Max Hermann Maxi

Max Hermann Maxy a fost un pictor, scenograf si profesor universitar din Romania. S-a născut in 1895 la Brăila, dar deoarece familia lui s-a mutat curând la București artistul si-a facut studiile aici. Intre anii 1913-1916 a urmat cursurile Școlii de Arte Frumoase, avandu-i ca profesori pe Frederic Storck si Camil Ressu.

Dupa participarea in Primul Război Mondial, experienta ce a avut un impact semnificativ asupra picturilor lui, acesta organizează la Iași o expozitie cu scene de pe front alături de artiștii I.Ross si I.Steurer.

Primul vernisaj il are la Bucuresti in anul 1920, unde isi expune multe din lucrările cu scene de război, iar in 1921 participa la expozitia Societatii Arta Română. Intre anii 1922-1923 studiază la Berlin alături de Arthur Segal si el original din România, unde devine membrul al celebrei Norvembergruppe, o organizatie socialista germana care promova arta expresionista, expunand la galariile de arta "Der Sturm" împreună cu Paul Klee si Louis Marcoussis.

In cei doi ani in Germania, acesta a fost remarcat de Herwarth Walden si invitat sa deschida o expozitie personala in faimoasa galerie a acestuia. In 1923 trecuse si pe la Weimar, pentru a cunoaste activitatea si progresul Bauhaus-ului. Luase astfel contact cu Gropius,Itten si Klee. In afara de acestea stabilise la Berlin fiind, legatura cu un colaborator apropiat al lui Max Reinhardt, pictorul scenograf Ernst Stern, originar si el din Romania, autor al unei cunoscute carti despre marele regizor si om de teatru. Maxy dădea astfel curs unei mai vechi dorinte de a-si apropia problemele scenografiei moderne, dominate in acea vreme de expresionism, probleme către care se simtea puternic atras. Sederea in Germania a însemnat pentru el o rasturnare adanca a conceptiilor sale picturale de pana atunci. Preocupările lui parasira vechea matca stilistica, a unui realism aspru si direct, dar concis exprimat, in care se formase in Romania ca elev al lui Ressu si Iser si luara fagasul unei cuprinderi mult mai vaste, mai noi si mai indraznete, evoluând de la Cubism spre Constructivism , cu chiar unele abateri totale in câmpul artei abstracte geometrizate, care se soldara cu tablouri de o mare rigoare compozițională si constructivă. Asadar, acesta este profilul conceptual si stilistic al artistului care, odata întors in tara, găsise in paginile "Contimporanului" o tribuna de unde sa militeze, alături de Marcel Iancu, pentru idei noi. In anul 1928 Academia devine Studioul de Arta Decorativa, promovând stilul Art Deco, iar in ceea ce priveste artele decorative pricipalul promotor era M.H.Maxy.

Aceste este fondatorul revistei " Integral" alături de alti membri ce formau echipa de la Contimporanul. Constructivismul "Integralului" si-a delimitat de la început profilul, declarandu-si fățiș opozitia fata de Suprarealism, pe care il socotea urmasul fără vigoare al Dadaismului.

Sfarsitul deceniului al treilea si începutul celui următor au marcat in evolutia miscarii artistice de avangarda din Romania o sensibila schimbare de pozitie, care s-a tradus prin scăderea influentei exercitate pana atunci de Constructivism. Rămâne totusi evident ca in linii mari, in perioada arătată, avangarda artistica din Romania si-a îndreptat preferintele de pe Cubismul sintetic, viziune reprezentata de Maxy.

Hermann începuse încă din 1926 sa se indrepte spre o astfel de arta, pornind mai întâi de la peisajele cu caracter industrial si de la raporturile omului cu tehnica si civilizatia,pentru ca mai târziu sa atace de-a dreptul subiecte inspirate din viata mizera a paturilor nevoiase.

M. H. Maxy este numit, în 1949, Director al Muzeului de Artă al României și profesor universitar la Institutul de Artă Plastică „Nicolae Grigorescu” din București, unde va preda până în 1951. Se stinge din viață în 1971 la București.

Creația de tinerețe a lui Maxy stă sub semnul constructivismului, dar lucrările expuse la expoziția „Arta Nouă” anunță deja o orientare spre un modernism moderat. Remarcabilă este și grafica sa, mai ales ilustrațiile la volumele lui Sașa Pană și Ilarie Voronca, ca și galeria de portrete ale tovarășilor de generație, publicate în „Integral”, „Contimporanul”, „Unu”, „75 HP” și revista evreiască de cultură „Puntea de Fildeș”.

