Mecanismele Agenda Setting In Televiziunea Regionala

Mecanismele agenda setting în televiziunea regională

Studiu de caz: Emisiunile Bună dimineața, Transilvania! și Transilvania la zi

Cuprins

Abstract

Introducere

Capitolul I. Televiziunea, mediul care a schimbat lumea

1. Apariția televizorului (UK și USA)

1.1.1 Primele programe de televiziune

1.1.2 Marile rețele de televiziune sau apariția posturilor TV.

1.2 Televiziunea publică (de stat) vs. Televiziunea de comercială (privată)

1.3 Televiziunea regională (locală)

1.4 Televiziunea în România

Capitolul II. Producția TV- specificul producției și genurile de programe

2.1 Producția de televiziunea și etapele ei

2.1.1 Structura sistemului de producție

2.1.2 Camera de luat vederi

2.1.3 Sistemul de lumini

2.1.4 Sistemul audio

2.1.5 Sistemul de înregistrare

2.1.6 Aparatura pentru comutare

2.1.7 Personalul de producție

2.1.8 Personalul non- tehnic

2.1.9 Personalul tehnic

2.1.10 Spațiul de producție

2.1.11 Studioul și regiile

2.1.12 Etapele producției

2.2 Genuri de programe

2.2.1 Genurile de ficțiune

2.2.2 Filmul de televiziune

2.2.3 Telenovela sau soap opera

2.2.4 Sitcomul

2.2.5 Genurile factuale

2.2.6 Programele de știri

2.2.7 Documentarul

2.2.8 Reality TV

2.2.9 Talk-show-ul

2.2.10 Emisiunea magazin

2.2.11 Emisiunea de varietăți

2.2.12 Emisiunea concurs

Capitolul III. Agenda setting

3.1 Ce este agenda setting?

1.1.2 Trei tipuri de agenda setting: a mass-mediei, a publicului și a politicienilor.

1.1.3 Agenda attributes – al doilea nivel de agenda setting

1.1.4 Consecințele sau efectele agenda setting

Capitolul IV. Mecanismele agenda setting în televiziunea regională. Studiu de caz: Emisiunile regionale: Bună dimineața, Transilvania! și Transilvania la zi

4.1 Contextualizare

4.1.1 Descrierea termenilor.

4.1.2 Scop

4.1.3 Obiective

4.1.4 Întrebări:

4.1.5 Metodologie

4.1.6 Limitări și avantaje

4.1.7 Rezultate preconizate

4.1.8 Analiza cantitativă a postului de televiziune TVR Cluj

4.1.9 Emisiunea Bună dimineața, Transilvania!

4.1.10 Analiza cantitativă a subiectelor discutate în Presa din Transilvania și cu Invitații Zilei 58

4.1.11 Analiza cantitativă a ordinii și duratei subiectelor discutate cu Invitații și în rubrica Presa din Transilvania

4.1.12 Analiza calitativă între subiectele discutate în rubrica Presa din Transilvania și prezența în platou a invitaților jurnaliști

4.1.13 Analiză cantitativă și calitativă a felului în care agenda emisiunii corespunde unui public regional

4.1.14 Emisiunea Transilvania la zi

4.1.15 Analiza cantitativă a subiectelor discutate în Transilvania la zi

4.1.16 Analiza calitativă între subiectele discutate în emisiunea Transilvania la zi și interesul publicului regional

Concluzii finale

Bibliografie

Siteografie

Anexe

Introducere

Trăim într-o civilizație dominată de informație și de audiovizualul, o civilizație care, din spusele lui Marshal McLuhan, se aseamănă celor „primitive”. Dacă la apariția primelor civilizații transmiterea informației se făcea pe cale oral-auditivă, apariția tiparului a adus cu sine o civilizație bazată pe scris. În schimb, telefonul, radioul și televiziunea au readus oralitatea, au anulat distanțele și au transformat lumea într-un „sat global”. În acest „sat”, oamenii sunt interesați de semenii lor și de acțiunile pe care ei le întreprind ca o nevoie a definirii lor în societate. În acest context televiziunea ocupă un loc important.

Televiziunea are rolul de a reprezenta realitatea, de a contura societatea și de a satisface nevoia de definire a oamenilor în mediul în care trăiesc. Televiziunea este o prezență constantă în viața și în casele oamenilor, fiind de cele mai multe ori aleasă ca un mediu de informare. În timp, micul ecran și-a pierde din glorie, iar scopul său principal se rătăcește între audiență și bani.

Televizorul nu mai reprezintă realitatea publicului și nici nu mai are ca misiune interesul său. Încet, televiziunile private își fac apariția și umbresc televiziunile publice, care au în vedere interesul publicului. Agenda televiziunilor mari determină agenda unui publicul variat, cu interese diferite, ținând cont doar de nevoile proprii (audiență, producții de succes etc.). De multe ori, prinse într-o astfel de conjunctură, nevoile telespectatorului nu sunt pe deplin împlinite. Necesitatea unor informații din aceeași proximitate spațială, necesitatea unei agende care să corespundă locului și identității telespectatorului, se resimte în multe instituții de televiziune.

În prezent, singurele televiziuni care reușesc să reprezinte realitatea și să contureze comunitatea unui telespectator sunt televiziunile locale și regionale. Lucrarea de față dorește să identifice mecanismele agenda setting în cadrul unui studio de televiziune regional și modalitățiile prin care aceasta reușește să contruiască sau să manipuleze realitatea, dar și măsura în care îndeplinește nevoile de definire a societății telespectatorilor. Pe lângă toate acestea, scopul cercetării este de a identifica modalitatea de selecție a subiectelor și informațiilor și felul în care anumite producții reușesc să se adreseze segmentelor de public dintr-o regiune.

Lucrarea este structurată pe patru capitole, pe parcursul cărora se urmărește impactul televiziunii în societate. Primul capitol aduce în discuție apariția televizorului și a marilor rețele de televiziune, dar și trecere televiziunii de la stat la privat și de la național la regional, respectiv local.

Capitolul al doilea urmărește specificul producției de televiziune și definește genurilor de producții apărute de-a lungul timpului. Modificările majore pe care genurile le-au suferit din anii ‘80 până în prezent sunt un răspuns la contextul socio-cultural în care acestea au fost abordate. Capitolul al treilea are în vedere mecanismele agendei setting, modalitățile în care agenda se stabilește, tipuri de agendă și efectele acesteia asupra publicului.

Ultimul capitol prezintă un studiu de caz efectuat pe Transilvania la zi și Bună dimineața, Transilvania!, două emisiuni din cadrul postului de televiziune regional TVR Cluj. Studiul de caz urmărește identificarea criterilor pe care se setează agenda unei emisiuni regionale, subiectele cu care încep emisiunile, dar și modul în care această agendă satisface publicul telespectator și cât de bine reușește să reprezinte telespectatorii unei regiuni.

Capitolul I. Televiziunea, mediul care a schimbat lumea

Televiziunea este mijlocul de comunicare audiovizual cu cea mai mare răspândire în societatea contemporană. Televiziunea este accesibilă, prezentă aproape peste tot și mediul cel mai utilizat atunci când vine vorba de informare. În fața marelui internet,”micul ecran” a pierdut teren și adesea se discută despre cum va dispărea televiziunea. Mulți teoreticieni sunt de părere că televiziunea, un mediu al imaginilor și a sunetului, nu va dispărea, ci se va transforma și adapta noilor cerințe. Pentru ei, apariția televiziunii a schimbat în definitiv viața publicului, iar dispariția ”micului ecran” nu poate fi acceptată încă de telespectatori.

Apariția televizorului (UK și USA)

Poate cea mai mare și cea mai influentă invenție a secolului 20, cu excepția internetului, televizorul s-a bucurat de începuturi umile și pline de scepticism. Încă de la apariția sa, publicul american a fost captivat.

La începutul secolului, televizorul, așa cum îl știm noi astăzi, a fost doar un vis în ochii inventatorilor. Pe atunci, creatorii micului ecran credeau că mult doritul ”sunet cu imagini” se poate realiza prin îmbinarea conceptelor de bază legate de transmiterea de sunet cu cele legate de transmiterea de imagini. Ar fi nedrept să atribuim inventarea televizorului unei singure persoane. Televizorul este rezultatul mai multor minți luminate, printre care Philo T. Farnsworth, Vladimir Zworykin, Charles Jenkins și John Baird. Toți au contribuit imens la invenția modernului ”mic ecran”, fiecare venind cu o piesă din puzzle-ul aparent greu de rezolvat. Contribuția cea mai mare îi aparține lui Zworykin, care a folosit un tub catodic (CRT), în receptorul televizorului. Deși pare primitiv în comparație cu noile modele, cum este plasma sau LCD, mai sunt și astăzi televizoare cu tub catodic.

Încă de la debutul său pe piață, marcat la începutul aniilor ’30 și disponibilitatea comercială de care s-a bucurat la spre finalul anului 1930, evoluția televizorului este interesantă. Deși totul pare parcă dintr-o lume îndepărtată, doar în ultimii ani tehnologia a avansat și s-a schimbat dramatic.

Începuturile televizorului mecanic coincide cu descoperirea fotoconductivității elementului selenium, făcută de către Willoughby Smith în 1873, inventarea unui disc de scanare de Paul Gottlieb Nipkow în 1884 și cu mișcarea televizată demonstrată de John Logie Baird în 1926.

Pe atunci un student german de 23 de ani, Nipkow a propus și a patentat primul sistem de televiziune electromecanic. Deși nu a construit un model de lucru a sistemului, discul de scanare a inventatorului german a devenit extrem de cunoscut și a rămas în uz până în 1939.

Născut într-o familie de ruși în America, Vladimir Zworykin, care lucra în Pittsburgh la laboratoarele Westinghouse, a patentat un întreg sistem de televiziune electronic în 1923. La baza invenției se afla un tub de cameră pe care el l-a numit iconoscop. Muncă aprigă depusă în laboratorul de la Westinghouse, l-a ajutat să dezvolte un tub de aparat foto electronic. Dar într-o demonstrație 1925, imaginea a fost de o calitate slabă, cu un contrast scăzut și a staționară.

În 1926, el a conceput o unitate de recepție, botezată kinescop, un tub catodic care transmitea o imagine formată din 30 de linii. În prezent, standardul unei astfel de imagini conține 525 de linii. Demonstrații practice ale sistemului elaborat de Zworykin au fost făcute în anul 1928.

În tot acest timp, de partea celalaltă a globului, alți inventatorii se ocupau, fără să-și de-a seama, de exact aceeași problemă: sunetul de la radio, acompaniat de imagini. La data de 25 martie 1925, inventatorul scoțian John Lodgie Baird a reușit să ofere public prima demonstrație de imagini televizate cu siluete în mișcare, la Departamentul Store Selfridge din Londra. La câteva săptămâni distanță, Charles Francis Jenkins a reușit să transmită imaginea unei mori de vânt de jucărie pe o distanță de cinci mile, de la un post de radio naval din Maryland până la laboratorul lui din Washington D.C., folosind un scanner în fomă de disc, făcut dintr-o lentilă cu o rezoluție de 48. Însă, Baird a dus totul la următorul nivel. În prezent, televiziunea este definită ca transmiterea în direct a unor imagini aflate în mișcare, acompaniate în continuu de o variație tonală. Baird a fost invetatorul care a ajuns aproape de acest obiectiv, la data de 02 octombrie 1925. La început, Baird nu a reușit să pună imaginile în mișcare din prima încercare, din cauza scannerului care punea laolaltă doar 5 imagini per secund, în timp ce iluzia mișcării continue se realiza doar la 12 imagini per secundă. Câteva luni mai târziu, Baird a reușit să scaneze cu o rată de 12.5 imagini per secundă. Apoi, pe 26 ianuarie 1926, Baird a dat ceea ce este larg cunoscut ca fiind prima demonstrație din lume a unui sistem de televiziune funcțional, în fața membrilor Royal Institution și în fața unui reporter de la ziarul The Times. Spre deosebire de sistemele electronice de mai târziu, care aveau câteva sute de linii de rezoluție, imaginile scanate pe vertical de Baird, realizate prin folosirea unui disc de scanare încorporat cu o spirală dublă de lentile, a avut doar 30 de linii, suficiente pentru a reproduce o față umană.

În 1927, Baird a transmis un semnal de peste 438 mile (705 km) între Londra și Glasgow. În 1928, compania a lui Baird, Baird Television Development Company, a difuzat primul semnal de televiziune transatlantic, între Londra și New York, dar și prima transmisie mal-navă. El a 1923. La baza invenției se afla un tub de cameră pe care el l-a numit iconoscop. Muncă aprigă depusă în laboratorul de la Westinghouse, l-a ajutat să dezvolte un tub de aparat foto electronic. Dar într-o demonstrație 1925, imaginea a fost de o calitate slabă, cu un contrast scăzut și a staționară.

În 1926, el a conceput o unitate de recepție, botezată kinescop, un tub catodic care transmitea o imagine formată din 30 de linii. În prezent, standardul unei astfel de imagini conține 525 de linii. Demonstrații practice ale sistemului elaborat de Zworykin au fost făcute în anul 1928.

În tot acest timp, de partea celalaltă a globului, alți inventatorii se ocupau, fără să-și de-a seama, de exact aceeași problemă: sunetul de la radio, acompaniat de imagini. La data de 25 martie 1925, inventatorul scoțian John Lodgie Baird a reușit să ofere public prima demonstrație de imagini televizate cu siluete în mișcare, la Departamentul Store Selfridge din Londra. La câteva săptămâni distanță, Charles Francis Jenkins a reușit să transmită imaginea unei mori de vânt de jucărie pe o distanță de cinci mile, de la un post de radio naval din Maryland până la laboratorul lui din Washington D.C., folosind un scanner în fomă de disc, făcut dintr-o lentilă cu o rezoluție de 48. Însă, Baird a dus totul la următorul nivel. În prezent, televiziunea este definită ca transmiterea în direct a unor imagini aflate în mișcare, acompaniate în continuu de o variație tonală. Baird a fost invetatorul care a ajuns aproape de acest obiectiv, la data de 02 octombrie 1925. La început, Baird nu a reușit să pună imaginile în mișcare din prima încercare, din cauza scannerului care punea laolaltă doar 5 imagini per secund, în timp ce iluzia mișcării continue se realiza doar la 12 imagini per secundă. Câteva luni mai târziu, Baird a reușit să scaneze cu o rată de 12.5 imagini per secundă. Apoi, pe 26 ianuarie 1926, Baird a dat ceea ce este larg cunoscut ca fiind prima demonstrație din lume a unui sistem de televiziune funcțional, în fața membrilor Royal Institution și în fața unui reporter de la ziarul The Times. Spre deosebire de sistemele electronice de mai târziu, care aveau câteva sute de linii de rezoluție, imaginile scanate pe vertical de Baird, realizate prin folosirea unui disc de scanare încorporat cu o spirală dublă de lentile, a avut doar 30 de linii, suficiente pentru a reproduce o față umană.

În 1927, Baird a transmis un semnal de peste 438 mile (705 km) între Londra și Glasgow. În 1928, compania a lui Baird, Baird Television Development Company, a difuzat primul semnal de televiziune transatlantic, între Londra și New York, dar și prima transmisie mal-navă. El a introdus, de asemenea, o culoare electromecanică, un infraroșu poreclit "Noctovision", și televiziunea stereoscopică, folosind obiective suplimentare, discuri și filtre.

Herbert E. Ives și Frank Gray de la Bell Telephone Laboratories au oferit istoriei o dramatică demonstrație de televiziune mecanică, pe 07 aprilie 1927. Sistemului de televiziune care reflecta lumină, includea atât ecrane de vizualizare mici, cât și mari. Receptorul mic avea un ecran lat de 5 cm și lung de aproape 6 cm . Ecranul mare avea o lățime de 60 de cm și o lungime de aproape 77 de cm. Ambele erau capabile să reproducă imagini aflate în mișcare, de o acuratețe rezonabilă și monocromatice. Imaginile de pe erane erau sincronizate la sunet. Sistemul de televiziune transmitea imaginile prin două căi. Prima printr-o sârmă de cupru de la Washington până la New York, iar apoi printr-o conexiune de radio din Whippany, New Jersey. Comparând cele două metode de transmisie, telespectatorii nu au observat nici o diferență de calitate. Printre ei se afla și secretarul de comerț Herbert Hoover. Lumina unui scanner ilumina subiectele; scannerul care producea raza de lumină avea un disc cu o deschidere de 50. Discul se mișca la o rată de 18 frame-uri pe secundă, capturând fiecare frame la fiecare 56 de milisecunde. Sistemele de astăzi, transmit, de obicei, 30 sau 60 de framuri pe secundă sau un cadru la fiecare 16.7, respectiv 33.3 milisecunde.

Sistemul de televiziune a fost gândit în mai multe părți din lume, de mai mulți inventatori, fapt care a dus la ani de neînțelegeri în ceea ce privește drepturile de brevet și posibilitățiile de finanțare. Introducerea televiziunii pe piața a fost amânată, până a intervenit statul. În 1937, existau 17 stații experimentale de televiziune, iar în luna aprilie a anului 1938, televizoare experiment erau diponibile în magazine. Pe atunci, costul unui astfel de sistem era de 600 de dolari, iar oamenii cu bani își goleau buzunarele pentru el. Comisia Federală de Comunicații din America era de părere că televizorul și, implicit, televiziunea nu erau încă pregătite pentru a servii publicului la nivel național. Corporația Americană de Radio a intervenit și a cumpărat drepturile de brevet de la independentul Farnsworth, astfel încât să reușească să pună în vânzare sisteme de televiziune complete și funcționale. În ajutorul corporție a venit și Farnsworth. Comisia a fost chemată pentru a sistematiza echipamentele de radiodifuziune. După ani de dezbateri aprinse în rândul inventatorilor, Comisia Federală de Comunicații s-a hotărât asupra sistemului cu 525 de linii și cu 30 de framuri pe secunde, care funcționează și astăzi. Comisia a autorizat și comercializarea televizoarelor și până în luma mai a anului 1942, zece stații de televiziune diferite au început să emită. În același an, Comisia a stabilit jurisdicția asupra conținutului programelor, precum și reglementarea aspectelor tehnice ale audiovizualului. În perioada războiului, doar șase din cele zece stații licențiate și-au continuat emisia.

În perioada războiului și imediat după, televiziunea a crescut mai mult decât Comisia Federală de Comunicații și-ar fi imaginat vreodată.

Primele programe de televiziune

Potrivit volumului Introduction to Media Communication coordonat de Jay Black, Jennings Bryant și Susan Thompson, în Statele Unite, televiziunea s-a bucurat de notorietate în perioada 1948 și 1952. Prezentatorii de radio au devenit prezentatori de televiziune, iar în 1948, telespectatorii l-au văzut pe micul ecran, pentru prima oară, pe actorul și prezentatorul radio Milton Berle moderând prima ediție a emisiunii ”Texaco Star Theater”. A urmat Ed Sullivan cu programul ”Toast of the town”, care mai târziu și-a schimbat denumirea în ”Ed Sullivan Show”. Emisiunea lui Ed Sullivan era locul unde veneau cele mai populare talente muzicale ale vremii, cum ar fi Elvis, The Beates și Jackson Five.

Pe atunci, radioul era ”locul de antrenament” pentru cei mai mulți dintre pionerii televiziunii. Televiziunea a împrumutat de la radio emisiunile și formatul lor. La început, cele mai multe emisiuni erau moderate în direct, fără a se lua în considerare siguranța pe care o oferea înregistrarea ei și fără a ține cont de banii care puteau fi câștigați ușor din reluări. Însă apariția unei noi producții de televiziune a schimbat pentru totdeauna felul în care emisiunile televiziate erau făcute. În 1951, show-ul ”I Love Lucy” a câștigat inima fiecărui american care avea în sufragerie un televizor. Era pentru prima dată când o emisiune nu era produsă la New York, ci în Hollywood, Los Angeles. ”I love Lucy ” era filmată în fața unui public adevărat; în scurt timp, actorii Lucille Bell și Desi Arnaz au devenit celebrii, iar emisiunea un real succes. ”I Love Lucy” este cunoscută șio astăzi ca o emisiune de top a anilor ’50, care a reușit să rămână așa și după jumătate de deceniu. Emisiunile tip western, cum ar fi ”Gunsmoke”, au reușit să captiveze un public larg. Programele bazate pe întrebări, cele de tip quiz, adunau număr mare de telespectatori în fața televizorului. Publicul era fascinat de ideea de a te îmbogățirii, doar cu un răspuns corect. Televiziune a devenit, în timp scurt, un mediu de divertisment, singurul la care apelau telespecvtatorii. Însă, calitatea programelor difuzate a fost luată în considerare de abia când un critic a evaluat o emisiune. Potrivit cărții Introduction to Media Communication, scrisă de Jay Black & co., anii ’50 au fost fost considerați de majoritatea criticilor anii de aur a televiziunii. Teatru dramatic live, care se afla atunci în grilă, a adaugat substanță și emoție, programelor TV.

1.1.2 Marile rețele de televiziune sau apariția posturilor TV.

În cartea Istoria Mijloacelor de comunicare, autorul Gabriel Thoveron ne dezvăluie că televiziunea, exact ca radioului, a fost acaparată de marile rețele. CBS, NBC și ABC au ocupat terenul pe noua piață a audiovizualului, după ce le-a fost cedat de MBS și o rețea Dumont. Aceste trei mari rețele au reușit să domine televiziunea comercială, încât au fost considerate un monopol comun. Deși doreau să-și răspândească rețelele în mai multe orașe din America, legislația nu le permitea să dețină decât un număr limitat de stații radio și TV. Potrivit volumului, Istoria Mijloacelor de comunicare, de Gabriel Thoveron, la început aveau voie să dețină doar șapte stații de radio în FM și șapte în AM, apoi, din 1948, legea le permitea douăsprezece pentru fiecare frecvență. În ceea ce privește televiziunea, aveau dreptul la șapte stații locale.

Locațiile stațiilor de radio și TV erau alese, de obicei, în marile orașe, unde rentabilitatea era mai mare și unde producțiile reușeau să atragă un număr mare de telespectatori. Emisiunile erau realizate prin ”intermediul stațiilor cu agenții naționale de anunțuri” (Thoveron, 2003, p. 94). Stațiile produceau informații, emisiuni sportive, shows, restul fiind cumpărate de la societăți producătoare de teatru televizat sau de la distribuitori de filme mari. Încă de pe atunci, din ce ne releatează Gabriel Thoveron în volumul său, legea concurenței încuraja antiprogramarea. Mai exact, toate canalele ofereau în același timp același tip de programe, lăsând totul la alegerea telespectatorului.

Anii 1980 și 1990 au văzut o eroziune dramatică a rețelelor din ”monopolul comun”. Mai multi factori au contribuit la acest declin din poziția dominantă. Primul se referă la succesul primei emisiuni de televiziune, ”I Love Lucy”. Plin de succes, show-ul american a reușit să treacă peste rigorile postului TV. Al doilea factor a fost creșterea puterii în sectorul de televiziune independentă, dar și dezvoltarea altor stații locale cum ar fi WTBS, WGN și WOR. Dezvoltarea unor rețele de cablu specializate pe știri, muzică, sport și shopping, dar și ascensiunea unei rețele orientate spre tineri(postul de televiziunea Fox, ulterior considerat un alt element în cadrul monopolului comun), au constituit un alt factor. De asemenea, afluxul noilor tehnologii media a avut un efect negativ asupra ”monopolului comun”. Puterea financiară a posturilor CBS, NBC, ABC și Fox, provenea de la stațiile pe care le dețineau și operau. În 1996, Telecommunication Act a revizuit restricțiile cu privire la numărul de stații pe care o persoană sau o entitate le pot deține direct sau indirect. Noile reglementări prevedeau ca o entitate sau o persoană să nu dețină stații care să acopere mai mult de 35% din publicul național. Acest act a dat startul unei avalanșe de cumpărături și vânzări în rândul stațiilor, în timp ce unele rețele achiziționau cât mai multe stații pentru a ajunge la o acoperire de nivel național.

În Marea Britanie, BBC era rețeaua care domina în lumea audiovizualului. BBC a fost prima organizație națională de radiodifuziune din lume. Fondată la 18 octombrie 1922 ca British Broadcasting Company Ltd, de către Oficiul britanic și un grup de șase companii de telecomunicații, BBC difuza servicii de radio experimentale. Prima transmitere a fost în 14 noiembrie 1922, de la stația 2LO, situată la Casa Marconi din Londra. În acel an fondatorul său, John Reith, a devenit primul director general BBC. Deși câștigase notorietate în rândul telespectatorilor și ajunsese monopolul audiovizualului britanic, acesta s-a sfârșit după 18 ani. Televiziunea independentă a început să fie concurența postului BBC. Conform volumului Istoria Mijloacelor de comunicare, scrisă de Gabriel Thoveron, Programele televiziunii independente erau furnizate de către paisprezece companii contractate private, constituite pe o bază regională, dintre care cinci erau considerate naționale. Independent Television Authority, pe scurt ITA, al cărui consiliu de administrare era numit de guvern, supraveghea grila de emisiune, controla publicitatea și asigura transmiterea programelor. Fără un scop lucrativ, și postul independent dedicat știrilor, Independent TV News, era finanțată de toate companiile. Emisiunile comerciale au debutat din anul 1955, interesând la aceea dată 25% din populație, procentul ridicându-se la 59% în 1956 și la 94% în 1961. Acestea erau inspirate din primele programe difuzate în Statele Unite, motiv pentru care atrageau rapid atenția publicului telespectator.

1.2 Televiziunea publică (de stat) vs. Televiziunea de comercială (privată)

”Într-o societate în care divertismentul joacă rolul central în oferta TV, locul și rolul televiziunii publice, chiar dacă acesta nu este întotdeauna înțeles de către publicul larg, este unul central. Televiziunea publică trebuie să aibă ca atribuție principală aceea de a informa obiectiv și de a structura o ofertă culturală, care, altfel nu și-ar găsi locul în programele de pe piața românească” (Bălăban, 2003, p.26). Misiunea principală a televiziunii publice este serviciul public. Televiziunea publică emite programe cu un conținut generalist, pentru a mulțumi varietatea de telespectatori, care abordează teme de educație, politică, actualitate, artă, religie și reprezentarea diferitelor grupuri sociale. Ea se finanțează din diverse surse, cumar fi nani publici care provin din colectarea unor taxe, din încasări din publicitate și din subvențiile de la star, care sunt foarte rrare, fiind destinate dezvoltării și întreținerii infrastructurii. Spre deosebire de televiziunea publică, cea privată este susținută financiar din veniturile provenite din publicitate, sponsorizări de program și product placement. Programele televiziunii comerciale, private se adresează unui segment de piață bine stabilit, scopul lor este obținerea unui rating mai mare, fără a ține cont, demulte ori de calitate. Televiziunea publică poate transmite la nivel național, regional sau local. Din punct de vedere istoric, televiziunea publică a fost prima formă dominantă de comunicare.

În volumul Perspective asupra televiziunii în România, Autoarea Delia Cristina Bălăban menționează că noțiunea de ”televiziune publică” nu este un concept utilizat în mod unitar în țările Uniunii Europene. Pentru autoare, televiziunea publică nu trebuie definită doar prin intermediul termenului englezesc ”public service”. Deși este vorba de concepte asemănătoare, înrudite, ”există totuși câteva diferențe între service publique, offentlich-rechtliches Fernsehen și public service .” (Bălăban, 2003, p.14).

