Mecanisme Internationale de Clearing

Cuprins

Clearingul

Modalități de decontare și instrumente utilizate în tranzacțiile comerciale internaționale

Mecanisme de decontare

Metode de decontare -plata direct din cont – ordinul de plată -incassoul documentar -acreditivul documentar

Transferul fondurilor

Arhitectura sistemului electronic de plăți din România

CLEARINGUL

Cliringul (engl. Clearing –compensație) sistem de decontare (între state) prin intermediul băncilor, poate fi definit ca o compensare a ansamblului de creanțe provenite din livrările de mărfuri și servicii reciproce dintre două sau mai multe țări, fără să aibă loc transferul efectiv de valută. Sistemul de plăți prin cliring presupune absolut obligatoriu un acord încheiat în acest sens între state. Cadrul juridic creat de stat, obligă toate persoanele fizice și juridice din țara respectivă la respectarea lui.

Astfel:

-partenerii pot conveni între ei prețul, dar nu mai pot alege moneda de plată, aceasta va fi numai moneda de cliring;

-sumele încasate din realizarea unui export au ca destinație contul de cliring ai căror titulari sunt băncile ca reprezentante ale statului și însărcinate cu evidențierea lor, exportatorilor întotdeauna plătindu-li-se numai în moneda națională, similar, importatorii plătesc mărfurile importate, în moneda lor națională;

-mărfurile care fac obiectul schimbului nu pot fi stabilite prin înțelegere directă între parteneri, ele fiind convenite prin lista mărfurilor și serviciilor stipulate în acord;

-este limitată posibilitatea efectuării de plăți directe sau de alt tip între două firme cu activitate de comerț exterior din cele două țări;

-soldul debitor sau creditor rezultat dintr-un șir de exporturi și importuri nu este al unui exportator sau al unui importator, ci reprezintă un disponibil sau o datorie a statului către țara parteneră.

Modalități de decontare și instrumente utilizate în tranzacțiile comerciale internaționale

Decontarea, indiferent de metoda folosită, reprezintă transferul fondurilor dintr-un loc în altul într-un anumit moment. Transferul fondurilor poate fi rezultatul unui schimb de mărfuri sau dispunerea unei plăți în contul clientului, prin intermediul sistemului bancar. Este importantă cunoașterea diferitelor modalități de efectuare a plăților și mecanismul derulării lor pentru sfătuirea clienților. În ceea ce privește documentele utilizate în comerțul internațional, comiterea erorilor poate întârzia transferul mărfurilor și efectuarea plăților fiind necesar ca acestea să fie completate corect și să corespundă condițiilor contractuale. În derularea tranzacțiilor comerciale internaționale pentru evitarea unor neînțelegeri există termeni internaționali de comerț ce stabilesc responsabilitatea ambilor parteneri. Atât importatorii cât și exportatorii români trebuie să cunoască acești termeni pentru a-și putea dezvolta afacerile pe piața internațională.

Mecanisme de decontare

Un sistem de decontare a operațiunilor cu instrumente financiare reprezintă un sistem care permite transferul de instrumente financiare fără plată ("free of payment", "free delivery", sau FoP), spre exemplu în cazul executării garanțiilor, sau contraplată. Decontarea instrumentelor financiare se realizează în conturile de depozit pentru instrumente deschise în evidențele unui CSD ( care poate fi entitate privată, sau o bancă centrală națională care acționează în calitate de CSD), sau ale băncii centrale (în conturi operaționale de custodie). În cazul din urmă, banca centrală acționează în calitate de intermediar custode al instrumentelor financiare. Custodele final este, de regula, un CSD. Decontarea fondurilor aferente tranzacțiilor cu instrumente financiare are loc în cadrul unui sistem interbancar de transfer de fonduri prin intermediul unui agent de decontare. În România există trei sisteme de plăți, respectiv unul pentru plăți de valoare mare în lei (ReGIS), unul pentru plăți de valoare mică și volum mare în lei (SENT), precum și un sistem de plăți de mare valoare în euro (TARGET2-România). De asemenea, există un sistem de depozitare și decontare pentru titluri de stat și certificate de depozit emise de banca centrală (SaFIR) și două sisteme de compensare/decontare a valorilor mobiliare – RoClear și SIBEX, care decontează prin sistemul ReGIS. ReGIS este sistemul RTGS național pentru plăți în lei oferit de BNR. Sistemul este folosit pentru decontarea operațiunilor băncii centrale, a transferurilor interbancare, precum și a plăților în lei de valoare mare (peste 50.000 lei) sau urgente. Sistemul asigură procesarea în timp real (respectiv pe o bază continuă) și decontarea în banii băncii centrale, cu finalitate imediată. Sistemul îndeplinește condițiile pentru a fi sistem de plăți de importanță sistemică și, în consecință, este desemnat prin Ordinul Guvernatorului Băncii Naționale a României nr.637/15.06.2011 ca intrând sub incidența Legii nr. 253/2004 privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăți și în sistemele de decontare a operațiunilor cu instrumente financiare (care transpune în legislația română  Directiva 98/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 1998 privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăți și de decontare a titlurilor de valoare).

