Medicamentatia Antimicotica

CUPRINS

INTRODUCERE……………………………………………………………………2

CAPITOLUL 1 : ANATOMIA PIELII SI A UNGHIEI……………………………3

Pielea ……………………………………………………………………..3

Unghiile……………………………………………………………………4

Afectiunile unghiilor………………………………………………………5

Tipuri de infectii fungice ale unghiilor……………………………………6

CAPITOLUL 2 : MEDICAMENTAȚIA ANTIMICOTICĂ………………………9

2.1 Clasificarea micozelor……………………………………………………9

2.2 Clasificarea medicamentelor antimicotice………………………………11

CAPITOLUL 3 : ANTIMICOTICE FOLOSITE IN TRATAMENTUL

ONICOMICOZELOR……………………………………………………………..12

3.1 Onicomicoza…………………………………………………………….12

3.2 Tratamente………………………………………………………………13

CONCLUZIE……………………………………………………………………….28

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………29

INTRODUCERE

Unghiile ca orice altă parte a corpului are nevoie de o îngrijire continuă. Sunt ca o carte de vizită ce îl informează pe cel de lângă noi în câteva fracțiuni secunde să observe atenția pe care o acordăm imaginii noastre. Neîngrijite pot deveni foarte ușor un focar de infecții din pricina bacteriilor ce se află sub unghie. Aici intervin micozele. Acestea se răspândesc pe o arie destul de largă ce devine o problemă de însemnătate mare în santatea publică.

Ele ocupă locul doi în afecțiunea purulentă a pielii (piodemita). Cea mai frecventă micoză este cea a picioarelor respectiv a unghiilor deocarece condițiile în care se dezvoltă sunt propice cum ar fi căldura și umiditatea ce șosetele și încălțămintea o creează fiind factori de risc de influență. Trebuie să evităm folosirea în comun cu alte persoane a obiectelor de uz personal cum ar fii unghiere, forfecuțe, dar și încălțămintea și șosetele. Ca și factor de influență este folosirea îndelungată a unei incaltaminti ude, strâmtă, în condițiile de lucru de exemplu spălătorii.

Chiar și purtarea unghiilor false (artificiale) poate apărea infecția la limita aplicări unghiiei false pe cea naturală dacă aceasta nu a fost dezinfectată cu alcool înainte de a se aplica adezivul special.

Însă sunt și factori de risc ce nu se pot schimba cei neinfluentabili, aceștia sunt cei cu imunitate dificitara, cei cu diabet zaharat, cancer, și cei infestați cu virusul HIV; peronele mai învârstă de 60 de ani, cei cu insuficientă circulatorie periferică, în special sexul masculin dar și cei cu istoric de infecți micotice.

Tratamentul micozelor la nivelul unghiilor (onicomicoza) este destul de capricios și odată ce se instalează micoza este greu de eradicat. Maladia în stadiul incipient nu provoacă dureri, însă ea avansează și se adâncește în unghie evoluând insidios, iar persoanele afectate nu vor conștientiza infecția.

Simptomatic unghia își va modifica aspectul și culoarea; va prinde o culoade de maro decolorat sau gălbui cu pete albe. Unghia se va îngroșa și se va descoama fiind dificil de tăiat. Iar în final vor prezenta durere la mers și din cauza impurităților că emană și un miros neplăcut.

Este foarte important să ne ștergem cu grijă spațiile interdigitale după fiecare duș, baie, exerciții sportive sau orice activitate ce însoțește sudorația.

Însă cei deja diagnosticați cu onicomicoza este de preferat să se inițieze un traatament antimicotic deoarece gama este variată de astfel de produse cum ar fi lacuri special, geluri, creme, dar și medicamnte administrate peros.

Cea mai bună metodă de a evita onicomicoza este prevenția.

CAPITOLUL 1

ANATOMIA PIELII ȘI A UNGHIEI

1.1 PIELEA

Pielea, tegumentul (integumentum commune) său cutisul (cutis) este un organ conjunctivo-epitelial, care acoperă suprafață externă a corpului, continuându-se cu mucoasele la nivelul orificiilor naturale ale organismului.

Pielea este cel mai mare și mai întins organ din corpul animal, ocupând circa o șesime din greutatea corporală; ea îndeplinește mai multe funcții: de protecție (mecanică, chimică, microbiană, antiradianta), acționând ca o barieră impermeabilă pentru o serie întreagă de agenți nocivi, funcție senzorială, fiind cel mai întins organ de simț din corp și având receptori pentru simțul tactil, termic și dureros, funcție de termoreglare, pielea fiind un organ important al termoreglării prin evaporarea transpirației și prin intensificarea circulației periferice în bogata rețea vasculară din derm, funcții metabolice, țesutul adipos subcutanat constituind un depozit major de energie, o sursă de vitamina D, funcții de excreție pentru unii metaboliți; funcție de absorbție pentru unele substanțe care pot traversa bariera epidermică; funcție de “semafor” semiologic, reflectând starea de sănătate și evolutivă a unor boli; funcții imunitare.

Pielea apare mai groasă pe partea dorsală a corpului, pe față laterală a membrelor în zonele de extensie, în timp ce pe partea ventrală a corpului, pe față medială a membrelor și în zonele de flexie, pielea este mai subțire. Există diferențe de aspect, mobilitate și grosime, în funcție de regiunea corporală, sex, rasă și specie.

Pe cea mai mare parte a suprafeței corporale, pielea este acoperită cu păr. Lipsa totală sau parțială a părului este observabilă în unele regiuni, precum pernițele digitale, narinele, zona epidermică a botului etc.

În ciuda numeroaselor variații care reflectă diferențe funcționale, structura pielii cuprinde trei componente: epidermul, dermul și hipodermul

Producțiile pielii reprezintă structuri funcționale ale tegumentului, evidente la suprafață cutisului. Ele se dezvoltă din mugurii ectodermici. La mamifere, fanerele sunt reprezentate de păr, lână, copite, ongloane, unghii și coarne, iar la păsări de pene, cioc, gheare, pinteni și solzi.

Figura 1.1 Structura anatomica a pielii

1.2 UNGHIILE

Unghia este o lamă formată din structuri dense de cheratină, ce îi conferă duritate, aceasta protejând extremitatea degetelor. Unghia este o lamă ușor convexă, semidură, a cărei parte vizibilă este lucioasă și netedă. Ideal pentru a ne păstra unghia întreagă și pentru a evită ruperii ei, ideală lungime ar fi ca extremitatea să reprezinte o treime din lungimea unghiei, însă ca de exemplu în China veche modă impunea alte norme: se obișnuia să se poarte lungi de 10-15 chiar și 40 de cm. Totuși recordul înregistrat este al unui indian care a atins o lungimede 1,474m, netaindu-și unghiile până la vârsta de 50 de ani.

Figura 1.2 Structura anatomică a unghiei

Unghia este structurată din șapte părți: matricea, cuticulă, paronichiumul, patul unghial, hiponichimul, limbul și lanula.

Matricea este rădăcina, partea vie a unghiei. Este formată din cheratină, deoarece însuși produce celulele noi cheratinoase care sunt responsabile pentru aspectul unghiei. Ele formează suprafața cornoasă până la marginea acesteia. Dacă rădăcina este afectată de infecții și leziuni creșterea ei poate fi constrânsă. Unghia sănătoasă are un ritm de creștere de 2-3 mm pe lună.

Cuticula este un strat mai dur, acelular, rezistent numit și eponichium ce protejează matricea unghiei de bacterii. Tăierea lor induce un risc mai mare de infecții.

Flancul lateral sau zisul paronichiumul este acel strat de piele ce acoperă partea laterală a unghiei.

Patul lingual este partea de desupt ce aderă cu putere unghia, țesutul ce îmbrăca falanga degetului de la matrice spre exterior.

Hiponichimul este o prelungire mai anterioară a patului lingual protejând de dezlipirea unghiei atunci când sunt accidentate.

Unghia propiu-zisa sau limbul reprezintă partea dură cheratinoasa, fără melanină, transparentă ușor roză datorită vascularității.

Semiluna sau lanula situată la baza limbului ce se prezintă ca o pată de forma circulară, fiind pronunțată pe police sau pe degetul mare (haluce), decât la restul degetelor. De menționat că după trecerea anilor aceasta tinde să dispară.

1.3 AFECȚIUNILE UNGHIILOR

O varietate mare de boli pot afecta unghiile, incluzând deformările lamei unghiale, infecțiile unghiei, paronichia și unghiile încarnate. Unghiile de la picioare necesită o atenție specială la bătrâni și la cei care suferă de diabet sau de boală vasculară periferică; implicarea unui podolog este utilă pentru a prevenii leziunile locale și infecțiilor secundare.

