Mecanismul Creditarii Bancare

LUCRARE DE LICENȚĂ

MECANISMUL CREDITĂRII BANCARE

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I

SISTEMUL BANCAR

1.1 APARIȚIA BĂNCILOR

1.2 CONCEPTUL DE BANCĂ

1.3 STRUCTURA SISTEMUL BANCAR

CAPITOLUL II

CREDITUL. OPERAȚIUNI DE CREDITARE.

2.1. CREDITUL BANCAR – CONCEPT, TRĂSĂTURI, IMPORTANȚĂ

2.2 CLASIFICAREA CREDITELOR ACORDATE DE BĂNCILE COMERCIALE

2.3. INSTRUMENTE CREDIT

2.4. POTEȚIALUL DE CREDITARE

2.5. MULTIPLICATORUL DE CREDITE

2.6. DOBÂNDA

2.7. RISCUL DE CREDIT

2.8. GESTIONAREA RISCULUI DE CREDIT ȘI INDICATORII UTILIZAȚI PENTRU EVALUAREA RISCULUI DE CREDIT

CAPITOLUL III

MECANISMUL CREDITĂRII BANCARE – STUDIU DE CAZ

3.1 MECANISMUL CREDITĂRII BANCARE

3.2. STUDIU DE CAZ LA MILLENNIUM BANK

3.3. FUNCȚIONALITĂȚI ȘI DISFUNCȚIONALITĂȚI ÎN MECANISCMUL DE CREDITARE AL BĂNCII MILLENNIUM

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

Introducere

Această lucrare propune o analiză amănunțită despre sistemul bancar și despre mecanismul creditării unei bănci comerciale din România. Analizând această temă din mai multe puncte de vedere putem identifica importanța majoră pe care acesta îl are în economia națională.

Lucrarea este structurată în trei capitole. Primul ne oferă informații generale despre conceptul de bancă, sistemul bancare și ne arată structura acestui sistem. Cel de al doilea capitol prezintă amănunțit unul dintre cele mai importante activități pe care banca îl desfășoară și anume activitatea de creditare. Capitulul trei cuprinde descrierea completă a unui mecanism de creditare atât pentru persoanele fizice cât și pentru persoanele juridice din România. Pe lângă această descriere este prezentat și un studiu de caz real cu informații specifice acestei teme.

Mecanismul de creditare este cea mai importantă activitate a unei bănci comerciale. Băncile comerciale finanțează întreprinderile care au nevoie de acest lucru prin acordarea de credite. Dacă n-ar exista creditele, economia națională ar suferi foarte mult din această cauză. Societățile care nu au fonduri suficiente pentru desfășurarea activității în condiții optime apelează foarte des la aceste operațiuni de credeitare. Dacă ele n-ar exista, nu ar exista nici atâtea societăți comerciale, nu ar exista destule locuri de muncă și astfel și contribuția la stat ar suferi o scădere drastică. Acesta este motivul pentru care creditel influențează economia națională foarte mult.

Inexistența creditelor ar duce și la dispariția majorității băncilor deoarece acesta este principala activitate a băncii alături de constituirea de depozite. Dacă aceste două activități ar dispărea atunci băncile ar rămâne cu activitatea de încasare și plată iar aceste dou activități nu atrag sume mari care să acopere cheltuielile băncii. Rezultatul ar fi falimentul instituțiilor bancare .

Alegerea acestei teme a fost bazată pe dorința mea de lărgire a cunoștințelor mele în acest domeniu și pentru importanța sa în economie țării. Prin eloborarea acestei lucrări am înțeles cu adevârat importanța sistemului bancar și a operațiunilor bancare.

CAPITOLUL I

SISTEMUL BANCAR

Apariția băncilor

Înainte de apariția instituțiilor de tip bancar se folosea comerțul cu bani realizat incă din Evul Mediu de zarafi, categorie socială care se ocupă cu păstrarea în siguranță a monedelor de aur și ulterior acordarea de credite din sumele păstrate. Începând cu evoluția societății , zarafii au devenit bancheri.

Primele bănci în acceptțiunea modern sunt:

1171 – Veneția – Banco de Venezia – înființată de către Dogele Michele XI

1341 – Barcelona

1407 – Genova

1609 – Amsterdam

1619 – Hamburg

1635 – Rotterdam

1668 – Banca Suediei

1694 – Banca Angliei

Rolul băncilor a devenit mai pronunțat odată cu dezvoltarea societății în secolul XIX și XX. În această perioadă băncile îsi dezvoltau și celălalte funcții cum ar fi : efectuarea plăților, transferuri valutare externe.

În România , sistemul bancar a apărut la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX și era format din următoarele instituții:

1857 – Banca Moldovei

1864 – Casa de Depuneri și Consemnațiuni

1880 – Banca Națională a României

1894 – Banca Agricolă

1897 – Banca Generală Română ( capital german )

1898 – Banca de scont a României

1899 – Banca Comerțului din Craiova

1904 – Banca de credit Română

1906 – Banca Comercială Română

1911 – Banca Românească

În perioada următoare, au apărut un număr foarte mare de bănci: 1918- 215 bănci, 1928 – 1122 bănci. După această perioadă a urmat o perioadă în care numărul acestora s-a micșorat: 1941 – 388 de bănci. Acest sistem bancar a dispărut în 1948, când băncile importante au fost naționalizate , iar celălalte, desființate.

Conceptul de bancă

Băncile sunt definite ca fiind organismele care gestionează în pasivul lor conturile clienților, conturi care pot fi utilizate prin cecuri sau virament în limitele resurselor disponibile; în măsura în care aceste conturiconstituie forma de monedă în circulație cea mai utilizată monedă scriptural, băncile, în ansamblul lor, sunt deci antrenate, atunci când acordă credite, în crearea simultană a celei mai mari părți din resursele necesare finanțării acestor operațiuni de creditare

Definiția mai sus amintită expune două aspect ale băncilor:

Băncile au o legătură strânsă cu clienții lor, asigurându-le servicii de reglare si transfer de fonduri

Băncile sunt o parte în viața economică, acordând credite și creând monedă

Principala caracteristică a băncilor este că pot să-și dezvolte activele și pasivele în mod simultan. Astfel, o bancă poate să-și înceapă activitatea fără să aibă bani în depozit, fiind deajuns să-și crească activele prin acordarea unui credit. Pentru materializarea acestui credit, banca va credita contul pe care beneficiarul creditului, il va deschide la bancă. Când banca începe să se dezvolte, ea va colecta depozite, astfel putând să împrumute celălalte bănci. Banca va constitui capitalurile proprii de care au nevoie pentru finanțarea imobilizărilor.

Bilanțul unei bănci se prezintă astfel:

Tabelul 1.1 – Bilanțul unei bănci

Sursă: Marius Herbei, Adela Cristea, Sorina Horj, Liana Sazaraz, Monedă și credit, Ed. Mirton, Timișoara, 2002, p.92

Principiile care ghidează funționarea băncilor:

Lichiditatea: orice bancă trebuie să aibă capacitatea de a asigura funcția sa primordială în orice moment: conversia depozitelor în bancnote, transferul unei părți ale depozitelor la alte bănci pentru a putea să onoreze datoriile clientelei sale.

Lichiditatea unei bănci depinde de:

„ capacitatea de a colecta suficiente depozite, pentru a limita la minimum nevoile globale de transferuri către alte bănci, adică de a reduce ”scurgerile” în afara circuitului său ”

„ capacitatea de a se îndatora pe lângă celelalte bănci sau pe lângă Banca Centrală pentru a obține resursele care-i lipsesc dacă ea nu colectează suficiente resurse. Pentru a se putea îndatora banca trebuie să dispună de o ”soliditate” suficientă, care depinde de calitatea activelor sale, a creanțelor asupra clientelei, pe care le-ar putea die ceda altor bănci fie să le pună în pensiune la Banca Centrală pentru a obține moneda centrală. ”

Rentabilitatea:

„ creanțele sunt de proastă calitate sau unele vor rămâne în impas de plată, sau aceste creanțe sunt la termene atât de lungi, încât va fi dificil de a le ceda sau de a le gaja pentru a obține împrumuturi de la alte bănci la o rată rezonabilă, putând apărea riscul de imobilizare”

„ depozitele sunt instabile sau insuficientem trebuind fie să se recurgă la împrumuturi masive, fie să se efectueze cheltuieli mari de gestiune, care se adaugă costului împrumutului. ”

Funcțiile băncilor comerciale în economie:

Atragerea de fonduri disponibile și acordarea de credite

Mobilizarea unei părți din veniturile sau economiile populației și transformarea acestora în resurse pentru acordarea de imprumuturi

Emiterea titlurilor de credit

Efectuarea operațiunilor de încasări, plăți schimb valutar, viramente, prestări de servicii financiare

Dacă analizăm băncile dintr-o altă perspectivă, descoperim următoarele funcții ale acestora:

Redistribirea de resurse – sse manifestă în următoarele planuri

Între cei care au deficit de resurse și cei care au resurse excedentare

Între debitorii cu risc ridicat li debitorii cu risc scăzut

Cu ajutorul cotizațiilor plătite la fondul de garantare a depozitelor

Banca, ca instituție plătitoare de impozite, prin activitatea sa creează bază de impozitare pentru multe tipuri de impozit cum ar fi: impozit pe profit, impozit pe dividende etc.

Creare de monedă în economie – „ prin atragerea de depozite și acordarea de credite, băncile multiplică masa monetară în economie, prin crearea de noi mijloace de plată în economie. Efectul cantitativ este pus în evidență de multiplicatorul creditului.”

Susținere a afacerilor din economie – „ prin produsele și serviciile oferite, atât cele de furnizare a capitalurilor pentru activitatea curentă și investiții, cât și alte produse și servicii bancare indispensabile în economiile moderne pentru derularea activității agenților economici, cum ar fi cele de plăți, scrisori de garanție bancară, consultanță financiară, cash management, factoring, casete de valori. Totodată, agenții economici ineficienși nu vor obține resurse financeiare de la bănci. Acestea acordă credite pe baza boonității clienților și a fezabilității eficienței afacerii lor.”

Centru informațional în economie – prin activitatea lor, băncile au ajuns în postura de centre informaționale în economie deoarece ele colectează, păstrează, furnizează informații care sunt importante pentru desfășurarea activității economice în condiții normale.

Trăsăturile caracteristice în evoluția sistemului bancar

Schimbările care au apărut în economie în ultimele decenii au dus la modificări calitative și cantitative în activitatea bancară. Ca urmare a acestor modificări au apărut noi trăsături ale băncilor, care nu au fost știute în perioada precedentă. Trăsăturile respective sunt legate de următoarele:

Accentuarea procesului de concentrare bancară, „ care își găsește expresie în sporirea volumului capitalului de împrumut la niște nivele nemaiîntâlnite până acum. Această sporire este determinată de apariția unor mari capitaluri disponibile ăn economia occidentală, care ăn ultimă instanță sunt îndreptate spre bănci, într-o măsură covârșitoare. Potențialul economic crescut al băncilor constă nu atât în creșterea volumului capitalului propriu al acestora, ci mai ales în creșterea volumului depunerilor bancare și îndeosebi a celor pe termen.”

Procesul de centralizare a capitalului în bănci. Acest proces se referă la absorbția băncilor mici de către cele mari, astfel numărul băncilor în economie este în scădere.

Capitalul bancar este o parte importantă a capitalului financiar și a devenit o parte foarte importantă a economiei. Băncile au devenit instrumentele statelor prin care au promovat obiectivele de politică economică.

