Medicamentele Drog

Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca

Facultatea de Sociologie și Asistență Socială

Secția:Asistență Socială

Anul II

Grupa B

Prevenție, terapie și reabilitare în adicții

Medicamentele-drog

Studentă: Mureșan Raluca-Liana

I .Structură

Problematica abordată și scopul lucrării

Din definiția medicamentelor și ale drogurilor reiese faptul că ambele sunt substanțe simple care și-au găsit receptori în organismul uman și care acționează prin grăbirea, încetinirea sau modificarea unui anumit organ.

Această tema o consider importantă deoarece multe persoane devin dependente de un anumit medicament care este considerat a fi drog și așa am aflat la ce risc m-aș putea expune, dacă medicamentele care le consum eu , pot fi considerate droguri.

Încadrări paradicmatice și încadrări științifice și teorii concretice

Încadrări paradicmatice pentru tema aleasă sunt: perspective bio-medicale și perspecitiva științelor sociale și comportamentale, deoarece “ adicțiile sunt boli și patternuri comportamentale, dobândite prin învățare socială” ( E. Băican, support de curs) .

1.3 . Metode, tehnici și instrumente utilizate în domeniul de cercetare

În demersul de realizare al acestui referat ștințific am utilizat analiza documentelor de specialitate. Ca și tehnică de utilizare în cadrul acestei lucrări am folosit analiza de conținut, citarea și parafrazarea.

II. Prezentarea rezulatelor obținute.

Pornind de la asemănările dintre medicamente și droguri ne putem da seama că, cauza apariției dependenței de medicamente- droguri este una foarte normală, deoarece unei persoane îi este prescris să ia un medicament din cauza bolii pe care o are. Acel pacient poate să nu respecte prescripția medicului și să ia o doză mai mare pentru că durerea nu s-a ameliorat și așa se poate ajunge la dependență, fără ca să ne dăm seama.

Dependența este o noțiune generalizată, există persoane dependente de internet, fast-food, asta deoarece orice substanță care îți induce o stare mai mult sau mai puțin falsă de bine îți activează un sistem de recompensare al creierului care eliberează anumite substanțe. Acest tip de dependență se numește dependență psihică, dependența fizică implică sevrajul care intervine odată cu retragerea substanței, în rândul drogurilor tari, cum ar fi : heroina, amfetamină, metadonă, nicotină.

Drogurile depresoare(psiholeptice) fac parte din clasificarea în funcție de efectele la nivel neuro-psihic. Potrivit clasificării în funcție de modul de obținere, acestea sunt naturale, semisintetice și sintetice, ele fac parte din categoria drogurilor supuse controlului.

Drogurile depresoare sunt:

Alcoolul

Opiaceele și opioidele

Analgezice, sedative, hipnotice, tranchilizante

Solvenți volatile

Din lista drogurilor depresoare mă voi axa mai tare pe opiacele și opioide și pe analgezice,sedative, hipnotice, tranchilizante, deoarece în categoria această regăsim medicamentele-drog.

Voi începe prin a definii opiaceele, care sunt cele mai cunoscute și folosite în medicație.

Opiaceele se produc din plante de mac, iar opioidele din sinteză chimică introdusă în substanța activă de mac.

Potrivit lui C. Dănescu (chimia și tehnologia medicamentelor) “ opiul este latexul uscat al fructelor crude de mac” ( papaver somnifer). Opiul illegal care este mai mult sau mai puțin prelucrat sau departe de locul de origine, ajută la obținerea de morfină și heroină. Opiul a fost atestat în Mesopotamia și Egipt în urmă cu aproximativ 5000 de ani.

Opiumul face parte din clasa opiaceelor (euforice). Se obține din sucul secretat de tulpina, frunzele și capsulele imature ale unui anumit tip de mac. Are aspect de plastilină și culoarea cafeniu închis. În medicină, se foloseste în cantități mici ca somnifer, calmant, analgezic și ca materie primă pentru fabricarea legală a morfinei, a codeinei și a altor derivați. Narcomanii extrag morfina, apoi, prin acetilare, se obține heroina. Opiumul se poate ingera ca atare sau sub formă de decoct, iar cel preparat se fumează de obicei, cu ajutorul unor pipe. Se confecționează o bobiță de opiu care se expune la flacără (pentru a se înmuia), apoi se pune în coșul unei pipe speciale. Apoi consumatorul aduce pipa deasupra flăcării și aspiră profund fumul care se degajă. Reziduul combustic, numit „dross” este conservat de fumător pentru reutilizare.

