Medierea Conflictelor In Legislatia Europeana

=== 1 ===

MEDIEREA CONFLICTELOR ÎN LEGISLAȚIA EUROPEANĂ

CUPRINS

CAPITOLUL 1. MEDIEREA CONFLICTELOR – DELIMITĂRI CONCEPTUALE

1.1 Tipuri de conflicte

1.2 Cauze ale conflictelor

1.3 Considerații generale vizând medierea și mediatorul

1.4 Medierea în litigii

Costurile medierii

Avantajele medierii

1.7 Mediatorul

CAPITOLUL 2. MEDIEREA ÎN ROMÂNIA

2.1 Organizarea și exercitarea activității mediatorilor

2.1.1Drepturile mediatorului

2.1.2 Obligațiile mediatorului

2.1.3 Răspunderea mediatorului

2.2. Procedura prealabilă încheierii contractului de mediere

2.3 Contractul de mediere

CAPITOLUL 3 MEDIEREA CONFLICTELOR ÎN LEGISLAȚIA EUROPEANĂ VERSUS LEGISLAȚIA ROMÂNEASCĂ

BIBLIOGRAFIE

ANEXĂ

CAPITOLUL 1. MEDIEREA CONFLICTELOR – DELIMITĂRI CONCEPTUALE

Se cunoaște faptul că orice conflict apărut între două sau mai multe persoane poate fi rezolvat fie pe cale amiabilă, fie prin intermediul instanței de judecată, caz în care soluția este obținută mai greu, durează mai mult timp și implică și alte costuri.

Dacă însă părțile implicate nu reușesc singure să ajungă la un acord comun privind litigiul/conflictul apărut între ele, acestea mai au și posibilitatea să apeleze la mediere, procedură ce în țara noastră a reglementată de către legiuitor în conținutul Legii 192/2006, ce a suferit ulterir numeroase modificări și actualizări (regăsite în conținutul ANEXEI 1).

În privința conflictului apărut între două sau mai multe persoane, acesta poate fi definit în mai multe forme, de la litigiu la neînțelegere, de la dispută la dezacord, de la divergență la diferend.

1.1 Tipuri de conflicte

Din păcate, în ultima perioadă, zilnic asistăm în mod invariabil la numeroase conflicte apărute ori disputate în jurul nostru, stările conflictuale reprezentând deseori diferențe de opinii, concepte, interese ori orgolii ale celor implicați. De-a lungul anilor, în practică s-a reușit definirea mai multe tipuri de conflicte, respectiv:

Conflicte interpersonale

Conflicte intrapersonale

Conflicte sociale

Conflicte de grup

Conflicte organizaționale

Indiferent de tipul conflictului, s-a remarcat faptul că întotdeauna acesta se derulează pe parcursul mai multor etape, respectiv :

Dezacordul – Reprezintă faza de început a unui conflict, în cadrul căreia părțile implicate își dau seama că văd în mod diferit un anumit subiect ce va genera starea tensionată. Dacă acest dezacord inițial nu poate fi soluționat amiabil de către părțile implicate, iar în ciuda eforturilor nu se reușește găsirea unei soluții de compromis, conflictul intră într-o nouă etapă, confruntarea.

Confruntarea – Confruntarea poate fi și ea de mai multe tipuri, respectiv confruntare verbală, fizică sau doar de idei (cazul cel mai fericit). În această fază a conflictului tipul confruntării este dictat de comportamentul părților implicate.

Rezolvarea conflictului – De regulă, rezolvarea unui conflict apărut între părți poate fi făcută fie pe cale amiabilă, fie pe cale litigioasă. Dacă părțile implicate reușesc să ajungă la o soluție de compromis, acceptată de ambele tabere, conflictul este stins. În caz contrar, rezolvarea acestuia poate fi realizată numai în prezența unor anumite persoane (de regulă un mediator, desemnat în condițiile ce, în România, se regăsesc prevăzute în conținutul Legii 192/2006).

Dacă nici în acest mod nu se poate ajunge la o întelegere, soluția de rezolvare a conflictului este dată fie de instanța de judecată, fie de curtea de arbitraj.

1.2 Cauze ale conflictelor

În general, orice conflict are mai multe cauze, el declanșându-se pe fondul unei acumulări de lungă durată. În această categorie nu sunt incluse însă conflictele spontane, care sunt generate de anumite stări de moment, de reacții ori sentimente controversate.

Cea mai frecventă cauză generatoare de conflict o reprezintă fie lipsa de comunicare, fie o comunicare deficitară, caz în care tensiunile se acumulează treptat, până răbufnesc.

Conflictele generate din cauza lipsei de comunicare sunt cel mai greu de aplanat, tensiunile dintre părțile implicate acumulându-se exponențial. Astfel, in momentul declanșării unui conflict de acest gen părțile se situează pe poziții antagonice între acestea neexistând aparent vreo șansă de împăcare.

Acesta este momentul în care în ecuație intervine mediatorul, rolul acestuia fiind unul vital în aplanarea conflictului. Orice ședință de mediere realizată între părți este benefică pentru acestea, fiecare întâlnire constituind un pas important în rezolvarea conflictului, fie doar și prin simplul fapt că părțile încep să comunice între ele.

În practică, nu de puține ori în cadrul primei ședințe de mediere părțile continuă să se acuze, ridică tonul și discuțiile sunt destul de tensionate, la prima vedere neexistând nici o soluție pentru aplanarea conflictului.

Ulterior însă, pe parcursul desfășurării și a altor ședințe de mediere, lucrurile încep încet-încet să se schimbe, părțile implicate începând să întrevadă potențiale soluții comune de rezolvare a conflictului.

Abilitatea unui mediator constă în găsirea punctelor de plecare comune tuturor părților implicate, soluția de soluționare a conflictului urmând să fie general agreată. Nu de puține ori, în practică, în ciuda intervenției unui mediator și a numeroaselor ședinte de mediere desfășurate cu părțile, acestea nu au ajuns la nici o soluție, caz în care conflictul ajunge pe rolul instanțelor de judecată.

Pentru aplanarea și rezolvarea conflictelor, este indicat ca la întâlnirile dintre părți să participe un mediator, acesta putând contracara eventualele situații în care conflictul inițial ar putea degenera, luând naștere și alte stări conflictuale.

Dacă lipsa de comunicare a fost cea care a generat conflictul, reluarea discuțiilor între părți poate constitui un prim pas în rezolvarea pe cale amiabilă a acestuia.

1.3 Considerații generale vizând medierea și mediatorul

În domeniul definirii procedurii de mediere, se remarcă conținutul articolului 3, lit. A din cadrul Directivei UE 2008/52/CE, conform căruia medierea reprezintă un proces de tip structurat, oricare ar fi denumirea ori referirea, în cadrul căreia două ori mai multe părți ce se află într-o anumită dispută, depun eforturi, din inițiativă proprie, să găsească un acord pentru a soluționa conflictul/disputa dintre ele, prin intermediul și cu ajutorul unui mediator.

Procesul medierii poate să fie inițiat de către părți, poate fi recomandat ori chiar impusă de către instanță, el putând fi prezăvut, conform legislației Uniunii Europene, în dreptul oricărui stat membru.

Atât la nivel global, cât și la nivel european și național se remarcă mai multe definiții ale procesului de mediere, diverșii furnizori ai serviciilor dedicate soluționării eficiente a disputelor definind în mod diferit medierea, ceea ce deseori poate determina confuzii nu doar la nivelul utilizatorilor, cât și a furnizorilor, ambele categorii având nevoie de definiții cât mai clare ale medierii.

Deseori, aceste diferențe sunt generate pe faptul că diversele definiții ale procesului de mediere au în vedere ce anume reprezintă medierea, în vreme ce altele vizează ce nu reprezintă medierea ori cum este organizată medierea, respectiv cum se definesc mediatorii.

În conformitate cu Centre for Effective Dispute Resolution din Marea Britanie, procesul medierii reprezintă un proces deosebit de flexibil, ce se derulează în condiții de maximă confidențialitate, în cadrul acestuia o persoană neutră asistând în mod activ diversele părți implicate în mediere astfel încât acestea să poată ajunge la o înțelegere negociată profitabilă pentru toată lumea, privind o anumită dispută ori o anumită neînțelegere.

Aceeași sursă consideră că în cadrul unui proces de mediere, părțile dispun de un control total asupra oricărei decizii ce privește atât încheierea înțelegerii, cât și asupra diverșilor termeni ai soluționării conflictului.

Demnă de menționat este și definiția International Centre for ADR Paris, conform căreia medierea reprezintă tehnica de înțelegere flexibilă, ce se derulează în privat și în mod confidențial, în cadrul căreia mediatorul acționând precum un facilitator neutru ce are rolul de a ajuta diversele părți implicate în vederea ajungerii la o înțelegere de tip negociat, ce privește disputa ori conflictul remarcat între acestea.