Băncile reprezintă principalul instrument prin care se realizează exportul de capital. Căile principale prin care se realizează exportul de capital sunt:

Extinderea relațiilor de credit în străinătate prin băncile înființate în acest scop

Acordarea directă de credite de către bănci agenților economici straini

Subscrierea și plasarea obligațiunilor de stat în străinătate cu ajutorul băncilor adecvate

Acordarea de credite unor companii transnaționale

Universalizarea constă în aplicarea unor măsuri prin care să se înființeze bănci de credit care să preia o parte a operațiunilor băncilor comerciale. Acest proces se referă și la ștergerea diferențelor dintre operațiunile efectuate de diferite bănci.

Structura sistemul bancar

Organizarea unui sistem bancar modern o desprindem din definiția dată de profesorul Victor Jinga „ un ansamblu de bănci diferite, organizat în jurul și sub conducerea băncii centrale, în vederea coordonării activității de scont și rescont, de:

Extinderea relațiilor de credit în străinătate prin băncile înființate în acest scop

Acordarea directă de credite de către bănci agenților economici straini

Subscrierea și plasarea obligațiunilor de stat în străinătate cu ajutorul băncilor adecvate

Acordarea de credite unor companii transnaționale

Universalizarea constă în aplicarea unor măsuri prin care să se înființeze bănci de credit care să preia o parte a operațiunilor băncilor comerciale. Acest proces se referă și la ștergerea diferențelor dintre operațiunile efectuate de diferite bănci.

Structura sistemul bancar

Organizarea unui sistem bancar modern o desprindem din definiția dată de profesorul Victor Jinga „ un ansamblu de bănci diferite, organizat în jurul și sub conducerea băncii centrale, în vederea coordonării activității de scont și rescont, de credite, de plasamente și de administrare a depozitelor bancare”:

Banca Centrală care în majoritatea țărilor a fost la început o bancă particulară ca ulterior să fie preluat de către stat. După ce a monopolizat dreptul de emisiune, banca centrală s-a detașat de restul băncilor și a devenit instituția de control, supraveghere și susținere a sistemului bancar. În România s-a înființat ca bancă de emisiune direct. În acest moment banca centrală este autoritatea monetară a unui stat și de obicei și autoritatea de supraveghere bancară a celorlalte bănci.

Bancile comerciale asigura legătura efectivă cu economia: acordă credite pentru finanțarea agenților economici, constituie depozite. Băncile comerciale sunt de mai multe feluri:

Bănci universale, care desfășoară o activitate diversificată, efectuează toate operațiunile bancare existente

Bănci specializate, sunt instituții de credit care au un statut legal special

Băncile de afaceri, care sprijină clienții lor prin acordarea de credite obligatare, credite bancare și participarea la capitalul acestora prin cumpărare de acțiuni

Băncile universale sunt băncile care au cea mai diversificată gamă de activități bancare. Aceste tipuri de bănci comerciale efectuează toate tipurile de operațiuni bancare existente pe piață.

Băncile specializate realizează finanțarea unui sector al economiei, acestea se mai numesc și bănci de ramură:

Bănci agricole finanțează exploatările agricole prin credite pe termen lung pentru achiziție de utilaje agricole sau îmbunătățiri funciare și prin credite pe termen scurt pentru achiziție de semințe și furaje. Daca o bancă agricolă este cu capital de stat atunci avem o situție în care statul subvenționează agricultura prin acordarea de credite cu dobândă preferențială.

Bănci de comerț exterior „ mijlocesc decontările internaționale privind importul și exportul, facilitează o serie de operațiuni valutare, de credit, de garanție și de comision, privind sprijinirea dezvoltării comerțului exterior.”

Bănci ipotecare acordă credite pe termen lung pentru cumpărarea sau construcția de imobile. În țările mai dezvoltate, băncile ipotecare emit obligațiuni ipotecare care sunt negociate pe piața financiară.

Casele de economii sunt bănci ale populației. Principalul obiect de activitate ale acestora este atragerea economiilor bănești ale populației. Dacă vorbim despre orientarea plasamentelor, casele de economii se adresează persoanelor fizice, acestea cumpără titluri de stat și creditează agenții economici în unele cazuri. Casele de economii sunt de obicei cu capital de stat, dar există și variantele cu capital privat.

Cooperativele de credit sunt bănci înființate de micii producători, acestea acordă credite doar membrilor cooperatori pentru scopuri personale sau pentru producție.

Băncile de leasing ( bail ) „sunt specializate în finanțarea indirectă a investițiilor, închirierea de către agenții economici, pe bază de contract, a unor echipamente care se află în proprietatea băncii, în schimbul unei chirii. Leasingul efectuat de băncile de leasing are caracteristicile unei relații de credit, deoarece:

Reprezintă plasarea fondurilor constituite de către bancă

Chiria încasată are caracterul unei dobânzi

Operațiunea de leasing este garantată cu însuși echipamentul de producție, similar garantării creditului bancar”

Băncile de factoring sunt „specializate în acordarea de credite prin preluarea creanțelor de la creditori, urmând să încaseze aceste creanțe de la debiori. Creditul de factoring se acordă pe baza facturilor ce atestă livrarea mărfurilor, prestarea serviciilor, executarea lucrărilor și a contractului comercial. Preluarea creanțelor de la creditor are loc la o valoare actuală, mai mică decât valoarea nominală a acestora, diferența reprezentând dobânda percepută de bancă. Operațiunile de factoring sunt avantajoase pentru creditorii cu o activitate sezonieră sau cu o clientelă răspândită în teritoriu.”

Băncile de afaceri ( de investiții financiare ) au ca obiect de activitate acordarea de credite și achiziționarea de active financiare.

„ Rolul băncilor de afaceri nu este numai acela de intermediar, esle impicându-se direct cu propriile resurse în activitatea clienților lor, fie prin participarea la capital, fie prin preluarea creditelor obligatare ale acestora.

Dacă nu doresc obținerea controlului asupra unor întreprinderi, băncile de investiții se orientează în achiziționarea activelor financiare în funcție de:

Lichiditatea acestora, capacitatea de a fi transformate în numerar, limitând cât mai mult riscul pierderii de capital

Vandabilitatea, posibilitatea de a fi vândute rapid și în acest sens titlurile negociabile la bursă sunt cele mai indicate”

Criteriile de structurare a sistemelor bancare

În cadrul sistemelor bancare pot fi distinse o diversitate de instituții de credit, iar acestea pot fi grupate după mai multe criterii:

După importanța în cadrul sistemului bancar:

Nivelul 1 – Banc centrală

Nivelul 2 – restul instituțiilor financiar bancare din sistem

După criteriul formei de proprietate:

Bănci private, cu capital care aparține unui grup de persoane juridice sau fizice private

Bănci publice, cu capital deținut de către stat, băncile dispun însă de personalitate juridică și autonomie

Bănci mixte, statul este unul dintre acționari

După proveniența capitalului:

Bănci cu capital străin, capitalul aparține unor persoane străine

Bănci cu capital autohton, capitalul aparține unor persoane din țara respectivă

Bănci cu capital mixt, capitalul aparține în proporții diferite unor persoane străine și autohtone

După gradul de specializare al activității bancare:

Bănci universale, efectuează toate tipurile de operațiuni bancare

Bănci specializate, efectuează operațiuni bancare în anumite sectoare de activitate

După tipul de operațiuni care îl desfășoară:

Bănci comerciale, specializate în acordarea de credite, atragerea de depozite și operațiuni de încasări și plăți etc.

Bănci de afaceri sau de investiții, care se ocupă cu investirea depunerilor pe termen lung, oferă servicii financiare de specialitate

Bănci de depozit, sunt instituții asemănătoare cu băncile comerciale, sunt caracterizate prin acordare de credite și atragere de depozite pe diverse sectoare

Bănci de ramură, capitalul acestora provine din atragerea depozitelor pe termen lung, iar plasamentele se fac pe termen mediu sau lung și numai către societățile din ramura respectivă

Bănci ipotecare, acordă credite pe termen lung pentru construcția sau achiziția de imobile. Creditele sunt garantate cu ipotecă asupra imobilelor.

Băncile de economii, se aseamănă cu băncile comerciale prin prizma operațiunilor realizate, principalele operațiuni fiind atragerea de depozie și acordarea de credite. Deosebirea față de băncile comerciale se observă la misiunea lor, băncile de economii având ca și misiune îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare socială și economică dintr-o regiune, localitate sau țară.

Băncile de economisire-creditare în domeniul locativ, sunt instituții bancare specializate în finanțarea domeniului imobiliar, acestea obțin resursele necesare prin atragerea de depozite. Produsele oferite de aceste instituții sunt bazate pe combinarea celor două perioade, adică cea de economisire și cea de creditare. Clienții acestor bănci beneficiază de credite cu dobândă avantajoasă și mai pot beneficia și de o primă de la stat sau de alte facilități fiscale.

Bănci specializate în acordarea de credite auto, sunt bănci care oferă credite pentru achiziție de vehicule.

Bănci de factoring, „asigură colectarea creanțelor și recuperarea lor, asigurând lichiditatea anticipată creditorilor contra unui comision.”

După caracterul național sau internațional a rețelei de sedii și a operațiunilor desfășurate:

Bănci cu caracter național, acestea desfășoară operațiunile și dețin sediile pe teritoriul unui stat

Bănci cu caracter internațional, sunt instituții pentru care operațiunile externe sunt foarte importante. Aceste bănci pot fi de mai multe feluri:

Băncile internaționale private, au sediul central într-un stat și rețeaua de sucursale în alt stat.

Bănci interguvernamentale, își constituie capitalurile cu contribuția mai multor state care sunt și beneficiarii de credite

Băncile internaționale regionale sunt bănci de investiții, car au ca obiect principal de activitate finanțarea proiectelor de mare anvergură

Băncile „off-shore”, realizează numai operațiuni pentru nerezidenți și asigură anonimatul clienților

Băncile corespondent „ sunt acele bănci care se află în ipostaza de a oferi servicii de intermediere a decontărilor și plăților la nivel internațional. Băncile dintr-o anumită țară își deschid conturi curente în valută la aceste bănci aflate în altă țară, pe bază de reciprocitate, pentru operațiuni și tranzacții valutare”

Băncile de accept

După forma juridică de organizare și de constituire a capitalurilor:

Băncile constituite ca societăți pe acțiuni, acestea își constituie capitalurile prin emisiune de acțiuni

Bănci private, deținute de un grup restrâns de persoane

Bănci mutuale sau cooperatiste, atrag resursele prin aportul membrilor cooperatori și funcționează după principiul mutualității

După caracterul material sau virtual al sediilor:

Bănci tradiționale

Bănci virtuale, clienții acestor instituții utilizează serviciile și produsele băncii cu ajutorul unui calculator conectat la internet.

După dimensiunea instituțiilor bancare

Bănci de talie mare, au o cotă de piață ridicată, au o rețea bancară extinsă

Bănci de talie mijlocie, se situează la mijlocul clasamentului privind dimensiunea rețelei, cota de piață etc.

Bănci de talie mică, se situează în partea inferioară a clasamentului privind dimensiunea cotei de piață, a rețelei de sedii, a capitalurilor etc.

Caracteristici de apreciere a sistemelor bancare

Sistemele bancare sunt caracterizate de o serie de trăsături. Cele mai importante dintre ele sunt următoarele:

Diversitatea unui sistem bancar

Această trăsătură se referă la tipurile și numărul de instituții bancare. Diversitatea se referă și la proveniența capitalului, forma juridică. Această caracteristică este în strânsă legătură cu reglementările financiar-bancare a unei țări sau cu reglementările internaționale.