Efecte: După starea dezagreabilă a primelor pipe, provoacă o senzație de euforie, cu exaltarea imaginației. Fumătorul are nevoie de imobilitate și de liniște pentru a atinge o stare contemplativă, odată cu o semi-amorțire. Pe termen scurt, provoacă amețeli, vărsături, cefalee, precum și o depresie a centrilor respiratori. Pe termen lung, apar disfuncționalități organice (constipație, pierdere în greutate și apetit), precum și o scădere a activității și a interesului individului. Pentru consumatorii obișnuiți, generează toleranță, dependență psihică și fizică.

Morfina

Morfina s-a descoperit în secolul XVII de către un chemist din armata lui Napoleon. Morfina este un analgesic foarte puternic și se administrează în dureri puternice, ea acționează după 15 minute de la administrare și efectul ei este de 4-6 ore.

William Burroughs, The Naked Lunch( prânzul în pielea goală) “ Morfina modifică întregul ciclu de expansiune și contradicție, relaxare și încordare. Funcția sexual e dezactivată, pupilele încetează să mai răspundă la lumină și întuneric. Organismul nici nu se contract la durere,nici nu se relaxează la sursele normale de plăcere. Se adapteză la ciclul morfinei. Dependentul e imun la plictiseală. Morfina înlătură durerea, conferind organismului ceva din atributele unei plante.”

Marek Kohn citează o relatare dintr-un ziar de la sfârșitul secolului al XIX-lea din Marea Britanie, privind consumul de morfină la ceaiurile doamnelor: “ Moda, care se spune că își are originea la Paris, constă în formarea a ceea ce se poate numi un club de morfină. Mai multe doamne se întâlnesc pe la ora patru în fiecare după amiază, se servește ceaiul, servitorii sunt scoși afară din cameră, musafirele își dezgolesc brațele și gazda scoate la iveală o seringă hipodermică cu care administrează o injecție fiecărei persoane, pe rând”

Efecte: Anxietate, frisoane, constipație, micșorarea pupilelor, crampe, stare depresivă, mâncărimi, diaree, amețeală, iritație, imposibilitatea de a urina, amorțeală, rigiditate musculară, vise, stare exagerată de bine, crize de leșin, uscăciune a gurii, transpirație, retenție de apă, înroșire a feței, sedare, cârcei și crampe, vomă, tremur, sentiment de plutire, stare de rău, mișcări musculare necontrolate, mișcări necontrolate ale globului ocular, halucinații, agitație, stare de slăbiciune, presiune prea crescută sau prea scăzută a sângelui, dureri de cap, reacții alergice, dureri abdominale, pierdere a apetitului, gândire deviată, insomnie.

Codeina

Codeina face de asemenea parte din clasa opiaceelor. Se consumă pe cale orală, subcutanat, intramuscular sau rectal. Mai poate fi fumată dintr-o foiță de staniol („fugărirea dragonului”), într-o manieră folosită și la heroină.

Efecte: Alterarea percepției durerii în măduva spinării și în creier. Afectează răspunsurile emoționale la durere, dar au și efecte stimulatoare, deoarece blochează transmițătorii neuro-inhibitori. Efecte pe termen lung: sângerări stomacale, vătămarea rinichilor și ficatului, mâncărimi, constipație, greață, mahmureală, pupile micșorate, vedere neclară, încetinirea ritmului cardiac, dezorientare, convulsii, halucinații, depresii, probleme sexuale, agitație, tremur.

 Metadona 

Substanța a fost la origine dezvoltată de către naziști în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când rezervele de opium au fost epuizate, iar narcomanii naziști (Hermann Göring, de pildă), au solicitat companiilor farmaceutice o alternativă pentru acest drog. S-a obținut astfel o substanță opiacee de sinteză. Metadona a devenit un drog folosit de doctori în încercarea de a-i ajuta pe dependenții de opiacee în tratamentul de dezintoxicare. Efectul heroinei trece după câteva ore, în timp ce efectul metadonei durează între 24 și 72 de ore. Se prezintă sub forma de praf alb cristalin și se administrează sub formă de sirop, pastile, preparat sau fiole pentru injecții. Creează dependență și este foarte periculos.