În versiunea Arbitration and Mediation Center of WIPO Geneva, procesul medierii reprezintă procedura informală prin intermediul căreia, un intemediar ce este neutru (mediatorul) reușește să asiste diverse părți implicate într-un conflict/dispută în așa fel încât acestea să reușească să identifice o înțelegere de tip asociat privind respectiva dispută.

Medierea este considerată cea mai simplă metodă de soluționarea conflictelor pe cale amiabilă, aceasta realizându-se cu ajutorul unei terțe persoane, ce este specializată ca și mediator. Soluționarea conflictelor se realizează întotdeauna în condiții de imparțialitate, confidențialitate, neutralitate și cu consimțământul liber exprimat al părților.

Mare parte din succesul unei medieri constă în încrederea cu care părțile implicate în conflict în investesc pe mediator. Dacă acesta este văzut ca persoana potrivită, aptă pentru pentru a asista la discuțiile dintre părți, dacă este considerată ca fiind de încredere pentru negocieri reciproc avantajoase, dacă reușește să le imprime ideea că le acordă sprijin absolut pentru găsirea unei soluții convenabile de ambele părți, medierea se dovedește o reușită, conflictul fiind soluționat pe cale amiabilă.

Principalul rol al unui mediator constă în facilitarea negocierilor dintre părți, acesta având abilitatea și modalitatea ideală de a găsi soluții diverse pentru rezolvarea unui conflict.

Un mediator bun reușește să facă toate părțile implicate în conflict să vorbească deschis, să-și exprime în față toate nemulțumirile, toate reproșurile, toate tensiunile acumulate de-a lungul timpului.

Un mediator profesionist știe să lucreze cu tot felul de oameni, oferindu-le acestora șansa să se exprime deschis și ajutându-i să găsească cea mai viabilă soluție, eficientă și de durată, care să satisfacă pe deplin toate părțile implicate.

Toți mediatorii sunt obligați ca încă din faza primară a medierii să le explice tuturor părților implicate în conflict care este procedura de mediere, ce implică aceasta și să răspundă tuturor întrebărilor ce îi sunt adresate. Fiecare parte implicată în conflict are dreptul să-și exprime părerea, expunându-și și cazul, din punctul său de vedere, fără să fie întrerupt sau contrazis.

Un mediator nu spune niciodată cine are sau nu dreptate, nu caută nici un vinovat și nici nu judecă ce s-a intâmplat ori cine a generat conflictul.

Principalul rol al mediatorului constă în a ajuta părțile implicate în conflict să se exprime liber, să-și spună părerile și păsurile, să discute deschis despre problemele considerate ca neavând rezolvare și să le sprijine în găsirea celor mai bune, durabile și eficiente soluții pentru soluționarea conflictului.

Procedura de mediere este considerată ca fiind încheiată în următoarele situații:

Dacă părțile ajung la o înțelegere amiabilă ce duce la soluționarea litigiului/conflictului

Dacă mediatorul constată că medierea a eșuat, în ciuda ședintelor efectuate cu părțile

Dacă una dintre părți depune contractul

În oricare dintre aceste situații, la încheierea medierii, mediatorul este obligat să întocmească un proces-verbal, ce este semnat atât de către părți ori reprezentanți ai acestuia, cât și de mediator, fiecare dintre aceștia primind câte un exemplar original al actului încheiat.La finalul ședinței de mediere, mediatorul este cel care ajută părțile să redacteze un acord în cadrul căruia se precizează toate înțelegerile la care s-a ajuns.

Medierea nu este obligatorie, oricine a apelat la aceasta putând renunța în orice moment. În orice fazã a procedurii de mediere, oricare dintre pãrțile ce se află în litigiu are dreptul să denunțe unilateral contractul de mediere. Aceasta decizie este adusă la cunoștiința mediatorului și a părții adverse în scris. În termen maxim de 48 de ore, mediatorul este obligat să ia act de denunțarea unilateralã a contractului de mediere, dar și să întocmească un proces-verbal de finalizare a procedurii de mediere.

În situația în care una dintre pãrțile aflate în litigiu nu se mai prezintã la mediere și nu denunță renunțarea la contractul de mediere încheiat între părți, mediatorul are obligația să întreprindă toate demersurile utile pentru stabilirea intențiilor acesteia. În funcție de rezultatul demersurilor, mediatorul poate continua medierea sau o poate declara închisă.

Orice litigiu poate fi soluționat prin mediere, iar dacă părțile ajung la o înțelegere, conflictul nu mai este înregistrat pe rolul nici unei instanțe, pentru ca un judecător să stabilească cine are și cine nu are dreptate în speță.

În situația în care nu se sesizeaza instanța și se apelează la mediere, pe parcursul căreia se ajunge la o soluție de compromis acceptată de toate părțile implicate, conflictul poate fi rezolvat pe cale amiabilă. Părțile implicate se prezintă ulterior în fața unui notar public, pentru a autentifica acordul de mediere la care s-a ajuns.

Dacă una dintre părți a formulat deja o solicitare de chemare în judecată (pe latură civilă) sau o plângere prealabilă (pe latură penală), accesul la mediere se poate face în orice moment al procesului, cu singura condiție ca judecătorul desemnat să se ocupe de caz să fie informat cu privire la contractul de mediere încheiat între părți, caz în care se va dispune suspendarea soluționării cauzei aflate pe rol. Dacă medierea se dovedește o reușită, cu acordul de mediere părțile implicate în proces se prezintă în fața judecătorului, spre validarea înțelegerii.

1.4 Medierea în litigii

Orice persoană poate apela la mediere și inclusiv la serviciile unui mediator în diferite cauze, reglementate clar de legislație, inclusiv cea din România:

În toate litigiile de natură comercială

În toate litigiile de natură civilă

În diverse litigii de familie – în cazul divorțurilor, al partajelor, al neînțelegerilor diverse privind continuarea căsătoriei, al neînțelegerilor privind unele drepturi părintești, al neînțelegerilor legate de contribuția fiecărui părinte la întreținerea copiilor sau de stabilirea domiciliului copiilor

În litigiile implicând protecția consumatorilor – în situația în care o persoană reclamă un prejudiciu rezultat în urma achiziționării unor produse sau servicii considerate defectuoase, dacă se reclamă nerespectarea clauzelor contractuale ori a garanțiilor acordate, dacă se reclamă existența unor clauze abuzive în interiorul unor contracte încheiate între consumator și diverși agenți economici ori în situația încălcării unor drepturi prevăzute de legislația națională sau a Uniunii Europene în domeniul protecției consumatorilor

În litigiile de muncă

În materie penală – cu precizarea că medierea poate viza încetarea procesului penal fie prin împăcarea părților fie prin retragerea plângerii prealabi

Costurile medierii

Orice mediator are un onorariu propriu, acesta fiind negociabil. În situația unei medieri, dacă nu se înțeleg altfel, părțile implicate în mediere vor suporta împreună onorariul mediatorului.

În situația cauzelor civile aflate în mediere, dacă una dintre părți are o situație financiară precară, aceasta îi poate cere judecătorului desemnat în speță să dispună ca statul să achite suma datorată drept onorariu mediatorului. Solicitarea poate avea loc doar în situația în care partea implicată a parcurs procedura de mediere a litigiului anterior începerii procesului ori dacă a solicitat medierea după începerea procesului, dar înainte de prima zi stabilită pentru înfățișare.

1.6 Avantajele medierii

Medierea are numeroase avantaje pentru toate părțile implicate, dintre acestea enumerând doar:

Litigiul/conflictul dintre părți poate fi finalizat într-un timp relativ scurt, implicând fie câteva zile, fie chiar câteva săptâmâni

Toate părțile implicate în litigiu angajează un singur mediator, acesta rămânând astfel imparțial pe toată perioada medierii

Persoanele cu venituri mici care apelează la mediere își pot recupera, în anumite condiții, sumele achitate cu titlul de onorariu mediatorului

În cauze complexe, toate părțile implicate în mediere pot fi însoțite la ședințele cu mediatorul și de avocații aleși

Toate ședintele de mediere sunt confidențiale, acestea desfășurându-se întotdeauna în biroul mediatorului

Și procedura vizându-l pe judecătorul implicat în litigiu este una specială, aceasta neavând loc într-o sala de judecată ci în camera de consiliu a instanței respective

Indiferent de cât de mult durează o mediere, dacă se ajunge la o soluție de compromis, aceasta este întotdeauna avantajoasă pentru toate părțile implicate

În cazul apelării la mediere, hotărârea pe care o dă judecătorul de caz este obținută imediat, aceasta fiind executorie, fără alte formalități de făcut

Chiar dacă au apucat să achite taxele de timbru în momentul depunerii în instanță a acțiunii de chemare în judecată, părțile își pot recupera banii integral, la finalul medierii

1.7 Mediatorul

În România, profesia de mediator poate fi exercitată de către orice persoană ce a absolvit studii superioare (nu neapărat juridice), ce are experiență în profesia sa de minim 3 ani și a absolvit un curs de specializare în comunicare.