Concentrarea unui sistem bancar

Această caracteristică se referă la principalele bănci a unui sistem bancar și la activitatea acestora. Cu cât sunt mai puține institușii bancare într-un sistem, cu atât acesta devine mai concentrat.

Nivelul de dezvoltare al unui sistem bancar

Această caracteristică reprezintă amploarea activității bancare dintr-o țară. Nivelul de dezvoltare poate fi aflat prin dimensiunea numărului de operațiuni, a numărului de angajați, a nujmărului de carduri bancare, a numărului de sedii bancare, a activelor.

Derularea de operațiuni de achiziții și fuziuni

„Această caracteristică face dinamică structura sistemelor bancare, afectând, deopotrivă celelalte trăsături ale acestora. Prin achiziții și fuziuni băncile urmăresc atingerea unei dimensiuni optime, care să asigure reducerea costurilor, ocuparea unei poziții de piață cât mai avantajoase, lărgirea gamei de produse și servicii etc. Aceste operațiuni conduc la intensificarea conurenței în cadrul sistemelor bancare.”

Credibilitatea și stabilitatea sistemului bancar

Stabilitatea sistemului bancar este asigurată cu ajutorul activității de supraveghere și reglementare bancară. Credibilitatea sistemului bancar este necesară pentru funcționarea optimă a acestuia. Din acest motiv autoritățile de control și supraveghere impun indicatori de prudenșialitate pe care băncile trebuie să le respecte, precum și o câteva reglementări specifice. Aceste autorități au și o activitate de monitorizare și control a operașiunilor bancare.

Capitolul II

CREDITUL. OPERAȚIUNI DE CREDITARE.

Creditul bancar – Concept, trăsături, importanță

Una din cele mai importante activități ale băncilor comerciale, cu o contribuție serioasă în veniturile realizate de societățile bancare, este operațiunea de creditare. Politica de creditare a unei bănci depinde de principalele obiective propuse de banca respectivă, pentru o perioadă determinată. Întreaga activitate de creditare a băncii este orientată în funcție de strategia adoptată de bancă.

Creditul bancar are un rol foarte important în economie, el fiind un factor al creșterii economice. Creditul bancar este o sursă de finanțare pentru societățile economice.

Creditul este o relație bănească între o persoană fizică sau juridică, numit creditor care vinde bunuri pe datorie sau care acordă împrumut de bani altor persoane fizice sau juridice, numite debitori, care cumpără pe datorie sau primesc împrumutul.

Cu ajutorul creditelor sunt folosite resursele bănești existente la un moment dat în economie și apoi distribuite, prin acordare de credite spre sectoare sau domenii de activitate, care necesită finanțare. „Creditul pune deci la dispoziția întreprinzătorului, capitalul necesar asigurând astfel transformarea economiilor sterile, în investiții. Prin acordarea creditelor, băncile trebuie să asigure o intermediere financiară pe criterii de eficiență.”

Creditul joacă rolul de „motor” în economie deoarece este o categorie economică care asigură satisfacerea nevoilor de capital și realizeazăobiectivele politicii economice.

Ca rolul de „motor” al creditului să fie eficient și efectiv, „este necesară întrunirea mai multor condiții obiective și subiective, care se pot grupa în cinci mari categorii”:

Condiții de ordin juridic

Condiții de ordin instituțional

Condiții de ordin social-politic

Condiții de ordin economic

Condiții de ordin psihologic

Condiții de ordin juridic, care se referă la existența unui cadru juridic, a legilor care să reglementeze cu precizie contractele semnate între debitor și creditor, astfel încât încrederea agenților economici să crească și să limiteze riscurile.

Condiții de ordin instituțional, insfrastructural, care constă în existența unui sistem de instituții solide, cu atribuții clare în realizarea operațiunilor de credit.

Condiții de ordin social-politic, care „vizează existența unui climat de stabilitate social-politică, precum și atitudinea politicului față de economie, de privatizare, de libera inițiativă, față de piață.”

Condiții de ordin economic „legate de situația de ansamblu a economiei naționale, de perspectivele ei, dar și de conjunctura economică a momentului pe plan intern și internațional. Are importanță situația resurselor existente în economie la dispoziți agenților economici, accesul la acestea, structura economiei naționale, situația pieței de mărfuri a capitalurilor.”

Condiții de ordin psihologic, se referă la comportamentul și atitudinea agenților economici referitor la creditul contractat, dar se referă și la încrederea instituțiilor bancare față de clienții care solicită acordarea unui credit.

Trăsăturile creditului bancar poate fi evidențiată prin prezentarea elementelor care sunt incluse în relațiile de credit:

Participanții la raportul de credit, care sunt de fapt creditorul și debitorul sau daca luăm denumirea din literatura de specialitate „ subiecte ale raportului de credit ”

Promisiunea de rambursare, care se referă la angajamentul debitorului de a rambursa la timp creditul contractat și dobânda aferentă

Garantarea creditului reprezintă constituirea unor garanții prin valorificarea cărora se pot obține sumele care sunt necesare pentru rambursarea creditului

Scadența creditului se referă la termenul de rambursare existent în contractul de credit.

Dobânda sau prețul creditului, este plătit de către debitor pentru dreptul de utilizare a capitalului împrumutat. Nivelul acestuia este diferit în funcție de cererea și oferta de credite.

Elementele mai sus menșionate definesc creditul bancar dar și trăsăturile și particularitățile acestuia.

Funcțiile creditului:

de mobilizare a disponibilităților degajate temporar din economie;

de distribuție, prin acordarea de credite prin intermediul băncilor;

de control, care se efectuează la acordare, folosire și rambursare;

de emisiune, prin multiplicarea creditelor și crearea de mijloace de plată suplimentare

Contribuția îndeplinirii funțiilor creditului la rezultatele obținute în economie:

determină creștere economică prin transformarea economiilor în investiții și datorită faptului că acordarea și utilizarea creditului se face conform unui plan de afaceri bine întocmit, acesta diminuează investiții nerentabile și determină o creștere a concurenței;

determină o creștere a nivelului de trai prin faptul că determină o creștere a vânzării de marfuri și a consumului;

contribuie la intesificarea procesului de concentrare a captalului. Ca atare întreprinzătorii iși pot majora capitalul real fară a aștepta profit, ci prin creditul ce vizează obiective de de investiții;

contribuie la intensificarea procesului de centralizare a capitalului prin favorizarea firmelor mari și puternice, față de firmele mici și mai slabe, rezultând ca acestea din urmă să dea faliment și sa fie ”inghițite” de firmele mari;

contribuie la reglarea masei monetare prin multiplicarea creditului.

2.2 Clasificarea creditelor acordate de băncile comerciale

Dezvoltarea activității bancare și diversificarea portofoliului de produse și servicii ale băncilor comerciale oferite clienților lor, a făcut ca instrumentele de creditare, tipurile de credite să fie mai diversificate.

„Băncile comerciale acordă credite în principal pentru: acoperirea cheltuielilor de producție și desfacere, achiziționarea de produse și mărfuri în vederea comercializării, acoperirea unor nevoi temporare de fonduri apărute în aprovizionarea și desfacerea produselor, efectuarea cheltuielilor aferente producției din perioada următoare, realizarea unor obiective de investiții, achiziționarea unor bunuri de folosință îndelungată etc.”

Creditele acordate de către băncile comerciale se pot clasifica după mai multe criterii, respectiv:

După criteriul modului de organizare a relațiilor de credit:

Creditul comercial este creditul care este acordat direct de participanții pe piață, fără implicația unei verigi intermediare. Aceasta este cea mai veche formă a creditului, constă defapt în transferul mărfurilor pe datorie, reprezentând chiar obiectul creditului comercial. Participanții la raportul de credit comercial sunt doi agenți economici. Odată cu creșterea volumului mărfurilor avem și posibilitatea mai mare de a le transmite pe datorie. Creditul comercial este un împrumut pe termen scurt și nu este neapărat purtător de dobândă. Vâânzătorul poate se acorde discount în funcție de termenul de plată a datoriei. Condițiile la acordarea creditelor sunt negociate între cele două părți. Creditul comercial este foarte avantajos pentru agenții economici mici, care pot contracta credite bancare cu mari dificultăți. Există două tipuri de credit comercial: credit cumpărător, adică avansul acordat pentru achiziționarea unui serviciu sau produs și credit furnizor, adică vânzarea produselor sau serviciilor cu plata amânată.

Creditul bancar reprezintă un împrumut obținut cu ajutorul unui intermediar, adică banca. Participanții la raportul de credit sunt băncile și agenții economici nebancari. Aceste credite pot fi garantate sau negarantate și presupune plata unei dobânzi. Creditul bancar este foarte flexibil în ce privește destinația sa, acesta poate fi orintat către orice tip de activitate economică. Mișcarea creditului se face în două sensuri, depozitele constituite la bancă sunt sursa principală utilizată de bancă pentru finanțarea agenților economici, adică pentru acordarea de credite.

Agenți Credite Depozite Agenți

economici și acordate economici

populație și populație

Figura 2.1 – Mișcarea creditului bancar în două sensuri

Sursă: Daniela Zăpodeanu, Monedă și credit, Ed. Universității din Oradea, 2005, p. 153

Există mai multe tipuri de credite bancare:

Avans în cont curent, banca efectuează plăți în numele clientului chiar dacă acesta nu are disponibil în cont. Are o durată între 1 si 7 zile, în funcție de bancă. Creditele de acest tip sunt garantate prin starea de bonitate a clientului.

Credit de trezorerie „ acordat de către bancă pentru satisfacerea nevoilor curente ale firmei, asigurarea echilibrului curent al firmei; nu are destinație precisă, nevoile acoperite prin creditele de trezorerie sunt cele legate de decalajele existente între plățile și încasările determinate de caracteristicile ciclului de exploatare dar și factori conjuncturali: întârziere la livrare, respectiv încasare, perturbări de cash-flow. De obicei nu sunt garantate cu active certe, din această cauză prezintă un risc ridicat pentru bancă.”

Linia de credit, este o formă modernă a creditului bancar și reprezintă o limită maximă de timp în care agentul economic poate să primească împrumut, urmând să plătească dobândă doar pe suma angajată. Linia de credit este foarte avantajoasă pentru clienți.

Linia de credit revolving are aproape același mecanism de funcționare ca și linia de credit simplă cu unele modificări. Creditul se rambursează zilnic pe baza încasărilor agentului economic în contul curent la bancă.

Credite cu destinație specială: pentru investiții, pentru stocuri de materii prime agricole

Creditul de consum reprezintă creditul care se acordă populației pentru a susține nevoile apărute în forma cheltuielilor curente, pentru bunuri de folosință îndelungată sau chiar pentru locuințe. Participanții la raportul de credit sunt băncile și comercianții pe de o parte, populația pe de altă parte. Rezultă că creditul de consum intră în sfera de activitate a băncilor. În cazul în care creditul de consum este acordat de către comercianți, putem vorbi despre vânzare cu plată în rate. Beneficiile acestui tip de credit sunt creșterea profitului firmelor, creșterea nivelului de trai, recuperarea cheltuielilor de producți într-un interval scurt de timp.

Creditul obligatar „ reprezintă un mijloc de finanțare externă a societăților comerciale sau a statului; este o relație de credit între stat sau alte unități economice în postura de debitori și deținători de obligațiuni, în postura de creditori.