Efecte: sunt cunoscute doar câteva efecte rare ce pot fi observate în primele zile de tratament: umflarea gleznelor / încheieturilor și a picioarelor și dureri ale articulațiilor. Metadona se acumulează în celulele ficatului, plămânilor si în țesutul adipos înainte de a pătrunde în vasele sanguine pentru a-si exercita efectul. Riscul supradozei sunt foarte mari în cazul utilizării concomitente a altor medicamente în primele zile de tratament. Absorbția metadonei începe în circa 30 minute după administrare si sunt necesare circa 4 ore pentru pătrunderea ei în sânge. cțiuni asupra creierului: creșterea bunei dispoziții, mai puțin intensă, dar mai durabilă decât în cazul heroinei; somnolență, slăbiciune; vomă după administrarea metadonei; respirație grea si adâncă, periculoasă doar în cazul supradozei; reflex redus la tuse; reducerea oricărei dureri fizice. Acțiunea metadonei asupra nervilor ce controlează funcțiile involuntare ale organismului cauzează în mod normal: micșorarea pupilelor, constipație, uscarea ochilor, a nasului și gurii, reducerea presiunii sanguine, dificultate în eliminarea urinei. Poate cauza sau contribui la micșorarea sau dispariția perioadei menstruale, reducerea dorințelor sexuale, reducerea energiei, senzația persistentei unei greutăți în mâini si picioare, dorința de a consuma dulciuri.

Metamfetamina

Are aspect de pulbere și se consumă oral, prin aspirare pe nas, fumat sau injectare.

Efecte pe termen scurt: indivizii devin mai energici, mai rapizi, mai încrezători, mai puternici. Efecte pe termen lung: insomnie, piederea poftei de mâncare, grețuri, vomă, diaree, creșterea temperaturii, infecții și ulcerații ale pielii care rezultă din scărpinarea bubițelor imaginare, stare paranoică, depresie, iritabilitate, anxietate, teamă nejustificată, creșterea tensiunii arteriale determinată de constricția vaselor sanguine, care poate determina dureri de cap, dureri de piept, ritm cardiac neregulat, accidente cerebrale, vătămarea ireversibilă a celulelor creierului cauzată de distrugerea micilor vase care irigă creierul; la femeile însărcinate determină nașteri premature, dezlipirea placentei și nașterea unor copii subponderali; probleme neuropsihiatrice, letargie.

Popper

Este numele argotic al nitritului de amil – substanță folosită la tratarea anginei. Este vândut sub forma unui lichid de culoare gălbuie; se inhalează din sticluțe de plastic, din vată sau alte materiale textile îmbibate cu lichid. Substanța provoacă euforie și în acealași timp anesteziază și relaxează mușchii, ducând la creșterea plăcerii în timpul actului sexual. Popper este legal în Italia, Franța, Spania, Marea Britanie și de obicei poate fi găsit în sex-shopuri.

Efecte: acest drog nu trebuie înghițit – intoxicația cu Popper poate fi mortală. Tras pe nas, Popper este absorbit prin mucoasa nazală direct în sânge și provoacă vasodilatație generală, crește pulsul și tensiunea sanguină în creier. Euforia este de scurtă durată dar este intensă, durează maxim două minute și este urmată de o scădere de tensiune și de o senzație de relaxare. Reduce tensiunea și accelerează ritmul cardiac, apar simptome de greață, senzație de vomă, dureri puternice de cap. Folosirea prelungită poate duce la pierderea cunoștinței și la vătămări ale mucoasei nazale. De asemenea, contactul cu ochii sau cu pielea este foarte periculos.

Steroizi anabolizanți

Sunt versiunea sintetică a hormonilor masculini de testosteron și fac parte din clasa stimulantelor. Sunt prezentate sub formă de capsule cu un conținut mare de apă sau lichid pe bază de ulei. Mod de consum: oral sau prin injectare. Steroizii sub formă de capsule rămân în corp maxim 40 de zile, iar cei pe bază de ulei rămân în corp mai multe luni.