Conceptul german de televiziune publică implică mai multe aspecte: televiziunea trebuie să fie independentă față de stat din punct de vedere economic, juridic și în ceea ce privește conținutul programelor. Televiziunea publică trebuie să aibă un statutul juridic de instituție publică. Societatea de televiziune trebuie să se finanțeze prin taxe, colectate direct pentru acest scop de lșa contribuabili. Conducerea postului TV public, este ales într-un mod democratic și corespunde spectrului social. Scopul televiziunii publice în Germania este transmiterea de informații într-un mod obiectiv. Specificul televiziunii publice germane constă în ”obligativitatea ofertei de informare TV, sarcina sa de a acoperi o sferă cât mai largă a spectrului opiniei publice” (Bălăban, 2003, p.15). În Germania, toate locuințele au ca sarcină plata unei taxe TV stabilită de stat și al cărei cuantum este foarte greu modificabil. Cetățenii germani care afirmau că urmăresc doar posturile de televiziune private și care numai doresc să plătească taxa pentru televiziunea publică, au intentat procese care, ulterior, au fost câștigate tot de stat. Celor două posturi de televiziune private din Germania, ARD și ZDF, li s-au alăturat la nceputul anului 1983, prin intermediul unui proiect pilot, primele posturi private. RTL-Plus a marcat debutul televiziunii private n peisajul media german. La scurt timp, au apărut și SAT1 și PRO7.

În Franța, statul este cel care verifică activitatea posturilor de televiziune. În ceea ce privește scopul acestui modern mijloc de comunicare, legislația îl definește ca ca formator de opinie, prezentator de cultură și informator obiectiv al publicului. Cu timpul, atribuțiile statului în materie de media, acela de reglementare și de control, s-au extins ajungând la încercarea de a controla conținutul programelor și de a reglementa concurența.

În comparație cu Germania, unde televiziunea privată a apărut ca o inițiativă a unor cercuri economice și de abia apoi prin hotărârea autorității de stat, în Franța introducerea sistemului dual (televiziunea publică și privată funcționau concomitent) s-a produs în mai multe etape. În 1982 libertatea informației a fost garantată prin lege, iar noile reglementări prevedeau ca primul ministru să nu mai fie șeful televiziunii de stat. François Mitterrand, președintele Franței, a permis în anul 1985 înființarea mai multor posturi de televiziune privată. Monopolul de stat a fost revocat un an mai târziu, iar prin această decizie s-a produs ieșirea televiziunii naționale de sub controlul propriu-zis al statului. Postul public francez TF1 a fost privatizat prin lege în 1986, iar trei ani mai târziu France 2 și France 3, alte două posturi de televiziune publice, s-au unit în societatea ”France Television”. Pentru francezi, termenul de ”service publique” reprezintă și faptul că programul și emisia TV sunt doi termeni aflați în corelare. Televiziune de stat din Franța este finanțată din banii publici, care nu provin însă din taxe speciale pentru televiziune, ci indirect, prin impozite.DE asemenea, se poate finanța prin publicitate.

În Marea Britanie, serviciul public de difuzare (PSB) se referă la orice transmisie în beneficiul publicului, care nu are ca scop principal profitul. Companiile de televizine terestră engleze au obligația de a rezerva un anumit spațiu din programul de transmisie pentru difuzarea programelor de știri și de interes public de actualitate, precum și a altor programe culturale. În majoritatea țărilor dezvoltate există o televiziune în serviciul public, finanțată din publicitate și dintr-o taxă de licdență, cum se întâmplă în cazul exemplelor mai sus menționate. În Marea Britanie, postul de televiziune BBC oferă publicului servicii complete și sofisticate de radio, televiziune și pagini web interactive doar la prețul taxei de licență, care se ridică la 126,50 de lire sterline pe an, pentru un televizor color.

În Marea Britanie, toate familile care dețin un televizor sunt obligate prin lege să plătească această taxă. Există și britanici deranjați de această taxă, pe care o consideră coercitivă. Alte modalități de finanțare și de creștere a bugetului destinat serviciului public presupune recurgerea la publicitate, la taxele de abonament sau la ambele variante. Guvernul britanic nu agrează taxele care nu contribuie la buget și, de aceea, caută în mod constant soluții alternative de finanțare. Parlamentul e de părere că finanțtare serviciului public prin cotizație a reprezentat cea mai bună și eficace metoda de subvenționare, prin care se menține domeniul și calitatea serviciului de difuzare furnizat de BBC.

În volumul Perspective asupra televiziunii în România, autoarea Delia Cristina Bălăban menționează că ”BBC se definește ca <<public service>> și este, de cele mai multe ori, (…) exemplu de determinare în rândul celorlalte televiziuni publice din România”(Bălăban, 2003, p.18).

Televiziunea regională (locală)

”În televiziunea regională, toate regiunile sunt capitale” așa își începe cartea Televiziunea regională în România. Un reper: TVR Timișoara, autoarea Brîndușa Armanca, director în cadrul televiziunii TVR Timișoara. Pentru autoare, televiziunea regională are aceeași importanță ca și cea națională, poate chiar mai multă. Dacă studiourile naționale își exercită adesea atenția asupra capitalei, studiourile teritoriale consideră fiecare regiune importantă.

Apariția televiziuniilor regionale este rezultatul nevoii studiourilor naționale de a fi mai aproape și de a se identifica mai ușor cu publicul dintr-o anumită zonă, pentru a-i oferi acestuia informații și programe destinate comunității din zona sa. Profesioniștilor din audio-vizual european descriu televiziunea regională prin prisma unei proximități mediatice, definită ”ca un context social-cultural, dar și geografic sensibil, tangibil și inteligibil pentru individ” (Armanca, 2002, p. 13). Televiziunea ”de proximitate” înseamnă acces pentru categorii diverse (minorități culturale, religioase, etnice etc), înseamnă ”rezistența moderată față de omogenizare, înseamnă un posibil antidot față de aroganța industriei de staruri, înseamnbă alternativa la televiziunea (de regulă comercială) dominantă” (ibidem, 2002, p. 14).

În volumul Televiziunea regională în România. Un reper: TVR Timișoara, autoarea Brîndușa Armanca ne dă de înțeles că, în măsura în care jurnalistul are rolul de a media comunicarea socială, televiziunea regională este cea care vine în întâmpinarea aspirației vizibilității. Mai exact, prin intermediul ei pot fi văzute, arătate figurile provinciei, pot fi semnalate problemele comunității, și cel mai important, poate fi mediat dialogul între membrii aceleiași comunități. Televiziunea regională oferă telespectatorului șansa de a participa și de a se implica la dialogul public, de a interveni ca actor în comunicarea socială. Cu siguranță unul dintre atuurile unei stații regionale este proximitatea, care generează și un standard de etică. Având un reprezentant al televiziunii naționale, comunitatea își poate exprima mai ușor și mai direct exigențele sale față de jurnaliști, față de deontologia și profesionalismul acestora, cât și față de autorități, față de politicieni, ”măsurându-le parcă mai activ gradul de responsabilitate și hărnicie”(ibidem 2002, p. 15) .

Antecedentele europene în televiziunea regională sunt extrem de încurajătoare. A existat și un moment în istoria audiovizualului când audiența canalelor regionale sau a programelor difuzate teritorial în ”ferestre” fixe a fost dublă sau triplă față de canalele cu acoperiră națională. Cea mai prestigioasă televiziunea publică europeană, BBC, a dezvoltat în Anglia o rețea de zece stații regionale, independente ca producție și difuzare, grupate în trei centre administrative, la care se adaugă și alte posturi regionale, printre care și cele din Irlanda de Nord, Scoția și Wales. În Franța, canalul France 3 este canalul regiunilor, vocație pe care o exprimă cu rețea extinsă în 12 centre și 25 de studiouri. Țări mai mici au un număr impresionant de studiouri regionale, așa cum este Norvegia cu 17 posturi regionale sau Olanda care are 14 teritoriale, care au reușit să capteze o audiență și de opt ori mai mare decât programul național. În spațiul ex-comunist, numărul studiourilor teritoriale de stat nu este atât de mare. În Bulgaria sunt 4 stații regionale, în Ungaria sunt șase, iar în România doar cinci (TVR Cluj, TVR Timișoara, TVR Iași, TVR Craiova, TVR Târgu Mureș). Programul acestora sedifuzează pe canalul național, iar o dată pe zi știrile regionale sunt difuzate în teritoriu prin sectorizare.

Televiziunea în România

În anul 1925, în România se înregistrau primele tentative de transmitere la mică distanță a unor imagini, de la Universitatea din București. Dacă peste granițe inventatorii visau la momentul în care sunetul aparatului radiofonic să fie acompaniat de imagini, la noi în țară, scriitori celebrii precum Mihail Sadoveanu sau Tudor Arghezi, visau să vadă și ei imaginea de pe ”micul ecran”. Visul lor a fost împlinit. În anul 1937, la Facultatea de Științe din București, în colaborare cu firma Phillips, avea loc prima emisiune de televiziune. Experimentul a fost reluat unan mai târziu.

În volumul Curente și tendințe în jurnalismul contemporan, coordonat de Ruxandra Cesereanu, descoperim că cercetări legate de ”noul” mijloc de comunicare începuseră, dar au fost perturbate de anii celui de-al doilea război mondial. Pe atunci, din ce relatează volumul, misiunea televiziunii a fost preluată de jurnalele de știri, care se transmiteau informațiin chiar înaintea filmelor din cinematografe.

În perioada postbelică, televiziunea din România a primit un nou rol, un nou scop: instrument de propagandă. Astfel, după cum este menționat în volumul Curente și tendințe în jurnalismul contemporan, coordonat de Ruxandra Cesereanu, în anul 1955, în Raportul de activitate al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român, prezentat la cel de-al doilea Congres, era stipulat că ”În domeniul radiodifuziunii și radioficării este necesară completarea rețelei cu stații noi, care să asigure transmiterea, pe întreg teritoriul țării, a programului național. De asemenea, va fi extinsă rețeaua de radiodificare. Începând din 1956, se va pune în funcțiune o stație de televiziune” (apud. Cesereanu, 2003, p.160)

În 1955 s-a pus în funcțiune un emițător TV, proiectat de tehnicienii Ministerului Poștei și Telecomunicațiilor, conduși de profesorul Alexandru Spătaru. Stația era instalată în clădire centralei telefonice Vitan din București. De acolo a fost transmisă prima emisiune la data de 23 august 1955, ziua națională a României de atunci. Un an mai târziu, a avut loc transmisia inaugurală a studioului național TV situat într-un fost studio al cinematografiei de pe strada Moliere, emițătorul fiind agățat pe clădirea Combinatului Poligrafic ”Casa Scânteii” din capitală. În februarie 1957, cu ocazia recitalului cântărețului francez Yves Montand, a avut loc și prima transmisiune exterioară, cu echipament mobil. La data de 2 mai 1968 , și-a început transmisia programul II, cunoscut astăzi drept TVR 2, recepționat doar în capitală și în regiunile care se afla până la 60-70 de km distanță.

Chiar dacă televiziunea a fost introdusă în România în 1956, nu totți românii aveau în sufragerie un televizor. Deși nu exuistă statistici făcute la nivel național cu numărul televizoarele, cert este că acesta a fost mic. Însă, până în 1977, numărul televizoarelor crește vertiginos, în România înregistrându-se peste 3 milioane de abonamente.

Și programul TVR-ului a crescut destul de repede, de la două zile de transmisie la transmisii zilnice. Între anii 1965-1971, când Ceaușescu devine liderul partidului PCR, Televiziunea Română difuza filme și seriale de prima mână, aflate în topuri mondiale, unele difuzate chiar înaintea gteleviziuni occidentale, emisiuni de critică socială, educative etc. Apar și studiourile regionale de televiziune.

În 1971, după vizita soțiilor Ceaușescu în China, unde se desfășura ”revoluția culturală” propusă de Mao, și în Coreea de Nord, televiziunea a suferit mari schimbări. ”Din momentul declanșării programului de asiatizare a propagandei și a întregii vieți spirituale-scria Ioan Bucheru-, relativa <<marjă de mișcare>>, existentă cândva a devenit din ce n ce mai mică, până la dispariție. Caracterul de canalș public, atât cât a reușit să fie, s-a restrâns rapid și a dispărut, făcând loc statutului de canal guvernamental dintr-un regim totalitar, în cea mai aberantă și ridicolă variantă cunoscută pe plan european”(apud. Cesereanu, 2003,p.163). La ordinul lui Ceausescu a luat naștere Consiliul Național al Radioteleviziunii, aflat în subordinea lui Dumitru Popescu, cel cunoscut drept ideologul lui Ceaușescu. În aceea perioadă, TVR trebuia să transmită marile spectacole de pe stadioane, care glorificau familia dictatorială. Televiziunea, dar și radioul, trebuia ”să-și sporească rolul în edcucarea socialistă a maselor, în dezvoltarea spiritului patriotic și a elanului revoluționar al celor ce muncesc, în formarea gândirii noi, în aplicarea în viață a principiilor eticii și echității socialiste”. (apud Cesereanu, 2003, p.164). În aceea perioadă, TVR a transmis numeroase emisiuni politice.

Între anii 1980-1989, anii ”deceniului satanic”, după cum îl numește profesorul Mircea Zaciu ultimul deceniu al regimului comunis, cenzura acționa în mod brutal în presă și, implictit, n televiziune. În timpul vizitelor familiei dictatoriale, toată conducerea televiziunii urmărea fiecare secundă de transmisie. În această perioadă, menirea televiziunii era una pur propagandistă. ”Informarea a fost parțială, cu puternice accente de dezinformare, acțiunea educativ-formativă a căpătat uneori formele îndoctrinării ideologice, iar funcția de divertisment a fost și ea eliminată”(apud Cesereanu, 2003, 165).

Sătui de propaganda ceaușistă, românii ncercau să prindă posturile de televiziune din Ungaria, Bulgaria, Iugoslavia, chiar și din URSS. Paralel cu politizarea emisiunilor, are loc reducerea drastică a programelor, justificate de regim prin criza energetică declanșată în aceea perioadă. S-au desființat studiourile locale din Cluj, Târgu-Mureș, Timișoara, Craiova, Iași. Motivul a fost dorința dictaturii de a elimina emisiunile în limbile minorităților naționale.

În 1985, românii au făcut pentru prima oară cunoștiință cu televiziunea în culori (deși aparatura necesară pentru aceasta exista de dinainte). Prin apariția televizoarelor color s-a constituit un nou prilej de umilire a clasei muncitoare. Numărul aparatelor era redus, iar împărțirea lor se făcea preferențial, având prioritate nomenclaturiștii și structurile de încredere ale partidului. Introducerea televiziunii color s-a făcut treptat, motiv pentru care multe emisiuni purtau în dreptul lor litera C pentru color și PC pentru parțial color. Mai exista un motiv pentru care autoritățile din aceea perioadă nu au grpbit introducerea și generalizarea televizorului color. În volumul Curente și tendințe în jurnalismul contemporan, coordonat de Ruxandra Cesereanu, apare declarația dr. Ing. Nicolae Stanciu, pe atunci director general adjunct pentru probleme tehnice ale RTV: ”Piedicile numeroase pe care le-am întâmpinat în încercările noastre de a înlocui aparatura veche, pentru televiziunea în alb-negru, cu aparatură color, se pare că aveau la bază nu numai motivațiide ordin financiar, ci și motivații subiective, care decurgeau din aversiunea Elenei Ceaușescu față de imaginea de televiziune color. Acesta reda mai fidel decât imaginea alb-negru, estompată de caracteristicile aparaturii noatre învechite, trăsăturile bătrâneții care se imprimaseră și pe fața celei care decidea asupra problemelor bazei materiale a Radioteleviziunii”(apud Cesereanu, 2003, p.168).

Ca săscape de presiunea maselor, dornice să urmărească lumea audiovizualului n culori, autoritățiile au decis ca persoanele interesate să trimită o cerere prin poștă, la o unitate județeană care achiziționa televizoare color. Revoluția din 1989 a rezolvat toate aceste probleme. În primii ani postdecembriști au intrat pe piața românească sute și mii de aparate second-hand, achiziționate la prețuri relativ modeste.

Un eveniment crucial în istoria Televiziunii Române îl constituie ziua de vineri, 22 decembrie 1989. Cu o zi înainte, Televiziunea Română își desfășura normal programul, deși despre evenimentele de la Timișoara, din 16 decembrie, fiecare știa câte ceva, de la Europa Liberă sau de la alte posturi de radio și TV din țările vecine României. La data de 22 decembrie 1989, Televiziunea Română era pregătită să transmită Marea Adunare de la Capitală, convocată de Ceaușeascu pentru a condamna protestele din Timișoara, care avuseseră la aproape o săptămână distanță. Cu o zi înainte, televiziunea a difuzat o cuvântare a lui Ceaușescu despre evenimentele din Timișoara, lucur care i-a surprins pe telespectatori, obișnuiți să-l vadă pe dictator vorbind la televizor doar de sărbători și în cadrul adunărilor populare.

În timpul transmisiunii de la Piața Palatului, acum Piața Revoluției, în caietul de bord al transmisiilor nu apare nicio întrerupere de program. În realitatea, transmisia a durat o oră și a prins și țipetele, exploziile, momentele în care românii revoltați rupeau pancartele și portretele cu care veniseră la adunare, dar și secvența în care dictatorului a rămas uimit de acțiuniile publicului. Ce a urmat se cunoaște foarte bine. Protestatarii au intrat până în sediul Comitetului Central, iar soții Ceaușescu au plecat cu un elicopter care a decolat de pe acoperișul sediului.

Din acel moment, Televiziunea Română devenise, prin celebrul studiou 4, ”inima României noi”, așa cum se proclamase. ”Radioteleviziunea devenise un adevărat centru al revoluției, emisiunile sale nefiind numai o reflectare a mersului revoluției, lucru de altfel foarte important și el, ci și un îndemn la ducerea până la capăt al procesului revoluționar început. În cadrul acestor emisiuni, o dată cu condamnarea vechiului regim, s-au formulat o mulțime de idei și sugestii, adevărate programe în legătură cu modul și direcțiile în care va trebui să evolueze România pentru a deveni un stat de drept, liber și democratic, multe dintre acestea transformându-se în zilele care au urmat, n realitate și fiind consfințite prn actele normative adoptate ulterior”(apud Cesereanu, 2003, p. 172).

Imediat după revoluție, programele televiziunii nu s-au mai întrerupt timp de cinci zile și cinci nopți, ceea ce a pus la încercare aparatura învechită de la televiziunea română. Încă din seara zilei de 22 decembrie, Frontul Salvării Naționale a stabilit un comitet de conducere a televiziunii, format din Silviu Brucan, Dan Marțian și Constantin Petre. Silviu Brucan a rămas în mintea telespectatorilor și pentru momentul în care a dat cu pumnul în masă, nemulțumit de atitudinea unui regizor. În noaptea de Crăciun, când încă nu se știa dacă revoluția a învins definitiv, s-au transmis, în premieră colinde religioase. Telespectatorii vremii nu și-au luat ochii de pe televizor.

La fel ca în toate statele, În România au început să apară, după Revoluție, societăți private de televiziune, cu difuzare națională, regională sau locală. Releviziunea prin cablu amplifica fenomenul audioviziual, diversificând opțiunile telespectatorilor.

Cu ajutorul The American Media Fund s-a creat în România primul program independent de televiziune și anume SOTI, Societatea pentru o Televiziune Independentă. SOTI era, din punct de vedere juridic, o organizație non-profit. În 1990, Soti transmitea patru ore pe zi, pe canalul național de televiziune TVR 2, după terminarea programului propriu-zis al postului. Transmisiile SOTI cuprindeau, în spercial, dezbateri politice cu și despre intelectuali. Deși rata de audiență a SOTI scădea vertiginos, putem vorbi, în cazul SOTI, de prima încercare de desființare a monopolului statului asupra televiziunii în România. Au urmat și alte posturi de televiziune private, cele mai cunoscute fiind PROTV și Antena 1.

În concluzie, televiziunea, fără doar și poate, este una din cele mai mari invenții ale omenirii, care a reușit să ne schimbe viața pentru totdeauna. Așa cum zice și Jeremy Clark, prezentatorul emisiunii Invetions that changed the World, de pe postul BBC ”televiziunea a schimbat totul. Televiziunea are puteri incredibile. A câștigat războaie, dar poate cauza dezastre dintr-o criză, i-a eliberat pe oprimați, dar a cauzat dezintegrarea societăților”. Televiziunea a ajuns să fie mijlocul de comunicare cu cel mai mare impact, sursă de divertisment în fiecare gospodăria și poate singurul mediu ales de public pentru informație.

Capitolul II. Producția TV- specificul producției și genurile de programe

Conceputul de televiziune este aproape identificabil cu acela de ”imagine”. Încă de la nașterea sa, televiziunea a reușit să se distingă ca un mediu particular, în care vectorul principal este imaginea, iar cuvintele sunt doar un al doilea instrument, deși trăim într-o lume plină de cuvinte și informații. Ceea ce face ca acest mediu să fie unic este utilizarea imaginilor în mișcare, care au o forță de atracție irezistibilă asupra ochiului și minții omenești, forță pe care publicul o recunoaște și pentru care nu există explicații științifice. ”Micul ecran” din sufragerie reprezintă ”o <<fereastră>> deschisă spre lumi inaginare sau reale, demult apuse sau cât se poate de contemporane, tot atâtea <<universuri paralele>> care îi ajută pe oameni să trăiască puțin și viețile altor semeni, să retrăiască evenimente la care au participat cândva sau să creeze evenimente posibile doar în imaginație.” (Bălășescu, 2003, p. 113)

Așa cum susține autoarea Mădălina Bălășescu în volumul Manual de producție de televiziune, în esență, televiziunea prezintă programe (imagini și sunete asxamblate într-o formă coerentă) care îmbogățesc, într-un fel sau altul, a experienței privitorului. Toate acestea, nu ar fi fost posibilie fără elementul de producția în cadrul instituției de televiziune.

Producția de televiziunea și etapele ei

Cea mai importantă dimensiune a ”fenomenului televiziune” este procesul de producție, care se realizează prin intermediul unei rețele de instrumente electronice și de (inter)comunicare. Acestea sunt manevrate de un personal specializat, care dă viață ideilor, persoanelor și evenimentelor, distribuite prin sistemele de difuzare/transmisie direct în casele oamenilor.

De-a lungul aniilor, producția și distribuția s-a schimbat nfundamental datorită dezvoltării tehnologice și a creșterii nivelului de expertiză și de competență în manevrarea echipamentelor. În prezent, sistemele de producție și distribuție permit transmportul imaginilor la orice oră în orice spațiu de pe Terra, crearea de magini originale și stocarea lor cu ajutorul echipamentelor specializate, a unor baze de date imense.

Ca orice alt sistem, sistemul de producție reprezintă o sumă de elemente care acționează împreună sau se coordonează în anumite momente, pentru a îndeplini un obiectiv specific. În telewviziune este vorba despre producția unor programe de informare, educative sau de divertisment pentru un public, în a căror elaborare sunt angrenați diverși specialiști. În televiziune, fiecare dintre elementele sistemului este legat, implacabil am putea spune, unul de celălalt, astfel nici una din componentele ”lanțului” nu poate duce la bun sfârșit, fără ajutorul celeilalte, producția unui program sau a unei emisiuni. Desigur, o singură cameră nu este suficientă pentru a transmite un meci de fotbal în direct sau pentru a face o simplă emisiune matinală. În practică e nevoie de echipamente sofisticate și de proceduri rafinate prin intermediul cărora să se facă atât selectarea imaginilor și a sunetelor, cât și ajustarea,controlul și minitorizarea calității lor tehnice. De asemenea, echipamentele șiregulile de lucru sunt necesare pentru înregistrarea, redarea și transmiterea imaginii și a sunetului, dar și pentru integrarea în sistem a semnalelor video și audio din surse multiple.

Structura sistemului de producție

Cea mai mică unitate funcțională într-o televiziune cuprinde: camera de luat vederi, monitorul de control, consolă audio și video, monitorul princilpal, videorecorder-ul, unitatea de transmisie, aparatul de televiziune și studiou-l. Din tot acest sistem nu lipsește, bineînțeles, computerul.

Camera de luat vederi

Camera de luat vederi sau, mai simplu, camera de filmat este cel mai evident element al muncii în televiziune și poate cel mai important. Camera a devenit în timp un simbol al acestui canal de presă, un fel de vedtă care , pe lângă funcția de a capta imagini și sunete din mediul natural, servește și ca ”legitimație” omului de televiziune. Deși o clasificare a camerelor ar fiu greu de făcut, există trei mari categorii de camere întâlnite în instituțiile de televiziune:

Camerele de studio HDTV (High-definition television);

Camerele de tip ENG (Electronic News Gathering) sau camcord-uri;

Camerele pentru amatori (cu format mic).

Potrivit volumului Manual de producție media de Mădălina Bălășescu, un alt criteriu de clasificare a camerelor de luat vederi este transmiterea semnalului. Din acest punct de vedere, există două tipuri de camere: cu transmitere digitală și cu transmitere analogică a semnalului. Termenul de digital se referă la modul în care este procesat semnalul în interirul camerei, dar și la modul în care semnalul video și audio este stocat în interiorul acestuia. De asemena, camerele se mai împart în două categorii, în funcție de utilitatea lor.

Camerele de studio;

Camerele de teren.

În general, termenul de ”cameră de studio” desemnează o cameră cu înalte perfoermanțe tehnice, care este atât de grea, încât nu poate fi manevrată fără echipament suplimentar. Acest tip de cameră este nutilizat pentru producțiile care au loc în interiorul studioului. Mai poate fi văzută, de asemenea, la filmări de mare anvergură, cum ar fi spectacolele de teatru, de operă, concerte, transmisii sportive. Diferența evidentă dintre o cameră de studio și una de teren este aceea că prima trebuie să fie ajutată de echipament suplimentar (stative, trepiede, ”macarale”) pentru ca semnalul video să fie înregistra; de regulă, camerele de teren sunt mai ușoare șipot fi mânuite de o persoană. Camerele de studio sunt cele de tip HDTV, adică High-definition Television, folosite pentru imaginile captate la o rezoluție superioară, redarea unor culori apropiate de culorile din imaginile naturale. De asemenea, aceste camere realizează un contrast negru-alb cu caracteristici tehnice superioare.

Camera de teren (ENG/EFP- Electronic News Gathering/ Electronic Field Production) prezintă avantajul mobilității. Este ușoară și filmează imagini de înaltă calitate. Un aparat de acest tip, foarte ușor de utilizat, este așa numitul camcorder (cameră plus recorder), care are incorporată unitatea de înregistrare a imaginilor. Unul din marele avantaje ale acestor camerele este faptul că majoritatea funcțiilor de control asupra imaginii, luminii etc. sunt automate și ot asigura o calitate bună a imaginii.

Camera pentru amatori funcționează în baza acelorași principii tehnice ca șe celelalte, numai că toate elementele sunt introduse în corpul central(care este și unicul) al camerei.Cele mai multe camere de acest fel su prin construcție funcții automate care asigură reglările optime ale parametrilor filmării(lumină, claritatea imaginii etc.).

Sistemul de lumini

Ca și ochiul uman, camera de luat vederi trebuie „ajustată” cu o anumiotă cantitate de lumină. Manipularea modului în care ”cad” luminile asupra obiectelor influențează fiundamental felul în care camera percepe detaliile și construiește imaginea pe ecran.

