Mecanismul de Finantare a Invatamantului de Catre Consiliul Local
Cuprins
Introducere
Capitolul 1. Administrația publică locală
1.1. Conceptul de administrație publică
1.2. Obiectul și sfera administrație publice
1.3. Conceptul de administrație publică locală
1.4. Rolul și funcțiile administrației publice locale
1.5. Formele și limitele autonomiei locale
Capitolul 2. Consiliul local – parte componentă a sistemului administrației publice
2.1. Alegerea consiliului local
2.2. Atribuțiile consiliului local
2.3. Funcționarea consiliului local
2.3.1. Desfășurarea ședințelor consiliului local
2.3.2. Elaborarea proiectelor de hotărâri
2.3.3. Procedura de vot
2.3.4. Întrebări, interpelări, petiții și informarea consilierilor locali
2.3.5. Drepturile, obligațiile și răspunderile aleșilor locali
2.4. Dizolvarea consiliului local
2.5. Raportul consiliului local cu autoritățile publice județene și centrale
Capitolul 3. Mecanismul de finanțarea a învățământului de către Consiliul Local
3.1. Finanțarea învățământului românesc
3.1.1. Finanțarea învățământului preuniversitar
3.2. Implicarea Consiliului Local în mecanismul de finanțare al Școlii Gimnaziale nr. 1 Stoenești din județul Giurgiu
3.2.1. Hotărăre a Consiliului Local privind aprobarea bugetului de cheltuieli a școlii
3.2.2. Hotărăre a Consiliului Local privind alocarea unei sume pentru premierea elevilor câștigători la olimpiade
Capitolul 4. Concluzii
Bibliografie
ANEXE
Introducere
Conceptul de administrație, fie în accepțiunea sa publică, fie în cea privată, a dus la nașterea unor multiple întrebări la care răspunsurile sunt date în maniere diferite, în funcție de autori, de perioada istorică în care acestea au fost formulate, de teoriile care stau la baza lor.
Complexitatea fenomenului administrativ reiese din faptul că în mod obișnuit vorbim de administrație publică și privată, de administratori și funcționari publici care îndeplinesc funcții administrative, de persoane care sub comanda altora execută decizii și de persoane care pun în aplicare deciziile celor aflați într-o poziție ierarhică superioară.
Încă de la apariția primelor comunități umane, oamenii au avut nevoi dintre cele mai diversificate. Recunoscute de colectivitate ca fiind de interes general, satisfacerea acestora a făcut obiectul serviciilor publice, sarcina înființării și organizării acestora revenind statului.
Deși statul este principalul responsabil de funcționarea acestora, gestionarea în mod direct a serviciilor publice este practic imposibilă. Pentru aceasta, statul a transferat competența soluționării diferitelor probleme la nivel local. Această opțiune s-a dovedit a fi mai eficientă, întrucât structurile administrației publice locale sunt cele care cunosc cel mai bine nevoile comunității pe care o conduc.
Pe planul dreptului administrativ, printre cele mai importante servicii pe care statul trebuie să le asigure se numără sănătatea, învățământul, apărarea, ordinea publică și siguranța națională. Potrivit legislației în vigoare, aceste servicii sunt finanțate integral de la bugetul statului. Însă, presiunea financiară exercitată asupra acestui buget, de menținerea la standarde ridicate a serviciilor este foarte mare chiar și în cazul statelor dezvoltate din punct de vedere economic. Din acest motiv, ele caută surse noi și cât mai diversificate de finanțare, fapt ce are drept consecință și creșterea nivelului calitativ al serviciilor.
Am structurat lucrarea pe trei capitole, organizate la rândul lor pe subcapitole și am finalizat cu un set de concluzii și propuneri referitoare la problematica dezbătută.
Astfel, capitolul 1 este destinat unor considerații generale conceptul de administrație publică și administrație publică locală. Capitolul 2 reliefează organizarea și funcționarea consiliului local, ca parte componentă a administrației publice locale.
Învățământului românesc, ca serviciu public, i se acordă o importanță deosebită, fapt ce m-a determinat să analizez finanțarea acestuia în capitolul trei, studiind în special particularitățile învățământului preuniversitar, pentru ca în a doua parte a capitolului să realizez un studiu de caz privind modalitatea de finanțare a unei școli de către administrația publică locală, prin consiliu local precum și mijloacele acestuia de alocare a fondurilor din bugetul public pentru sprijinirea diferitelor evenimente școlare (olimpiade, competiții între școli, etc.).
Tema lucrării are implicații atât de ordin teoretic cât și de ordin practic. Acestea din urmă apar în plan strict procedural, vizând modalitatea în care administrația publică locală, prin consiliul local finanțează învățământul românesc contribuind ca produs final la dezvoltarea economică a unei țări, la stimularea progresul și ridicarea standardul de viață al populației.
Abordarea acestei importante problematici pe parcursul celor trei capitole, susținută printr-o prezență a unei bibliografii reprezentative și a unor concluzii pertinente, o consider ca o încercare, în a formula întrebări și a da răspunsuri adecvate acestei realități cu importanță deosebită pentru administrația publică în curs de modernizare.
Capitolul 1. Administrația publică locală
1.1. Conceptul de administrație publică
Termenul de administrație derivă de la latinescul "administrare" care înseamnă a servi și este în legătură cu cuvântul "magister" care îl desemnează pe stăpân, căruia i se subordonează servitorul și pe care acesta trebuie să-l slujească.
Conform dicționarului explicativ al limbii române, “a administra“, înseamnă:
a conduce, a gospodări, iar pentru “administrație” dicționarul ne spune că reprezintă totalitatea organelor care administrează o instituție sau o întreprindere.
În limbajul curent, termenul de “administrație” este utilizat în mai multe sensuri . Astfel, prin administrație se poate înțelege:
conținutul principal al activității puterii executive a statului;
sistemul de autorități publice care înfăptuiesc puterea executivă;
conducerea unui agent economic sau a unei instituții social culturale;
un compartiment din unitățile direct productive, etc.
Din multiplele sensuri ale termenului de administrație preocupările teoretice s-au axat în principal pe clarificarea noțiunii de administrație publică.
Administrația publică este un gen de administrație distinctă de administrația particulară Ambele genuri de administrație au mai multe specii. De aceea trebuie să ne folosim de noțiunea generală care scoate în evidență trăsăturile comune tuturor genurilor de administrație, oferindu-ne criteriile de deosebire între administrația publică și cea particulară și posibilitatea de a sublinia particularitățile diferitelor specii ale celor două genuri de administrație.
Pe scurt, a administra reprezintă o activitate executivă, pusă sub semnul comenzii sau al delegării de atribuții. Atunci când această activitate își realizează obiectivele folosindu-se de puterea publică, prin derogare de la regulile dreptului comun, ea dobândește atributele administrației publice.
Administrația publică, în orice societate, fie ea clasică, fie modernă, reprezintă în esență un instrument al statului indispensabil în atingerea unor deziderate, a unor obiective majore determinate de el, în fapt de realizare a unor valori politice stabilite prin acte juridice, în scopul satisfacerii interesului general.
Administrația publică este constituită din ansamblul serviciilor publice a căror bună desfășurare permite realizarea obiectivelor definite de puterea politică. Este ansamblul de organe care înfăptuiesc, conduc și execută treburile publice.
Administrația este permanent plasată sub nivelul politic, dat fiind faptul că deasupra instituțiilor administrative există instituții politice care facilitează existența statului și satisfacerea nevoilor comune ale colectivității.
Pe planul dreptului administrativ, problema care se pune este aceea de a stabili care sunt serviciile publice și care trebuie să fie modul de organizare a acestora.
În principiu, determinarea serviciilor publice care intră în componența statului este o problemă variabilă în timp și spațiu, apreciată în exclusivitate politic, de organele reprezentative ale statului, prin lege. Elementul esențial în stabilirea sferei serviciilor publice îl constituie delimitarea sferei trebuințelor individuale și colective care pot fi satisfăcute de sfera privată a societății civile, de cea a trebuințelor care au nevoie de o susținere publică, prin intermediul administrației publice.
Pornind de la această delimitare se operează distincția între administrația publică și cea privată, dimensiunile acestei distincții rămânând la îndemâna Parlamentului, iar actul prin care face o astfel de distincție este legea. în realizarea acestei sarcini, Parlamentul își poate rezerva exercitarea unor funcții proprii administrației publice sau poate încredința atribuții administrative puterii executive, după cum poate delimita sfera administrației publice de stat, de cea a administrației publice locale, stabilind și relațiile dintre acestea, precum și prerogativele specifice ale fiecăreia. Din moment ce aceste distincții sunt stabilite de lege este normal ca aceia care îndeplinesc servicii administrative să se supună legii, chiar dacă fac parte din administrația publică de stat, din administrația publică locală sau din administrația publică privată, ori fac parte din categoria celor care intră în relații cu oricare din aceste forme ale administrației.
Din punct de vedere al dreptului administrativ, administrația publică, structura acesteia, reprezintă ansamblul organelor administrative ordonate și dispuse pe orizontală și verticală, după anumite criterii (teritorial și funcțional), pe baza unor reguli bine determinate și între care se stabilesc o varietate de raporturi administrative.
Potrivit criteriului teritorial, autoritățile administrației publice se împart în autorități centrale (Guvernul, ministerele și celelalte organe centrale ale administrației publice), care acționează în interesul colectivității umane existente la nivel global, la nivelul statului, și autorități locale, teritoriale(consiliile locale, primarii, serviciile publice deconcentrate ale Guvernului), care acționează pentru rezolvarea intereselor colectivităților locale.
1.2. Obiectul și sfera administrație publice
Obiectul administrației publice îl reprezintă realizarea unor valori care reprezintă interesele generale ale statului său, a unei colectivități distincte, recunoscute de către stat prin acte ce emană din partea statului prin autoritatea legislativă. De asemenea are ca obiect organizarea executării și executarea legii fapt ce leagă administrația publică de puterea (autoritatea) legislativă cât și de autoritatea judecătorească ale cărei hotărâri sunt aplicate și executate în cadrul administrației publice putându-se folosii, în caz de nevoie de coercițiunea statului.
Aceasta este strâns legată de autoritatea executivă dar nu se identifică cu ea deoarece așa cum s-a precizat administrația publică se realizează atât de autorități ale puterii executive (Guvernul, ministerele, prefecții) cât și de autorități ale administrației publice care nu fac parte din sistemul puterii executive (consilii locale, primari, consilii județene) precum și de către structuri organizatorice care nu au calitatea de autorități (regii autonome și instituții publice).
Administrația publică se realizează prin două categorii de autorități:
activități cu caracter dispozitiv;
activități cu caracter prestator.
Prin activități cu caracter dispozitiv se stabilesc norme juridice privind obligația de a face sau a nu face ceva adresat persoanelor fizice și juridice, ca subiecți de drept putându-se, intervenii în condițiile legii, cu aplicarea de sancțiuni în caz de nerespectare a conduitei prescrise. Această activitate se realizează prin acte juridice (acte administrative de către autoritățile administrației publice și funcționarii acesteia activități specifice principale).
Activitățile cu caracter de prestație se realizeagii fapt ce leagă administrația publică de puterea (autoritatea) legislativă cât și de autoritatea judecătorească ale cărei hotărâri sunt aplicate și executate în cadrul administrației publice putându-se folosii, în caz de nevoie de coercițiunea statului.
Aceasta este strâns legată de autoritatea executivă dar nu se identifică cu ea deoarece așa cum s-a precizat administrația publică se realizează atât de autorități ale puterii executive (Guvernul, ministerele, prefecții) cât și de autorități ale administrației publice care nu fac parte din sistemul puterii executive (consilii locale, primari, consilii județene) precum și de către structuri organizatorice care nu au calitatea de autorități (regii autonome și instituții publice).
Administrația publică se realizează prin două categorii de autorități:
activități cu caracter dispozitiv;
activități cu caracter prestator.
Prin activități cu caracter dispozitiv se stabilesc norme juridice privind obligația de a face sau a nu face ceva adresat persoanelor fizice și juridice, ca subiecți de drept putându-se, intervenii în condițiile legii, cu aplicarea de sancțiuni în caz de nerespectare a conduitei prescrise. Această activitate se realizează prin acte juridice (acte administrative de către autoritățile administrației publice și funcționarii acesteia activități specifice principale).
Activitățile cu caracter de prestație se realizează tot pe baza și în executarea legii, de către autoritățile administrative sau reprezentanții săi, din oficiu sau la cererea persoanelor fizice sau juridice. Aceste prestații se realizează în cele mai diverse domenii de activitate ca: stare civilă și autoritate tutelară, furnizare de gaze, apă, energie electrică și termică, gospodărie comunală și locativă, ocrotirea mediului ambiental, servicii de telefonie transport în comun, poștă, asistență medicală, activități cultural educative etc. Această categorie de activități se realizează în principal prin fapte materiale dar și prin emiterea de acte juridice (diplome, atestate, certificate , adeverințe etc.).
De menționat este faptul că activitatea de organizare a executării legii și de execuție în concret a legii de natura celei menționate anterior se întâlnesc și la celelalte organe ale statului (parlament, tribunale, judecătorii) însă aici sunt considerate activități subsidiare, iar aceste organe nu apar în cazul realizării lor ca autorități legiuitoare sau judecătorești ci ca subiecți de drept în relațiile cu alți subiecți de drept (numirea în funcție a unor persoane de către Parlament sau una din camere, contractarea unor lucrări de reparație a sediilor, actele emise de președinții judecătoriilor, tribunalelor, Curților de Apel și al Curții Supreme de Justiție, care au ca obiect buna administrare a justiției și a bazei materiale pe care o folosesc etc.).