Statul recurge la emisiunea de obligațiuni pentru acoperirea deficitului bugetar, iar agenții economici recurg la creditul obligatar, prin emisiunea de obligațiuni, atunci când nu pot recurge la majorarea de capital și nici la credit bancar. Obligațiunea reprezintă un înscris ce exprimă o formă a creditului; atestă un împrumut pe termen lung, însă creditul obligatar poate apărea și pe termen scurt, sub forma bonurilor de casă sau a bonurilor de tezaur emise de stat.

Obligațiunile sunt preferate de către creditori pentru că sunt negociabile la bursă și deci ușor lichidabile, față de depozitele bancare.

Creditul obligatar asigură finanțarea directă între agenții economici, renunțându-se la intermedierea realizată de bancă.”

Creditul ipotecar servește activității imobiliare. Garanția rambursării creditului este chiar proprietatea asupra imobilelor. Creditul ipotecar presupune să existe o convenție între debitor și creditor în care să fie specificată proprietatea care servește ca și garanție, scadența împrumutului, perioada de rambursare și împrejurările în care debitorul poate pierde proprietatea.

Tipurile de credite ipotecare:

Împrumut pe ipotecă cu dobândă fixă

Împrumut pe ipotecă cu dobândă variabilă

Împrumut pe ipotecă cu rambursare progresivă

Credit ipotecar inversat

După perioada de acordare

Credite pe termen scurt, durata de rambursare a acestora nu poate depăși 12 luni

Credite pe termen mediu, durata de rambursare a acestora este între 1și 5 ani

Credite pe termen lung, durata de rambursare a acestora esste de peste 5 ani

După debitorul băncii

Credite acordate persoanelor juridice, destinate pentru investiții, pentru desfășurarea procesului de producție, pentru suplinirea temporară a nevoilor de fonduri

Credite acordate persoanelor fizice, sunt creditele de consum, credite pentru autoturisme, credite pentru construcții de locuințe

Credite acordate altor bănci, determinate de nevoia de lichiditate a unor bănci și surplusul de lichiditate monetară a altor bănci. Sunt acordate în general pentru constituirea rezervei minime obligatorii și au o durată de acordare de 24 de ore

( overnight )

Credite acordate statului, prin cumpărarea titlurilor de credit emise de trezoreria statului

În funcție de strategie băncii și clientelă

Credite de retail, sunt acordate persoanelor fizice și juridice care realizează o cifră de afaceri mică

Credite corporate, sunt acordate companiilor și marilor corporații

După obiectul creditului

Credite globale de exploatare

Credite de trezorerie

Credite pentru stocuri sezoniere sau temporare

Credite sub forma liniilor de credit revolving

Credite pentru exportul de produse garantate cu creanțe asupra străinătății

Credite de scont

Credite pe descoperit de cont

Credite pentru investiții

Credite pentru cămpărarea de acțiuni și active

Credite ipotecare

Credite pentru activitatea de leasing

Credite de forfetare

După destinația creditelor

Credite bancare productive, sunt acordate pentru activitatea curentă de producție și pentru activitatea de investiții

Credite bancare consumative, se acordă persoanelor fizice pentru bunuri de folosință îndelungată, bunuri de consum, pentru studii, vacanțe și excursii etc.

În funcție de calitatea creditelor

Credite performante, reprezintă creditele curente, pentru care au fost achitate ratele scadente și au fost respectate termenele de rambursare, au fost plătite dobânzile și comisioanele aferente acestora

Credite neperformante, sunt creditele pentru care termenele de rambursare au fost depășite și au fost percepute dobânzi penalizatoare. În cazul în care clientul nu își achită datoriile, banca „ este obligată să demareze în instanță procedura de executare silită și să procedeze la valorificarea garanșiilor”.

După moneda în care se acordă creditul

Credite acordate în lei ( monedă națională )

Credite acordate în valută, au dobândă mai mică decât cele acordate în lei

Instrumente credit

„ Instrumentele de credit reprezintă documente fără valoare proprie; un instrument de credit este un înscris juridic ce apare sub o formă specială, care conferă beneficiarului său un drept de creanță sau de asociere, fiind purtător de dividende, dobânzi sau alte forme de venituri.

Titlurile de credit negociabile pe piața financiară sunt titluri de valoare: acțiuni, obligațiuni, bonuri de tezaur, bonuri de casă.”

Figura 2.2 – Relația între titluri de valoare și titluri de credit

Sursă: Daniela Zăpodeanu, Monedă și credit, Ed. Universității din Oradea, 2005, p. 170

Intrumentele de credit pot fi folosite și ca instrumente de plată dar intrumentele de plată nu sunt totodată si instrumente de credit.

Figura 2.3 – Reelația între titluri, instrumente de plată și credite

Sursă: Daniela Zăpodeanu, Monedă și credit, Ed. Universității din Oradea, 2005, p. 170

Instrumentele de credit propriuzise

Instrumentele de credit propriuzise se împart în efecte de comerț și titluri de credit ale datoriei publice. Instrumentele de credit care sunt în același timp și efecte de comerț sunt cambia și biletul la ordin.

Cambiaeste„un titlu de credit sub semnătură privată ce atestă o obligație pe termen scurt restituibilă la scadență”. Cambia servește într-o relație dintre trei persoane: trăgător, tras și beneficiar în care trăgătorul dă ordin trasului de a plăti la scadență o sumă de bani unui beneficiar.

Figura 2.4 – Relația persoanelor implicate in emiterea și plata cambiei

Sursă: Daniela Zăpodeanu, Monedă și credit, Ed.Universității din Oradea, Oradea, 2005, p.171

Cambia se folosește pentru stingerea datoriei față de un beneficiar care vinde mărfuri trăgătorului și acesta la rândul lui vinde mărfuri trasului. Trăgătorul dă ordin trasului de a efectua o plată beneficiarului pentru a stinge datoria trăgătorului față de beneficiar, în schimbul stingerii datoriei trasului față de trăgător.

Elementele cambiei:

suma de bani ce trebuie plătită înscrisă în cifre și litere

numele trasului

scadența

locul plății

numele beneficiarului

data și locul emiterii;

semnătura trăgătorului;

Cambia este remisă beneficiarului, acesta prezentând-o la scadență la banca proprie și aceasta verifică cambia și o trimite spre banca trasului pentru a debita contul beneficiarului.

Biletul la ordin este un titlu de credit prin care emitentul se obligă să plătească beneficiarului la un loc și dată stabilită, o sumă de bani, ce reprezintă contravaloare pentru bunurile și serviciile livrate.

Figura 2.5 – Circulația biletului la ordin

Sursă: Daniela Zăpodeanu, Monedă și credit, Ed.Universității din Oradea, Oradea, 2005, p.172

Elementele biletului la ordin:

suma de bani

scadența

locul plății

numele beneficiarului

data și locul emiterii

semnătura beneficiarului

Potețialul de creditare

„Potențialul de creditare static al unei instituții moentare, alta decât banca centrală, reflectă volumul maxim al plasamentelor pe care aceasta le poate avea la un anumit moment, fără a-și periclita lichiditatea”. Potențialul de creditare al unei bănci comerciale este în esență diferența dintre total pasiv, adică totalul de resurse și rezervele obligatorii păstrate în cont la banca centrală. Potențialul static de creditare al băncii depinde de următorii trei factori:

volumul resurselor deținute de bancă;

volumul depozitelor și rezervelor obligatorii deținute în cont la banca centrală;

volumul rezervelor lichide facultative deținute în cont la banca centrală;

Potențialul de creditare static al băncii mai poate fi influențat de modul de structurare a diverselor categorii de resurse, precum:

Modificare depozitelor la vedere are un impact minor asupra potențialului de creditare, deoarece o mare parte a resurselor suplimentare atrase vor fi nefolosite, sub formă de rezerve lichide facultative și rezerve obligatorii, în cont la banca centrală. Creșterea depozitelor va influența într-o proporție mai mică potențialul de creditare și la fel va fi și în cazul diminuării depozitelor.

Modificare depozitelor la termen în sens crecător va genera o creștere a potențialului iar în sens descrescător va genera o scădere a potențialului de creditare, la fel ca la depozitele la vedere, doar că într-o proporție mai mare deoarece banca nu va mai deține pentru ele rezerve lichide facultative sau dacă vor avea, acestea vor fi considerabil, mai mici.

Modificare resurselor proprii ale băncii, creșterea rsurselor proprii fără a modifica volumul resurselor totale ci prin modificare structurii, astefel încât banca poate diminua nivelul rezervelor lichide deținute și astfel determină o creștere a potențialului de creditare egală cu mărimea rezervelor degajate. Creșterea fondurilor proprii poate avea loc și în situația în care aceasta are loc concomitent cu creșterea resurselor totale și va genera la fel, o creștere a potențialului de creditare în aceeași proporție.

Modificare coeficientului de rezerve obligatorii va determina o schimbare în potențialul de creditare deoarece o scădere a coeficientului va determina o diminuare a rezervelor și o creștere a potențialului iar o creștere a coeficientului va determina o creștere a nivelului rezervelor și o scădere a potențialului de creditare, o parte din resurse devenind indisponibile pentru plasamente.

Modificarea coeficientului de rezerve lichide facultative va genera o schimbare a potențialului de creditare la fel ca și în cazul modificării coeficientului rezervelor obligatorii, dar dat fiind faptul că rezervele acestea sunt facultative, adică nu sunt impuse prin lege, modificările de acest gen sunt mai predispuse să apară, acestea fiind modificate în concordanță cu nevoia băncii de a asigura lichiditatea.

Mărimea coeficientului depinde de următorii factori:

structura depozitelor după criteriul mărimii lor ( un număr mare de depozite de valori mici sau un număr mic de depozite de valori mari).

structura clientelei care determină faptul că majoritatea plăților au loc între titularii de cont ai băncii respective sau cu clienții altor bănci.

volumul și natura afacerilor clienților, fapt ce determină ritmul și structura depunerilor și retragerilor și deci situația depozitelor.

„Potențialul de creditare dinamic al unei bănci desemnează volumul maxim al creditelor pe care aceasta le poate acorda într-un anumit interval de timp”.

Potențialul de creditare dinamic diferă de cel static prin faptul că cel dinamic conține în analiza lui și variabila timp. Prin includearea dimensiunii temporale sunt luați în considerare toți factorii care influențează potențialul într-un interval de timp. Analiza potențialului de creditare dinamic este influențat în amre parte de aceși factori care influențează potențialul de creditare static cu câteva elemente suplimentare:

resurse degajate nefolosite în plamanente. Băncile se străduiesc să folosească toate resursele disponibile. Acestea nu doresc să lase aceste resurse nefolosite dar în unele cazuri pentru a-si menține o lichiditate optimă aceste vor reduce volumul creditelor acordate, deci volumul resurselor neutilizate va crește.

apariția și dispariția resurselor. Acestea nu sunt evenimente accidentale și izolate, ci care se produc continuu și în permanență, băncile confruntându-se constant cu fluctuații ale volumului de resurse.

Multiplicatorul de credite

Fenomenul de multiplicare a creditelor la nivel de bancă este puțin studiat în literatura de specialitate, acesta fiind abordat ca fenomen la scara ansamblului instituțiilor monetare. Această abordare este considerată greșită deoarece multiplicare creditelor la scara întregului sistem bancar nu se manifestă întotdeauna precum la nivelul unei singure bănci.