Există două tipuri de iluminat principale: direcțională și difuză. Lumina direcțională are o rază îngustă (sharp beam) și produce umbre severer, supărătoare, discordante. Se folosește de obicei pentru luminarea unui spațiu restrâns. Lumina difuză are o rază cu un diametru mai larg, este nedistinctă și iluminează o arie mai largă. De asemenea,produce umbre ușoare, translucide. Acest tip de lumină poate fi asemănată cu lumina produsă de o lampă fluorescentă într-un magazin. Instrumentele de iluminat care produc lumina direcțională sunt așanumitele spoturi, iar instrumentele care produc lumina difuză se numesc reflectoare. În studio, de cele mai multe ori, sursele de lumină sunt așezate undeva la nivelul tavanului. Plasarea luminilor în geografia studioului trebuie făcute astfel încât să se reducă umbrele, iar lumina săpună în valoare decorul, invitații, moderatorul etc.

Sistemul audio

Importanța sunetuli în televiziune e la fel de mare ca aceea a imaginii. Înregistrarea și redarea sunetelor sunt opțiuni care se fac cu ajutorul unor dispozitive tehnice speciale, ale căror performanțe tehnice diferă în funcție de natura evenimentului și de formatul în care se difuzează(direct/înregistrat). Pentru emisiunile în direct, sunetul este simultan cu imaginile, chiar și în cazul unui show în direct, care va fi înregistrat în vederea reluării sau procesării unor selecțiuni. La fel și pentru producțiile care se fac pe teren, în direct, când vocea reporterului (care este o sursă de sunet) și sunete de ambianță (altă sursă) sunt ”colectate” și înregistrate în același timp. Pe de altă parte,în producție există și varianta în care anumite sunete sunt adăugate după editarea imaginilor (de pildă, vocea pentru știrile tip ”off”).

Sunetul se înregistrează cu ajutorul unor microfoane (unidirecționale, bidirecționale, omnidirecționale, hand-held microphones, lavaliera, atașat camerei) și unui transmițător, iar controlul sunetului se face cu ajutorul o consolă audio, care selectează impulsurile audio, amplifică semnalele slabe și asigură controlul volumului și parametrii de calitatea ai sunetului.

Sistemul de înregistrare

Dispozitivul de înregistrare (Videocasette Recorder) primește semnale electrice de la cameră (pentru imagine) și de la microfon (pentru sunet), pe care le înregistrează simultan pe banda magnetică a unei casete. Banda magnetică poate fi utilizată pentru înregistrare și stocare de imagini în mod repetat. Cu timpul, însă, se demagnetizează și nu mai poate fi utilizată. Editarea cu ajutorul benzi este simplă și economică, în comparație cu vechile segmente de bandă care trebuiau tăiate și fonotecate. Banda magnetică poate fi editată electronic. În prezent, modul de înregistrare și stocare a imaginilor se face cu ajutorul unui simplu card.

Aparatura pentru comutare

Comutatorul (switcher) funcționează în baza aceluiași principiu ca și butonul unui aparat de radio: manevrarea lui permite selectarea selectarea postului dorit. În mod similar, în practica profesională, comutatorul ajută la selectarea semnalelor din diferite surse audio/video (camera de luat vederik, banda magnetică, titluri, efectele speciale create de computer etc.) Deoarece imaginile pot fi selectate dintre numeroasele surse video și pot fi combinate într-o mare varietate de forme, chiar în timpul desfășurării evenimentului, comutatorul are în alcătuirea sa mai multe rânduri de butoane și o sumă însemnată de funcții de control care permit selecția și combinarea diferitelor semnale de intrare. Acest echipament permite crearea de tranziții și efecte speciale atunci când se trece de la o imagine la alta. Rezultatul final este trimis la linia de monitoare, unde se află și monitorul principal. Cea mai impoortantă funcție a aparaturii este aceea că permite editarea instantanee a diferitelor semnale de intrare.

Personalul de producție

Esența muncii de producție în televiziune nu înseamnă doar ”mânuirea” aparatelor, ci mai curând colaborarea cu cei care le mânuiesc. De aceea, este imperios necesară cunoașterea principalelor categorii de specialiști care contribuie la procesul de producție în televiziune. Personalul se împarte în cel non-tehnic și cel tehnic.

Personalul non- tehnic

Sub această titulatură se ascund toți care au atribuții în procesul de producție, începând de la idee și terminând cu produsul final, care se vede pe micul ecran, astfel încât script-ul să poată căpăta viață. Îmn mod normal, în această categorie se regăsește:

Producătorul executiv (Executive Producer)- are responsabilitatea unuia sau mai multeprograme, se ocupă de administrarea bugetului și este responsabil de realția cu clienții, publicitate etc. ;

Producător (Producer)- responsabil de o producție, coordonează echipa, dar și elementele de producție tehnice și non-tehnice;

Producător asociat (Associate Producer)- asistă producătorul execută deciziile luate de acesta și coordonează activități cotidiene (telefoanele sau organizarea agendei emisiunii);

Producător de teren (Field Producer)- controlează producția în afara studioului;

Șeful de producție (Production Manager)- organizează echipele și personalul pentru toate activitățile de producție în studio și în afara studioului;

Asistentul de producție (Production Assistant)- asistă producătoru și directorul în fazele de producție, ia notițe în timpul repetițiilor și ține comt de sugestiile lor;

Directorul (Director)- orientează personalul din fața camerelor, dar și pe cei care se ocupă de partea tehnică. De la ideea la produsul finit, el este ultimul responsabil concrertizarea ideii în imagini, conform deciziei inițiale. Atribuțiile sale sunt preluate și aplicate , de cele mai multe ori, de producător. Directorul are un rol important în coordonarea producției și post-producției(editarea imaginilor);

Directorul asociat (Associate Director)- este al doilea ”cap limpede” în producerea unui program, care poate lua și decizii editoriale.

Vedeta (Talent)- toți cei care apar pe ecran(în mod regulat);

Actor (Actor)- toate persoanele care joacă rolul cuiva:

Invitații (Performer)- pazrticipanții la emisiune, cei care vin cu informații și mesaje;

Vocea (Announcer)- o persoană a cărei voce se aude, dar nu i se cunoaște față;

Directorul de platou (Floor Manager)- coordonează activitățile dintr-un studio direcționează vedetele, supervizează personalul și poate fi responsabil pentru dedcorur final;

Personal utilitar (Floor Persons)- personalul care organizează decorul, operează prompterul, realizează grafice pe calculator, are grijă de microfoane, asistă operatorii de cameră, cară cabluri etc.

Scenarist (Writer)- de cele mai multe ori, este un colaborator. Obiectul să de competenbță este preluat de producător sau director;

Directorul Artistic (Art Director)- responsabil de designul emisiunii;

Designerul (Graphic Artist)- creatorul graficelor, titlurilor, hărților și bakground-urilor electronice;

Make-up Artist- realizaează machiajul;

Designerul de costume (Costume Designer)- creează designul vestimentar entru toate tipurile de produse;

Personal responsabil cu garderoba (Wardrobe Persons)- asigură garderoba entru diferitele tipuri de producții;

Șeful de locație (Property Manager)- cel care deține și gestionează produsele necesare în timpul filmărilor (valabil pentru marile producții);

Director de sunet (Sound Director)-responsabil pentru sunet în faza de post-producție.

Personalul tehnic

În această categorie de specialiști intră cei care au ca principale sarcini operare, cu precizie și înmânare, a diferitelor echipamente de producție. Într-o clasificare simplă, aici se regăsesc operatorii camerelor de filmat, personalul de suntet și cel de lumini, operatorii și editorii de montaj, termenul ”tehnic” făcând referire în mod deosebit la capacitatea acestor oameni de a utiliza echipamentele cu pricepere, siguranță și profesionalism. Inginerii electroniști nu fac parte din această categorie, sarcina lor fiind să supravegheze instalarea dispozitivelor, să le actualizeze și să le asigure întreținerea pentru buna lor funcționare. Structura personalului tehnic este următoarea:

Inginerul-șef (Chief Engineer)- responsabil de coordonarea personalului,

construirea bugetelor și achiziționarea echipamentelor;

Asistent inginer-șef (Assistant Chief Engineer)- se asigură că toate deciziile luate de inginerul-șef sunt puse în aplicare;

Director de studio (Studio or Remote Engineer-in-Charge)- echivalentul șefului de tură în cadrul operațiilor tehnice dintr-o anumită unitate de timp;

Inginer de întreținere (Maintenance Engineer)- responsabil de buna funcționare a echipamentelor în timpul producției, dar și de soluționarea defecțiunilor tehnice în timp util;

Există și o categorie de personal care, deși nu are la bază o instruire specifică, pe baza anilor de experiență contribuie la formarea celor care mânuiesc echipamentele.

Director tehnic (Technical Director)- poate fi responsabil, după caz, de asigurarea comutărilor de pe diferitele surse ale semnalelor video și audio;

Operatorii de cameră (Camera Operators)- cei care filmează;

Directori de lumini (Lighting Director)- responsabil de funcționarea la standardele cerute a ”elementului” lumină;

Operator Video (Video Operator)- pregătește camera din punct de vedere tehnic, pentru ca imaginea înregistrată să fie de cea mai bună calitate;

Tehnician audio (Audio Technician)- se ocupă de toate operațiunile legate de sunet;

Operator VTR (Videotape Operator)- cel care stăpânește echipamentele în zonele unde se funcționează bandă magnetică;

Operator de generator de caractere (Character Generator Operator)- introduce în calculator, lotere, denumiri, grafice, care urmkează să fie integrate în imaginea video;

Editor de montaj (Videotape Editor)- cel care mânuiește echipamentele în fază de editare post-producție, participând la luarea deciziilor creative în editarea materialului final.

Multe din funcțiile personalul tehnic și non-tehnic depind de mărimea, locul și complexitatea producției audiovizuale.

Spațiul de producție

În varianta tradițională, o mare parte din activitățile întreprinse de personalul tenic și de producție aveau loc în studiourile special amenajate ale televiziunii. Odată cu posibilitățile oferite de noile tehnologii, multe activități sunt întreprinse în afara instituției.

Studioul și regiile

Studioul reprezintă ”zona zero” în care se concentrează toate eforturile de coordonare și de control al producției. Un studio profesionist nu poate funcționa decât într-un mediu tehnic complex, flexibil, ce trebuie să conțină toate elementele majore necesare producției, cum ar fi lumini, camere, decor etc., care să lase totuși un spațiu favorabil, poate și familiar, pentru apariția moderatorilor și invitaților în fața camerei. Forma studioului este de obicei rectangulară, iar mărimea ei determină complexitatea producției. Podeaua studioului trebuie să fie netedă, astfel încât camerelede luat vederi să se poată deplasa fără dificultăți și fără să altereze calitatea imaginii. Plafonul treuie să fie adecvat; dacă tavanul este prea jos, luminile sunt prea apropiate de scena unde se filmează, ceea ce înseamnă că nu este spațiu suficient pentru împrăștierea luminii. Pereții unui studio sunt acoperiți cu materiale speciale care fac ca sunetul să se distribuie în mod uniform. Ușile alese pentru un studio sunt masive și izolează fonic. Eimportant ca într-un sgtudio să existe și aer condiționat.

Orice studio este dotat cu o zonă de control (Studio Control Room), unde funcționeaza regia de emisie și unde directorii, producătorii și asistenții i-au decizii legate de cadre, lumină și oferă sugestii la discuțiile din platou. Studiourile au și o zonă de depozitare a decorului și a echipamentelor tehnice, care poartă numele de zonă secundară a studioului (Studio Support Areas).

Centrul nervos al televiziunii îl reprezintă Controlul general sau Master Control, unde au loc toate operațiunile tehnice legate de intrările, stocările și transmiterea programelor.

Etapele producției

Etapele fundamentale care trebuie parcurse în managementul producției sunt pre-producția, adică planificarea, și coordonarea, producția-efectivă și post-producția.

Pre- producția este etapa care determină desfășurarea efectivă a întregii activității. Este etapa în care ideea (punctul de plecare a proiectului), în care se organizează ședințe de brainstorming sau clustering(fiecare participant scrie pe hârtie un cuvânt cheie) și în care se stabilesc bugetele, care pentru început ar trebui să fie mici. De asemenea, în etape pre-producție se recrutează personalul, se distribuie sarcinile și să se identifice factorii completari, adică de ce ar mai fi nevoie în etapa de producție.

Producția reprezintă realizarea efectivă a emisiunii. ”Firul roșu” în producție se păstrează dacă producția este precedată de o mulțime de ședințe, cum ar fi cele ante-producție, ședință de scenariu, ședințe de stabilire a calendarului activităților etc., prin care se realizează comunicarea informațiilor între membrii echipei și se monitorizează desfășurarea activităților, de respectare a calendarului final, de stocare a informației referitoare la emisiune. Impactul crește dacă emisiunea este ajutată de strategii de promobvare și publicitate. Ultima fază este repetiția și filmarea propriu zisă.

Post-producția este faza în care se combină elementele rezultate din timpul etapelor anterioare. Cei trei pași care fac această etapă sunt editarea, feedback-ul, care apare după vizionarea materialului, și arhivarea programelor.

Genuri de programe

James Mittel, autorul cărții Genres in television, susține că industria televiziunii se folosește de genuri pentru a produce programe, care să definească brand-ul și identitatea postului(ex: postul Cartoon Network), și care să atragă audiență. Genurile ajută telespectatorii să-și ghideze preferințele personale și să-și stabilească punctele de vedere și discuțiile în funcție de tipul programului.

În Manualul practic de televiziune, autorii Jonathan Bignell și Jeremy Orlebar consideră genul de programe „un concept democratic, din moment ce ține cont de percepțiile, așteptările și dorințele telespectatorului în ceea ce privește televiziunea. Managerii de televiziune nu ezită să creeze produse care se încadrează într-un gen (cum ar fi telenovelele, serialele polițiste, și serialele medicale sau concursurile) pentru că genurile populare au devenit deja o identitate de marcă. Așa cum se alege o bine-cunoscută personalitate de televiziune sau un actor foarte popular și apreciat pentru a prezenta o emisiune, recunoașterea convențiilor unui gen familiar aduce cu sine siguranță și atractivitate pentru audiență”(Bignell și Orlebar, 2009, p. 65).

Totuși, sunt și situații în care realizatorii de programe TV îmbină în același produs elementele caracteristice unor genuri diferite. Însă, după cum apare în volumul Manualul practic de televiziune, „de vreme ce fiecare emisiune se difuzează înconjurată de alte genuri diferite și în același timp cu alte emisiuni concurente de pe alte canale, e necesar ca aceasta să semene, dar în același timp să se individualizeze de alte alternative” (Bignell și Orlebar, 2009, p. 66). Realizatorii de programe prospectează mereu nevoile și dorințele audienței și încearcă să le satisfacă. De aceea, atunci când se constată că o emisiune place publicului(prin rating, prin cronici publicate în presa scrisă, prin discuții la radio sau în alte emisiuni TV), aceasta se impune foarte repede ca gen, aducând profit și popularitate.

Atunci când vine vorba despre clasiricarea anumitor genuri de programe, un criteriu de nădejde îl reprezintă fraza: ”I know it when I see it”. Jason Mittel și-a început discuția despre genurile de programe exact cu această frază, folosită de judecătorul Potter Stewart când nu știa cum să descrie pornografia în celebrul caz Jabcobellis vs. Ohio. Fraza este folosită și de telespectatorii care știu să facă diferența între un matinal și un jurnal de știri, într-un sitcom sau o dramă. De aceea, genurile pot fi mai bine înțelese prin diferite tipuri de relații formate cu audiența, cu practici și stategii de vizionare. Genurile de televiziune mai pot fi clasificate în funcție de conținut, făcând distincție între ficțiune și reprezentarea realității.

Genurile de ficțiune

De obicei, aceste genuri deprograme răspund nevoi publicului de relaxare și refugiu. Emisiunile funcționale oferă telespectatorilor șansa de a se relaxa, de a trăi vicarial situații și evenimente care nu au loc în viața de zi cu zi. Chiar dacă aceste genuri nu reprezintă realitatea, narațiunea unora dintre producții constă în reprezentări ale unei realități posibile.

Filmul de televiziune

Filmul de televiziune este construit în funcție de bugetul postului de televiziune. De aceea, el nu este conceput pentru marile ecrane, adică pentru cinematografe, ci doar pentru televizor. De obicei, acesta este un serial, care necesită o producție rapidă și un decor permanent sau ușor de asamblat.

Telenovela sau soap opera

Așa cum am menționat în primul capitol al lucrării, programele de televiziune au fost „împrumutate” de la radio. Și cunoscutele soap operas sau, în traducere, telenovelele, și-au făcut debutul în lumea radioulul american din anii ’30. Telenovelele erau difuzate în timpul zilei și erau gândite special pentru femeile casnice. Conținutul telenovelelor se concentra pe dramele familiale, relații emoționale și iubiri imposibile. Ele erau „sponsorizate de companiile ce comercializau produse de larg consum, cum ar fi săpunul” (Bignell și Orlebar, 2009, p.67), motiv pentru care și-au primit denumirea de soap opera, soap însemnând săpun în limba engleză. Termenul de operă a fost adăugat ironic, făcând trimitere la supra-dramatizarea vieții de zi cu zi în serialele populare. În general, telenovela a fost considerată un gen de calitatea inferioară. Această etichetă, susținută de Bignell și Orlebar, se datorează „stărilor emoționale exagerate, a îndepărtării de convenții realiste și a bugetelor mici” (Bignell și Orlebar, 2009, p. 122). Pentru autorii Manualului practic de televiziune, presupusa lipsă calității în telenovelă era cauzată de „valorii slabe oferite melodramei ca formă dramatică” (Bignell și Orlebar, 2009, p. 122). Mai mult decât atât, pentru Bignell și Orlebar „calitatea este asociată cu seriozitatea masculină și atitudinile clase de mijloc, astfel că telenovela are puține șanse să o atingă” (Bignell și Orlebar, 2009, p. 123). Telenovelele sunt un semn al feminității și a clasei de jos. Telenovela este pusă strategic în grila de programe pentru că atrage audiența înainte și după difuzare.

Sitcomul

Sitcomul sau serialul de comedie este prezent pe miciile ecrane încă din anul 1945 și este considerat unul dintre cele mai populare și longevive genuri de televiziune. Elementele-cheie ale genului se regăsesc chiar în trăsăturile serialului. Acțiunea sitcomurilor are loc în același spațiu, cum ar fi casa sau locul de muncă, unde personajele par captivate împreună. Fondul sonor de râsete ale publicului din platou le oferă „indicii audienței despre ceea ce se așteaptă să fie hilar: glumele și comicul de situație” (Bignell și Orlebar, 2009, p. 68). În opinia lui Bignell și Orlebar, autorii Manualului practic de televiziune, sitcomul este o combinație specială între narațiunea ficțională, actorii de comedie, glume, bufonnerii și hohotele de râs ale publicului prezent în platou.

Sitcomul este un gen de televiziune ale cărei granițe au fost de-a lungul timpului relativ neschimbate. În prezent, după cum susține Bignel și Orlebar, cele mai bune seriale sunt cele care exploatează constrângerile genului, atrâgănd atenția asupra caracterului circular al naraținii. Prin definiție, mediul sitcomului nu poate fi modificat, acțiunea având loc în aceleași locuri și cu aceleași personaje, indiferent de situațiile limită care apar într-un anumit episod. Prin urmare, posibilitățiile de a face modificări sunt limitate și evoluția acțiunii este aproape nesemnificativă pentru următoarele episoade. Cu toate acestea, sitcomurile, în special cele clasice, ocupă un loc important în grila de programe. Spre exemplu, pe postul de televiziune PRO Cinema serialele „Friends” și „Seindfiels” sunt și acum difuzate, iar telespectatorii români urmăresc serialele datorită nostalgiei și sentimentului de familiaritate pe care le trezesc.

Genurile factuale

Pentru Annette Hill, autoarea cărții Restyling Factual TV – Audiences and news, documentary and reality genres, termenul factual ajută telespectatorul să înțeleagă că programul urmărit este construit pe un fapt, pe o realitate, și nu este o ficțiune. Genurile de programe non-ficțiune au în vedere televiziunea factuală, în engleză factual television, și se referă la emisiuni bazate pe fapte reale și oameni, cu „informații, divertisment, documentare și dramă” (Hill, 2005, p. 2). În această secțiune se regăsesc patru genuri de programe de bază: știri, documentarul, reality TV și alte programe în care domină actualitatea.

Programele de știri

În cadrul unei instituții de televiziune, programele de știri sunt considerate „coloana vertebrală” a postului, datorită audienței pe care reușesc să o aduce. Conținutul știrilor este variat, cu informații din mai multe domenii(politic, administrativ, sănătate, educație etc.), dar și știri despre vreme, știri din sport sau de divertisment. Forma și conținutul jurnalelor de știri diferă de la un post de televiziune la altul.

Documentarul

Documentarele au apărut prima dată în anii ’20 în Marea Britanie, iar promotorul acestui gen de program a fost realizatorul de filme John Grierson. În volumul Manual practic de televiziune, scris de Bignell și Orlebar, aflăm că John Grierson și-a descris propria abordare a filmelor drept o „tratare creativă a actualității”, unde sunt folosite „fragmente de realitate”. Ulterior, Bill Nichols, un critic de film, a definit documentarul drept „o reprezentare a realității” (apud Bignell și Orlebar, 2009, p. 161). Formula este folosită pentru a sugera că actul reprezentării realității unui subiect implică relatare, observare, investigare, interpretare și reflectare. În procesul filmării, documentarele recurg la folosirea camerelor ascunse sau care nu sunt intruzive, camere ușoare, ce permit un timp de înregistrare îndelungat. Conținutul real al documentarului nu trebuie ocultat de elemente „fabricate”. „Documentarul ar trebui să conțină o relatare veridică, să urmărească descoperirea adevărului și să exprime un mesaj clar și real” (Bignell și Orlebar, 2009, p. 161).

Documentarul este un tip de program ce urmărește modul în care oamenii își trăiesc viața de zi cu zi, fie că este vorba de o viață petrecută la spital, după gratii, pe o navă sau a unor persoane obișnuite. Această abordare este cunoscută sub numele de muscă pe perete (fly on the wall) . Realizatori importanți de programe, precum Ken Loach și Roger Graef, au folosit această tehnică pentru a observa viețile oamenilor în propriile case (Bignell și Orlebar, 2009, p 162). Documentarul tip fly on the wall a apărut odată cu lansarea programului Familia, o observare intimă a familiei Watson, realizată de Paul Watson. Watson a demonstrat că pentru a realizaprograme interesante, realizatorul trebuie să petreacă un timp îndelungat alături de persoanele implicate. Deși acest exemplu este considerat un documentar, mulți cred că este predecesorul reality show-ului Big Brother (Bignell și Orlebar, 2009, p. 162) .

Un alt tip de documentar este docunovela. Plkotul este construit cu scopul de a face ca acest program să se asemene cu telenovela. Docunovela este realizată pe o narațiune continuă, cu intrigi multiple, personaje interesante și situații preluate din viața de zi cu zi. Finalul docunovelei se amână pentru a capta interesul publicului și pentru a crește audiența. Docunovela a reușit să realizeze o serie de vedete minore, invitate frecvent la talk-show-uri și concursuri TV și a democratizat televiziunea. „ Oamenii obișnuiți au ajuns în prim-plan, iar emisiunile cu și despre ei aduc audiențe mari comaniilor de televiziune” (Bignell și Orlebar, 2009, p. 163). Apartenența uneio docunovele la una din categoriile de programe factuale este contestată. Pentru că are ca centru de interes viețile oamenilor obișnuiți, docunovela se încadrează și genului reality.

Reality TV

Genul reality TV este un produs al secolului XXI, care face parte din categoria programelor informative, mai amuzantă decât documentarul, cu care se aseamănă prin prisma investigării comportamentului uman și relațiilor dintre oameni, folosind filmări cu camerele ascunse. Realitatea acestui gen de televiziune este controlată până la cele mai mici detall de compania de televiziune, iar montajul final aduce un conținut incitant. Concurenții sunt aleși în funcție de potențialul de a face emisiunea mai atractivă publicului. Ceși realitatea este regizată, acest tip de program reușește să atragă audiențe mai mari decât documentarele convenționale.

Emisiunea reality TV e la origine un hibrid. După autorii Bignell și Orlebar, reality show-ul se bazează pe situații contruite(cum ar fi faptul că ține concurenții într-o casă special amenajată, ca la Big Brother), și drept urmare, e asemănătorul cu sitcomul care ține personajele „captive” într-un anumit spațiu.

Talk-show-ul

Bignell și Orlebar definesc talk-show-urile drept versiunea televizată a dezbaterilor publice unde subiectele zilei sunt alese și discutate, pornind de la premisa că telespectatorul este interesat și posibil implicat în discuție. Subiectele talk-show-urilor sunt variate, din domenii diferite, de la probleme în sistemul medical până la lansarea unei cărți pentru copii. De aceea, „talk-show-urile fac parte din încercarea televiziunii de a crea un <<spațiu public>>- un spațiu al dezbaterilor raționale, în care se aplică reguliv împărtășite despre exprimarea argumentelor și a părerilor în public” (Bignell și Orlebar, 2009, p. 73).

Talk-show-urile au devenit populare în anii ’70, prin emisiuni americane ca Oprah Winfriend și Donahue (Bignell și Orlebar, 2009, p. 73). În forma lui originală, talk-show-ul pune față în față invitați ce reprezentă o minoritate, aflată în căutarea unei „voci”. Spre exemplu, mamele de culoare sau persoanele cu dizabilități invitate la talk-show, individualizează și reprezintă problemele grupului din care fac parte. Astfel, se realiza un „transfer de putere și o formă de răzvrătire” (Bignell și Orlebar, 2009, p. 73).

În comparație cu alte emisiuni, gazda talk-show-ului este orchetator al confruntărilor și un instigator, încurajând publicul să de-a frâu liber propriilor nemulțumiri față de unul sau mai mulți invitați în platou. Conflictul dramatic rezent în acest gen de program și consolidare normelor sociale, oferă emisiunii un caracter de divertisment facil.

Formatul talk-show poate fi împărțit în două categorii: talk-show pentru celebrități și talk-show-ul confesional. Dezbaterile pentru celebrități au apărut la televizor prin 1950 cda emisiuni de divertisment, unde3 vedetele momentului vin să-și promoveze activitatea, fie că e vorba de o carte, un film etc. Emisiunea este plasată în grila de programe seara sau la miezul nopții și și-a păstrat formula până în prezent.

Talk-show-ul confesional prezintă poveștile și experiențelor oamenilor obișnuiți; protagoniștii sunt persoane din diferite medii sociale, dispuse să-și exprime punctele de vedere și să vorbească deschis despre modul lor de viață, în direct, la televizor.

Emisiunea magazin

Sub titulatura emisiune-magazin, televiziunea postmodernă desemnează „o emisiune amplă, complexă și eterogenă, care combină frecvent modalitatea de difuzare live cu cea înregistrată”. (Zeca-Buzura, 2005, p. 171). Până spre sfârșit aniilor 70, acest format avea un caracter săptămânal și un conținutul divers. Pentru căî privilegia divertismentul, emisiunea tip magazon era difuzată la sfârșit de săptămâna. Zece ani mai târziu, datorită amplorii producțiilor de platou, emisunea magazin a căpătat un caracter săptămânal, fiind difuzată de luni până vineri, pe un troson orar fix.

În prezent, cea mai cunoscută formulă de producție-magazin este emisiunea matinală, în care conținutul informatic se îmbină cu loisir-ul. Emisiunea-magazin are un format determinat de câteva caracteristici, cum ar fi o compoziție eterogenă și rubricată. Emisiunea sze structurează în funcție de o temă dominantă, „combină din punct de vedere editorial mai multe genuri ale jurnalismului de televiziune: interviu, reportaj, anchetă, jurnal de știri, talk-show”(Zeca-Buzura, 2005, p. 172). De asemenea, emisiunea combină modalități de producție, alternând înregistrarea cu transmisiunea directă și cu duplex, și propune formule diverse de interacțiune cu publicul(concursuri cu premii, telefon în direct etc.).