În unele cazuri activitatea de organizare a executării legii și de executare a acesteia se realizează și de unii subiecți de drept, organizații particulare, activitatea lor fiind de interes public, fiind însă abilitată de lege cu prevederi în acest sens. Astfel de subiecți de drept nu fac parte din sistemul de organizare a administrației publice (barourile de avocați, notari publici etc.).
Sintetizând cele menționate se poate desprinde o definiție a administrației publice susținută de unii autori. Astfel administrația publică este o activitate de organizare și de executare în concret a legii, cu caracter dispozitiv și prestator, care se realizează în principal de autoritățile administrație publice și funcționarii acestora și în subsidiar și de celelalte autorități ale statului precum și de instituții particulare care desfășoară activități de interes public.
Printre autoritățile publice stabilite de Constituția României din anul 1991, republicată în anul 2003 în baza Legii de revizuire nr.429/2003, administrația publică este reglementată, în mod distinct, în capitolul V al Titlului III, ca autorități publice care desfășoară exclusiv o activitate de natură administrativă.
Astfel, potrivit prevederilor constituționale, administrația publică nu mai este clasicul “executiv” ori o componentă a puterii executive, ci apare ca un corp profesional destinat realizării permanente a serviciilor și ordinii publice aflat sub autoritatea puterii executive.
În ceea ce privește organizarea și funcționarea statului român, potrivit dispozițiilor constituționale, puterea de voință și de comandament, suveranitatea, se înfăptuiește prin exercitarea funcțiilor legislative, executive și judecătorești, de către autoritățile publice abilitate.
Potrivit art.61 alin.(1) din Constituție, funcția legislativă a statului este îndeplinită de Parlament, unică autoritate legiuitoare a țării. Conform art.102 alin.(1) din Constituție, Guvernul exercită funcția executivă (alături de Președintele României) prin organizarea executării legilor, iar, potrivit art.124 din Legea fundamentală, instanțele judecătorești îndeplinesc funcția judecătorească, soluționând litigiile apărute în procesul executării legilor.
Așadar, Constituția delimitează cu claritate sfera de organizare și de activitate a administrației publice. Ea cuprinde, ca structură și activitate, Guvernul (în calitate de organ al administrației publice) și celelalte organe ale administrației publice, Președintele României (în calitate de autoritate a administrației publice de stat) și autoritățile administrației publice reglementate în capitolul V al Titlului III.
În concluzie, sfera administrației publice, rolul, structurile și metodele sale, depind în mod direct de reglementarea constituțională.
Potrivit prevederilor constituționale, Guvernul asigură realizarea politicii interne și externe a țării și conducerea generală a administrației publice.
În același timp, Președintelui României îi sunt stabilite competențe în vederea conducerii unor servicii publice administrative de interes național, cum sunt : apărarea țării și asigurarea ordinii publice, asigurarea reprezentării diplomatice pe plan extern, numirii în funcții publice,etc.
Ministerele fac parte la rândul lor din administrația publică centrală de specialitate, ca autorități care prestează servicii publice de interes național, cu folosirea autorității de stat.
Constituția instituie și alte autorități administrative, dar cu activitate autonomă, cum sunt : Curtea de Conturi, Consiliul Național al Audiovizualului, Avocatul Poporului, etc.
Sintetizând, rezultă că administrația publică centrală este strâns legată de puterea politică, reacționând la impulsurile acesteia și acționând conform cu liniile generale ce îi sunt trasate.
Concomitent cu aceste autorități ale administrației publice centrale, înzestrate cu competență teritorială generală realizată la nivelul întregii țări, Constituția a stabilit că administrația centrală de stat se organizează și la nivelul unităților administrativ teritoriale, prin servicii publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe centrale.
Așadar, sfera administrației publice românești se constituie din administrația publică de stat și administrația locală. Aceste structuri sunt complementare, în sensul că administrația publică a statului român este încredințată atât unor unități statale cât și unor autorități ale administrației publice locale, reprezentând structuri administrative autonome ce administrează, gestionează, interesele cetățenilor din unitățile administrativ-teritoriale: municipii, orașe, comune.
1.3. Conceptul de administrație publică locală
La nivelul statului, alături de interesele generale se regăsesc și interesele locale, între acestea existând o interdependență reciprocă. Într-un stat există interese generale alături de interesele județene și de cele locale. Aceste interese sunt realizate, satisfăcute prin administrația publică centrală și locală, de serviciile publice destinate să satisfacă aceste interese.
Așadar, statul nu este singurul care înființează servicii publice ci și județele,orașele și comunele, în calitatea lor de colectivități locale putând să-și organizeze propriile servicii în vederea satisfacerii intereselor lor.
Colectivitățile locale sunt desmembrăminte ale statului create prin lege pentru scopuri administrative, ca simple unități teritoriale ridicate la rangul de persoane juridice și investite cu anumite drepturi de către puterea centrală, care le menține sub o strictă supraveghere.
Recunoașterea acestor probleme specifice locale presupune și existența unor mijloace materiale de realizare, cum ar fi : patrimoniul propriu, un corp de funcționari care să gestioneze treburile publice, o anumită autonomie financiară care se bazează pe existența unui buget propriu.
Exercitarea atribuțiilor colectivităților locale, ca persoane juridice, este încredințată unor autorități proprii în condițiile stabilite de Constituție și de lege. Aceste autorități locale sunt reprezentantele colectivităților locale, rezultate din alegeri libere desfășurate în unitatea administrativ-teritorială.
Aceste autorități au o putere proprie de decizie dar care nu poate ieși de sub controlul statului, exercitat pe căi legale, un control care se limitează la verificarea legalității actelor, nu și asupra oportunității acestora.
Constituția României stabilește administrația publică locală ca pe o structură în cadrul administrației publice, ce desemnează ansamblul de autorități administrative autonome care rezolvă, conduc și execută treburile publice locale.
Ca atare, administrația publică locală, fundamentată pe dispozițiile constituționale, reprezintă totalitatea serviciilor publice locale, organizate sau recunoscute de lege, chemate să administreze interesele proprii ale colectivităților locale, prin autorități administrative autonome, cu putere de decizie, alese de către acestea și sub controlul de legalitate al autorităților statului.
1.4. Rolul și funcțiile administrației publice locale
Constituția României și Legea administrației publice locale nr.215 din 2001, arată că rolul administrației publice locale constă în a rezolva și a gestiona, prin autoritățile publice locale, în nume propriu și sub responsabilitatea lor, o parte importantă a treburilor publice, în interesul colectivităților locale pe care le reprezintă.
Prin organizarea și funcționarea administrației publice locale din România, pe baza principiilor fundamentale și legale, se creează cadrul propice apropierii tot mai mari dintre cetățeni și autoritățile locale pe care le aleg, în scopul satisfacerii oportune și rapide a nevoilor și intereselor membrilor colectivităților locale.
Mai mult de atât, prin atingerea acestui deziderat sporește posibilitatea ca cetățenilor să li se poată apăra și respecta drepturile și libertățile lor fundamentale de către autoritățile locale, care și-au așezat în centrul preocupărilor lor cetățenii cu problemele și interesele acestora.
Administrația publică locală se constituie într-un mecanism distinct, într-o instituție fundamentală a societății românești contemporane, a cărei organizare și funcționare implică, pe de o parte, rezolvarea treburilor publice și asigurarea realizării intereselor și nevoilor specifice colectivităților locale, iar pe de altă parte, transpunerea în viață a principiilor statului de drept și ale democrației în plan local.
Având în vedere domeniile de activitate ce stau la îndemâna autorităților administrației publice locale, potrivit competențelor stabilite prin Legea administrației publice locale, se poate spune că aceste autorități exercită următoarele funcții :
funcția de dezvoltare a democrației locale și a vieții politice locale;
funcția de garant al respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor pe plan local;
funcția de limitare a puterii guvernanților pe plan local prin transferarea rezolvării problemelor către colectivitățile locale;
funcția de rezolvare a treburilor publice și organizare a serviciilor publice de interes local, în vederea satisfacerii nevoilor și intereselor locale;
funcția de organizare a executării și executarea în concret a legii ;
funcția economico-financiară, prin administrarea patrimoniului local și stabilirea de impozite și taxe locale;
În concluzie, administrația publică locală este un ansamblu de autorități administrative autonome alese care, în regim de putere publică, rezolvă treburile publice din comune, orașe și județe și prestează către colectivitățile respective servicii publice de interes local, exercitând și funcții de natură politică, administrativă și economico-financiară.
1.5. Formele și limitele autonomiei locale
Autonomia locală, cum s-a exprimat și profesorul Anibal Teodorescu, este anterioară statului. Ca realitate juridică, autonomia locală a variat și variază după mai mulți factori, între care:
a) tradiția istorică;
b) cadrul geografic;
c) resursele economice;
d) gradul de instrucție civică sau politică;
e) stadiul atins de reglementările naționale și internaționale.
Principiul descentralizării sau ideea autonomiei locale comportă două forme:
a) descentralizarea teritorială ;
b) descentralizarea tehnică.
Descentralizarea teritorială presupune existența unor interese comune ale locuitorilor dintr-o regiune geografică, interese ce conduc la afaceri locale în cele mai diverse domenii de activitate, distincte de problemele naționale.
În alți termeni, descentralizarea teritorială presupune existența unor autorități locale alese, care au competență materială generală. Descentralizarea tehnică se realizează prin acordarea unei anumite autonomii unui serviciu public, conferindu-i acestuia personalitate juridică Exemplul cel mai elocvent de descentralizare a serviciilor publice îl constituie universitățile, care prin dobândirea autonomiei, se transformă în servicii publice descentralizate, care se bazează pe recunoașterea unui patrimoniu propriu și a personalității juridice, precum și a unui control de tutelă, mai mult sau mai puțin extins.
În general, descentralizarea tehnică se realizează prin constituirea unor instituții publice sau a unor instituții de utilitate publică, înzestrate cu personalitate juridică, bazate pe proprietatea privată, fie a statului, fie a persoanelor fizice sau a unor persoane juridice.
Descentralizarea serviciilor publice presupune deci acordarea personalității juridice, scoaterea acestora de sub controlul ierarhic și plasarea lor sub regulile tutelei administrative.
Indiferent de formă, autorii contemporani sunt unanimi în a aprecia descentralizarea ca o problemă exclusiv de natură administrativă Oricât de largă este autonomia locală, deci competența autorităților alese sau a stabilimentelor publice de a rezolva problemele locale, aceste autorități desfășoară o activitate în cadrul unui stat (unitar) și nu în afara acestuia. Sunt două lucruri total distincte, anume natura de autorități autonome față de stat a autorităților, prin care se realizează descentralizarea administrativă, și limita statală a activității acestora
Dacă nu s-ar admite această limită autoritățile locale autonome s-ar transforma în autorități politice și în veritabile structuri statale independente, cu consecințe dintre cele mai dramatice pe plan național și internațional.
Descentralizarea, ca element esențial al autonomiei locale, nu poate fi concepută în statele unitare, fără existența unui control din partea statului, denumit, tradițional, control de tutelă, exercitat, în unele țări (Franța, Italia), de funcționari sau autorități ale administrației de stat, iar în altele (ex. Marea Britanie) de către judecători. Formula controlului de tutelă din Franța conduce, în final, în fața. instanței de contencios administrativ, soluție preluată și de Constituția României din 1991, în articolul 122 alineat final care spune că "prefectul poate ataca, în fața instanței de contencios administrativ, un act al consiliului județean, al celui local sau al primarului, în cazul în care consideră actul ilegal. Actul atacat este suspendat de drept."
În concepția de tip francez, după unii autori, exigențele unității naționale conduc la o interpretare restrictivă a descentralizării, fiind, în final, “un mijloc de luptă contra puterii centrale", pe când în concepția engleză, date fiind particularitățile Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, descentralizarea este înțeleasă într-un sens larg, acela de auto-administrare locală (selfgovernment). Este de notorietate mondială lupta pentru autonomie statală a Irlandei de Nord. Rămâne, cu toate acestea, valabilă ideea unei distincții între selfgovernment-ul anglo-saxon și descentralizarea continentală de tip francez.
Capitolul 2. Consiliul local –
parte componentă a sistemului administrației publice
2.1. Alegerea consiliului local
Consiliile locale, consiliile județene și Consiliul General al Municipiului București se aleg prin vot universal, egal, direct, secret și liber. Consiliile locale și județene se aleg pe circumscripții electorale prin vot exprimat pe baza scrutinului de listă. Cetățenii români, fără deosebire de naționalitate, rasă, limbă, religie, sex, convingeri politice sau profesie, exercită, în mod egal, drepturile electorale.
Au dreptul de a alege cetățenii români care au împlinit 18 ani, inclusiv cei care împlinesc această vârstă în ziua alegerilor. Pentru alegerea consiliului local, a consiliului județean și a Consiliului General al Municipiului București, fiecare alegător are dreptul la câte un singur vot.
Dreptul de vot se exercită numai în comuna, orașul, municipiul sau subdiviziunea administrativ-teritorială a municipiului în care alegătorul își are domiciliul. Cetățenii cu drept de vot, care și-au stabilit reședința într-o altă unitate administrativ-teritorială cu cel puțin 3 luni înaintea alegerilor, își pot exercita dreptul de vot în unitatea administrativ-teritorială respectivă.
Au dreptul de a fi aleși consilieri cetățenii cu drept de vot care au împlinit, până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel puțin 23 de ani, dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice potrivit art.40 alin.(3) din Constituție. Pot candida numai persoanele care au domiciliul pe teritoriul unității administrativ-teritoriale în care urmează să fie alese. Candidaturile pentru consiliile locale și județene se propun de partide politice sau alianțe politice constituite potrivit legii partidelor politice. Se pot depune și candidaturi independente sau de către alianțe electorale.