„Este necesar să se facp distincție între multiplicarea creditelor la scara întregului sistem bancar, care nu se manifestă în toate economiile contemporane, și multiplicarea creditelor la nivelul unei singure bănci privită în mod izolat, care se manifestă întotdeauna”.

Pentru evidențierea procesului de multiplicare a creditului se presupune că potențialul de creditare static al băncii este folosit în întregime și apoi are loc o creștere a resurselor băncilor prin atragrea de depozite sau contractarea de împrumuturi de la banca centrală. Această creștere va determina o creștere a potențialului de creditare, potențial care va fi utilizat rapid prin acordarea de credite, banca neavând nici o intenție de a păstra resurse neplasate. Analizând bilanțul băncii se va observa o creștere a posturilor de pasiv corespunzătoare creșterii de resurse și pe cealaltă parte se va observa creșterea rezervelor obligatorii, a rezervelor lichide facultative și creșterea creditelor acordate clienților.

Există trei posibilități:

clientul va folosi imprumutul pentru a plăti agenți economici sau persoane ce sunt clienți ai altor bănci sau nu conturi la bănci, fapt ce determină ca fondurile să iasă din banca în cauză.

clientul va folosi împrumutul pentru a efectua plăți aceleași bănci, caz în care fondurile respective rămân în bancă.

clientul va folosi parțial împrumutul pentru a efectua plăți persoanelor ce sunt clienți ai altor bănci sau care nu au cont la bancă și parțial pentru efectuare de plăți clienților aceleași bănci.

Partea de credit folosită pentru plăți care rămâne în cadrul aceleași bănci reprezintă depozite ale clienților și vor constitui un nou potențial de creditare, pe care banca va urmări să îl exploateze acordând noi credite, creând astfel un ciclu ce generează potențial de creditare pentru bancă, definit ca și multiplicator de credit.

Dobânda

Dobânda este „prețul plătit pentru suma de bani folosită într-o afacere și care determină obținerea de avantaje”. Alte explicații descriu dobânda ca fiind o chirie plătită pentru riscul antrenării capitalului într-o activitate oarecare. Dobânda este un concept foarte complex căruia i se acordă o importanță deosebită, datorită capacității acesteia de a evidenția în mod sintetic starea și tendințele economiei.

Dobânda este „un venit însușit de proprietarul oricărui capital antrenat într-o activitate economică sau de altă natură sub formă de excedent în raport cu capitalul avansat”.

Conceptul de dobândă este abordat în funcție de o serie de aspecte:

În funcție de modalitatea de determinare a mărimii și dinamicii:

Dobândă simplă, adică la sfârșitul perioadei dobânda se eliberează beneficiarului.

D – masa sau suma absolută a dobânzii aferente unui capital C

d – rata dobânzii

C – mărimea capitalului

Dobândă compusă, adică dobânda aferentă se lasă spre capitalizare.

Sn – suma obținută după relația Sn = C(1+i)n

În funcție de impactul inflației asupra dobînzii:

Dobândă nominală, care exprimă mărimea absolută sau relativă a dobânzii fără a se ține cont de infuența proceselor inflaționiste.

Dobânda reală, care exprimă mărimea dobânzii luând în considereare inflația, mărime ce poate fi exprimată prin ecuția lui Irving Fisher:

i = r + π

i = rata nominală a dobânzii;

r = rata reală a dobânzii;

π = rata inflației;

În funcție de modul de reflectare a impozitului în dobândă:

Dobândă nominală, venit brut.

Dobândă netă, ca valoare a dobânzii după scăderea impozitului aferent.

I* = i –

– rata impozitelor

În funcție de natura și destinația plasamentelor:

Dobânda pe piață monetară, aplicată împrumuturilor pe termen scurt;

Dobânda pe piața financiară, aplicată împrumuturilor pe termen mediu și lung, obținute din vanzarea și cumpărarea de titluri de valoare precum obligațiunile și acțiunile.

Dividendul, care arată mărimea venitului pentru plasamente făcute în acțiuni.

Dobânda sau rata dobânzii exercită o influență amplă asupra întregii economii, dar este la rândul ei o mărime dinamică influențată de o serie de factori ce pot fi grupați în factori interni și factori externi.

Cererea și oferta de capital.

Cererea și oferta depinde de cele trei mari categorii de debitori: statul, agenții economici și populația.

Oferta de capital este de volumul de economii a pupulației și a întreprinderilor și depinde de nivelul de economisire, nivelul veniturilor și preferința pentru consum. Oferta de capital și cererea de capital sunt puternic influențate de rata dobânzii, în sensul că oferta va crește odată cu creșterea ratei dobânzii, iar cererea va crește odată cu scăderea ratei. Cererea și oferta sunt totdată influențate de orice factor ce influnețează rata dobânzii, precum ciclicitatea economiei sau nivelul masei monetare. „Practica a demonstrat că sub incidența directă a măsurilor de politică monetară se află mai ales factorii determinanți ai ofertei de credite”. Politica moentară este folosită ca și intrument de intervenție asupra cererii și ofertei, dar este folosit doar în mod indirect, cea mai precisă și eficientă metodă fiind să acționeze prin reglarea ratei dobânzii.

Rata profitului.

Jesus Huerta de Soto face referință și explică în cartea sa, Moneda, creditul bancar și ciclurile economice, ecuația formulată de Wicksell care arată legătura dintre rata dobînzii și rata marginală a capitalului. Productivitate marginală a capitalului superioară nivelului ratei dobânzii va determina creșterea cererii de credite. Un agent economic se angajează în plata unei dobânzi în momentul contractării unui credit și deci plata dobânzii va determina scăderea profitului,astfel rata dobânzii trebuie sa fie inferioară sau egală cu nivelul ratei profitului.

Termenul creditului și modul de plată a dobânzii

Rata dobânzii evoluează în sens crescător în măsura în care termenul de rambursare este mai mare. Vorbind strict de termenul creditului, creditorii doresc un termen cât mai scurt pentru nu le afecta lichiditatea, pe când debitorii doresc un termen cât mai lung pentru a putea folosi și fructifica creditul cât mai bine. Debitorii trebuie să facă un compromis între termenul de rambursare și rata dobânzii, acestea crescând proporțional, sau să gasească un echilibru optim în care creditul va asigura cea mai bună fructificare iar rata dobânzii să nu aibă un efect major asupra ratei profitului.

Modul de plată a dobânzii afectează rata ecesteia, de exemplu în cazul în care plata dobânzii are loc la acordarea creditului, cum se practică cu titlurile de stat pe termen scurt, fapt ce determină o rată mai mică a dobânzii dar și un credit mai mic.

Riscul insolvabilității debitorului

Conform unor specialiști dobânda are în componența sa dobânda pură, care reprezintă costul utilizării capitalului și prima de risc ce are scop acoperirea riscului de nerambursare. Activele financiare sunt riscante și cu cât siguranța lor este mai mică cu atât gradul de risc este mai mare . Creditul devine mai riscant cu cât solvabilitatea debitorului scade, și în acest caz dobânda crește pentru a acoperi o primă de risc mai mare. Prima de risc totuși, nu crește numai cu ocazia situației financiare precare a clientului, dar și cu fluctuațiile ciclului economic, creștere economică determinând o primă de risc mai mică și astfel o dobândă mai mică iar o perioadă de recesiune va determina o primă de risc și o dobândă mai mare. Dobănda se majorează datorită creșterii primei de risc și în cazul nerambursării la termen, caz în care băncile percep dobânzi penalizatoare ce generează un inpact negativ asupra performanțelor economice a agenților economici, diminuând practic profitul.

Inflația

Creditorii sunt cei care pierd în momentul recuperării creditelor prin manifestarea inflației, și drept consecință rata dobânzii va evolua în funcție de inflația actuală cât și cea anticipată.

În cazul evoluției ascendente a ratei inflației, economisirea se va diminua, rata dobânzii nominale va crește într-un ritm inferior ratei inflației și rata dobânzii reale va scade. Contrar, în caz de dezinflație, rata dobânzii nominale se va micșora iar rata dobânzii reale va crește.

Cursul de schimb

Cursul de schimb este mai mult un factor de influență indirect acesta afectând rata inflație care la rândul ei va afecta rata dobânzii. Deprecierea monedei va determina o scădere a ofertei de monedă pentru ca aceasta să devină mai prețioasă, fapt ce va determina o creștere a ratei dobânzii. Aprecierea va avea un efect opus.

Stabilitatea politică

La fel ca și stabilitatea economică, stabilitatea politică slăbește încrederea în moneda națională, diminuează nivelul economisirii și determină creșterea dobânzii. O stare de stabilitate politică generează un nivel redus al ratei dobînzii.

Riscul de credit

Riscul de credit este „riscul pierderilor determinate de încălcarea obligațiilor debitorilor prevăzute în contractul de credit”. Dacă plata dobânzilor sau a ratelor este întârziată atunci putem vorbi de manifestarea acestui risc.

Dacă debitorul intră în faliment atunci riscul de credit se manifestă într-o formă extremă. În acest caz pierderile băncii sunt irecuperabile. Banca, pentru prevenirea acestui risc, trebuie să ia măsuri preventive din timp printr-o strictă selecție a debitorilor.

Principala măsură de prevenire a riscurilor este sistemul de delegare a deciziilor de acordare a creditelor în funcție de riscuri.

Acest sistem permite:

Descentralizarea deciziilor

Angajarea responsabilității personale în anumite limite, de regulă minore

Angajarea responsabilității colective prin comisii, comitete și alte grupuri constituite ca atare și abilitatea de a decide asupra acordării creditului, potrivit unei scări graduale stabilite

„La calculul cerințelor pentru acoperirea riscului de credit, instituțiile bancare pot utiliza, pentru determinarea valorii ponderate la risc a expunerilor, abordarea standard sau, cu aprobarea Băncii Naționale a României, abordarea bazată pe modele interne de rating.

În cazul abordării standard, calitatea creditului, se poate determina prin raportarea la evaluările realizate de instituții externe de evaluare a creditului sau de către agenții de creditare a exportului, recunoscute ca eligibile de către BNR, pe baza unor criterii specifice prevăzute în reglementările legale.”

Instituțiile de credit ca să obțină aprobare de la BNR pentru utilizarea abordării bazate pe modele interne de rating, trebuie să demonstreze că sistemele implementate de rating si de administrare, sunt conforme standardelor și cerințelor minime de evaluare a conformității. Dacă o instituție de credit nu mai îndeplinește condițiile pentru abordarea bazată pe modele interne de rating trebuie să prezinte Băncii Naționale a României un plan de înlăturare a deficiențelor sau să dovedească că efectele apărute din cauza neîndeplinirii condițiilor sunt nesemnificative.

Instituțiile care au primit aprobarea pentru utilizarea abordării bazate pe modele interne de rating, sunt obligate să implementeze această abordare pentru toate expunerile.

Reglementarea riscului de credit în România

Reglementarea riscului de credit este efectuată în baza normelor metodologice privind aplicarea regulamentului nr.5/2002 a BNR.

