Mecanisme Procedurale Care Asigură Soluționarea Cauzelor Civile Într Un Termen Rezonabil

=== a3463dfc7d64589d2ac18b337ed6403d8db6e4bd_308573_1 ===

CUPRINS

Introducere

Dreptul părților la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabilâ

Mecanisme procedurale care asigură soluționarea cauzelor civile într-un termen rezonabil

Introducere

De-a lungul timpului, una dintre principalele probleme ale sistemului judiciar din România l-a reprezentat lipsa de celeritate în soluționarea cauzelor, cu toate efectele ce le implica acest aspect. Ținând cont de faptul că procedurile judiciare s-au dovedit, de cele mai multe ori greoaie, formaliste, legiuitorul român a conștientizat că eficacitatea administrării actului de justiție constă și în rapiditatea/celeritatea soluționării cauzelor civile prin pronunțarea de hotărâri judecătorești, asigurându-se, în acest fel, stabilitatea raporturilor juridice deduse judecății.

Este binecunoscut faptul că nerespectarea imperativelor procesului echitabil sub aspectul duratei procedurii ori decurgând din neexecutarea hotărârilor judecătorești, a făcut obiectul a numeroase cauze la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, la care România este parte.

Ținându-se cont de stufoasa cazuistică a României la C.E.D.O. soluționarea proceselor într-un termen rezonabil a reprezentat o problemă reală și un motiv de preocupare pentru legiuitor.

Conchizând putem afirma că, la nivel național, s-a impus o intervenție legislativă pentru reglementarea complexă și coerentă a procesului civil, intervenție ce s-a concretizat prin măsuri ce au ca scop simplificarea și accelerarea procedurilor judiciare, toate acestea finalizându-se prin intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.

Dreptul părților la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil

Acest principiu, cunoscut și sub denumirea de rapiditate sau celeritate în concepția unor autori rapiditatea repezentând una dintre regulile de bază ale procesului civil.

Operativitatea procesului civil poate fi înscrisă între principiile fundamentale ale acestuia, pentru a răspunde în acest fel scopului acestuia.

Susținerile din doctrină au căpătat o consacrare expresă, la nivel constituțional, prin revizuirea Constituției făcută prin Legea nr. 429/2003. Astfel, în art. 21 pct. 3, se arată că „părțile au dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil”. În același sens, potrivit art. 10 din Legea nr. 304/2004, „toate persoanele au dreptul (…) la soluționarea cauzelor
într-un termen rezonabil”.

Lato sensu, operativitatea procesului civil presupune atât rezolvarea rapidă a cauzelor civile, cât și simplificarea activității procesual civile, când este cazul.

Totodată, operativitatea impune desfășurarea unor activități de către organul judiciar care dispune de cele mai eficiente posibilități de administrare a probelor.

Operativitatea în procesul civil are efecte asupra calității probelor administrate în
cauzele civile și, în acest fel, se creează încă o garanție în vederea aflării adevărului în procesul civil.

În cuprinsul art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului se regăsesc sintetizate unele dintre cele mai importante principii ale activități judiciare. Astfel, art. 6 parag. 1 din Convenție prevede că; „Orice persoană are dreptul să-i fie examinată cauza în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent și imparțial , stabilit prin lege, care va decide asupra drepturilor și obligațiilor sale civile…”

Mecanisme procedurale care asigură soluționarea cauzelor civile într-un termen rezonabil

Prevederile noului Cod de procedură civilă au ca principal scop răspunderea la unele deziderate cum este cazul accesului justițiabililor la mijloace și formele procedurale mai simple și accesibile și accelerarea procedurii, inclusiv în faza executării silite.

În aceeași măsură noul Cod de procedură civilă urmărește să răspundă și exigențelor de decurg din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și, implicit, din cele statuate în jurisprudența C.E.D.O.

Urmărind asigurarea soluționării corecte a cauzelor la fond noul Cod de procedură civilă are în vedere eliminarea deficiențelor care au condus, de cele mai multe ori, la hotărâri ale C.E.D.O. de condamnare a României, atât pentru soluții judecătorești greșite, cât și pentru prejudicii cauzate de durata excesivă a procedurilor judiciare ori pentru lipsa de previzibilitate rezultată din inconsecventa jurisprudenței naționale.