Un traumatism la nivelul degetului poate determina modificări la nivelul unghiei. Unghia poate devenii albă, colorație ce pornește de la nivelul patului unghial și crește odată cu unghia. Uneori unghia crește o nouă unghie. Crește sub ce care există deja, înlocuind-o pe această din urmă când crește complet. Cele mai multe infecții ale unghiilor sunt: fungice (onicomicoză), infecții bacteriene, infecții virale.

Paronichia nu este o infecție a unghiei propriu-zis, ci mai mult o infecție a țesutului periunghial

Figura 1.3 Paronichia

Este mai degrabă rezultatul plăgilor înțepate, o infecție ce este frecvența la degetele mâinilor și foarte rar degetelor de la picioare. Aceasta afecțiunea apar în special la diabetici, cei suferinzi de obezitate, cei cu defecte imunologice dar și cei care petrec mult timp în apă, aceeia ce au o manechiura necorespunzătoare sau la cei cu corticoterapie.

Negii comuni (verrucae vulgaris) apar datorită infestării cu papillomavirus și de fel afectează pliul unghial proximal și alteori și zona sublinguală.

Figura 1.4 Negii

Onicofagia (roșul unghiilor) favorizează extinderea infecției. Verucile din aceste zone sunt greu de tratat însă înghețarea cu azot lichid poate fi eficientă.

1.4 TIPURI DE INFECȚII FUNGICE ALE UNGHIILOR

Alte forme de afecțiuni ale unghiei sunt infecțiile fungice ce pot afecta formă, structură, culoarea unghiiei.Ele pot fi de două feluri : infecții fungice superficiale și dermatofite

1.4.1 Infecțiile fungice superficiale

Acestea pot fi cauzate de mucegai sau levuri (fungi, implicați frecvent în infecții cutaneo-mucoase și stemice). Pilea fiind populate de floră este ca un scut impotrica bolilor de piele și nu mai solicită sistemul imunitar.

În situația unor leziuni de piele și sistemul imunitar este slăbit orice microorganisme prezente pot induce starea patologică a pielii.

1.4.2 Infecții fungice dermatofite

Dermatofiții sunt grupuri de fungi format din speciile epidermophyton, trichophyton, microsporum ce se hrănesc cu keratina ce uneori pătrund sub piele. Infectarea cu acești fungi se mai numesc impetigo și ținea.

Tinea se prezintă în mai multe forme cum ar fi:

Tinea barbae, afectează porțiunea unde crește barbă

Tinea capitis, afectează firul de păr la copii în special

Tinea corporis sau pecinginea, ce poate fi localizată oriunde pe suprafața corpului

Tinea cruris, este micoza pliului inghinal și se poate extinde până în partea inferioară a coapsei

Tinea pedis, este numitul piciorul de atlet sau ciuperca piciorului și este localizat între degetele de la picioare

Tinea unguium, se întâlnește la unghiile de la mâini dar și de la picioare.

1.4.3 Deformările lamei unghiale

Deformările unghiilor în proporție de 50% sunt cauzate de infecțiile fungice iar restul cazurilor sunt trauma la nivelul unghiilor, psoriazisul, neoplaziile și lichenul plan. La examinarea de către specialist, diagnosticul este evidențiat, însă uneori necesită recoltarea unor probe prin raclaj pentru o analiză mai amănunțită pentru identificarea fungiilor.

1.4.4 Deformări congenitale

În anumite displazii ectodermale congenitale, pacienții nu au unghii (anonichie). În pachionichia congenitală patul unghial este îngroșat, cu modificări de culoare și hipercurbat cu o deformare “în clește de rac” a unghiei. În sindromul unghie-patelă, lunula are o formă triunghiulară iar unghia policelui lipsește parțial. Boala Darier este asociată cu striații roșii și albe și identații distale în formă de V.

1.4.5 Deformări associate cu problem sistemice

În Sindromul Plummer-Vinson 50% din pacienți prezintă Koilonichie- unghii concave în formă de lingură. Sindromul unghiei galbene, caracterizat prin unghii falbene, îngroșate traversal, hipercurbate, dure, cu dispariția cuticulei, apare la pacienții cu limfedem al membrelor, revărsat pleural și ascită. Unghiile “jumătate-jumătate” apar în insuficientă renală; jumătate proximală a unghiei este albă iar cealaltă jumătate este distală, roz sau pigmentată. Unghiile albe apar în ciroză deși treimea distală poate rămâne roz.

Figura 1.5 Koilonichie

1.4.6 Deformări associate cu afecțiuni dermatologice

În Psoriazis, unghiile pot suferi diferite modificări incluzând depresiuni neregulate, “pete de ulei” (decolorări gălbuie, translucide) onicoliza și îngroșarea unghiei , care devine sfărâmicioasă.

Lichenul planal matricei unghiale determină cicatrizarea cu formarea striurilor și despicarea unghiei, conducând la formarea unei leziuni de tip Pterigion. Pterigionul unghial constă în cicatrizarea în formă de” V “care pornește de la nivelul unghiei proximale spre exterior ducând în cele din urmă la pierderea unghiei. Alopecia areata este asociată cu depresiuni regulate ce formează un model.

Figura 1.6 Alopacie areata

1.4.7 Modificări de culoare

Medicamentele mai ales citostaticele și antimalaricele pot produce modificări de culoare la nivelul unghiior. Medicamentele cel mai frecvent implicate sunt bleomicina, ciclofosfamida iar mai rar actinomicina, doxorubicina, busulfanul, 5-fluororacilul, hidroxiureea și melfanul. Quinacrina poate face ca unghiile să arate galben-verzui sau albe în lumina ultravioletă. În argirie unghiile pot avea o colorație difuză gri-albastruie. În intoxicația cu arsenic unghiile se pot colora difuz în brun. Tetraciclina, Ketoconazolul, Fenotiazinele, Sulfonamidele și Fenindiona pot determin colorarea brun sau albăstrui a unghiilor.

CAPITOLUL 2

MEDICAȚIA ANTIMICOTICĂ

Micozele sunt afecțiuni infecțioase provocate de ciupercile microscopice supranumite fungii patogene, care se pot instala pe orice zonă a corpului, în special în zona pliurilor, în zone umede și calde cum ar fi la subraț și la degetele de la picioare.

Aceste fungi patogene sunt organisme eucariote făcând parte din regnul vegetal; ele sunt obligate să se nutrească prin absorbție, datorită faptului că nu conțin clorofilă. Fungii sunt unicelulari numiți levuri (ce se reproduc asexuat) și pluricelulari, mucegaiurile (care se reproduc asexuat sau sexuat).

Ca orice ciupercă tipică, ea este formată din două părți: talul, partea vegetativă și sporul, partea de reproducere (care ia naștere din tal).

În matabolismul fungiilor acestea produc o serie de substanțe productive (cu efect antibiotic) dar și dăunătoare ce produc toxine.

2.1 Clasificarea micozelor

Micozele se împart în două clase distincte: superficiale, care afectează cu precădere straturile pielii, anexele pielii (foliculi polisebacei și păr) unghii și mucoase și cele profunde (sau sistemice).

2.1.1 Micoze superficiale

Localizate la nivelul pielii glabre sunt epidermofiții (epidermomicoze, dermatofiții) și se clasifică în:

Herpesul circinat (tricofitic) localizat la nivelul pielii glabre și pe față la copii. Agenții fungici (zoofili și antropofili) sunt din genul Trichophyton.

Pitiriasis versicolor au localizare pe partea dorsală a gâtului și torace, agentul parazit este Malaessezia (Microsporum) furfur.

Epidermofiția inghinală (ținea cruris) localizate evident în zonă inghinală și pe partea superioară internă a coapsei sub pliul inghino-crural cu posibile extinderi regionale. Agenții paraziți sunt Epidermophyton floccosum, E.inghinale, T.rubrum.

Epidermofiția interdigitalo-plantara (ținea pedis) ce se localizează la picioare. Agenți paraziți sunt T.mentagraphytes (interdigitale), T.rubrum, T.floccosum.

Epidermofiția mâinilor (ținea manum) situate în zonă palmelor și degetelor, agenții paraziți fiind din diferite specii de Epidermophyton.

Eristrasma care se localizează pe față internă și superioară a coapselor și în zonă pliurilor inghino-genitale. Agentul este Corynebacterium minutissimum ce este considerat mai nou de natură bacteriană, nu fungica.