Orice mediator asistă părțile implicate în conflict, pe perioada medierii, până la obținerea unei soluții acceptate de toată lumea.

Mediatorul nu are nici o putere de decizie, el avand doar rolul de a le explica părților care sunt regulile unei medieri, ce avantaje implică aceasta și în ce condiții poate fi încheiat conflictul/litigiul în mod amiabil.

Un mediator trebuie să:

Dispună de capacitate deplinã de exercițiu

Posede o vechime în muncã de minim 3 ani sau să fi absolvit un program postuniversitar (de nivel master în domeniu), ce este acreditat conform legislației, fiind și avizat de Consiliul de mediere

Fie apt, din punct de vedere medical, pentru exercitarea acestei activități

Se bucure de o reputație bună

Nu fi fost condamnat definitiv pentru sãvârșirea vreunei infracțiuni intenționate, ce ar putea aduce atingere prestigiului profesiei

Fi absolvit cursurile pentru formarea mediatorilor, în conditiile legii, exceptand cazurile în care a absolvit programe postuniversitare de nivel master în domeniu, acreditate și avizate de către Consiliul de mediere

Fie autorizatã ca mediator, în conditiile prevăzute de lege

Dacă mediatorul reușește să facă toate părțile implicate într-un litigiu să se înțeleagă, medierea se consideră încheiată, moment în care se întocmește un act ce poartă denumirea de „acord de mediere”. Acesta are valoarea unui înscris sub semnătură privată, putând fi supus verificării judecătorului care se ocupă de cazul părților.

În situația în care judecătorul constată că părțile implicate în litigiu au tranzacționat drepturi permise de lege, acesta poate valida acordul de mediere. Dacă însă părțile nu se înțeleg decât cu privire la anumite aspecte ce fac obiectul litigiului, acestea vor fi aduse de asemenea la cunoștiința judecătorului.Pentru anumite aspecte din litigiu asupra cărora nu s-a reușit găsirea unei înțelegeri, procesul își urmează cursul.

În funcție de timpul disponibil și de complexitatea cauzei, magistratul poate emite în procedură de urgență o hotârâre cu privire la litigiul în cauză, pentru situațiile în care s-a ajuns la o înțelegere amiabilă.

Hotărârea emisă de judecător devine executorie încă din momentul pronunțării sale, chiar dacă este exercitată sau nu calea de atac a recursului. Asfel, părțile implicate pot pune în aplicare hotârârea fie voluntar, fie apelând direct la un executorul judecătoresc, în situația în care se impune ececutarea în mod silit.

Pãrtile aflate în conflict se prezintã împreunã la mediator. Dacă numai una dintre părți se prezintă, mediatorul are obligația să prezinte restului părților o invitație scrisă, pentru acceptarea medierii și încheierea contractului de mediere. Termenul de mediere este de maxim 15 zile.

Prin lege, medierea trebuie să se realizeze prin cooperarea pãrților implicate, mediatorul având la îndemână numeroase tehnici și metode de negociere și comunicare menite să facă părțile să ajungă la o înțelegere amiabilă.

Toate metodele și tehnicile pe care mediatorul le folosește în timpul procesului de mediere trebuie sã serveascã doar intereselor legitime ale părților, scopul comunicării și negocierii fiind acela de a se ajunge la un obiectiv comun, acceptat de toate părțile implicate.

De asemenea, toate discuțiile, afirmațiile și susținerile care sunt făcute pe toată perioada medierii de către părțile aflate în conflict/litigiu, dar și de către mediator, sunt strict confidențiale, acestea neputând fi folosite drept probe în cadrul unei proceduri judiciare sau arbitrale. Excepție fac cazurile în care părțile implicate convin altfel sau când legea prevede contrariul.

Mediatorul are obligația să-i informeze pe toți cei care participă la mediere cu privire la obligativitatea respectării confidențialității, lucru ce poate fi parafat și prin semnarea unui acord de confidențialitate.

În situația în care pe perioada medierii intervine o situație ce are ce poate afecta scopul medierii, neutralitatea ori imparțialitatea mediatorului, acesta este obligat, prin lege, să informeze părțile. Ele sunt cele care decid dacă mențin sau denunță contractul de mediere aflat în derulare.

În acest caz mediatorul este îndreptățit sã se abținã și sã închidã procedura de mediere, caz în care este obligat sã restituie onorariul, în mod proporțional cu etapele de mediere care au fost sau nu parcurse.

Dacă pe perioada derulării contractului de mediere, conflictul sau litigiul aflat în dispută capătă aspecte mai complexe ori controversate din punct de vedere juridic, ori dintr-un alt domeniu specializat, mediatorul poate cere, cu acordul prealabil al părților implicate, un punct de vedere din partea unui specialist în domeniu.

Dacă respectivul punct de vedere este solicitat în afara biroului mediatorului, acesta are grijă să pună în discuție doar problemele asupra cărora are dubii, dar fără a dezvălui identitatea părților implicate.

Dacă pãrțile aflate în litigiu ajung la o înțelegere, mediatorul redacteazã un acord care va include toate clauzele consimțite pe perioada derulării medierii, acesta având valoarea de înscris sub semnãturã privatã.

În orice fazã a procedurii de mediere, oricare dintre pãrțile ce se află în litigiu are dreptul să denunțe unilateral contractul de mediere. Aceasta decizie este adusă la cunoștiința mediatorului și a părții adverse în scris. În termen maxim de 48 de ore, mediatorul este obligat să ia act de denunțarea unilateralã a contractului de mediere, dar și să întocmească un proces-verbal de finalizare a procedurii de mediere.

În situația în care una dintre pãrtile aflate în litigiu nu se mai prezintã la mediere și nu denunță renunțarea la contractul de mediere încheiat între părți, mediatorul are obligația să întreprindă toate demersurile utile pentru stabilirea intențiilor acesteia. În funcție de rezultatul demersurilor, mediatorul poate continua medierea sau o poate declara închisă.

În ceea ce privește rolul pe care îl are un mediator în cadrul procesului de mediere, se remarcă trei competențe, respectiv :

Analiza conflictului, respectiv a disputei dintre părți

Sprijinirea și fluidizarea procesului de comunicare dintre părțile implicate în cadrul procesului de mediere

Controlul procesului de mediere și a negocierilor purtate pe întreaga perioadă a acestuia

Se remarcă faptul că rolurile unui mediator pot să fie extrase cu ușurință din cadrul competențelor pe care acesta le are. Astfel, mediatorul este persoana specializată în soluționarea diverselor conflicte/dispute, el având în același timp capacitatea și de a analiza aceste dispute./conflicte, ulterior aplicând diverse modele privind analiza conflictului în situații anumite.

De asemenea, mediatorul are și capacitatea de facilita comunicarea și înțelegerea dintre părți, el asistându-le în vederea conceperii procesului dedicat medierii, ca și a obiectelor avute în vedere pe durata derulării acestuia, ulterior el susținând părțile pentru derularea cu brio a medierii, respectiv a atingerii obiectivelor ce au fost stabilite.

De cele mai multe ori, mediatorul îndeplinește rolul de gazdă pentru părțile implicate în cadrul procesului medierii, sesiunile dedicate acestuia fiind în marea majoritate a cazurilor organizate în cadrul birourilor personale.

Analizând prevederile legislației naționale în domeniul medierii, se poate aprecia că un mediator îndeplinește și rolul de „educator” pentru părți, el oferindu-le acestora numeroase informații legate de procesul medierii, în paralel cu sugerarea diverselor proceduri legate de modul de progres ăn cadrul discuțiilor ce au loc cu ocazia medierii și care pot include și prezența unor terțe persoane precum avocați, consilieri, experți, etc (prin această prismă, mediatorul poate fi considerat consilierul de proces al medierii).

Pe întreaga perioadă a procesului de mediere, mediatorul are în vedere să discute constant cu toate părțile implicate în vederea identificării:

Diverselor alternative dedicate înțelegerilor asociate

Oportunităților privind rezolvarea conflictului, respectiv ale disputei

Potențialelor riscuri ce s-au putea semnala

Așa numitul rol „cheie” al mediatorului constă în faptul că acesta trebuie să cunoască absolut toate detaliile legate de speță, ținând evidența tuturor informațiilor ce sunt considerate relevante pentru părțile implicate în procesul de mediere.

În calitatea pe care o are, conferită de lege, mediatorul asistă părțile implicate în mediere la redactarea înțelegerii perfectate între acestea, în plus el putând fi considerat pe bună dreptate și un specialist consultant.

Mediatorul are capacitatea de a gestiona pe deplin întregul proces al medierii, părțiile fiind cele care decid atât în ceea ce privește procesul medierii, cât și în ceea ce privește rezultatul acestuia.

Demn de semnalat este faptul că mediatorul nu poate fi considerat drept un judecător ori o persoană ce poate decide, el neimpunându-și în nici un fel propriile decizii asupra părților ce sunt implicate în cadrul procesului de mediere.