O persoană poate candida pentru un singur consiliu local. Numărul de candidați de pe fiecare listă poate fi mai mare decât numărul de consilieri stabilit cu până la un sfert din numărul mandatelor. Candidaturile pe mai multe liste de candidați cât și ca independenți sunt nule de drept.
Data alegerilor se stabilește prin hotărâre a Guvernului, cu cel puțin 50 de zile înaintea votării. Alegerile au loc într-o singură zi, care poate fi numai duminica.
În cazul alegerilor parțiale organizate campania electorală se reduce la jumătate. Pentru alegerea consiliilor locale fiecare comună, oraș, municipiu și subdiviziune administrativ-teritorială a municipiului constituie o circumscripție electorală.
Pentru alegerea consiliilor județene, fiecare județ constituie o circumscripție electorală. Numerotarea circumscripțiilor electorale județene se face prin hotărâre a Guvernului. Numerotarea circumscripțiilor electorale din fiecare județ și din municipiul București se face de către prefect, în termen de 3 zile de la stabilirea datei alegerilor. Numărul fiecărei circumscripții electorale se aduce la cunoștință alegătorilor de către primar, în termen de 20 zile de la stabilirea datei alegerilor.
În localități se organizează secții de votare, după cum urmează :
a) în localitățile urbane câte o secție de votare la 1000-2000 de locuitori;
b) în comune, câte o secție de votare la 500-2000 de locuitori;
Se pot organiza secții de votare și în satele sau grupurile de sate cu populație până la 500 de locuitori. Militarii în termen votează numai la secțiile de votare din localitatea de domiciliu. Delimitarea și numerotarea secțiilor de votare se fac de către primari, prin dispoziție, în termen de 20 de zile de la stabilirea datei alegerilor.
Propunerile de candidați pentru consilieri locali și consilieri județeni se fac pe circumscripții electorale.
Propunerile de candidați se fac de către partidele politice, alianțele politice sau alianțele electorale care participă la alegeri, sub semnătura conducerii organizațiilor județene ale acestora, iar în cazul candidaților independenți, pe baza listei susținătorilor. În cazul alianțelor electorale dintre partidele politice, listele cu propuneri de candidați vor fi semnate și de conducerile județene ale fiecărui partid din alianță.
Listele de candidați trebuie să cuprindă numele, prenumele, locul și data nașterii, ocupația, profesia și apartenența politică a candidaților, iar în cazul alianțelor, și partidul care i-a propus. Listele de candidați vor fi însoțite de declarații de acceptare a candidaturii, semnate și datate de candidați. Declarația de acceptare a candidaturii va cuprinde numele, prenumele, partidul politic sau alianța care l-a propus, profesia, ocupația, și apartenența politică a candidatului, consimțământul expres al acestuia de a candida pentru funcția respectivă, precum și precizarea că întrunește condițiile prevăzute de lege pentru a candida.
O persoană nu poate accepta candidatura decât pentru o singură circumscripție electorală. Partidele politice, alianțele politice și alianțele electorale vor putea propune câte o listă de candidați în fiecare circumscripție electorală pentru consiliul local și consiliul județean. Candidații independenți pentru funcția de consilier vor trebui să fie susținuți de minimum 1% din numărul total al alegătorilor înscriși în liste, împărțit la numărul de consilieri ce pot fi aleși în comuna, orașul sau județul respectiv, dar nu mai puțin de 50. Nu se admit liste de candidați independenți pentru funcția de consilier.
Lista susținătorilor trebuie să cuprindă data alegerilor, numele și prenumele candidatului, funcția pentru care candidează, numele și prenumele susținătorilor, data nașterii, adresa, denumirea, seria și numărul actului de identitate, precum și semnătura acestuia. În listă se vor menționa, de asemenea, numele și prenumele persoanei care a întocmit-o. Persoana care a întocmit lista este obligată să depună o declarație pe propria răspundere prin care să ateste veridicitatea semnăturilor susținătorilor. Lista susținătorilor constituie un act public, cu toate consecințele prevăzute de lege. Susținătorii pot fi numai cetățeni cu drept de vot. Un susținător poate sprijini câte un singur candidat la funcția de consilier sau de primar. Adeziunile susținătorilor se dau pe propria răspundere a acestora. Lista de susținători va fi însoțită de declarația de acceptare a candidaturii.
În campania electorală, candidații, partidele politice, alianțele politice, alianțele electorale, precum și cetățenii au dreptul să-și exprime opiniile în mod liber și fără nici o discriminare, prin mitinguri, adunări, utilizarea televiziunii, radioului, presei și a celorlalte mijloace de informare în masă. În timpul campaniei electorale se asigură nediscriminatoriu candidaților spații corespunzătoare pentru a se întâlni cu alegătorii în primării, școli, amfiteatre, case de cultură, cămine culturale și cinematografe, pe bază de înțelegere cu privire la cheltuielile de întreținere. Partidele politice, alianțele politice, alianțele electorale și candidații independenți sunt obligați să declare public subvențiile primite pentru campania electorală de la persoanele fizice sau juridice din țară, după deschiderea campaniei electorale.
Accesul partidelor parlamentare, alianțelor politice și alianțelor electorale, precum și candidaților independenți la serviciile publice de radiodifuziune și de televiziune, inclusiv la cele ale studiourilor teritoriale ale acestora este gratuit. Partidele neparlamentare, alianțele politice și alianțele electorale au acces, gratuit, la serviciile publice teritoriale de radiodifuziune și de televiziune, numai în măsura în care depun liste complete de candidați în minimum 50% din circumscripțiile electorale de pe cuprinsul unui județ ce intră în raza de acoperire a studiourilor teritoriale respective. Timpul de antenă acordat în aceste situații va fi proporțional cu numărul listelor complete de candidați depuse în teritoriul respectiv. La serviciile naționale publice de radiodifuziune și de televiziune au acces partidele politice neparlamentare, alianțele politice și alianțele electorale care depun liste complete de candidați în cel puțin 50% din circumscripțiile electorale din 15 județe.
Organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale au acces la serviciile publice teritoriale și naționale de radiodifuziune și de televiziune, dacă participă în alegeri cu liste de candidați în circumscripțiile electorale din județe în mod proporțional cu ponderea lor în totalul populației județului, respectiv al României. Accesul partidelor politice, alianțelor politice,alianțelor electorale precum și al candidaților independenți și ai organizațiilor cetățenilor aparținând minorităților naționale la posturile private de radiodifuziune și de televiziune, inclusiv televiziune prin cablu, se face prin contract încheiat între mandatarii financiari și respectivele posturi.
Votarea are loc într-o singură zi. Ea începe la ora 07,00 și se încheie la ora 21,00. Alegătorii votează numai la secția de votare la care este arondată strada sau localitatea, potrivit delimitării făcute de primar, și unde sunt înscriși în copia de pe listele electorale permanente sau în lista suplimentară întocmită de primar.
După încheierea votării, președintele biroului electoral al secției de votare procedează la anularea buletinelor de vot neîntrebuințate și la deschiderea urnelor, în prezența membrilor biroului și, după caz, a persoanelor care au dreptul să asiste la votare. Președintele va citi cu voce tare, la deschiderea fiecărui buletin, lista de candidați care a fost votată și va arăta buletinul de vot celor prezenți.
Sunt nule buletinele care nu poartă ștampila de control a secției de votare, buletinele de alt model decât cel legal aprobat, buletinele care nu au ștampila “votat” sau la care ștampila este aplicată pe mai multe patrulatere sau în afara acestora; aceste buletine nu intră în calculul voturilor valabil exprimate. Rezultatul se va consemna în două tabele separate, pentru consiliul local și pentru consiliul județean.
În aceste tabele se vor înscrie numărul total al votanților, numărul voturilor nule, listele de candidați sau, după caz, numele și prenumele candidaților independenți,precum și numărul voturilor întrunite de fiecare.
După deschiderea urnelor și numărarea voturilor, președintele biroului electoral al secției de votare încheie, pentru consiliul pentru care au avut loc alegerile câte un proces verbal.
Repartizarea mandatelor de consilieri se face astfel :
a) în prima etapă, numărul de mandate ce revine fiecărei liste de candidați, precum și candidaților independenți, se stabilește de biroul electoral de circumscripție în funcție de coeficientul electoral, determinat prin împărțirea numărului total de voturi valabil exprimate pentru toate listele și candidații independenți la numărul total al consilierilor din circumscripția respectivă; biroul electoral de circumscripție va repartiza fiecărei liste atâtea mandate de câte ori se include coeficientul electoral în numărul total al voturilor exprimate pentru lista respectivă; atribuirea mandatelor de pe fiecare listă se va face în ordinea înscrierii candidaților pe listă și va începe cu lista de candidați pentru care s-au exprimat cele mai multe voturi; de asemenea, va fi declarat ales candidatul independent care a obținut un număr cel puțin egal cu coeficientul electoral.
Se consideră voturi neutilizate pentru fiecare listă de candidați a partidelor politice, alianțelor politice și alianțelor electorale ori a candidaților independenți cele care au rămas după atribuirea mandatelor, precum și cele inferioare coeficientului electoral;
b) în a doua etapă, biroul electoral de circumscripție va înregistra numărul de voturi neutilizat pentru fiecare partid politic, alianță politică, alianță electorală sau candidat independent; mandatele neatribuite vor fi repartizate partidelor politice, alianțelor politice, alianțelor electorale sau candidaților independenți, în ordinea descrescătoare a numărului de voturi neutilizate, câte unul pentru fiecare partid politic, alianță electorală și candidat independent, până la epuizarea lor. Dacă nu se reușește repartizarea mandatelor operațiunea se repetă până la epuizarea acestora.
Candidații înscriși în liste, care nu au fost aleși, sunt declarați supleanți în listele respective. În caz de vacanță a mandatelor de consilieri aleși pe liste de candidați, supleanții vor ocupa locurile devenite vacante în ordinea în care sunt înscriși în liste, dacă, până la data validării mandatului pentru ocuparea locului vacant, partidele politice, alianțele politice și alianțele electorale pe listele cărora au candidat supleanții confirmă în scris că aceștia fac parte din partidul politic, alianța politică sau alianța electorală respectivă.
Judecarea de către instanță a întâmpinărilor, contestațiilor și a oricăror altor cereri privind alegerile locale se face potrivit regulilor stabilite de lege pentru ordonanța președințială, cu participarea obligatorie a procurorului. Împotriva hotărârilor definitive și irevocabile pronunțate de instanțele judecătorești nu există cale de atac.
2.2. Atribuțiile consiliului local
Consiliul local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități publice locale sau centrale.
Principalele atribuții ale consiliului local sunt următoarele :
alege din rândul consilierilor viceprimarul, respectiv viceprimarii, după caz, stabilește în limitele normelor legale, numărul de personal din aparatul propriu;
aprobă statului comunei sau a orașului,precum și regulamentul de organizare și funcționare a consiliului;
avizează sau aprobă, după caz, studii, prognoze și programe de dezvoltare economico-socială, de organizare și amenajare a teritoriului, documentații de amenajare a teritoriului și urbanism, inclusiv participarea la programe de dezvoltare județeană, regională, zonală și de cooperare transfrontalieră, în condițiile legii;
aprobă bugetul local, împrumuturile, virările de credite și modul de utilizare a rezervei bugetare;aprobă contul de încheiere a exercițiului bugetar, stabilește impozite și taxe locale,precum și taxe speciale, în condițiile legii;
aprobă, la propunerea primarului, în condițiile legii,organigrama, statul de funcții, numărul de personal și regulamentul de organizare și funcționare a aparatului propriu de specialitate,ale instituțiilor și serviciilor publice, precum și ale regiilor autonome de interes local ;
administrează domeniul public și domeniul privat al comunei sau orașului;
hotărăște darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică a comunei sau orașului, după caz, precum și a serviciilor publice de interes local, în condițiile legii;
hotărăște vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a comunei sau orașului, după caz, în condițiile legii;
înființează instituții publice, societăți comerciale și servicii publice de interes local; urmărește controlează și analizează activitatea acestora;instituie cu respectarea criteriilor generale stabilite prin lege, norme de organizare și funcționare pentru instituțiile și serviciile publice de interes local; numește și eliberează din funcție, în condițiile legii, conducătorii serviciilor publice de interes local, precum și pe cei ai instituțiilor publice din subordinea sa;aplică sancțiuni disciplinare, în condițiile legii,persoanelor pe care le-a numit;
hotărăște asupra înființării și reorganizării regiilor autonome de interes local;exercită, în numele unității administrativ-teritoriale, toate drepturile acționarului la societățile comerciale pe care le-a înființat;hotărăște asupra privatizării acestor societăți comerciale; numește și eliberează din funcție, în condițiile legii,membrii comisiilor de administrație ale regiilor autonome de sub autoritatea sa;
analizează și aprobă, în condițiile legii, documentațiile de amenajare a teritoriului și urbanism ale localităților, stabilind mijloacele materiale și financiare necesare în vederea realizării acestora;aprobă alocarea de fonduri din bugetul local pentru acțiuni de apărare împotriva inundațiilor, incendiilor,dezastrelor și fenomenelor meteorologice periculoase;
stabilește măsurile necesare pentru construirea, întreținerea și modernizarea drumurilor, podurilor, precum și a întregii infrastructuri aparținând căilor de comunicații de interes local;
aprobă, în limitele competențelor sale, documentațiile tehnico-economice pentru lucrările de investiții de interes local și asigură condițiile necesare în vederea realizării acestora;
asigură potrivit competențelor sale, condițiile materiale și financiare necesare pentru buna funcționare a instituțiilor și serviciilor publice de educație, sănătate, cultură,tineret și sport, apărarea ordinii publice, apărarea împotriva incendiilor și protecția civilă, de sub autoritatea sa; urmărește și controlează activitatea acestora;
hotărăște, în localitățile cu medici sau cu personal sanitar în număr insuficient, acordarea de stimulente în natură și în bani,precum și de alte facilități, potrivit legii, în scopul asigurării serviciilor medicale pentru populație;asemenea facilități pot fi acordate și personalului didactic;
contribuie la organizarea de activități științifice, culturale, artistice, sportive și de agrement;
hotărăște cu privire la asigurarea ordinii și liniștii publice;analizează activitatea gardienilor publici, poliției, jandarmeriei, pompierilor și a formațiunilor de protecție civilă, în condițiile legii, și propune măsuri de îmbunătățire a activității acestora;
acționează pentru protecția și refacerea mediului înconjurător, în scopul creșterii calității vieții, contribuie la protecția, conservarea, restaurarea și punerea în valoare a monumentelor istorice și de arhitectură, a parcurilor și rezervațiilor naturale, în condițiile legii;
contribuie la realizarea măsurilor de protecție și asistență socială;asigură protecția drepturilor copilului, potrivit legislației în vigoare;aprobă criteriile pentru repartizarea locuințelor sociale;înființează și asigură funcționarea unor instituții de binefacere de interes local;
înființează și organizează târguri, piețe, oboare, locuri și parcuri de distracție, baze sportive și asigură buna funcționare a acestora;
atribuie sau schimbă, în condițiile legii, denumiri de străzi, de piețe și de obiective de interes public local;
conferă persoanelor fizice române sau străine, cu merite deosebite, titlul de cetățean de onoare al comunei sau al orașului;
hotărăște, în condițiile legii, cooperarea sau asocierea cu persoane juridice române sau străine, cu organizații neguvernamentale și cu alți parteneri sociali, în vederea finanțării și realizării în comun a unor acțiuni, lucrări, servicii sau proiecte de interes public local;hotărăște înfrățirea comunei sau orașului cu unități administrativ-teritoriale similare din alte țări;
hotărăște, în condițiile legii, cooperarea sau asocierea cu alte autorități ale administrației publice locale din țară sau din străinătate, precum și aderarea la asociații naționale și internaționale ale autorităților administrației publice locale, în vederea promovării unor interese comune;
sprijină, în condițiile legii, activitatea cultelor religioase;
asigură libertatea comerțului și încurajează libera inițiativă, în condițiile legii;
Consiliul local exercită și alte atribuții stabilite prin lege.