Ce este un sistem RTGS? Un sistem cu decontare pe bază brută în timp real (RTGS) este un sistem de plăți în careprocesarea și decontarea au loc în mod continuu (în timp real) și nu pe pachete de instrucțiuni. Astfel, tranzacțiile pot fi decontate cu finalitate imediată. Decontarea pe bază brută înseamnă că fiecare transfer este decontat individual și nu pe bază netă.

TARGET 2 reprezintă sistemul cu decontare pe bază brută în timp real (Real-Time Gross Settlement – RTGS) pentru plăți în monedă euro, pus la dispoziție de Eurosistem (Banca Centrală Europeană și băncile centrale ale statelor membre ale UE care au adoptat moneda euro). Sistemul este utilizat pentru decontarea operațiunilor băncilor centrale (inclusiv a operațiunilor de politică monetară ale Eurosistemului), a transferurilor interbancare de mare valoare în euro, precum și a altor plăți în euro. De asemenea, prin sistem se decontează și transferurile de fonduri aferente sistemelor auxiliare (sisteme de plăți și sisteme de compensare-decontare a operațiunilor cu instrumente financiare).

SENT este un sistem electronic de compensare multilaterală a plăților interbancare în lei, de valoare mică și volum mare transmise între participanți, pe parcursul mai multor sesiuni zilnice. Sistemul procesează atât transferuri credit și debitări directe interbancare de valoare mică cât și instrumente de debit de tipul cecuri, cambii, bilete la ordin, asigurând:

schimbul de instrucțiuni de plată între participanți, desfășurat în mod continuu pe parcursul sesiunii de compensare;

compensarea multilaterală a instrucțiunilor de plată ale participanților, desfășurată în mod continuu pe parcursul sesiunii de compensare;

inițierea automată a decontării finale în sistemul ReGIS a pozițiilor nete la sfârșitul fiecărei sesiuni de compensare;

gestionarea automată a garanțiilor pentru decontare (prin intermediul interfețelor automate cu sistemele ReGIS și SaFIR).

SaFIR este un sistem de depozitare și decontare a instrumentelor financiare, administrat de Banca Națională a României (BNR). Sistemul realizează depozitarea titlurilor de stat și a certificatelor de depozit emise de BNR, precum și decontarea operațiunilor cu astfel de instrumente financiare. Sistemul asigură procesarea în timp real a ordinelor de transfer (respectiv, pe o bază continuă), precum și finalitatea imediată a decontării. În plus, sistemul SaFIR gestionează garanțiile constituite de participanții la sistemele de plăți, precum și garanțiile constituite în cadrul operațiunilor desfășurate cu banca centrală.

Metode de decontare

În relațiile internaționale de plăți, se utilizează patru modalități de decontare a contravalorii mărfurilor care au făcut obiectul tranzacțiilor. Acestea sunt: -plata direct din cont; -ordinul de plată; -incassoul documentar; -acreditivul documentar. Fiecare tehnică de decontare poate fi utilizată pentru stingerea datoriilor pe plan internațional, selectarea uneia sau alteia dintre acestea realizându-se în funcție de situații care privesc: încrederea dintre parteneri și bonitatea acestora, valoarea tranzacțiilor, caracteristicile mărfii, durata relațiilor dintre parteneri etc. Indiferent de metoda utilizată, exportatorul trebuie să dețină controlul asupra mărfii până când încasează de la importator contravaloarea acesteia.