De asemenea, mediatorul nu poate fi considerat drept un consultant juridic pentru părțile ce sunt implicate într-o dispută, respectiv conflict, în ciuda faptul că, de cele mai multe ori, acesta poate fi licențiat în cadrul științelor juridice ori chiar un avocat practicant.

În astfel de situații se recomandă evitarea oferirii către părți a diverselor servicii vizând consultanța juridică, aspect ce poate determină relații contractuale între mediator și părțile implicate în mediere de o cu totul altă natură.

Deseori, în practică (mai ales în cazul medierilor familiale) mediatorul este privit drept un psihoterapeut al părților implicate într-un conflict, aspect total greșit.

Principalul scop al mediatorului este de a pregăti în mod ideal „terenul” pentru ca părțile implicate să reușească să identifice/înțeleagă care le sunt nevoile, respectiv sentimentele în vederea luării unor decizii informate privind obiectivele ce sunt urmărite în cazul medierii, nicidecum să identifice, eventual trateze unele dificultăți de natură afectivă ori psihică remarcate la părți.

CAPITOLUL 2. MEDIEREA ÎN ROMÂNIA

În țara noastră, atât medierea, cât și organizarea profesiei de mediator este reglementată prin intermediul prevederilor Legii nr. 192/16 mai 2006.

Prin definiție medierea reprezintă „modalitatea de soluționarea conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terțe persoane specializate în calitate de mediator, în condiții de neutralitate, imparțialitate, confidențialitate și având liberul consimțământ al părților”.

Orice mediere este bazată pe încrederea pe care părțile implicate în conflict o acordă mediatorului, ca persoana ideală pentru ca facilita negocierile dintre ele, pentru a sprijini soluționarea conflictului și pentru a se ajunge la obținerea unei soluții reciproc convenabile, eficiente și durabile.

Conform articolului 2 din Legea medierii, persoanele implicate într-un conflict, fie că sunt persoane fizice sau persoane juridice, pot recurge voluntar la mediere chiar și după declanșarea unui proces pe rolul instanței competente. Pe această cale părțile cad de acord să soluționeze conflictele în materie civilă, comercială, de dreptul familiei sau în materie penală.

Până în luna mai a anului 2016, când Curtea Constituțională a României a declarat drept neconstituționale „prevederile art.2 alin.(1) și (12) din Legea nr.192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator’’ toate părțile implicate într-un conflict erau obligate să participe la ședința de informare privind medierea, chiar și după declanșarea unui proces în fața instanțelor competente,încercând să soluționeze pe această cale conflictele apărute între ele.

Atât persoanele fizice cât și cele juridice au dreptul să-și soluționeze disputele prin mediere atât în afara, cât și în cadrul procedurilor obligatorii de soluționare amiabilă a conflictelor prevăzute de lege.

La mediere au dreptul toate persoanele, indiferent de rasă, culoare, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică, avere sau origine socială, medierea reprezentând o activitate de interes public. În timpul unei medieri, mediatorul nu are nici o putere de decizie în ceea ce privește conținutul acordului comun la care urmează să ajungă părțile implicate, dar le poate îndruma pe acestea cu privire la legalitatea înțelegerii.

În conformitate cu prevederile art. 5 din textul de lege, medierea poate avea loc între două sau mai multe părți, ce își pot alege în mod liber mediatorul, aceasta putând fi făcută de unul sau mai mulți mediatori.

2.1 Organizarea și exercitarea activității mediatorilor

Activitatea mediatorilor se poate desfașura atât în cadrul unei societăți civile profesionale, cât și al unui birou în care pot funcționa unul sau mai mulți mediatori asociați, cu personalul auxiliar corespunzător, ori în cadrul unei organizații neguvernamentale, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.

De asemenea, mediatorul sau mediatorii asociați, titulari ai unui birou, pot angaja traducători, juriști sau alt personal de specialitate, dar și personal administrativ și de serviciu necesar bunei funcționări a activității de mediere. Orice mediator autorizat este obligat să țină o arhivă și registre proprii, dar și evidență financiar-contabilă.

Toți mediatorii trebuie să se constituie în asociații profesionale locale și naționale, scopul acestora fiind reprezentarea intereselor profesionale și protejarea statutului lor.

De asemenea, în condițiile legii, ei pot adera la asociații profesionale internaționale.

2.1.1Drepturile mediatorului

Prin lege, orice mediator are dreptul să informeze publicul cu privire la exercitarea activității sale, având în vedere respectarea principiului confidențialității. Publicitatea profesiei de mediator se face doar cu respectarea condițiilor prevăzute în regulament.

Mediatorul are dreptul să primească un onorariu, stabilit prin negociere cu părțile, dar și la restituirea cheltuielilor ocazionate de mediere. Onorariul acestuia trebuie să fie rezonabil și să țină cont de natura și de obiectul conflictului.

Nu se pretinde onorariu pentru activitatea de informare și consiliere a părților cu privire la procedura medierii și avantajele acesteia, îndeplinită potrivit legii anterior încheierii contractului de mediere.

De asemenea, fiecare mediator are dreptul să pună în aplicare un model propriu de organizarea procedurii de mediere, respetcând dispozițiilor și principiile legale. Orice mediator are dreptul să refuze preluarea unui caz, el fiind obligat însă să îndrume părțile pentru a alege un alt mediator.

Prin lege, sediul profesional al mediatorului este inviolabil, percheziția acestuia putând fi dispusă numai de judecător, ea fiind efectuată fie de către un procuror fie de organul de cercetare penală, în condițiile prevăzute de Codul de procedură penală.

2.1.2 Obligațiile mediatorului

Toate persoanele autorizate ca mediatori au obligația să ofere orice explicații părților cu privire la activitatea de mediere, astfel încât acestea să înțeleagă scopul, limitele și efectele medierii, cu precădere raporturile ce constituie obiectul conflictului.

De respectarea libertății, demnității și a vieții private a părților se ocupă mediatorul, care are și obligația să depună toate diligențele astfel încât toate părțile implicate în conflict să ajungă la un acord reciproc convenabil și într-un termen rezonabil.

Mediatorul este obligat să conducă procesul de mediere în mod nepărtinitor, să asigure un permanent echilibru între părțile implicate, dar și să refuze preluarea unui caz, dacă are cunoștință despre orice împrejurare ce l-ar împiedica să fie neutru și imparțial, ori în cazul în care constată că drepturile în discuție nu pot face obiectul medierii.

Fiecare mediator este obligat să păstreze confidențialitatea informațiilor de care ia cunoștință în cursul medierii, dar și despre documentele pe care le-a întocmit ori care i-au fost predate de către părți pe parcursul medierii, chiar și după ce rolul său a încetat.

O altă obligație ce îi revine unui mediator este respectarea normelor de deontologie, dar și îmbunătățirea permanentă a cunoștiințelor teoretice și a tehnicilor de mediere, pentru aceasta el urmând cursuri de formare continuă, în condițiile stabilite de Consiliul de mediere.

Toate înscrisurile ce i-au fost încredințate de părți pe parcursul procedurii de mediere trebuie restituite părților, mediatorul neputând reprezenta sau asista vreuna dintre părți într-o procedură judiciară ori arbitrală ce are ca obiect conflictul supus medierii.

Prin lege, nici un mediator nu poate fi audiat ca martor în legătură cu faptele sau cu actele de care a luat cunoștință în cadrul procedurii de mediere. Excepție fac doar cauzele penale în care mediatorul poate fi audiat ca martor doar în situația în care acesta are dezlegarea prealabilă, expresă și scrisă a părților și, dacă este cazul, a celorlalte persoane interesate.

În această situație calitatea de martor primează celei de mediator, cu privire la faptele și împrejurările de care are cunoștiință înainte de a fi fost desemnat mediator în cazul respectiv.

Prin lege, dacă a fost audiat ca martor, mediatorul nu mai poate media cauza respectivă.

2.1.3 Răspunderea mediatorului

Prin lege, răspunderea disciplinară a mediatorului intervine în situația în care au fost comise următoarele abateri:

Încălcarea obligației de confidențialitate, imparțialitate și neutralitate

Refuzul de a răspunde cererilor formulate de autoritățile judiciare, în cazurile prevăzute de lege

Refuzul de a restitui înscrisurile încredințate de părțile aflate în conflict

Reprezentarea sau asistarea uneia dintre părți într-o procedură judiciară sau arbitrală având ca obiect conflictul supus medierii

Săvârșirea altor fapte care aduc atingere probității profesionale

Sancțiunile disciplinare sunt întotdeauna aplicate în raport cu gravitatea abaterii acestea constând în:

Observație scrisă

Amenzi – ale căror cuantumuri sunt actualizate permanent de către Consiliul de Mediere, în funcție de rata inflației

Suspendarea din calitatea de mediator pe o durată de la o lună la 6 luni

Încetarea calității de mediator

Despre abaterile constatate în exercitarea profesiei de mediator oricine poate sesiza în scris Consiliul de mediere, cercetarea abaterilor făcându-se în termen de cel mult 60 de zile de la data înregistrării sesizării, de către o comisie de disciplină alcătuită dintr-un membru al Consiliului de mediere și doi reprezentanți ai mediatorilor, desemnați prin tragere la sorți din Tabloul mediatorilor. Membrii comisiei de disciplină sunt numiți prin hotărârea Consiliului de mediere, cel învinuit fiind obligatoriu invitat pentru audiere.