2.3. Funcționarea consiliului local
Funcționarea consiliului local, desfășurarea ședințelor, elaborarea proiectelor de hotărâri, procedura de vot, etc., sunt de asemenea reglementate prin Legea administrației publice locale nr.215/2001 și prin Regulamentul cadru de organizare și funcționare a consiliilor locale aprobat prin Ordonanța Guvernului nr. 35/02.02.2002 modificată și completată prin Legea nr.673/2002. Astfel, Secțiunea a 3-a din Capitolul II al Legii nr.215/2001, este dedicată funcționării consiliului local, prevederi care sunt preluate și dezvoltate în Capitolul III- Secțiunea 1 din Regulamentul cadru.
Consiliul local se alege pentru un mandat de 4 ani, care poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau catastrofă. Consiliul local își exercită mandatul de la data constituirii până la data declarării ca legal constituit a consiliului nou-ales. Consiliul local se întrunește în ședințe ordinare,lunar,la convocarea primarului. Consiliul local se poate întruni și în ședințe extraordinare la cererea primarului sau a cel puțin o treime din numărul membrilor consiliului.
Convocarea consiliului local se face în scris, prin intermediul secretarului unității administrativ-teritoriale, cu cel puțin 5 zile înaintea ședințelor ordinare sau cu cel puțin 3 zile înainte de ședințele extraordinare. În caz de forță majoră și de maximă urgență pentru rezolvarea intereselor locuitorilor comunei sau orașului, convocarea consiliului local se poate face de îndată. În invitația la ședință se vor preciza data, ora, locul desfășurării și ordinea de zi a acesteia.
Ordinea de zi a ședinței consiliului local se aduce la cunoștință locuitorilor comunei sau ai orașului prin mass-media sau prin orice alt mijloc de publicitate.
În comunele sau orașele în care cetățenii aparținând unei minorități naționale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor, ordinea de zi se aduce la cunoștință publică și în limba maternă a cetățenilor aparținând minorității respective.
Ședințele consiliului local sunt legal constituite dacă este prezentă majoritatea consilierilor în funcție. Prezența consilierilor la ședință este obligatorie. Cazurile în care se consideră că absența este motivată se vor stabili prin regulamentul de organizare și funcționare a consiliului local. În situația în care un consilier absentează de două ori consecutiv, fără motive temeinice, el poate fi sancționat în condițiile regulamentului de organizare și funcționare a consiliului local. Ședințele consiliului local sunt conduse de un consilier. Ședințele consiliului local sunt publice, cu excepția cazurilor în care consilierii decid, cu majoritate de voturi, ca acestea să se desfășoare cu ușile închise.
Problemele privind bugetul local, administrarea domeniului public și privat al comunei sau al orașului, participarea la programe de dezvoltare județeană, regională, zonală sau de cooperare transfrontalieră, organizarea și dezvoltarea urbanistică a localităților și amenajarea teritoriului, precum și cele privind asocierea sau cooperarea cu alte autorități publice,organizații neguvernamentale, persoane juridice române sau străine se vor discuta întotdeauna în ședință publică. În legătură cu aceste probleme primarul poate propune consultarea cetățenilor prin referendum.
Lucrările ședințelor se desfășoară în limba română, limba oficială a statului. În consiliile locale în care consilierii aparținând unei minorități naționale reprezintă cel puțin o treime din numărul total,la ședințele de consiliu se poate folosi și limba maternă. În aceste cazuri se va asigura, prin grija primarului, traducerea în limba română. În toate cazurile documentele ședințelor de consiliu se întocmesc în limba română. Dezbaterile din ședințele consiliului local, precum și modul în care și-a exercitat votul fiecare consilier se consemnează într-un proces-verbal, semnat de consilierul care conduce ședințele de consiliu și de secretarul unității administrativ-teritoriale. Consilierul care conduce ședințele de consiliu, împreună cu secretarul unității administrativ-teritoriale își asumă, prin semnătură, responsabilitatea veridicității celor consemnate.
Înaintea fiecărei ședințe secretarul pune la dispoziție consilierilor, în timp util, procesul-verbal al ședinței anterioare, pe care ulterior îl va supune spre aprobare consiliului local. Consilierii au dreptul ca în cadrul ședinței să conteste conținutul procesului-verbal și să ceară menționarea exactă a opiniilor exprimate în ședința anterioară. Procesul verbal și documentele care au fost dezbătute în ședință se depun într-un dosar special al ședinței respective, care va fi numerotat, semnat și sigilat de consilierul care conduce ședințele de consiliu și de secretar, după aprobarea procesului-verbal.
Ordinea de zi a ședințelor se aprobă de consiliul local, la propunerea celui care a cerut întrunirea consiliului. Modificarea ordinii de zi se poate face numai pentru probleme urgente și numai cu votul majorității consilierilor prezenți. Problemele înscrise pe ordinea de zi a ședinței consiliului local nu pot fi dezbătute dacă nu sunt însoțite de raportul compartimentului de resort din cadrul aparatului propriu de specialitate al autorității administrației publice locale, care va fi elaborat în termen de 30 de zile de la solicitarea inițiatorului, precum și de avizul comisiei de specialitate a consiliului.
În exercitarea atribuțiilor ce îi revin, consiliul local adoptă hotărâri, cu votul majorității membrilor prezenți, în afară de cazurile în care legea sau regulamentul de organizare și funcționare a consiliului cere o altă majoritate.
Hotărârile privind contractarea de împrumuturi, în condițiile legii, administrarea domeniului public și privat al comunei sau al orașului, participarea la programe de dezvoltare județeană, regională, zonală sau de cooperare transfrontalieră, organizarea și dezvoltarea urbanistică a localităților și amenajarea teritoriului, precum și cele privind asocierea sau cooperarea cu alte autorități publice, cu organizații neguvernamentale, cu persoane juridice române sau străine se adoptă cu votul a cel puțin două treimi din numărul consilierilor în funcție.
Hotărârile privind bugetul local, precum și cele prin care se stabilesc impozite și taxe locale se adoptă cu votul majorității consilierilor în funcție. Dacă bugetul local nu poate fi adoptat după două ședințe consecutive, care vor avea loc la un interval de cel mult 7 zile, activitatea se va desfășura pe baza bugetului anului precedent până la adoptarea noului buget local, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data intrării în vigoare a legii bugetului de stat. Consiliul local poate stabili ca unele hotărâri să fie luate prin vot secret. Hotărârile cu caracter individual cu privire la persoane, vor fi luate întotdeauna prin vor secret, cu excepțiile prevăzute de lege.
Proiectele de hotărâre pot fi propuse de consilieri sau de primar. Redactarea proiectelor se face de cei care le propun, cu sprijinul secretarului și al serviciilor din cadrul aparatului de specialitate al autorității administrației publice locale. Nu poate lua parte la deliberare și adoptarea hotărârilor consilierul care, fie personal, fie prin soț, soție, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local.
Hotărârile consiliului local se semnează de consilierul care conduce ședințele de consiliu și se contrasemnează, pentru legalitate, de către secretar. În cazul în care consilierul care a condus ședința ca președinte lipsește sau refuză să semneze, hotărârea consiliului local se semnează de 3-5 consilieri. Secretarul nu va contrasemna hotărârea în cazul în care consideră că aceasta este ilegală sau că depășește competențele ce revin, potrivit legii, consiliului local. În acest caz secretarul va expune consiliului local opinia sa motivată, care va fi consemnată în procesul-verbal al ședinței. Secretarul va comunica hotărârile consiliului local primarului și prefectului, de îndată, dar nu mai târziu de 3 zile de la data adoptării. Comunicarea, însoțită de eventualele obiecții cu privire la legalitate, se face în scris de către secretar și va fi înregistrată într-un registru special destinat acestui scop.
Hotărârile cu caracter normativ devin obligatorii și produc efecte de la data aducerii lor la cunoștință publică,iar cele individuale, de la data comunicării. Aducerea la cunoștință publică a hotărârilor cu caracter normativ se face în termen de 5 zile de la data comunicării oficiale către prefect.
În unitățile administrativ-teritoriale în care cetățenii aparținând unei minorități naționale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor hotărârile cu caracter normativ se aduc la cunoștință publică și în limba maternă a cetățenilor aparținând minorității respective, iar cele cu caracter individual se comunică, la cerere, și în limba maternă.
În exercitarea mandatului consilierii sunt în serviciul colectivității locale.
Primarul este obligat ca, prin intermediul secretarului și al aparatului propriu de specialitate, să pună la dispoziție consilierilor,la cererea acestora, în termen de cel mult 20 de zile, informațiile necesare în vederea îndeplinirii mandatului.
Consilierii sunt obligați ca în îndeplinirea mandatului să organizeze periodic întâlniri cu cetățenii și să acorde audiențe. Fiecare consilier, precum și viceprimarul sunt obligați să prezinte un raport anual de activitate, care va fi făcut public prin grija secretarului. Consilierii răspund solidar pentru activitatea consiliului local din care fac parte sau, după caz, în nume propriu, pentru activitatea desfășurată în exercitarea mandatului,precum și pentru hotărârile pe care le-au votat.
În procesul-verbal al ședinței consiliului local va fi consemnat, în mod obligatoriu, rezultatul votului. La cererea consilierilor votul lor va fi consemnat nominal în procesul-verbal al ședinței.
La lucrările consiliului local pot asista și lua cuvântul, fără drept de vot, prefectul, președintele consiliului județean sau reprezentanții acestora,deputații și senatorii, miniștrii și ceilalți membri ai Guvernului,secretarii și subsecretarii de stat,șefii serviciilor publice descentralizate ale ministerelor și ale celorlalte organe centrale din unitățile administrativ-teritoriale, în problemele ce privesc domeniile de responsabilitate ale acestor servicii,precum și persoanele interesate invitate de primar. Locuitorii satelor care nu au consilieri locali aleși în consiliile locale sunt reprezentati la sedintele de consiliu de un delegat satesc. Delegatul satesc este ales pe perioada mandatului consiliului local de o adunare sateasca, convocata cu cel putin 15 zile inainte de primar. Alegerea delegatului satesc se desfasoara in prezenta primarului sau a viceprimarului si a minimum 2 consilieri desemnati prin hotararea consiliului local. Alegerea delegatului satesc se face cu majoritatea voturilor celor prezenti la aceasta adunare. La adunarea sateasca pot participa toti cetatenii cu drept de vot si domiciliul in satul respectiv.
2.3.1. Desfășurarea ședințelor consiliului local
Ordinea de zi a ședințelor consiliului local cuprinde proiecte de hotărâri, rapoarte ale comisiilor de specialitate, rapoarte sau informări ale conducătorilor unităților subordonate sau care se află sub autoritatea consiliului, timpul acordat declarațiilor politice, întrebărilor, interpelărilor, petițiilor și altor probleme care se supun dezbaterii consiliului. Ordinea de zi este înscrisă în cuprinsul invitației de ședință transmise consilierilor și se aduce la cunoștință locuitorilor prin mass-media sau prin orice alt mijloc de publicitate. Proiectul ordinii de zi se întocmește la propunerea primarului, consilierilor, secretarului, comisiilor de specialitate sau la solicitarea cetățenilor. Proiectul ordinii de zi se supune aprobării consiliului.
Proiectele de hotărâri și celelalte probleme asupra cărora urmează să se delibereze se înscriu pe ordinea de zi numai dacă sunt însoțite de avizul comisiilor de specialitate cărora le-au fost transmise în acest scop și de raportul compartimentului de resort din cadrul aparatului propriu al consiliului local. Raportul compartimentului de resort se întocmește și se depune la secretarul unității administrativ-teritoriale, înainte de întocmirea avizului de către comisia de specialitate, spre a putea fi avut în vedere de către această comisie.