În încercarea de a da o nouă formă construcției procedurale civile noul Cod consacră măsuri de natură să accelereze obținerea răspunsului judecătoresc într-un anumit termen, cu respectarea, în egală măsură, a drepturilor procedurale ale părților și principiilor fundamentale ale procesului civil.

Datorită preocupării primordiale de asigurare a celerității soluționării cauzelor, concomitent cu îmbunătățirea calității actului de justiție, soluțiile legislative consecrate în cuprinsul noului Cod de procedură civilă răspund, atât direct, cât și prin efectele preconizate, acestui deziderat.

În vederea degrevării instanțelor de judecată, noul Cod de cprocedură civilă prevede, în sarcina judecătorului, obligația de a îndruma părțile din proces spre folosirea procedurii medierii, ca mijloc alternativ de soluționare a litigiilor, pe durata desfășurării acestei proceduri judecata fiind suspendată.

În aceeași direcție se regăsește și reglementarea recursului ca veritabilă cale extraordinară de atac, exercitată doar în cazuri excepționale.

În cele ce urmează voi încerca a prezenta o serie de mecanisme procedurale ce au ca scop asigurarea soluționării cauzelor cu celeritate. Astfel, una dintre aceste măsuri o reprezintă reglementarea, în mod expres, a principiilor fundamentale ale procesului civil respectiv: funcționarea justiției ca serviciu public; dreptul la un proces echitabil, în termen optim și previzibil; principiul celerității; principiul egalității; principiul disponibilității; principiul bunei-credințe; principiul dreptului la apărare; principiul contradictorialității; principiul oralității; principiul nemijlocirii; principiul publicității; principiul continuității; principiul rolului activ al judecătorului.

Până la intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civil principiile care stăteau la baza desfășurării procesului civil erau, în mare majoritate, deduse fie din reglementarea constituțională, fie din interpretarea unor texte aflate în diverse cărți ale Codului de procedură civilă. Practic, se poate afirma că principiile desfășurării procesului civil aveau ca izvor creația doctrinară, sancționată jurisprudențial, și nu un act de voință expres al legiuitorului. Conchizând se poate afirma că prin noul Cod de procedură civilă s-a realizat coagularea acestor principii configurate în timp.

Un alt mecanism ce are ca drept scop soluționarea cauzelor civile într-un termen rezonabil îl reprezintă reașezarea competenței materiale, prin această reașezare urmărindu-se atât apropierea justiției de justițiabil, cât și o justiție previzibilă prin unitatea soluțiilor jurisprudențiale.

Potrivit noii legislații procesual civile judecătoria este competentă a judeca cauzele de valoare mică și/sau de complexitate redusă, dar de o mare frecvență în practică. Tribunalul va deveni instanță cu plenitudine de competență pentru judecata în fond în primă instant.

Curțile de apel judecă, în principal, apelurile și asta pentru a elimina situația din fosta reglementare procesual civilă potrivit căreia curțile de apel judecau mai ales recursuri.

Înaltei Curți de Casație și Justiție îi revine competența de a judecca recussurile de drept comun, prin aceasta urmărindu-se a-și îndeplini rolul constituțional de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii la nivel național.

Tot în cuprinsul noii legislații procesual civile au fost introduse prevederi care asigură o modalitate unitară de evaluare a obiectului cererii, astfel încât stabilirea competenței după valoare să capete o soluționare rațională și consecventă.

Alături de modificări ce țin de competența materială s-a procedat la modificarea procedurii de citare și comunicare a actelor procedural.

Astfel, în scopul asigurării soluționării într-un termen rezonabil a cauzelor, cu respectarea principiilor fundamentale ale procesului civil: contradictorialitatea și dreptul la apărare, în cuprinsul noului Cod de procedură civilă se regăsește reglementată eficientizarea procedurii de citare și comunicare a actelor procedurale, adaptată la noile realități sociale.

Trebuie remarcat că, în afara modalităților „clasice” de comunicare, respectiv prin agenți procedurali sau alți salariați ai instanței, ori prin poștă, noua legislație permit, la cererea părții interesate și pe cheltuiala acesteia, și comunicarea prin executori judecătorești sau prin servicii de curierat rapid.