Orice persoană cercetată are dreptul să ia cunoștință de conținutul dosarului său și să își formuleze apărarea, iar în cazul în care refuză să se prezinte se întocmește un proces-verbal, ce se semnează de către toți membrii comisiei, din acesta reieșind faptul că mediatorul a fost invitat și nu s-a prezentat la termenul stabilit.

Dosarul de cercetare cu propunere de sancționare sau de neaplicare a unei sancțiuni disciplinare este înaintat Consiliului de mediere, care are un termen de 30 de zile, să stabilească dacă se impune răspunderea disciplinară a mediatorului.

Toate hotărârile Consiliului de mediere de aplicare a sancțiunilor pot fi atacate, în termen de 15 zile de la comunicare, la instanța de contencios administrativ competentă. în termen de 15 zile de la comunicarea acesteia.

Hotărârea de aplicare a amenzii, rămasă definitivă potrivit legii, constituie titlu executoriu, neachitarea acesteia în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de sancționare atrage după sine suspendarea din calitatea de mediator, până la achitarea sumei.

Prin lege, răspunderea civilă a mediatorului poate fi angajată doar pentru cauzarea de prejudicii, prin încălcarea obligațiilor sale profesionale.

2.2. Procedura prealabilă încheierii contractului de mediere

Toate părțile aflate într-un conflict se pot prezenta împreună la mediator. Dacă numai una dintre părți se prezintă pentru mediere, la cererea acesteia mediatorul este obligat să-i adreseze părții adverse o invitație scrisă, pentru informarea și acceptarea medierii, termenul stabilit fiind de cel mult 15 zile.

Aceasta invitație se transmite prin orice mijloace ce pot asigura confirmarea primirii textului.

Dacă una dintre părți nu se poate prezenta la convocare, la cerere mediatorul poate stabili o nouă dată în vederea informării și acceptării medierii. Iar dacă părțile acceta medierea, se va semna între acestea și mediatorul ales un contract de mediere.

Demn de precizat este faptul că în procesele și cererile în materie civilă și comercială, litigiul poate fi soluționat prin mediere, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată.

În situația în care una dintre părți refuză, în scris, în mod explicit, medierea sau nu dă curs invitației primite de la mediator, ori nu se prezintă de două ori la rând la datele fixate pentru semnarea contractului de mediere, se consideră că medierea este neacceptată. De asemenea se interzice cu desăvârșire desfășurarea ședințelor de mediere înaintea încheierii contractului de mediere.

2.3 Contractul de mediere

Prin lege, orice contract de încheiere încheiat între părțile implicate în mediere și mediator include mai multe cauze, respectiv :

Identitatea părților ce se află în conflict sau a reprezentanților acestora

Menționarea tipului conflictului ori a obiectului acestuia

Declarația părților privind informarea de către mediator vizând medierea, efectele ei, ca și regulile aplicabile

Obligația mediatorului privind menținerea confidențialității și decizia părților vizând păstrarea, după caz, a confidențialității

Angajamentul părților ce se află în conflict privind respectarea regulilor ce sunt aplicabile medierii

Obligația tuturor părților ce se află în conflict privind achitarea onorariul cuvenit mediatorului și cheltuielile efectuate de acesta pe parcursul medierii în interesul părților, precum și modalitățile de avansare și de plată a acestor sume, inclusiv în caz de renunțare la mediere sau de eșuare a procedurii, precum și proporția care va fi suportată de către părți, ținându-se cont, dacă este cazul, de situația lor socială. Dacă nu s-a convenit altfel, aceste sume vor fi suportate de către părți în mod egal

Înțelegerea părților privind limba în care urmează să se desfășoare medierea

Numărul exemplarelor în care va fi redactat acordul în cazul în care acesta va fi în forma scrisă, corespunzător numărului părților semnatare ale contractului de mediere

Obligația părților privind semnarea procesul-verbal întocmit de către mediator, oricare ar fi modul în care se va încheia medierea

Demn de semnalat este faptul că nici un contract de mediere nu poate cuprinde clauze care contravin legii sau ordinii publice, în caz contrar acesta fiind lovit de nulitate absolută.

În situația în care pe parcursul procedurii de mediere, apar cheltuieli neprevăzute, efectuate în interesul părților și cu acordul acestora, la contractul de mediere se va încheia o anexă ce va cuprinde aceste cheltuieli.

Contractul de mediere se încheie în formă scrisă, se semnează de către toate părțile aflate în conflict, dar și de mediator și se întocmește în atâtea exemplare originale câți semnatari sunt.

De asemenea, părțile aflate în conflict pot da procură specială unei alte persoane, în condițiile legii, pentru a încheia în numele lor contractul de mediere.

Orice contractul de mediere constituie titlu executoriu cu privire la obligația părților de a achita onorariul scadent cuvenit mediatorului.

CAPITOLUL 3

MEDIEREA CONFLICTELOR ÎN LEGISLAȚIA EUROPEANĂ VERSUS LEGISLAȚIA ROMÂNEASCĂ

În cadrul acestui capitol al prezentei lucrări de diplomă, denumită „Medierea conflictelor în legislația europeană” se va avea în vedere realizarea unei comparații între medierea conflictelor în legislația europeană și medierea din legislația românească, respectivul conflict ales fiind cel de tip familial.

Înaintea realizării efective a acestei analize se va realiza o prezentare a instituției medierii familiale.

Scurtă istorie a instituției medierii familiale

Instituția medierii familiale s-a remarcat pentru prima dată în Statele Unite ale Americii, în perioada anilor 70, când un avocat celebru al acelor vremuri, respectiv J. Cowlson, a încercat ca, plecând de la diversele tehnici ale arbitrajului, să diminueze multiplele efecte traumatice ce erau determinate în cazul unui divorț.

Iar primul centru privat de mediere a fost deschis de către avocatul O .J. Coogler, care își desfășura activitatea în Atlanta. De altfel, O .J. Coogler este și cel care reușește să aducă în centrul atenției medierea, prin publicarea în cursul anului 1978 a lucrării denumite Structured Mediation in Divorce Settlement: A Handbook for Marital Mediators Hardcover (apariție în luna octombrie, 1978).

Ulterior acestei cărți, se remarcă și studiile lui J. M. Haznes, incluse în lucrarea „Divorce mediation: a practical guide for psychologists and counselors”, folosită ulterior de nenumărați specialiști.

Iar prima lege în conținutul căreia se prevedea faptul că în situația în care părinții se află într-un conflict în domeniul dedicat încredințării copiilor minori au obligația de a discuta cu un mediator a fost adoptată în statul californian. Ulterior, se ajunge ca pe întreg teritoriul Statelor Unite ale Americii să se recurgă la mediere în astfel de situații, procedura fiind preluată și de către canadieni.

În situația Canadei, însă, medierea familială nu reprezintă obiectul unui act legislativ și asta doarece aceste legislativ nu a dorit să îi confere medierii un caracter de tip obligatoriu. Cu toate acestea, în cursul anului 1985 este introdusă în legea divorțului posibilitatea medierii părților.

Fenomenul medierii familiale la nivelul statelor europene

În țara noastră, medierea familială este reglementată prin conținutul Legii nr. 192/2006 vizând medierea, ca și organizarea profesiei de mediator, cu ulterioarele modificări și actualizări (vezi Anexa 1), în cadrul căreia se precizează că medierea este o modalitate facultativă în vederea soluționării pe cale amiabilă a diverselor conflicte, prin intemeriul unei țerțe persoane ce este specializată în calitatea de mediator, medierea realizându-se în condiții absolute de neutralitate, de imparțialitate, ca și de confidențialitate.

La acestă soluție pot opta toate persoanele fizice, în mod voluntar, chiar și după ce a fost declanșat un proces pe rolul instanțelor de judecată competente, în calitate de părți acestea convenind la soluționarea pe calea medierii a conflictului/conflictelor din materia dreptului civil.

Statistici europene în domeniul conflictelor familiale

Conform statisticilor, doar în țara noastră, ci și la nivel european, familia de tip tradițional nu mai are la bază fundamentele de acum câteva decenii, după cum o susțin și datele ce au fost date publicității de către EUROSTAT:

Figura 1 Evoluția căsătoriilor, respectiv a divorțurilor la nivel european, în perioada a trei decenii

Sursa capturii – http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/People_in_the_EU_%E2%80%93_statistics_on_household_and_family_structures

După cum se poate remarca cu destul de multă ușurință din figura de mai sus, a scăzut dramatic în ultimii ani, spre deosebire de rata divorțurilor care a înregistrat un trend ascendent, în special în perioada ultimului deceniu.