Consilierii sunt obligați să fie prezenți la lucrările consiliului și să își înregistreze prezența în evidența ținută de secretar. Consilierul care nu poate lua parte la ședință este obligat să comunice acest lucru primarului, președintelui de ședință sau secretarului.
Dezbaterea problemelor se face în ordine strictă în care acestea sunt înscrise pe ordinea de zi aprobată. Dezbaterea începe prin prezentarea pe scurt a proiectului de hotărâre sau a problemei înscrise pe ordinea de zi,pe care o face inițiatorul. Apoi se dă cuvântul președintelui comisiei de specialitate și, dacă este cazul, șefului compartimentului care a întocmit raportul. După efectuarea prezentărilor se trece la dezbateri.
Consilierii vor participa la dezbateri în ordinea înscrierii la cuvânt. Președintele de ședință are dreptul să limiteze durata luărilor de cuvânt, în funcție de obiectul dezbaterii. În acest scop el poate propune consiliului spre aprobare timpul ce va fi afectat fiecărui vorbitor, precum și timpul total de dezbatere a proiectului. Consilierul este obligat ca în cuvântul său să se refere exclusiv la problema care formează obiectul dezbaterii. Președintele de ședință va urmări ca prezența la dezbateri să se facă din partea tuturor grupurilor de consilieri. În cazul unor probleme deosebite se va aloca un anumit timp fiecărui grup de consilieri, în funcție de mărimea acestuia. Președintele de ședință va permite oricând unui consilier să răspundă într-o problemă de ordin personal sau atunci când a fost nominalizat de un alt vorbitor.
Președintele de ședință sau președintele oricărui grup de consilieri poate propune încheierea dezbaterii unei probleme puse în discuția consiliului. Propunerea de încheiere a dezbaterii se supune votului. Discuțiile vor fi sistate dacă propunerea a fost acceptată de majoritatea consilierilor.
Este interzisă proferarea de insulte sau calomnii de către consilierii prezenți la ședință,precum și dialogul dintre vorbitori și persoanele aflate în sală.
În cazul în care desfășurarea lucrărilor este perturbată, președintele de ședință poate întrerupe dezbaterile. El poate aplica sancțiunile stabilite în competența sa ori poate propune consiliului aplicarea de sancțiuni corespunzătoare potrivit Statutului aleșilor locali.
Asupra proiectelor de hotărâri au loc dezbateri generale și pe articole, consilierii putând formula amendamente de fond sau de redactare. Amendamentele formulate se supun votului consiliului în ordinea formulării lor. Dacă s-a adoptat textul inițiatorului sau un amendament formulat anterior, celelalte se socotesc respinse fără a se mai supune votului.
2.3.2. Elaborarea proiectelor de hotărâri
Dreptul la inițiativă pentru proiectele de hotărâri ale consiliului local aparține primarului și consilierilor. Proiectele de hotărâri vor fi însoțite de o expunere de motive și vor fi redactate în conformitate cu normele de tehnică legislativă. În acest scop secretarul unității administrativ-teritoriale și personalul de specialitate din aparatul propriu al consiliului vor acorda sprijin și asistență tehnică de specialitate. Proiectele de hotărâri se înscriu pe ordinea de zi a ședințelor prin menționarea titlului și a inițiatorului. Proiectele de hotărâri se aduc la cunoștință consilierilor, de îndată, cu indicarea comisiilor cărora le-au fost trimise spre avizare și cu invitația de a formula și depune amendamente.
Proiectele de hotărâri și celelalte materiale se transmit spre dezbatere și avizare comisiilor de specialitate ale consiliului local, precum și compartimentelor de resort ale aparatului propriu al consiliului, în vederea întocmirii raportului. Nominalizarea compartimentelor cărora li se trimit materiale spre analiză se face de către primar împreună cu secretarul.
O dată cu transmiterea proiectelor se va preciza și data de depunere a raportului și a avizului, avându-se grijă ca raportul să poată fi trimis și comisiei de specialitate înainte de întocmirea de către aceasta a avizului. Inițiatorul proiectului sau al altor propuneri le poate retrage sau poate renunța, în orice moment, la susținerea lor.
După examinarea proiectului sau propunerii comisia de specialitate a consiliului local întocmește un aviz cu privire la adoptarea sau, după caz, respingerea proiectului ori propunerii examinate. Dacă se propune adoptarea proiectului, se pot formula și amendamente. Avizul se transmite secretarului unității administrativ-teritoriale, care va dispune măsurile corespunzătoare difuzării lui către primar și către consilieri, cel mai târziu o dată cu inițiativa pentru ședință.
Proiectele de hotărâri și celelalte propuneri, însoțite de avizul comisiei de specialitate și de raportul compartimentului de resort din aparatul propriu al consiliului, se înscriu pe ordinea de zi și se supun dezbaterii și votului consiliului în prima ședință ordinară a acestuia.
2.3.3. Procedura de vot
Votul consilierilor este individual și poate fi deschis sau secret. Votul deschis se exprimă public prin ridicarea mâinii sau prin apel nominal.
Consiliul local hotărăște, la propunerea președintelui de ședință, ce modalitate de vot se va folosi, în afară de cazul în care prin lege sau regulament se stabilește o anumită modalitate.
Votarea prin apel nominal se desfășoară în modul următor: președintele explică obiectul votării și sensul cuvintelor “pentru” și “contra”.Secretarului unității administrativ-teritoriale va da citire numelui și prenumelui fiecărui consilier, în ordinea alfabetică. Consilierul nominalizat se ridică și pronunță cuvântul “pentru” și “contra”, în funcție de opțiunea sa. După epuizarea listei votul se repetă prin citirea din nou a numelui consilierilor care au lipsit la primul tur.
Pentru exercitarea votului secret se folosesc buletine de vot. Redactarea buletinelor de vot va fi clară și precisă, fără echivoc și fără putință de interpretări diferite. Pentru exprimarea opțiunii se vor folosi, de regulă, cuvintele “da” sau “nu”.Buletinele de vot se introduc într-o urnă. La numărarea voturilor nu se iau în calcul buletinele de vot pe care nu a fost exprimată opțiunea clară a consilierului.
Hotărârile și alte propuneri se adoptă cu votul majorității consilierilor prezenți, în afară de cazul în care, prin lege sau regulament, se dispune altfel.
Abținerile se contabilizează la voturile “contra”.Dacă în sala de ședințe nu este întrunit cvorumul legal, președintele amână votarea până la întrunirea acestuia.
Consilierii au dreptul să solicite ca în procesul-verbal să se consemneze expres modul în care au votat, secretarul fiind obligat să se conformeze.
Proiectele de hotărâri sau propunerile respinse de consiliu nu pot fi readuse în dezbaterea acestuia în cursul aceleiași ședințe. Pentru buna organizare a lucrărilor consiliului local,precum și pentru soluționarea altor aspecte din activitatea sa, acesta își va organiza un aparat permanent de lucru, format din 1-3 persoane dintre care, în mod obligatoriu, cel puțin una va avea pregătire juridică.
Aparatul permanent de lucru se organizează potrivit unei organigrame și unui stat de funcții proprii,aprobate de consiliul local, la propunerea președintelui de ședință. Dacă nu este posibilă angajarea în aparatul permanent de lucru a unui specialist cu pregătire juridică, consiliul local poate hotărî ca apărarea intereselor sale în fața instanțelor de judecată să se facă de un apărător ales, cheltuielile urmând să fie suportate de bugetul local.
2.3.4. Întrebări, interpelări, petiții și informarea consilierilor locali
Consilierii pot adresa întrebări primarului, viceprimarului și secretarului unității administrativ-teritoriale, precum și șefilor compartimentelor din aparatul propriu al consiliului local sau al serviciilor și unităților subordonate. Prin întrebare se solicită informații cu privire la un fapt necunoscut. Cei întrebați vor răspunde, de regulă, imediat sau, dacă nu este posibil,la următoarea ședință a consiliului. Interpelarea constă într-o cerere prin care se solicită explicații în legătură cu un fapt cunoscut. Cel interpelat are obligația de a răspunde în scris, până la următoarea ședință a consiliului, sau oral, la proxima ședință, potrivit solicitării autorului interpelării. Consilierii pot solicita informațiile necesare exercitării mandatului, iar compartimentul, serviciul sau unitatea vizată sunt obligate să i le furnizeze la termenul stabilit.
Informațiile pot fi cerute și comunicate în scris sau oral. Orice cetățean are dreptul să se adreseze cu petiții consiliului local. Acestea se înscriu într-un registru special, sunt analizate și soluționate potrivit reglementărilor legale în vigoare. Semestrial consiliul analizează modul de soluționare a petițiilor.
2.3.5. Drepturile, obligațiile și răspunderile aleșilor locali
După validarea alegerilor, consilierului i se eliberează legitimația de consilier. Pentru participarea la ședințele consiliului local și ale comisiilor de specialitate consilierul primește o indemnizație de ședință. Consilierul are dreptul la diurna de deplasare și plata cheltuielilor de transport și de cazare pentru activitățile prilejuite de exercitarea mandatului.
Schimbările survenite în activitatea consilierului, în timpul exercitării mandatului, se aduc la cunoștință consiliului local în cel mult 10 zile de la data producerii acestora.
Participarea consilierilor la ședințele consiliului local și ale comisiilor de specialitate este obligatorie. Consilierul nu poate lipsi de la ședințele consiliului sau ale comisiilor de specialitate din care face parte, decât în cazul în care a obținut aprobarea consiliului, respectiv a președintelui comisie, dacă are motive temeinice. Consilierul local care absentează nemotivat la două ședințe consecutive va fi sancționat potrivit prevederilor Regulamentului de organizare și funcționare a consiliului local.
În condițiile legii, consilierii pot atrage aplicarea următoarelor sancțiuni:
a) avertismentul;
b) chemarea la ordine;
c) retragerea cuvântului;
d) eliminarea din sala de ședință;
e) excluderea temporară de la lucrările consiliului și ale comisiei de specialitate;
f) retragerea indemnizației de ședință, pentru 1-2 ședințe;
Sancțiunile prevăzute la lit. a)-d) se aplică de către președintele de ședință, iar cele de lit. e) și f) de către consiliu, prin hotărâre.
Pentru aplicarea sancțiunii prevăzute la litera e), cazul se va transmite comisiei de specialitate care are în obiectul de activitate și aspectele juridice, aceasta prezentând un raport întocmit pe baza cercetărilor efectuate, inclusiv a explicațiilor furnizate de cel în cauză.
Consilierii care nesocotesc avertismentul și invitația președintelui și continuă să se abată de la regulament, precum și cei care încalcă în mod grav, chiar și pentru prima dată, dispozițiile regulamentului vor fi chemați la ordine. Înainte de a fi chemat la ordine, consilierul este invitat să-ți retragă sau să explice cuvântul ori expresiile care au generat incidentul și care ar atrage aplicarea sancțiunii. Dacă expresia întrebuințată a fost retrasă ori dacă explicațiile date sunt apreciate ca satisfăcătoare, sancțiunea nu se mai aplică. În cazul în care după chemarea la ordine un consilier continuă să se abată de la regulament, președintele îi va retrage cuvântul, iar dacă persistă îl va elimina din sală.
2.4. Dizolvarea consiliului local
Consiliul local se dizolva de drept sau prin referendum local. Consiliul local se dizolva de drept:
a) in cazul in care acesta nu se intruneste timp de doua luni consecutiv, desi a fost convocat conform prevederilor legale;
b) in cazul in care nu a adoptat in 3 sedinte ordinare consecutive nicio hotarare;
c) in situatia in care numarul consilierilor locali se reduce sub jumatate plus unu si nu se poate completa prin supleanti.
Primarul, viceprimarul, secretarul unitatii administrativ-teritoriale, prefectul sau orice alta persoana interesata poate sa sesizeze instanta de contencios administrativ cu privire la cazurile prevazute la alin. (1). Instanta analizeaza situatia de fapt si se pronunta cu privire la dizolvarea consiliului local. Hotararea instantei este definitiva si se comunica prefectului.
Consiliul local poate fi dizolvat prin referendum local, organizat in conditiile legii. Referendumul se organizeaza ca urmare a cererii adresate in acest sens prefectului de cel putin 25% din numarul cetatenilor cu drept de vot inscrisi pe listele electorale ale unitatii administrativ-teritoriale.
Cheltuielile pentru organizarea referendumului local se suporta din bugetul local.
Referendumul local este organizat, in conditiile legii, de catre o comisie numita prin ordin al prefectului, compusa dintr-un reprezentant al prefectului, cate un reprezentant al primarului, al consiliului local si al consiliului judetean si un judecator de la judecatoria in a carei jurisdictie se afla unitatea administrativ-teritoriala in cauza. Secretarul comisiei este asigurat de institutia prefectului.
Referendumul este valabil daca s-au prezentat la urne cel putin jumatate plus unu din numarul total al locuitorilor cu drept de vot. Activitatea consiliului local inceteaza inainte de termen daca s-au pronuntat in acest sens cel putin jumatate plus unu din numarul total al voturilor valabil exprimate.
Stabilirea datei pentru organizarea alegerii noului consiliu local se face de Guvern, la propunerea prefectului. Alegerile se organizeaza in termen de maximum 90 de zile de la ramanerea definitiva si irevocabila a hotararii judecatoresti prin care s-a constatat dizolvarea consiliului local sau, dupa caz, de la validarea rezultatului referendumului.
Pana la constituirea noului consiliu local, primarul sau, in absenta acestuia, secretarul unitatii administrativ-teritoriale va rezolva problemele curente ale comunei, orasului sau municipiului, potrivit competentelor si atributiilor ce ii revin, potrivit legii.