a. Plata direct din cont: Plata direct din cont se particularizează prin faptul că încasarea banilor are loc după livrarea mărfurilor. Tranzacțiile comerciale cu plata direct din cont sunt cele mai simple dar implică și cele mai multe riscuri. Cu toate acestea , numeroase afaceri se derulează utilizând această metodă, în special atunci când exportatorul și importatorul doresc să facă afaceri pe o perioadă mai îndelungată. Această metodă este una dintre cele mai utilizate în țările Uniunii Europene și America de Nord, iar din punctul de vedere al comisioanelor bancare este cea mai ieftină. Exportatorul își asumă riscul de neplată dar și pe cel al pierderii mărfurilor. Pentru exportator este important ca înainte să accepte această modalitate de plată, să se informeze cu privire la situația financiară a importatorului.

b. Ordinul de plată:

Ordinul de plată constituie modalitatea cea mai simplă de realizare a unei plăți. În România această modalitate de plată are o largă utilizare. Ordinul de plată este dispoziția dată în scris de o persoană(ordonator) unei bănci,de a plăti o sumă determinată în favoarea unei alte persoane(beneficiar),în vederea stingerii unei obligații bănești provenită dintr-o relație existentă între ordonator și beneficiar.

Decontarea prin ordin de plată se caracterizează prin:

-relația de plată are loc ca urmare a unei obligații de plată sau a unei datorii preexistente; -operațiuni de plată este inițiată de debitor (importator);

-revocabilitatea este trăsătura fundamentală a ordinului de plată. Ea constă în faptul că importatorul își poate retrage sau modifica oricând instrucțiunile de plată date,cu condiția ca ordinul inițial să nu fi fost executat;

-depozitul bancar este absolut obligatoriu în cazul ordinului de plată. Importatorul este obligat odată cu emiterea ordinului de plată, să creeze băncii un disponibil în valută din care aceasta să efectueze plata;

c. Incasso documentar

Prin Incaso documentarca modalitate de plată, se înțelege tratarea de către bănci, potrivit instrucțiunilor primite de la exportator, a documentelor comerciale și/sau financiare, cu scopul de a le remite și de a obține acceptarea și/sau plata lor. În același timp, termenul incaso documentar reprezintă și documentul depus de exportator la bancă și care cuprinde instrucțiuni complete și exacte privind încasarea sau acceptarea documentelor prezentate de acesta băncilor implicate în relația de incaso. Această metodă de decontare asigură exportatorului anumite avantaje. Exportatorul expediază marfa și prezintă băncii sale instrucțiunile referitoare la încasarea plății prin incaso, la care anexează și documentele referitoare la marfă, pe care banca sa le transmite băncii corespondente din țara în care se află importatorul.

Documentele prezentate pot fi financiare și/sau comerciale. Documentele financiare transmise spre acceptare sau plată pot fi: cambia, biletul la ordin sau alta instrumente de plată utilizate. Documentele comerciale includ: facturile, documentele de transport, documentele de asigurare etc. Operațiunea prin care documentele care reprezintă dreptul de proprietate asupra mărfii sunt transmise direct importatorului este denumită plată prin incaso simplu. Termenul de incaso documentarse referă la documente financiare neînsoțite de documente comerciale sau la documente comerciale însoțite sau nu de documente financiare. În functie de documentele vehiculate se disting doua tipuri de incasso: simplu (reprezinta incasso-ul de documente financiare, neinsotit de documente comerciale) si documentar (unde documentele financiare sunt insotite de documente comerciale sau documentele comerciale nu sunt insotite de cele financiare).

d. Acreditivul documentar:

Acreditivul documentar este angajamentul ferm asumat de o bancă de a plăti o anumită sumă de bani exportatorului(beneficiarului),dacă îi sunt prezentate documentele conform celor stipulate în acreditiv într-o perioadă de timp stabilită.

Acreditivul documentar este deschis de importator la banca lui. Înainte de deschiderea acreditivului documentar,atât importatorul cât și exportatorul trebuie să stabilească în prealabil termeni și condițiile acestuia,în concordanță cu prevederile contractuale.

