Medicatia Tusei cu Expectoratie

=== 977757b8ca77e3719c6ff1b1b26cacf7c46bd60b_654013_1 ===

ANEXA 2 – Ghidul de elaborare a proiectului AMF

Avizat director: Avizat șef comisie metodică:

G H I D 

PENTRU ELABORAREA ȘI REDACTAREA PROIECTULUI DE ABSOLVIRE DE CĂTRE ELEVII ȘCOLII POSTLICEALE SANITARE „CAROL DAVILA” BUCURESTI

CALIFICAREA Asistent Medical de Farmacie

ANUL ȘCOLAR ________________

SPECIALIZAREA :ASISTEN MEDICAL FARMACIE

MEDICAȚIA TUSEI CU EXPECTORAȚIE

PROFESOR COORDONATOR ABSOLVENTĂ

2018

ANEXA 2 – Ghidul de elaborare a proiectului AMF

Avizat director: Avizat șef comisie metodică:

G H I D 

PENTRU ELABORAREA ȘI REDACTAREA PROIECTULUI DE ABSOLVIRE DE CĂTRE ELEVII ȘCOLII POSTLICEALE SANITARE „CAROL DAVILA” BUCURESTI

CALIFICAREA Asistent Medical de Farmacie

ANUL ȘCOLAR ________________

SPECIALIZAREA :ASISTEN MEDICAL FARMACIE

MEDICAȚIA TUSEI CU EXPECTORAȚIE

PROFESOR COORDONATOR ABSOLVENTĂ

2018

CUPRINS

ARGUMENT…………………………………………………………………………………..4

INTRODUCERE………………………………………………………………………………5

CAP.1.ANATOMIA ȘI FIZIOPATOLOGIA PLĂMÂNULUl

1.1.Plămânii……………………………………………………………………………………61.1.1.Ventilația pulmonară……………………………………………………………………..6

1.1.2.Volumele respiratorii…………………………………………………………………….7

1.1.3.Mecanica ventilației pulmonare………………………………………………………….7

CAP. 2.PATOLOGIA BOLILOR CARE PROVOACĂ TUSEA CU EXPECTORAȚIE

2.1.Generalități ……………………………………………………………………………….10

2.2.Afecțiuni respiratorii care declanșează tusea cu expectorație …………………………..13

CAP.3.MEDICAȚIA TUSEI EXPECTORANTE

3.1.Baze fiziopatologice și farmacologie…………..…………………………………………24

3.1.1.Baze fiziopatologice ……………………………………………………………………24

3.1.2.Definiție ………………………………………………………………………………..26

3.1.3.Clasificare ………………………………………………………………………………26

3.1.4.Farmacocinetica ………………………………………………………………………..29

3.1.5.Farmacoterapie …………………………………………………………………………29

3.1.6.Proprietăți farmacotoxicologice……………………………………………………….. 29

3.1.7.Optimizarea biodisponibilității sistematice …………………………………………….30

3.2.Secretostimulente………………………………………………………………………… 32

3.3.Bronhosecretolitice ………………………………………………………………………33

CAP. 4.PREPARATE EXISTENTE PE PIAȚĂ ………………………………………….33

CONCLUZII …………………………………………………………………………………50

BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………………. 51

ARGUMENT

Am ales lucrarea MEDICAȚIA TUSEI CU EXPECTORAȚIE pentru că, argumentez faptul că doresc să îmi exercit meseria de faramacist ,ca urmare a considerentelor personale ,ținând cont de faptul că această meserie este o profesie nobilă menită să vină în ajutorul pacienților implicând în mod direct ample cunoștințe de specialitate.

În urma orelor de practică ,efectuate în farmacie,ca o constatare personală ,doresc să evidențiez faptul că în ultimul timp bolile aparatului respirator sunt tot mai frecvente în rândul pacienților din varii motive ,putând fi întâlnite la orice vârstă,indiferent de sex sau mediul de proveniență.Dacă nu vor fi diagnosticate și tratate la timp bolile aparatului respirator pot degenera complicații care necesită intervenții chirurgicale,în urma cărora recuperarea este de lungă durată.

În general ,sănătatea aparatului respirator are un rol important constituind totodată și o problemă cu care se confruntă pacienții,deoarece de multe ori bolile aparatului respirator sunt diagnosticate și tratate cu întârziere ,fără a se gândi în prealabil la consecințele care apar mai târziu.

Concluzionând acest argument pot afirma că expectorația și aplicarea tratamentului în timp util,pot preveni eventualele complicații.

Concluziilе ofеră o analiză elocventă în ceea ce privește preluarea datelor informative din literatura de specialitate, deoarece se poate deduce faptul administrarea medicației expectorante în diferite boli ale aparatului respirator joacă un rol important.

Bibliografia еstе sеlеctivă și dе actualitatе , dând acestei lucrări calitatea de a fi prezentată în anul 2018.

INTRODUCERE

Păstrarea sănătății și lupta contra bolilor se înscriu printre cele mai vechi preocupări ale omului și de aceea din cele mai vechi timpuri și până în urmă cu câteva decenii , aproape toate cuceririle științifice medicale și farmaceutice au fost utilizate în mod exclusiv pentru a folosi vindecării bolnavului.

Din momentul în care medicina a avansat și a început să se orienteze către aspectul preventiv al activităților medicale ,obiectivele prioritare ale activității sanitare sunt astăzi cele profilactice.De altfel , cuvântul sănătate , care evocă o stare atât de prețioasă fiecăruia , apare frecvent în vorbirea curentă .

Farmacia ,în decursul istoriei a avut drept scop vindecarea bolii,inițial prin metode empirice,ulterior prin coroborarea diferitelor specialități,prin metode științifice complexe.

Medicina alături de farmacie trebuie să prevină îmbolnăvirea ,să vindece boala, să prelungească viața și să aline suferințele bolnavilor atunci când nu mai poate vindeca boala.

Medicina alături de farmacia de astăzi deține un dublu rol:curativ și profilactiv,efectuând după părerea lui Moga (citat de I.Gr.Popescu ,114) ,,o schimbare de orientare în activitatea practică de asistență medicală și ocrotire a sănătății populației.

Voi începe această lucrare prin a motiva faptul că alegerea lucrarii MEDICAȚIA TUSEI CU EXPECTORAȚIE,tratează o temă de actualitate deoarece literatura de specialitate menționează faptul că unele boli respiratorii cu tuse expectorantă pot fi tratate prin medicamente.

În realizarea acestei lucrări predomină aducerea contribuției personale, bazată pe o bibliografie selectivă și de actualitate, în vederea precizării unor aspecte particulare în care este implicata medicația tusei cu expectorație.

Bibliografia еstе sеlеctivă și dе actualitatе , dând acestei lucrări calitatea de a fi prezentată în anul 2018.

CAPITOLUL 1

ANATOMIA ȘI FIZIOPATOLOGIA PLĂMÂNULUI

Pentru a dezbate pe larg tema propusă,trebuie efectuată o scurtă incursiune în anatomia și fiziopatologia plămânilor.

1.1.Plămânii

Plămânii sunt organele principale ale respirației.Sunt în număr de doi : unul drept , altul stâng.La nivelul plămânilor are loc schimbul alveolar de gaze .Plămânii sunt conținuți în cele două seroase pleurale , complet separate între ele.Seroasele pleurale , plămânii , separați prin mediastin , sunt situați în rândul lor , în cavitatea toracică . Între plămâni , pleurele pulmonare și pereții cavității toracelui se stabilesc relații reciproce, prin care se asigură mecanica respiratorie .

1.1.1.Ventilația pulmonară

Ventilația pulmonară este un proces dinamic ce asigură pătrunderea aerului în căile respiratorii. Inspirația (introducerea aerului) este un proces activ, consumator de energie, realizat prin contracția mușchilor inspiratori ce duce la creșterea volumului cutiei toracice. Viteza de deplasarea în căile aeriene este de 30 cm/sec și scade până la 0 în alveole. Din volumul de aer inspirat, doar 2/3 participă la schimburile gazoase, restul rămâne pe trahee sau în bronhii – spațiu mort din punct de vedere funcțional.

Sistemul respirator și diafragmul

1.1.2.Volumele respiratorii

Volumele respiratorii se pot măsura cu un aparat denumit spirograf. Acesta măsoară capacitatea vitală (CV) – formată din volum curent (VC), volum inspirator de rezervă (VIR) și volum expirator de rezervă (VER).

VC – este volumul de aer ce pătrunde în plămâni în timpul unei respirații obișnuite, de repaus. Acesta este de 500 de ml de aer, din care doar 350 de ml ajung în teritorii unde se realizează schimburi gazoase.

VIR – este volumul maxim de aer ce poate fi introdus în plămâni după un inspir normal. Valoarea acestuia este de 1200 – 1500 de ml de aer și împreună cu VC formează capacitatea inspiratorie a plămânului (CI).

VER – este volumul maxim de aer ce poate fi eliminat din plămân după un expir normal și are valoarea de 1200 de ml. Pe lângă aceste volume mai există și volumul rezidual (VR).

VR este volumul de aer ce se găsește mereu în pulmoni și nu poate fi eliminat, doar reînnoit. Valoarea VR este de 1200 de ml și împreună cu CV formează capacitatea pulmonară totală (CPT). Volumul rezidual are o mare importanță în medicina legală.

Fiziologia respirației

1.1.3.Mecanica ventilației pulmonare

Ventilația pulmonară împrospătează permanent aerul alveolar.Ea se realizează pe principiul unei pompe,reglate printr-un mechanism complex,nervos și chimic.Pompa este reprezentată de cușca toracică și diaphragm care împreună formează o cavitate ocupată de plămâni.

Între plămâni și peretele cutiei toracice se află un spațiu capilar:virtual cavitate pleurală.