Emisiunea de varietăți

Emisiunea de varietăți este o antologie de spectacole variate, unele de muzică, altele de comedie, introduce de un prezentator, gazdă a emisiunii. Ca urmare a apariției canalelor specializate, la care telespectatorii nu mai sunt nevoiți să stea să privească un întreg program pentru a se delecta cu actul de care ei sunt interesați, emisiunea de varietăți a început să decacă. În vest, au existat încercări de a revigora acest gen, însă au eșuate. În schimb, în România sunt destul de frecvente programele care combină muzică și scheciuri.

Emisiunea concurs

Emisiunea concurs reprezintă unul dintre cele mai vechi formate de programe, care au atras simpatia publicului prin ideea îmbogățirii peste noapte. Avându-și rădăcinile în emisiunile-concurs din radio, programul a migrat spre televiziune în 1950, bucurându-se de notorietate până s-a adeverit că era o fraudă. Douăzeci de ani mai târziu, acest tip de program revine în forță, pentru ca în 1990 să fie unul dintre cele mai „gustate” genuri.

Capitolul III. Agenda setting

În anul 1960, modul în care mass-media influența opinia publică a fost chestionat și studiat de cercetătorii din domeniul comunicării. Prin informațiile transmise, o instituție de presă reușea să modeleze și să schimbe părerea și atitudinea unei persoane, fapt vizibil în special în perioada campaniilor electorale, când cetățenii erau puși în fața unor decizii. În studiile efectuate de Cohen Bernard pe influența mass-mediei asupra publicului, el sugera că oamenii se gândeau doar la ce apare în presă, sub nicio formă la motivul pentru care diversele instituțiile de presă transmiteau doar anumite informații. Cu alte cuvinte, media nu dicta publicului ce să creadă, ci mai degrabă ce să creadă despre un anumit subiect.

Studiile despre influența mass-mediei au continuat și după 1960, de data aceasta pentru a vedea dacă există sau nu efecte asupra consumatorilor de presă, și mai ales dacă s-a stabilit o corelație între știrile din presă și interesele publicului. În acest sens, agenda setting s-a alăturat cercetării, în încercarea de a diferenția conceptul de efecte, de a întreba cum se folosește publicul de presă și ce crede el despre subiectele apărute în ea.

Ce este agenda setting?

Agenda setting este procesul prin care mass-media prezintă anumite subiecte frecvent și vizibil, astfel încât publicul să le perceapă drept cele mai importante. Pur și simplu, cu cât un subiect este acoperit intens de presă, cu atât devine mai cunoscut și mai remarcabil pentru public. Dintr-o simplă definiție a fenomenului, agenda setting a fost extinsă la o teorie ce prezintă transmiterea unor probleme de mass-media către publicului. Conceptul a evoluat către un "al doilea nivel" al agendei, ce vizează caracteristicile și tonul pe care presa îl folosește în descrierea problemelor. Tradiția de cercetare ne spune că agenda setting s-a concentrat nu pe unități distincte de informații, ci pe „probleme”, care sunt asociate cu activitățile unor instituții sociale specifice, cum ar fi partidele politice și parlamentele. Ulterior, focusul agendei s-a extins spre lucruri și evenimente care afectează publicul.

Puterea mass-mediei de a stabili agenda setting a unei națiuni, de a concentra atenția consumatoriilor de presă asupra unor problemele publice importante, reprezintă o influență imensă și bine documentată. Prin intermediul mass-mediei, publicul nu primește doar informații concrete legate de un eveniment, ci învață câtă importanță să atașeze subiectului, pe baza accentului pus pe el în buletinul de știri sau în paginile diferitelor publicații. Atât în presa scrisă, cât și în cea audio-vizuală se regăsesc indicii ale evidențierii unor subiecte. În cazul ziarelor, evenimentele pe care redacția le consideră și le vrea importante, vor fi plasate pe prima pagină sau cel puțin pe o pagină cu expunere frontală, cu titlurile de dimensiuni mari etc. Departamentul de știri din cadrul unui post de televiziune va plasa un material la începutul buletinului, îi va oferi o durată de tip mai mare, astfel încât să pară și să fie considerat important.

Există patru tipuri de indicii care afectează procesul agenda setting și atrag atenția publicului asupra unor subiecte evidențiate:

Frecvența de repetiție: procesul de „rulare” a unei știri va determina publicul să considere subiectul de o importanță majoră;

Modalitatea de prezentare a unor subiecte: se presupune prin definiție că știrile de pe prima pagină (headline), a căror titluri sunt scrise cu caractere de dimensiuni mari, au o semnificație mai mare decât știrile mai mici;

Gradul de conflict în știre: scandalurile politice sunt mai demne de a fi materializate într-o știre, decât situațiile de consens politic;

Framing-ul unui element din știre: încadrarea are în vedere contextul și momentul apariției știrii (exemplu: sfârșitul vacanței de vară oferă presei un indiciu pentru a vorbi despre consumul excesiv de alcool al adolescenților).

Repetate zi de zi, aceste indicii comunică importanța fiecărui subiect. Elementele importante din agenda mass-mediei, devin proeminente în mintea opiniei publice. După o perioadă de timp, agenda stabilită de presă va da naștere unei noi agende, cea a publicului. Prin urmare, știrile oferite de agenda mediei vor deveni preocupările publicului în cadrul propriei agende, iar probleme de interes public evidențiate prin agenda presei se vor transforma în cele mai importante probleme în agenda opiniei publice. Există și o a treia agendă, cea politică.

Agenda setting a dat naștere unui număr considerabil de studii. Cercetătorii în științele sociale care au examinat influența ei asupra publicului, s-au axat pe probleme de interes public. Agenda unei instituții de presă se regăsește în modul în care ea acoperă și difuzează anumite subiecte pe o anumită perioadă de timp, cum ar fi o săptămână, o lună, un an. În acel interval, orice ar fi, câteva evenimente sunt accentuate, unele se bucură de o acoperire superficială și multe sunt de abia menționate sau luate în considerare. De asemenea, trebuie menționat faptul că instituțile media de elită stabilesc prin agenda lor ce subiecte ar trebui concurența să acopere.

În ceea ce privește denumirea de „agenda setting”, ea este pur descriptivă. Nu există nicio implicație peiorativă prin care o instituție de presă are o agendă, urmărită necontenit ca pe un obiectiv premeditat. Agenda prezentată publicului este rezultatul numeroaselor decizii luate zilnic de către jurnaliști și directorii departamentelor de știri, în legătură cu subiectele de actualitate. Prin astfel de acțiuni, mass-media, și implicit jurnaliștii, stabilesc o ordine, o „agendă” a știrilor pe o zi și schimbă percepția publicului asupra realității, asupra a ceea ce este important și ce este mai puțin important.

Agenda setting s-a dovedit a fi o teorie profundă și largă, aplicabilă pentru o durată de viață mai mare de 30 de ani. Ea este una dintre puținele teorii create de către cercetătorii de comunicare în masă, și ulterior adoptate de către multe alte discipline, inclusiv comunicarea politică, de afaceri, din domeniul sănătății etc. Rădăcinile intelectuale ei intelectuale au fost creditate în anul 1922, de către jurnalistul Walter Lippmann, care argumenta în cartea sa Public Opinion, că știrile din presă construiesc percepția noastră asupra lumii. Jumătate de secol mai târziu, Maxwel McCombs și Donald Shaw, alți doi jurnaliști, au dat numele de Agenda Setting fenomenului explicat de către Lippmann. În urma unui studiu realizat în cadrul alegerilor prezidențiale din America anulului 1968, McCombs și Shaw au dezvoltat oficial teoria. De atunci, agenda setting a devenit una din temele majore de cercetare din domeniul jurnalistic.

Trei tipuri de agenda setting: a mass-mediei, a publicului și a politicienilor.

Studiile despre investigarea și explicarea influenței presei asupra publicului au avut două metode de cercetare. Prima este numită setarea agendei (agenda setting), proces studiat și definit de către McCombs și Shaw, prin care mass-media comunică membriilor din public importanța unor evenimente sau subiecte. În cercetările efectuate de ei asupra campaniei prezidențiale din Statele Unite ale Americii, anul 1968, au demonstrat că mass-media setează agenda campaniei pentru public, sau în alte cuvinte, presa influențează agenda publicului. Mai mult decât atât ea influențează atitudini și comportamente în rândul membrilor din public. Pornind de la acest prim studiu al procesului de agenda setting, s-a delimitat existența a două tipuri de agenda, cea a presei și cea a publicului. A doua metodă de cercetare este construirea agendei (agenda building), unde s-a urmărit modul prin care agenda publicului și alți factori, ocazional chiar și agenda presei, influențau agenda politică. Conform studiului realizat de americanii Everett M. Rogers și James W. Dearing, intitulat Agenda setting research Where has it been? Where is it going?, omnipotența mass-mediei era văzută ca un mecanism de sisteme de legătură între public și factorii de decizie politică. Mass-media era folosită ca un intermediar între puterea politică și public, fapt demonstrat și de prezența subiectele politice în presă, care există și astăzi.

Această legătură a fost sesizată încă în anul 1800 de către președintele Abraham Lincoln, care spunea că: „Sentimentului public este totul. Cu sentimentul public, nimic nu poate eșua. Fără el, nimic nu poate reuși. Prin urmare, cel care modelează sentimentul public merge mai adânc decât cel care consacră statutul și pronunță deciziile” (apud Rivers, 1970, p.53). După cum arată comentariul lui Lincoln, un guvern răspundea direct la dorințele publicului său cu ajutorul mass-mediei, folosită ca o legătură între membrii publicului și conducătorii politici.

Legătura dintre presă, public și conducătorii politici este reprezentată e către Everett M. Rogers și James W. Dearing prin figura 1. Influența agendei mediei pleacă spre public cât și spre politicieni, dar agenda politicienilor transmite informații consumatorilor de presă doar prin intermediul ei.

Mass-media încet, dar ferm, prezintă punctul de vedere al clasei conducătoare pentru publicul ei. Evenimentele de importanță majoră prezentate publicului prin agenda presei, devin evenimentele importante din agenda publicului. Agenda publică, o dată stabilită sau reflectată de cea a mass-media, influențează agenda politică a factoriilor de decizie și, în unele cazuri, de implementare a politicii. Cercetătorii agendei setting care considerau informația de natură politică drept o variabilă dependentă a presei, doreau să știe dacă elementele din cadrul agendei stabilite de media, care erau importante publicului, deveneau importante și pentru factorii de decizie politică.

Legătura dintre agenda presei și cea a publicului nu constă doar în transmiterea unui număr de știri consumatorilor media, alături de sugestia importanței pe care publicul trebuie să o atribuie lor.

Atitudinea membrilor din public se schimba în funcție de agenda media. Berekel și McLeod au propus în cartea lor, Political consequences of agenda-setting, un model prin care sugerau că percepțiile publice (agenda publică) ar putea fi un efect direct al agendei mass-media sau un efect indirect al conținutului semantic din presă, mediat de către opinia publică. Mai mult decât atât, împreună cu Bynes, ei au constatat că mass-media și conținutul mesajelor ei aveau un efect mai mare în formarea agendei de știri a unor persoane care au participat la discuții despre subiectele din presă, decât pentru cei care nu au participat la o astfel de comunicare interpersonală. Expunerea unui individ la canalele mass-media de multe ori creează conștientizarea de idei noi, însă canalele interpersonale sunt necesare pentru a-l convinge pe acesta să adopte inovarea. Atunci când acoperirea mediatică a unui subiect diferă de severitatea acestuia în lumea reală, agenda publicului urmărește gradul de acoperire a presei îndeaproape.

Indicatorii din lumea reală sunt posibili co-fondatori ai agendei media, care stabilesc o relație între presă și agenda publicului. În ceea ce privește setarea agendei de către jurnaliști, există fără îndoială o relație reciproc dependentă între agenda publicului și cea a mass-mediei. Oamenii de presă au o idee generală legată de care informații pot prezenta interes pentru public, fapt reflectat direct în valorile de știri, alese de personalul media în stabilirea agendei. Influențarea agendei media de către cea a publicului este graduală, iar procesul prin care valorile generalizate de știri sunt create are loc pe termen lung. În schimb, influența presei asupra agendei publice printr-o știre specifică este mai directă și se stabilește imediat o relație cauză-efect, mai ales când publicul este lipsit de alte alternative (cum ar fi experiența personală) care i-ar putea influența agenda.

Influența relativă a mass-mediei în setarea agendei publicului, depinde în mare parte dacă evenimentul este de importanță majoră sau dacă devine cunoscut rapid sau gradual în rândul consumatorilor de presă. În cazul unui subiect major, care devine cunoscut repede, importanța sa este imediat vizibilă. Aproape instantaneu evenimentul urcă pe primul loc în agenda mass-mediei și rămâne acolo pentru câtva timp. De obicei, publicul nu are alte canale de comunicare (cum ar fi experiența personală), prin care să învețe din aceste știri. Prin urmare, mass-media este așteptată să plaseze repede știrile în vârful agendei publicului. În cazul știrilor care debutează lent, cum ar fi o secetă, mass-media joacă un rol în construirea subiectului.

Multe cercetări pe agenda setting, în special cele din anii 1970, au implicat o gamă îngustă de probleme politice. Ulterior lucrurile s-au schimbat, iar actualul accent primar pe problemele politice este de înțeles, în sensul că un număr mare de evenimente și de știri prezente în presă sunt de natură politică.

Un mecanism prin care se explica transferul informației de la politicieni la public, a fost oferit de Katz și Lazarsfeld și constă într-un flux de două etape de comunicare, prin care opiniile dintr-o societate sunt mai întâi difuzate de presă și apoi trecute în direcția liderilor de opinie de către comunicarea interpersonală. Conceptul a fost extins la un flux în patru etape de către James Rosenau, în cartea sa Public Opinion and Foreign Policy. Rosenau a jucat un rol important în orientarea cercetărilor din domeniul politic spre proeminența problemelor și procesul de agenda setting, spunând că „noi practic nu știm nimic despre cum unele situații din străinătate nu vor deveni niciodată subiecte de discuții publice, în timp ce altele stau în așteptare și dobândesc curând statutul de probleme naționale” (Rosenau, 1961, p. 4-5). În cadrul cercetărilor efectuate de el, Rosenau a concentrate studiul asupra mass-media și relației cu factorii de decizie.

Mass-media poate juca un rol critic în elaborarea politicilor. În primele etape ale procesului politic, mass media poate ajuta la stabilirea unei agende, care este ulterior adoptată și tratată de către politicieni și factorii de decizie politică. Presa poate să atragă și să susțină atenția publicului către anumite subiecte din sfera politică. Media poate schimba discursul din jurul dezbaterii politice, încadrând și definind o problemă, prin utilizarea dialogului sau a retoricii, pentru a convinge sau descuraja publicul.

Presa poate stabili natura, sursele și consecințele problemelor politice, într-un mod care să schimbe fundamental, nu doar atenția publicului către probleme, ci și diferitele tipuri de soluții politice prin care acestea pot fi rezolvate. Mass-media poate atrage atenția publicului asupra actorilor implicați în procesul politic, și poate împiedica sau întărâta cauza lor, prin
evidențierea rolului acestora în elaborarea politicilor. Mai mult decât atât, presa poate acționa ca un canal de critică între guvern și public, oferind informații cu privire la acțiunile și politicile guvernamentale și ajutând la transmiterea atitudinilor publice către oficiali guvernamentali. Felul în care un membru al publicului percepe un candidat la alegeri, este bazat pe modul în care materialele media vorbesc despre acel candidat. Astfel presa nu influențează doar o părere, ci și un vot.

De îndată ce agenda publicului este stabilită de presă, ea influențează agenda factorilor de decizie politică, iar în unele cazuri și punerea în aplicare a decizilor luate de politicieni. Presa are o influență directă, câteodată puternică asupra agendei politice și a figurilor politice.

Agenda attributes – al doilea nivel de agenda setting

Conceptul original de agenda setting, ideea că subiectele evidențiate de presă devin cele pe care publicul le consideră importante, definește primul nivel de stabilire a agendei. Întrucât acesta se axează pe cantitatea materialelor de presă ce acoperă un subiect, al doilea nivel de agenda setting urmărește modul în care mass-media discută acele subiecte, dar și alte elemente ce atrag atenția publicului, cum ar fi de exemplu figurile publice. Aici accentul este pus pe
atributele sau caracteristicile care descriu problema, persoanele sau alte elemente din știri, și tonul acestora. De aceea al doilea nivel se mai numește și „agenda atributelor”. Efectul general este același: atributele și tonul pe care mass-media îl foloseștele în descrierea unor evenimente, vor fi aceleași în mintea publicului.

Conform articolului realizat de Maxwell McCombs, întitulat The Agenda-Setting Role of the Mass Media in the Shaping of Public Opinion în Statele Unile ale Americii, o observație zilnică a ultimelor trei luni din alegerile prezidențiale din 1992-1996, a constatat că tonul
știrilor de televiziune care vorbeau despre evenimentele cheie ale campaniei, a influențat preferințele alegătorilor în materie de candidat. Acoperirea favorabilă a republicanilor și a evenimentelor din cadrul campaniei lor, la patru televiziuni naționale diferite, a crescut sprijinul pentru candidații republicani. În schimb, gradul de acoperire favorabilă a evenimentelor din campania democraților, a redus sprijinul pentru republicani.

Primul nivel de agenda setting se referă la influența presei, prin care unele lucruri ajung în centrul atenției publice. Al doilea nivel se axează pe modul în care persoanele percep acele obiecte ce le-au captat atenția. Pentru o mai bună înțelegere a celor două niveluri și cu ajutorul expresiei lui Lippmann- „imaginile din mintea noastră”- primul nivel agenda setting este preocupat
de subiectul imaginilor, mai exact despre ce este vorba în ele, iar al doilea nivel este literalmente despre ele.

Cele două dimensiuni ale agendei atributelor se caracterizează în elementele de
fond și elementele afective ale imaginilor. Dimensiunea de fond ajută publicul să discerne diferite aspecte legate de subiecte. Exemple în acest sens sunt oferite de Walh-Jorgensen și
Hanitzsch în volumul The Handbook of Journalism Studies. Conform celor doi, în știrile despre candidații politici, tipurile de atribute de fond includ ideologia acestora, calificările și personalitatea lor. Caracteristicile particulare apar de multe ori în campanii specifice. De exemplu, corupția a fost importantă în alegerile electorale din Spania anului 1996, iar capacitatea de a duce proiectele la bun sfârșit și de a tăia taxele și impozitele au fost probleme-cheie din cadrul alegerilor electorale americane din anul 2000.

Chiar și problemele non-electorale pot demonstra diferențele în atribute de la
momente diferite. În cazul unor subiecte, pe tema economiei, de exemplu, inflația este importantă de câteva ori, în timp ce șomajul sau deficitele bugetului pot avea o importanță mai mare pentru o parte considerabilă din public.

„Prin aceste caracteristici de fond, fiecare consumator de presă își poate lua o calitate emoțională, un ton afectiv, care poate fi pozitiv, negativ sau neutru” (Wahl-Jorgensen et Hanitzsch, 2009, p. 150). Este important să se cunoască dacă un anumit candidat este descris pozitiv, negativ sau neutru pe atributele de fond, cum ar fi moralitatea și capacitatea de conducere, nu doar cât de des sunt acele elemente de fond menționate în presă, atunci când apare un material despre el. Mult sprijin a fost găsit în cadrul „agendei atributelor”. S-a constatat că percepția publicului
asupra candidaților, asupra calităților și personalității lor, a fost influențată de portretele creionate de mass-media.

Consecințele sau efectele agenda setting

Odată ce relația de bază dintre agenda mass-media și agenda publică a fost stabilită, o a doua fază de cercetare a început, mai exact explorarea factorilor care slăbesc sau consolideză efectele agendei setting. Prin stabilirea agendei de știri, mass-media reușește să influențeze publicul prin a-i sugera care sunt subiectele importante și care sunt cele mai puțin importante. Însă, în urma studiilor realizate, s-a demonstrat că procesul de agenda setting afectează nu doar felul în care membrii publicului percep anumite știri, ci și atitudinea și comportamentul lor vizavi de acestea.

Conform lui Wahl-Jorgensen și Hanitzsch în cartea Handbook of Journalism Studies, s-au identificat patru tipuri de efecte cauzate de setarea agendei:

„Need for orientation”

„Obtrusive Issues”

„New Arenas”

„Agenda Melding”

Need for orientation, în traducere „nevoia de orientare”, este un concept psihologic ce descrie diferențele individuale dintre oameni, care din dorința de a înțelege un mediu nou sau o nouă situație, apelează la ajutorul mass-mediei. Conceptul a fost introdus în anul 1972, cu ocazia alegerilor prezidențiale din Charlotte. El este definit prin termenii de relevanța și incertitudinea. Relevanța se referă la faptul că o problemă este importantă pentru public din punct de vedere social sau personal, iar incertitudinea survine atunci când oamenii nu simt că au toate informațiile necesare cu privire la un subiect.

În condițiile în care relevanța (importanța) și incertitudinea publicului vizavi de un subiect sunt mari, atunci nevoie de orientare a consumatorilor de presă este puternică, iar efectele agendei setting vor fi intense. Cu cât membrii publicului simt că un subiect este important și ei nu știu nimic despre el, vor urmări mai atenți știrile care vorbesc despre el. În cazul în care relevanța unui subiect este scăzută, iar consumatorii de presă nu doresc informații suplimentare vizavi de el, nevoia de orientare este scăzută, iar efectele agenda setting sunt mai slabe.

În articolul The need for orientation towards news media: revising and validating a classic concept, Mathes a extins conceptul de need for orientation pentru a măsura în mod explicit, atât orientarea spre subiecte a publicului, care constituie primul nivel de agenda setting, cât și orientarea spre aspecte sau atribute ale acestor subiecte- al doilea nivel de agenda setting.

Nevoia de orientare este legată și de altă diferență individuală ca educația. Persoanele cu niveluri de educație mai ridicate au probabil mai mare nevoie de orientare. În urma caracteristicilor demografice studiate, educația formală apărea în mod constant legată de stabilirea agendei. Învățământul superior creștea de obicei interesul membrilor din public față de problemele sociale, în timp ce consumatorii de presă cu educație mai mare reflectau agenda mass-mediei.

Cel de-al doilea efect este numit de Wahl-Jorgensen și Hanitzsch obtrusive issue, în traducere „problema deranjantă”. Mass-media nu reprezintă singura sursă de informații pe care oamenii o au, în legătură cu problemele publice. Experiența personală și conversațiile cu alte persoane reprezintă alte două surse importante. Pentru cele mai multe probleme discutate în presă, membrii publicului nu au o experiență directă. Dacă un individ nu este un soldat în Irak, el va trebui să depindă de media pentru informațiile legate de conflictul în care se află țara sa. Dar nu toate subiectele sunt greu de înțeles de către public.

Consumator de presă care a fost concediat, știe ce înseamnă să fi dat afară de la locul de muncă, fără să apeleze la ajutorul mass-mediei. Când oamenii au o experiență directă și personală cu o problemă, aceasta este declarată a fi "deranjantă" pentru ei, și ei, de obicei, nu au nevoie de mai multe informații din presă despre ea. Problemele care nu sunt deranjante, cu care membrii publicului au puțină experiență personală sau chiar deloc, au șansa să devină importante pentru public, dacă ocupă un loc fruntaș în agenda mediei.

Aceeași problemă poate fi deranjantă pentru o parte a publicului, în timp ce pentru cealaltă parte a publicului ea este discretă. Pentru problemele deranjante pe care membrii publicului le trăiesc zi de zi, mass-media nu are puterea de a stabili o agendă, dar pentru cele cu care oamenii nu intră în contact direct și personal, acoperirea mediatică are o influență mai mare și determină cât de importante sunt ele pentru public.

Unele probleme sunt, în mare parte, deranjante sau discrete pentru toată lumea. Afacerile externe, mediul înconjurător, cheltuielile guvernamentale, abuzul de droguri etc. sunt mai puțin deranjante pentru membrii publicului, dar când vine vorba despre mărirea taxelor, scumpirea alimentelor, lucrurile stau altfel, iar problema deranjează publicul. Alte subiecte ca șomajul se află undeva la mijloc, iar puterea mass-mediei de a stabili o agendă se bazează pe posibila experiență a membrului din public sau experiența unei persoane apropiate lui.

New arenas (noile arene) – în timp ce campanii politice și alegerile sunt setări proeminente pentru studiile despre „agenda setting”, există dovezi considerabile pentru efectele agenda setting în multe alte configurări. Acestea variază de la știri despre afaceri, religie, relațiile externe, și asistență medicală. Unele studii au extrapolat un efect al „agenda setting” de la știri către divertisment mass-media. Aproape orice subiect la care vă puteți gândi poate fi studiat din perspectiva agenda setting.

Cele mai multe studii agenda setting analizează conținutul de mass-media, după cum este definit prin cuvinte. Cu toate acestea câteva au inclus elemente vizuale, cum ar fi fotografii sau video-televiziune, și a găsit dovezi pentru efectele vizuale din agenda setting.

Agenda melding (contopirea agendei). Există dovezi în creștere că care susțin că publicul este influențat de un amestec de agende. Audiența utilizează știri generale din mass-media și, de asemenea, utilizează o diversitate de medii de specialitate, care se potrivesc vieții lor personale și propriilor viziuni, cum ar fi talk-show-urile de radio sau de televiziune. Cercetarea setărilor pe agendă au stabilit că jurnaliștii și editori au mare putere de a forma principalele subiecte importante pentru publicul, Dar, de asemenea, știm că mulți oameni utilizează site-uri web sau alte surse de știri ca să completeze această informație inițială și ca să găsească opinii cu privire la evenimentele care se potrivesc cu așteptările lor proprii. Acest efort, din punctul de vedere al audienței, se numește contopirea agendei.

Cum funcționează contopirea agendei? Publicul combină sentimentele personale asociate cu anumite elemente de limbă din mesajului propriu-zis. Mass-media pregătește ordinea de zi, dar audiența, de asemenea, o contopește cu propria agendă, în conformitate cu valorile stabilite și atributele lor. Fuzionarea ordinii de zi sugerează rolul important al publicul de amestecare, adaptarea, și de absorbție a mesajelor.

În concluzie, de la un simplu concept prin care imaginile din mintea opiniei publice diferă de realitate și mediul înconjurător, s-a ajuns la o teorie ce astăzi nse aoplică pe mai multe forme ale comunicării. Agenda setting este astăzi instrumentul cu care mass-media prezintă anumite informații frecvent și vizibil, astfel încât publicul să le considere cele mai importante.. Cercetăriile în privința agendei au continuat și au dat naștere a altor tipuri de agendă- de atribute, a publicului și a politicului. Există o interacțiune între fiecare agendă, vizibilă prin felul în care presa prezintă aumite subiecte, modul în care publicul percepe acele informații și caracteristicile pe care și le atribuie. În ceea ce privește agenda politică, ea se referă la influența pe care actorii politici o au asupra publicului, prin intermediul presei.

Capitolul IV. Mecanismele agenda setting în televiziunea regională. Studiu de caz: Emisiunile regionale: Bună dimineața, Transilvania! și Transilvania la zi

Contextualizare

Lucrarea de față dorește să identifice felul în care se construiește și realizează o emisiune în cadrul unui post de televiziune regional, și cum se stabilește agenda emisiunii, care se adresează unui public complex, de vârste și interese diferite. În comparație cu televiziunile private, de nișă, unde programele sunt destinate unei anumite categorii de telespectatori, televiziunea publică realizează emisiuni de toate felurile și pentru toată lumea.