Chiar dacă instituția căsătoriei nu este pe deplin „demodată”, se remarcă adoptarea variantei divorțului cu mult mai mare ușurință decât în perioada anilor 80, cea mai interesantă opțiune fiind sesizată la nivelul anului 2004, când la nivelul tuturor statelor membre ale Uniunii Europene au fost înregistrate în număr aproximativ de 2,2 de milioane de căsătorii, în paralel fiind sesizate nu mai puțin de un milion divorțuri.

Figura 2 – Ponderea procentuală a cuplurilor căsătorite la nivelul Uniunii Europene

Sursa capturii – http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/People_in_the_EU_%E2%80%93_statistics_on_household_and_family_structures

Așa cum se poate remarca, cele mai multe cupluri căsătorite pot fi regăsite în zona Europei Estice și parțial în Spania, respectiv Italia, țara noastră numându-se printre statele în care cuplurile căsătorite au o pondere destul de mare. Raportat la România, conform datelor furnizate de EUROSTAT, marea majoritate a zonelor includ o pondere a cuplurilor căsătorite de peste 75% din totalul populației, situația majoritară fiind identificată în zona Olteniei, parțial zona centrală și de nord.

În domeniul ponderii cuplurilor căsătorite, din totalul familiilor ce se întregistrează în statele membre ale Uniunii Europene, la nivelul anului 2011 se înregistra următoarea situație :

Figura 3. Procentul cuplurilor căsătorite, respectiv a familiilor mono-parentale, la nivel de stat al Uniunii Europene Sursa capturii – http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/People_in_the_EU_%E2%80%93_statistics_on_household_and_family_structures

Se remarcă faptul că în țara noastră, la nivelul anului 2011, conform datelor furnizate de EUROSTAT, procentul cuplurilor căsătorite era de 80,2 %, în vreme ce procentul familiilor parentale era semnificativ în cazul mamelor (respectiv de 11%), în cazul taților el fiind de 3 %.

Beneficiile medierii familiale, în versiunea autorităților europene

În acest context, recomandările Comitetului de Miniștri ai Consiliului Europei în domeniul medierii familiale promovează în mod deosebit folosirea medierii familiale, aceasta fiind considerată de către autoritățile europene drept instrumentul cu eficacitate deosebită în reglarea diverselor conflicte familiale.

Conform autorităților europene, medierea familială stabilește diverse principii ce au legătură directă cu domeniul dedicat medierii, ca și cu organizarea și derularea acestui proces, ea conferind în același timp și:

Statutul diverselor acorduri ce sunt obținute ca urmare a medierii,

Statutul relațiilor stabilite între mediere și diverselor proceduri derulate în fața autorităților judecătorești competente

Statutul accesului la acest proces complex

Statutul privind promovarea medierii familiale

Ca urmare a numeroaselor cercetări ce au fost realizate în domeniul privind utilizarea medierii, ca și a diverselor experiențe sesizate la nivelul statelor din Uniunea Europeană, s-a stabilit faptul că prin intermediul medierii familiale, părțile au capacitatea de a beneficia de numeroase beneficii, dintre care amintim :

Îmbunătățirea procesului de comunicare derulat între membrii unei familii în care s-a sesizat o anumită situație conflictuală

Diminuarea considerabilă a proporțiilor sesizate în cazul conflictului existent între diversele părți ce se află în litigiu

Determinarea identificării unei rezolvări pe cale amiabilă a respectivului conflict identificat

Asigurarea unei continuități între diversele legături stabilite între părinții dintr-o familie și copiii acestora

O diminuare considerabilă a costurilor de tip economic ce pot fi determinare de o potențială separare a membrilor unei familii, atât pentru aceștia, cât și pentru respectivele state din care provin

Reducerea semnificativă a costurilor sociale ce pot să fie determinate în situația unei potențiale separării a membrilor unei familii, costuri suportate nu doar de membrii respectivei familii, ci și de statul din care familia face parte

O diminuare considerabilă a costurilor de tip economic care sunt generate în situația unui potențial divorț semnalat în cadrul unei familii, atât pentru membrii acestei familii, cât și pentru statele din care acestea provin

Reducerea apreciabilă a diverselor costuri sociale ce sunt determinate de potențialele divorțuri semnalate la nivelul unui stat, nu doar pentru respectivul stat, ci și pentru membrii familiilor ce sunt implicate în divorțurile respective

Diminuarea considerabilă a perioadei dedicate soluționării respectivelor conflicte sesizate între membrii unei familii

Demn de semnalat este faptul că medierea familială se poate aplica în cadrul oricărui litigiu remarcat:

Între persoanele ce fac parte din cadrul aceleiași familii, respectiv între membrii între care se remarcă diverse legături de sânge ori legături prin intermediul căsătoriei

Între persoanele în cazul cărora se remarcă unele legături de familie ori între care au existat unele legături de familie, în conformitate cu prevederile legislative

De asemenea, medierea familială de tip internațional este considerată de către numeroșii specialiști în domeniu metoda cea mai eficientă prin intemediul căreia părinții au capacitatea:

Să organizeze custodia

Să organizeze dreptul la vizită

Să reorganizeze detaliile de privesc custodia copiilor, respectiv dreptul la vizită

Să rezolve într-un mod amiabil diversele neînțelegeri ce pot apărea ulterior dispunerii diverselor hotărâri judecătorești ce privesc custodia copiilor, ca și dreptul la vizite

Trebuie remarcat faptul că, în ciuda acestor beneficii, în situația în care un minor este îndepărtat, respectiv reținut împotriva prevederilor legislative, specialiștii recomandă ne-recurgerea la medierea familială internațională, în situația în care acest demers va determina, printre altele, și întârzierea returnării în scurt timp a respectivului minor.

În plus, în astfel de situații, având în vedere gradul și implicațiile deosebite ale medierii familiale internaționale, se recomandă ca alegerea mediatorilor să se facă cu foarte mare grijă, aceștia impunându-se a fi special instruiți în vederea realizării unei medieri familiale internaționale.

Demn de menționat este faptul că medierea familială nu reprezintă remediul universal prin intermediul căruia sunt rezolvate toate problemele de natură familială, în acest fel reușindu-se o supra-încărcare a jurisdicțiilor de pe raza de competență, în materia litigiilor familiale, ce poate include :

Divorțul

Dreptul la vizită, supravegherea

Partajul diverselor bunuri

Pensia alimentară

Succesiunea

În cadrul medierii familiale se impune garantarea egalității sexelor, identic precum în cadrul tuturor sistemelor de justiție familială, în cadrul oricărei proceduri de mediere impunându-se ca nici soția, nici soțul să nu se poziționeze în raporturi de inferioritate unul față de celălalt, datorită inegalităților de putere, ce pot fi determinate de:

Diversele violențe ce au fost suportate de-a lungul vremii de una dintre părți

De incapacitatea unei părți de a-și expune în mod clar diversele puncte de vedere – cum ar fi din cauza problemelor medicale, a unor probleme cu alcoolul, cu substanțele stupefiante, ori a unor probleme generate de sănătatea mentală

O poziție dezavantajată prin prisma planului afectiv

Poziția dezavantajată, pe latura financiară – respectiv soțul/soția nu a avut un loc de muncă, ocupându-se exclusiv de copiii familiei

În situația în care se constată un dezechilibru de acest gen, medierea familială va determina cu siguranță un acord nu tocmai echitabil, motiv pentru care se impune ca acesta să nu fie nici garantat de către mediator și nici aprobat de către un judecător.

Principalul scop al medierii familiale nu este cel de a degreva activitatea diverselor instanțe judecătorești, ci în special de a încerca să restabilească, prin intermediul unui profesionist special instruit în acest scop (cel al medierii familiale), o comunicare între părți, comunicare ce, în cele mai multe dintre cazuri, este una destul de deficitară ori chiar inexistentă.

De regulă, medierea familială se derulează fie la inițiativa proprie a unuia dintre părinți (sau a ambilor), ce ia decizia de a apela la ajutorul unui mediator profesionist, prin intermediul căreia se reușească să stabilească un potențial proiect viabil pentru minori, respectiv pentru ei, fie la sugestia diverselor instanțe pe rolul cărora este înregistată o acțiune în acest sens.

Se impune a se menționa faptul că medierea familială trebuie să se deruleze, pe cât posibil, într-o atmosferă liniștită, în cadrul căreia se înfruntă și ulterior rezolvă conflictele dintre părți, prin restabilirea comunicării între acestea.

Pe bună dreptate se poate aprecia că medierea familială reprezintă soluția ideală prin intermediul căreia cuplurile care iau decizia de a se despărți, ori cuplurile deja despărțite, au posibilitatea de a-și înfrunta și ulterior rezolva diversele conflicte (în prezența unui specialist special instruit în acest sens), în vederea încheierii unui acord ce poate avea capacitatea de a corespunde tuturor nevoilor venite din partea respectivei familiei, acord care să fie pentru toți membrii familiei în mod egal avantajos, în așa fel încât nici una dintre părțile implicate să nu piardă.