Datorită forțelor de retracție elastic ale plămânilor,presiunea din cavitatea pleural și cea din țesutul pulmonar ( presiunea transpulmonară) se menține tot timpul,,negativă,, ( subatmosferică).Datorită diferenței dintre presiunea atmosferică din interiorul bronhiilor și presiunea subatmosferică din țesutul peribronhic,arboreal bronhic este menținut deschis.Mișcările respiratorii au scopul de a respire și evacua anumite volume de gaz pentru a asigura primenirea continuă a aerului pulmonar.Respirația normal se desfășoară în 2 timpi :inspirație și expirație.Raportul între durata celor 2 timpi nu este 1/1 ,expirația fiind de obicei mai lungă decât inspirația ;ea are în mod normal o valoare de 1/1,3 ,1/1,5 .În cursul anesteziei ,raportul ajunge la ½ când pacientul respiră spontan.( D.Pătrașcu-Anatomie Practică, 332,2009)

Inspirația este timpul activ al respirației în condiții normale.Nivelul volumului pulmonar de la care pleacă inspirația fiziologică este nivelul CRF .Acesta reprezintă poziția de echilibru a complexului toraco-pulmonar,între tendința ușoară de expandare pe care o are cutia toracică și tendința de colaps a pulmonilor .Mișcarea inspiratorie este produsă în mod fiziologic de contracția mușchilor intercostali externi ,care acționează asupra grilajului costal : operculul toracic se ridică ,seria coastelor superioare 2-7 se rotesc mărind diametrele sagital și transversal /frontal ale cutiei toracice.

Coastele inferioare prin ridicare măresc diametrul transversal/frontal al cutiei toracice ,dar totodată constituie o circumferință rigidă de inserție pentru diafragm.În inspirație ,,negativitatea,, presiunii intrapleurale și transpulmonare se accentuează și, în virtutea gradientului de presiune, față de presiunea atmosferică ,aerul pătrunde în alveolă.( D.Pătrașcu-Anatomie Practică, 332,2009)

Expirația este un act pasiv în respirația fiziologică .Ea se produce prin revenirea la poziția de echilibru (CRF) a complexului torace-pulmon datorită forței de acumulare în elementele elastic în timpul insipirației (recul elastic).Mai recent a început să se impună o supoziție mai veche în ceea ce privește forțele elastice ce produc revenirea pulmonilor la poziția de echilibru.Clasic ,elasticitatea pulmonară este atribuită fibrelor galbene prezente în structura parenchimului pulmonar. În cazul alveolei, condițiile pentru aceasta sunt create de existența comunicației cu atmosfera.Alveolele au deci spontan tendința de a-și micșora permanent diametrul ei ,în final ,de a colaba.

Această particularitate a lichidului alveolar este datorită prezenței surfactantului alveolar o moleculă lipoproteică produsă de epiteliul alveolar și care are calități tensioactive inverse apei , care este constituientul principal al lichidului alveolar.Prezența surfactantului care formează în interiorul alveolei un film de o grosime de 500.

A stabilizează astfel structura alveolei pentru o varietate mare de diametru.Numai când diametrul alveolar scade sub un anumit nivel ,forțele contractive sunt predominante și produc colapsul alveolar reducând volumul alveolar al sacilor și ducturilor alveolare,la volumul lichidului alveolar existent între ele.

Expirația de repaus ( neforțată) în cea mai mare parte este pasivă,prin acțiunea forțelor elastic accumulate în timpul inspirației.Expirația forțată se produce cu ajutorul musculaturii expiratorii .În expirație ,,negativitatea ,, presiunii intrapleurale și transpleurale se diminuează.( G.Litarczek-Terapia Intensivă a insuficienței pulmonare , pg.115,2006)

CAPITOLUL 2

PATOLOGIA BOLILOR CARE PROVOACĂ TUSEA CU EXPECTORAȚIE

2.1.Generalități

Fig.1.Tuse productivă cu expectorație

Tusea,simptomul cel mai frecvent întâlnit în bolile respiratorii este un gest de apărare împotriva corpurilor de orice natură .Este un act reflex determinat de stimularea terminațiilor nervoase din anumite zone sensibile ale mucoasei respiratorii sau ale pleurei ,membrană deosebit de bogată în nervi.

Expectorația este actul care elimină produsele de secreție anormală a mucoasei respiratorii, cu corpi străini de orice fel înglobați în această secreție. Tusea cu expectorație caracterizată prin inflamația acută sau cronică a plămânului și bronhiilor și manifestate prin eliminarea unor cantități mari de secreție bronșică purulentă (până la 1 litru și mai mult în 24 de ore),bronșitele purulente,bronșiectaziile suppurate,abcesele pulmonare ,pneumoniile abcedate,supurațiile pulmonare difuze sunt cele mai frecvent întâlnite forme de supurații.

Acestea pot fi primare (apărute într-un plămân normal) sau secundare,complicații ale pneumoniilor,bronhopneumoniilor,bronșitei cornice,dilatațiilor din bronhii,cancerului pulmonar,chisturilor sau afecțiunilor parazitare.Infectarea se face din focare septic existente în cavitatea bucală,în nas , etc.In practică mai frecvente sunt cazurile în care tusea nu este produsă de un singur episod de boală ,ci, mai degrabă, de infecții noi care se succed la intervale scurte .

Tusea cu expectorație definită ca tuse care durează de câteva săptămâni, fără o cauză evidentă, fi manifestarea unei boli grave.

Pentru diagnosticul etiologic este necesară în primul rând o analiză semiologică riguroasă prin anamneză și examen obiectiv, precum și urmărirea îndeaproape a pacientului , fără a se recurge imediat (cu unele excepții) la explorări paraclinice numeroase și costisitoare. „ In abordarea unui pacient cu tuse expectorantă trebuie subliniată importanța patologiei care a declanșat tusea.

Hipersecreția de mucus mărește stratul de lichid, care la grosimi de peste 300 (normal 5-7 ) determină creșteri ale rezistenței la flux.În aceste conducte cu secreții abundente se realizează fluxuri aeriene denumite:

•“flux inelar” (coloană centrală de aer înconjurată de peliculă groasă de lichid în continuă agitație) și/sau

•“flux nebulos” (coloană de aer care cuprinde picături de lichid dispersate în ea).

Cu cât fluxul de aer este mai rapid, cu atât interacțiunea aer – lichid este mai mare, crescând rezistența în căile aeriene. În prezența unei hipersecreții chiar importante dar la debite mici de aer, nu se înregistrează rezistență crescută la flux.

Explicația este dată de faptul că la un debit crescut frecarea aerului de masa lichidiană determină pierdere de presiune și, în același timp, apare turbulența fluxului.Pentru că secreția bronhică se acumulează în special în teritoriile declive, tot aici se vor înregistra și cele mai mari creșteri ale rezistenței la flux.

Creșterea vâscozității mucusului este o altă cauză care determină fenomen obstructiv. Chiar în lipsa hipercriniei, o secreție vâscoasă în căile mijlocii și mari determină o scădere a VEMS, iar în căile mici, formând adevărate dopuri, suprimă complet lumenul acestora.Hipercrinia și modificările de vâscozitate ale mucusului (discrinia) afectează mobilitatea cililor; transportul mucociliar este perturbat, favorizându-se astfel apariția altor mecanisme de obstrucție bronhică.

Anamneza va preciza:

a.Momentul apariției tusei și evoluția în timp, pentru a stabili caracterul permanent sau recurent (uneori aceste precizări necesită repetarea anamnezei); „

b.Circumstanțele de apariție a primelor accese de tuse sunt:

●Context infecțios sau alte boli care evoluează cu febră (ex. leucemia);

●Inhalare de gaze, hidrocarburi;

c.Existența factorilor declanșatori și care sunt aceștia:

●Prezența în mediu a unor substanțe (detergenți, parfumuri), a unui animal, a unor plante, a prafului (inclusiv expunerea la praful de cretă în pauze la școală) – în astmul bronșic;

●Schimbarea temperaturii mediului sau a presiunii atmosferice, aerul rece, exercițiul fizic;

Caracteristicile tusei cu expectorație :

●Tuse productivă – în bronșiectazie, mucoviscidoză;

●Tuse puternică, zgomotoasă, metalică expectorantă în afectarea traheală sau a bronșiilor mari.

Semnele asociate:

●Regurgitare, vărsătură, disfagie esofagiană, pirozis – în reflux gastro-esofagian;

●Febra – în tuberculoză, bronșiectazie, adenoidită, corpi străini cu suprainfecție;

●Tulburări de tranzit, modificări ale aspectului scaunului – în mucoviscidoză;

●Este foarte importantă analiza evoluției curbei ponderale, constatându-se stagnare sau scădere în greutate în boli mai severe; de menționat că în unele boli grave, cum ar fi mucoviscidoza, dezvoltarea ponderală se poate menține un timp corespunzătoare pritr-un aport crescut de alimente datorită voracității specifice bolii. „

Dintre antecedentele personale ale pacientului sunt importante pentru diagnosticul tusei cu expectorație următoarele: prematuritatea, ileusul meconial, o eventuală intubație (cu sechele care pot explica tusea), manifestările de atopie (eczema, rinita alergică, conjunctivita alergică), bronșiolita.

Este utilă și cunoașterea comportamentuluipacientului: dacă participă la efort, dacă vorbește mult și tare (important pentru un diagnostic de surmenaj vocal, în cazul prezenței disfoniei). Nu se omit vaccinările, precum și întrebări referitoare la fumat, aspirare de hidrocarburi.

2.2.Afecțiuni respiratorii care declanșează tusea cu expectorație

Bronșită acută -este inflamația mucoasei bronșice se manifestă prin simptome determinate de iritarea terminațiilor nervoase (tuse) și prin accentuarea secreției bronșice și tulburări motorii ale aparatului ciliar (expectorație).

Bronșita cronică simplă: care se manifestă clinic prin producerea unei spute mucoase.