Transferul fondurilor

Metodele prin care banii pot fi transmiși în străinătate sunt:

-transferul letric;

-transferul telegrafic;

-transferul prin sistemul SWIFT;

Transferul letric

Din punct de vedere istoric este primul utilizat de bănci și constă în transmiterea fizică a înscrisului printr-un anumit mijloc de transport (tren,avion) de la o bancă la alta. Documentul în sine conține toate detaliile referitoare la cine a ordonat plata, în favoarea cui se va plăti suma, suma de plată, moneda și, după caz, și alte detalii.

În prezent, transferul letric se realizează, cel mai adesea par avion. Practica abrevierilor specific bancare se utilizează MT (Mail Transfer) sau, după caz, AMT (Air Mail Transfer).Pe scara costurilor unui

transfer de fonduri este cel mai ieftin, dar și cel mai puțin rapid.

Transferul telegraphic

A început a fi utilizat de bănci la scurt timp după descoperirea telegrafiei, o dată cu noile realizări tehnice în domeniu, respectiv transmiterea prin cablu, iar în prezent prin telex și fax.

Abreviat TT (telegrafic transfer) constituie o modalitate mult mai rapidă de transmitere a informațiilor privind transferul fondurilor decât transferul letric, și într-o oarecare măsură mai scumpă.

Transferul prin sistemul SWIFT

SWIFT constituie o tehnică de transmitere computerizată a mesajelor. Este similar transferului telegrafic sau prin telex, cu particularitățile determinate de sistemul computerizat integrat care îl definește și securitatea absolută a transmiterii informațiilor.

Expresia SWIFT, utilizată în practică ca un termen în sine, reprezintă de fapt abrevierea pentru Society for Worldwide Interbank Financial Telecommunications (Societatea pentru Telecomunicații Financiare Interbancare Mondiale), societate construită în 1973, prin asocierea a 239 de bănci din diferite țări cu sediul la Bruxelles.

Transmiterea mesajelor în sistem SWIFT se poate realiza:

-cu prioritate normal,sau ordinar aceasta înseamnă că mesajele sunt transmise în ordinea introducerii lor în sistem – cu prioritate urgent, un mesaj ce poartă o astfel de mențiune este întotdeauna transmis înaintea tuturor celor ce fac parte din grupa normale; dar și cele urgente, dacă sunt mai multe, sunt transmise în ordinea introducerii lor;

-cu prioritate sistem, sunt mesajele cu circuit limitat, fiind generate și transmise pe calculatoarele societății SWIFT pentru transmiterea unor informații de importanță majoră, și care sunt recepționate de toate băncile care au aderat la SWIFT.

Pentru a se asigura securitatea sistemului fiecare legătură este dublată astfel:

-Toate mesajele introduse pe un terminal de un operator din orice bancă conectată la rețea, suntstandardizate

potrivit tipului de mesaj și sunt plasate într-un fișier de așteptare.

-Mesajul astfel introdus de un operator este controlat de un operator-verificator și poate fi introdus în fișierul de plecare.

-Mesajul aflat în fișierul de plecare este verificat de ordina

torul băncii emitente din punct de vedere al normelor standard impuse de SWIFT după care este trimis la Centrul de comunicare prin intermediul concentratorului național .

-Mesajul este stocat în Centrul de comutare pentru identificarea beneficiarului mesajului, care, de astfel, se realizează automat.

Avantajele pe care le prezintă sistemul SWIFT:

1.Siguranță.Toate tehnicile și însăși sistemele computerizate privind introducerea, prelucrarea și transmiterea informației pe cele patru planuri prezentate mai sus sunt echipate cu programe de detectare și corecție a erorilor; toate mesajele schimbate între concentratoarele naționale și centrele de comutare sunt codificate; toți emitenții de

mesaje sunt verificați printr-o cheie; standardizarea obligatorie a transmiterii mesajelor elimină înțelegerea greșită.

2.Rapiditate.Timpul de transmisie al unui mesaj durează câteva secunde, fiind mult mai rapid decât transmiterea prin telex; se poate aprecia că se realizează în timp real.

3.Cost.Costurile transmiterii, stabilite în franci belgieni sunt diferențiate în funcție de prioritatea transmiterii și dublarea transmiterii prin confirmare.Dintre tehnicile de transmitere rămâne, până în prezent, cea mai scumpă.

4.Fiabilitatea.Sistemul este astfel conceput încât accesul și transmiterea mesajelor se pot realiza neîntrerupt.