Se impune a se preciza și faptul că medierea familială nu trebnie să fie confundată cu:

Terapia de cuplu

Terapia familială

Consultanța juridică

Metoda prin care se impun acorduri ce nu sunt decise de către persoanele ce sunt implicate.

În ceea ce privește momentul apelării la medierea familială, acesta poate surveni:

Înaintea declanșării procedurii de divorț

Pe perioada derulării procesului de divorț

Ulterior finalizării procesului de divorț, în situația în care se impune o revizuire a unor înțelegeri precedente

Este cunoscut faptul că în momente dificile, de criză, ce pot fi generate cu ocazia despărțirii în cuplu, copiii sunt cei care au cel mai mult de suferit, ei resimțind frecvent sentimente de frică, de tristețe, de vină, de durere, de mânie, cu fantezii privind o potențială împăcare a părinților și deseori cu determinarea unor serioase dificultăți în ceea ce privesc raporturile pe care le au nu doar cu părinții ce intenționează să se despartă, ci și cu restul persoanelor.

În opinia specialiștilor, toate aceste sentimente sunt de natură normală, ele fiind însă temporare, determinate de potențiala despărțire a familiei. Tocmai de aceea se impune ca părinții să facă toate eforturile pentru a-i proteja pe copii de diversele aspecte de tip conflictual ce ar putea surveni între ei, în acest fel reușindu-se și garantarea posibilității menținerii raporturilor apropiate dintre aceștia, în ciuda diverselor neînțelegeri din trecut.

Medierea familială poate avea numeroase efecte benefice asupra întregii familii, declanșarea procedurii încă din fața inițială a conflictului având rolul de a evita la maxim posibilitatea folosirii copiilor drept „instrumente de luptă” în cadrul conflictelor dintre părinți.

Se impune a se preciza și faptul că nu doar copiii sunt cei care suferă în cazul unei despărțiri în cuplu, ci și adulții direct implicați, riscul ca aceștia să rămână „captivi” în anumite situații dramatice fiind unul deosebit, mai ales în situația în care aceștia sunt legați afectiv deosebit de copii și întâmpină serioase dificultăți în a reuși să se înțeleagă în privința unei soluții comune, reciproc avantajoase, cu fostul partener.

Prin intermediul medierii familiale se reușește menținerea ambelor părți responsabile, în acest fel fiind evitată noțiunea unei „victorii” a unei părți asupra celeilalte, ca și a delimitării (deseori întâlnite), respectiv părinte bun/părinte rău.

De asemenea, pe perioada derulării procesului medierii famiale pot fi rezolvate și numeroasele alte probleme ce se remarcă în situația separării unui cuplu, cea mai frecventă fiind cea a împărțirii bunurilor comune. Astfel, prin mediere se poate reuși poate reuși și evitarea unor procese de durată lungă, ce se pot dovedi a fi deosebit de costisitoare, atât financiar, cât și emoțional, nu doar pentru părinți, ci și pentru copii.

Se impune ca orice procedură a medierii familiale să nu se deruleze la domiciliul cuplului, dar nici la domiciliul mediatorului ales, specialiștii recomandănd un cadru neutru, în care specialistul are capacitatea de ajuta părțile să identifice și adopte cele mai bune căi de înțelegere, care să satisfacă ambele părți, având în permanență în vedere interesul copiilor.

Mulți sunt specialiștii care recomandă ca procedura medierii familiale să se declanșeze anterior demarării unui proces de divorț, când acordurile și înțelegerile pot fi mult mai ușor de realizat între părți.

Medierea familială se adresează tuturor tipurilor de persoane, indiferent că sunt sau nu căsătorite, indiferent de vârstă, în Marea Britanie practicându-se obiceiul ca, în cazul procedurilor ce au în vedere interesul minorilor, aceasta să fie gratuită ori la un cost mult diminuat, avându-se în vedere veniturile obținute de părți.

Nu același lucru se întâmplă în cazul medierii familiale ce are în vedere împărțirea bunurilor părților sau diversele acorduri financiare, situații în care se realizează taxare, avându-se în vedere anumite standarde.

În cadrul procedurilor dedicate medierii familiale pot fi mediate diverse aspecte, precum:

Contractele dintre părinți și copii

Comunicare între părinți

Locuința copiilor ulterior separării părinților

Suportul financiar acordat copiilor, respectiv părinților

Modul și locul de petrecere al vacanțelor școlare

Modul și locul de petrecere al diverselor sărbători dintr-un an

Modul de împărțire al proprietăților deținute de familie

Modul de împărțire al bunurilor posedate de familie

Pensia

Diverse aspecte legate de educația copiilor

Modul de distribuire/repartiție a datoriilor familiei

Cine și în ce fel se ocupă de rudele familiei, ce au o anumită vârstă

În medie, procedurile dedicate medierii familiale implică patru-cinci ședințe cu părțile, numărul acestora fiind variabil, în funcție de:

Diversele circumstanțe de tip individual

Natura problemelor cu care se confruntă părțile

Complexitatea problemelor sesizate între părți

Gradul de flexibilitate al părților privind zilele/orele dedicate ședințelor de mediere

De regulă, în cadrul procedurii medierii familiale, cele mai frecvente întrebări au în vedere elucidarea unor aspecte de genul:

După separarea cuplului, cu cine și unde vor locui copiii

Cine este partea care ia decizii legate de activitățile zilnice ale copiilor

Când și în ce mod își va petrece timpul cu copiii fiecare parte

Care este suma cu care va contribui fiecare parte la întreținerea copiilor

Care este suma cu care va contribui fiecare parte la educația copiilor

Care parte și în ce procent va contribui la achitarea datoriilor cuplului

Care parte și în ce procent va contribui la achitarea facturilor determinate de întreținerea/educația copiilor

Care parte urmează să locuiască în locuința cuplului

În ce fel se vor împărți bunurile comune ale cuplului

În ce fel se vor împărți conturile bancare ale cuplului

Se impune ca o parte să o întrețină pe cealaltă după separare ?

Și dacă da, care va fi perioada de întreținere?

În ce condiții se va realiza această întreținere a părților?

Se impune, se asemenea, a se menționa faptul că în orice moment, oricare dintre părți poate să părăsească medierea familială, dacă apreciază că aceasta nu îi conferă rezultatele dorite.

În cazul medierii familiale, mediatorul nu trebuie să fie confundat cu un avocat, motiv pentru care părțile au posibilitatea să angajeze unul, urmând ca înțelegerea finală la care aceștia ajung să fie consultată și de avocat, înaintea semnării.

BIBLIOGRAFIE:

Autori români :

C. Dănileț, Eficiența și echitatea justiției, noiembrie, anul 2006

N. Voiculescu, Medierea conflictelor, editura Universității Titu Maiorescu, București, 2007

Autori străini :

Nadja Marie Alexander, Global Trends in Mediation, Kluwer Law International, 2006

Penny Brooker, Mediation Law: Journey Through Institutionalism to Juridification, Routledge, 2013

Emily M. Douglas, Mending Broken Families: Social Policies for Divorced Families : how Effective are They?, Rowman & Littlefield, 2006

Jay Folberg, Ann Milne, Peter Salem, Divorce and Family Mediation: Models, Techniques, and Applications, Guilford Press, 2004

Karen Grover Duffy, James W. Grosch, Paul V. Olczak, Community Mediation: A Handbook for Practitioners and Researchers, Guilford Press, 1991

L. Marlow, S.R. Sauber, The Handbook of Divorce Mediation, Springer Science & Business Media, 2013

Site-uri consultate:

http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/People_in_the_EU_%E2%80%93_statistics_on_household_and_family_structures