Bronșita cronica mucopurulentă: este caracterizată printr-o sputa purulentă persistentă în absenta unui proces supurativ localizat.

Fig.2.Bronșita cronica mucopurulentă

Bronșita cronică.Infecția acută a căilor respiratorii inferioare este numele sub care se desemnează bronșiolita. Aceasta a fost și este în atenția multor specialiști care au realizat studii, cercetări cu privire la implicațiile bolii de față, au emis idei, au formulat definiții care să contureze cât mai fidel specificul bronșiolitei.

Fig.3.Bronșita cronică

Prin urmare ,bronșita cronică reprezintă entitatea nosologică delimitată pe baza criteriilor clinice ,funcționale ,morfologice. Clinic se caracterizează prin prezența tusei cu sau fără expectorație,iar anatomopatologic prin edem ,congestie ,exudație ,tulburări anatomice fibroscleroase la nivelul peretelui bronșic sau interstițial ,iar funcțional prin tulburări ale ventilației cu sau fără obstrucție survenin în mod acut ,intermitent sau cronic.

Când există agresiunea virală, apare la nivelul bronșiolelor (bronhii de calibru mai mic, situate mai profund în plămân) un edem (umflătură) al mucoasei acestora, se acumulează mucus și resturi de celule distruse ceea ce duce imediat la micșorarea calibrului/diametrului acestora.

Întotdeauna  rezistența întâmpinată de fluxul de aer pentru a pătrunde în bronșiolele micșorate ale unui sugar va fi mai mare decât la un adult, dat fiind și calibrul mic datorat vârstei. Rezistența este mare (deci aerul înaintează cu greu) și în inspirație dar și în expirație, dar pentru că lumenul broșiolei este mai mic în expirație aerul rămâne cumva în interiorul bronșiolelor, capturat, sechestrat.

Bronșita cronică obstructivă: prezintă tuse seacă și expectorații mucoase, sindrom obstructiv. Din punct de vedere obiectiv pacienții sunt supraponderali, cianotici, prezintă mai mult sau mai puțin semne de cord pulmonar cronic (edeme, hepatomegalie, jugulare turgescente), raluri ronflante, sibilante. VEMS-ul fiind puțin influențat de bronhodilatatoare.

La pacienții cu bronșita cronică, precum si bronsiectazii, tuse cronică și producția de spută sunt simptomele majore. Sputa este, de obicei, clară și groasă. Infecțiile respiratorii pot cauza periodic febră, dispnee, tuse, spută și respirație șuierătoare.

Cordul pulmonar cronic: reprezintă hipertrofia și/sau dilatația ventriculului drept cauzată de hipertensiunea arterială pulmonară secundară unei afecțiuni bronho-pulmonare sau vasculare.Tusea cronică: unul din cel mai frecvent simptom din morbiditatea generală, care persistă mai mult de 4-8 săptămîni. Tusa cronică fără semne clinice de obstrucție bronșică și fără schimbări infiltrative pulmonare după examenul radiologic, poate fi apreciată identic bronșitei cornice.

Bronșiectazia caracterizată prin dilatații permanente, regulate și neregulate a arborelui bronșic și o evoluție clinică dominată de tuse cu expectorații muco-purulente abundente și episoade infecțioase repetate de tip pneumonic sau bronhopneumonic. Leziunile bronsice se realizează prin dilatări ireversibile ale calibrului bronhiilor medii (subsegmentare), alterări structurale ale structurilor elastice și musculare ale peretelui și obstrucțiea ramificațiilor distale Distrugerea pereților bronhiilor,sclerozele întinse și procesele de atrofie pot să ducă la dilatarea calibrului bronhiilor ( sub formă de tuburi,saci ,chisturi).

Fig.4. Bronșiectazia

Uneori congenital,de cele mai multe ori sunt dobândite,în urma unor infecții sau stenoze.Simptomele se aseamănă cu cele din bronșita cronică. Secrețiile bronșice se elimină greu din aceste dilatații,stagnează în ele și favorizează multiplicarea germenilor existenți în arboreal respirator,ceea ce are drept urmare complicarea bronșiectaziilor cu supurația bronșică.Adesea,fenomenele clinice ale supurației sunt simptomele care duc la descoperirea bronșiectaziei,modificare necunoscută până la primul puseu infecțios supurativ.

Bronșiolitele sunt un sindrom respirator bronșiolar acut de tip obstructiv („bronhopneumopatie obstructivă acută”), semnalat în primii 2 ani de viață, cu un vârf de incidență la 6 luni. Prezintă o mare gravitate în primele luni de viață, reprezentând la sugar, una dintre cele mai frecvente cauze de spitalizare pentru boli severe

Fig.5.Bronșiolitele

În opinia lui Florin Iordăchescu, bronșiolita acută este „o altă infecție frecventă a căilor respiratorii inferioare (CRI) de etiologie virală, caracteristică pentru copilul sub 2 ani. Modul particular de manifestare a acestei infecții este legat și de calibrul mai mic al CRI la această vârstă, suprafața totală de secțiune a bronhiolelor reprezentând numai 10% din cea a adultului. Atinge un vârf de frecvență în jurul vârstei de 6 luni, aproximativ 70-80% din totalul cazurilor apărând până la această vârstă”.

Bronsiolita, care survine adesea după o rinofaringită, se traduce printr-o dificultate respiratorie: creșterea frecvenței respiratorii (polipnee), scobirea toracelui la inspirație, expirație prelungită și șuierătoare. Hipersecreția mucusului bronșic favorizează stânjenirea căilor respiratorii. În general, febra este moderată.

Bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC) reprezintă un grup de boli cornice ireversibile care determină dispnee (dificultatea respirației, gâfâiala) datorită faptului că aerul nu este expirat corespunzător din plămâni. In timp, bronhopneumopatia obstructivă cronică se agravează și poate duce la respirație superficială, afectare cardiacă și moarte.

Fig.6. Bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC)

Etiologie – factori iritanți traheobronșici, factori infecțioși, factori genetici.
Factorii iritanți cuprind noxele din atmosferă casnică, industrială, agricultura care au acțiune pe mucoasă, submucoasă.

Factorii de risc .Exogeni: fumatul (cauza primordială), locul de muncă (noxele profesionale),poluarea atmosferică (pulberi, gaze, fum), condiții de micro și macroclimat (frig, umezeală, ceață),infecții virale, bacteriene, micotice.

Endogeni: particularități constituționale (anomalii anatomice rinofaringiene, leziuni bronhopulmonare, cifoscolioza, etc.), susceptibilitatea și hipersensibilitatea constituțională de tip alergic, caracterul ereditar al fragilității țesutului conjunctiv elastic, deficitul congenital de α1-antitripsină), lipsa de gamma-globuline și scăderea IgA în spută și ser.

Pneumonia este inflamația țesutului pulmonar (alveoli sau interstițiu sau ambele) provocată de bacteria sau virusuri.

Fig.7.Localizare pneumonie

●Pneumoniile determinate de bacterii (pneumococi,stafilococi,streptococi) se manifestă în general acut, cu expectorație la început ruginie,apoi purulentă (galben-verzuie),dispnee,moleșeală,stare general alterată.Copiii și bătrânii fac forme mai grave,deoarece au rezistență mai scăzută la boală.De asemenea și persoanele expuse la frig,oboseală,bolnavii de inimă,alcoolicii,bronșiticii cronici,cei cu bronșiectazii,scleroză pulmonară,ciroză.

● Pneumoniile determinate de viruși sunt mai benign și au o simptomatologie mai puțin zgomotoasă.

Prin urmare pneumoniile sunt procese inflamatorii ale parenchimului pulmonar (spații alveolare și/sau interstițiu) produse cel mai frecvent de agenți infecțioși ca virusurile urmate de bacterii și reprezintă cea mai mare cauză de morbiditate la copii în toată lumea .

Incidența pneumoniei, riscul de pneumonie severă și de a prezenta insuficiență respiratorie în grade diferite de severitate sunt mai mari la sugar și copilul mic.

Deși diagnosticul etiologic rămâne în continuare dificil de stabilit, în ultimul deceniu se constată o creștere a cazurilor de pneumonii comunitare de etiologie atipică (Mycoplasma pneumoniae și Chlamydia pneumoniae), care constituie 7-20% din numărul total de pneumonii cu factorul etiologic determinat, iar în rândurile copiilor din instituțiile preșcolare și preuniversitare – până la 50% .

Este stabilit impactul infecției cu Mycoplasma pneumoniae, considerați ca agenți patogeni importanți (33,8%) în realizarea infecțiilor de tract respirator inferior .

Infecția produsă de aceste bacterii se numește pneumonie atipică datorită evoluției discrete cu debut gradat, tuse seacă și absența sputei, examen fizic sărac, simptome extrapulmonare frecvente, ce fac deseori dificil diagnosticul clinic.

Diagnosticul etiologic se confirmă prin serologia specifică și includ detectarea IgM sau IgG pentru M. Pneumoniae și Ch. Pneumoniae.

Identificarea agentului patogen este foarte utilă pentru a înțelege epidemiologia și impactul agenților atipici asupra populației, argumentează administrarea tratamentului antibacterian rațional și prevenirea dezvoltării complicațiilor pulmonare și extrapulmonare

Hemoptizia este o hemoragie survenită în căile respiratorii,care se manifestă prin eliminarea pe gură a sângelui (amestec cu aer,deci ,,spumos și cu mucus ,,) provenit din căile respiratorii în cantitățile variabile,de la simpla spută colorată în roșu,la sputa striată cu firișoare de sânge,la una sau mai multe guri de sânge,până la o ,, vărsătură de sânge în cantități mari,care pot să pună în primejdie viața bolnavului.

Fig.8.Hemoptizia

Cancerul pulmonar. Cancerul pulmonar este o neoplazie frecventă în lume,incidența maximă fiind în rândul bărbaților. Cancerul pulmonar,ca orice tumoră malignă se caracterizează printr-o creștere progresivă și anarhică a țesutului cu compresiunea și infiltrarea invazivă destructivă a organelor din jur,cu metastaze la distanță,cu intoxicația întregului organism.