Micozele superficiale localizate la nivelul unghiilor de la picioare și de la mâini se numesc onicomicoze iar agenții paraziți specifici sunt dermatofiții de genul Tricophyton, în special T.rubrum, T. violaceum, T. mentographytes. Pilomicozele sunt localizate la nivelul părului și la foliculi polisebaceu. Ele sunt de două feluri, pilomicoze supurate și uscate.

Pilomicozele uscate afectează scalpul copiilor cu verste cuprinse între 7-14 ani ele dispărând odată cu pubertatea.

Microsporia este agentul parogen obișnuit supranumit Microsporum caniș. Rar întâlnite M.ferrugineum și M.audouini, rar afectând adulții în zonă bărbii și alte regiuni păroase.

Tricofiția la fel este rar întâlnită la adulți iar agenții patogeni sunt mai multe specii de Tricophyton.

Favusul fiind foarte rar întâlnit astăzi, cel mai adesea agnt patogen este tricophyton schonleini (antropofil).

Pilomicozele supurante se găsesc sub două forme clinice:

Kerion celsi, polimicoza supurantă a capului în special la băieți de vârsta școlară, mai rar la fetițe și adulți (la bărbat apare la dosul mânilor și anteratelor). Agenții etiologici sunt tricophyto mantographytes, T.qiunckeanum, T.tonsurans, T.verrucosum.

Sicosisul tricofitic apare exclusiv la bărbați la barbă și mustăți având aceeași agenți etiologici ca și kerion celsi.

Candidozele se dezvoltă pe piele mai ales pe mucoase sau semimucoase în cavitatea bucală, vaginală și prepuțiala. Prin cronicizare ele se pot extinde în zonele învecinate dar și la distanță. Deși sunt considerate micoze superficiale uni dermatologi susțin că se încadrează în micoze profunde sau cel puțin la granița dintre cele superficiale și cele profunde, agentul patogen fiind Candida albicans.

Majoritatea indivizilor sunt purtători de Candidă saprofită în cadrul florei eubiotice ale cavităților, pielii și mucoaselor. Ea devine patogenă în anumite condiții cum ar fii cei care sunt imunocompromiși, în cazul unor citostatice sau cortizoni , la diabetici , la subnutriți și la cei sub antibioterapie cu spectru larg prelungit. În funcție de localizare candidozele pot fi:

Candidozoele mucoaselor: bucală (la nou-născuți, la copii și adulți), a muzoasei genitale masculine și a mucoasei vulvo-vaginale;

Candidozele cutanate: intertrigourile candidozice, perionixisul și onixisul candidozic (repliul periungheal), la sugari (perianali), granulomul candidozic (la copii imunodeficitari în jurul cavității bucale).

Micozele profunde (sistemice)

Acestea sunt mai rar întâlnite comparativ cu cee superficiale însă sunt și mai grave și mai greu de tratat. Micozele profunde afectează straturile subcutanate, parazitul fungic își face intrare prin epiderm apoi se dzvolta în derm și hipoderm unde acestea invadează țesuturile moi și osoase. Mai poate migra și la distanță prin viscere ganglioni sau își poate face intrare pe cale respiratorie prin inhalearea sporilor infecția fiind ceea pulmonară.

Sporotricoza se instalează primar în piele, în zonă mâini ca niște noduli cu abcese, apoi se propagă la ganglioni limfatici zonali. Agentul patogen este Sporotricum schenckii (anaerob) și se găsește în pământ ca saprofit și la plante ca parazit.

Micetomul (picioarul de madura) se localizează la nivelul piciorului iar că agenți etiologici sunt multiplii fiie baterci actinomicete, de exemplu Nocardia brasiliensis, strptomyces madurac, fie fungi din pământ ca abcheria boydii, madurelia mycetomatis, aspergillus fumigatus etc.

Clasificarea medicamentelor antimicotice

Ca și provienenta și structură chimică ele se clasifică în mai multe criteri:

Antibiotice: amfotercina B, griseofulvina, nistatina, natamicina:

Azoli (inidazoli, triazoli): fluconazol, clotrimazol, ketoconazol, miconazol, itraconazol, econazol, bifonazol, sertaconazol, tioconazol, voriconazol;

Alilamine: terbinafina, naftifina;

Alte structuri: flucitozina, amarolfina, haloprogin, tolnaftat, nifuratel, tolciclat, ciclopirox.

Căile de admistrare sunt de mai multe feluri: exclusive și combinate, cele exclusiv local sunt: econazol, tioconazol, naftifina, amarolfina, haloprogin, tolnaftat, ciclopirox, bifonazol; cele care se administrează exclusiv sistemic sunt grisefulvina, itaconazol, fluoconazol și voriconazol.

Cele combinate local și sistemic sunt clotrimazol, ketoconazol, terbinafina, natamicina,

amfotercina B, nistatina, niconazol.

Spectrul antimicotic este larg deținut de anfotercina B, natamicina, fluconazol, miconazol, itraconazol, amarolfina, natamicina, ciclopirox econazol, terbinafina, naftifina iar cele cu spectru îngust sunt: griseolfulvina, tolnaftat, flucitozina, haloprogin și clotrimazol.

CAPITOLUL 3

ANTIMICOTICE FOLOSITE ÎN TRATAMENTUL ONICOMICOZELOR

3.1 Onicomicoza

Onicomicoza este o infecție fungica al lamei unghiale, a patului unghial sau a ambelor. Aproape 10% din populație au onicomicoza. Factorii de risc includ: Tinea pedis, distofia unghiala, preexistentă, vârsta înaintată, sexul masculine și bolile circulatorii.

Unghiile de la picioare se infectează de zece ori mai des decât cele de la mâini. Aproximativ 60-80% din cazuri sunt determinate de dermatofiti (trichophyton rubrun); infecția dermatofitica a unghiei este numită ținea unguium. O mare parte din restul cazurilor sunt determinate de fungi non-dermatofitici (cum sunt Aspergillus, Scopulariopsis, Fusarium). Pacienții imunodeprimati și cei cu candidoză cu taneomucoasa cronică pot avea onicomicoză candidozica (care este mai frecvență la unghiile de la mâini).

Unghiile au pete galbene sau albe asimptomatice și sunt deformate. Sunt trei prezentări caracteristice:

Subunghiala distală, caz în care unghia se îngroașă și se îngălbenește, keratina și detritusurile acumulundu-se distal și subunghial, iar unghia se separă de patul unghial (onicoliza).

Subunghiala proximală, o formă care debutează și este un marker de umunodepresie;

Albă superficială în care o crustă albă cretoasă se extinde lent sub suprafața unghiei.

Diagnosticul se stabilește pe baza aspectului și a rezultatelor examinării microscopice și a l culturilor din probele recoltate prin raclaj. Probele se recoltează la nivelul unghiei afectate, din cea mai proximală zonă care este accesibilă, examinându-se pentru depistarea hifelor pe preparate umede cu hidroxid de potasiu și însămânțându-se culturi.

Obținerea unui eșantion adecvat din unghia afectată poate fi dificilă, datorită detritusilor subunghiale distale, care sunt ușor de recoltat, dar adesea nu conțin fungi vii. Prin îndepărtarea porțiunii distale a unghiei cu ajutorul foarfecelor înaintea de racoltarea probelor sau folosirea unei chiurete de dimensiuni mici pentru ajune mai proximal sub unghie, cresc șansele de obținere a unui eșantion adecvat. Diferențierea de psoriasis sau lichen plan, este importantă tratamentul fiind diferit.

Tratamentul este oral cu Itraconazol sau Terbinafina. Cu Itraconazol 200mg de 2x/zi o săptămână pe lună timp de 3 luni sau Terbinafina 250 mg 1/zi timp de 12 săptămâni (doar 6 săptămâni pentru unghiile de la mână), se obțin vindecări într-o proporție crescută. Nu este necesară continuarea tratamentului până sunt înlocuite în totalitate unghiile afectate, medicamentul rămânând legat la nivelul lamei unghiale și conținând să actineze și după întreruperea administrării orale.

Lacul de unghii antifungic aplicat topic conține ciclopirox 8% sau amorolfina 5% (nu este disponibil în SUA). Este rareori eficient ca tratament principal sar poate îmbunătății rata de vindecare când este folosit ca adjuvant, asociat terapiei orale, mai ales în cazul infecțiilor rezistente.

3.2 Tratamente

Ca prim tratament pentru tratarea onicomicozelor se recomandă un antibiotic cu administrare sistemică cu spectru îngust acesta fiind Griseofulvina. Este un antibiotic din mediile de culctura de Penicillinum griseofulvum, sintetizat și insolubil în apă. În prezența grăsimilor crește disponibilitatea pentru absorbție iar T1/2(timpul de înjumătățire) plasmatic este aproximativ 24 de ore.Se depozitează parțial în piele chiar și în keratina celulelor precursoare ale fanerelor (creeand o protecție antifungică). Eliminarea se face pe cale renală parțial metabolizată.