Creditele și plasamentele sunt clasificate în următoarele categorii:

Standard – nu au deficiențe și riscuri, rembursarea se face la timp și fără să depășească termenele stabilite

În observație – sunt acordate clienților cu rezultate economice bune dar care în unele perioade de timp au dificultăți în rambursarea ratelor și a dobânzii

Substandard – sunt credite care au deficiențe și riscuri care pot periclita lichidarea datoriilor

Îndoielnice – sunt creditele în cazul cărora rambursarea și lichidarea sunt incerte. Acestea sunt protejate într-o mică măsură sau chiar neprotejate de valoarea garanției

Pierdere – sunt creditele care sunt considerate că nu pot fi restituite instituției de credit

Această clasificare a fost realizată aplicând următoarele criterii:

Serviciul datoriei – este capacitatea debitorului de a achita datoria la scadență

Performanța financiară – acesta reflectă potențialul economic al unei societăți economice după analizarea factorilor cantitativi și calitativi. Categoriile sunt notate de la A la E în ordine descrescătoare a calității

Inițierea de proceduri judiciare

Tabel 2.1 – Criterii de încadrare pe categorii a creditelor acordate

Sursă: http://www.legex.ro/Regulament-16-2012-124340.aspx – accesat în data de 27.06.2014

Coeficienții aplicați pentru constituirea de provizioane specifice riscului de credit:

Tabel 2.2 – Coeficienți de provizionare aferenți categoriilor de clasificare

Sursă: http://www.legex.ro/Regulament-16-2012-124340.aspx – accesat în data de 27.06.2014

În afară de obligativitatea constituirii de provizioane pentru riscul de credit, BNR impune următoarele limite în acordarea de credite:

Nivelul expunerii mari nu poate depăși 20% din fondurile proprii ale institușiei de credit și suma totală a expunerilor mari nu poate depăși de 8 ori nivelul fondurilor proprii ale instituției de credit

Suma totală a împrumuturilor nete acordate pentru persoane aflate în relații speciale cu instituția nu poate depăți 20% din fondurile proprii ale instituției de credit

Suma totală a împrumuturilor nete care sunt acordate personalului propriu, familiilor acestuia, nu poate depăși 5% din fondurile proprii ale institușiei de credit

Gestionarea riscului de credit și indicatorii utilizați pentru evaluarea riscului de credit

Gestionarea riscului de credit

Strategia băncilor privinde riscul de credit trebuie să conțină următoarele:

Categoriile de credit care vor fi promovate, sectorul economic, tipul expunerii, categoria contrapartidei, segmentul geografic, forma de proprietate, rezidența, moneda, profitabilitatea estimată și durata inițială

Identificarea piețelor pe care va acționa și determinarea caracteristicilor portofoliului de credite

Instituțiile de credit trebuie să aibe politici și procese care să stabilească un mediu controlat în mod adecvat și un mediu corespunzător pentru riscul de credit și să includă:

O strategie bine documentată, politici și procese sănătoase pentru asumarea riscului de credit

Criterii definite, procese și politici privind aprobarea noilor expuneri, identificarea competenței de aprobare care corespund cu dimensiunea și complexitatea expunerilor și reînnoirea expunerilor existente

Politici și procese eficiente de administrare a creditelor care să includă monitorizarea documentației, clauzelor contractuale și a garanțiilor, analiza continuă a capacitățiiclienților de a rambursa la scadență, precum și un sistem de clasificare care este conform cu dimensiunea, complexitatea și natura activităților instituției de credit

Procese și politici pentru raportarea expunerilor pe bază continuă

Politici și procese pentru identificarea activelor „problemă”, active a căror situație nu este normală, sunt depreciate sau dau semne de depreciere

Limite prudente și controale în ceea ce privește creditarea

Politicile instituțiilor de credit o să stabilească cadrul de desfășurare a activității de creditare și se vor referi și la:

Contrapartidele eligibile și condițiile care trebuie îndeplinite de acestea ca să inre în relație de afaceri cu instituția de credit

Garanțiile acceptabile de instituția de credit

Evaluarea riscului de credit se va face luând în considerare:

Performanța financiară actuală și previzionată a contrapartidelor

Concentrarea expunerilor față de contrapartide, sectoarele economice și țările unde sunt stabilite, piețele în care operează

Capacitatea de punere în aplicare a angajamentelor contractuale

Capacitatea și posibilitatea de a executa garanțiile

Angajamentele contractuale cu persoanele cu care se află în relații speciale

În ceea ce privește cadrul contractual, instituțiile de credit trebuie să țină cont de:

Natura specifică a creditului

Clauzele contractuale

Profilul expunerii până la scadență

Existența garanțiilor reale sau personale

Probabilitatea nerespectării obligațiilor contractuale

Principalele tehnici de gestiune a riscului de credit sunt

Analiza creditelor

Documentarea creditelor

Controlul și verificarea creditelor acordate

Evaluarea riscurilor speciale

Ca să se protejeze de eventualele pierderi din credite, băncile folosesc atât provizionarea cât și cedarea riscurilor prin asigurare.

Indicatorii utilizați pentru evaluarea riscului de credit

Cuantificarea expunerii băncii la riscul de credit se face prin monitorizarea unui sistem de indicatori care se pot grupa în trei categorii: indicatori de structură, indicatori de dinamică și indicatori relativi.

Indicatorii de structură exprimă la un moment dat, procentual, structura activelor bancare sau a portofoliului de credite.

Cu cât ponderea creditelor în totalul activelor este mai mare, cu atât activitatea bancară este mai riscantă.

Exprimă ponderea creditelor de calitate mai slabă în totalul creditelor.

Valoarea acestui indicator trebuie să fie cât mai mică pentru ca portofoliul să fie gestionat cât mai eficient din punct de vedere al riscului de credit.

Indicatori de dinamică

Dinamica fondului de rezervă pentru acoperirea pierderilor exprimă modul în care conducerea băncii anticipa evoluția expunerii la riscul de creditare.

Dinamica activelor și a creditelor totale sunt interpretate ca indicatori atunci când exprimă o creștere accelerată

Indicatori relativi de corelare a activelor bancare cu capitalul, sunt importante de urmărit pentru că dau o expresie cantitativă a raportului dintre sursa de finanțare a expunerilor și expunerea la risc.

Ponderea profitului net in total credite :

Profitul este sursa principală din care se pot acoperi pierderile.

Raportul dintre rezerva pentru riscul de credit si pierderile inregistrate :

Dacă acest raport este supraunitar atunci putem aprecia că managementul este prudent.

Valoarea acestor indicatori permite aprecierea calității portofoliului de credite si evolutia acestuia

Cei mai utilizați indicatori pentru estimarea riscului de credit sunt:

Rata creditelor restante ( RCR ):

Rata creditelor neperformante ( RCN ):

Este de dorit ca cele două rapoarte să abia valori minimale, creditele restante, dar mai ales cele neperformante generând probleme în activitatea și asupra rezultatelor financiare ale băncii.

Rata rezervelor pentru pierderi ( RRP ):

Raport care exprimă sintetic așteptările manageriale privind evoluția calității portofoliului de împrumuturi.

Rata provizioanelor față de pierderi ( RPP ):

Raport care reflectă nivelulde prudență adoptat de bancă în politica sa de creditare.

Capitolul III

Mecanismul creditării bancare – Studiu de caz

În acest capitol voi prezenta o comparație între un credit acordat și unul respins, diferențele din cauza cărora unul a fost acordat iar celălalt nu. Informațiile prezentate au fost puse la dispoziția mea de către Millennium Bank Oradea.

Mecanismul creditării bancare

Mecanismul creditării bancare este o procedură complexă care cuprinde etapele contractării unui credit, criteriile după care banca decide acordarea sau respingerea creditului. Acest mecanism este diferit la persoanele fizice și cele juridice, astfel o să prezint cele două cazuri separat.

Mecanismul creditării bancare la persoanele fizice

Contractarea unui credit la persoane fizice se desfășoară respectând următoarele etape.

Interviu informal – în această etapă are loc a discuție preliminară între angajatul băncii și viitorul contractan de credit în urma căruia angajatul băncii decide pe baza reglementărilor interioare daca contractantul are șanse la acordarea creditului și decide daca poate avea loc interviul formal.

Interviul formal – în această etapă contractantul se prezintă la bancă cu actele necesare pentru întocmirea documentației și are loc întocmirea actelor și semnarea lor. Actele necesare pentru întocmirea actelor sunt: document de identitate ( CI/BI ), cerere de credit, acord interogare persoane fizice, factură de utilități ( telefon fix, electricitate, cablu tv ) și documente de venit.

Analiza dosarului de credit – după întocmirea actelor dosarul de credit este trimis la sucursala sau centrala băncii unde sunt analizate actele și acordarea unui punctaj prin scoring. Acordarea acestui punctaj se realizează după analiza anumitelor criterii. Scoringul este un algoritm utilizat de instituțiile financiare pentru a determina capacitatea unei persoane de a plăti obligațiile financiare la datele scadente. Acest algoritm utilizează mai mulți parametri care sunt analizate. După analiza acestor parametri se acordă punctajul .

Criteriile care sunt analizate sunt următoarele:

Vârsta – intervalul de vârstă pentru care pot fi acordate credite este 25 ani – 60 ani

Mediul de trai – acest criteriu se referă la zona unde contractantul are domiciliul și poate fi de două feluri: mediu urban și mediu rural. În cazul băncii Millennium punctajul mai mare se acordă pentru persoanele care au domiciliul în mediul rural deoarece, conform statisticilor, numărul persoanelor rău platnice din această zonă este mai mică decât numărul rău platnicilor din mediul urban.

Starea civilă – punctajul cel mai mare se acordă pentru persoanele singure deoarece, aceste persoane nu trebuie să întrețină o familie și astfel venitul acestuia nu se împarte.

Sexul – acest criteriu se referă la sexul persoanei contractante, adică persoană de sex feminin sau masculin. În cazul băncii Millennium punctajul mai mare se acordă persoanelor de sex feminin deoarece, conform statisticilor, există mai puține femei rău platnice decât bărbați.

Vechimea și stabilitate în muncă – se analizează vehimea în muncă a contractantului și mai ales vechimea la aceeași angajator. Cu cât vechimea la aceeași angajator este mai mare cu atât și punctajul acordat este mai mare. Stabilitatea este unul dintre cele mai importante criterii ale acordării de credite.

Domiciliul – avem trei tipuri: proprietate personală, chirie, alte situații. Punctajul cel mai mare se acordă în cazul în care contractantul are o proprietate personală.

Venitul în acte – cel mai important criteriu. Cu cât venitul contractantului este mai mare cu atât și punctajul este mai mare

Angajatorul – este analizată situația angajatorului la care contractantul lucrează. Daca angajatorul are probleme financiare, contractantul primește un punctaj mai mic.

Alte credite sau restanțe – se analizează dacă contractantul mai are credite la alte instituții de credit și dacă la rambursarea acestor credite nu au fost întârzieri sau dacă nu sunt restanțe.

Semnarea contractelor și primirea creditului – după ce dosarul de credit a fost aprobat la sucursală sau la centrala băncii se semnează contractul de credit și contractantul poate primi banii.

Mecanismul creditării bancare la persoane juridice

Multe dintre societățile economice private nu dispun în prezent de fonduri suficiente pentru a-și desfășura activitatea în condiții optime, din această cauză ele apelează la credit bancar.

Contractarea unui credit bancar trebuie să urmeze următoarele etape:

Informarea – presupune o discuție între contractant și angajatul băncii din care trebuie să rezulte răspunsuri la câteva întrebări care au o importanță deosebită în continuarea procesului de creditare. Câteva informații pe care angajatul trebuie să afle: identitatea clientului, obiectivele clientului, obiectul de activitate a societății, concurenții societății, acționarii, calitatea managementului. Dacă condițiile sut întrunite, angajatul băncii va solicita clientului depunerea cererii de credit și documentele necesare.