Televiziunea de stat are ca misiune serviciul public, de aceea agenda setată de producătorii unei emisiuni trece printr-o serie de decizii și dezbateri până ajunge la forma sa finală. În mod normal, criterii precum actualitatea, proximitatea spațială și interesul publicului ar trebui luate în considerare atunci când sunt alese subiectele zilei.

Însă, există situații în care selecția subiectelor se bazează pe alți factori, care nu țin de echipa de producție, cum ar fi un parteneriat între televiziune și un eveniment, lipsa baniilor pentru realizarea unor materiale de interes major, care presupun transport, etc. De aceea sunt situații în care, în ciuda efortului depus de producători, agenda unei emisiuni nu corespunde în totalitate telespectatorilor care vin din zone și culturi diferite și care au, implicit, interese diferite. În această situație se află postul de televiziune regional TVR Cluj, a cărui statut îl obligă la un conținut generalist, pregătit pentru un public regional.

Grila de programe a postului TVR Cluj este cea mai bogată grilă din Transilvania, care cuprinde emisiuni de diferite tematici și interese, cum este emisiunea de gătit ”Gustă transilvania”, până la emisiuni de folclor cum este producția de top ”Vine Clujul pe la noi”, moderată de celebrul Sergiu Vaida.

TVR Cluj își difuzează programele pe frecvențele proprii (terestră și de satelit), precum și pe canalul TVR 3, în principal în limba română, dar și în limbi ale minorităților, cea mai mare pondere având-o limba maghiară. Producțiile postului TVR Cluj sunt difuzate de asemenea pe canalele TVR 1 și TVR 2.

Spațiul de emisie a postului TVR Cluj este ocupat în totalitate de producții proprii, realizate în fiecare zi în cadrul studioului, dar și săptămânal sau lunar în afara instituției. Pe postul TVR Cluj sunt difuzate 26 de emisiuni diferite, dintre care una este cea informativă, mai exact Jurnalul Regional. Majoritatea producțiilor cuprind informații din regiunea Transilvaniei, de interes social, politic, economic etc., care vizează atât municipiul și județul clujean, cât și celelalte județe din regiune. De asemenea, TVR Cluj este singurul post de televiziune care realizează programe pentru minoritățile din zona transilvană.

Cercetarea va urmări subiectele din emisiuni și ordinea în care sunt dezbătute și discutate, domeniile din care acestea fac parte, frecvența și durata lor în cadrul programului, pentru a surprinde criteriile de setarea a agendei unei emisiuni în cadrul unui post de televiziune regional. Se va ține cont și de invitați și domeniul de specialitate în care aceștia activează și frecvența cu care ei apar în program.

În prima fază a cercetării se va face o analiza cantitativă a subiectelor, invitațiilor și discuțiilor din cadrul emisiunii, pentru a vedea care sunt informațiile care au prioritate în producțiile TVR Cluj și ce interes prezintă ele asupra ”publicului regional” al postului. Ulterior, se va face o analiză calitativă a emisiunilor, care va aduce informații ”la prima mână” de la moderatori și producători, pentru a vedea, din culise, criterile pe care se stabilește agenda unei emisiuni. Cercetările se vor face pe cele două producții de top din TVR Cluj: emisiunea Transilvania la zi, moderată de Elena Nicolae și matinalul Bună dimineața, Transilvania prezentată de șapte ani de zile de Irina Gașpar.

În final, pe baza rezultatelor analizelor, se vor afla prioritățile în construirea agendei unei emisiuni, care sunt subiectele incluse în program și se va vedea dacă toate acestea sunt făcute pentru un public clujean sau unul transilvan.

4.1.1 Descrierea termenilor.

Emisiune = conform dicționarului electronic www.dexonline.ro, emisiunea este un program de radio sau de televiziune cu un conținut și o ordine stabilite înainte de a fi difuzată;

Grilă de programe= totalitatea emisiuniilor, durata și frecvența apariției lor în cadrul unui post de televiziune;

Agenda unei emisiuni= reprezintă lista temelor și subiectelor discutate în cadrul unei emisiuni și difuzate în funcție de importanța lor. Printr-o astfel de clasificare, primele subiecte dezbătute într-o emisiune vor fi considerate cele mai importante de publicul telespectator;

Producător= reprezintă ”creierul” din spatele fiecărei producții, cel care gândește și construiește emisiunea și, cel mai important, cel care stabilește subiectele, materialele, intervențiile, invitații și momentul în care intră în emisiunii și durata lor;

Moderator= persoana care prezintă materialele, temele de discuție și care moderează discuția cu invitații în cadrul unei emisiuni.

Program generalist= Un program de televiziune divers, de teme și conținuturi difeite, care ține cont de un public telespectator complex;

Program de nișă= programe axate pe un singur gen de emisiuni sau pe câteva subiecte de discuții, destinate unui public pasionat de un anumit domeniu(ex: Postul MTV cu un program bazat pe emisiuni muzicale, postul CartoonNetwork, care se bazează pe programe pentru copii).

Televiziune regională= un post de televiziune care emite într-o regiune, informații și emisiuni cu personaje din regiunea respectivă pentru regiunea respectivă;

Scop

Scopul cercetării este de a identifica criteriile de stabilire a agendei unei emisiuni regionale, modalitatea de selecție a subiectelor și informațiilor și felul în care emisiunea reușește să se adreseze segmentelor de public din întreaga regiune.

Obiective

Identificarea criteriilor pe care se setează agenda unei emisiuni regionale;

Identificarea subiectelor de discuție (a știrilor) cu care se începe emisiune;

Identificarea temelor de discuție abordate în emisiune, domeniul din care provin, frecvența și timpul alocat în cadrul emisiunii;

Identificarea modului în care agenda unei emisiuni satisface nevoile publicului telespectator din municipiul Cluj-Napoca, unde este stabilit postul de televiziunea TVR Cluj, dar și a segmentelor de public din întreaga Transilvanie.

Întrebări:

Pe ce criterii se setează agenda unei emisiuni regionale?

Pe ce criterii sunt alese primele subiecte din cadrul emisiunii?

Care sunt subiectele cele mai frecvente abordate în timpul emisiunilor regionale?

În ce măsură reușesc subiectele dezbătute în cadrul emisiunilor regionale să fie nde interes pentru telespectatorii din toată aria de acoperire a postului?

Metodologie

Metoda de cercetare va fi analiza de conținut a grilelor de program, dar și a celor trei emisiuni din cadrul postului de televiziune regional TVR Cluj. Cercetarea cantitativă se va face prin însumarea subiectelor alese, ordinea în care acestea sunt puse în program, frecvența și timpii alocați lor în cadrul emisiunii.

Cercetarea cantitativă se va face pe o perioadă de trei săptămâni, din două luni diferite, pentru a putea surprinde realmente cum se structurează agenda emisiunii și pentru a vedea dacă aceasta corespunde nevoilor telespectatorilor din toată regiunea. Cercetarea calitativă se bazează pe interviurile luate moderatoatelor emisiunii, dar și producătoriilor, pentru a putea primi un plus de informații ”din culise”. Interviurile se vor face în urma unei observații la fața locului, pentru a înțelege mai bine etapele pregătirii unei emisiuni, cum sunt alese subiectele, pe ce criterii sunt anumite evenimente păstrate sau nu ca topic de discuție, dacă există vreo înclinație spre subiecte dintr-un anumit domeniu și cât de mult reușește ”produsul final” să fie de interes pentru toți telespectatorii din regiune.

Voi analiza grila de program pentru a vedea care este frecvența emisiunilor analizate- Bună dimineață, Transilvania! și Transilvania la zi- ora de difuzare și durata lor;

Voi urmări emisiunile pe un tronson de trei săptămâni, în două luni diferite, pentru a vedea care sunt subiectele discutate, domeniile din care fac parte, durata alocată lor

Prima perioadă: 1 aprilie- 18 aprilie 2014

A doua perioadă: 6 mai- 22 mai 2014

Voi urmări subiectele care deschid emisiunea pentru a vedea dacă agenda este setată pe câteva domenii;

Voi urmări zona din care provin subiectele, pentru a vedea dacă emisiunea se adresează telespectatorilor din întreaga regiune sau doar celor din municipiul Cluj-Napoca, unde se află sediul instituției.

Voi face o analiză a răspunsurilor primite la interviuri, pentru a surprinde emisiune în stadiul de pre-producție;

Limitări și avantaje

Una din limitările întâlnite în cadrul cercetării a fost lipsa unor informații legate de tronsonul orar cu cea mai mare audiență, dar lipsa unui studiu realizat pe publicul postului de televiziune TVR Cluj. Avantajul îl constituie posibilitatea de a afla modalitatea de construcție a agendei publicului telespectator și dacă aceasta ține cont de publicul din întreaaga arie de acoperire a publicului.

Rezultate preconizate

La sfârșitul analizei voi identifica criterile pe baza căruia se construiește agenda emisiunii, din ce domenii provin subiectele de discuție alese și în ce măsură materialele propuse reprezintă publicul din toată regiunea.

Analiza cantitativă a postului de televiziune TVR Cluj

Tabelul 1. Producțiile TVR Cluj, grila aprilie-mai 2014

TVR Cluj este unul dintre posturile contribuitoare la programele canalului național TVR 3 și TVR 1, alături de TVR Timișoara, TVR Iași, TVR Craiova și TVR Târgu-Mureș. TVR Cluj este unul dintre posturile regionale ale Societății Române de Televiziune, care emite în zona Transilvaniei, în județele Bistrița-Năsăud, Sălaj, Bihor, Sibiu, Maramureș și Satu Mare. În total, în grila postului televiziune TVR Cluj se regăsesc 26 de emisiuni diferite, dintre care una este jurnalul de știri. TVR Cluj transmite și clasica emisiune de varietăți sub forma producției de top Vine Clujul pe la noi, emisiuni-magazin cum sunt Transilvania la Zi sau Bună dimineața, Transilvania!, emisiuni de gătit ca gustă Transilvania, sportive etc.

Fiecare emisiune este plasată strategic în grila de program, într-un anumit tronson orar și cu o anumită durată de timp. În tabelul 1 sunt enumerate toate producțiile TVR Cluj și frecvența apariției pe post. Majoritatea emisiunilor au în denumire cuvântul Transilvania, pentru a sugera caracteristica regională a postului și publicul căruia i se adresează. Conținutul emisiuniilor este divers, de la programe pentru gătit, pentru pasionații de șah (Regi și pioni), de cultură (Transilvania culturală) sau politică (Transilvania politică).

Tabelul 2. Număr difuzări per emisiune

Tabelul 3. Număr difuzări per emisiune

Emisiuniile cu cele mai numeroase apariții pe postul TVR Cluj sunt Transilvania la Zi, Bună dimineața Transilvania și Jurnalul Regional, care se bucură de 8, 9 respectiv 10 difuzări pe săptămână (în care sunt incluse și reluările).

Cercetarea de față se va axa pe cele două emisiuni Bună dimineața, Transilvania! și Transilvania la zi. Cele două producții au un număr mare de difuzări și o durată de emisie de o oră, respective o oră și jumătate. Datorită genului de emisiune și a conținutului divers de informații, se pot identifica ușor subiectele incluse în agendă, domeniile din care fac parte, durata alocată în timpul emisiunii etc.

Emisiunea Bună dimineața, Transilvania!

Bună dimineața, Transilvania! este matinalul regional al postului TVR Cluj, difuzat de marți până vineri, de la ora 07:00 până la 08:50. Descrisă de moderatoarea Irina Gașpar, Bună dimineață, Transilvania! este emisiunea care dă startul telespectatorilor într-un mod vesel, cu informații ușoare, care nu sunt neapărat de interes public, ci folositoare publicului. Ca orice matinal, Bună dimineața, Transilvania! are rubrici legate de starea vremii, informații din trafic, revista presei, semnificația zilei și horoscop, la care se mai adaugă materiale (reportaje sau știri) și discuții cu invitații. Timpul alocat rubricilor ține cont de importanța lor și aportul de informație pe care îl oferă telespectatoriilor.

Tabelul 4. Timpul alocat din fiecărei rubrici din emisiune

Cea mai mare parte a emisiunii se concentrează în rubrica Presa din Transilvania, unde, împreună cu un jurnalist clujen, invitat special pentru rubrică, moderatoarea prezintă și dezbate principalele știri ale zilei. Ulterior, undeva între 30 și 50 de minute sunt dedicate subiectelor stabilite pentru emisiune.

De regulă, Bună dimineața, Transilvania! aduce în atenția telespectatorilor două sau trei subiecte per emisiune, care sunt dezbătute cu invitații zilei. Practic, procesul de agenda setting are loc în aceste două moment importante din matinal, unde subiectele din ziare și cele alese pentru emisiune sunt prezentate telespectatorilor. Cei din fața micului ecran vor considera că cel mai important eveniment al zilei este, spre exemplu, evenimentul cultural TIFF și nu arestarea președintelui Consiliului Județean Cluj pentru mită. Dacă atât ziarele, cât și moderatoarea și invitații, vor discuta despre acel eveniment cinematografic mai bine de jumătate din emisiune, atunci publicul îl va considera important.

Pentru a vedea care sunt știrile, subiectele cu care se începe matinalul Bună dimineața, Transilvania!, dar și domeniile din care fac parte, am monitorizat pe o perioadă de trei săptămâni, din două luni diferite, matinalul postului TVR Cluj. Am ales două luni diferite și perioada de trei săptămâni pentru a putea urmări și identifica felul și criteriile pe care se stabilește agenda emisiuni.

Analiza cantitativă a subiectelor discutate în Presa din Transilvania și cu Invitații Zilei

Tabelul 5. Subiectele discutate în rubrica Presa de Transilvania(roșu) și în discuțiile cu Invitații Zilei (albastru)

Perioadele de monitorizare a celor două rubrici, Presa din Transilvania și Invitații, sunt:

Prima perioadă: 01 aprilie-18 aprilie 2014

A doua perioadă: 06 mai – 22 mai 2014

În prima perioadă de monitorizare am reușit să identific informații din domeniul administrație (problemele legate de transportul metropolitan, de infrastructură, de parcul Tetarom etc), de eveniment (arestarea preventivă a patronilor Fany) și alte știri politice și economice, discutate în cele 40 de minute alocate rubricii Presa din Transilvania. Informațiile sunt oferite publicului cu părerea mai mult sau mai puțin obiectivă a invitatului jurnalist, și cu informații de background pentru titlurile din ziare. Prin această formă de revistă a presei sunt trecute în agendă subiectele cele mai „fierbinți”, care fac titlurile ziarelor și care sunt considerate atât de publicații, cât și de moderatoare și invitat, cele mai importante știri ale zile.

În această etapă a emisiunii, setarea agendei se face ținând cont de titlurile din ziare, dar și de dorința moderatoarei și cunoștințele invitatului jurnalist în unele domenii. Dacă invitatul nu este expert în domeniul economic, discuția din cadrul emisiunii nu va merge pe aceea direcție, ci mai degrabă spre subiecte în care jurnalistul are noțiuni și experiență.

De exemplu, unul din invitații prezenți în cadrul rubricii a fost jurnalista Radio Napoca, Corina Brândușan, care în discuțiile cu moderatoarea se axa mai mult pe domeniul social, chiar și cel administrativ. În schimb, jurnalistul Radio Cluj, Dan Horea, invitat și el adesea la matinal, dezbătea cu ușurință subiecte politice, economice și administrative. De asemenea, dacă moderatoare consideră că o știre din presa scrisă nu se pretează pentru formatul emisiunii, ea are posibilitatea „de-a o ocoli”.

Irina Gașpar, moderatoarea matinalului Bună dimineața, Transilvania! susține că o caracteristică puternică a emisiunii este infotainmentul, prin urmare informații legate de accidente petrecute cu o seară înainte nu își găsesc locul în discuție și nici în agenda emisiunii și a publicului.

După cum se poate observa în Tabelul 5, în prima parte a emisiunii, mai exact la rubrica Presa din Transilvania, sunt prezentate în special subiecte din domeniul administrativ, economic și politic, în timp ce în partea a doua a emisiunii apar subiectele culturale, din domeniul educației și a sportului.

În perioada 01 aprilie-18 aprilie, agenda setată de emisiune a cuprins mai întâi informațiile din domenii de interes administrativ, politic, economic, informații cu impact, care au ținut titlurile ziarelor.

În partea a doua, echipa de producție a matinalului TVR Cluj a notat în agendă subiecte light, cu tentă de divertisment, cum ar fi cele din domeniul cultural, educativ etc. Astfel, caracteristica infotainment este îndeplinită cu succes. Există și informații aduse din știrile momentului, dar și de evenimente de anvergură, așa cum este TIFF sau Maratonul Internațional Arobs, despre care sa vorbit în ediția din 10 aprilie 2014.

Tabelul 6. Subiectele discutate în rubrica Presa de Transilvania(roșu) și în discuțiile cu Invitații Zilei (albastru)

Și în perioada a două se păstrează principiul informațiilor din domeniul administrativ și politic în prima parte a emisiunii, la rubrica Presa din Transilvania, în timp ce subiectele propuse ca temă de discuție de către echipa de producție sunt din domeniul cultural, educativ sau țin de evenimentele care au loc în Cluj-Napoca. Și în a doua perioadă de monitorizare, aceeași sistem de setare a agendei a fost întâlnit. În primul tronson din emisiune, agenda este setată de titlurile din ziare și preferințele invitatului și a moderatoarei, iar în partea a doua a emisiunii se poate observa setarea unor informații în funcție de decizile luate de echipa de producție. Însă, în perioada a doua de mnitorizare se poate observa o creștere a subiectelor din domeniul economic șio scădere în administrativ. Motivul a fost campania electorală și legislația CNA care le impune moderatorilor și producătorilor să evite subiecte politice și administrative. Însă, după monitorizare s-au identificat două criterii de setare a agendei. Primul constă în alegerea titlurile din ziare, în funcție de dorința moderatoarei și a invitatului, iar cea de-a doua subiectele alese de echipa de producție ca teme de discuție a emisiunii. Așa cum este menționat în capitolul III al lucrării de față, agenda prezentată publicului este rezultatul numeroaselor decizii luate zilnic de către jurnaliști și directorii departamentelor de știri și programe, în legătură cu subiectele de actualitate. Prin astfel de acțiuni, mass-media, și implicit jurnaliștii, stabilesc o ordine, o „agendă” a știrilor pe o zi și schimbă percepția publicului asupra realității, asupra a ceea ce este important și ce este mai puțin important.

Analiza cantitativă a ordinii și duratei subiectelor discutate cu Invitații și în rubrica Presa din Transilvania

În cele șase săptămâni de monitorizare am urmărit ordinea și durata știrilor prezentate în rubrica Presa din Transilvania, dar și a subiectelor de discuție cu Invitații Zilei. Primele informații din cadrul unui jurnal sau a unei emisiuni și repetarea lor într-un mod frecvent, prezintă efectul de agenda setting. Pentru fiecare emisiune sunt stabilite două sau trei teme diferite de discuție, care de regulă sunt informații mai ușoare, potrivite pentru tronsonul orar și pentru un public care tocmai își începe ziua. Ordinea subiectelor ține de interesul publicului, dar și de utilitatea informației pentru telespectatori. Pe același criteriu este alocat și un anumit timp subiectului dezbătut.

Tabelul 7. Ordinea subiectelor discutate cu Invitații matinalului.

În tabelul de sus, sunt prezentate temele emisiunii pe zile și ordinea intrării lor în cea de-a doua parte a matinalului Bună dimineața, Transilvania!. Coloanele cele mari reprezintă primele teme de discuție din matinal și ordinea intrării lor. Printre cele mai frecvente subiecte dezbătute se numără problemele din domeniul economic, ultimele reușite din lumea sportului, noutăți și probleme din domeniul sănătății, subiecte sociale și despre educație. Printr-o simplă deducție logică, putem înțelege că prima temă a emisiunii este aleasă în funcție de utilitatea și interesul publicului față de subiect. Acest aspect este întărit și de părerea moderatoarei Irina Gașpar care nu alege temele matinalului după preferințele ei, ci așa cum a spus ea „după ce i-ar fi de folos telespectatorului”.

Sunt si situații în care un eveniment sportiv ocupă primul loc în fața unei informații din domeniul sănătății. Spre exemplu, în emisiunea din 10 aprilie 2014, Horațiu Morar, președintele Asociației Sportive Runners din Cluj-Napoca, a discutat despre importanța maratonului Arobs, beneficiile pe care le aduce și cum ajută și pe cei mai puțin norocoși prin strângere de fonduri. Evenimentul sportiv a fost ales ca prima tema a emisiunii, tocmai pentru că ar putea interesa un număr mare de telespectatori, care ulterior să participe la maraton. După maraton, a urmat în platou reprezentanții Fundației Comunitare Cluj, care au vorbit despre noua lor campanie. De abia la final s-a adus în discuție Ziua Autismului, eveniment care a oferit matinalului șansa să readucă în discuție problemele cu care se confruntă persoanele cu această dizabilitate, să le amintească, din nou, telespectatorilor cum poate fi identificată această dizabilitate. Deși subiectul este important, despre el s-a mai discutat de nenumărate ori. De aceea, evenimentul sportiv a fost discutat înainte de problema autismului.

Primele subiecte discutate cu primii invitați în luna aprilie:

Economic- subiectul a fost dezbătut în patru emisiuni diferite;

Sportiv- discuții pe tema sportului au avut loc în 3 emisiuni diferite

Educație- subiect discutat în două emisiuni diferite;

Sănătate- subiect discutat într-o singură emisiune;

Cultură- subiect discutat în două emisiune.

Tabelul 8. Ordinea subiectele discutate cu Invitații matinalului

În cea de-a doua parte a monitorizării, după cum apare și în Tabelul 8, temele emisinii matinale proveneau din domeniul cultural, sportiv și social. Luna mai în Cluj-Napoca este luna festivalurilor. Are loc cunoscutul Festival Internațional de Film Transilvania (TIFF), alături de Transilvania Jazz Festival, Transylvania History Days etc. În pregătirea matinalului s-a ținut cont de evenimentele culturale de anvergură care au avut loc la Cluj-Napoca și care prezentau un posibil interes pentru telespectatori. De aici deducem că „actualitatea” este un criteriu important pentru pregătirea agendei matinalul TVR Cluj, care ține pasul cu evenimentele din inima Transilvaniei.

Subiectele alese ca primele teme de discuție cu invitații:

Cultură- discutătă în patru emisiuni diferite;

Sport- dezbătut în patru emisiuni diferite;

Eveniment- subiectele tip eveniment au deschis de două ori segmentul cu invitați.

Și în cazul rubricii Presa din Transilvania, evenimentele sunt luate în considerare de către jurnaliștii invitați pentru o discuție bazată pe titlurile din ziare. În toată emisiunea Bună dimineața, Transilvania, doar la această rubrică apar mai des subiectele administrative și cele politice. Motivul e simplu. Subiectele pot fi înțelese mai bine de telespectatori prin explicațiile oferite de jurnaliștii invitați, care au experiența necesară de a citi printre rânduri.

Tabelul 9. Ordinea subiectelor discutate în luna aprilie în cadrul rubricii Presa din Transilvania

În prima și cea de-a doua săptămână de monitorizare (1- 4 aprilie 2014, 8-11 aprilie 2014), rubrica a început cu subiecte de ordin administrativ. Știrile din acel domeniu au fost dezbătute în luna aprilie în 8 emisiuni diferite, în trei dintre ele fiind principalul subiect prezentat de moderatoare. Din cele 12 emisiuni urmărite în luna aprilie, subiectele culturale au dat startul rubricii Presa din Transilvania o singură dată și au fost prezente în discuțiile dintre moderatoare și invitat doar de patru ori. Alte subiecte alese de aceștia sunt de ordin politic. La emisiunea din 2 aprilie, unde invitatul zilei a fost jurnalistul Beniamin Pascu, revista presei a început cu o declarație făcută de Băsescu despre NATO, fapt care a generat o discuție despre politicienii din România și din afară, despre criza politică care a fost în Ucraina și ce efceta ar putea avea aceasta asupra țării noastre. Alte subiecte politice a fost de cinci ori dezbătut pe larg în cele 12 emisiuni, în timp ce subiecte din domeniu cultural, al sănătății sau din educație au fost menționate de 3, 2, respectiv 3 ori.

Subiectele care au deschis rubrica Presa de Transilvania în luna aprilie sunt:

Administrativ- primul subiect de discuție în 3 emisiuni;

Economic- primul subiect discutat în 2 emisiuni;

Politic- primul subiect dezbătut în 2 emisiuni diferite;

Social- primul subiect discutat în 2 emisiuni;

Educație- a început rubrica Presa din Transilvania doar o dată;

Agricultură- primul subiect ales într-o emisiune;

Cultura- primul subiect discutat într-o emisiune.

Tabelul 10. Ordinea subiectelor discutate în luna aprilie în cadrul rubricii Presa din Transilvania

În tabelul 10 estre ilustrată ordinea în care subiectele au fost discutate de moderatoarea Irina Gașpar și jurnalistul invitat la Presa din Transilvania. Și în luna mai, știrile din domeniul administrației sunt prezente în 6 din cele 11 emisiuni moderate. Însă, fiind o lună marcată de alegeriile electorale, doar în două emisiuni administrativul a fost ales ca subiect principal la revista presei. Domeniul politic a fost menționat o singură dată în toate cele 11 emisiuni. În rest, discuțiile au început cu informații din domeniul economic(ultimele scumpiri, comparația salariului din România cu cel din alte state ale Uniunii Europene etc.) și cu ultimele evenimente legate mai degrabă de protestele poștașilor decât de TIFF.

Subiectele care au deschis rubrica Presa din Transilvania în luna mai sunt:

Administrativ- primul subiect de discuție în 2 emisiuni;

Economic- primul subiect discutat în 3 emisiuni;

Educație- a început rubrica Presa din Transilvania doar o dată;

Cultura- primul subiect discutat într-o emisiune;

Sportiv- primul subiect în 3 emisiuni diferite;

Eveniment- primul subiect discutat într-o emisiune;

Prin urmare, agenda setată prin temele emisiunii ține cont de actualitate, de criteriul utilității și a interesului telespectatorului, dar și de specificul și ora la care este difuzată emisiunea. Rubrica Presa din Transilvania ține cont de titlurile din ziare, de cunoștiințele jurnalistului invitat și dorința acestuia și a moderatoarei de a dezbate un anumit subiect. Un lucru este concret, doar în acest segment al emisiunii își găsesc loc și informațiile de ordin administrativ și politic.

Segmentul de public care va urmării emisiunea de la 7-8 va înțelege că cele mai importante informații ale zilei vin din domeniul administrativ sau politic. Pentru ei va fi importantă inaugurarea Bosch la Cluj-Napoca, numărul de locuri de muncă oferite și beneficiile aduse de această firmă.

Telespectatorii orei 8 vor fi la curent cu cele mai noi evenimente organizate în Cluj-Napoca, dar și cu ultimele oferte în materie de locuri de muncă adusede ultimul Târg de Joburi. Pentru cei care vor urmări de la început, până la sfârșit emisiunea, agenda emisiunii le va oferii informații exact ca un jurnal de știri, pornind cu „subiectele mai grele” și încheiând prin cele mai ușoare.