Totodată, citarea și comunicarea altor acte de procedură se poate face de grefa instanței și prin mijloace tehnice modeme de comunicare, cum este poștă electronică sau prin orice alte mijloace care asigură transmiterea textului și confirmarea primirii acestuia.

Dezideratul soluționării cauzelor într-un termen rezonabil a fost luat în calcul în cadrul reglementării procedurii contencioase. Astfel, prin noul Cod se regăsesc soluții legislative inovatoare, ce iau în calcul tehnicizarea procedurii desfășurate în fața instanței de judecată, procedură care să conducă, dacă este posibil la eliminarea interpretărilor jurisprudențiale contradictorii.

Implementând soluțiile date de doctrină și luând ca model legislația franceză noua legislație procesuală definește acțiunea civilă ca fiind “ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege pentru protecția dreptului subiectiv pretins de către una dintre părți sau a unei alte situații juridice, precum și pentru asigurarea apărării părților în process”, consacrând expres condițiile de exercitare a acțiunii civile.

Noul Cod de procedură definește și delimitează, cu rigurozitate, cererile ce pot fi adresate instanței în cursul procesului, această clasificare reprezentând o importanță majoră pentru stabilirea regimului juridic aplicabil, element de interes practic pentru participanții la proces.

A fost îmbunătățită modalitatea de sesizare a instnaței, astfel încât, între momentul introducerii cererii de chemare în judecată și punerea ei pe rolul instanței intervine o etapă premergătoare activității de judecată propriu-zise, care are ca scop regularizarea cererii de chemare în judecată. Această fază implică, în vederea acoperirii tuturor eventualelor lipsuri ale acesteia, realizarea unei corespondențe scrise numai cu autorul cererii de chemare în judecată. Etapa premergătoare se va finaliza fie prin conformarea la cerințele stabilite, conform legii, de instanță și fixarea primului termen de judecată, cu citarea pârâtului, fie, în cazul în care obligațiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite, prin anularea cererii, printr-o încheiere dată în camera de consiliu.

Din cele expuse se poate remarca faptul că declanșarea propriu-zisă a procesului civil este condiționată de existenta unei cereri de chemare în judecată care îndeplinește toate condițiile de formă și de fond prevăzute de lege pentru sesizare legală a instanței de judecată.

Înainte de stabilirea primului termen de judecată, termen ce va deveni momentul declanșării propriu-zise a procesului înlocuind conceptual de “prima zi de înfățișare”, și de a fi comunicată pârâtului, cererea de chemare în judecată este supusă unui filtru administrativ al completului, aleatoriu stabilit, și unei proceduri de completare și corectare a lipsurilor cererii, în termenul stabilit de instanță, prin această procedură urmărindu-se a se evita comunicarea, către partea cealaltă, a unor cereri informe, precum și punerea pe rolul instanțelor, a unor asemenea cereri, care, dacă li s-ar da curs, ar conduce la tergiversarea judecății și la cheltuieli inutile, în special în sarcina părții adverse.

Tot în cadrul procedurii contencioase și în scopul eficientizării activității de judecată și reducerea duratei proceselor civile s-a procedat la resistematizarea etapelor procesului civil, respectiv etapa scrisă, cercetarea procesului și dezbatarea în fond a cauzei.

Cu titlu de noutate, noul Cod de procedură civilă prevede împărțirea fazei judecății în primă instanță în două etape: cercetarea procesului, care se desfășoară în camera de consiliu, această etapă evidențiind caracterul privat al drepturilor și intereselor disputate în cauza civilă – și dezbaterea în fond a procesului, dezbatere ce are un caracter prepinderent public, dacă părțile nu solicit altfel,

Odată cu declanșarea etapei de dezbatere părților li se dă posibilitatea de a discuta, în contradictoriu împrejurările de fapt și temeiurile de drept invocate de ele sau puse în discuție, din oficiu, de către instanța de judecată.

Pentru a da expresie dreptului la viață privată sau ordinii publice ori pentru ocrotirea unor categorii speciale de subiecte de drept, se prevede posibilitatea desfășurării în întregime a procesului fară prezența publicului.