Fig.9.Cancerul pulmonary

Prin urmare cancerul pulmonar este o reproducere ce nu poate fi controlată de cellule anormale în interiorul plămânului.Celulele canceroase se grupează formând tumora pulmonară.Atunci când celulele canceroase se separă și ajung în circulația limfatică și sanguină,pot ajunge și în alte zone din organism formând metastaze.

Simptomatologie:

Tusea prezentă la 75% din pacienți este frecventă fiind de fapt principala manifestare clinică inițială.

●Hemoptizia (apare la 57% din pacienți, ca prim simptom la 4% din pacienți) în cantitate mică, repetată, este foarte sugestivă de neoplasm pulmonar, la un bolnav cu tuse persistentă, nejustificată.

●Expectorația muco-purulentă sau purulentă apare în 75-85 % în cazurile în care coexistă o bronșită cronică sau survin procese supurative secundare, eventual necroza supurativă a însăși masei tumorale.

Tuse convulsivă .Boală infecțioasă epidemică ,produsă de un microb Hemophilis pertusis ,infectând copii preșcolari și școlari.După o incubație de 7-14 zile,apare o inflamație acută a căilor respiratorii,care produce accese de tuse convulsivă spasmodică,ducând de multe ori la vărsături.

Traheita este inflamația mucoasei traheei care se caracterizează prin creșterea temperaturii, tuse la început uscată,însoțită de expectorație,dureri și arsuri la nivelul sternului.

Traheobronhomalacia.Este o condiție patologică particulară în care traheea se colabează cu ușurință, din cauza scăderii rezistenței mecanice a structurii anatomice (prin diminuarea sau chiar atrofierea fibrelor elastice longitudinale din porțiunea membranoasă sau prin alterarea structurii cartilaginoase).

Defectul structural se poate regăsi și la nivelul bronșiilor primare (traheobronhomalacie), iar rarisim poate fi localizat strict la nivel bronșic, atât unilateral, cât și bilateral (bronhomalacie).

Cazurile diangnosticate la adult fac parte din formele dobândite; cele mai multe forme congenitale (cu excepția unor forme mai puțin severe de policondrită sau de condromalacie) nu supraviețuiesc până la vârsta adultă.

Manifestările clinice sunt nespecifice, în principal stridor și tuse expectorantă, cauzate de colapsul căilor respiratorii în timpul creșterii fluxului de aer- la copil în situații precum tusea, plânsul, hrănirea, iar la adult în timpul efortului.

„Standardul de aur” în diagnosticul traheomalaciei este bronhoscopia. Se consideră că o diminuare în expir cu 50-70% a lumenului căilor aeriene constituie un criteriu obiectiv de diagnostic.

a b

Fig.10.Traheobronhomalacia

Mucoviscidoza este cea mai frecventă afecțiune monogenică autosomală recesivă, din punct de vedere fiziopatologic traducându-se prin alterarea transportului clorurilor la nivelul celulelor epiteliale cu producerea unor secreții vâscoase de către glandele exocrine și clinic caracterizată prin afectare poliorganică cu evoluție cronică progresivă.

Fig.11.Mucoviscidoza

Debutul simptomelor de afectare bronhopulmonară în mucoviscidoză sunt precoce, în 80% cazuri fiind raportate din perioada sugarului.

Copiii cu mucoviscidoză prezintă episoade repetate de bronșite cu component obstructiv sever, pneumonii cu evoluție îndelungată, infecții cu germeni agresivi (S.aureus, Ps.aeruginosa, H.influenzae). Manifestările clinice suspecte care necesită un diagnostic diferențial pentru excluderea mucoviscidozei.

Fig.12. (S.aureus, Ps.aeruginosa, H.influenzae).

Bronhoscopic se evidențiază congestie, edem, membrane mucoase și sângerânde, stenoze, retracții ale bronhiilor lobare și segmentare, secreții vâscoase, filamente de mucus intrabronșic, supurație

TraheomegaliaO formă aparte de traheomalacie o constituie sindromul Mounier-Kuhn (traheea gigantă idiopatică sau traheomegalia), diagnosticată în mai mult de ¾ din cazuri la vârsta adultă.Afecțiunea se caracterizează printr-un calibru traheal mărit, mai ales pe seama diametrului transversal, având la bază atrofia primară a țesutului musculo-elastic, fapt care duce la apariția unor unghiuri ascuțite, pliuri transversale și diverticuli între pereții laterali ai traheei și cel posterior, acesta din urmă deseori prezentând dischinezie hipotonă.

a b

Fig.13.Traheobronhomegalie

a. trahee;

b. bronșie primitivă (arhiva ersonal Ruxandra Ulmeanu).

Pacienții pot fi asimptomatici sau pot prezenta hemoptizii mici repetate și tuse cronică. Infecțiile respiratorii recurente pot apărea datorită asocierii bronșiectaziilor, în majoritatea cazurilor afecțiunea fiind diagnosticată accidental.

De obicei, nu este necesară nici o măsură terapeutică. În unele cazuri, se impune consolidarea peretelui prin mijloace chirurgicale sau prin stentare (grevată de complicații care deseori depășesc beneficiile).

Virusul paragripal se răspândesc prin secreții respiratorii, mai ales prin contactul direct dintre două persoane sau prin intermediul unor picături mari. Perioada de incubație variază între 3 și 6 zile, iar în unele cazuri poate fi mai redusă.

Serotipul 4 de virus paragripal este întâlnit mai rar și se cultivă mai greu pe culturi celulare.Infecția cu tipurile 1, 2 sau 3 apare la majoritatea copiilor, astfel că până la vârsta de 8 ani cei mai mulți prezintă anticorpi împotriva acestor virusuri.Virusurile 1 și 2 pot produce epidemii, mai ales toamna.

Tipul 3 produce epidemii mai ales primăvara.Infecțiile respiratorii determinate de virusurile paragripale au o prevalență variabilă. Unele studii au arătat că până la o cincime din infecțiile aparatului respirator la copii sunt determinate de virus paragripal.Virusurile paragripale pot produce afecțiuni importante la copiii mici, unde se situează pe locul 2, dupa virusul sincițial respirator, în ierarhia agenților cauzali ai afecțiunilor căilor respiratorii inferioare.

Virusul paragripal de tip 1 reprezintă cea mai frecventă cauză de crup (laringo traheobronșită) la copil. Tipul 2 produce o afecțiune asemănătoare, dar mai puțin severă.La sugari, tipul 3 este o cauză importantă de bronșiolită și pneumonie iar tipul 4 determină forme mai ușoare. Tipul 3 poate produce îmbolnavire încă din prima lună de viață.
Imunitatea față de virusurile paragripale se datorează în special apariției de imunoglobuline de tip A specifice virusurilor, la nivelul tractului respirator.

Simptome și semne.Infecțiile cu virus paragripal apar cel mai frecvent la copii. Infecția inițială cu tipurile 1, 2 și 3 se manifestă prin febră. Pot fi prezente de asemenea: durere în gât, tuse, răgușeală. În formele severe de crup, febra este persistentă, cu durere faringiană agravată.Remisiunea se instalează de obicei în 1 – 2 zile, dar poate de asemenea să apară obstrucția progresivă a căilor aeriene. Daca infecția coboară către plămâni, cu apariția bronșiolitei sau pneumoniei, tusea asociaza wheezing, tahipnee și o creștere moderată a secreției de spută. Examenul radiologic arată uneori un infiltrat interstițial. Formele severe și prelungite de infecție cu virus paragripal au fost observate la persoanele cu imunosupresie severă. Alte patologii ։abcesele pulmonare ,dilatații ale bronhiilor, bronhopneumoniile

CAPITOLUL 3.

MEDICAȚIA TUSEI EXPECTORANTE

3.1.Baze fiziopatologice și farmacologie

3.1.1.Baze fiziopatologice

Secreția bronșică este rezultatul activității celulelor mucoase și seroase ale glandelor bronșice.Conținut:apă 95 %,electroliți ,mucus transudat

Mucusul conține:

•glicoproteine acide 40 % ( acid sialic ,sulfamucină);

•glicoproteine neuter 60 % (fucomucină)

Transudatul conține:

IgG și IgA

Glicoproteinele:

•sunt legate între ele prin punți electrofizice și chimice (van der Waals,hydrogen,ionice,disulfidice,calciu);

• cu apa formează gel vâscos ,cu rol de menținere a umidității mucoasei și de apărare contra agenților mecanici,chimici,bacterieni;

•sunt solubile și vâscozitatea lor scade în mediu slab alcalin.

Reglarea activității secretorii a aparatului respirator este controlată de un centru mucokinetic aflat în bulb.

Medicamentele expectorante se absoarb repede când sunt administrate oral, realizând concentrația plasmatică maximă în mai puțin de o oră;disponibilitatea sistematică nu este cunoscută.

Se leagă de proteinele plasmatice în proporție de 99 %,dar ocupă numai o parte din sediile disponibile de pe suprafața macromoleculelor,ceea ce explică de ce nu deplasează de pe acestea anticoagulantele cumarinice .

Se absorb bine din tubul digestiv realizând concentrația sanguină la circa 45 minute (pe stomacul gol) sau 1 ½-3 ore/ (după masă) .Sunt complet metabolizate prin hidroxilare și carboxilare.Metaboliții se elimină urinar,în parte sub formă conjugată.Timpul de înjumătățire este de 2 ore.

În general,există o relație directă între intensitatea efectelor farmacodinamice ale medicamentelor expectorante și riscul de a apare efecte nefavorabile.

Necunoașterea atitudinii necesare prevenirii și tratării unor boli duce la tulburări multiple,cu incidență și gravitate variabilă deoarece efectul advers al medicamentelor expectorante se consideră că este dependent de compoziția fizico-chimică ( gradul molecular,mecanismul de acțiune) .