Ca și funcție dinamică este fungistatic cu spectru îngust pe speciile de dermatofiti ca Microsporum, Epidermophyton și Tricophyton. Ca și mecanism de acțiune el pătrunde în celulele fungiilor sensibili apoi le inhibă mitoza prin perturbarea fusului ca urmare a interacțiuni cu microtubulii polimelizati. Sunt rezistenți probabil datorită absenței sistemului dependent de energie al celulei fungice. În general dozele terapeutice sunt bine suportate de aceea sunt de obicei minore și trecătoare ca cefaleea, nevrite periferice, oboseală, stări confuziive, tulburări de vedere, reacti gastro intestinale cum ar fi: greață, vomă, uscăciunea gurii, pirosis, flatulență, stomatite; reacti renale albuminurie și cilindrurie fără maifestari evidente în insuficiența renaala; reacții adverse cutanate, fotosensibiitate, reacții alergice.

Este contraindicat în sarcină, porfirie și alergie specifică. Ca și funcție terapeutică în onicomicoze ale mâinilor tratamentul durează de la 3-5 luni iar ale picioarelor tratamentul este de la 8 la 12 luni.

Se recomandă administrarea orală în timpul mesei sau după masă având o absorbție variabilă. Se administrează la adulți 500 mg – 1gr/zi (fracționat la mesele principale), la copii 5-15 mg/kg/zi iar în infecții severe și/sau extinse 1,5 – 2 gr/zi. Având o interacțiune cu barbituricele îi scad absorbția (Bd) și acțiunea, iar prin inducția enzimatică scade acțiunea anticoagulante orale și a anticoncepționalelor orale. Este de evitat consumul de alcool ce poate declanșa reacții de tip disulfiram.

3.2.1 Amorolfina este un antifungic topic, aparținând unei noi clase chimice, derivat în morfolina având un spectru larg. Este indicat în dermatomicoze sub formă de cremă cu 0.25 % ce se aplică odată pe zi iar după vindecare se continuă încă 3-5 zile; iar în onicomicoze la fel se aplică o dată pe zi și se mai găsește și sub formă de lac pentru unghii de 5 % ce se aplică 1-2 pe săptămână timp de 6-12 luni sau până la înlocuirea unghiiei afectate.

Ca și exemplu este tratamentul pe bază de soluție, lacul de unghii Loceryl 5%, care are un efect fugicid ce are ca bază distrugerea membranei celulare fungice. Este efficient împotriva unor levuri ca: Malassezia, Candidă și Pityrosporum; deformații cum ar fi Trichophyton, Epidermophyton sau Microsporum; mucegaiuri ca exemplu Hendersonula, Alternaria și Scopulariopsis; dermatiacee (Fonsecaea, Cladosporium, Wangiella); ca și fungi dimorfi se poate exemplifica (Sporotrix, Coccidioides, Histoplasma).

Majoritatea bacteriilor nu sunt sensibile la amorolfina cu excepția speciei Actinomyces. Lacul cu amorlfina difuzează și penetrează placă unghiala ce se concentrează efficient la nivelul patului unghial unde fungii au un acces mai dificil.

Ca formă de prezentare acesta se găsește în farmacii sub formă de lac pentru unghii 5 % cu amorolfina sub formă de clorhidrat 50 mg/ml; sub formă de comprese igienice îmbibate cu alcool izopropilic 70% (60 folii); sub foma de cremă 0.25 % în tub de 20 g.

Este indicat în dermatomicoze cauzate de dermatofiti cu ar fi Ținea cruris, Ținea manum, Candidoza cutanată, Pitiriryazis versicolor dar și în onicomicoze cauzate de mucegaiuri, levuri și dermatofiti.

Ca și mod de administrare în onicomicoze lacul se va aplica pe unghile afectate de la nivelul picioarelor sau mâinilor de două ori pe săptămână. Înaintea aplicări cu Loceryl trebuie să se folosească o pilă de unghii pentru a abraza cât mai bine cu putință suprafața unghiei afectate. Apoi trebuie să fie curățată și cu o compresă impregnate cu alcool izopropilic și degresate, de fiecare dată când se aplică Loceryl unghia trebuie din nou abrazată și din nou curățate cu compresă impregnată. Foarte important de reținut că este imperios necesar ca pilele folosite pentru unghia afectată să nu fie folosite și pe unghia sănătoasă. Recipientul se va ține bine închis după fiecare folosire. Până unghia nu se regenerează și zonele afectate nu sunt vindecate tratamentul nu trebuie întrerupt. Tratamentul durează de la 9 – 12 luni în onicomicoza picioarelor și 6 luni în onicomicoza unghiilor de la mâini, care depinde de intensitatea și localizarea infecției.

Reacțiile adverse sunt sub forma ușoară și ocazională, unde se constată arsuri trecătoare în zonă unghiala datorată excipientului diclormetan. În cazul tratamentului cu cremă sunt ușoare iritații cutanate sub formă de prurit, eritem sau senzația de arsură. Nu se vor folosi oje sau unghi false în timpul tratamentului cu Loceryl.

Este contraindicat lacul și cremă Loceryl de către pacienți care se știu cu hipersensibilitate la substanța activă; copii și sugari nu trebuie tratați la fel și cele cu sarcină sau alăptare datorită amorolfinei în doze sistemice mari duce la o creștere ușoară a resorbției embrionice numite și embriotoxicitate. Nu se va aplica crema pe zone largi și/sau erodate.

Figura 3.2.1 Loceryl cremă și lac de unghii

3.2.2 Naftifina este o alilamina antifungică cu un spectru larg de acțiune fiind fungistatică față de Candida și fungicidă față de dermatofiti iar, aceasta se administrează topic. Un alt rol înafară de acțiunea sa antimicotică are un rol antibacterian atacând mai multe microorganism, gram negative și gram pozitiv ce frecvent se pot asocia cu afecțiunea micotică. Are și o acțiune antiinflamatorie intriseca ce reduce rapid simptomele inflamatorii, mai ales pruritul.

Ca și formă de prezentare o găsim în flacoane cantinand 10 ml exoderil soluție externă

1 %, exoderil cremă 1% de 15g și 30g.

Este indicat să se administreze local doar la nivelul tegumentelor și unghiilor, crema se aplică pe zonă afectată dar și în zonele învecinate. După curatatea zonelor afectate și uscate se aplică crema o dată pe zi. Ca prevenție este recomandat să se administreze exoderil încă cel puțin 2 săptămâni de la vindecare.

Ca și contraindicații cei cu hipersensibilitate la substanța activă sau la alcoolul benzilic (conservant) nu vor administra Exoderil. Reacțiile adverse sunt de adesea sporadice cu iritații locale, având senzația de uscăciune, de căldură și poate apărea eritemul, dar acestea sunt întotdeauana reversibile și nu este necesar întreruperea tratamentului. Se va păstra la temperaturi sub 30 grade Celsius.

Figura 3.2.2 Exoderil

3.2.3 Bifonazol sau D.C.I bifonazolum este un antifungic pentru uz topic derivat de imidazol și triazol, este un OTC sub denumirea de Canespor cremă de 10 mg. Este un atinfungic cu spectrul larg de acțiune utilizat pentru tratamentul infecțiilor cutanate, provocate de dermatofiti, mucegaiuri, levuri și alte microorganisme cum ar fi Malassezia furfur etc. Bifonazolul intră în straturile afectate ale pieli și agresează fungii. Are și un efect antiinflamator.

Înainte să utilizăm Canespor cremă trebuie să nu avem nicio hipersensibilitate la substanța activă sau oricare din alți excipienți. La nou-născuți crema se va administra numai sub supravegherea medicală. La sarcină și alăptare în primele 3 luni nu se recomandă Bifonazol, iar în celelalte luni de sarcină se poate utiliza cu prudență după o analiză a raportului de risc fetal/beneficiu matern. La alăptare medicamentul nu se aplică în zona sânilor. Acest produs nu influențează capacitatea de a folosi utilaje sau a conduce vehicule și nici nu s-au raportat alte interacțiuni cu diverse medicamente.

Ca și mod de utilizare se va aplica odată pe zii, cel mai probabil seara înainte de culcare, aplicându-se un strat subțire, masând zona patologică. Dozele uzuale a tratamentului pentru rezultate definitive sunt următoarele: în micozele picioarelor (picior de atlet) 3 săptămâni; în micozele mâinilor, trunchiului și pliulilor tegumentare (Ținea manuum, Ținea corporis și Ținea inguinalis) 2-3 săptămâni; în pitiriazisul versicolor 2 săptămâni; în candidozele superficiale a pieli 2-3 săptămâni.