Urmărindu-se soluționarea cauzelor civile într-un termen rezonabil noul cod consacră posibilitatea ca, judecătorul, ținând cont de circumstanțele concrete ale speței, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și după ascultarea acestora, va estima durata necesară pentru cercetarea procesului, astfel încât acesta să fie soluționat într-un termen rezonabil. De asmeneea, se insituie, ca regulă, în cursul cercetării procesului, judecătorul fixează termene scurte, de la o zi la alta, termenele cu o durată mai mare putând fi acordate numai dacă circumstanțele momentului o impun.

Se poate remarca faptul că noul Cod de procedură civilă prevede expres regula continuității membrilor completului pe tot parcursul judecății – ca un mijloc de a asigura continuitatea și coerența în cercetarea procesului, de responsabilizare a judecătorilor pentru modul de soluționare a cauzei și de sporire a încrederii în actul de justiție.

În materia probelor se evidențiază realizarea unei unificări de reglementare, în sensul includerii, în noul Cod de procedură civilă, nu numai a prevederile referitoare la administrarea probelor, ci și cele care privesc admisibilitatea acestora.

Noua legislație cuprinde dispoziții c e vizează admisibilitatea ca probe a înscrisurilor pe suport electronic, a copiilor făcute pe microfilme, a contractelor încheiate pe formulare tipizate sau standardizate, a biletelor, tichetelor și altor asemenea documente, imprimate sau neimprimate, utilizate la încheierea unor contracte și care vor avea regimul înscrisului sub semnătură privată.

Și pentru că prezenta analiză se dorește a evidenția mecanisme procedurale privind eficientizarea soluționării, cu celeritate, a cauzelor civile voi încerca a enumera, succint, și alte reguli instituite prin noua reglementare procesual civilă.

Astfel, se accentuează caracterul excepțional al amânărilor pe care le poate acorda instanța de judecată, fie prin învoiala părților, fie pentru lipsă de apărare, înlăturându-se, prin ansamblul soluțiilor legislative reglementate, posibilitatea părților de a solicita și obține amânări repetate nejustifîcate, care duc la încărcarea rolului instanței și afectarea serviciului public al justiției.

Comparativ cu vechea reglementare privind invocarea excepțiilor, necompetența de ordine publică va putea fi invocată atît de părți, cât și de instanță, din oficiu, doar la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și exclusiv în fața primei instanțe.

Această soluție nu face altceva decât dă “expresie prevalenței interesului în soluționarea cu celeritate a procesului, în raport cu formalismul regulilor de competență, dar și ideii de responsabilizare a părților pentru clarificarea, în termen cât mai scurt, a elementelor procesuale cu efect diriment”.

Noul Cod de procedură civilă consacră norme riguroase privind strămutarea cauzelor și recuzarea judecătorilor, instrumente procesuale folosite adesea în vederea tergiversării proceselor. Astfel, se poate remarca o sintetizare a motivelor de incompatibilitate și de recuzare, astfel încât instituția incompatibilității să înglobeze toate aceste cazuri, mijloacele procesuale de invocare a incompatibilității fiind abținerea și recuzarea.

Astfel, în cuprinsul art. 44 se regăsește statuat faptul ca să nu se poată cere decât recuzarea judecătorilor care fac parte din complet, cu indicarea, pentru fiecare, în mod individual, a motivelor de recuzare, iar formularea cererii de recuzare nu va mai întrerupe cursul procesului, urmând ca hotărârea prin care s-a admis recuzarea să arate și în ce măsură sunt menținute actele procesuale efectuate de magistratul recuzat. De asemenea, s-a ales soluția atacării hotărârii prin care s-a respins recuzarea numai de către părți și doar odată cu exercitarea căii de atac împotriva soluției dată asupra fondului.

În vederea atingerii scopului de soluționare într-un termen rezonabil a cauzelor civile noul Cod de procedură propune o nouă concepție privind termenul în cunoștință, bazată pe responsabilizarea justițiabilului pentru propriul proces, în conformitate și cu principiul disponibilității, care guvernează procesul civil.