Consiliile locale pot organiza, din proprie initiativa sau din initiativa primarului, dupa caz, comisii mixte formate din consilieri locali, functionari publici si alti specialisti, pe perioada determinata. Componenta comisiilor mixte, obiectivele si perioada de desfasurare a activitatii acestora se stabilesc prin hotarari ale consiliilor locale. Sedintele comisiilor mixte sunt publice.
2.5. Raportul consiliului local cu autoritățile publice județene și centrale
În sistemele de centralizare administrativă raporturile implică o strânsă dependență a administrației publice locale față de puterea centrală, prin numirea de către aceasta a autorităților administrative locale. În schimb, în sistemele de descentralizare administrativă, raporturile dintre administrația publică locală și cea centrală nu mai sunt bazate pe tutelă sau pe subordonare, ci pe colaborare reciprocă, ceea ce creează posibilitatea realizării uni regim de co-administrare la nivel local.
Așadar, autoritățile administrației publice locale nu se mai află într-un raport de subordonare față de vreo autoritate județeană sau centrală. Între consiliul local, respectiv primar, pe de o parte, și consiliul județean, pe de altă parte, nu este un raport de subordonare, după cum nici între consiliul local (și județean), respectiv primar, pe de o parte, și prefect, minister sau guvern, pe de altă parte.
Relația de subordonare pentru organul ierarhic presupune următoarele drepturi față de organul subordonat:
de a-i organiza activitatea;
de a-i da îndrumări obligatorii (dreptul de instrucțiune);
de a exercita controlul general asupra activității sale;
de a-i anula actele și chiar a i se substitui în emiterea unui act;
de a aplica sancțiuni administrativ-disciplinare.
În virtutea autonomiei locale, aceste elemente nu se pot regăsi în raporturile dintre autoritățile publice locale și oricare autoritate centrală, fapt însă care nu exclude, în conformitate cu prevederile Constituției, exercitarea de către consiliul județean a prerogativelor sale de autoritate coordonatoare,precum și de către prefect a dreptului său de control al legalității.
După 22 decembrie 1989 și până la intrarea în vigoare a Constituției și a primei legi a administrației publice locale, autoritățile administrației centrale, guvernul, ministerele, departamentele, etc. reprezentau organul ierarhic superior al organelor locale și, ca atare, nu putea exista decât un singur fel de raport între acestea și anume acela de subordonare.
Odată cu intrarea în vigoare a Legii fundamentale și a administrației publice locale, fiecare dintre autoritățile administrației publice centrale, direct sau indirect, prin serviciile descentralizate ale guvernului (prefectul), ministerelor și celorlalte organe centrale, nu pot intra decât într-un singur tip de raport juridic cu autoritățile administrației publice locale și anume cel de colaborare.
În anumite situații expres prevăzute de lege, între autoritățile administrației publice locale și autoritățile administrației publice centrale se stabilesc și raporturi de subordonare. Această situație apare în exercitarea atribuțiilor delegate de stat autorităților administrației publice locale, context în care ele sunt controlate de autoritățile administrației publice centrale de specialitate.
Astfel, în acest sens, Ministerul Administrației și Internelor îndrumă și controlează, în condițiile legii, autoritățile administrației publice locale și județene în domeniul evidenței populației, a cărții de identitate și stării civile.
Capitolul 3. Mecanismul de finanțarea a învățământului
de către Consiliul Local
3.1. Finanțarea învățământului românesc
Învățământul, privit ca activitate de educare și formare profesională, se concretizează în două forme, strâns legate între ele: mai întâi ca un proces de transmitere-recepție a informațiilor și apoi ca un proces îndelungat de stocare și verificare treptată a acestora. Altfel spus, pe termen scurt, învățământul apare ca o activitate consumatoare de Venit Național, iar pe termen lung, ca un proces investițional în resurse umane.
Pe termen lung, învățământul contribuie la dezvoltarea economică a unei țări, stimulează progresul și ridică standardul de viață al populației. Ar fi însă și câteva condiții: învățământul trebuie să fie bine dimensionat, organizat rațional, adaptat și adaptabil la nevoile prezente și viitoare ale societății, condus cu profesionalism și competență.
Costurile învățământului diferă de la o țară la alta în funcție de gradul de cuprindere a populației școlare în învățământ, de mărimea și structura rețelei școlare, de durata studiilor, de natura economică a cheltuielilor pe care le antrenează etc.
În România învățământul se finanțează pe categoriile principale de instituții: învățământul preuniversitar și universitar.
3.1.1. Finanțarea învățământului preuniversitar
Sistemul național de învățământ preuniversitar este structurat pe următoarele niveluri:
a) educația timpurie (0-6 ani), formată din nivelul antepreșcolar (0-3 ani) și învățământul preșcolar (3-6 ani), care cuprinde grupa mică, grupa mijlocie și grupa mare;
b) învățământul primar, care cuprinde clasa pregătitoare și clasele I-IV;
c) învățământul secundar, care cuprinde:
i. învățământul secundar inferior sau gimnazial, care cuprinde clasele V-IX;
ii. învățământul secundar superior sau liceal, care cuprinde clasele de liceu X-XII/XIII, cu urmãtoarele filiere: teoreticã, vocaționalã și tehnologică;
d) învățământul profesional, cu durată între 6 luni și 2 ani;
e) învățământul terțiar nonuniversitar, care cuprinde învățământul postliceal.
Potrivit Legii Educației Naționale 1/2011 învățământul preșcolar se organizează pentru copii în vârstă de 3-6 ani, în grădinițe de copii cu program normal, prelungit și săptămânal. Grădinițele se înființează de către inspectoratele școlare. Agenții economici și alte persoane juridice, precum și persoanele fizice pot înființa și finanța grădinițe, cu acordul inspectoratelor școlare, în condițiile legii.
De asemenea, se prevede faptul că în clasa pregătitoare sunt înscriși copiii care au împlinit vârsta de 6 ani până la data începerii anul școlar, însă, la cererea părinților sau a susținătorilor legali pot fi înscriși în clasa pregătitoare și copiii care împlinesc vârsta de 6 ani până la anului calendaristic, dacă dezvoltarea lor psihosomatică este corespunzătoare.
Ministerul Educației și Cercetării Științifice poate aproba organizarea unor clase constituite din copii care, din diferite motive, nu au absolvit până la vârsta de 14 ani primele patru clase ale învățământului obligatoriu.
Referitor la învățământul liceal, acesta funcționează, de regulă, cu următoarele filiere și profiluri:
filiera teoretică, cu profilurile umanist și real;
filiera tehnologică, cu profilurile tehnic, servicii, exploatarea resurselor naturale și protecția mediului;
filiera vocațională, cu profilurile militar, teologic, sportiv, artistic și pedagogic.
Învățământul profesional se organizează, ca învățământ de zi sau seral, prin școli profesionale și școli de ucenici. Aceste școli pot funcționa independent sau pe lângă grupuri școlare. Durata studiilor în școlile profesionale este de 2-3 ani, iar admiterea în școlile profesionale se face pe bază de probe stabilite de unitățile de învățământ respective, cu consultarea factorilor interesați. Conținutul probelor de admitere se stabilește de unitățile de învățământ.
Instituțiile și unitățile de învățământ preuniversitar sunt instituții publice sau instituții private de interes public.
Ministerul Educației și Cercetării Științifice are drept de inițiativă în domeniul politicii financiare și al resurselor umane din sfera educației și colaborează cu alte ministere implicate în dezvoltarea învățământului. Finanțarea învățământului preuniversitar se face pe baza normelor metodologice elaborate de Ministerul Educației și Cercetării Științifice cu consultarea partenerilor de dialog social si aprobate prin hotarâre de Guvern.
Mecanismul de fundamentare, aprobare și alocare a volumului de fonduri pentru unitățile de învățământ se va realiza potrivit legii și a metodologiilor specifice elaborate de Ministerul Educației și Cercetării Științifice și Ministerul Finanțelor (vezi Anexa 1).
Finanțarea învățământului preuniversitar este prevăzută în cap. IX Finanțarea și baza materială a învățământului preuniversitar al Legii Învățământului Preuniversitar (proiect de lege ).
Potrivit acestei legi, finanțarea învățământului preuniversitar de stat se asigură din fonduri publice, în limita a cel puțin 6% din produsul intern brut sau din alte surse, potrivit legii.
Principiile finanțării învățământului preuniversitar sunt următoarele:
a) transparența fundamentării și alocării fondurilor;
b) echitatea distribuirii fondurilor destinate unui învățământ de calitate;
c) adecvarea volumului de resurse în funcție de obiectivele urmărite;
d) predictibilitatea, prin utilizarea unor mecanisme financiare coerente și stabile.
Finanțarea învățământului preuniversitar privat acreditat se face din taxe, fonduri publice, în cazul învățământului preșcolar și învățământului obligatoriu și din alte surse, potrivit legii.
Ministerul Educației și Cercetării Științifice are drept de inițiativă în domeniul politicii financiare și al resurselor umane din domeniul educației și colaborează cu alte ministere, autorități locale, structuri asociative reprezentative ale autorităților locale, Federația Asociațiilor parinților, Federația Asociațiilor profesionale ale cadrelor didactice, precum și sindicatele reprezentative.
Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar cuprinde finanțarea de bază, finanțarea complementară, finanțarea suplimentară și venituri proprii.
Finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat și este formată din costul standard per elev/preșcolar la care se adaugă coeficienții de corecție, stabiliți prin Hotărâre de Guvern.
Finanțarea de bază acoperă integral toate cheltuielile de personal, materiale și servicii, manuale, dotări generale prevazute de standardele de autorizare/acreditare, întreținere curentă, cheltuieli cu perfecționarea profesională, cu excepția celor care se suportă de la bugetul Ministerului Educației și Cercetării Științifice .
Finanțarea de bază e atribuită prin Direcțiile Județene ale Finanțelor Publice direct unităților școlare.
Finanțarea de bază se asigură tuturor unităților de învățământ preuniversitar-preșcolar și învățământ obligatoriu, atât celor de stat, cât și celor private acreditate.
Finanțarea de bază se alocă unității de învățământ în care este înscris elevul/preșcolarul și se transferă la o altă unitate de învățământ dacă elevul/preșcolarul se transferă sau reînmatriculează la o altă unitate de învățământ.
Finanțarea complementară cuprinde următoarele categorii de cheltuieli:
investiții, reparații capitale, consolidări;
subvenții pentru internate și cantine;
cheltuieli pentru evaluarea periodică a elevilor;
cheltuieli cu bursele elevilor;
cheltuieli pentru transportul elevilor;
cheltuieli pentru naveta cadrelor didactice, conform legii;
cheltuieli pentru examinarea medicală obligatorie periodică a salariaților din învățământul preuniversitar, cu excepția acelora care, potrivit legii, se efectuează gratuit;
cheltuieli pentru concursuri școlare și activități educative extrașcolare organizate în cadrul sistemului de învățământ.
Finanțarea complementară se asigură din bugetul de stat și bugetele consiliilor locale, respectiv consiliile județene, în cazul liceelor și al altor unități aflate în subordine.
Utilizarea fondurilor din finanțarea complementară este decisă, după caz, de către consiliul local sau consiliul județean, pe baza proiectelor de dezvoltare instituțională ale unităților de învățământ, în funcție de cerințele de dezvoltare locală și regională.
Finanțarea de bază și finanțarea complementară se fac pe baza contractului de performanță încheiat între directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității în a cărei rază teritorială se află unitatea de învățământ, respectiv cu președintele Consiliului Județean, în cazul liceelor.
Sumele reprezentând finanțarea de bază și finanțarea complementară se înscriu în bugetul de venituri și cheltuieli.
Finanțarea suplimentară se acordă ca sumă globală din bugetul Ministerul Educației și Cercetării Științifice pentru premierea unităților de învățământ cu rezultate deosebite în domeniul incluziunii sau în domeniul performanțelor școlare;
Consiliile locale și consiliile județene pot contribui la finanțarea suplimentară, acordând granturi unităților de învățământ, în baza unei metodologii proprii.
Unitățile de învățământ preuniversitar de stat pot obține venituri proprii din activități specifice, conform legii, din donații, sponsorizări, alte surse legal constituite.
Veniturile proprii nu diminuează finanțarea de bază, complementară sau suplimentară și sunt utilizate conform deciziilor consiliului de administrație.
Ministerul Educației și Cercetării Științifice finanțează anual, prin bugetul programelor naționale, următoarele competiții:
Competiții între școli care se bazează pe evaluarea instituțională a fiecărei unități de învățământ după două axe majore: incluziune și performanță. În urma evaluărilor după fiecare dintre cele două axe, se va realiza o clasificare a școlilor pe 5 niveluri („Excelent”, „Foarte bun”, „Bun”, „Satisfăcător”, „Nesatisfăcător”). Sunt premiate substanțial atât școlile cu excelență în incluziune, cât și cele cu excelență în performanță, publice sau private. Școlile care obțin calificativul „Satisfăcător” sau „Nesatisfăcător” se supun monitorizării în vederea corecției sau se desființează, fără a afecta în nici un fel interesul elevilor.
În baza unei metodologii specifice, școlile vor desemna Profesorul anului, ca semn al excelenței în predare. La nivel județean și național va fi desemnat Profesorul anului pentru fiecare disciplină din planul de învățământ. Excelența în predare va fi recompensată financiar, în baza unei metodologii stabilite prin ordin al ministrului Educației și Cercetării Științifice.
Performanța elevilor la olimpiadele pe discipline, olimpiadele de creație tehnico-științifică și artistică și Olimpiadele sportive se recompensează financiar prin ordin al ministrului Educației și Cercetării Științifice.