Timpul acordat subiectelor discutate cu Invitații, dar și cu jurnaliștii la rubrica Presa din Transilvania, oferă o perspectivă asupra felului în care agenda emisiunii este realizată. Pentru segmentul cu invitați, cele 30, respectiv 40 de minute oferite unui număr de doi sau trei invitați împarte uneori în mod egal timpul oferit temeleor și subiectelor stabilite pentru emisiuni. În schimb, la rubrica Presa din Transilvania timpul alocat unui subiect depinde de moderatoare și mai ales de jurnalistul invitat.

Tabelul 21. Minutele alocate subiectelor discutate cu Invitații în luna aprilie

De cele mai multe ori, subiectele care au fost alese ca „temă”, respectiv „teme” ale emisiunii, au fost și cele care s-au bucurat de mai multe minute alocate în cadrul matinalului. Spre exemplu, subiectele din domeniul culturii, mai exact lansări de carte, de film, expoziții de artă (cum a fost cea cu Rembrandt de la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca), au fost prezente în 11 emisiuni din 12. De fiecare dată, cultura a fost una din temele emisiuni, motiv pentru care se bucură de 113 minute alocate în matinal, doar pentru luna aprilie. Procesul de agenda setting are loc prin frecvența cu care un subiect este ales ca temă de emisiune, dar și prin durata alocată acelui subiect. Efectul este asemănător cu cel de la știri; atunci când politicianul Adrian Năstase s-a împușcat în gât, seară de seara televiziunile începeau jurnalul cu acel eveniment. Zile bune au existat știri cu și despre fostul prim-ministru Adrian Năstase, motiv pentru care mulți au considerat că este cel mai important eveniment al momentului, deși în aceeași lună, Compania Electrica de Nord trecea prin problema privatizării.

Tabelul 12 Minutele alocate subiectelor discutate cu Invitații în luna mai

Același lucru se poate deduce și din tabelul 12, care ilustrează minutele alocate pe subiectele discutate în cadrul emisiunii. Frecvența unor subiecte din cadrul emisiunii are drept consecință ocuparea unui număr mai mare de minute din spațiul de emisie. Aici are loc, din nou setarea agendei, când prin repetarea unor subiecte, agenda unei persoane va fi influențată de acest aspect. Exact cum am specificat mai sus, persoanele care vor urmării emisiunea matinala de la 08:00-08:50 vor primii ultimele informații din domeniul cultural, IT și din educație. Telespectatorii mai matinali vor avea parte de informații de tip administrativ și politic.

Tabelul 13. Minute alocate subiectelor de discuție din rubrica Presa din Transilvania pe luna aprilie

Rubrica Presa din Transilvania este singura din matinal care permite discuții pe baza știrilor din domeniul administrativ. Frecvența dezbaterii unor astfel de informații a rezultat în alocarea involunatară din partea moderatoarei și a invitatului jurnalist, a unui număr mare de minute pentru domeniul administrativ. De aici se poate deduce faptul că discutarea unor subiecte în mod constant și la intervale scurte de timp, va determina telespectatorul să le acorde importanță, indiferent de valoarea lor. Cu alte cuvinte, în agenda publicului își va găsi loc de căpătâi acel subiect.

Tabelul 14. Minutele alocate subiectelor discutate în rubrica Presa din Transilvania, în luna mai

Și minutele din luna mai sunt distribuite subiectelor exact pe același principiu: cu cât un subiect a fost mai discutat, cu atât mai multe minute va fi alocat lui. Cea mai semnificativă diferența care apare în monitorizarea celor două luni, este procentajul de minute scăzut la domeniul administrativ. Deși se bucură de 58 de minute în luna mai, după cum este ilustrat în tabelul 12, în luna aprilie au existat 40 de minute în care subiectul a fost dezbătut. Scăderea este dată dealegerile europarlamentare care au avut loc în luna mai și care au impus un set de reguli pentru toate emisiuniile TVR Cluj. Cu toate acestea, subiectele administrative nu au lipsit în totalitate de la rubrica Presa din Transilvania și nici din agenda publicului. Deci, o altă modalitate de setare a agendei se face prin alocarea unui timp anumitor subiecte. Cele mai importante, implicit cele mai des dicutate, se vor bucura de mai multe minute în emisiune. În primă etapă, agenda este setată in mod voit de producători și moderatoare, care aleg laolaltă temele emisiunii, stabilesc împreună invitații și alocă de comun acord un anumit timp pentru fiecare discuție, în desfășurător. Singurul factor perturbator în respectarea acelor timpi este imposibilitatea invitatului de a oferi, în timpul discuțiilor, răspunsuri complete moderatoarei. Atunci timpul alocat unei teme se scurtează, doar dacă ceilalți invitați sunt cunoscuți interlocutori mai buni. Însă, de cele mai multe ori producătorii preferă să respecte timpul scris în desfășurător. Moderatoarea este cea care trebuie să gestioneze situația și să vorbească poate mai mult decât invitatul.

În schimb, în rubrica Presa din Transilvania, agenda se setează involuntar, ținând cont de cunoștiințele moderatoarei și a invitatului jurnalist într-un anumit domeniu și de posibilitatea celor doi de a contura o discuție pe un subiect anume. De cele mai multe ori, invitații sunt cei care discută mai mult pe seama unui subiect, unde vin și cu informații de background , care poate nu sunt cunoscute în totalitate publicului.

Pentru că pe teren un jurnalist află mai multe informații, decât lasă notat într-o știre, discuțiile unui om de presă pe un anumit subiect se pot întinde și preț de 20 minute, deși rubrica are doar 40 de minute. Desigur, aici apare și criteriul experienței jurnalistice într-un anumit domeniu. E de înțeles faptul că un jurnalist cu o experiență de 20 de ani în domeniul politic va avea mai multe de comentat pe baza știrilor politice din ziar, decât pe cele culturale. Domeniul pe care îl cunoaște îi dă siguranța în comentariile pe care le face, prin urmare, va fi domeniul în care va avea multe de zis.

Același lucru l-am sesizat la emisiunile în care era prezent jurnalistul radio Dan Horea, care are o experiență vastă în domeniul administrativ și politic. Acesta discuta cu ușurința subiectele unui domeniu jurnalistic greu și plin de interese, făcând declarații argumentate pe seama lor. De multe ori, discuțiile dintre el și moderatoarea Irina Gașpar se concentrau pe aceste domenii, fără ca ce doi să-și dea seama de timpul acordat câtorva titluri din ziare. În schimb, jurnalista Corina Brândușan abordează cu ușurință subiecte de ordin social, venind adesea cu exemple din materialele pe care le-a realizat la radio. Și aceasta discuta subiecte de ordin administrativ, dar nu în maniera pe care Dan Horea o reușea și nici preț de câteva minute bune.

Analiza calitativă între subiectele discutate în rubrica Presa din Transilvania și prezența în platou a invitaților jurnaliști

Pentru că unul din criterile de setarea a agendei emisiunii Bună dimineața Transilvania se regăsește în rubrica Presa din Transilvania, prin felul în care moderatoarea și jurnalistul invitat aleg să discute anumite subiecte, frecvența cu care dezbat acele știri și minutele pe care le acordă acelei discuții, voi face analiza calitativă între numărul aparițiilor unor jurnaliști și frecvența cu care s-au discutat anumite subiecte.

În cele două luni de monitorizare, la rubrica Presa din Transilvania și-au făcut apariția 9 jurnaliști clujeni, de la diferite posturi de radio și ziare. Selecția acestor oameni de presă se face, din spusele moderatoarei Irina Gașpar, ținân cont și de cât de bine vorbesc liber.

„Primul criteriu este abilitatea de a vorbi liber pe marginea evenimentelor abordate de ziare. E importantă experiența în presă, dar mai important e sa poată să comunice verbal, să expună o analiza de subiect, sa sintetizeze un șir de întâmplări ce se leagă de titlul analizat. Știm că unii jurnaliști se exprimă foarte bine în scris, dar nu o fac la fel și în fața unei camere de filmat. Acest aspect trebuie luat în considerare.”(Interviu Irina Gașpar, moderatoarea emisiunii Bună dimineața, Transilvania!-Anexe)

În timpul monitorizării am sesizat că unii jurnaliști discută mai multe pe seama unui singur domeniu, cum ar fi cel administrativ, politic sau social. În schimb, moderatoarea emisiunii Irina Gașpar consideră că jurnaliști invitați la matinal știu să țină o discuție pe mai multe subiecte, nu doar un singur domeniu. Moderatoare consideră că rubrica de tip revista presei face o sintetizare a subiectelor din ziare, prin urmare e necesar ca invitații jurnaliști să fie stăpâni pe mai multe subiecte. În mod involuntar, poate experiența într-un anumit domeniu se resimte atunci când se face o sintetizare subiectelor din ziar, care este sesizată de telespectatori. Pentru a vedea dacă este realmente o legătură între frecvența cu care sunt dezbătute anumite subiecte și jurnalistul invitat în emisiune, se va analiza comparativ numărul apariților jurnaliștilor în emisiune cu frecvența anumitor subiecte la rubrica Presa din Transilvania

Întrebată de ce un jurnalist apare de mai multe ori în cadrul emisiunii matinale, moderatoarea Irina Gașpar lasă totul pe seama posibilității jurnalistului de a fi un bun interlocutor și de a face față subiectelor din presa scrisă. De asemenea, el trebuie să fie un reprezentant al unei instituții de presă locală. Am observat că jurnaliștii au experiență în domeniul presei scrise, de radio și chiar de televiziune. Spre exemplu, Jurnalistul Beniamin Pascu a fost directorul postului de televiziune local Alpha TV Cluj.

Cele mai dese apariții în cadrul emisiunii le-au avut jurnaliștii: Corina Brândușan, Dan Horea și Beniamin Pascu, după cum se poate observa în tabelul de mai jos.

Tabelul 15. Număr apariții jurnaliști în emisiune

Deși în urma monitorizăriiam surprins un număr de 9 jurnaliști, dintre care unii au avut mai multe apariții la matinal, moderatoarea Irina Gașpar spune că oamenii din presa clujeană sunt prezenți în mod egal la matinal.

„Dan Horea, Corina Brândușan, Titus Crăciun, Paul Niculescu, Beniamin Pascu, Ruxandra Hurezean au venit în egală măsura. Avem o diagrama în care incercăm să ținem egalitatea de apariții, dar pe simplul criteriu ca vrem sa avem o revista a presei care să implice cât mai mulți reprezentanți ai publicațiilor clujene. Ne-am fi dorit să poata veni și din alte județe, dar bugetul emisiunii e prea restrictiv ca să putem susține costuri de deplasare și alte cheltuieli.”(Interviu Irina Gașpar, moderatoarea emisiunii Bună dimineața, Transilvania!-Anexe)

În urma monitorizării am reușit să descopăr că jurnalista Corina Brândușan discută mai mult pe subiecte din domeniul social, din domeniul educației, dar reușește să dezbată și probleme de ordin politic sau administrativ. Când aceasta este prezentă la rubrică, mai multe titluri din ziare sunt prezentate și sintetizate telespectatorilor, întrucât discursul ei este simplu și concis. Domeniile atinse de jurnalista de la Radio Napoca sunt din cele mai variate.

Jurnalistul Dan Horea este mai axat pe domenii ca politica, administrația și economia. Ca și el sunt și jurnaliștii Beniamin Pascu și Ruxandra Cesereanu. Vizita frecventă a unor jurnaliști care au experiență în domeniul administrativ și politic, duce inevitabil la sintetizări frecvente și lungi pe subiecte din domeniul cu experiență. Dan Horea este un jurnalist cu experiență în domeniul politic și administrativ, la fel este și tânăra jurnalistă Corina Brândușan, care la Raqdio Napoca scrie, redactează și prezintă știri din toate domeniile. Criteriul experienței și înclinația spre anumite subiecte este recunoscut chiar și de moderatoarea emisiunii matinale:

”Sigur că fiecare jurnalist are o înclinație spre un unul sau anumite domenii. E firesc ca în zona respectivă, jurnalistul să se simtă mai confortabil în analiză.” (Interviu Irina Gașpar, moderatoarea emisiunii Bună dimineața, Transilvania!-Anexe)

Prin urmare, frecvența siubiectelor din domeniul administrativ și politic depinde de numărul apariților în emisiune a unor oameni de presă.

Analiză cantitativă și calitativă a felului în care agenda emisiunii corespunde unui public regional

Pentru că unul dintre scopurile postului de televiziune regional este acela de a reprezenta mai multe comunități din zona în care emite, de multe ori conținutul unei producții trebuie să îi ia în considerare și pe telespectatori care locuiesc în afara orașul în care instituția este domiciliată.

TVR Cluj este un post de televiziune regional care emite în județele Bistrița-Năsăud, Alba, Maramureș, Bihor, Brașov, Sibiu, Sălaj.

Majoritatea producțiilor TVR Cluj poartă în denumire cuvintele de regional, transilvan și Transilvania, tocmai pentru a determina, încă de la început, spațiul de emisie și acoperire, dar și pentru a-și prezenta identitate. Însă, de cele mai multe ori, din cauza problemelor de natură finanicară, elementul „regional” este de cele mai multe ori lăsat la o parte atunci când se pregătește agenda unei emisiuni. De exemplu, în cadrul emisiunii Bună dimineața, Trasilvania!, atunci când temele de discuție sunt propuse în cadrul unei emisiuni, invitații aleși sunt din municipiul Cluj-Napoca sau din județul Cluj. Rareori sunt prezenți invitați din județele vecini. Cele mai multe materiale difuzate la matinal sunt din Cluj-Napoca, iar cele mai multe evenimente prezentate publicului sunt tot din Cluj. În schimb, un element regional prezent în matinalul de la TVR Cluj este rubrica Infotrafic care zilnic este transmisă din alt județ transilvănean.

Tabelul 15. Informații din trafic pe județele din Transilvania.

În aproape șase săptămâni de monitorizare, îmn afarîă de meteo, doar la rubrica Informații din Trafic am văzut un element regional. Și așa, după cum arată tabelul 15, și de această dată județul Cluj este „cel privilegiat” prin simplul fapt că informațiile din trafic sunt oferite de 4 ori în 21 de emisiuni tot din inima Transilvaniei. Sunt telespectatori din județe precum Sălaj, care în șase săptămâni au primit o sigură dată informații despre traficul de la ei din zonă. Și așa, rubrica Informații din Trafic aduce un aport de informații regionale pentru matinal.

Tabelul 16. Subiectele discutate cu Invitații Zilei și cum reușesc să fie de interes regional

În cele 21 de emisiuni urmărite, informațiile oferite prin temele matinalului prezintă interes, de cele mai multe ori, doar pentru județul Cluj. Chiar și invitații sunt din județul Cluj, iar informațiile oferite de ei în cadrul emisiunii vizează doar telespectatorii din inima Transilvaniei. După cum se poate vedea în tabelul 16, au existat și momente când invitații și subiectele din platou veneau tocmai din Sibiu sau din Mediaș, însă numărul este nesemnificativ.

Exact cum ilustrează tabelul de mai sus, informațiile oferite prin invitații zilei sunt, în cea mai mare parte, pentru locuitorii din județul Cluj și de abia apoi pentru locuitorii din zonă. Poate un o discuție despre Festivalul de Teatru din Sibiu sau despre TIFF să fie de interes pentru publicul regional, însă un invitat care vorbește despre activitățiile părinților clujeni va prezenta interes doar pentru clujeni.

Moderatoarea Irina Gașpar recunoaște că aceasta este marea lipsă a matinalului, deși acesta emite la nivel regional, pentru care au încercat la un moment dat să vină cu soluții:

„Ne-am fi dorit să poată veni și din alte județe, dar bugetul emisiunii e prea restrictiv ca să putem susține costuri de deplasare și alte cheltuieli. Până acum câteva luni, am avut însa o altă metodă prin care am abordat ziare din Transilvania. E vorba de prezentarea primelor pagini a ziarelor din Bistrița, Sălaj, Alba, Bihor etc, în masura în care reușeau să ne trimită scanări ale primelor pagini, atunci când erau gata, de obicei în toiul nopții”. (Interviu Irina Gașpar, moderatoarea emisiunii Bună dimineața, Transilvania!-Anexe)

Tabelul 17. Materialele reprezentative pentru publicul regional, împărțit pe zone

Și în ceea ce privește materialele difuzate în matinal, care vin ca o completare a subiectelor sau, pur și simplu, ca o informație adițională oferită telespectatorului, în mare parte acestea sunt reprezentative pentru județul Cluj. De la materialul Școala Naturii care se petrece în Cluj, până la știrea despre campania Hai la o cafea, toate sunt de interes pentru clujeni. În primul rând pentru criteriu de proximitate și, în al doilea rând, pentru criteriul de actualitate. Cam 54% din materialele matinalului sunt făcute în Cluj, cu evenimente clujene. Prin urmare, sunt șanse foarte mari ca materialele să fie apreciate și gustate de clujeni. În proporție de 38% sunt materiale de interes regional, cum ar fi povestea tânărului clujean care a ajuns să lucreze la Microsoft. Dar numărul acestora este mic în comparație cu materialele făcute, mai degrabă, pentru un public local.

Tabelul 18. Publicul țintă pentru informațiile din rubrica Presa din Transilvania

La rubrica Presa din Transilvania, subiectele dezbătute erau titlurile din mai multe ziare locale, regionale, dar și naționale. Ziarele erau alese de cele mai multe ori aleator, înșă știrile sintetizate erau de cele mai multe ori de interes local și general (național). Au existat și dați în care s-a vorbit despre evenimente și persoane interesante din afara Clujului, dar și acestea sunt în număr limitat. În schimb, trebuie precizat că moderatoarea încerca să aducă informații legate de un eveniment similar, cum a fost grav ăpoștașilor din luna mai, din mai multe zone din Transilvania, pentru a îndeplini cumva rolul de emisiune regională a matinalului.

În concluzie, se poate observa că informația din agenda emisiunii Bună diminea,a Transilvania! Conține foarte multe evenimente și informații de nivel local. În urma analizei comparative, s-au identificat modalitățiile prin care se setează agenda. În primul rând, prin setarea subiectelor pe care se axează emisiunea și care urmează să fie discutate cu invitații zilei. Subiectele sunt alese laolaltă de moderatoare împreună cu producătorul și țin cont de criteriul actualității și a interesul public, dar și de utilitatea informației pentru telespectator. În al doile rând, agenda emisiunii Bună dimineața, Transilvania! este setată prin rubrica Presa din Transilvania, unde sunt prezentate principalele titluri ale zilei. Aici este singurul spațiu din matinal unde se găsesc și știrile de ordin administrativ și politic. Agenda este setată de moderatoare împreună cu jurnalistul invitat, prin știrile sintetizate și timpul petrecut asupra discuției pe baza știrii. Aici intevine și nnoțiunea și experiența pe care o are un jurnalist într-un anumit domeniu. Inevitabil acesta va vorbi mai mult și mai des despre domeniul pe care îl cunoaște.

Deși agenda emisiuni depinde de mulți factori, într-un final ea este echilibrată. În prima parte a emisiunii se stabilesc principalele informații ale zilei și, în cea de-a doua parte, informațiile de interes cultural, social etc. Singurul dezavantaj a agendei emisiunii este discrepanța dintre informațiile de interes local, regional și general. Deși emisiune dorește să fie o producție regională, ea este construite pe foatre multe teme și informații de nivel local. Nici informațiile de nivel general, care ar putea trece dincolo de granițele județului Cluj nu au o pondere mare care ar putea echilibra situația.

Emisiunea Transilvania la zi

Potrivit site-ului cluj.tvr.ro, Transilvania la Zi este principala emisiune de actualitate a postului TVR Cluj, care acoperă cele mai importante teme din regiune. Difuzată de marți până vineri de la ora 17, Transilvania la zi reunește atât spiritul alert și conectat la eveniment al unui jurnal de știri, cât și analiza atentă ori plăcerea dialogului specifică unui talk-show autentic. În fiecare vineri, emisiunea Transilvania la zi  se bucură și de interpretarea tuturor informațiilor în limbaj mimico-gestual, efectuat de Simona Damian.

Prezentată de moderatoarea Elena Nicolae, la fiecare ediție emisiunea Transilvania la zi aduce telespectatorilor două sau trei subiecte de interes, alese în primul rând pe criteriul de proximitate.

„Cel mai important este criteriul de proximitate, având in vedere ca suntem un post regional, au prioritate subiectele din imediata vecinătate. Acum mai sunt și excepții, cum e Campionatul Mondial de Fotbal, care se desfășoară la mii de km distanță, dar tot îndeplinește criteriul acesta pentru ca meciurile sunt difuzate si în România, pentru ca se crează multă emoție în jurul partidelor și pentru ca și în Cluj, chiar și in alte orașe din Transilvania, oamenii au în agenda evenimentul asta. Si atunci, vor fi interesați sa audă mai multe despre subiectul asta.  După criteriul de proximitate urmează criteriul de interes imediat pentru om. Si ce-l interesează pe el – socialul, clar e pe primul loc întotdeauna”.(Interviu Elena Nicolae, moderatoare Transilvania la Zi- Anexe)

Fiind un program cu înclinații spre talk-show, desfășurătorul emisiunii Transilvania la zi se împarte în trei: cele trei rubrici care poartă denumirea de chestiuni de Transilvania, unde un subiect al zilei este discutat cu invitații (de obicei, pentru un subiect sunt prezenți trei invitați în platou), duplexuri (live-urile) de la fața locului și materialele (știri sau reportaje) care introduc telespectatorul în miezul subiectului.

Tabelul 18. Spațiul alocat rubricilor emisiunii Transilvania la Zi

Subiectele dezbătute în cadrul emisiunii Transilvania la zi sunt din domeniile cele mai diverse, de la administrativ, politic, cultural, social, medical etc, dar și subiecte de exclusivitate discutate pe parcursul mai multor ediții. După o monitorizare efectuată pe trei săptămâni de emisie, din două luni diferite, am descoperit că în fiecare emisiune sunt prezentate un număr de două sau trei subiecte. În schimb, există și ediții speciale, unde întreaga emisiune Transilvania la Zi se axează pe un singur subiect. Practic, aici are loc procesul de agenda setting, prin alegerea unor subiecte, stabilirea ordinii lor în cadrul emisiunii și alocarea unui timp pentru fiecare temă în parte. Pentru a identifica mecanismele prin care se stabilește agenda emisiunii, s-a realizat o analiza cantitativă a subiectelor discutate în Transilvania la Zi.

Analiza cantitativă a subiectelor discutate în Transilvania la zi

Monitorizarea emisiunii s-a efectuat pe o perioadă de trei săptămâni din emisia lunii aprilie și alte trei săptămâni din luna mai. După cum se poate observa și în tabelul 19, în luna aprilie, Transilvania la Zi s-a axat mai mult pe subiecte sociale și administrative, în timp ce în luna mai subiectele emisiunii s-au îndreptat mai mult pe domeniul cultural și pe evenimente. Motivul îl constituie numeroasele evenimente care au loc în luna mai în Cluj-Napoca.

Tabelul 20. Subiectele discutate în cadrul emisiunii Transilvania la zi

Dincolo de frecvența cu care se discută anumite subiecte pe o perioadă specifică de timp, procesul de agenda setting ține și de ordinea în care temele emisiunii sunt discutate. Ca și în cazul subiectelor din matinal, la Transilvania la Zi temele emisiunii, invitații, materialele prezentate în timpul progamului, toate sunt alese de echipa de producție, împreună cu moderatoarea. Totuși, dacă la Bună dimineața, Transilvania! alegerea subiectelor din emisiune ținea cont de interesul publicului și de utilitatea informației, la Transilvania la Zi, din spusele moderatoarei Elena Nicolae, realizarea unei emisiuni pornește:

„(…)de la știre, invităm persoanele direct implicate sau care ar avea un cuvânt de spus pe subiectul respectiv, și încercam să trecem dincolo de știre, să explicăm implicațiile, urmările și cum ar putea fi contracarate problemele atunci când e vorba de așa ceva.” (Interviu Elena Nicolae, moderatoarea emisiunii Transilvania la zi)

Stabilirea agendei emisiunii Transilvania la Zi depinde de actualitățiile zilei, ținând cont și de cauza din spatele știrii, de povestea ei, astfel încât telespecatorul să se poată identifica ușor cu mesajul transmis.

În urma monitorizării am descoperit că emisiunea a început adesea cu un subiect politic sau cu o știre socială de impact, încheiând emisia cu o informație de culoare (cultural sau sportiv). În schimb, au existat și ediții în care subiectul zilei a fost unul politic sau chiar social. De exemplu, la emisiunea din data de 8 aprilie 2014, subiectul zilei a constat în rezultatele parțiale din Ungaria, ediție care a continuat cu atmosfera pro-rusă din Ucraina și instituția de reglementarea a presei din Ungaria. În schimb, la data de 2 aprilie 2014, subiectul zilei a fost Părintele Gerula, un domn care a deschis în județul Cluj o școala a naturii, unde copii merg să învețe cum să deosebească animalele și legumele. Emisiunea a continuat cu informații despre autism și informații despre premieră de la Cluj: sosirea programului RoboBraille. De aici, se poate înțelege că actualitatea este criteriul cel mai puternic atunci când se setează agenda emisiunii Transilvania la Zi, poate mai puternic decât proximitatea, întrucât la fiecare din edițiile menționate s-a ales subiectul zilei.

Deși au existat ediții speciale dedicate unui singur eveniment de amploare sau unei exclusivități descoperite de echipa de știri de la TVR Cluj, de cele mai multe ori ordinea subiectelor din emisiune ține cont și de balansul informațiilor. Mai întâi intră informațiile de impact, iar la sfârșit informațiile „de culoare”.

„Transilvania la zi începi cu subiectul mai de interes, mai de actualitate, și de regulă începem cu subiectul social și încercăm să terminăm cu un subiect mai relaxat, pentru că fiind înainte de prime-time trebuie să te gândești, să-i dai omului prilejul să ia un respiro înainte de principalele buletine de știri, când află toate nenorocirile de pe lumea asta, noi ii oferim posibilitatea să se decupleze, și să își pregătească sufletul pentru ce urmează”(Interviu elena Nicolae, moderatoarea emisiunii Transilvania la zi – Anexe)

Tabelul 21. Ordinea subiectelor discutate în emisiunea Transilvania la zi (aprilie)

În tabelul 21 se poate observa agenda emisiunii pe luna aprilie, construită în mare parte pe subiecte sociale, care au în vedere ajutorul oferit de copii cu nevoi speciale copiilor săraci, școala naturii a lui Gerula și așa mai departe.

Subiectele care au deschis emisiunea Transilvania la zi, în luna aprilie sunt:

Social- subiectul social a deschis emisiunea de 5 ori în 3 săptămâni de emisie;

Cultural- subiectul cultural a dat startul emisiunii de 2 ori;

Administrativ- a deschi emisiunea o singură dată;

Politic- a deschis emisiunea o singură dată;

Economic- subiectul economic a dat startul emisiunii o singură dată în trei săptămâni de emisie;

Agricultura- a deschis de două ori emisiunea;

Deși par mai degrabă subiecte ușoare, ele scot la iveală problemele cu care se confruntă clujenii, dar și ceilalți locuitori din regiunea Transilvaniei. Pe lângă actualitate, agenda emisiunii este construită și pe interesul pe care publicul îl poate avea pentru un anumit subiect și, cel mai important, un subiect față de care publicul se poate identifica ușor. Cu siguranță există telespectatori care au nevoie de o locuință, iar o emisiune unde sunt invitații cei de la Habitat for Humanity va prezenta interes pentru ei. Întrebată dacă domeniul social domină emisiunea Transilvania la Zi, moderatoarea Elena Nicolae a spus că

„ Aproape tot ce se vede în jurul nostru poate fi catalogat drept social, depinde cum pui problema, dar nu tot timpul. De regulă sunt trei subiecte sau două, foarte rar există un singur subiect în emisiune.(…) Dar în rest avem unul sau două subiecte grele , hard, și un subiect light. Acum toate țin, într-un fel sau altul, de social, dar ne străduim sa avem de fiecare dată subiectul hard care să țină telespectatorul și care să rezolve o parte din problemele cu care ne confrontăm.”