Posibile reacții adverse pot fi la nivelul pielii, cum ar fi iritații cutanate, înroșire, înțepături ori reacții de hipersensibilitate la substanța activă bifonazol sau la unii dintre excipienți cum ar fi alcoolul cetilstearilic manifestându-se prin erupție veziculară chiar dincolo de locul aplicări cremei, mâncărimi și înroșire spre exemplu la pacienți cu eczemă de contact aceștia au suferit reacții dispersate.

Dacă starea de sănătate nu se îmbunătățește, ba chiar se înrăutățește în aproximativ o săptămână de la administrare este necesar să consultați medicul.

În farmacii, Canespor îl găsim și sub formă de CANESPOR 100 ml soluție cutanată ce are în compoziția ei bifonazol 1 și CANESPOR Onichoset 100 g unguent ce conține bifonazol 1 g și uree 40g

Figura 3.2.3 Canespor crema

3.2.4 Nail Expert este conceput pentru tratarea onicomicozelor în stadii incipiente și medii . Baza tratamentului și-o are uleiurile siliconice ce formează un strat la nivelul unghiei , ce împiedică pătrunderea dermatofitilor și fungiilor din mediul extern inclusive oxigenul , cu rol de protective.

Substanțele active acestui tratament sunt : dezinfectantul general ( alcoolul etilic ) , peroxidul de hidrogen , bicabornatul de sodiu ; modificându-se pH-ul local din cauza acidului provocat de transpirație se transformă inntr-un pH bazic , fiind un mediu ostil dezvoltării fungiilor .

Deopotrivă Nail Expert conține și D-pantol ce însușește un rol regenerant , iar în conbinatie cu propantriol ( glicerina ) , are proprietăți hidratante .

Ca mod de utilizare se indica aplicarea soluției de două ori pe zi . Perioada de tratarea este în funcție de ritmul de creștere al unghiei însă perioada de regulă a tratamentului ține de la 4 la12 săptămâni .

Conținutul este de 4ml însemnând cca. 400 de utilizări , dar numărul poate fi variat în funcție de zona afectată ce trebuie tratată .

Testele clinice au demonstrate că primele rezultate de înbunătățire a stării de sănătate a unghiilor se revăd după patru săptămâni de la începerea tratamentului . Unghiile sunt mai netede , fragilitatea , friabilitatea și uscarea sunt diminuate . Acestea vor fii mult mai moi și vor fi mai ușor de pilit și tăiat , iar mâncărimea este diminuată subit .

Onicomizoca debutează la început ca niște pete albe sau galbene în zona vârfurilor ale unghilor de la picioare sau mâini . Netratata aceasta avansează și se extinde cauzând și alte probleme cum ar fi : muchiile devin fragile și sfărâmicioase , se inghoașă și se decolorează , luând forma inestetică și dureroasă în același timp .

Figura 3.2.4 Nailexpert

3.2.5. Excilor este un produs antimicotic, ca tratament în onicomicoze și alte afecțiuni fungice a unghiei. Se prezintă ca o soluție cu aplicator de 3,3 ml echivalent a 400 de aplicări.

În compoziție sunt următoarele principii active: acidul acetic, lactat de etil, 7% apă, agent peliculogen, potențiator de penetrare a unghiei, conservanți și nu conține parabeni.

Acest tratament cu Excilor poate controla micro-mediul unghiei prin acidificarea patului unghial. Deși majoritatea preparatelor fungice nu pot pătrunde prin cheratină, Excilor face posibil să penetreze unghia astfel să se trateze din interion spre exterior.

Unghia afectată ca să devină din nou sănătoasă este necesar că tratamentul să dureze câteva luni. Soluția aplicată pe unghie scade pH-ul acesteia ce creează o zonă potrivnică dezvoltării ciuperciilor. Unghia deteriorată necesită timp să crească; în medie unghiele de la picioare cresc cca. 1,5 mm pe lună.

Înainde de utilizare trebuie ca unghia să fie curățată; cu acetonă îndepărtații complet oja de pe unghia sau unghiile afectate (dacă este cazul), apoi după curățare folosind aplicatorul acoperiți zona afectată dar și sub unghie. Folosiți de 2 ori pe zi Excilor pe zona infectată de preferat dimineața și seară și ca să fie un rezultat satisfăcător, tratați zona cel puțin 3 luni dar și după revenirea completă a unghiei continuați cel puțin 1 lună tratamentul. Se aplică din abundență lăsând unghia să se usuce 2 minute; apoi puteți să vă puneți șosetele sau încălțămintea. Efect advers este atunci când soluția penetrează placa unghiala (limbul) ve-ți simții furnnicaturi sub unghie, dar este un efect normal ce demonstrează că tratamentul a intrat complet în unghie.

Figura 3.2.5 Excilor

3.2.6 Fly – Fly Lipogel este un tratament pentru unghii având la bază substanțe biologic active de origine entomologică pentru îngrijirea unghiilor casante, deformate, fragile sau cele care sunt afectate de infecții micotice și bacteriene.

Este indicat în micozele unghiale (onicomicoze) și cutanate și în îngrijirea depreciate a unghiilor și a alte zone adiacente ale acestora.

Ca și compoziție preparatul conține un complex active format din: Phenylalanine, Aspargine, Glutamic acid, Lysine, Aloe vera împreună cu alte două soluții a și b găsite în farmacia de proveniență a produsului.

Substanțele active au rol antibacterian, antimicotic inbunătățește structura și stimulează regenerarea unghiei; conținând aloe vera oferă o bună hidratatre și regenerarea.

Se găsește în farmacii sub formă de gel într-un tub de 50 ml.

Nu s-au constatat contraindicații.

Modul de utilizare este simplu, se igienizează bine mâinile apoi se aplică de unghiile și cuticule în funcție de caz în strat subțire masându-se până la absorbția definitivă.

Se folosește de 2-3 ori pe zii timp de 2-3 luni până la creșterea definitive a unghiei sănătoase.

Se recomandă pentru un tratament complet și eficace folosind soluțiile a și b din farmacia respective, făcându-se băi din 3 în 3 zile alternându-le.

Figura 3.2.6 Fly-Fly Lipogel

3.2.7 Lamisil (terbinafina) farmacodinamica produsului are la bază terbinafina care este o alilamina cu un spectru antifungic larg de acțiune. În cantități mici are efect fungicid asupra unor fungi termatofiti, ciuperfilor iar în potriva levurilor este fungistatică și sau fungicidă în funcție de specie. Terbinafina acționează în mod specific în biosinteza sterină fungica într-o fază incipientă, prin urmare duce la o deficiența de ergosterol acumulându-se apoi intracelular rezultând moartea celulei fungice. Terbinafina nu exercită o influență asupra hormonilor și nici al altor medicamente. Administrându-se oral substanta activă se concentrează în piele și unghii asigurând acțiunea fungicidă.

Ca și compoziție o găsim sub formă de comprimate: terbinafina hidroclorica 125 mg (pentru copii), terbinafina hidroclorica 250 mg (pentru adulți). O mai găsim sib formă de cremă 1 %: Terbinafina hidroclorica 10 mg/1 g cremă, cu următorii excipienți: Benzil alool, Cetil palmitat, Cetil alcool, Hidroxid de sodiu, Monostearat de sorbitan, Polisorbat 60, Steril alcool, Apă demineralizată și Isopropil miristat.

Ca și formă de prezentare o găsim în cutii cu 14 comprimate continunt 250 mg și tub cu 15 g cremă de 1 %, fiind un agent antimicotic pentru administrarea topică și orală.În farmacocinetică comprimatele au o doză orală unică de 250 mg terbinbnafina ce duce la concentrație maxime în plasma într-un interval de 2 ore de la administrare. Biodisponibilitatea substanței active nu este afectată de alimente aceasta se actioneza puternic pe proteine plasmatice. Se dispersează rapid în derm și concentrează în lipofil, dearece terbinafina este secretată în sebum această atinge concentrați mari în pielea bogată în sebum în foliculii piloși și păr.

S-a demonstrat că terbinafina este repartizată în placa unghiala în primele săptămâni de la începerea tratamentului. Timpul de înjumătățire a absortiei este de 0,8 h, de distribuție de 4,6 ore iar pentru eliminare este de 17 ore. În mare partea se elimină prin urină. La crema se absoarbe sub 5 % din doză la Aplicarea locală astfel încât absortia sistemică este destul de redusă.