În lansarea competițiilor, Ministerul Educației și Cercetării Științifice se va consulta cu Federația Părinților, Federația Asociațiilor profesionale ale cadrelor didactice, Consiliul Național al Elevilor și sindicatele reprezentative.
Bugetul de venituri și cheltuieli se întocmește anual, de fiecare unitate de învățământ preuniversitar, conform normelor metodologice de finanțare a învățământului preuniversitar, se aprobă și se execută potrivit prevederilor legale în vigoare.
Excedentele anuale rezultate din execuția bugetului de venituri și cheltuieli ale activităților finanțate integral din venituri proprii se reportează în anul următor și se folosesc cu aceeași destinație sau, cu aprobarea consiliului de administrație, se utilizează pentru finanțarea altor cheltuieli ale unității de învățământ.
De la bugetul de stat, prin bugetul Ministerul Educației și Cercetării Științifice, se asigură următoarele cheltuieli aferente unităților de învățământ preuniversitar, inclusiv pentru învățământul special:
fondul de operare curentă al Ministerul Educației și Cercetării Științifice;
fondul de finanțare suplimentară a unităților de învățământ;
fondul pentru finanțarea programelor naționale ale Ministerului Educației și Cercetării Științifice, aprobate prin hotărâre a Guvernului;
fondul de rezervă, constituit prin hotărâre a Guvernului, pentru implementarea descentralizării;
componenta locală aferentă proiectelor aflate în derulare, cofinanțate de Guvernul României și de organismele financiare internaționale, precum și rambursările de credite externe aferente proiectelor respective;
bursele pentru elevii din Republica Moldova, precum și bursele pentru elevii străini și etnicii români din afara granițelor țării;
organizarea evaluărilor, simulărilor și examenelor naționale;
perfecționarea pregătirii profesionale a cadrelor didactice și didactice auxiliare;
manualele școlare pentru învățământul preuniversitar;
finanțarea, pe bază de hotărâri ale Guvernului, a unor programe anuale sau multianuale de investiții, modernizare și dezvoltare a bazei materiale a instituțiilor publice de învățământ preuniversitar de stat, inclusiv consolidări și reabilitări de școli și dotări;
finanțarea unor programe naționale de protecție socială, stabilite prin reglementări specifice;
finanțarea privind organizarea, pentru elevi, de concursuri pe obiecte de învățământ și pe meserii, tehnico-aplicative, științifice, de creație, concursuri și festivaluri cultural-artistice, campionate și concursuri sportive școlare, cu participare națională și internațională, precum și olimpiade internațioanle pe obiecte de învățământ.
Finanțarea cheltuielilor privind inspectoratele școlare, casele corpului didactic, palatele și cluburile copiilor și elevilor, centrele și cabinetele de asistență psihopedagogică, educațională, centrele logopedice, cabinetele școlare, cluburile sportive și școlare, se asigură din bugetul de stat prin bugetul Ministerului Educației și Cercetării Științifice.
Finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale unităților de învățământ special se asigură din bugetul consiliului județean, respectiv al sectoarelor municipiului București, și din bugetul de stat.
Consiliul județean/Consiliul General al Municipiului București asigură fonduri pentru organizarea și desfășurarea olimpiadelor și concursurilor școlare județene/ale municipiului București.
Consiliul județean, respectiv Consiliul General al Municipiului București alocă, prin hotărâri proprii, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora, în vederea finanțării unităților de învățământ preuniversitar de stat, prin finanțarea complementară.
Cheltuieli aferente facilităților acordate elevilor privind transportul pe calea ferată și cu metroul se finanțează prin bugetul Ministerului Educației și Cercetării Științifice și din alte surse, potrivit legii.
Constituirea și alocarea bugetului pentru învățământul preuniversitar se face după următoarea procedură:
Proiectul de buget al unității de învățământ preuniversitar este elaborat de director și aprobat de consiliul de administrație, conform unei metodologii stabilite prin Ordin de ministru, după care este înaintat consiliilor locale, respectiv județene.
Consiliile locale/județene realizează agregarea proiectelor de buget al unităților de învățământ din aria lor de responsabilitate și îl înaintează Direcției Județene a Finanțelor Publice, precum și Ministerului Educației și Cercetării Științifice.
Ministerul Educației și Cercetării Științifice realizează agregarea bugetelor unităților de învățământ preuniversitar cu bugetul propriu și înaintează Guvernului proiectul de buget pentru educație.
După aprobarea de către Parlament, bugetul învățământului preuniversitar se repartizează astfel:
la nivelul Ministerului Educației și Cercetării Științifice sunt repartizate fondurile specificate ;
la nivelul consiliilor județene și locale se repartizează fondurile pentru finanțarea complementară și alte fonduri alocate educației de la nivelul județului;
finanțarea de bază se alocă direct unităților de învățământ preuniversitar, prin direcțiile județene de finanțe publice locale, din cote defalcate de TVA sau altele la dispoziția administarției financiare.
Ministerul Educației și Cercetării Științifice, prin consiliul național pentru finanțarea învățământului preuniversitar și inspectoratele școlare județene monitorizează implementarea noului mecanism de finanțare a învățământului preuniversitar și asigură asistență specializată unităților și instituțiilor din învățământul preuniversitar.
3.2. Implicarea Consiliului Local în mecanismul de finanțare al Școlii Gimnaziale nr. 1 Stoenești din județul Giurgiu
Școala Gimnazială nr. 1 Stoenești, este componentă a sistemului național de învățământ, organizată și care funcționează în temeiul prevederilor legislației privind organizarea și desfășurarea învățământului preuniversitar, a ordinelor, regulamentelor și instrucțiunilor Ministerul Educației și Cercetării Științifice și a reglementărilor proprii.
Situată în com. Stoenești, județul Giurgiu, clădirea școlii atrage atenția, îmbrăcată în haină nouă, îmbietoare. Clasele poartă amprenta colectivului de elevi și a dirigintelui, învățătorului; ele sunt o invitație prietenească la a înțelege – nu numai tainele ABC-ului, dar și cele mai profunde, ale vieții.
Cancelaria nu este “cetatea zmeilor”, este locul în care dascălii reuniți își împărtășesc impresii, își concentrează strădaniile, din dorința de a demonstra că învățătura nu este obligație, ci o provocare, cheia spre adevarata libertate a cunoașterii.
Școala are menirea de a însuma în fiecare elev, prin fiecare dascal tot ce-i mai de preț în lume – instrucție, educație, emoție, responsabilitate, ordine, disciplină, autodepășire, respect, onoare, cinste, iubire de sine, de semeni, de natură.
În virtutea principiului autonomiei școlare, managementul Școlii Gimnaziale nr. 1 Stoenești se fundamentează pe o ușoară autonomie economico-financiară realizată prin: gestionarea, potrivit legii, a fondurilor alocate instituției sau atrase de aceasta din alte surse; stabilirea necesităților materiale și financiare; organizarea și controlul activităților economico-gospodărești; identificarea surselor de venituri suplimentare (închirieri, prestații, donații, sponsorizări, taxe etc.) și utilizarea acestora.
Susținerea financiară și materială a procesului didactic constituie o problemă care pe zi ce trece devine tot mai greu de rezolvat.
Studiul de față l-am realizat în cadrul Consiliului Local al com. Stoenești, unde am analizat documentele care au stat la baza aprobării bugetului de cheltuieli al Școlii Gimnaziale nr. 1 Stoenești precum și o hotărâre a Consiliul Local privind premierea pecuniară a elevilor olimpici ai comunei. Întrucât aceste documente cu hotărârile ale Consiliului Local nu au fost publicate pe site-ul oficial al comunei, nu mi-a fost permis să le scanez, doar să le analizez și să-mi extrag informații din acestea, pentru a le utiliza în cadrul acestui studiu.
3.2.1. Hotărăre a Consiliului Local privind aprobarea bugetului de cheltuieli a școlii
Resursele financiare ale instituției sunt constituite din alocații de la buget și din alte surse de venituri.
Sursele de venituri extrabugetare pot fi constituite din: taxe legal constituite de la persoane juridice si fizice, venituri obținute de la agenții economici pentru activități de cercetare, proiectare, consultanță, cursuri postuniversitare și de conversie profesională, instruire, expertize, activități editoriale, donații, sponsorizări, programe finanțate extern, colaborări etc. Veniturile obținute din sursele menționate se gestionează și se utilizează integral la nivelul instituției, respectând legislația și prevederile normativelor interne în vigoare.
În cele ce urmează voi prezenta un proiect de buget de venituri și cheltuieli pe anul 2015, de unde se pot observa sursele de finanțare ale școlii și modul în care sunt gestionate acestea.
Consiliul de Administrație al Școlii Gimnaziale stabilește în luna ianuarie, în cadrul ședinței bugetul de cheltuieli având ca sursă de finanțare bugetul local precum și bugetul activității finanțate integral sau parțial din venituri proprii și întocmește un proces verbal al ședinței.
În baza procesului verbal reprezentanții școlii întocmesc raportul de specialitate la proectul de hotărâre privind aprobarea bugetului de cheltuieli care se supune spre aprobare Consiliului Local al com. Stoenești.
Astfel, în conformitate cu prevederile Legii nr. 1/2011- Legea educației naționale, ținând cont de prevederile legii bugetului de stat pe anul 2012 – Legea nr. 293/2011, Legea nr. 273/2006 cu modificările și completările ulterioare, Școala Gimnazială nr. 1 Stoenești a procedat la întocmirea bugetului de cheltuieli având ca sursă de finanțare bugetul local precum și a bugetului activității finanțate integral sau parțial din venituri proprii pentru anul 2015.
Bugetul de cheltuieli având ca sursă de finanțare bugetul local se constituie pentru anul 2015 la nivelul sumei de 2322,7 mii lei, prezentat în Anexa 2.
Bugetul activității finanțate integral sau parțial din venituri proprii se constituie pentru anul 2015 la nivelul sumei de 22 mii lei compus din venituri din închirieri și concesiuni în suma de 7 mii lei, taxe și alte venituri în învățământ în suma de 15 mii lei și cheltuieli în suma de 22 mii lei, prezentat în Anexa 3.
Bugetul având ca sursă de finanțare bugetul local în suma de 2322,7 mii lei, se prezintă astfel:
TITLUL I CHELTUIELI DE PERSONAL – 1863 MII LEI
din care: cheltuieli salariale în bani (cod 10.01) – 1280 mii lei
contribuții (cod 10.03) – 483 mii lei
Drepturile salariale au fost calculate la nivelul statului de funcții aprobat în luna septembrie 2014 la care s-a ținut cont de trecerea personalului la o nouă etapă de salarizare sau tranșă de vechime în anul 2015.
La cheltuielile salariale s-au adăugat contribuțiile angajatorului X 12 luni.
Drepturile salariale sunt calculate pentru un număr de 62 norme pentru Școala Gimnazială nr. 1 Stoenești și Grădinița Tangâru.
TITLUL II BUNURI ȘI SERVICII – 417 MII LEI
din care: bunuri și servicii (cod 20.01) – 268,50 mii lei
bunuri de natura obiectelor de inventar (cod 20.05) – 6,00 mii lei
deplasări, detașări, transferuri (cod 20.06) – 2,00 mii lei
cărți, publicații și materiale documentare (cod 20.11) – 4,00 mii lei
pregătire profesională (cod 20.13) – 4,50 mii lei
protecția muncii (cod 20.14) – 5,00 mii lei
alte cheltuieli (cod 20.30) – 125,00 mii lei
Cheltuielile de bunuri și servicii sunt formate din sume strict necesare acoperirii cheltuielilor cu utilitățile Școlii Gimnaziale nr. 1 Stoenești și structurii acesteia Grădinița nr. 2Tangâru, cu procurarea de materiale de întreținere și funcționare, achiziția de obiecte de inventar pentru procesul instructiv-educativ și onorarea contractelor încheiate.
TITLUL X ALTE CHELTUIELI – 22,7 MII LEI
din care: burse – 22,7 mii lei
În conformitate cu prevederile Ordinului 5576/2011, comisia de selectare a burselor școlare a nominalizat un număr de 39 burse pentru Școala Gimnazială nr. 1 Stoenești, astfel:
Școala Gimnazială nr. 1 Stoenești
10 elevi beneficiari de burse studiu în cuantum de 50 lei/ 9 luni – 4,50 mii lei
4 elevi beneficiari de burse de merit în cuantum de 100 lei/ 9 luni – 3,20 mii lei
25 elevi beneficiari de burse sociale în cuantum de 50 lei/ 12 luni – 15,00 mii lei
Suma alocată în bugetul de cheltuieli având ca sursă de finanțare bugetul local aferentă unității noastre acoperă cheltuielile privind bursele elevilor numai în primele 6 luni ale anului.
Veniturile bugetului activității finanțate integral sau parțial din venituri proprii al Școlii Gimnaziale nr. 1 Stoenești sunt de 22 mii lei, astfel:
Venituri din concesiuni și închirieri (30.10.05) – 7 mii lei
Taxe și alte venituri în învățământ (33.10.05) – 15 mii lei
Cheltuielile bugetului activității finanțate integral sau parțial din venituri proprii ale Școlii Gimnaziale nr. 1 Stoenești sunt de 22 mii lei,astfel:
TITLUL I CHELTUIELI DE PERSONAL – 5,50 MII LEI
din care: cheltuieli salariale în bani (cod 10.01) – 4 mii lei
contribuții (cod 10.03) – 1,50 mii lei
TITLUL II BUNURI ȘI SERVICII – 16,50 MII LEI
din care: bunuri și servicii (cod 20.01) – 11,50 mii lei
bunuri de natura obiectelor de inventar (cod 20.05) – 4,00 mii lei
alte cheltuieli (cod 20.30) – 1,00 mii lei
În baza legislației enunțate mai sus și a raportului de specialitate, consilierii desemnați întocmesc o expunere de motive la proiectul de hotărâre privind aprobarea bugetului de cheltuieli având ca sursă de finanțare bugetul local precum și a bugetului activității finanțate integral sau parțial din venituri proprii al Școlii Gimnaziale nr. 1 Stoenești.