Efecte: Performanțe sportive, un look mai impunător, mușchi mai dezvoltați. Efecte secundare: la bărbați, creșterea sânilor (efect ireversibil), atrofierea testiculelor, reducerea cantității de spermă, instalarea sterilității; la femei, creșterea excesivă a părului pe corp, îngroșarea vocii, mărirea clitorisului. La ambele sexe, căderea podoabei capilare, stimulare sexuală. Efectele abuzului:infarct miocardic, accidente vasculare, tumori hepatice, acnee, seboree, hepatită B, manii, depresii, suicid. Cresc irascibilitatea și agresivitatea, dozele mari pot conduce la crimă.

Tranchilizante (Clorhidrat, Diazepam, Nitrazepam, Clordiazepoxid, Lorazepam, Oxazepam, Temazepam)

Sunt prescrise ca tratament medical în anxietate, stări tensionate, insomnie, spasme musculare și iritabilitate. De asemenea, sunt folosite pentru efectele lor relaxante. Sunt obținute prin prescripții legale de la farmacii sau de pe piața neagră.

Efecte: Folosite abuziv, induc stări de intoxicație asemănătoare cu intoxicația alcoolică, judecată și vorbire neclară, stare de ebrietate, pierderea coordonării motrice, respirație rapidă sau înceata, superficială, tegumente reci și umede. Ca și în cazul narcoticelor, apare necesitatea creșterii dozei, pentru a ajunge la aceeași stare de toleranță. Amestecul tranchilizantelor cu alcool poate conduce la supradoza și moarte. Fenomenul de sevraj la tranchilizante poate fi extrem. După 24 de ore fără drog, pot apărea simptome precum anxietatea si agitația. Sevrajul va dura între două și opt zile, cauzând pierderea apetitului, greață, vomă, crampe abdominale, creșterea frecvenței cardiace și transpirații excesive. Alte simptome severe ale sevrajului sunt delirul, convulsiile și uneori moartea.

Diazepamul (valium) 

Diazepamul produce, în funcție de doză, deprimarea sistemului nervos central. Este utilizat pentru îndepărtarea temporară a anxietății, agitației, spasmelor musculare. Pot apărea: ataxia, somnolența, letargia, incoerența în vorbire. Ficatul și rinichii pot fi afectați. Ca și alte benzodiazepine, pot produce probleme fătului. Combinația cu alcool poate duce la moarte. Anumite medicamente pot prelungi efectul diazepamului. În doze mari și luat timp îndelungat, poate produce dependență. Renunțarea ar trebui făcută sub supraveghere medicală.

Papaverină

Papaverina este un vasodilatator care relaxează mușchii netezi în vasele de sânge pentru a ajuta la dilatare. Acesta scade tensiunea arterială și permite sângelui să curgă mai ușor prin vene și artere.

Papaverina este utilizată pentru a trata multe afecțiuni care determină spasme ale musculaturii netede. Acesta include dureri în piept, probleme de circulație, atac de cord sau tulburări de stomac sau de vezică biliară.

Efecte papaverinei sunt : reacții alergice severe (erupții cutanate, urticarie, dificultăți de respirație, umflarea gurii, feței, buzele sau limba) somnolență prelungită, greață, vărsături, stomac deranjat, îngălbenirea pielii sau a ochilor

III. Studiu de caz

Acest studiu de caz este realizat pe baza unor trăiri, amintiri. Bunicul meu a devenit dependent de morfină din cauză unor dureri foarte mari. El a avut o tumoare la coloană și medicul specialist i-a prescis să ia morfină pentru alinarea durerilor.

Vasile, avea 69 de ani, a absolvit 8 clase, locuia în comuna Vultureni, sat Șoimeni, județul Cluj-Napoca, împreună cu soția și cei 4 copii. Situația familială era una foarte bună, se ajutau mereu, se înțelegeau bine între ei. Locuința era proprie, o curte în care erau construite două case, iar în împrejurimea caselor era teren agricol.

Ca și persoană Vasile era o persoană calmă, dar dură atunci când trebuia, știa mereu să ne ajute să rezolvăm conflictele dintre noi sau ne dădea sfaturi dacă aveam nevoie de ele. Era un om gospodar, lucra pământurile care le avea împreună cu familia, ajuta vecinii sau cine îi cerea ajutor. În privința modalitățiilor de rezolvare a problemelor, el stătea și se gândea bine la toate variantele pe care le avea în minte și alegea metoda cea mai potrivită pentru a rezolva acea problemă.