Cleareance-ul traheobronșic este asigurat de mișcarea pendulară a cililor mucoasei respiratorii.Mucoasa respirator traheobronșică are un epiteliu pseudostratificat ,columnar ,ciliat.

Cili asigură printr-o mișcare pendulară,transportul continuu al filmului de secreție mucoasă bronșică,spre faringe,de unde este înghițită inconștient.

Acetilcolina stimulează producerea de mucus.

Influențarea activității cililor:

-stimulează cilii (teofilina,beta-adrenomimeticele)

-inhibă cili (anticolinergicele)

Ciliotoxice sunt:fumul de țigară și alcoolul.

Patologie..În stări patologice,vâscozitatea mucusului crește,mucusul devine adherent și îngreunează crearence-ul traheobronșic asigurat de mișcarea pendulară a cililor mucoasei respiratorii,transformându-se în factor iritativ,declanșator al tusei.

Sputa este produsul evacuate de căile respiratorii print tuse.

Expectorația este acțiunea de eliminare voită a sputei.

Sputa conține:secreție mucoasă bronșică ,exsudat pathologic ,celule (microorganism,leucocite),salivă,secreție nazală.

Infecțiile respiratorii mai ales cele virale provoacă scăderea de mucus,urmată la 24 ore de necroză,cu descuamarea celulelor ciliate.

3.1.2.Definiție

Expectorantele produc fluidificarea sputei,prin:

-mărirea secreției glandelor bronșice

-modificarea propietăților fizico-chimice ale secreției vâscoase

-stimularea mecanismelor de elimnare a sputei (mișcările cililor,peristaltismul bronhiilor).

Fluidificarea sputei are consecințe:

-ușurarea eliminării sputei

-deblocarea cililor,cu favorizarea activității lor pendulare

-eliberarea celulelor glandular ,cu îmbunătățirea activității lor

3.1.3.Clasificare

Funcție de mecanismele de acțiune:

-secretostimulante

-bronhosecretolitice

I.SECRETOSTIMULANTE (acțiune stimulant asupra glandelor bronșice):

-mecanism mixt (direct și reflex)

-mechanism reflex

1.Secretostimulante prin mecanism mixt:

-sunt substanțe volatile (săruri de amoniu) și sublimale (benzoate de sodium,derivați de gaiacol ca guaifenesina și gaiacolsulfonat de potasiu),produse vegetale expectorante (species pectorals ,ceai pectoral ,ceai antibronșitic)

-sunt administrate per os și se elimă la nivelul glandelor bronșice ,stimulând secreția și fluidificând-o (mechanism direct)

-produc iritația nespecifică a receptorilor din mucoasa gastric ,declanșând un reflex vago-vagal,cu stimularea vagală a secreției glandelor bronșice (mechanism reflex)

-iritația gastrică însoțită de hipergastralgii,le CI îb ulcer gastroduodenal.

2.Secretostimulante ,prin mechanism reflex:

-sunt substanțe iritante pentru receptorii de mucoase (ipeca și saponine din specii de Primula ,Saponaria ,Senega)

-Sunt administrate per os și acționează irritant nespecific pe receptorii mucoasei gastrice,declanșând prin reflex vago-vagal,stimularea secreției bronșice.

II.BRONHOSECRETOLITICE (acțiune de fluidificare direct asupra secreției bronșice).Sunt administrate fie local în aerosoli ,fie per os.Mecanismele de acțiune bronhosecretolitică posibile:

-mecanism biochimic

-mecanism chanic

-mecanism fizico-chimic

1.Bronhosecretolitice ,prin mechanism biochimic:enzime proteolitice (tripsina,afachimotripsina ,streptokinazina ,dornaza alfa =dezoxiribonucleaza).

2.Bronhosecretolitice ,prin mecanism chimic: mucolitice (modificare a structurii glicoproteinelor din mucină)

:acetilcisteina ,carbocisteina ,mensum,erdostein și mechanism mucoregulator (modificare a compoziției mucinei):bromhexima ,ambroxol;

3. Bronhosecretolitice ,prin mechanism fizico-chimic de reducere a tensiunii superficial (desfac legăturile electrofizice ale mucoproteinelor):agenți tensioactivi (tiloxapol).

OH

׀

O-CH2-CH-CH2 -OH

/

\

\ OCH3

Guianfenesina

Br

\ / CH2 – N-

R2

\

NH2

׀

Br

Bromhexina [R1 = -CH3; R2= – H]

Ambroxol [R1 = H3; R2= – oH]

HS-CH2-CH-COOH H3C-COC-S-CH2-CH-COOH

׀ ׀

NH-COH3 NH2

Acetilcisteina Carbocisteina

O NH-C-CH2 –S-CH2-COOH

‖ / ‖

S O

Erdestoina

3.1.4.Farmacocinetica

Medicamentele expectorante realizează stimularea sistemului de autoapărare a organismului prin mobilizarea leucocitelor și mărirea activității fagocitozei prin inhibiția multiplicării virușilor și diminuarea expectorației.

Eficacitatea preparatelor. Medicamentele expectorante au efecte imunostimulatoare semnificative .

Rezultatele studiilor sunt greu de comparat întrucât se folosesc o gamă largă de produse standardizate sau nestandardizate , doze diferite și metode de tratament diferite .

Administrarea pe cale orală acționează mai lent decât cea pe cale parentală .Acțiunea sinergică a multiplelor substanțe active pe care le conțin , aceste medicamente este axată pe efectele diminuante ale expectorației.

Studiile asupra mecanismului de acțiune al medicamentelor expectorante continuă, însă este demonstrat faptul ca ele stimulează organismul să producă mai multe globule albe, în special limfocite și de asemenea o cantitate mare de interferoni (una dintre cele mai puternice substanțe anti-infecțioase).

3.1.5.Farmacoterapie

Indicația expectorantelor:în afecțiuni pulmonare (bronșite cornice,mucoviscidoză),cu secreție bronșică scăzută,vâscoasă și aderentă,care nu poate fi eliminată și reprezintă atât un factor iritativ declanșator al tusei,cât și un factor favorizant al proceselor infecțioase și inflamatorii.

Asocieri,preferabil nu fixe (într-un produs tipizat):

-cu antibiotic sau chimioterapice ,în infecții medii sau grave

-cu antitusive,în tuse intensă,chinuitoare;dozele de antitusive alese trebuie să diminue tusea,dar să nu inhibe total refluxul tusei ,caz în care este împiedicată expulzarea sputei infectate;aceste doze variază de la caz la caz și de aceea produsele cu asocieri fixe nu sunt larg utilizabile.

Metodă terapeutică nemedicamentoasă,cu valoare expectorantă este hidratarea secrețiilor bronșice prin:

-inhalare de vapori de apă calzi sau aerosoli dintr-o soluție de NaCl izotonă sau hipertonă

-ingestie de apă ,3l/24 ore

3.1.6.Proprietăți farmacotoxicologice

În literatura de specialitate ,posologia , medicamentelor expectorante , este prezentată în funcție de vârstă, boală,particularități funcționale hepatice , renale ,de greutate și suprafața corporală.

Problema contraindicațiilor în ceea ce privește administrarea medicamentelor expectorante, nu este nouă, însă în ultimii ani a căpătat o nouă dimensiune prin creșterea imensă a numărului și tipurilor de medicamente introduse în practica medicală, prin tendința tot mai marcată, dar îndeosebi prin rezultatele clinice care au adus numeroase precizări privind nivelele și mecanismele interacțiunii medicamentelor, atrăgând atenția asupra unor consecințe pe care le pot avea asupra bolnavilor.

La aceste interacțiuni farmacotoxicologice trebuie să ținem cont de anumite aspecte:

●Bolnavii în vârstă sunt mai succeptibili la aceste efecte adverse;

●Asmaticii sunt sensibili la unele medicamente expectorante datorită sintezei leucotrinelor bronhoconstrictoare.Între 0,2-20 % din asmatici sunt sensibili la medicamente expectorante;

●La bolnavii cu concentrații serice crescute de angiotensină II,noradrenalină,ADH ,prin inhibiția sintezei PG vasodilatatoare (PGE2,PGD2,PGI2);

Astfel de situații se întâlnesc și la bolnavii cu insuficiență cardiacă congestivă, ciroză hepatică cu ascită, depleția volemică prin diuretice, restricția sodică,sindrom nefrotic.

3.1.7.Optimizarea biodisponibilității sistematice

Este bine cunoscut faptul că ,multe medicamente administrate pe cale orală sau pe altă cale ,printre care se numără și medicamentele expectorante și care necesită un proces absorbativ sunt mai puțin active și deseori activitatea lor se instalează după un timp oarecare,spre deosebire de medicamentele administrate intravenos.

În cele mai multe ori , activitatea scăzută rezultă din incapacitatea substanței medicamentoase de a ajunge în compartimentul central în cantitate insuficientă.

Limitarea biodisponibilității este scăzută de eliberarea ineficientă a substanței medicamentoase din forma administrativă,instabilitatea sa în mediul gastric ,sensibilitatea mărită față de efectele primului pasaj și absorbția redusă prin bariera gastrointestinală.

Aceste limitări pot fi evitate pe mai multe căi:

-Farmacotehnic și chimic

-Prin modularea structurii molecular a substanței bioactive sau a compartimentelor (pH-ului)

Absorbția substanțelor medicamentoase care intră în compoziția medicamentelor expectorante,cedate la locul administrării din forma farmaceutică se conformează legilor generale privind traversarea prin membrane.

Substanța medicamentoasă din medicamentele expectorante este supusă principiilor de transport dintr-un compartiment apos,de-a curmezișul unei bariere lipoidice.

Viteza și gradul de absorbție depind de două procese diferite:

-Dizolvarea în apă ( lichidele organismului)

-Permeabilitatea prin membrană,care sunt în relație invers proporțională.