Pornind de la aceste documente, Consiliul Local al comunei Stoenești emite o hotărâre prin care aprobă bugetul școlii.
Din cele prezentate în această parte a lucrării se observă faptul că, deși Școla Gimnazialp nr. 1 Stoenești este instituție de învățământ național public, bugetul de stat nu este singura sursă de venit.
3.2.2. Hotărăre a Consiliului Local privind alocarea unei sume pentru premierea elevilor câștigători la olimpiade
În baza unei proiect de inițiativă sau a unei propuneri, Consiliul Local poate lua decizia, în cadrul unei ședințe ordinare, de a aloca o anumită sumă de bani de la bugetul local pentru a premia elevii care au obținut premii la olimpiadele școlare, susținând astfel perfomanță elevilor.
Astfel, potrivit articolelor 9 (7), art. 12 (3), art. 103 (2) și art. 105 din Legea educației naționale nr. 1/2011 și prevederile art. 36, 39 (1) si 45 din Legea 215/2001 a administrației publice locale, republicată, cu modificări și completări ulterioare Consiliul Local hotărește alocarea sumei de 10 mii lei de la bugetul local pe anul respectiv pentru premierea elevilor câștigători ai Locului I, II și III școlare, faza județeană, care vor reprezenta județul la faza națională.
Hotărâri al Consiliului Local privind alocarea de fonduri de la bugetul local se pot emite și pentru a sprijini diferite evenimente școlare, pentru sprijinirea unui învățământ modern și performant.
Capitolul 4. Concluzii
Transformările intervenite în România după decembrie 1989 în plan politic, economic și social, au determinat, cum era și firesc, schimbări radicale și în planul organizării și funcționării administrației publice.
Unul din principiile de bază ale noului sistem al administrației publice, care s-a pus imediat în aplicare, a fost cel al autonomiei locale și descentralizării serviciilor publice. Prin Legea administrației publice locale nr.69/1991, prin cea a alegerilor locale nr.70/1991 și, ceva mai târziu, prin Legea finanțelor publice locale nr.189/1998 și Legea proprietății publice nr.213/1998, s-a realizat pe deplin acest principiu, astfel că s-a dat posibilitatea noilor autorități publice și colectivităților locale să se autogospodărească mai eficient, să se dezvolte mai rapid decât în perioada sistemului centralist.
Deși reformarea administrației publice nu este încă desăvârșită, mai cu seamă sub aspectul consistenței mijloacelor ce stau la dispoziția autorităților autonome, totuși sistemul administrației publice prevăzut de Constituția din 1991 este oarecum realizat și tinde să se perfecționeze de la an la an.
În acest nou peisaj al sistemului administrației publice, consiliul local constituie, pot spune, veriga principală din sistem existentă într-o colectivitate umană. Consiliul local a intrat în conștiința comunităților locale ca fiind “miniparlamentul localității“, cel în măsură să rezolve toate problemele pe plan local, de la protecție socială la lucrări de investiții de mare amploare și la cooperări transfrontaliere.
Atât de mult și de bine s-a ancorat în realitățile vieții economico-sociale a localității încât s-ar putea spune că ar fi de neconceput acum funcționarea sistemului fără existența consiliului local.
Realizarea autonomiei administrative și financiare ar fi fost cu neputință fără existența consiliului local. Gestionarea eficientă a finanțelor publice locale a patrimoniului public și privat al comunității nu s-ar putea realiza fără această verigă a sistemului administrației publice. De asemenea, se constată și o schimbare radicală în planul mentalității celor aleși, care au conștientizat că demnitatea publică cu care au fost investiți trebuie folosită numai spre binele și interesele comunității.
Dorința descentralizării rapide, prin crearea serviciilor publice locale care să preia o mare parte din atribuțiile și responsabilitățile administrației publice centrale, a pus uneori în dificultate consiliile locale, autoritățile publice locale în general, prin neasigurarea resurselor financiare suficiente și prin neconsultarea lor înaintea adoptării deciziilor ce stabileau aceste responsabilități. Însă punerea în aplicare a tuturor principiilor enunțate de Legea administrației publice locale nr. 215/2001, ar constitui un prim factor de perfecționare a activității consiliului local, de eficientizare a activității acestuia. Astfel conform legislației mai sus menționată autoritățile publice centrale nu trebuie să stabilească sau să impună nici un fel de responsabilități autorităților publice locale fără asigurarea mijloacelor financiare corespunzătoare pentru realizarea acestor responsabilități, precum și obligația de a le consulta înaintea adoptării oricărei decizii care le privesc în mod direct, principii și obligații care nu au fost respectate și aplicate întocmai în toți acești ani.
Ca o propunere de îmbunătățire, consider că la întocmirea Listei de candidați pentru funcția de consilier local, cel puțin în localitățile cu statut de oraș, partidele politice să fie obligate să propună alegătorilor, în primele locuri pe listă, cel puțin 2 candidați cu studii superioare juridice sau economice, cum și pentru candidații la funcția de primar să fie obligatorie pregătirea superioară, inclusiv la comune.
În condițiile în care noile realități ale societății au impus crearea unui corp de funcționari publici, la care pregătirea superioară de specialitate este de acum obligatorie, tot la fel se impune și crearea unui corp deliberativ profesionist, capabil să facă față ritmului alert al transformărilor din societatea contemporană.
Satisfacerea nevoilor comunității prin intermediul serviciilor publice reprezintă una din prioritățile statului modern în zilele noastre. Astfel, statul oferă populației servicii de sănătate, ordine publică și siguranță națională, apărare și, nu în ultimul rând, învățământ, care gestionate într-un mod corect contribuie la dezvolatarea durabilă.
Învățământul contribuie la dezvoltarea economică a unei țări, stimulează progresul și ridică standardul de viață al populației. În România învățământul se finanțează pe categoriile principale de instituții: învățământul preuniversitar și universitar.
Finanțarea sistemului de învățământ public preuniversitar, pentru a putea răspunde cerințelor prezente, trebuie să fie de natură mixtă, de unde rezultă că va exista atât o finanțare de bază, din alocații bugetare, care să asigure accesul liber la educație, calitatea și consistența procesului de învățământ, cât și o finanțare suplimentară, obținută de către instituție prin eforturi și resurse proprii, altele decât Bugetul de Stat.
În ultima parte a lucrării am realizat un studiu de caz privind modalitatea în care Consiliu Local poate sprijini, cu fonduri de la bugetul local, activitatea didactică și învățământului.
Chiar dacă este o școală generală, Școala Gimnazială nr. 1 Stoenești, instituție de învățământ preuniversitar, concluzia care se poate trasa este că principalul venit este asigurat de la bugetul de stat, dar dispune și de venituri proprii.
În concluzie, sistemul administrației publice moderne practicat în țările cu lungă tradiție democratică, în special în cele din familia europeană la care tindem să ajungem, s-a instaurat destul de bine și rapid în țara noastră, iar noile autorități ale administrației publice locale create după 1989 s-au dovedit a fi capabile să implementeze, să îmbunătățească, să dezvolte acest sistem.
Bibliografie
Lucrări de specialitate
Albu, E., Administrația ministerială în România, Editura All Beck, București, 2004
Alexandru I. Tratat de administratie publica, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2008
Alexandru, I., Drept administrativ, Editura Lumina Lex, București, 2005
Alexandru, I., Popescu-Stăniceanu, I., Cărăușan, Mihaela, Enescu, C., Dincă, D., Drept administrativ, Editura Economică, București, 2003
Constantinescu, M., Iorgovan, A., Muraru, I., Tănăsescu, Elena, Constituția României revizuită – comentarii și explicații, Editura All Beck, București, 2005
Dincă D., Tehnici și metode de elaborare și adoptarea deciziei administrative, Editura Lumina Lex, București, 2006
Djuvara M. , Teoria generală a dreptului, vol. I, Ed. Librăriei CO S.A., București, 1930
Dumitrescu C., Drept administrativ, Editura Sitech, Craiova, 2010
Dumitrescu C., Tehnici de elaborare a actului administrativ, Editura Sitech, Craiova, 2010
Gutan M, Istoria administratiei publice romanesti, Editura Hamangiu, București, 2006
Iordan, N., Managementul serviciilor publice locale, Editura All Beck, București, 2003
Iorgovan, A., Tratat de drept administrativ, Editura All Beck, București, 2006
Manda C., Drept administrativ, Ed. Lumina Lex, București, 2005
Marinescu, P., Managementul instituțiilor publice, Editura Universității din București, 2003
Negruț V., Drept Administrativ, Ed. Lumina Lex, București, 2002
Preda M., Drept administrativ , Editura Lumina Lex, Bucuresti 2007
Preda, M., Autoritățile administrației publice, Editura Lumina Lex, București, 2007
Trailescu A, Drept administrativ, Editura CH Beck, București, 2010
Vedinas V., Drept administrativ, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2014
Apostol T,Drept administrativ ediția 2 Ed.CH Beck București 2008;
Apostol T- Drept administrativ Ediția 3, Editura CH Beck, București 2014,
Coman Kunt-Drept administrativ, Sinteze teoretice și exerciții practice, Editura Universul Juridic, București 2013
Legi
Legea administrației publice locale nr.215/ 2001 publicată în Monitorul Oficial Partea I Nr.204/23.04.2001, cu modificarile și completarile ulterioare, republicată în Mof, 123 din 20/02/2007
Legea nr.67/2004, cu modificările și completările ulterioare, privind alegerile locale, publicată în Mof nr. 271 din 29/03/2004, republicată în Mof nr. 333 din 17/05/2007
Lege nr. 59/2010 – pentru modificarea art. 55 din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001 din 31 martie . Of. 222/2010
Legea Educației Naționale 1/2011 publicată în Monitorul Oficial nr. 18 din 10 ianuarie 2011cu modificările și completările ulterioare
Legea Învățământului Preuniversitar, proiect accesata www.edu.presidency.ro/upload/ Invatamant_preuniversitar.doc
Legea nr.67/2002privind alegerea reprezentanților autărităților administrației publice locale, cu modificările și completările ulterioare
Pagini web accesate
www.administrație.ro
www.edu.presidency.ro
www.fen.ro
www.mfinante.ro
www.comunastoenesti.ro
Bibliografie
Lucrări de specialitate
Albu, E., Administrația ministerială în România, Editura All Beck, București, 2004
Alexandru I. Tratat de administratie publica, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2008
Alexandru, I., Drept administrativ, Editura Lumina Lex, București, 2005
Alexandru, I., Popescu-Stăniceanu, I., Cărăușan, Mihaela, Enescu, C., Dincă, D., Drept administrativ, Editura Economică, București, 2003
Constantinescu, M., Iorgovan, A., Muraru, I., Tănăsescu, Elena, Constituția României revizuită – comentarii și explicații, Editura All Beck, București, 2005
Dincă D., Tehnici și metode de elaborare și adoptarea deciziei administrative, Editura Lumina Lex, București, 2006
Djuvara M. , Teoria generală a dreptului, vol. I, Ed. Librăriei CO S.A., București, 1930
Dumitrescu C., Drept administrativ, Editura Sitech, Craiova, 2010
Dumitrescu C., Tehnici de elaborare a actului administrativ, Editura Sitech, Craiova, 2010
Gutan M, Istoria administratiei publice romanesti, Editura Hamangiu, București, 2006
Iordan, N., Managementul serviciilor publice locale, Editura All Beck, București, 2003
Iorgovan, A., Tratat de drept administrativ, Editura All Beck, București, 2006
Manda C., Drept administrativ, Ed. Lumina Lex, București, 2005
Marinescu, P., Managementul instituțiilor publice, Editura Universității din București, 2003
Negruț V., Drept Administrativ, Ed. Lumina Lex, București, 2002
Preda M., Drept administrativ , Editura Lumina Lex, Bucuresti 2007
Preda, M., Autoritățile administrației publice, Editura Lumina Lex, București, 2007
Trailescu A, Drept administrativ, Editura CH Beck, București, 2010
Vedinas V., Drept administrativ, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2014
Apostol T,Drept administrativ ediția 2 Ed.CH Beck București 2008;
Apostol T- Drept administrativ Ediția 3, Editura CH Beck, București 2014,
Coman Kunt-Drept administrativ, Sinteze teoretice și exerciții practice, Editura Universul Juridic, București 2013
Legi
Legea administrației publice locale nr.215/ 2001 publicată în Monitorul Oficial Partea I Nr.204/23.04.2001, cu modificarile și completarile ulterioare, republicată în Mof, 123 din 20/02/2007
Legea nr.67/2004, cu modificările și completările ulterioare, privind alegerile locale, publicată în Mof nr. 271 din 29/03/2004, republicată în Mof nr. 333 din 17/05/2007
Lege nr. 59/2010 – pentru modificarea art. 55 din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001 din 31 martie . Of. 222/2010
Legea Educației Naționale 1/2011 publicată în Monitorul Oficial nr. 18 din 10 ianuarie 2011cu modificările și completările ulterioare
Legea Învățământului Preuniversitar, proiect accesata www.edu.presidency.ro/upload/ Invatamant_preuniversitar.doc
Legea nr.67/2002privind alegerea reprezentanților autărităților administrației publice locale, cu modificările și completările ulterioare
Pagini web accesate
www.administrație.ro
www.edu.presidency.ro
www.fen.ro
www.mfinante.ro
www.comunastoenesti.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Mecanismul de Finantare a Invatamantului de Catre Consiliul Local (ID: 128494)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.