Documentarea creditului – pentru anazia cererii este necesar ca această să fie însoțită de unele documente. Aceste documente sunt:

Certificatul de înmatriculare la Registrul Comerțului și codul fiscal

Statutul și contractul de societae cu modificările ulterioare aduse la zi

Bilanțul contabil pentru ultimul an de activitate

Balanța de verificare aferentă ultimelor două luni de activitate

Facturi, oferte, contracte care să justifice volumul și destinația creditului

Situația creditelor la alte bănci

Studiu de fezabilitate

Cash-flow previzionat

Contracte de aprovizionare și de desfacere

Situația gatrebuie ranțiilor propuse

Aprobarea AGA pentru contractarea creditului

Declarație privind relațiile de grup cu persoane fizice sau juridice

Analiza bonității solicitantului de credit – în această etapă, pe baza documentelor prezentate, banca procedează la analiza documentației. Analiza este necesară pentru că banca trebuie să cunoască toate informațiile despre clientul său înaintea luării deciziei de acordare a creditului. Obiectivul analizei economice este determinarea posibilității solicitantului de a restitui creditul. În literatura de specialitate se spune că analiza trebuie să vizeze cinci caracteristici importante, numite 5M:

Men – investigația potențialului uman, competența profesională și managerială

Money – totalitatea problemelor de natură financiară, mai ales a capitalului propriu, solvabilității, lichidității și profitabilității

Marchandise – se referă la calitatea, cantitatea și modul de evaluare a stocurilor

Materials – se referă la nivelul tehnologic, performanțe și evaluări cantitativ-calitative ale activelor imobilizate, la fiabilitate

Market – analizează poziția pe piață , diagnosticul comercial, distribuția produselor și serviciilor

Pentru analiza bonității banca trebuie să folosească patru mari grupe de indicatori:

Indicatori ai situației financiare a agenților economici

Indicatori ai ramndamentului financiar și rentabilității

Indicatori ai gestiunii resurselor

Indicatori ai valorii de piață a agenților economici

Negocierea creditului – după efectuarea analizei economico-financiare, sunt formulate concluzii despre conițiile de creditare: volumul creditului, termenul de rambursare, durata creditului, dobânda, garanțiile, perioada de grație, cuantumul ratelor. Aceste condiții sunt apoi negociate cu contractantul creditului. Dacă analiza și negocierea au avut rezultate bune, atunci documentația va fi înaintate spre aprobare organului competent din bancă.

Aprobarea și acordarea creditului – în această etapă organul competent din bancă primește toată documentația pentru aprobare. În această etapă se ăncheie și contractul de credit

Angajarea creditului. Monitorizarea utilizării creditului – banca va urmări în permanență modul în care este utilizat creditul, pe toată perioada de creditare. Va monitoriza dacă credituleste folosit în scopul pentru care a fost contractat.

Rambursarea creditului. Controlul existenței garanțiilor – rambursarea creditului se face la datele prevăzute în graficul de rambursare. La orice întârziere, banca va calcula dobânzi penalizatorii, conform clauzelor din contract. Controlul faptic al garanțiilor se face anual, trimestrial sau la perioade mai scurte. Rezultatul verificării se consemnează într-o notă de constatare, care va fi anexat la dosarul de gestionare a creditului

Studiu de caz la Millennium Bank

Credit de nevoi personale aprobat

Se contractează un credit de nevoi personale cu dobândă variabilă ROBOR 6M + 6%. ROBOR 6M este de 3.08%, astfel dobânda este în cuantum de 9.08%. În acest caz contractantul beneficiază de o dobândă promoțională de 7.08% timp de 6 luni.

Detalii despre contractant:

Vârsta – 23 ani

Mediul de trai – Urban

Stare civilă – necăsătorit

Sex – masculin

Vechime în muncă – între 1-3 ani, 2 ani la aceeași angajator

Domiciliu – alte situații ( cu părinții )

Venit în acte – 1500 lei net

Nu are alte credite contractate sau restanțe

Valoarea creditului pe care clientul dorește să contracteze este 15.000 lei pe o perioadă de 5 ani, iar comisionul de analiză este de 250 lei.

Creditul se rambursează prin plăți lunare egale ce includ principal + dobândă.

Calculul dobânzii, principalului a ratei și a sumei lunare de plata:

Luna 1

D= capital împrumutat x procentul de dobândă x nr ani/nr luni

D- dobândă

D= 15.000 x 7,08% x 5/60 = 88.50 lei

Deoarece rata este stabilită: 297,58 lei în primele 6 luni și 312,03 dupa primele 6 luni, prinipalul poate fi calculat în felul următor:

Principal = rata – dobândă

Principal = 297,58 – 88,50 = 209,08 lei

Suma lunară de plată este calculat în felul următor:

Suma lunară de plată = D + principal + comision de administrare ( 0,10 % )

Suma lunară de plată = 88,50 + 209,08 + ( 15.000 x 0,10%) = 312,58 lei

Luna 2

D = 14.790 x 7,08% x 5/60 = 87,27 lei

Principal = 297,58 – 87,27 = 210,32 lei

Suma lunară de plată = 87,27 + 210,32 + ( 14.790,92 x 0,10% ) = 312,38 lei

Luna 3

D = 14.580,60 x 7,08% x 5/60 = 86,03 lei

Principal = 297,58 – 86,03 = 211,56 lei

Suma lunară de plată = 86,03 + 211,56 + ( 14.580,60 x 0,10% ) = 312,17 lei

Luna 4

D = 14.369,04 x 7,08% x 5/60 = 84,78 lei

Principal = 297,58 – 84,78 = 212,81 lei

Suma lunară de plată = 84,78 + 212,81 + ( 14.369,04 x 0,10% ) = 311,95 lei

Luna 5

D = 14.156,23 x 7,08% x 5/60 = 83,52 lei

Principal = 297,58 – 83,52 = 214,06 lei

Suma lunară de plată = 83,52 + 214,06 + ( 14.156,23 x 0,10% ) = 311,74 lei

Luna 6

D = 13.942,17 x 7,08% x 5/60 = 82,26 lei

Principal = 297,58 – 82,26 = 215,33 lei

Suma lunară de plată = 82,26 + 215,33 + ( 13.942,17 x 0,10% ) = 311,53 lei

Datele primelor 6 luni au fost calculate cu dobânda promoțională de 7,08%. După expirarea perioadei promoționale rata dobânzii revine la rata practicată de Millennium bank, adică 9,09%.

Luna 7

D = 13.726,84 x 9,09% x 5/60 = 104,43 lei

Principal = 312,03 – 104,43 = 207,60 lei

Suma lunară de plată = 104,43 + 207,60 + ( 13.726,84 x 0,10% ) = 325,76 lei

Luna 8

D = 13.519,25 x 9,09% x 5/60 = 102,86 lei

Principal = 312,03 – 102,86 = 209,17 lei

Suma lunară de plată = 102,86 + 209,17 + ( 13.519,25 x 0,10% ) = 325,55 lei

Luna 9

D = 13.310,08 x 9,09% x 5/60 = 101,28 lei

Principal = 312,03 – 101,28 = 210,75 lei

Suma lunară de plată = 101,28 + 210,75 + ( 13.310,08 x 0,10% ) = 325,34 lei

Luna 10

D = 13.099,33 x 9,09% + 5/60 = 99,68 lei

Principal = 312,03 – 99,68 = 212,35 lei

Suma lunară de plată = 99,68 + 212,35 + ( 13.099,33 x 0,10% ) = 325,13 lei

Luna 11

D = 12.886,98 x 9,09% x 5/60 = 98,07 lei

Principal = 312,03 – 98,07 = 213,96 lei

Suma lunară de plată = 98,07 + 213,96 + ( 12.886,98 x 0,10% ) = 324,92 lei

Luna 12

D = 12.673,02 x 9,09% x 5/60 = 96,45 lei

Principal = 312,03 – 96,45 = 215,58 lei

Suma lunară de plată = 96,45 + 215, 58 + ( 12.673,02 x 0,10% ) = 324,70 lei

Figura 3.1 – Evoluția sumei lunare de plată

Grafic realizat de autor

Prin realizarea acestei diagrame am vrut să evidențiez evoluția sumei lunare de plată. Se observă cum influențează dobânda promoționalp evoluția acestor sume. Între luna 6 și 7 vedem o creștere a sumei de plătit datorită terminării perioadei promoționale.

Tabel 3.1 – Tabel de rambursare a creditului pe primele 12 luni

Tabel realizat de autor

Tabelul complet de rambursare care conține toată perioada contractuală este anexat.

Credit de nevoi personale respins

Un client vrea să contracteze un credit de nevoi personale cu dobândă variabilă ROBOR 6M + 6%. ROBOR 6M este de 3.08%, astfel dobânda este în cuantum de 9.08%. În cazul în care creditul s-ar fi acordat contractantul ar fi beneficiat de o dobândă promoțională de 7.08% timp de 6 luni.

Detalii despre contractant:

Vârsta – 59 ani

Mediul de trai – Urban

Stare civilă – Căsătorit cu 3 copii

Sex – masculin

Vechime în muncă – 28 ani, de 6 luni la aceeași angajator

Domiciliu – Chirie

Venit în acte – 880 lei net

A avut restanțe la rambursearea unui credit la o altă bancă

Analizând această situație, clientul nu va primi creditul deoarece ar obține un punctaj slab la scoring.

Dacă comparăm cele două situații observăm unele diferențe importante între cei doi contractori de credite. În cazul creditului acordat vârsta clientului este de 23 de ani iar în cazul creditului neacordat este de 59 de ani. În acest caz punctajul celor 2 ar fi similar deoarece primul este la limita inferioară iar al doilea la limita superioară a intervalului de acordare. Un al doilea criteriu unde avem o diferență importantă este criteriul domiciliului. Cleintul de 23 de ani nu are cheltuieli de întreținere sau chirie deoarece acesta stă cu familia. Clientul de 59 de ani stă în chirie, astfel el are cheltuieli suplimentare față de primul client. Punctajul mai mare îl va primi clientul mai care nu are cheltuieli cu domiciliul deoarece astfel există șanse mai mari ca el să ramburseze creditul. Un al treilea criteriu este starea civilă. Primul client este necăsătorit iar cel de al doilea este căsătorit și are 3 copii, astfel el are și cheltuieli de întreținere a familiei. Punctajul mai mare îl va primi tot clientul de 23 de ani deoarece el nu are cheltuieli de acest gen și are șanse mai mari să ramburseze creditul. Ultimul criteriu și poate cel mai important este venitul. Clientul de 23 de ani are un venit net de 1500 de lei, iar clientul de 59 de ani are un venit de 880 lei. Al doilea client nu se încadrează în limita inferioară care vizează veniturile în acte astfel el nu poate primi credit.

Funcționalități și disfuncționalități în mecaniscmul de creditare al băncii Millennium

Funcționalități

Din punctul meu de vedere cea principalul punct forte a mecanismului creditării la Millennium bank sunt chiar angajații acestora. Aceste persoane dispun de cunoștințe teoretice și practice de mare complexitate, astfel facilitând funcționarea acestui mecanism. Timpul petrecut la bancă a unui client care dorește contractarea unui credit nu depășește 45 de minute. Acest lucru se datorează în mare parte angajaților care lucrează repede dar foarte bine, fără să comită greșeli, care să influențeze operațiunile de creditare.

Dobânda promoțională 7,08% este un alt element pozitiv pe care putem să-l amintim. Această rată este una dintre cele mai scăzute din România. Rata dobânzii normale este de 9,09%. Acest procent se află tot în prima parte a unui clasament bazat pe valoarea ratei dobânzii.