Vasile s-a născut în sat Șoimeni, comuna Vultureni, județ Cluj-Napoca, a copilărit acolo, a absolvit 8 clase la școala din sat. Pe urmă a renunțat la studii pentru munca de la țară. S-a căsătorit, a întemeiat o familie din care au rezultat 4 copii, două fete și doi băieți. Din cei 4 copii, doar fetele au mai rămas în România, copilul cel mai mare lucrează pe tir și este mai mult plecat în stăinătate. Celălalt băiat a plecat în SUA și s-a stabilit acolo. După ce s-a căsătorit prima fată a plecat la Cluj pentru a muncii. Mezina familie a locuit cu ei , până a văzut că nu își găsește de muncă și a hotărât să plece la muncă în Italia. Victoria( soția) a rămas lângă el și mama, îl vizita ori de câte ori avea timp liber. Vasile are 8 nepoți, care i-au fost tare dragi, nu a făcut difernța întrei ei, i-a crescut cu mare drag și i-a iubit ca pe proprii lui copii.

La vârsta de 68 de ani Vasile, a fost diagnosticat cu tumoare la coloană, de aici viața lui a început să se schimbe. Avea dureri foarte mari, iar medicul i-a prescris morfină. Pentru început a luat morfină intramuscular din 8 în 8 ore, după trei luni de tratament, durerile au devenit tot mai puternice și s-a mărit doza de morfină din 4 în 4 ore. Acest medicament i-a creea o dependență, durerile erau tot mai mari așa că doza a ajuns să fie administrată din 2 în 2 ore. După un an de la tratament, Vasile a decedat, înainte cu 2 zile să decedeze, a rugat-o pe una dintre fiice să le spună frațiilor lor să vină în acasă să îl mai vadă pentru ultima dată.

În concluzie, din cauza suferinței pe care o avea, a ajuns să fie dependent de acest medicament drog , morfina, iar într-un timp așa scurt boala i-a luat viața. A luptat până la ultima suflare, dar durerile erau mult prea pronunțate. Dumnezeu să îl ierte!

IV. Concluzii proprii

Oamenii au o vulnerabilitate variată în dobândirea dependenței de substanțe, astfel cǎ consumul unei substanțe nu atrage în mod obligatoriu dependența pentru toți consumatorii,depinde însă și motivul pentru care se consumă acest medicament-drog. În cazul în care pacientul ia medicamente după prescripția scrisă de medic sau ia doze mai multe pentru că așa simte nevoia.

În general consumul de droguri apare ca o încercare de a depăși o stare de insecuritate și depresie. O structură vulnerabilă de personalitate găsește un refugiu în droguri. Aceste înclinații depresivise și instabilitatea emoțională sunt legate cu o suspiciozitate exagerată față de cei din jur și incapacitatea de adaptare la cerințele unui mediu care pare ostil. Ca reacție la această  suspiciozitate, consumatorii de drog preferă să încalce normele sociale. Consumatorul resimte o anxietate pronunțată și o lipsă de resurse pentru a continua să lupte împotriva propriilor vulnerabilități și a etichetărilor celor din jur, astfel că oscilează permanent între o  realitate amenințătoare care impune norme și reguli la care nu se poate conforma și o lume ireală, dar confortabilă pe care i-o oferă drogul.  Toxicomanul întrerupe comunicarea cu o lume considerată indezirabilă, cu oameni conformiști și rigizi, alegând să mențină relații doar cu cei care fac parte din grupul său și care consideră că îl pot înțelege și îl accepta necondiționat.

V. Bibliografie

1. Dănescu C.,( 1994), Chimia și tehnologia medicamentelor ; București, Editura didactică și pedagogică R.A

2. Rudgley R., ( 1998), The Encyclopedia of Psychoactiva Substances,

3. Vlasie, C., ( 2009), Enciclopedia drogurilor, Pitești, Paralela 45

4. Băican,E., Prevenție, terapie și reabilitare în adicții.

5. Burroughs W., The Naked Lunch( Prânzul dezgolit) , ( 1959) , Ficțiune fără frontiere, Pitești, Paralela 45.