Prin urmare, o altă modalitate de setarea agendei o reprezintă gășirea unui subiect „greu”, de amploare, care să țină telespectatorii cu ochii pe micul ecran.

Tabelul 22. Ordinea subiectelor discutate la Transilvania la zi în luna mai.

Subiectele care au deschis emisiunea Transilvania la zi, în luna mai sunt:

Cultural- a dat startul emisiunii de 5 ori în trei săptămâni de difuzare;

Social- a deschis emisiunea de 3 ori;

Eveniment- a deschis emisiunea o singură dată;

Agricultura- a deschis emisiunea o singură dată;

Educația- a fost subiect principal într-o singură emisiune;

În urma monitorizării efectuate pe luna mai, se poate observa o creștere a subiectelor culturale și a evenimentelor, dar și emisiunii construite doar pe un subiect. E vorba de acele ediții speciale, unde subiectul „greu” decide construirea emisiunii. Transilvania la zi din data de 6 mai a fost construită pe un subiect exclusiv, realizat de redacția de știri TVR Cluj. În material era vorba de un accident petrecut în apropierea municipiului Cluj-Napoca, unde un bărbat în vârsta de 50 de ani a murit cu zile pentru că ambulanța a ajuns prea târziu și… fără medic. Un astfel de subiect a presupus un număr mare de invitați și o dezbatere care sa întins pe cele 50, aproximativ 57 de minute ale emisiunii. Prin urmare, unele emisiunii sunt gândite și organizate pe baza unui singur subiect, fapt recunoscut și de moderatoare:

„mai sunt subiecte unice pe emisiune atunci când se întampla ceva, e breakingnews, și atunci toată emisiunea ți-o gândești în funcție de asta” (Interviu Elena Nicolae, moderatoarea emisiunii Transilvania la zi.)

Au existat și alte evenimente care în luna mai au ocupat întregul spațiu al emisiunii și care au scos echipa în afara studioului. Este vorba de comemorarea comunității evreiești din Huedin, care acum 70 de ani a fost dusă spre lagărele de exterminare. Astfel de decizii de conținut, dau dovadă că într-adevăr, postul de televiziune TVR Cluj realizează emisiuni „pentru toate și pentru toți”.

În ceea ce privește setarea agendei de către emisiunea Transilvania la zi, un alt criteriu important îl reprezintă amploarea subiectului și impactul pe care îl are asupra publicului și, de ce nu, o bună comunicare cu redacția de știri. Frecvența discutării unor subiecte este prezentă și aici, dar nu în același fel ca și la matinalul Bună dimineața,Transilvania!. În orice caz, la Transilvania la zi, agenda se realizează cu subiecte sociale, culturale, evenimente și știri tip „breaking news”, dar și știri care trec de granița regională și națională (exemplu: emisiunea dedicată alegerilor din Ungaria).

Timpul alocat unor subiecte presupune, de asemenea, un mecanism de setare a agendei.

Tabelul 23. Minute alocate subiectelor de discuție în emisiunea Transilvania la zi pe luna aprilie

Frecvența cu care apar unele subiecte, determină numărul minutelor alocate pentru ele. E inevitabil ca un subiect care apare sau care esti discutat zilnic să nu ocupe semnificativ spațiul de emisie pe perioada unei luni. Astfel, văzând cât de mult se discută despre un singur subiect, cei de acasă își vor schimba percepția despre care informație este cu adevărat importantă și care nu.

După cum se poate observa în tabelul 23, cele mai multe minute din emisiune au fost alocate în luna aprilie subiectului social. În tabelul 21, putem observa că subiectul social a fost prezent aproape în toate emisiuniile, iar la cinci ediții diferite a dat startul programului. De aici putem deduce că, frecvența unor subiecte, care reprezintă un mecanism important în stabilirea agendei, determină durata alocată unui subiect. Durata este o consecință a frecvenței, un motiv întemeiat pentru a considera durată un alt mecanism de stabilire a agendei.

Tabelul 24. Minute alocate subiectelor din emisiunea Transilvania la zi (mai)

Și frecvența apariției unor subiecte în luna mai a determinat alocarea minutelor în desfășurătorul emisiunii. De exemplu, în tabelul 22. Subiectul cultural a fost prezent în aproape toate emisiunii, dând startul la cinci ediții diferite. Drept urmare, cele mai multe minute din emisia Transilvania la zi sunt alocate acestui subiect.

Analiza calitativă între subiectele discutate în emisiunea Transilvania la zi și interesul publicului regional

Unul dintre scopurile emisiunii Transilvania la zi este de a informa și reprezenta mai multe comunități din regiunea Transilvania. Din păcate, emisiunea de actualități se află în aceeași situație ca și matinalul. Singura diferență pe care am sesizat-o între cele două emisiuni, constă în discuțiile telefonice cu invitați din regiunea Transilvaniei, dar și cu invitați de la Chișinău, și duplexurile pe care reporterii le fac în județele vecine Clujului.

Problema elementului regional care lipsește din emisiune, este recunoscută și de moderatoarea emisiunii Elena Nicolae.

„Asta este o mare problemă în momentul de față pentru că nu mai funcționează rețeaua de corespondenți din celelalte orașe si atunci ne rămâne doar capitolul documentare. Mai exact, când avem un subiect legat de canalizare în Cluj, trebuie să găsim exemple similare și în alte orașe. Și atunci în momentul în care discutăm că se amenajează niște străzi în vederea reabilitării rețelei de canalizare, putem să discutăm despre proiecte similare care au loc spre exeplun și în Satu Mare. Putem eventual să intrăm prin telefon cu autoritățile de acolo, sau cu cei de la compania de apă-canal. Putem să completăm în felul acesta știrea. Dar ce lipsește în acest moment de la toate emisiunile TVR Cluj este prezența televiziunii în celelalte orașe importante și județe din Transilvania.”

Tabelul 25. Subiectele emisiunii și interesul față de publicul clujean, regional și național.

Invitații din afara județului Cluj-Napoca, prezenți în platou doar prin intermediul telefonic a reușit să aducă într-o oarecare măsură un element regional. Pe luna aprilie agenda a fost stabilită ținând cont de nevoile publicului regional, majoritatea temelor fiind alese pentru modalitatea de a trece peste granițele județului. Totuși, deși în luna aprilie subiectele erau generale și nu vizau o locație sau o anumită comunitate, în luna mai situația s-a schimbat. Drept dovadă că telefonul nu este instrumentul care ajută la aducerea elementului regional în program.

Tabelul 26. Interesul publicului pentru subiectele emisiunii Transilvania la zi

De aceeași părere este și moderatoarea Elene Nicolae, care spună că:

”E ok să ai prin telefon un om de acolo, dar de regulă faci lucrul ăsta când sunt subiecte care țin  de social, de administrație. Dar adevăratele povești care reușesc să țină omul în fața televizorului și care au în centru un om și cu care te identifici mult mai ușor, acelea nu poți să le faci prin telefon, și la acelea ajungi mai greu dacă nu ai un corespondent acolo care să îți furnizeze povestea” (Interviu Elena Nicolae, moderatoarea emisiunii Transilvania la zi)

Deși postul de televiziune TVR Cluj are colaboratori și în celelalte județe din Transilvania, numărul lor este limitat. E vorba de cinci colaboratori, care trimit știri din Maramureș, Alba, Sibiu, Bistrița-Năsăud și Bihor. Județul Sălaj sau Brașov rămân fără acoperire. Doar în cazuri speciale, un DSNG este trimis în alte locații decât cele acoperite de colaboratori. Dacă numărul colaboratorilor este redus, atunci și numărul informațiilor, a invitațiilor și a materialelor din regiune este mic. În cele 24 de emisiuni monitorizare, au existat doar 5 materiale și intervenții din afara județului Cluj.

„Când ai o emisiune în care accentul se pune pe discuția din platou cu invitați și tu nu poți să-i ceri unui om din Oradea să vină, sau și mai departe, din Arad să vină pentru o jumătate de oră de discuție, atunci automat toate celelalte județe sunt dezavantajate, pentru că nu poți să le oferi lucrul ăsta. Este peste mâna pentru ei să vină și noi din păcate reușim mai rar să ajungem la ei, dar mie mi-ar plăcea.” ” (Interviu Elena Nicolae, moderatoarea emisiunii Transilvania la zi)

În concluzie, emisiunea Transilvania la zi își stabilește agenda în primul rând pe criteriul actualității. Tot pe baza acestui criteriu, dar și pe buna înțelegere cu redacția de știri, sunt alese subiectele, a căror ordine în emisiune depinde de impactul lor.

Concluzii finale

Emisiunile realizate într-o televiziune regională de stat dețin, implicit, misiunea interesului public. Producțiile unei instituții publice trebuie să ajungă și în ultima zonă din regiune pe care o reprezintă, doar pentru a putea satisface nevoile publicului de acolo. De cele mai multe ori, emisiunile regionale ale unui post de televiziune de stat nu reușesc să depășească granițele propriului „domiciliu”. Această imposibilitate nu este cauzată de o lipsă de interes, ci mai degrabă de problemele financiare cu care se confruntă instituția.

În cele șase săptămâni de monitorizare a emisiunilor Bună dimineața, Transilvania! și Transilvania la zi (trei săptămâni pe două luni diferite), am reușit să identific doar câteva subiecte care veneau din afara județului Cluj și cu greu am reușit să identific mai mult de cinci invitați prezenți în platoul emisiunii, fără ca aceștia să fie clujeni.

În contextul în care televiziunea este, în continuare, pentru un număr semnificativ de persoane, atât o sursă de informație, cât și o sursă de divertisment, telespectatorii au nevoie că micul ecran să reflecte realitatea în care trăiesc, dar să le aducă și puține informații de culoare. Astfel, televiziunea își stabilește o agenda prin care satisface nevoia de informare, dar și de distracție a telespectatorului.

Macanismele agenda setting sunt din cele mai diverse. În cazul cercetării de față, pentru matinalul Bună dimineața, Transilvania! principalul criteriu de stabilire a agendei era utilitatea informației transmise. De asemenea, specificul și tronsonul orar determină o aranjare a subiectelor, dar și câteva mecanisme de selectare a informațiilor prezentate. În prima parte a emisiunii apare un prim proces de agenda setting și de gatekeeping, unde moderatoarea și invitatul jurnalist decideau „soarta” titlurilor din ziare, cu alte cuvinte hotărau ce informații vor oferi telespectatorilor din ziare. De asemenea, frecvența și durata discuției unui anumit subiect ajuta la setarea agendei emisiunii regionale. Criteriul frecvenței unui subiect era prezent și în stabilirea agendei matinalului, unde știrile și informațiile cu cele mai multe apariții dominau agenda și deveneau cele mai importante. Chiar și frecvența anumitor invitați a determinat un mecanism de agenda setting. Cu cât era mai prezent un jurnalist în emisiune, cu atât mai mult domeniul în care și-a făcut experiența în presă, domina rubrica Presa din Transilvania.

Pe lângă aceste criterii, se mai adaugă și infotaimentul, un mecanism important pentru emisiuniile matinale. În stabilirea agendei s-a luat în considerare segmentul de public regional, însă pentru acesta a fost pregătit prea puțin conținut informatic. Singura modalitate constată prin care matinalul asigură o minimă doza de regionalism este rubrica info trafic.

Emisiunea Transilvania la Zi își stabilește agenda în funcție de actualitate și proximitate. În cadrul emisiunii există două sau trei subiecte, a căroro ordine se stabilește în funcție de impactul lor asupra publicului. Echipa de producție a emisiunii caută subiecte care pornesc de la o cauză, nu un comunicat de presă. Prin această măsură se dorește ca publicul să se identifice ușor cu situațiile discutate în emisiune. De asemenea, în cazul unu sbiect de exclusivitate, acela este criteriu hotărâtor de sabilire a agendei. Și în acest caz, frecvența prezentării anumitor subiecte și, implicit, numărul de minute alocat lor, reprezintă un mecanism.

Transilvania la zi a fost singura emisiune care a reușiot cât de cât să se adreseze publicului regional. În schimb, în luna următoare a ajuns în exact aceeași situație cu matinalul, în 6 săptămâni de emisie fiind invitați în platou doar 5 persoane din afara județului Cluj.

În concluzie, la ambele emisiuni agenda începe să fie stabilită prin natura informației, subiectele se pun în ordinea criteriului de interes pe care publicul în are pentru aceea informație și, cel mai important, frecvența și durata apariției unor subiecte sunte mecanismele setării producțiilor din cadrul TVR Cluj.

Bibliografie

Abrudan, Mirela, Criza economică și reflectarea ei în mass-media 2008-2009, Editura Tritonioc, București, 2010

Armanca, Brândușa, Televiziunea regională în România. Un reper: TVR Timișoara, Editura MIRTON, Timișoara, 2002

Balaban, Delia Cristina, Perspective asupra televiziunii în România, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca ,2003

Bălășescu, Mădălina, Manual de producție de televiziune, Editura Polirom, Iași, 2003

Bignell, Jonathan, and Jeremy Orlebar, Manual practic de televiziune. Tradus de Carmen Catană. București: Polirom, 2009

Black, Jay, Jennings Bryant, Susan Thompson, Introduction to Media Communication, Editura McGraw Hill , New York , 1998

Bourdier, Piere. Despre televiziune. Editura Art, București, 2007.

C Christopher, Sterling H. Encyclopedia of Journalism. London: SAGE Publications, Inc., 2009.

Cesereanu, Ruxandra. coord. Curente și tendințe în Jurnalismul Contemporan. Cluj-Napoca, Editura LIMES, 2003.

Everett, Rogers M., și James W. Dearing. Agenda Setting Research: Where Has it Been, Where is it Going? Washington: CQ Press, 2007

Fiske, John. "Popularity and the Politics of Information." În Journalism and Popular Culture, P. Dahlgren și C. Sparks, 45-63. London: Sage, 1992.

Fiske, John și John Hartley. Reading television. London: Routlege, 2003.

Goffman, Erwin. Frame analysis: An essay on the organization of experience. New York: Harper&Row, 1974.

Hill, Annette, Reality TV. Audiences and popular factual television, New York, Routledge, 2005.

Hill, Anette, Restayling Factual TV – Audiences and news, documentary and reality genres. Abingdon, Oxon: Routlege, 2007.

Ian, Hargreaves. Journalism, A Very Short Introduction. New York: Oxford University Press Inc., 2005.

Jensen, Klaus Bruhn. A Handbook of Media Communication Research: Qualitative and Quantitative Methodologies. New York: Routledge Taylor&Francis Group, 2002

Kahneman, D., și A. Tversky. Choices, values and frames. Cambridge: Cambridge University Press, 2000.

Katz, E., și P.F. Lazarsfeld. Personal influence. New York: Free Press, 1995.

Laughey, Dan. Key Themes in Media Theory. Berkshire: Open University Press, 2007.

Lazăr, Mirela. Noua televiziune și jurnalismul de spectacol. Iași, Editura Polirom, 2008

Lippmann, Walter. Public Opinion. New York : MCMillan, 1992.

McCombs, Marshall, și D. Shaw. The Public Opinion Quaterly. 1972.

McCombs, Maxwell. Setting the Agenda: The Mass Media and the Public Opinion. Cambridge: Polity Press, 2004.

McLuhan, Marshall. Galaxia Guttenberg. București, Politica, 1974.

—. Să înțelegem media: extensiile omului. Tradusă de Ovidiu George Vitan. București: Curtea veche, 2011.

—. Televiziunea sau mediul invizibil. București: Nemira, 1997.

Scheufele, Dietram A., și David Tewksbury. Framing, Agenda Setting and Priming: The Evolution of Three Media Effects Models. fără an.

Thoveron, Gabriel, Istoria mijloacelor de comunicare, traducere de Maria Zbarcea, editura Institutul European, Iași, 2003

Tewksbury, Dietram A. Scheufele & David. The Agenda setting of Framing and Priming. 2007.

Zeca-Buzura, Daniela, Jurnalismul de televiziune, Iași: Polirom, 2005.

Siteografie

www.tvr.ro

http://cluj.tvr.ro

www.wikipedia.ro

Anexe

Anexe.

Desfășurător: BUNĂ DIMINEAȚA, TRANSILVANIA! – TVR Cluj

Coordonatori: Ovidiu Pop , Alin Gelmarean

DATA: 01 aprilie 2014

Ora difuzării: 07.00 – 08.50

Desfășurător: Transilvania la Zi – TVR Cluj

Producător:Luminița Purdea Cotuțiu

editor coordonator: Cristina Ghibu

editor montaj Raul Atanasiu

DATA: 1 aprilie 2014

Ora difuzării: 17.00 – 17.55

Atenție la genericul final! * Atenție la titraj: titulatura invitaților nu se scrie cu majusculă!

Interviu cu Elena Nicolae , moderatoarea emisiunii Transilvania la zi

Spune-mi te rog cum va alegeți voi subiectele pentru emisiune, care sunt criteriile.

Cel mai important este criteriul de proximitate, având in vedere ca suntem un post regional, au prioritate subiectele din imediata vecinătate. Acum mai sunt si excepții, cum e Campionatul Mondial de Fotbal, care se desfasoara la mii de km distanta, dar tot îndeplinește criteriul asta pentru ca meciurile sunt difuzate si in Romania, pentru ca se creaza multa emoție in jurul partidelor si pentru ca si in Cluj, chiar si in alte orașe din Transilvania oamenii au in agenda evenimentul asta. Si atunci, vor fi interesați sa audă mai multe despre subiectul asta.  După criteriul de proximitate urmează criteriul de interes imediat pentru om. Si ce-l interesează pe el – socialul, clar e pe primul loc intotdeauna. Bine, acolo e cu mai multe nuante, de la administratie pana la sanatate, orice fel de subiect care priveste, care are in mijloc un caz, care poate fi, in care se poate regasi oricine. Asa ar trebui sa fie toate subiectele la televiziune, sa nu porneasca de la un comunicat al unei institutii, sa porneasca de la un caz, care are in mijlocul lui un om, pentru ca atunci automat cel care se uita se poate pune mai usor in situatia respectiva. Dupa social urmeaza cultura si sportul, educatia, tot restul domeniilor, ma rog, care sunt un pic mai nișate decat socialul.

Cum ai descrie tu emisiunea “Regional Café”, dar si emisiunea “Transilvania la zi” ?

Emisiunea “Regional Café” este un matinal care isi propune sa iti dea un start placut zilei si atunci e o emisiune de tip magazin, care are si informatii de actualitate, dar nu subiecte grele, are subiecte mai light, subiecte care sa te binedispuna. „Transilvania la zi” este o emisiune de actualitate care vorbeste despre cele mai importante evenimente, care se petrec in Transilvania.

Care sunt pasii de construire ai acestor emisiuni ?

Pentru „Regional Café” având in vedere ca intram pe TVR3 o data pe saptamana, se pastreaza cele mai bune subiecte din perioada in care suntem, adica, iti dau exemplu pentru saptamana viitoare, cand la final, deci in weekendul viitor va avea loc o competitie – premiera in Romania – un fel de triatlon in Cheile Turzii, care presupune mai multe probe sportive, alergare, mountainbike si cu raftingul sau ceva de genul asta. Ei bine, desi am fi putut vorbi in orice zi la „Buna dimineata, Transilvania” despre evenimentul asta, am preferat sa iltinem pentru „Regional Cafe”, avand in vedere ca are vizibilitate nationala sa afle si pasionatii din restul tarii despre evenimentul asta. Asta e un criteriu. De regula incercam, chiar daca e vorba de matinal, sa abordam si un subiect mai serios, nu e o emisiune de divertisment, adica facem calendarul zilei de exemplu dar si asta are un rol educativ, nu neaparat de divertisment pentru ca omul, cu ocazia asta, mai afla cateva lucruri. De regula sunt 3 subiecte pe emisiune; este structurata asa emisiunea : revista presei si restul timpului care ramane este impartit la trei. La revista presei de exemplu sunt invitati ziaristi de la celelalte publicatii din Cluj, sau posturi de radio sau de televiziune si comentam live subiectele din ziare. Bineinteles chiar daca nu intalnim in ziare vorbim si despre evenimentul care a izbucnit cu o seara inainte, in cazul in care se potriveste si persoana cu subiectul ca nu intotdeauna nu-s specializati pe toate domeniile jurnalistiiasa fel incat sa poti vorbi despre orice. Subiectul social pe care il facem dimineataincercam sa il alegem sa aibalegatura cu realitatea. Si nu se intamplaintotdeaunaasa, si atunci invitam  uneori factori importanti de decizie, cum ar fi: saptamana trecuta a fost invitata Ana Horvath care-i viceprimar la Cluj, si cu un asemenea om ai subiecte de discutat, care-s toate la ordinea zilei, incerci un pic discutia sa fie mai relaxata pentru ca nu-si are rostul incrancenarea la ora 8 dimineata. Restul subiectelor sunt exact de matinal, le facem recomandari oamenilor cum sa-si petreaca vacantele, cum sa-si petreaca timpul liber, cum sa se culturalizeze, cum sa aiba grija de sanatatea lor, dar aici principalul verb, adica principala preocupare este sa le spunem „cum sa…” adica le dam un fel de reteta, le facem recomandari, nu suntem ingraditi in actualitatea stricta a stirii: asta s-a intamplat – despre asta discutam.

Si la „Transilvania la zi” ?

La „Transilvania la zi” subiectele sunt pline de actualitate, pornim de la stire, invitam persoanele direct implicate, sau care ar avea un cuvant de spus pe subiectul respectiv, si incercam sa trecem dincolo de stire, sa explicam implicatiile, urmarile si cum ar putea fi contracarate problemele atunci cand e vorba de asa ceva.

In ce ordine sunt stabilite subiectele pentru emisiuni ?

Acum, asta depinde de mai multe lucruri, iar uneori depinde de un detaliu tehnic. De regula incepi, ( la „Transilvania la zi” vorbim , ca la „Regional Cafe” e simplu, nu conteaza cum le pui pentru ca toate-s mai relaxate, mai light) la „Transilvania la zi”incepi cu subiectul mai de interes, mai de actualitate, si de regula incepem cu subiectul social si incercam sa terminam cu un subiect mai relaxat, pentru ca fiind inainte de prime-time trebuie sa te gandesti, sa-i dai omului prilejul sa ia un respiro inainte de principalele buletine de stiri, cand afla toate nenorocirile de pe lumea asta, noi ii oferim posibilitatea sa se decupleze, si sa isipregateasca sufletul pentru ce urmeaza.

Si cand aveti o zi cu o agenda plina  de evenimente , care sunt evenimentele care raman si cele care nu raman, pe ce criterii pastrati unele si pe ce criterii le lasati ?

Aici functioneaza foarte bine colaborarea cu departamentul de la stiri, pentru ca incercam sa acoperim impreuna toate evenimentele, adica nu are rost sa ne dublam: sa faca si stirile si sa facem si noi acelasi subiect si sa ramana altele neacoperite. Si atunci incercam sa le impartim, acum si in functie de disponibilitatea oamenilor pentru ca noi la emisiune trebuie sa ne bazam pe invitati in platou care sa discute subiectul, daca nu gasim oamenii potriviti nu avem de ales, dar asta incercam sa facem. Mai sunt si alte emisiuni de actualitate, cum ar fi „Stirea zilei” care e clar ca trateaza cel mai important subiect al zilei, si atunci, noi incercam in functie de ce subiect este ales acolo sa ne reorientam. In mod ideal ar fi sa fie subiecte diferite la toate emisiunile, dar la noi se intampla sa fie acelasi subiect si de dimineata pana dupamasa, la „Transilvania la zi” si uneori ajunge si la „Stirea zilei”; nu e o formula ideala.

De obicei, la aceste emisiuni, domeniul social este cel care domina ?

Aproape tot ce se vede in jurul nostru poate fi catalogat drept social, depinde cum pui problema, dar nu tot timpul. De regula sunt trei subiecte sau doua, foarte rar exista un singur subiect in emisiune. Eu imi amintesc de exemplu ca am avut o emisiune atunci cand a fost sarbatorita la Huedin pentru prima data Ziua ComunitatiiEvreiesti si emisiunea a fost facuta pe acel subiect si pe ce s-a intamplat in urma cu 70 de ani si pe comunitatea evreiasca din ziua de azi. Am mai avut un singur subiect pe emisiune cand l-am avut invitat pe Nicolae Maniu, care-i pictor, deci era vorba de un subiect cultural. Si mai sunt subiecte unice pe emisiune atunci cand se intampla ceva, e breakingnews, si atunci toata emisiunea ti-o gandesti in functie de asta. Dar in rest avem unul sau doua subiecte grele , hard, si un subiect light. Acum toate tin, intr-un fel sau altul, de social, dar ne straduim sa avem de fiecare data subiectul ala hard care sa tina telespectatorul si care sa rezolve o parte din problemele cu care ne confruntam.

Pe ce criterii sunt alesiinvitatii ?

In functie de competenta pe care o au sa discute despre subiectul respectiv.

Si in ce masura reusiti sa construiti o emisiune care sa fie pentru tot publicul regional , nu doar pentru cel din municipiul Cluj Napoca sau cel doar din judetul Cluj? Cum reusiti sa ajungeti si in celelalte judete ?

Asta este o mare problema in momentul de fata pentru ca nu mai functioneaza reteaua de corespondenti din celelalte orase si atunci ne ramane doar la capitolul documentare, sa gasim cand avem un subiect, legat de canalizare in Cluj, sa zicem,  sa gasim exemple similare si in alte orase. Si atunci in momentul in care discutam ca se amenajeaza niste strazi in vederea reabilitarii retelei de canalizare, putem sa discutam despre proiecte similare care au loc si in Satu Mare , putem eventual sa intram prin telefon cu autoritatile de acolo, sau cu cei de la compania de apa-canal. Putem sa completam in felul asta stirea. Dar lipseste in acest moment de la toate emisiunile TVR Cluj, prezenta televiziunii in celelalte orase importante si judete din Transilvania. E ok sa ai prin telefon un om de acolo, dar de regula faci lucrul asta cand sunt subiecte care tin  de social, de administratie. Dar adevaratele povesti care reusesc sa tina omul in fata televizorului si care au in centru un om si cu care te identifici mult mai usor, alea nu poti sa le faci prin telefon, si la alea ajungi mai greu daca nu ai un corespondent acolo care sa iti furnizeze povestea.

Ati incercat sa colaborati cu corespondentii de la stiri ?

De la stiri de la TVR ?

Da.

Nu are TVR stiri in toate…

Jurnalul e regional si au colaborator in Bistrita si asa … ati reusit … ?

Colaboram cu ei, dar  e aceeasi problema pentru ca nu stiu ei ce dotari au. Primim imagini de la ei de exemplu, ei fac uneori stiri, dar cand ai o emisiune in care accentul se pune pe discutia din platou cu invitati si tu nu poti sa-i ceri unui om din Oradea sa vina, sau si mai departe, din Arad sa vina pentru o jumătate de ora de discutie, ai atunci automat toate celelalte judete sunt dezavantajate, pentru ca nu poti sa le oferi lucrul asta. Este peste mana pentru ei sa vina si noi din pacate reusim mai rar sa ajungem la ei, dar mie mi-ar placea.

Interviu Elena Gașpar, moderatoarea emisiunii Bună dimineața, Transilvania!