Este indicat în infecți micotice ale unghiilor și ale pielii produse de dermatofiti, cum ar fi Microsporum Caniș, Epidermophyton Floccosum, Tricophyton exemplu T. Verrucosum, T. Rubrum, T. Violacelum. Tratarea acestor fungii este indicat să fie tratat prin administrare orală de Lamisil. În infecțiile prieli produse de Candida, în infecții fungice ale unghiilor produse de ciuperci dermatofite cum ar fi Onicomicoza dar și în Ținea corporis și Ținea pedis și Ținea cruris. Ca notă de observație forma de Lamisil comprimate nu este eficace în Pityriasis versicolor.

Crema este folosită în infecții fungice ale pielii produse de levuri în special Candida, în infecții micotice ale pielii produse de dermatofiti ca Tricophytonul, în Pityriasis versicolor.

Este contraindicat cei cu hipersensibilitate la substanța activă (Terbinafina) sau la oricare din excipienți din compoziția cremei sau comprimatelor.

În prudența celor care administrează Lamisil comprimate: pacienții cu funcția renală afectate spre exemplu cei cu Clearance de creatinină sub 50 ml pe minut, trebuie să înjumătățească doza obișnuită la fel și pacineti cu disfuntie hipatica preexistentă. Crema Lamisil este numai pentru uzul extern, nu se administrează la copii; în sarcină și alăptare nu se administrează Lamisil deoarece terbinbafina este eliminată în laptele matern de aceea nu primesc tratament oral când alăptează. Dacă este folosit topic în cantității mici nu poate să afecteze sugarul.

Că și reacții adverse Lamisilul administrat oral este bine tolerat, pot fi efecte secundare moderate sau blânde și pasagere trecătoare, ele sunt gastrointestinale (senzati de inapententa, dureri abdominale ușoare, greață, diaree) sau reacții ușoare cutanate cum ar fii urticarie, erupți și rareori cazuri izolate de reacții severe cutanate cum ar fi: Necroliză epidermică toxică. Dacă erupția cutanată este progresivă se va întrerupe tratamentul. Rareori produce tulburări gustative dar se revine senzația în câteva săptămâni de la întreruperea tratamentului. au mai fost cazuri izolate de disfuncție hepato-biliara, în acest caz tratamentul trebuie din nou întrerupt. În cazul cremei ocazional pot apărea prurit, eritem sau senzație de usturime. Aceste simptome ce par inofensive trebuie diferențiate de reatiile normale alergice care sunt rare însă tratamentul în acest caz trebuie întrerupt.

Terbinafina comprimate în interacțiune cu medicamentele care sunt metabolizate ca și Ciplosporina, Tolbutamidă sau contraceptivele orale prezintă un potențial neglijabil de epurare sau inhibare. Însă terbinafina poate fi accelerată de medicamente inducatoare ca și exemplu Rifampicina și poate fi inhibată de alte medicamente ce inhibă Citocremul P-450 cum ar fi Cimetidina. Ca prin urmare dacă se administrează simultan cu acești agenți va și necesară o ajustare a dozei de Lamisil. În cazul cremei nu cunoaștem interacțiuni cu alte medicamente.

Tratamentul și modul de administrare poate varia în funcție de infecția fungica. Se recomandă o doză unică pe zii de 250 mg comprimat. În infecțiile cutanate în Ținea Pedis durată medie a tratamentului este de 3-6 săptămâni. În Ținea Corporis și Ținea Cruris 2-4 săptămâni, în Candidoză cutanată 2-4 săptămâni. Semnele și simptomele patologice vor dispărea abea la câteva săptămâni de la terminarea tratamentului și vindecarea ciupercii.

În onicomicoze durată tratamentului la majoritatea pacienților este eficient între 6 săptămâni și 3 luni. Poate fi anticipată și o durată mai scurtă de 3 luni pentru tratamentul antimicotic al unghiilor de la mâini și picioare la tinerii cu un ritm normal de creștere al unghiilor. În restul cazurilor un tratament de 3 luni este suficient însă pacienții cu onicomicoza a halucelui vor necesita un tratament mai îndelungat timp de 6 luni sau mai mult.

În primele săptămâni de tratament se poate observa prin creșterea defectuasa a unghiilor micotice, cât de îndelungat poate fii tratamentul. Efectul clinic optim se poate observa la câteva luni de la vindecarea completă a micozei deoarece aceasta este perioada necesară pentru un alt țesut unghial sănătos. Lamisil crema sa aplică 1-2 ori pe zii, înaintea aplicării se va spăla și se va șterge bine suprafata afectată. În afecțiunile intretiginoase cum ar fi intergluteale, inghinale, submamare sau interdigitale, zona necesită acoperită cu un tifon și de regulă se aplica noaptea înainte de culcare. În T.Cruris și T.Corporis durarta tratamentului este de maxim 2 săptămâni, în T.Pedis 2-4 săptămâni în Candidoza cutanată 1-2 săptămâni, iar în Pityriazis versicolor tot 2 săptămâni. De fel simptomele clinice vor dispărea după câteva zile de la terminarea tratamentului dacă simptomele nu se ameliorează după 2 săptămâni trebuie revăzut madicul pentru reevaluarea diagnosticui. Nu se administrează Lamisil crema la copii.

Nu s-au înscris cazuri de supradozaj, ele pot fi luate ca principale efecte adverse ca niște simptome ale supradozarii orale cum ar fii cele gastrointestinale, vărsături sau grata, iar în acest caz este necesar lavajul gastric.

Figura 3.2.7 Lamisil comprimate și cremă

3.2.8 Fluconazol Actavis

Fluconazol face parte din clasa de medicamente antifungice folosit pentru tratarea diverselor infecții pricinuite de fungi și levuri.

Medicamentul previne formarea peretelui celulei a fungilor ca prin urmare dezvoltarea fungica este inhibată și infecția dispare. De știut că acest tratament tratează doar infecțiile stârnite de fungi și nu flora normală bacteriană.

Este utilizată în tratamentul infecțiilor fungice ale pielii de exemplu: la nivelul zonei inghinale sau a altor părți ale corpului, amucoaselor, a gurii a tractului digestive și pulmonar. La pacienții cu imunitatea scăzută în infecții fungice ale tractului urinar, în infecții fungice acute și recurente ale vaginului, în infecții fungice sistemice (adică răspândite prin sânge). În tratamentul curativ și de întreținere la pacidntii cu meningită criptococica, având un răspuns imun redus.

Înainte să consumați fluconazol trebuie să știți dacă sunteți hipersensibili la substanța activă (fluconazol) sau la substanțe din derivați de azoli sau la orice alt component din Fluconazol Actavis. Nu vă administrați fluconazole dacă concomitant luați alte medicamente ca: Terfenadina (împotriva alergiei), Pimozida (pentru tulburariele psihice) Chinidina (pentru ritmul neregulat al inimi), Cisaprida (pentru stimultarea mișcărilor intestinului), Astemizol (antialergic).

Fluconazol poate afecta acțiunea medicamentoasă a următoarelor substanțe ca:

Medicamente ce pot afecta acțiunea substanței active: Eritromicina, Rifampcine, Hidroclorotiazida (este diuretic pentru scaterea tensiuni arteriale) medicamente similar morfinei cum ar fi (Metadona, Alfentanil, Fentanil) Fluconazol poate afecta acțiunea medicamentoasă a următoarelor substanțe ca (

Medicament pentru tratarea pentru infecțiilor fungice cum ar fi Amfotercina B., Amitriptilina, Nortriptilina (medicamente antidepresive) sau sedativele ca Triazolam, Midazolam.

Medicamente hipocolesterolemiante cum ar fi Fluvastatina, Atorvastatina, Simvastatina.

Medicamente pentru angină pectorală, pentru ritmul cardiac neregulat, pentru tensiunea alteriala crescută, aceste medicamente sunt Amlodipina, Isradipina, Felodipina, Nicardipina, Nifedipina.

Medicamente pentru tratamentul epilepsiei: Trenitoina, Carbamazepina.

Medicamente care reduc respusul imun cum ar fi: Ciclosporina.

Tratament pentru migrene: Alcaloizi din ergot.

Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene: Furbiprofen, Ibuprofen.

Pentru tratamentul dureri, inflamați, febrei cum ar fi: Meloxicamul și Diclofenac.

Medicamente ce subțiază sângele ca: Warfarina.

Medicamente pentru diabetul zaharat de tip 2 cum sunt: Clorpopamida, Glimepirida, Glicazida, Glibencamida.

Fluconazol Actavis poate fi administrat cu sau fără alimente. În sarcină și alăptare nu trebuie administrat doar în cazuri special atent evaluate medical în cazul în care există un risc acut de deces. În alăptare Fluconazolul pătrunde în laptele metern dar alăptarea poate să continue dacă se administrează o doză unică de 200 mg sau chiar mai puțin, dacă doza trebuie repetată alăptarea se va întrerupe.