În ceea ce privește stabilirea cadrului procesual, noul cod de procedură păstrează formele actuale de introducere în cauză a altor persoane, dar sporește rolul activ și posibilitățile de apreciere ale judecătorului, care va putea dispune, chiar împotriva voinței părților, introducerea forțată în proces a unei alte persoane.

Condițiile în care judecătorul va putea dispune introducerea forțată a unui terț în proces sunt aceleași cu cele specifice fiecărei forme de intervenție forțată aflate la îndemâna părților; practic, nu este o formă distinctă de intervenție forțată, ci doar se lărgește sfera celor care pot iniția o astfel de lărgire a cadrului procesual. Introducerea forțată în cauză, din oficiu, poate fi dispusă numai până la terminarea cercetării procesului în fața primei instanțe. în cazul în care necesitatea luării acestei măsuri este constatată cu ocazia deliberării, cauza se va repune pe rol. Judecătorul poate lua o astfel de măsură și în procedura necontencioasă.

Este important a menționa că, prin noua legislație civilă, se regăsește consacrată o procedură specială îndreptată împotriva încălcării dreptului la soluționarea procesului într-un termen rezonabil și anume: contestația privind tergiversarea procesului.

În cadrul noii procedure – procedură ce răspunde deciziilor C.E.D.O., decizii ce au sancționat, în mod repetat, lipsa mijloacelor legale de a acționa în cazul depășirii termenului rezonabil de soluționare a cauzei – partea care consideră că pricina este tergiversată va putea solicita luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată.

Procedura contestației privind tergiversarea procesului are un caracter incidental și se desfășoară în fața instanței învestite cu soluționarea cauzei, care se va pronunța prin încheiere. Împotriva încheierii se va putea introduce plângere, în termen de 3 zile de la comunicaree a pronunța plângerea urmând a fi soluționată de o instanță superioară, iar în soluționarea acesteia, instanța ierarhic superioară nu va putea oferi dezlegări asupra unor probleme de fapt sau de drept care să anticipeze modul de soluționare a cauzei sau care să aducă atingere libertății judecătorului cauzei de a hotărî în cauza dedusă judecății.

În vederea evitării riscului ca o asemenea procedură să nu devină un mijloc de tergiversare a cauzei civile, abuzul în exercitarea acestei căi procedurale va fi sancționat potrivit dispozițiilor art. 526 alin. 1-2 NCPC.

În ceea ce privesc căile de atac Noul Cod de procedură civilă introduce noi reglementări, reglementari ce includ enumerarea acestora, prevederea expresă a principiului legalității căilor de atac, precum și calificarea lor în căi ordinare și căi extraordinare.

Astfel, calea de atac a apelului rămâne singura cale de atac ordinară cu caracter devolutiv, având ca obiect, de regulă, controlul judecății asupra fondului cauzei.

Se poate observa că noul codreglementează noi aspect, precum mărirea duratei termenului de apel, ca regulă generală, de la 15 Ia 30 de zile – pentru a permite redactarea în bune condiții a cererii de exercitare a apelului -, consacrarea posibilității regularizării cererii de apel, obligativitatea întâmpinării, îndatorirea apelantului de a răspunde la întâmpinare. De asemenea, în material apelului se remarcă instituirea unei diferențe între apelul principal, apelul incident și apelul provocat. Noul cod renunță la noțiunea de “aderare la apel" stabilindu-se, încă de la primul termen, cadrul procesual în care va avea loc judecata în apel.

Noul Cod realizează, în ceea ce privesc soluțiile pe care le poate pronunța instanța de apel, o nuanțare a acestora în strânsă legătură cu motivele de apel invocate, precum și cu limitele efectului devolutiv.

Atfel, potrivit noilor reglementări instanța de apel poate păstra hotărârea atacată, situație în care, după caz, va respinge, va anula apelul ori va constata perimarea lui.

În cazul în care apelul este admis, instanța poate anula ori, după caz, schimba în tot sau în parte hotărârea apelată, reținând cauza spre judecare sau, trimițând-o spre rejudecare primei instanțe sau altei instanțe egale în grad cu aceasta din aceeași circumscripție, în cazul în care părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare. De asemenea, instanța de apel poate trimite cauza spre soluționare instanței competente sau altui organ cu activitate jurisdicțională, ori poate reține cauza spre soluționare când constată că are competența să judece în primă instanță.