Spune-mi cum ai descrie emisiunea ta regionala “Buna dimineața, Transilvania!” ?

Din punctul meu de vedere, da, in primul rand regional, ai spus bine, asta este un keyword. Dupa parerea mea, cred ca e foarte important ca in matinal sa existe informatii, care sa fie de interes pentru oamenii care se uita efectiv. Nu numai pentru potentiali sau pentru ca te-ai simtit tu bine. De exemplu noi avem publicul din Transilvania, sa luam emisiunea „Buna dimineata Transilvania”. Eu am incercat pe cat am putut si mai cu seama cand eram producator, si colegii incearca acum, sa aduc subiecte care merg dincolo de Cluj. Fiind Cluj Napoca centrul – capitala Transilvaniei – subiectele sunt aici, trebuie sa si recunoastem  cele mai multe evenimente se intampla in Cluj. Dar foarte multe resurse de cautare am alocat pentru subiecte din alte parti. Deci conteaza partea asta de teritoriu. Dupa aceea, ca si interese, cred ca ati avut si voi la scoala: interesul public, interesul publicului. Eu niciodata nu am mers dupa ceea ce imi cere publicul, ci ceea ce, dupa parerea mea si din punct de vedere jurnalistic, ar trebui sa ajunga la cunostinta oamenilor care se uita la televizor.

Care sunt etapele realizării emisiunii “Buna dimineața, Transilvania!”?

Matinalul are o structura, ca majoritatea emisiunilor au in principiu o structura, un schelet. Stii ca începe emisiunea cu o discuție de 5 minute, un fel de monolog, o deschidere.  5 minute in care eu fac ceva, transmit ceva… nu stiu incep cu o stare, un alt fel de buna dimineata, sau povestesc ceva care sa aiba menirea sa-ti atraga atentia. Cum aleg discutia din alea 5 minute, greu de spus. După  care vine partea de meteo. Pentru meteo am avut o vreme cand colaboram cu cei de la ANM, sursa este ANM-ul, alta este statia – vorbeam cu dl. Narcis intr-o vreme, si mai nou pentru ca resursele s-au micsorat – informatii din alte parti, internet sau ziare. Dupa care urmeaza calendarul zilei, asta este o chestie pe care am introdus-o de cativa ani si avem revista presei. Pentru revista presei , alegem un jurnalist cu care comentam impreuna. Principiul este ca dinamizeaza daca avem 2 oameni in platou care sa discute despre chestii … sigur ca exista si un fel de risc pentru ca vine al doilea om care are tendinta de foarte multe ori sa divagheze sau sa vorbeasca mai mult pe un subiect decat ar trebui. De multe ori, revista presei nu e numai despre titlul care e in ziar, ci e mai degraba o sinteza pornind de la titlu. Dup’aia horoscopul care e un fel de eticheta a matinalului, nu trebuie neaparat realizatorii matinalului sa creada in horoscop si urmeaza partea a 2a a emisiunii in care avem subiectele pe care le discutam.

Cum le alegeti, care sunt criteriile? Daca ai o agenda mai incarcata de evenimente, care raman si care pleaca din emisiunea ta?

Pai in primul rand, trebuie sa vedem ce se desfasoara in perioada respectiva pentru ca s-a incercat foarte mult in matinal sa existe evenimente de actualitate. Dupa parerea mea, sa zicem sunt 3 subiecte de discutat in matinal (initial s-a pornit cu doua si nu e ok) din care daca toate 3 sunt de actualitate eu nu cred ca e matinalul asa cum ar trebui sa fie. Actualitate ai stirea zilei, jurnalul, alea sunt… acolo tot trebuie sa fie de actualitate. La matinal unul e de actualitate, ca omul vrea ceva ce-i fierbinte , altul care e de utilitate, sau de educatie  sau ceva de genul asta, care e un subiect mai atemporal.

In ce ordine iti stabilesti subiectele astea ? Pui cele mai importante inainte? Tii cont si de ora si de interesul pe care il exercita telespectatorului la ora respectiva ?

Acum cum aleg eu… deci cand eram producator, am analizat in primul rand in functie de ora si nu neaparat ca primul, al doilea si al treilea subiect. Cand de la 8 la 9 am discutiile ma gandesc: cine mai poate sa fie la ora 8 in fata televizorului? Cine mai poate sa fie la 8:20 , cine la 8:40 si sta pana la 9:00 ? Deci cumva in functie de chestiile astea incercam sa ii pun pe oameni.

Subiecte din ce domenii abordai si abordezi tu in continuare pentru matinal, sau din ce domenii vin subiectele pe care le discutati voi acolo? Banuiesc ca social cu diferitele lui nuante, putin politic daca e timp sau pe ce mergeti mai des ?

De-a lungul timpului, din 2007 incoace, am avut, fara sa exagerez, toate genurile posibile, toate subiectele si categoriile de discutie posibile. Depinzi si de perioada, sezonul (impropriu spus sezonul) pe bucati, in functie de cum se hotara ca trebuie sa fie matinalul. De exemplu, sezonul asta toamna-vara de acum, s-a cerut expres de conducere sa fie pe linia asta a actualului, in primul rand, subiectele sa fie de actualitate, informatii, informatii, informatii… Dar, per ansamblu, ca sa raspund un picut mai concret, subiectele sociale sunt foarte abordate. Deci ce tine de social, de educatie foarte mult, utilitar, politic – destul de putintel, administratie – iar foarte, foarte important, problemele administrative ale oraselor. Politica, mai putin, n-as putea sa spun care e motivul pentru ca acum cativa ani s-a hotarat un fel de regula ca vineri dimineata o data in emisiune sa fie o discutie pe un subiect politic, cu un om politic, pentru ca politica trebuie sa fie cumva, trebuie sa ajunga la om, de fapt asta inseamna. Realmente, politica inseamna ce masuri intreprinzi ca sa le fie bine oamenilor care sunt reprezentati de un om. Mie personal nu imi place, eu nu agreez problema, cred ca subiectele astea pe linie politica, expres, ca partide, orientare, ce vor, proiectele lor, cred ca trebuie abordate intr-o alta emisiune mai cu specific. Deci eu m-am bucurat cand s-a renunta la obligatia asta. Politicul din punctul meu de vedere n-ar trebui sa fie.

Pe ce criterii iti alegi tu invitatii ?

In primul rand, e subiectul. Ma intereseaza, ma uit e un eveniment deci despre ce e vorba. Asta e primul criteriu. Al doilea criteriu, cand e un om, mesajul pe care om ala l-ar avea de transmis.

Bibliografie

Abrudan, Mirela, Criza economică și reflectarea ei în mass-media 2008-2009, Editura Tritonioc, București, 2010

Armanca, Brândușa, Televiziunea regională în România. Un reper: TVR Timișoara, Editura MIRTON, Timișoara, 2002

Balaban, Delia Cristina, Perspective asupra televiziunii în România, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca ,2003

Bălășescu, Mădălina, Manual de producție de televiziune, Editura Polirom, Iași, 2003

Bignell, Jonathan, and Jeremy Orlebar, Manual practic de televiziune. Tradus de Carmen Catană. București: Polirom, 2009

Black, Jay, Jennings Bryant, Susan Thompson, Introduction to Media Communication, Editura McGraw Hill , New York , 1998

Bourdier, Piere. Despre televiziune. Editura Art, București, 2007.

C Christopher, Sterling H. Encyclopedia of Journalism. London: SAGE Publications, Inc., 2009.

Cesereanu, Ruxandra. coord. Curente și tendințe în Jurnalismul Contemporan. Cluj-Napoca, Editura LIMES, 2003.

Everett, Rogers M., și James W. Dearing. Agenda Setting Research: Where Has it Been, Where is it Going? Washington: CQ Press, 2007

Fiske, John. "Popularity and the Politics of Information." În Journalism and Popular Culture, P. Dahlgren și C. Sparks, 45-63. London: Sage, 1992.

Fiske, John și John Hartley. Reading television. London: Routlege, 2003.

Goffman, Erwin. Frame analysis: An essay on the organization of experience. New York: Harper&Row, 1974.

Hill, Annette, Reality TV. Audiences and popular factual television, New York, Routledge, 2005.

Hill, Anette, Restayling Factual TV – Audiences and news, documentary and reality genres. Abingdon, Oxon: Routlege, 2007.

Ian, Hargreaves. Journalism, A Very Short Introduction. New York: Oxford University Press Inc., 2005.

Jensen, Klaus Bruhn. A Handbook of Media Communication Research: Qualitative and Quantitative Methodologies. New York: Routledge Taylor&Francis Group, 2002

Kahneman, D., și A. Tversky. Choices, values and frames. Cambridge: Cambridge University Press, 2000.

Katz, E., și P.F. Lazarsfeld. Personal influence. New York: Free Press, 1995.

Laughey, Dan. Key Themes in Media Theory. Berkshire: Open University Press, 2007.

Lazăr, Mirela. Noua televiziune și jurnalismul de spectacol. Iași, Editura Polirom, 2008

Lippmann, Walter. Public Opinion. New York : MCMillan, 1992.

McCombs, Marshall, și D. Shaw. The Public Opinion Quaterly. 1972.

McCombs, Maxwell. Setting the Agenda: The Mass Media and the Public Opinion. Cambridge: Polity Press, 2004.

McLuhan, Marshall. Galaxia Guttenberg. București, Politica, 1974.

—. Să înțelegem media: extensiile omului. Tradusă de Ovidiu George Vitan. București: Curtea veche, 2011.

—. Televiziunea sau mediul invizibil. București: Nemira, 1997.

Scheufele, Dietram A., și David Tewksbury. Framing, Agenda Setting and Priming: The Evolution of Three Media Effects Models. fără an.

Thoveron, Gabriel, Istoria mijloacelor de comunicare, traducere de Maria Zbarcea, editura Institutul European, Iași, 2003

Tewksbury, Dietram A. Scheufele & David. The Agenda setting of Framing and Priming. 2007.

Zeca-Buzura, Daniela, Jurnalismul de televiziune, Iași: Polirom, 2005.

Siteografie

www.tvr.ro

http://cluj.tvr.ro

www.wikipedia.ro

Anexe

Anexe.

Desfășurător: BUNĂ DIMINEAȚA, TRANSILVANIA! – TVR Cluj

Coordonatori: Ovidiu Pop , Alin Gelmarean

DATA: 01 aprilie 2014

Ora difuzării: 07.00 – 08.50

Desfășurător: Transilvania la Zi – TVR Cluj

Producător:Luminița Purdea Cotuțiu

editor coordonator: Cristina Ghibu

editor montaj Raul Atanasiu

DATA: 1 aprilie 2014

Ora difuzării: 17.00 – 17.55

Atenție la genericul final! * Atenție la titraj: titulatura invitaților nu se scrie cu majusculă!

Interviu cu Elena Nicolae , moderatoarea emisiunii Transilvania la zi

Spune-mi te rog cum va alegeți voi subiectele pentru emisiune, care sunt criteriile.

Cel mai important este criteriul de proximitate, având in vedere ca suntem un post regional, au prioritate subiectele din imediata vecinătate. Acum mai sunt si excepții, cum e Campionatul Mondial de Fotbal, care se desfasoara la mii de km distanta, dar tot îndeplinește criteriul asta pentru ca meciurile sunt difuzate si in Romania, pentru ca se creaza multa emoție in jurul partidelor si pentru ca si in Cluj, chiar si in alte orașe din Transilvania oamenii au in agenda evenimentul asta. Si atunci, vor fi interesați sa audă mai multe despre subiectul asta.  După criteriul de proximitate urmează criteriul de interes imediat pentru om. Si ce-l interesează pe el – socialul, clar e pe primul loc intotdeauna. Bine, acolo e cu mai multe nuante, de la administratie pana la sanatate, orice fel de subiect care priveste, care are in mijloc un caz, care poate fi, in care se poate regasi oricine. Asa ar trebui sa fie toate subiectele la televiziune, sa nu porneasca de la un comunicat al unei institutii, sa porneasca de la un caz, care are in mijlocul lui un om, pentru ca atunci automat cel care se uita se poate pune mai usor in situatia respectiva. Dupa social urmeaza cultura si sportul, educatia, tot restul domeniilor, ma rog, care sunt un pic mai nișate decat socialul.

Cum ai descrie tu emisiunea “Regional Café”, dar si emisiunea “Transilvania la zi” ?

Emisiunea “Regional Café” este un matinal care isi propune sa iti dea un start placut zilei si atunci e o emisiune de tip magazin, care are si informatii de actualitate, dar nu subiecte grele, are subiecte mai light, subiecte care sa te binedispuna. „Transilvania la zi” este o emisiune de actualitate care vorbeste despre cele mai importante evenimente, care se petrec in Transilvania.

Care sunt pasii de construire ai acestor emisiuni ?

Pentru „Regional Café” având in vedere ca intram pe TVR3 o data pe saptamana, se pastreaza cele mai bune subiecte din perioada in care suntem, adica, iti dau exemplu pentru saptamana viitoare, cand la final, deci in weekendul viitor va avea loc o competitie – premiera in Romania – un fel de triatlon in Cheile Turzii, care presupune mai multe probe sportive, alergare, mountainbike si cu raftingul sau ceva de genul asta. Ei bine, desi am fi putut vorbi in orice zi la „Buna dimineata, Transilvania” despre evenimentul asta, am preferat sa iltinem pentru „Regional Cafe”, avand in vedere ca are vizibilitate nationala sa afle si pasionatii din restul tarii despre evenimentul asta. Asta e un criteriu. De regula incercam, chiar daca e vorba de matinal, sa abordam si un subiect mai serios, nu e o emisiune de divertisment, adica facem calendarul zilei de exemplu dar si asta are un rol educativ, nu neaparat de divertisment pentru ca omul, cu ocazia asta, mai afla cateva lucruri. De regula sunt 3 subiecte pe emisiune; este structurata asa emisiunea : revista presei si restul timpului care ramane este impartit la trei. La revista presei de exemplu sunt invitati ziaristi de la celelalte publicatii din Cluj, sau posturi de radio sau de televiziune si comentam live subiectele din ziare. Bineinteles chiar daca nu intalnim in ziare vorbim si despre evenimentul care a izbucnit cu o seara inainte, in cazul in care se potriveste si persoana cu subiectul ca nu intotdeauna nu-s specializati pe toate domeniile jurnalistiiasa fel incat sa poti vorbi despre orice. Subiectul social pe care il facem dimineataincercam sa il alegem sa aibalegatura cu realitatea. Si nu se intamplaintotdeaunaasa, si atunci invitam  uneori factori importanti de decizie, cum ar fi: saptamana trecuta a fost invitata Ana Horvath care-i viceprimar la Cluj, si cu un asemenea om ai subiecte de discutat, care-s toate la ordinea zilei, incerci un pic discutia sa fie mai relaxata pentru ca nu-si are rostul incrancenarea la ora 8 dimineata. Restul subiectelor sunt exact de matinal, le facem recomandari oamenilor cum sa-si petreaca vacantele, cum sa-si petreaca timpul liber, cum sa se culturalizeze, cum sa aiba grija de sanatatea lor, dar aici principalul verb, adica principala preocupare este sa le spunem „cum sa…” adica le dam un fel de reteta, le facem recomandari, nu suntem ingraditi in actualitatea stricta a stirii: asta s-a intamplat – despre asta discutam.

Si la „Transilvania la zi” ?

La „Transilvania la zi” subiectele sunt pline de actualitate, pornim de la stire, invitam persoanele direct implicate, sau care ar avea un cuvant de spus pe subiectul respectiv, si incercam sa trecem dincolo de stire, sa explicam implicatiile, urmarile si cum ar putea fi contracarate problemele atunci cand e vorba de asa ceva.

In ce ordine sunt stabilite subiectele pentru emisiuni ?

Acum, asta depinde de mai multe lucruri, iar uneori depinde de un detaliu tehnic. De regula incepi, ( la „Transilvania la zi” vorbim , ca la „Regional Cafe” e simplu, nu conteaza cum le pui pentru ca toate-s mai relaxate, mai light) la „Transilvania la zi”incepi cu subiectul mai de interes, mai de actualitate, si de regula incepem cu subiectul social si incercam sa terminam cu un subiect mai relaxat, pentru ca fiind inainte de prime-time trebuie sa te gandesti, sa-i dai omului prilejul sa ia un respiro inainte de principalele buletine de stiri, cand afla toate nenorocirile de pe lumea asta, noi ii oferim posibilitatea sa se decupleze, si sa isipregateasca sufletul pentru ce urmeaza.

Si cand aveti o zi cu o agenda plina  de evenimente , care sunt evenimentele care raman si cele care nu raman, pe ce criterii pastrati unele si pe ce criterii le lasati ?

Aici functioneaza foarte bine colaborarea cu departamentul de la stiri, pentru ca incercam sa acoperim impreuna toate evenimentele, adica nu are rost sa ne dublam: sa faca si stirile si sa facem si noi acelasi subiect si sa ramana altele neacoperite. Si atunci incercam sa le impartim, acum si in functie de disponibilitatea oamenilor pentru ca noi la emisiune trebuie sa ne bazam pe invitati in platou care sa discute subiectul, daca nu gasim oamenii potriviti nu avem de ales, dar asta incercam sa facem. Mai sunt si alte emisiuni de actualitate, cum ar fi „Stirea zilei” care e clar ca trateaza cel mai important subiect al zilei, si atunci, noi incercam in functie de ce subiect este ales acolo sa ne reorientam. In mod ideal ar fi sa fie subiecte diferite la toate emisiunile, dar la noi se intampla sa fie acelasi subiect si de dimineata pana dupamasa, la „Transilvania la zi” si uneori ajunge si la „Stirea zilei”; nu e o formula ideala.

De obicei, la aceste emisiuni, domeniul social este cel care domina ?

Aproape tot ce se vede in jurul nostru poate fi catalogat drept social, depinde cum pui problema, dar nu tot timpul. De regula sunt trei subiecte sau doua, foarte rar exista un singur subiect in emisiune. Eu imi amintesc de exemplu ca am avut o emisiune atunci cand a fost sarbatorita la Huedin pentru prima data Ziua ComunitatiiEvreiesti si emisiunea a fost facuta pe acel subiect si pe ce s-a intamplat in urma cu 70 de ani si pe comunitatea evreiasca din ziua de azi. Am mai avut un singur subiect pe emisiune cand l-am avut invitat pe Nicolae Maniu, care-i pictor, deci era vorba de un subiect cultural. Si mai sunt subiecte unice pe emisiune atunci cand se intampla ceva, e breakingnews, si atunci toata emisiunea ti-o gandesti in functie de asta. Dar in rest avem unul sau doua subiecte grele , hard, si un subiect light. Acum toate tin, intr-un fel sau altul, de social, dar ne straduim sa avem de fiecare data subiectul ala hard care sa tina telespectatorul si care sa rezolve o parte din problemele cu care ne confruntam.

Pe ce criterii sunt alesiinvitatii ?

In functie de competenta pe care o au sa discute despre subiectul respectiv.

Si in ce masura reusiti sa construiti o emisiune care sa fie pentru tot publicul regional , nu doar pentru cel din municipiul Cluj Napoca sau cel doar din judetul Cluj? Cum reusiti sa ajungeti si in celelalte judete ?

Asta este o mare problema in momentul de fata pentru ca nu mai functioneaza reteaua de corespondenti din celelalte orase si atunci ne ramane doar la capitolul documentare, sa gasim cand avem un subiect, legat de canalizare in Cluj, sa zicem,  sa gasim exemple similare si in alte orase. Si atunci in momentul in care discutam ca se amenajeaza niste strazi in vederea reabilitarii retelei de canalizare, putem sa discutam despre proiecte similare care au loc si in Satu Mare , putem eventual sa intram prin telefon cu autoritatile de acolo, sau cu cei de la compania de apa-canal. Putem sa completam in felul asta stirea. Dar lipseste in acest moment de la toate emisiunile TVR Cluj, prezenta televiziunii in celelalte orase importante si judete din Transilvania. E ok sa ai prin telefon un om de acolo, dar de regula faci lucrul asta cand sunt subiecte care tin  de social, de administratie. Dar adevaratele povesti care reusesc sa tina omul in fata televizorului si care au in centru un om si cu care te identifici mult mai usor, alea nu poti sa le faci prin telefon, si la alea ajungi mai greu daca nu ai un corespondent acolo care sa iti furnizeze povestea.

Ati incercat sa colaborati cu corespondentii de la stiri ?

De la stiri de la TVR ?

Da.

Nu are TVR stiri in toate…

Jurnalul e regional si au colaborator in Bistrita si asa … ati reusit … ?

Colaboram cu ei, dar  e aceeasi problema pentru ca nu stiu ei ce dotari au. Primim imagini de la ei de exemplu, ei fac uneori stiri, dar cand ai o emisiune in care accentul se pune pe discutia din platou cu invitati si tu nu poti sa-i ceri unui om din Oradea sa vina, sau si mai departe, din Arad sa vina pentru o jumătate de ora de discutie, ai atunci automat toate celelalte judete sunt dezavantajate, pentru ca nu poti sa le oferi lucrul asta. Este peste mana pentru ei sa vina si noi din pacate reusim mai rar sa ajungem la ei, dar mie mi-ar placea.

Interviu Elena Gașpar, moderatoarea emisiunii Bună dimineața, Transilvania!

Spune-mi cum ai descrie emisiunea ta regionala “Buna dimineața, Transilvania!” ?

Din punctul meu de vedere, da, in primul rand regional, ai spus bine, asta este un keyword. Dupa parerea mea, cred ca e foarte important ca in matinal sa existe informatii, care sa fie de interes pentru oamenii care se uita efectiv. Nu numai pentru potentiali sau pentru ca te-ai simtit tu bine. De exemplu noi avem publicul din Transilvania, sa luam emisiunea „Buna dimineata Transilvania”. Eu am incercat pe cat am putut si mai cu seama cand eram producator, si colegii incearca acum, sa aduc subiecte care merg dincolo de Cluj. Fiind Cluj Napoca centrul – capitala Transilvaniei – subiectele sunt aici, trebuie sa si recunoastem  cele mai multe evenimente se intampla in Cluj. Dar foarte multe resurse de cautare am alocat pentru subiecte din alte parti. Deci conteaza partea asta de teritoriu. Dupa aceea, ca si interese, cred ca ati avut si voi la scoala: interesul public, interesul publicului. Eu niciodata nu am mers dupa ceea ce imi cere publicul, ci ceea ce, dupa parerea mea si din punct de vedere jurnalistic, ar trebui sa ajunga la cunostinta oamenilor care se uita la televizor.

Care sunt etapele realizării emisiunii “Buna dimineața, Transilvania!”?

Matinalul are o structura, ca majoritatea emisiunilor au in principiu o structura, un schelet. Stii ca începe emisiunea cu o discuție de 5 minute, un fel de monolog, o deschidere.  5 minute in care eu fac ceva, transmit ceva… nu stiu incep cu o stare, un alt fel de buna dimineata, sau povestesc ceva care sa aiba menirea sa-ti atraga atentia. Cum aleg discutia din alea 5 minute, greu de spus. După  care vine partea de meteo. Pentru meteo am avut o vreme cand colaboram cu cei de la ANM, sursa este ANM-ul, alta este statia – vorbeam cu dl. Narcis intr-o vreme, si mai nou pentru ca resursele s-au micsorat – informatii din alte parti, internet sau ziare. Dupa care urmeaza calendarul zilei, asta este o chestie pe care am introdus-o de cativa ani si avem revista presei. Pentru revista presei , alegem un jurnalist cu care comentam impreuna. Principiul este ca dinamizeaza daca avem 2 oameni in platou care sa discute despre chestii … sigur ca exista si un fel de risc pentru ca vine al doilea om care are tendinta de foarte multe ori sa divagheze sau sa vorbeasca mai mult pe un subiect decat ar trebui. De multe ori, revista presei nu e numai despre titlul care e in ziar, ci e mai degraba o sinteza pornind de la titlu. Dup’aia horoscopul care e un fel de eticheta a matinalului, nu trebuie neaparat realizatorii matinalului sa creada in horoscop si urmeaza partea a 2a a emisiunii in care avem subiectele pe care le discutam.

Cum le alegeti, care sunt criteriile? Daca ai o agenda mai incarcata de evenimente, care raman si care pleaca din emisiunea ta?

Pai in primul rand, trebuie sa vedem ce se desfasoara in perioada respectiva pentru ca s-a incercat foarte mult in matinal sa existe evenimente de actualitate. Dupa parerea mea, sa zicem sunt 3 subiecte de discutat in matinal (initial s-a pornit cu doua si nu e ok) din care daca toate 3 sunt de actualitate eu nu cred ca e matinalul asa cum ar trebui sa fie. Actualitate ai stirea zilei, jurnalul, alea sunt… acolo tot trebuie sa fie de actualitate. La matinal unul e de actualitate, ca omul vrea ceva ce-i fierbinte , altul care e de utilitate, sau de educatie  sau ceva de genul asta, care e un subiect mai atemporal.

In ce ordine iti stabilesti subiectele astea ? Pui cele mai importante inainte? Tii cont si de ora si de interesul pe care il exercita telespectatorului la ora respectiva ?

Acum cum aleg eu… deci cand eram producator, am analizat in primul rand in functie de ora si nu neaparat ca primul, al doilea si al treilea subiect. Cand de la 8 la 9 am discutiile ma gandesc: cine mai poate sa fie la ora 8 in fata televizorului? Cine mai poate sa fie la 8:20 , cine la 8:40 si sta pana la 9:00 ? Deci cumva in functie de chestiile astea incercam sa ii pun pe oameni.

Subiecte din ce domenii abordai si abordezi tu in continuare pentru matinal, sau din ce domenii vin subiectele pe care le discutati voi acolo? Banuiesc ca social cu diferitele lui nuante, putin politic daca e timp sau pe ce mergeti mai des ?

De-a lungul timpului, din 2007 incoace, am avut, fara sa exagerez, toate genurile posibile, toate subiectele si categoriile de discutie posibile. Depinzi si de perioada, sezonul (impropriu spus sezonul) pe bucati, in functie de cum se hotara ca trebuie sa fie matinalul. De exemplu, sezonul asta toamna-vara de acum, s-a cerut expres de conducere sa fie pe linia asta a actualului, in primul rand, subiectele sa fie de actualitate, informatii, informatii, informatii… Dar, per ansamblu, ca sa raspund un picut mai concret, subiectele sociale sunt foarte abordate. Deci ce tine de social, de educatie foarte mult, utilitar, politic – destul de putintel, administratie – iar foarte, foarte important, problemele administrative ale oraselor. Politica, mai putin, n-as putea sa spun care e motivul pentru ca acum cativa ani s-a hotarat un fel de regula ca vineri dimineata o data in emisiune sa fie o discutie pe un subiect politic, cu un om politic, pentru ca politica trebuie sa fie cumva, trebuie sa ajunga la om, de fapt asta inseamna. Realmente, politica inseamna ce masuri intreprinzi ca sa le fie bine oamenilor care sunt reprezentati de un om. Mie personal nu imi place, eu nu agreez problema, cred ca subiectele astea pe linie politica, expres, ca partide, orientare, ce vor, proiectele lor, cred ca trebuie abordate intr-o alta emisiune mai cu specific. Deci eu m-am bucurat cand s-a renunta la obligatia asta. Politicul din punctul meu de vedere n-ar trebui sa fie.

Pe ce criterii iti alegi tu invitatii ?

In primul rand, e subiectul. Ma intereseaza, ma uit e un eveniment deci despre ce e vorba. Asta e primul criteriu. Al doilea criteriu, cand e un om, mesajul pe care om ala l-ar avea de transmis.