Un alt punct forte este viteza de realizare a unui dosar de credit. Aceste dosare sunt realizate în 30 de minute, dacă clientul are toate documentele solicitate.

Banca Millenium solicită numai două documente pentru a acorda un credit de nevoi personale. Clientul trebuie să aibă carte de identitate și o adeverință de venit. În afară de aceste două documente se vor mai completa încă 2 la Millennium Bank.

Disfuncționalități

Cea mai mare disfuncționalitate după părerea mea a Millennium Bank și nu numai a acesteia este analiza dosarelor de credit. Dosarele de credit sunt transmise la centrala băncii, care se află la București. Prin această transmitere a dosarelor se pierde foarte mult timp și din cauza timpului se pierd și mulți clienți. După părerea mea ar fi benefic ca aceste analize să se desfășoare la fiecare sucursală a băncii, astfel timpul de analiză și acordare a creditului ar scădea drastic. Aceste modificări ar trage după sine și anumite cheltuieli de implementare, cum ar fi programul de scoring, angajarea unor persoane care au experiență în acest domeniu sau trimiterea angajaților actuali la un curs de perfecționare. Aceste investiții ar fi mari dar din punctul meu de vedere ar atrage mai mulți clienți.

O altă disfunționalitate este timpul de acordare a creditului. La Millennium Bank timpul de acordare este de 14 zile. În comparație cu majoritatea băncilor comerciale de pe piața locală aceste 14 zile sunt mult mai mari decât la restul băncilor. Probabil acest interval de timp se datorează primei disfuncționalități amintitem adică analiza dosarelor de creditare la București.

Commisionul de administrare este un alt dezavantaj a Millennium Bank. La fiecare rambursare, clientul este obligat să plătească pe lângă dobândă și principal și un comision de administrare de 0,10%. La credite mai mari acest procent semnifică o sumă destul de mare. La alte bănci acest comision se plătește odată la 12 luni sau există instituții de credit care chiar nu au un astfel de comision. Acest comision este un dezavantaj destul de important al acestei bănci în comparație cu concurenții de pe piața locală.

O altă disfuncționalitate pe care am remarcat-o la Millennium Bank este unul dintre criteriile de acordare a creditelor. Criteriul sexului. Acest criteriu dezavantajează sexul masculin la obșinerea unui scoring bun. Din punctul meu de vedere acest criteriu este unul subiectiv și se bazează doar pe date statistice care foarte probabil nu au fost realizate pe toată populația care are sau a avut credite bancare contractate.

Un alt criteriu subiectiv, din punctul meu de vedere, este apartenența geografică. La Millennium Bank clienții care au domiciliul în mediul urban sunt dezavantajați fața de persoanele cu domiciliul în mediul rural. Acest criteriu se bazează tot pe date statistice, care dezavantajează multe persoane nevinovate.

Dobânda anuală efectiva sau prescurtat DAE este de 11,32%. Acest procent nu este foarte mare dar totuși nu se află printre cele mai mici de pe piață. Prin reducere acestei rate clientela băncii ar avea o tendință crescătoare.

Bunurile care au fost puse la dispoziția băncii ca și garanții sunt verificate lunar. Aceste verificări foarte dese sugerează credibilitatea redusă a clienților din punct de vedere al băncii. Clientul așteaptă ca relația dintre el și bancă să se bazeze pe credibilitate, mai ales că acordarea creditului deja s-a realizat și astfel, în mod normal, banca ar trebui să aibă încredere în clienții săi. Dacă aceste verificări faptice s-ar realiza pe an, cum se procedează la majoritatea instituțiilor de credit, atunci și clienții ar fi mai mulțumiți și ar simți că banca are încredere ridicată în ei.

O altă disfuncționalitate este neacordarea de credite pentru persoane sub 25 de ani, chiar dacă aceste persoane dispun de un loc de muncă stabil, au o situație financiare bun și o situație familială bună. Dacă clientul se încadrează în toate categoriile cerute de bancă în afară de vârstă, aceste ar trebuie să obțină creditul fără prombleme. Acest criteriu, din punctul meu de vedere, sugerează discriminare, care nu ar trebui acceptat într-o societate.

Dacă vrem să contractăm un credit de nevoi personale cu dobândă fixă o să avem neplăcerea să vedem a rată a dobânzii de 13%. După cercetările mele efectuate pe această temă, dobânda fixă de 13% practicată de Millennium Bank este printre cele mai mari de pe piața locală a creditelor de nevoi personale. Acest procent de 13% poate speria posibilii clienți și duce la pierderea definitivă a lor. Majoritatea băncilor practică cote între 8% – 12%. Dacă această bancă vrea să majoreze portofoliul de clienți atunci ar trebui să micșoreze acest procent astfel încât să se încadreze în intervalul mai sus amintit și astfel să se poată concura cu celălalte bănci de pe piața locală.

Concluzii

Mecanismul creditării bancare este o operațiune foarte complexă, bine organizată și foarte bine monitorizată. Dacă nu ar fi așa atunci foarte probabil acordarea unui credit ar dura foarte mult timp și majoritatea împrumuturilor ar fi neperformante din cauza analize și monitorizării insuficiente a acestei operațiuni.

Realizarea acestei lucrări s-a dovedit a fi destul de ușoară, deoarece am avut cunoștințele teoretice dobândite în timpul facultății. Acest lucru m-a ajutat foarte mult la realizarea acestei lucrări.

Sistemul bancar este unul dintre piloanele de bază ale unei economii moderne. Acesta este foarte bine structurat, cu o bancă centrală care supraveghează toate celelalte bănci. Băncile comerciale, prin operațiunile pe care le desfășoară, adică încasări, plăți, constituire de depozite și acordare de credite, a reușit să ridice nivelul de trai a unei țări care nu stă foarte bine la acest capitol. Creditarea, fiind cea mai importantă operațiune a acestor instituții de credit sunt de nepsit, deoarece lipsa acestora ar dăuna grav sistemului bancar și inclusiv economiei.Multe societăți comerciale au reuțit să „supraviețuiască” cu ajutorul băncilor comerciale, prin acordarea de credite. Ca și o concluzie, economia României „trăiește” în mare parte, datorită acestor credite acordate populației.

Realizând studiul de caz am avut ocazia de a pune în aplicare teoria învâțată în cei 3 ani de facultate. Creditele băncii Millennium pot fi contractate de orice persoane care dorește sau are nevoie de finanțare rapidă. Acordarea unui credit se face prin respectarea unor etape bine definite și care au scopul de a facilita luarea deciziei de aprobare sau respingere a unui dosar de credit. Cele mai importante criterii de „ knock out ” sunt vârsta, venitul în acte, starea civilă și domiciliul. Dacă toate aceste criterii se încadrează în limitele stabilite de instituția bancară, atunci clientul are mari șanse de a primi finanțarea cerută.

Dacă ratele unui credit nu se rambursează la timp băncile au unele metode prin care se pot apăra de pierderile posibile. Una dintre ele este garanția, care este specificat în contractul semnat de ambele părți. Dacă clientul nu poate rambursa creditul, banca poate să vândă bunul garantat și astfel poate recupera creditul. Diferența între valoare pe care trebuie să recupereze și valoarea bunului la vânzare este returnat clientului.

Prin această sinteză am încercat să scot în evidență importanța și complexitatea mecanismului de creditare.

Bibliografie

Banc Panfil. Monedă și credit. Ministerul Educației și cercetării Universitatea „ 1 Decembrie 1918”, Alba Iulia, 2006

Basno Cezar. Dardac Nicolae, Management bancar. Editura Economică, București, 2002

Bențe Corneliu. Gestiunea și contabilitatea instituțiilor de credit. Suport de curs, Oradea 2013

Căpraru Bogdan. Activitatea bancară. Sisteme, operațiuni și practici. Editura C.H.Beck, București, 2010

Dardac Nicolae, Vâscu Teodora. Monedă – Credit. Editura ASE , București, 2003

Dedu Vasile. Management bancar. Editura Mondan, București, 1997

De Soto Huerta Jesus. Moneda, creditul bancar și ciclurile economice. Editura Universității Ioan Cuza, Iași

Diaconescu Mariana. Bănci, sisteme de plăți, riscuri. Editura Economică. București, 1999

Haranguș Daniela. Băncile și Managementul operațiunilor bancare. Editura ArtPRess, Timișoara, 2006

Herbei Marius, Cristea Adela, Horj Sorina, Sazaraz Liana. Monedă și credit. Editura Mirton, Timișoara, 2002

Jinga Victor. Moneda și problemele ei contemporane Vol.1. Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1981

Pintea Alin, Ruscanu Gheroghe. Băncile în economia românească. Editura Economică, București, 1995

Rădoi Mădălina Antoanet. Managementul produselor și serviciilor bancare. Editura Economică, București 2009

Roșca Teodor. Monedă și credit. Editura Sarmis, Cluj-Napoca, 1996

Stoica Maricica. Management bancar. Editura Economică , București, 1999

Trenca Ioan. Metode și tehnici bancare. Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2008

Trenca Ioan, Benyovszky Annamaria. Riscul portofoliului de credite bancare – Soluții de management. Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2011

Trenca Ioan, Bolocan Mihail Dragoș. Performanță și risc în bănci. Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2011

Zăpodeanu Daniela. Monedă și credit. Editura Universității din Oradea, Oradea, 2005

http://www.legex.ro/Regulament-16-2012-124340.aspx – accesat în data de 27.06.2014

ANEXE

Bibliografie

Banc Panfil. Monedă și credit. Ministerul Educației și cercetării Universitatea „ 1 Decembrie 1918”, Alba Iulia, 2006

Basno Cezar. Dardac Nicolae, Management bancar. Editura Economică, București, 2002

Bențe Corneliu. Gestiunea și contabilitatea instituțiilor de credit. Suport de curs, Oradea 2013

Căpraru Bogdan. Activitatea bancară. Sisteme, operațiuni și practici. Editura C.H.Beck, București, 2010

Dardac Nicolae, Vâscu Teodora. Monedă – Credit. Editura ASE , București, 2003

Dedu Vasile. Management bancar. Editura Mondan, București, 1997

De Soto Huerta Jesus. Moneda, creditul bancar și ciclurile economice. Editura Universității Ioan Cuza, Iași

Diaconescu Mariana. Bănci, sisteme de plăți, riscuri. Editura Economică. București, 1999

Haranguș Daniela. Băncile și Managementul operațiunilor bancare. Editura ArtPRess, Timișoara, 2006

Herbei Marius, Cristea Adela, Horj Sorina, Sazaraz Liana. Monedă și credit. Editura Mirton, Timișoara, 2002

Jinga Victor. Moneda și problemele ei contemporane Vol.1. Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1981

Pintea Alin, Ruscanu Gheroghe. Băncile în economia românească. Editura Economică, București, 1995

Rădoi Mădălina Antoanet. Managementul produselor și serviciilor bancare. Editura Economică, București 2009

Roșca Teodor. Monedă și credit. Editura Sarmis, Cluj-Napoca, 1996

Stoica Maricica. Management bancar. Editura Economică , București, 1999

Trenca Ioan. Metode și tehnici bancare. Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2008

Trenca Ioan, Benyovszky Annamaria. Riscul portofoliului de credite bancare – Soluții de management. Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2011

Trenca Ioan, Bolocan Mihail Dragoș. Performanță și risc în bănci. Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2011

Zăpodeanu Daniela. Monedă și credit. Editura Universității din Oradea, Oradea, 2005

http://www.legex.ro/Regulament-16-2012-124340.aspx – accesat în data de 27.06.2014

ANEXE