Primul proces este dictat de solubilitatea substanței mediucamentoase aflate în conținutul ibuboprofenului,al doilea de coeficientul de partiție lipide /apă.

În funcție de natura substanței medicamentoase și de pH-ul mediului ,unul din cei factori poate avea un caracter limitant pentru viteza de absorbție.Substanțele foarte solubile în apă penetrează greu bariera lipidică biologică.În cazul acestor substanțe ,faza limitantă a vitezei de absorbție este viteza de permeabilitate ,de traversare a membrane.

În cazul substanțelor greu solubile în apă ,faza limitantă a vitezei de absorbție este viteza de dizolvare.Evaluarea celor doi parametrii fizico-chimici și stabilirea fazei limitante de viteză este deosebit de important pentru luarea deciziei de modulare a structurii ,pentru optimizarea absorbției.

În acest scop ,se cunosc o serie de metode de determinare a dizolvării și a permeabilității.În cazul în care faza limitantă a vitezei de absorbție este dizolvarea ,aceasta se poate optimiza prin formulare ,respective farmacotehnic,sau prin alegerea unui derivate solubil al principiului activ,prin optimizarea solubilității sale în apă.

Prelungirea duratei de acțiune a substanțelor medicamentoase din medicamentele expectorante.Modularea structurii moleculare a substanțelor medicamentoase care se găsesc în medicamentele expectorante,privind optimizarea relației concentrație-timp ,s-a abordat în majoritatea cazurilor pentru prelungirea timpului de acțiune,care implică o serie de avantaje cum ar fi:

-reducerea dozei totale de medicament pentru un tratament

-minimalizarea reacțiilor secundare adverse

-creșterea intervalului între două administrări

-eliminarea efectelor de vârf și de scădere,comune substanțelor cu activitate scurtă

-depășirea barierelor psihologice de necooperare a bolnavului datorită numărului de administrări ,mai ales în timpul nopții.

Modalitățile de rezolvare a acestui obiectiv sunt atât de ordin farmaceutic,cât și de ordin molecular.Modularea propietăților biofarmaceutice ale principiului activ,în acest scop ,s-a realizat prin sinteza analogilor,prodrug-urilor și sărurilor greu solubile .Principala, optimizarea duratei de acțiune se axează pe creșterea caracterului lipofile sau a stabilității față de procesele de bioinactivare în cazul analogilor,pe retardarea bioreversibilității prodrug-urilor și pe reducerea solubilității în apă a sărurilor aplicate,având în vedere că relația concentrație timp depinde în mare măsură de Kα,Vd .

3.2.Secretostimulente

Farmacodinamie:

-cresc și fluidifică secreția glandelor traheobronșice

-stimulează motilitatea cililor mucoasei și peristaltismul bronșic ,favorizând clearance-ul bronșic.

Farmacoterapie și farmacografie :

Eficacitatea este modestă.Se utilizează associate în preparate tipizate.

3.3.Bronhosecretolitice

Bronhosecretoliticile acționează asupra secreșiei traheobronșice,fluidificând-o și ameliorându-I propietățile rheologice ,cu favorizarea transportului (clearance-ului) mucociliar.

-mucoliticele reprezintă grupa de bronhosecretolitice utilizată în mod obișnuit

-enzimele proteolitice (administrate inhalator) au eficacitate mare în fluidificarea secrețiilor bronșice vâscoase și purulente ,din infecțiile bronhopulmonare ,dar au acțiune iritantă pronunțată (provocând faringită,laringită,eritem cutanat) și sunt indicate limitat .Dornaza alfa (dezoxiribonucleaza) este indicată în mucoviscidoză ( disfuncție genetic a glandelor exocrine,cu creșterea vâscozității secrețiilor mucoase bronșice și digestive și evoluție spre fibroză chistică a plămânilor și pancreasului) și fibroză chistică pulmonară.

-agenții tensioactivi (tip tiloxapol) administrați inhalator,au eficacitate redusă.

CAPITOLUL 4

PREPARATE EXISTENTE PE PIAȚĂ

Sărurile de amoniu

(Clorură acetat;licoare amoniacală anisată)

Farmacocinetică.

-biotransformare:armoniul în uree;acetatul intră în circuitul metabolic.

Farmacodinamie

-efect stimulator SNC

-NH4Cl este diuretic și acidifiant

Farmacotoxicologie și Farmacoepidemiologie:

La doze mari

-iritație gastric până la vomă și epigastralgii

-stimulare SNC până la convulsii.

Ci: ulcer gastroduodenal;epilepsie;intoxicație amoniacală,uremie.

Fter și Fgraf.:bronșite acute și subacute; 300 mg de 4 -5 ori/zi

Benzoat de sodiu

Farmacotoxicologie și Farmacoepidemiologie Irritant gastric,prin acidul benzoic rezultat în mediu acid ; epigastralgii ,colici abdominal.

Ci: gastrită

Farmacoterapie .traheo-bronșită acută

Ioduri

Farmacocinetică.

-distribuție selectivă în tiroidă

-eliminare pe mai multe căi:renal,salivă,suc gastric,bilă,secreție sudorală

Farmacodinamie

-efecte de hipertiroidie (activează procesele catabolice proteice)

Farmacotoxicologie și Farmacoepidemiologie

-potențial alergizant

-tiretoxicoză

Fenomene de iodism (congestia mucoasei nazale ,laringită,conjuctivită,erupții acnel- forme)

-soluțiile concentrate sunt iritante gastrice.

Contraindicații

-sensibilizare la iod

-hipertiroidie

-stări congestive pulmonare acute

-ulcer gastroduodenal

Prudență în sezonul rece și la copii sub 5 ani

GUAIFENSINA

Str.chim.glicerilgaiacol

Farmacodinamie

-expectorant

-sedativ –miorelaxant

Farmacotoxicologie și Farmacoepidemiologie

-iritație gastric

-la doze mari: paralizia mușchilor striați începând cu membrele posterioare și sfârșind cu oprirea respirației;somnolență.

Contraindicații.

-ulcer gastro-duodenal

-miastenie

-conducători auto-copii sub 5 ani.

ACETILCISTEINA

Str.chim:acid acetilamino-2 mercapto-3 propionic;soluția este ușor oxidabilă,prin oxidare devenind roz,,fără pierderea efectului mucolitic.

Mecanismul acțiunii mucolitice:prin gruparea reducătoare sulfhidrică (tiol),reduce legăturile disfluidice din mucoproteine;efect mucolitic intens la Ph slab alcalin (pH> 7,5)

Farmacotoxicologie și Farmacoepidemiologie

-bronhospasm

-asfixie prin umplerea bronhiilor cu secreția fluidificată,la pacienții cu expectorație redusă.

Prudență la astmatici (asociere cu bronhodilatatoare)

Contraindicații .criza de astm bronșic

Asocieri interzise .Eritromicină,tetraciclină

Aparatele utilizate pentru administrare :din sticlă ,plastic ,oțel ( interacționează cu fier , cupru,)

Farmacoterapie

-afecțiuni bronnhopulmonare acute și cornice cu hipersecreție obstructivă ,BPOC ,mucoviscidoză

-în laborator,pentru fluidificarea sputei în scopul examenului microbiologic

-antidot:intoxicație cu paracetamol;uropatie indusă de tratamentul cu ciclofosfamidă

Farmacografie

Posologie

-per os ,adult ,200 mg de 2-3 ori/zi (max.600 mg/zi în tratamentul scurt de max.7 zile și max.400 mg/zip e durată lungă de maxim 6 luni);copii până la 14 ani ,50-200 mg de 2-3 ori/zi.

-inhalator ,aerosoli ,200-300 mg de 1-4 ori/zi,timp de 5-10 zile

-instalații (intratraheal ,endobronșic ,ocular) și lavaj ( endoauricular ) 150-300 mg o dată repetat de 1-4 ori/zi

Inj.i.m. profund sau i.v. lent ,adult 300 mg o dată ,repetat de 1-2 ori/zi ,copii mici 150 mg o dată.

CARBOCISTEINA

Farmacocinetică.

-absorbție p.o. rapidă ,dar Bd.mică (< 10 %),datorită primului pasaj intestinal și hepatic înalt

– acumulare la nivelul țesutului bronhopulmonar

-eliminare urinară,nebiotransformată și cu metaboliți

-T1 scurt (aprox.2 h)

Farmacotoxicologie și Farmacoepidemiologie

.:reacții de intoleranță digestivă (greață ,gastralgii,diaree)

Prudență:ulcer gastroduodenal

Fter și Fgraf: mucolitic mucoregulator indicat în afecțiuni bronhopulmonare acute.

Posologie p.o.:adult,750 mg de 3 ori /zi;copii,în funcție de vârstă ,max.100 mg de 2-3 ori/zi.

BROMHEXIM

Structură chimică: derivate de ciclohexilmetilamină ,derivate sintetic de la vascină ,alkaloid din specia Adhatoda vasica.Se degradează la lumină.

Farmacocinetică.

-Bd.p.o. foarte redusă (sub 20 %) datorită efectului înalt al primului pasaj hepatic

-legare de proteinele plasmatice înaltă (90- 99 %)

-biotransformare la ambroxol ,metaboliți active

-eliminare urinară,predominant ca metaboliți conjugați ,inactive

-T1/2 lung (12-24 h)

Mecanism acțiunii mucolitice:stimulează activitatea lizozomilor,crescând secreția enzimelor ce hidrolizează mucopolizaharidele.Are și mechanism mucoregulator ,modificând compoziția mucinei în sensul creșterii sintezei de sialomucine acide ,prin stimularea sialtransferazei.

Farmacocinetică.

