renunță
la mediereNU
DANUInstanța de judecata
dispune devierea
cazului la mediereDiagrama nr. 4

284

Organul Judiciar verifică acordul de
mediere
În ce fază se află
procesul penal ?Aplicarea unei
pedepse alternative
Clasarea cazului sau
Renun țarea la
urm ărirea penal ăLegalizarea
acordului de medireRevenirea la
Procesul Penal ClasicNu
Da
Faza de
judecată
Procurorul accept ă
Acordul de mediere ?Faza de urmarire
penală
Da
Formularea
rechizitoriului
de trimitere in
judecat ăNu
 Amenda
 Repararea prejudiciului
 Condamnarea cu suspendare
 Mon itorizare electronic ă
 Arestul la domiciliu
 Semi -detenț ie în regim de
semi – proba țiune Renun țarea la
aplicarea
pedepsei
 Amânarea
aplic ării pedepsei
 Achitarea
 Încetarea
Procesului penalÎn anumite condițiiPROCEDURA DE MEDIERE ÎN FAȚA ORGANULUI
JUDICIAR

Diagrama nr. 5

285 LISTA ABREVIERILOR

alin. – alineat(ul)
art. – articol(ul)
C.pen. – Codul penal din anul 1968
C.proc.pen. – Codul de procedură penală din anul 1968
CEDO – Convenția Europeană a drepturilor omului
CCR – Curtea Constituțională Română
Dreptul – revista Dreptul
Ed.-Editura
ed.- ediția
I.C.C.J – Înalta Curte de Casație și Justiție
lit.- litera
NCP -Noul Cod penal
NCPP – Noul Cod de procedură penală
nr./no. – număr
p. – pagină
secț. – secțiune
SUA – Statele Unite ale Americii
vol. – volum