Home

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/en/ALL/?uri=CELEX%3A32008L0052

http://www.iccwbo.org/about-icc/organization/dispute-resolution-services/icc-international-centre-for-adr/

http://www.mediation-familiale.org

http://www.cedr.com/,

http://www.cmediere.ro/

http://lege5.ro/Gratuit/gmztknrq/legea-nr-677-2001-pentru-protectia-persoanelor-cu-privire-la-prelucrarea-datelor-cu-caracter-personal-si-libera-circulatie-a-acestor-date

http://legeaz.net/legea-medierii-192-2006/

http://legeaz.net/text-integral/oug-80-2013-taxe-judiciare-timbru

http://lege5.ro/Gratuit/gmytmnrtgm/legea-nr-76-2012-pentru-punerea-in-aplicare-a-legii-nr-134-2010-privind-codul-de-procedura-civila

http://lege5.ro/Gratuit/gmztqmjqha/ordonanta-de-urgenta-nr-4-2013-privind-modificarea-legii-nr-76-2012-pentru-punerea-in-aplicare-a-legii-nr-134-2010-privind-codul-de-procedura-civila-precum-si-pentru-modificarea-si-completarea-unor-ac

http://lege5.ro/Gratuit/gmztmnzxgi/ordonanta-de-urgenta-nr-90-2012-pentru-modificarea-si-completarea-legii-nr-192-2006-privind-medierea-si-organizarea-profesiei-de-mediator-precum-si-pentru-modificarea-art-ii-din-legea-nr-115-2012-pent

http://lege5.ro/Gratuit/gmzdemrzgi/legea-nr-115-2012-pentru-modificarea-si-completarea-legii-nr-192-2006-privind-medierea-si-organizarea-profesiei-de-mediator

http://lege5.ro/Gratuit/gmzdemrzgi/legea-nr-115-2012-pentru-modificarea-si-completarea-legii-nr-192-2006-privind-medierea-si-organizarea-profesiei-de-mediator

http://lege5.ro/Gratuit/geztoojvgy/legea-nr-202-2010-privind-unele-masuri-pentru-accelerarea-solutionarii-proceselor

https://www.aadr.ro/Files/9fea75b7-f824-495f-9a1f-04a11bbadf55.pdf

http://lege5.ro/Gratuit/geztamruga/legea-nr-370-2009-pentru-modificarea-si-completarea-legii-nr-192-2006-privind-medierea-si-organizarea-profesiei-de-mediator

http://legeaz.net/legea-medierii-192-2006/

http://www.tabloumediatori.ro/files/LEGE_nr_192_din_2006_-_actualizata_28_ianuarie_2015.pdf

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/en/ALL/?uri=CELEX%3A32008L0052

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/en/ALL/?uri=CELEX%3A32008L0052

http://www.cedr.com/,

http://www.iccwbo.org/about-icc/organization/dispute-resolution-services/icc-international-centre-for-adr/

http://www.wipo.int/amc/en/center/background.html

http://www.cmediere.ro/

http://www.lamediationfamiliale.fr/presentation/historique/

Historique

http://www.familymediationcouncil.org.uk/

http://cnm.rau.ro/Download/Mediere/192.2006.pdf

http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/People_in_the_EU_%E2%80%93_statistics_on_household_and_family_structures

http://jfi.sagepub.com/content/2/1/39.extract

http://www.apmf.fr/

http://www.bmwa-deutschland.de/index.php?id=85

http://www.centrale-fuer-mediation.de/

http://www.bafm-mediation.de/

http://www.bmev.de/

http://www.iss-ssi.org/index.php/en/what-we-do-en/mediation-en

https://e-justice.europa.eu/content_mediation_in_member_states-64-it-en.do?member=1

http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/People_in_the_EU_%E2%80%93_statistics_on_household_and_family_structures

http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/People_in_the_EU_%E2%80%93_statistics_on_household_and_family_structures

http://www.coe.int/t/dghl/standardsetting/family/Resolutions_recommendations_cm_en.asp

http://www.coe.int/t/dghl/standardsetting/family/7th%20conference_en_files/Rec(98)1%20E.pdf

https://www.coe.int/t/dghl/cooperation/cepej/series/Etudes5Ameliorer_en.pdf

http://www.familymediationcouncil.org.uk/

http://cnm.rau.ro/Download/Mediere/192.2006.pdf

http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/People_in_the_EU_%E2%80%93_statistics_on_household_and_family_structures

http://jfi.sagepub.com/content/2/1/39.extract

http://www.apmf.fr/

http://www.bmwa-deutschland.de/index.php?id=85

http://www.centrale-fuer-mediation.de/

http://www.bafm-mediation.de/

http://www.bmev.de/

http://www.iss-ssi.org/index.php/en/what-we-do-en/mediation-en

https://e-justice.europa.eu/content_mediation_in_member_states-64-it-en.do?member=1

http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/People_in_the_EU_%E2%80%93_statistics_on_household_and_family_structures

http://www.antena3.ro

http://www.luju.ro

http://www.mediafax.ro

http://www.libertatea.ro

http://www.click.ro

http://www.antena1.ro

http://www.stirileprotv.ro

http://portal.just.ro/2/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=200000000335277&id_inst=2

http://lege5.ro/Gratuit/gmztknrq/legea-nr-677-2001-pentru-protectia-persoanelor-cu-privire-la-prelucrarea-datelor-cu-caracter-personal-si-libera-circulatie-a-acestor-date

http://lege5.ro/Gratuit/gi2tomrvgq/legea-nr-302-2004-privind-cooperarea-judiciara-internationala-in-materie-penala

http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/a-fugit-cu-fiica-ei-din-canada-de-frica-tatalui-abuziv-iar-acum-risca-sa-faca-inchisoare-cazul-absurd-al-unei-romance.htm

http://www.mediafax.ro/social/femeia-din-capitala-acuzata-in-canada-ca-si-a-rapit-copilul-va-fi-arestata-in-vederea-extradarii-15245458

http://portal.just.ro/2/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=200000000335334&id_inst=2

http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/o-romanca-ar-putea-fi-extradata-in-canada-in-baza-unui-act-de-acum-100-de-ani-ce-pedeapsa-risca-fiindca-si-a-aparat-copilul.html

http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/o-romanca-ar-putea-fi-extradata-in-canada-in-baza-unui-act-de-acum-100-de-ani-ce-pedeapsa-risca-fiindca-si-a-aparat-copilul.html

http://lege5.ro/Gratuit/gmztknrq/legea-nr-677-2001-pentru-protectia-persoanelor-cu-privire-la-prelucrarea-datelor-cu-caracter-personal-si-libera-circulatie-a-acestor-date

http://www.luju.ro/magistrati/instante/iata-de-ce-ne-trebuie-o-lege-a-raspunderii-magistratilor-judecatorul-adrian-podar-de-la-sectia-i-penala-a-curtii-de-apel-bucuresti-a-arestat-o-mama-pentru-ca-si-ar-fi-rapit-propriul-copil-de-2-ani-mama-arestata-il-reclama-la-iohannis-avea-luata-deja-deciz

Legislație consultată :

Legea nr. 192/2006 vizând medierea și organizarea profesiei de mediator, ce a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 441/22 mai 2006

Legea nr. 677/2001 vizând protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor ce au caracter personal, ca și libera circulație a acestora

Decret nr. 738/2006 privind promulgarea Legii privind medierea, ca și organizarea profesiei de mediator, ce a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 441/22 mai 2006

Hotărârea de Guvern nr. 5/2007 privind aprobarea regulamentului de organizare și de funcționarea consiliului de mediere, ce a fost publicată în cadrul Monitorului Oficial nr. 505/ 27 iulie 2007

Hotărârea de Guvern nr. 12/2007 privind aprobarea standardului de formarea mediatorului, ce a fost publicată în cadrul Monitorului Oficial nr. 713/22.11. 2007

Legea nr. 217/2003 vizând prevenirea și combaterea violenței în familie, cu ulterioarele modificări și completări, ce a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 367/29.05.2003

Legea nr. 677/2001 vizând protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor ce au caracter personal, ca și libera circulație a acestora

Legea nr. 302/2004 vizând cooperarea judiciară internațională în materie penală, în vigoare din data de 30.08.2004

Convenția asupra relațiilor personale privind copii, Strasbourg, la data de 15.05.2003

Recomandarea Nr. (98) 1 a Comitetului de Miniștri, adresată statelor membre ale Uniunii Europene

Recomandarea 1639 din 2003 a Comitetului de Miniștri în domeniul Medierii familiale și a egalității sexelor

Directiva UE 2008/52/CE

ANEXA 1

Modificările și actualizările aduse Legii 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, ce a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 441/22.05.2006:

O.U.G. 80/2013 vizând taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial nr. 392/2013

Legea 76/2012 privind punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 în domeniul Codului de procedură civilă, publicare în Monitorul Oficial nr.365/2012

O.U.G. 4/2013 vizând modificarea Legii nr. 76/2012 în vederea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, ca și pentru modificarea și completarea actelor normative conexe, publicare în Monitorul Oficial 68/2013

O.U.G. 90/2012 – în vederea modificării și completării Legii nr. 192/2006 vizând medierea și organizarea profesiei de mediator, ca și pentru modificarea conținutului articolul II din Legea nr. 115/2012 privind modificarea și completarea Legii nr. 192/2006 vizând medierea și organizarea profesiei de mediator, cu publicare în Monitorul Oficial 878/2012

Legea 115/2012, în vederea modificării și completării Legii nr. 192/2006 vizând medierea și organizarea profesiei de mediator, cu publicarea în Monitorul Oficial 462/2012

Legea 202/2010 vizând unele măsuri dedicate accelerării soluționării proceselor, publicarea în Monitorul Oficial 714/2010

O.G. 13/2010 în vederea modificării și completării unor acte normative din domeniul justiției cu scopul transpunerii în practică a Directivei 2006/123/CE a Parlamentului European și Consiliului din 12.12.2006 vizând serviciile în cadrul pieței interne, cu publicare în Monitorul Oficial 70/2010

Legea 370/2009 în vederea modificării și completării Legii nr. 192/2006 vizând medierea și organizarea profesiei de mediator, cu publicare în Monitorul Oficial 831/2009