-mucolitic mucoregulator

-ameliorează clearance-ul muco-ciliar

-crește IgA și IgG ,în parenchimul pulmonar

Farmacotoxicologie și Farmacoepidemiologie

-iritație gastrică

-bronhospasm ( după aerosoli)

Prudență la astmatici (asociere cu bronhodilatatoare)

Contraindicații.În ulcer gastroduodenal

Farmacoterapie și Farmacografie :traheobronșite acute și cornice

Posologie .p.o:adult ,8-16 mg de 3 ori/zi;copii până la 14 ani ,1-8 mg de 3 ori /zi

AMBROXOL

Str.chim.:metabolit demetilat și hidroxilat al bromheximei ;clorhidrat

Farmacocinetică.

-absorbție p.o.rapidă și aproape totală ,dar Bd ,este redusă (la aprox.1/3) datorită primului pasaj hepatic

-legare de proteinele plasmatice în procent mare ( în medie 85 %)

-difuzează în LCR ,în laptele matern și prin placentă

-concentrațiile în țesutul pulmonar sunt mai mari decât în plasmă (după administrare injectabilă)

-eliminare urinară majoritară sub formă de metaboliți

-T1/2 plasmatic al ambroxolului este peste mediu (6-12 h),dar T1/2 plasmatic al ambroxolului și metaboliților este lung (aprox.22 h)

-clearence-ul hepatic al ambroxolului este redus ( în medie cu 30 %) în afecțiunile

-semiviața eliminării metaboliților este prelungită în insuficiența renală.

Farmacodinamie

-mucolitic mucoregulator

-stimulant al secreției de surfactant pulmonary ,fiind util în profilaxia sindromului de detresă respiratory al nou-născutului.

Efectul-per os-are latență de 30 minute și durată relative lungă (6-12 h).

Farmacotoxicologie și Farmacoepidemiologie

RA (RAR) se situează la un loc de frunte manifestările alergice,:urticarie,edemangioneurotic,coriză,astm bronșic,sindrom Lyell ,etc.

-reacții de intoleranță gastrointestinal ( epigastralgii ,diaree)

-reacții alergice (mai frecvent la indivizi atopici)

-bronhospasm ( cu precădere la astmatici ,în administrarea inhalatorie)

Contraindicații :

-sarcină (primele 3 luni).Prudență: ulcer gastroduodenal

Precauții:administrare după masă,cu lichide

Farmacoterapie și Farmacografie

Indicații:

-boli respiratorii acute și cronice ,episoade ale bronhopneumopatiilor cronice obstructive (BPOC)

Posologie p.o. adult ,90 mg/zi în 3 prize ,copii ,15-45 mg/zi în 3 prize

După 14 zile dozele pot fi reduse la jumătate

– folosit în doze superioare sau timp îndelungat ,poate produce reacții adverse .

-femeile gravide trebuie să evite folosirea acestui medicament,în special în primele luni de sarcină și în perioada de alăptare

-păstrarea trebuie să se facă în condiții corespunzătoare,nu la îndemâna copiilor

-trebuie cunoscute indicațiile,contraindicațiile și efectele secundare

-asocierea cu alte medicamente poate genera relativ frecvent reacții adverse,ce se produc prin mecanisme variate:alergii ,anafilactice ,idiosincrazie,capacitate histaminoliberatoare blocarea diferitelor sisteme enzimatice ,deprimarea sistemului neurovegetativ.

Stabilirea dozei admise trebuie să se efectueze numai după prespripție medicală,dependent de antecedentele fiecărui bolnav.

FLUIMUCIL- 2% pediatric, soluție orală

Un flacon a 100 ml soluție orală conține acetilcisteină 2 g și excipienți: p-hidroxibenzoat de metil, benzoat de sodiu, edetat disodic, carboximetilceluloză sodică , zaharină sodică, aromă de zmeură, hidroxid de sodiu, apă purificată.

Grupa farmacoterapeutică: mucolitice

Administrare

Copii peste 7 ani: o măsură dozatoare ( 10 ml), de 3 ori pe zi, echivalent cu 600 m

Copii cu vârstă cuprinsă între 2-7 ani: o măsură dozatoare ( 10 ml) de 2 ori pe zi echivalent cu 400 mg Copii cu vârstă cuprinsă între 1 lună-2 ani: 1/2 unitate de măsură dozatoare ( 5 ml) de 2 ori pe zi echivalent cu 200 mg.

Indicații terapeutice.Acest medicament este indicat în tratamentul afecțiunilor respiratorii caracterizate de hipersecreții dense și vâscoase din:

-bronșite cronice și exacerbări

-tuse expectorantă

-bronșiectazii

-emfizemului pulmonar,

-bronșite acute,

-mucoviscidoză

-la pacienții care nu pot expectora în mod adecvat este necesară eliberarea căilor respiratorii prin drenaj postural sau prin aspirație bronșică pentru a se preveni retenția secrețiilor

– preparatul nu trebuie utilizat in tratamente de lungă durată

-administrarea acetilcisteinei poate determina, la începutul tratamentului, fluidificarea secrețiilor bronșice și creșterea simultană a volumului acestora

-în cazul apariției bronhospasmului, tratamentul trebuie întrerupt imediat.

-pacienții care suferă de astm bronșic trebuie monitorizați cu strictețe în timpul tratamentului;

-după deschiderea flaconului se poate simți un miros sulfuros; acesta nu reprezintă un semn de modificare a calității medicamentului.

-fluimucil 2% pediatric conține benzoat de sodiu și poate cauza reacții alergice cutanate, la nivelul ochilor și mucoaselor.

– poate crește riscul apariției icterului la nou născuți

Contraindicații:

Fluimucil 2% pediatric este contraindicat în cazul în care a fost observată hipersensibilitatea la acetilcisteină sau la oricare dintre excipienți.

Interacțiuni

În cazul asocierii acestui medicament cu antitusive, retenția secrețiilor poate apărea ca efect al diminuării reflexului de tuse.

Se recomandă să nu se amestece alte medicamente în soluția pediatrică Fluimucil 2%.

Atenționări special

Fluimucil 2% pediatric conține benzoat de sodiu și poate cauza reacții alergice cutanate, la nivelul ochilor și mucoaselor.

Acesta poate crește riscul apariției icterului la nou născuți. Preparatul nu trebuie utilizat în tratamente de lungă durată.

Sarcina și alăptarea

Cu toate că studiile teratogene efectuate pe animale nu au evidențiat nici un efect teratogen, administrarea acestui medicament în timpul sarcinii și al alăptării, trebuie efectuată, ca și în cazul altor medicamente, numai în caz de reală necesitate și sub strictă supraveghere medicală.

Reacții adverse

În cazul în care asocierea mai multor preparate medicamentoase cu fluimucil este utilă,alteori ,atunci când se datorește inițiativei bolnavului sau familiei și nu recomandării medicale , ea poate fi total dăunătoare ,putând chiar să întârzie vindecarea sau ameliorarea prin adăugarea unor tulburări suplimentare care țin fie medicament ,fie de interacțiunea dintre medicamentele administrate concomitent ,fie de perturbarea mecanismelor reglatoare fiziologice.

Utilizarea acestui ,mai ales atunci când este nejustificată și nerațională ,este însoțită nu numai de riscuri imediate ,ci și de reacții secundare de tipul celor amintite.

Administrarea orală a produsului poate cauza ocazional grețuri și vărsături, și, mai rar, reacții de hipersensibilitate precum urticaria și spasmele bronșite. În cazul apariției efectelor negative, întrerupeți administrarea medicamentului.

Durata tratamentului trebuie să fie de 8-10 zile.

FLUIDOL – 100 mg/5 ml, sirop

5 ml sirop conțin carbocisteină 100 mg

Excipienți: p-hidroxibenzoat de metil 3,5 mg/5 ml, p-hidroxibenzoat de propil 1,5 mg/5 ml, sorbitol 70% -750 mg.

Propietăți farmacologice

Proprietăți farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: mucolitice, codul ATC: R05CB03 Carbocisteina (5-carboximetil L-cisteina) este un mucolitic care modifică vâscozitatea sputei.

Efectul expectorant se datorează grupării -SH, care desface punțile disulfidice inter- și intracatenare ale agregatului mucos, formând noi legături -S-S- între medicament și fragmentele de mucoproteine.

Proprietăți farmacocinetice.Carbocisteina este absorbită rapid după administrarea orală. Concentrația plasmatică maximă este atinsă în 2 ore. Biodisponibilitatea după administrarea orală este mică (sub 10%), probabil datorită metabolizării intraluminale și la primul pasaj hepatic. Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 2 ore.

Carbocisteina se acumulează la nivelul țesutului bronhopulmonar.

Carbocisteina și metaboliții săi sunt eliminați predominant pe cale renală

Propietăți farmaceutice .Lista excipienților P-hidroxibenzoat de metil, P-hidroxibenzoat de propil, Glicerină, Sorbitol 70%, Zaharină sodică, Aromă de frăguță, Hidroxid de sodiu, Apă purificată

Indicații terapeutice Carbocisteina este indicată în tratamentul afecțiunilor respiratorii asociate cu dificultăți de expectorare (bronșită acută, acutizări ale bronhopneumopatiei cronice). La bolnavii cu tuse ineficientă, la care carbocisteina a produs fluidificarea și creșterea secreției arborelui bronșic este necesară uneori aspirația, pentru a se păstra permeabilitatea arborelui bronșic.

Administrare. 1ml sirop conține 20 mg carbocisteină

O măsură dozatoare sirop (5ml) conține 100 mg carbocisteină.

Copii peste 5 ani: Doza este de 100 mg carbocisteină de trei ori pe zi

Copii între2- 5 ani: 100 mg carbocisteină, de două ori pe zi

Sugari și copii cu vârsta cuprinsă între o lună și 2 ani: 20-30 mg carbocisteină /kg și zi fracționat în una sau două prize, fără a depăși 100 mg .