Medicamentul conținând lactoză cei ce au intoleranță la unele categori de glucide sunt rugați să consulte medical înainte de utilizarea lui.

Ca și mod de administrare doza zilnică variază în funcție de tipul de infecție fungica dar și de severitatea acesteia. Doza uzuala este între 50 – 400 mg zilnic însă pentru anumite infecții puternice prima zi doză poate fi de 800 de mg. Capsulele sunt recomandate să fie inghitie întregi cu un pahar de apă nefiind necesar să fie luate cu alimente. La adulți în infecțiile fungice ale pielii doza unică pe săptămână este de 150 mg timp de 2-4 săptămâni.

în infecții fungice ale vaginului se ia în prize unică de 150 de mg.

în infecțiile fungice ale tractului digestiv, gură sau plămâni 50 -100 mg pe zii timp de 2-4 săptămâni.

pentru prevenirea infecțiilor la pacienții cu neuropatii, 400 mg Fluconazol o dată pe zi, iar în funcție de numărul celulelor din sânge medicul o să decidă durata tratamentului.

pentru tratamentul curativ și de întreținere la pacienții cu meningită criptococica și cu răspuns imun redus, prima doză ce se administrează este de 400 mg, următoarele zile doza variază între 200-400 mg de fluconazole timp de 6 până la 8 săptămâni. Iar ca prevenție se va administra o doză uzuală de 100-200 mg fluconazole.

La copii și adolescent, fluconazole este disponibil în alte forme de prezentare cum ar fi sub formă lichidă pentru cei cu vârsta cuprinsă între 5-6 ani. O doză normal este între 3-12 mg/kg/zi, iar doza maximă este de 400 mg. Timpul de tratament se va ține cont de gravitatea infecției.

În cazul în care există afecțiuni renale atât vârstnici, adulții și copii dozele vor fi manipulate de către medic în dozele multiple.

Reacțiile adverse frecvente sunt erupții trecătoare ale pielii, dureri de cap, diaree, dureri abdominale, greață, vărsături și creșterea valorilor a enzimelor hepatice. Sunt și reacții mai puțin frecvente cum ar fi anemia, oboseală, dureri musculare, pierderea poftei de mâncare, insomnia, amețeli, convulsii, senzație de învârtire (vertij), senzații de mancarimei, acumularea bilei în ficat, creșterea valorilor pigmentului biliar în sânge, icter, uscarea gurii, indigestie, flatulență, constipație, valori scăzute de potasiu în sânge, afectare hepatică, perturbări ale simțului tactil. Iar cele mai rare reacții pot fi creșterea conținutului de grăsime în sânge, insuficientă hepatită, hepatotoxicitate, numărul scăzut de cellule albe în sânge, neregularități ale ritmului cardiac, reacții de hipersensibilitate, dificultăți de respirație, umflarea feței al limbii și a gâtului.

Conținutul medicamentului Fluconazol actavis este format din următoarele componente: Stearate de magneziu, amidon de porumb pregelatinizat, dioxid de siliciu coloidal anhidru, lactoză monohidrat. În capsula de fluconazol actavis de 50 mg conține: gelatină, dioxid de titan (E 171) și indigotina (E132) fiind o capsulă gelatinoasă de mărimea 3, cu un cap de culoare albă și cealaltă de un albastru pal ce conține o pulbere albă.

În capsula de Fluconazol actavis de 100 mg are în compoziția sa gelatină, indigotina și dioxid de titan, fiind o capsulă gelatinoasă de mărimea 2 la fel ca și fluconazol actavis 50 mg.

În fluconazole actavis de 150 mg, conținutul său are gelatină și dioxid de titan, sub formă de capsulă gelatinoasă de mărimea 1, de culoare albă ce conține pulbere albă.

Iar Fluconazol actavis de 200 mg conține oxid galben de fier (E172), oxid negru de fier (E172), indigotina, dioxid de titan și gelatină. Ea având formă unei capsule gelatinoase de mărimea zero cu cap de culoare albastră și corp alb conținând o pulbere albă.În cutii cu blistere se vor găsii 1,2,4,6,7,10,12,14,20,21,28,30,50,60,90,100 de capsule.

Figura 3.2.8 Fluconazol actavis

3.2.9 Flucovim 150 mg capsule

Flucovim aparține grupului de medicamente antifungice, iar substanța active este fluconazol. Este administrat la adulți în special pentru ttratarea infecțiilor provocate de fungi și este folosit și pentru prevenția candidozelor. Majoritatea infecțiilor micotice sunt produse de levura Candidă.

La adulți medicul poate recomanda acest medicament pentru următoarele infecții fungice cum ar fi: Meningita Criptococica (infecție fungica la nivelul creierului), Coccidiomicoza (o afecțiune a sistemului bronhopulmonar), Candidoza mucoaselor de la nivelul gurii, gâtului și stomatite datorată protezei dentare; Candidoza genitală (infecția vaginului sau penisului) și în infecți fungice ale pielii cum ar fi “piciorul de atlet”, în micozele unghiilor și dermatofițiile. Tratamentul poate fi recomandat ca și prevenție în reapariția meningitei criptococice în candidoza mucoaselor în scăderea incidenței Candidozei vaginale.

La copii și adolescenți (cu vârste între 0 – 17 ani) medicul poate recomanda Flucovim pentru tratarea infecțiilor fungice în meningită criptococica, în infecții produse de candida și localizate în sânge, organe interne (plămâni, inimă) sau căile urinare, în candidoza mucoaselor dar șic a prevenție în reaparia infecțiilor cu Candida când sistemul imun este deficitar și în reapariția meningitei criptococice.

Înainte să luați Flucovim spuneți medicului dumneavostra dacă usferiti de boli de inimă, inclusive tulburări de ritm cardiac, de boli de ficat sau rinichi dacă aveți valori anormale ale concentrației de potasiu, magneziu sau calciu în sânge. Nu luați Flucovim dacă sunteți alergic la substanța activă Fluconazol sau la alte medicamente pe care le-ați luat pentru tratarea infecțiilor cu fungi sau dacă sunteți allergic la oricare dintre alte component ale medicamentului. Nu vă administrați Flucovim dacă luați terfenadina sau astemizol (antihistaminice), dacă luați pimozida, cisaprida, chinidină sau eritromicină.

Multe medicamente pot interacționa cu Flucovim. Dacă luați oricare dintre următoarele medicamente informați-vă medicul:

Rifabutina sau rifampicina (antibiotic pentru tratarea infecțiilor)

Fentanil, alfentanil (anestezice)

Nortriptilina, amitriptilina (antidepresive)

Voriconazol, amfotercina B (pentru tratarea fungiilor)

Fenitoina, carbamazepina (tratamentul epilepsiei)

Felodipina, amlodipina, nifedipina, isradipina și losartan (în tratarea hiperteniunilor arteriale)

Tacrolimus, sirolimus, ciclosporina, everolimus (pentru pacienți cu transplant, pentru a preveni respingerea acestuia)

Vincristina, vinblastine (alcaloizi din Vinca pentru tratamentul cancerului)

Statine (simvastatina, fluvastatina, atorvastatina pentru scăderea concetratilor mari de colesterol)

Metadona (folosită în dureri)

Halofantrina (tratarea malariei)

Ibuprofen, furbiprofen, diclofenac, naproxen, meloxicam, celecoxib, lornoxicam (medicamente antiinflamatoare nesteroidiene – AINS)

Contraceptive orale

Clorpopamida, glipizida, glibencamida, tolbutamida (pentru tratarea diabetului zaharat)

Vitamina A

Teofilina (tratarea astmului bronșic)

Predninson (medicament steroidian)

Dacă sunteți gravidă, dacă încercați să ramanei gravidă sau alăptați spuneți medicului dumneavoastră.

În cazul în care conduceți vehicule sau folosiți utilaje la locul de muncă este necesar să aveți în vedere faptul că ocazional pot apărea convulsi sau ameteti.

Flucovim conține substanța active Fluconazol, fiecare capsulă conține 150 mg de Fluconazol iar, celelelate component sunt: lactoză monohidrat, stearate de magneziu, amidonglicolat de sodiu de tip A. Capacul capsulei este alcătuit din gelatină, dioxid de titan și indigotina iar corpul capsulei este format din gelatină, dioxid de titan și galben amurg FCF (E 110).

Administrați Flucovim exact așa cum v-a prescris medicul. Înghițiți întreaga capsulă cu un pahar de apă, iar de recomandat este să luați capsulele în fiecare mement în fiecare zi.