În cuprinsul noii reglementări procesual civile recursul, pentru a fi o veritabilă cale extraordinară de atac, sunt aduse modificări de substanță acesta putând fi exercitat doar în cazurile excepționale în care legalitatea a fost înfrântă. Astfel, recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile în concret, aceasta fiind una dintre modalitățile prin care se asigură o practică judiciară unitară la nivelul întregii țări.

Competența de soluționare a recursului revine, de regulă, Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind prevăzute expres hotărârile care pot fi atacate cu recurs, hotărârile sustrase recursului, precum și un număr limitat de cazuri în care recursul se va judeca de instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea recurată (în situația unor hotărâri simple, cum ar fi cele care constată perimarea, dispun suspendarea etc.);

Ca și în cazul apelului, se poate observ mărirea duratei termenului de recurs de la 15 la 30 de zile, pentru a se asigura timpul necesar formulării unei cereri de recurs riguros fundamentate și redactate corect din punct de vedere formal.

Ca noutate se poate observa că redactarea cererii de recurs, precum și exercitarea și susținerea recursului să se realizeze numai prin avocat sau consilier juridic, urmărindu-se în acest fel, impunerea unei rigori și discipline procesuale și evitarea introducerii unor recursuri în mod abuziv.

Prin nopua legislațieau fost regândite motivele de exercitare a recursului, prin reducerea acestora și impunerea unor condiții stricte de exercitare, astfel încât acestea să vizeze exclusiv legalitatea hotărârii și nu chestiuni de fapt, cu precizarea că aceste motive pot fi primite numai dacă nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori, deși au fost invocate în apel, au fost respinse sau instanța a omis să se pronunțe asupra lor.

Ca și în vechea reglementare rămâne nesuspensiv de executare, fiind detaliate prevederile referitoare la competența de soluționare a cererii de suspendare, în funcție de momentul la care este formulată în raport cu transmiterea dosarului la instanța de recurs.

Astfel, cererea de suspendare se judecă de către un de un complet anume constituit, format din 3 judecători, în condițiile legii, în cazul în care cererea s-a depus înainte de ajungerea dosarului la instanța de recurs, ori de completul de filtru, după desemnarea acestuia; în căzu 1 în care s-a fixat termen în ședință publică, cererea de suspendare se soluționează de completul care judecă recursul pe fond. în mod corespunzător, a fost eliminată posibilitatea președintelui instanței de a dispune asupra suspendării;

Cât privește soluțiile pe care le poate pronunța instanța de recurs, noul Cod de procedură civilă elimină soluția modificării hotărârii în caz de admitere a recursului, această soluție fiind incompatibilă cu noua concepție asupra recursului.

Noul cod de procedură civilă menține vechea reglementare privitoare la contestația în anulare și revizuire, cu clarificarea unor aspecte terminologice și valorificarea unor principii dezvoltate de jurisprudență și doctrină

Ceea ce aduce noul codul de procedură civilă acesta instituie posibilitatea exercitării revizuirii în cazul în care, după ce hotărârea judecătorească a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate invocate în acea cauză, declarând neconstituțională prevederea care a făcut obiectul acelei excepții.

Nu în ultimul rând se instituie posibilitatea exercitării revizuirii și în cazul hotărârilor judecătorești care nu evocă fondul, în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.

CONCLUZII

Într-o societate în plină schimbare, modificările aduse de noul Cod de procedură civilă se dovedesc a fi binevenite, acestea conturând nu numai domeniul de acțiune a noii legislații procesual civile, ci și determină principiile fundamentale ale procesului civil.

Răspunzând unui deziderat al justițiabililor, noul Cod de procedură civilă încearcă a da curs nevoii acestora de a se reduce durata proceselor, prin includerea unor reguli pe cât de simple pe atât de necesare.

BIBLIOGRAFIE

Literatură de specialitate

I. Leș, Noul Cod de procedură civilă, Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, București 2013;

Legislație

*** Constituția României revizuită

*** Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicat în M. Of. nr. 247/10 aprilie 2015;

Practică judiciară