Durata tratamentului nu trebuie să depășească 5 zile fără avizul medicului

Contraindicații.Hipersensibilitate la carbocisteină sau la oricare dintre excipienți

Atenționări.Apariția tusei productive în timpul tratamentului cu carbocisteină nu trebuie inhibată prin administrarea de antitusive.

Se administrează cu prudență în cazul:

-pacienților cu ulcer gastro-duodenal

-criză de astm bronșic.

Fluidificarea brutală a secrețiilor poate determina inundarea bronhiilor la bolnavii incapabili să expectoreze (impunându-se bronhoaspirație de urgență).

Medicamentul conține p-hidroxibenzoat de metil și p-hidroxibenzoat de propil care pot provoca reacții alergice (chiar întărziate).

Medicamentul conține și sorbitol.

Pacienții cu afecțiuni ereditare rare de intoleranță la fructoză la fructoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Interacțiuni

Mucoliticele nu trebuie asociate cu antitusive și/sau substanțe cu efect antisecretor (atropinice).

Sarcina și alăptarea .Nu există date clinice despre administrarea carbocisteinei pe perioada alăptării.

Datorită absenței acestor date și din motive de precauție, se va evita administrarea carbocisteinei pe perioada sarcinii și a alăptării.

MUCOSOLVAN -Junior 15 mg/5 ml, sirop

Mucosolvan 15 mg gumă orală

Excipient cu efect cunoscut : o gumă orală conține 525 mg sorbitol. Pentru lista completă a excipienților, vezi pct.

Forma farmaceutică

Gumă orală Gume orale de culoare maroniu deschis, rotunde, cu miros și gust de mentă

Indicații.Mucosolvan este indicat ca secretolitic în tratamentul afecțiunilor bronșice acute și episoadelor de acutizare ale bronhopneumopatiei sau ale altor afecțiuni bronhopulmonare cronice asociate cu secreție anormală de mucus și afectare a transportului mucusului.

Administrare. Doze Adulți și copii cu vârsta peste 12 ani:â

Doza recomandată este de 2 gume orale Mucosolvan (30 mg clorhidrat de ambroxol) de 3 ori pe zi.

Efectul terapeutic poate fi mărit prin administrarea a 2 gume orale de 4 ori pe zi.

Copii cu vârsta cuprinsă între 6 – 12 2

Administrarea acestui medicament este contraindicată dacă aveți afecțiuni ereditare rare care pot determina o incompatibilitate cu unul dintre excipienții acestui medicament

Atenționări.Au existat raportări privind reacții cutanate severe, cum sunt eritem polimorf, sindrom StevensJohnson (SSJ), necroliză epidermică toxică (NET) și pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA), asociate cu administrarea clorhidratului de ambroxol.

Dacă sunt prezente simptome sau semne de erupție cutanată progresivă (uneori asociate cu vezicule sau leziuni mucoase), tratamentul cu clorhidratului de ambroxol trebuie întrerupt imediat și se va solicita asistență medicală.

În caz de insuficiență renală sau afecțiune hepatică severă, Mucosolvan trebuie utilizat numai la recomandarea medicului.

În cazul insuficienței renale severe, este de așteptat acumularea metaboliților de ambroxol formați la nivel hepatic.

O gumă orală Mucosolvan conține 525 mg sorbitol, adică 4,2 g sorbitol pe doza maximă zilnică recomandată (120 mg).

Pacienții cu afecțiuni ereditare rare de intoleranță la fructoză nu trebuie să utilizeze acest medicament. 4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune

Nu au fost raportate interacțiuni cu alte medicamente, care să fie relevante din punct de vedere clinic.

Sarcina și alăptarea.Sarcina Clorhidratul de ambroxol traversează bariera fetoplacentară. Studiile la animale nu au indicat efecte dăunătoare directe sau indirecte privitor la sarcină, dezvoltare embrionară/fetală, naștere sau dezvoltare postnatală.

Alăptarea Clorhidratul de ambroxol se excretă în lapte.

Deși nu este de așteptat apariția de efecte dăunătoare la sugarii alăptați la sân, nu se recomandă administrarea Mucosolvan mamelor care alăptează

HAPCIU RĂCEALĂ ȘI GRIPĂ –SOLUBIL

Extract de plante și uleiurile esențiale selectate de speciaiști în formula acestui produs ,îi conferă efect

Antiinflamator

Antifebril (scade febra)

Sudorific

Dezinfectant și dezcongistionant la nivelul căilor respiratorii

expectorant

Febră

Dureri în gât

Nas înfundat

Tuse

Dureri musculare

Cum se folosește acest produs:Încă de la apariția primelor semne și simptome ale răcelii și gripei (febră,dureri în gât,nas înfundat,tuse).

Mod de preparare:Un plic se dizolvă în aproximativ 200 ml de apă fierbinte .Băutura are gust agreabil și nu necesită îndulcire.

Se bea cât mai fierbinte posibil.

Care este doza recomandată.

Copii 3-6 ani:1-2 plicuri zi,fracționat pe parcursul unei zile.

Copii 7-14 ani:2-3 plicuri pe zi.

Copii peste 14 ani și adulți:3-4 plicuri /zi.

RESPIRAL

Respiral a fost conceput pentru ameliorarea capacității respiratorii și pentru oxigenarea mai eficientă a celulelor întregului corp.

Tratamentul afecțiunilor respiratorii realizat cu ajutorul produsului RESPIRAL constă în administrarea de uleiuri volatile obținute din plante,care să asigure acțiunea antiseptică și decongestionată asupra căilor respirator și să elimine durerea și inflamația care apar la acest nivel.

Calități terapeutice

Antiseptic,antiinflamator,

cicatrizant,antispastic,

secreolitic (produce scăderea secrețiilor) al sinusurilor

descongestionat al căilor respiratorii,

analgezic,ușor anestezic,

fluidifiant al secrețiilor bronhice și

antibacterian.

Recomandat ca adjuvant în:

Faringite ,laringite

Traheobronșite

Bronșite acute și cronice

Sinuzite

Adenoidite

Tuse de diverse etiologii și halenă

Contraindicații :

-Diabet

-Sarcină și alăptare

Alergie la oricare dintre componentele produsului

Prescriere medicamente expectorante

1.La copii mici se indică un antitusiv central eupneic, oxeladina (Paxeladine). Nu produce somnolență și constipație.

Rp/Paxeladine, sirop OTC Flac.Orig. Nr. I D.S.int.1-2 lingurițe pe zi

2.În caz de bronșită acută se prescriu expectorante – secretostimulatoare, de ex. Sirogal, Sirop expectorant, sau mucolitice, de ex. acetilcisteina, bromhexina, ambroxol, erdosteina. Rp/Sirop expectorant, sol. OTC Flac. Orig. Nr. I D.S. int. 3X1 linguri pe zi sau Rp/ACC-200, caps. 0,2 g P-6L Scat.Orig. Nr. I D.S. int. 3X1 caps. pe zi

CONCLUZII

Ca o concluzie la cele relatate în această lucrare ,trebuie menționat faptul scopul central al medicamentelor expectorante este vindecarea întregului,vindecarea părții decurgând din aceasta.Vizând doar un organ izolat sau chiar mai multe,se va putea obține o ameliorare locală,însă pacientul nu va fi eliberat de boala sa.

A trata un bolnav permanent,făcându-l dependent de doza sa zilnică de medicament,nu este de fapt decât schimbarea unei patologii cu alta.Este știut faptul că majoritatea medicamentelor au numeroase efecte secundare ce creează în timp o patologie iatrogenă,fapt ce echivalează cu substituția bolii cu așa-numitele efecte secundare ale medicamentului.

Așadar medicamentele expectorante urmăresc vindecarea și diminuarea expectorației,adică restaurarea,blândă și permanent a sănătății,prin anhilarea bolii în toată extinderea sa,în modul cel mai sigur și nevătămător.În urma celor menționate în această lucrare se poate concluziona faptul că :

Medicamentele expectorante , dețin un remarcabil potențial patogen,capabil să genereze variate manifestări,atribuite bolnavilor .

Progresele remarcabile ale medicamentelor expectorante includ metode utile dar totuși nocive,care trebuie folosite cu prudență și competență (respectând permanent indicațiile și contraindicațiile fiecărei metode ,individualizând terapia).

Pentru fiecare indicație trebuie alese acele medicamente expectorante care manifestă mai intens acțiunea corespunzătoare,dând efectul dorit.

BIBLIOGRAFIE

VICTOR PAPILIAN-Anatomia și Fiziologia Omului,Vol.II, editura Medicală,București,1999

V.NICOLAESCU-Actualități în medicina internă,editura All,București,2010

MIHAI BELAȘCU-Tratamentul Bolilor în Medicina internă, editura Medicală,București,12009

FLAMANDACHE- Bolile Respiratorii,editura Coressi,București,2008

AURELIA NICOLETA CÂRSTEA –Tratat de Farmacologie ,editura medicală, București,2010

D.BERDELEANU ,M.KORY- Elemente de farmacologie ,Editura Medicală,București, 2008

Prof. Dr. TRAIAN LIZZANDIER- Compendium farmaceutic, Editura Coloseum,București,2011

GEORGETA ELENA RÂNDAȘU- Tratat de farmacologie,Editura Medicală,București,2000

DUMITRU DOBRESCU –Farmaco Terapie Practică ,Editura Didactică și Pedagogică, București,1995

VALENTIN STROESCU –Bazele Farmacologice ale practicii medicale , Editura Medicală,București,,1997

I.SIMITI –Elemente de farmacie,Editura Medicală București ,2007

Prof. Dr. TRAIAN FLORESCU, dr. POPESCU LORIN- Tratat de Farmacologie,Editura Medicală,București,2010

Prof. Dr. Traian Florescu, dr. Popescu Lorin- Tratat de Farmacologie, Editura Coloseum,București,2010

N.DRAGOMIR,M.MIHĂILESCU,M.G.,V.GLIGOR-Ghid de farmacologie clinică, Editura Elli București ,2009