În tratamentul infecțiilor fungice ale unghiilor și ale pielii, în funcție de localizarea infecției se administrează 50 mg/pe zi, 150 mg/pe săptămână sau o doză unică de 300 -400 mg/pe săptămână timp de 1-4 săptămâni în “piciorul de atlet “iar în onicomicoze tratamentul se poate prelungii până la 6 săptămâni până când unghia infectată este înlocuită. Administrarea la copii cu vârste în 0 – 4 săptămâni se recomandă ca doză maximă de fie de 12 mg/kg corp la fiecare 28 de ore. Copiilor cu vârsta mai mică de 2 săptămâni doză maximă este de 12 mg/pe kg corp la fiecare 72 de ore. La vârstnici dacă nu au probleme renale se recomandă aceasi doză ca și la adulți.

În atenția pacientului, dacă luați mai multe capsule deodată starea poate fii una periculoasă iar în acest caz contactați imediat cea mai apropiată unitate medicală sau a medicului dumneavoastră. Acest dupradozaj face posibil să auziți, să vedeți sau să simțiți sau să gandtiti lucruri care nu sunt reale (comportament paranoid și halucinați), iar în acest caz poate fi necesară lavajul gastric. Nu luați o doză dublă pentru a compensa o doză uitată.

Reacțiile adverse posibile se poate manifesta ca: respirație dificilă sau senzație de apăsare în piept; unflarea feței, buzelor sau a pleoapelor; înroșirea pieli, mâncărimea generalizată sau apariția de pete roși însoțite de mâncărime; reatii cutanate severe la nivelul limbii și gurii, erupții cutanate. Flucovim poate afecta ficatul, iar simptomele includ oboseala, vărsături, pierderea poftei de mâncare, icter. Alte reacții adeverse frecvente sunt: disconfort stomacal, greață, vărsături, diaree, creșterea valorilor la testele sanguine hepatice; dureri de cap; erupții trecătoare ale pielii. Reacții mai puțin frecvente sunt: dificultatea de a dormi, somnolență; convulsi, amețeli, furnicături, vertiji, urticarie, transpirația abundență, starea generate de rău, febră, scăderea numărului de cellule roșii din sânge ce determină paloarea pielii, slăbiciune și dificultate în respirație. Iar reacțiile rare adverse pot fi: modificarea culorii pielii în roșu sau purpuriu care poate fii determinată de scăderea numărului plachetelor sangurine; scăderea concentrației a potasiului din sânge; modifică concentrația colesterolului; modicari are frecvenței și ritmului inimii, tramuraturii; insuficientă hepatică; reacții alergice uneori severe ce includ erupți veziculare, exfolierea pielii, unflarea buzelor sau a feței, căderea părului.

Flucovim 150 mg se prezintă sub formă de capsule gelatinoase tari de mărimea 1, corpul având culoarea portocalui opac și calacul albastru opac conținând o pulbere omogenă de culoare albă. Este disponibil sub formă de cutii cu un blister conținând o capsulă.

Figura 3.2.9 Flucovim 50,100,150mg

3.2.10 Dezarcit gel 7 ml

Este indicat in terapia impotriva onicomicozei. Are in compozitia sa ulei de pin de munte Allgan si pantenol. Ca si mod de prezentare o gasim intr-un ambalaj , gelul de 7 ml si cele 5 pile de unghii de unica folosinta. Pila are rol de a indeparta stratul unghiei afectate de micoza iar gelul isi sustine rolul de aparare a unghiei si pielii impotriva contagierii cu micoza.

Ca si mod de utilizare sunt 3 pasi simpli de urmat: cu ajutorul pilei se indeparteaza zona unghiei afectate cu aspect decolorat si nesanatos de la stanga la dreapta. Dupa folosirea pilei aceasta se arunca la cosul de gunoi. Pasul al doilea , dupa pilire se va indeparta orice urma de praf ramasa pe unghie si piele. Iar ultimul pas este sa aplicati gelul Dezarcit pe unghii si degete si s elasa timp de 5-10 minute sa se aeriseasca zona pana la uscare.

Se recomanda pentru rezultate optime sa se evite contactul cu apa timp de 30 de minute dupa ce se aplica gelul ce se absparbe rapid fiind si non-gras.

Se aplica de doua ori pe zi , dimineata si seara dupa spalare. Iar Dezarcit spray il puteti folosi pentru uz profilactic ca si preventive dupa terminarea tratamentului cu gel, dar si in timpul acestuia.

Dezarcit spray previne inflamatia picioarelor, dar si mirosul neplacut la nivelul picioarelor si a incaltamintei.

Ca si mod de utilizare , flaconul de 1ml aerosol se agita si de la o distanta de 20 cm in pozitie vertical se directioneaza duza spre zona afectata sau picior si se apasa ferm eliminandu-se 0.55 ml substanta.Similar se aplica si in cazul mirosului neplacut din pantofi. Se utilizeaza de doua ori pe zi, dimineata si seara.

In atentia pacientilor, este doar de uz extern, fiind inflamabil se tine la loc uscat cu capac la temperature camerei si fara a se pulverize spre flacara deschisa.

Are in compozitia sa extract de salvie 5 mg, acid boric 30mg, ulei de pin 10 mg, ulei de menta 20 mg si ca excipienti are etanol si glicerol.

Figura 3.2.10 Dezarcit gel 7ml

CONCLUZIE

Unghiile sunt ignorate cu desăvârșire de către unele persoane, iar alți le oferă o atenție maximă. Însă cel mai important lucru este să evităm factorii de risc ce pot dăuna sănătatea unghiilor și să le îngrijim mai atent. Atenția sporită cu ce ne încălțam deoarece șosetele și pantofi pe care îi folosim zilnic pot creea un mediu favorabil pentru dezvoltarea micozelor.

Unghiile afectate de fungii pot cauza durere și disconfort, iar netratatate acestea se dezlipesc de patul unghial. Este de recomandat, în cazul nefericit să avem simptomele specific unghiei afectate de micoze să ne prezentăm medicului dermatolog. Dacă unghiile de la mâini sunt afectate, trebuie să evitați contactul lor cu gura, cum ar fi să nu le roadeți, deoarece puteți răspândi infecția și cel mai bine este să ne tratăm imediat. Trebuie să luăm la conostinta faptul că odată contaminate unghia mai ales la onicomicoza chiar și tratată există posibilitatea de a recidiva.

Pentru a diminua recidivarea este bine să: continuăm tot tratamentul chiar și atunci când unghia începe să arate bine; să vă schimbați șosetele și pantofi cu regularitate dacă transpirați des; să vă tăiați cât mai scurt unghiile și traduitiva să nu mergeți desculț, iar vechea încălțăminte să nu o mai folosiți. De fiecare dată când faceți baie să vă ștergeți foarte bine și de preferat să folosiți un prosop de bumbac numai pe zonele afectate. Pudră de talc este foarte utilă pentru cei ce au o transpirație mai abundență și puteți aplica chiar și în șosetă, deoarece aceasta va absobii transpirația. Când sunteți la bazine sau ștranduri, saune chiar și băi publice purtați papuci. Folosiți o unghieră proprie doar pentru unghiile afectate și alta pentru cele sănătoase că nu cumva să extindeți infecția.

După încheierea tratamentului este imperios necesar să dezinfectați toate șosetele, ciorapi și încălțăminte ce a-ți folosit-o. Este sufficient ca ciorapii și șosetele să le puneți în mașina de spălat la temperatura de 60°C, utilizant un detergent normal (la temperature mai mici nu este eficientă dezinfectarea). Iar pentru dezinfectarea pantofilor folosiți pudre și sprayuri speciale ce le găsiți în farmacii, de regulă aceleași branduri care produc și medicamente pentru tratarea onicomicozelor. E bine să optați la o încălțăminte lejeră ce lasă piciorul să respire, de preferabil pantof din piele sau pânză.

Pacientul în cauză cu aceasta patologie semnalează disconfort și durere la mers, iar cea mai simplă atingere la nivelul unghiei produce durere ce poate duce în plan psihic la depresie sau anxietate.

Cel mai important lucru ce trebuie să reținem este că odată ce semnalăm onicomicoza și nu o tratăm putem contamina persoanele din jur în special familia.

BIBLIOGRAFIE

www.esanatos.com

Memorator de farmacologie si ghid farmacoterapic, 2008 , editia 14 Ed.Minesan

www.anatomie.romedic.ro

www.esanatos.com

anatomie.romedic.ro

www.farmaciastejara.ro

www.anm.ro

www.magazin-naturist.ro

www.doctor.info.ro

www.sitemedical.ro

Manualul Medrik, 2006 – Editia a XVIII- a