Madona electrică

Această lucrare a lui Maxy aparține perioadei cubisto-constructiviste în care personajele sunt delimitate prin contururi clare; figura feminină din acest tablou este ilustrată plat, cu intersectări de planuri și linii ce reprezintă de fapt, zonele de umbră și lumină, sublimate fiind și de trecerile în degradeuri aleculorilor. Pe fundalul de un albastru închis, madona devine"electrică" prin nuanțele de galben, oranj și roz care-i descriu chipul. Semnat și datat stânga jos, cu negru Maxy (1)926.

“Portretului de dimineață”

Portretele realizate de M.H.Maxy în perioada interbelică, în etapa ce coincide cu anii de creație de cea mai profundă factură, relaționată la curentele avangardiste sau la cele iscusite de însuși Maxy (Integralismul), sunt desăvârșite cu adevărat în special datorită faptului că acele chipuri reproduse sunt persoane din anturajul artistului sau al mișcărilor artistice specifice. În această cheie putem atribui portretul de față unei opere portretistice ce îi include pe un Ion Călugăru, Sandu Eliad, Constantin Brâncuși, Arghezi, Geo Bogza, Sașa Pană sau Ilarie Voronca. Chiar dacă aceste portrete ni se relevă drept majoritar grafice, calitatea figurativă a uleiurilor poate fi diseminată până la valențele purului desen, atât de important în întreaga creația pentru Maxy. Atras mereu de “frontalitate”, Maxy a pictat portretul pornind de la condiționări stilistice obiective sau afective. Profilul apare mai rar, și atunci când este folosit, ca în cazul de față, pictorul doar amintește postura modelului, chipul fiind surprins în cvasi-totalitatea lui. În cazul “Portretului de dimineață”, registrul cromatic nu se încarcă cu prea multe culori, însă tonalitățile gradate oferă o “descărcare” picturală mai “realistă”, marcând astfel o viziune sentimentală a artistului asupra modelului.

Nud de văl

Maxy abordează în această compoziție o construcție strict geometrică a formelor; în structura lucrării se citește o dispunere de diagonale ce pornesc din dreapta jos (genunchii figurii feminine) și se desfac spre colțul opus. Acest lucru amplifică și așezarea nudului în suprafață, urmărind aceeași direcție. Fiecare formă geometrică prezintă un degradeu al culorii pe care o poartă, astfel că Maxy se folosește de cromatică pentru a conferi caracter lucrării. Paleta culorilor fluctuează între cald și rece deopotrivă.

“Construcție umană”

Pictată în 1926, “Construcție umană”, așa cum este prezentată în INTEGRAL 11/1927, număr dedicat expoziției Maxy din Sala Academiei Artelor Decorative, ni se relevă drept parte constitutivă a unui ciclu redus, dar omogen, din care mai fac parte opere ca “Duet primitiv”, “Îmbrățișare” sau “Nud culcat”. În cele 35 de opere ce decorau sala Academiei din Str. Câmpineanu, pânzele se compuneau în câteva categorii predefinite, relevante incursiunilor lui Maxy fie în constructivismul sintetic, prin portret sau naturi statice, fie în compoziții cu personaje, dar și în suprarealism. Opera de față se regăsește în acel discurs integralist în care structura compoziției emerge din pragul constructiv, linia, culoarea și decisiv forma fiind puse în seama unei eliberări din funcționalitatea imediată a figurativului de tip clasic. Elementele tipice de modelare rămân aceleași, principala schimbare constituindu-se în maniera de destabilizare a matricei clasice compoziționale, simetria. Echilibrul operei de tip nou nu se mai bazează pe construcția clasică, ce pornea de la legile naturii, ci pe constructivismul cezannian, în care gravitația de bază dispare. Motivul central al operei noastre se dezvoltă unitar și singural, fără necesități tipologice de concepere a vreunei perspective sau surse de lumină, iar rezolvarea plastică, epurată și sintetizată, se emulează întregului spirit primitivist esențializat de Maxy.

Bibliografie

Pagini de arta moderna romaneasca- Editura Academiei Republicii Socialiste Romania –Bucuresti 1974

Expoziția retrospectivă M. H. Maxy. București, 1965.

Amelia Pavel: Pictori evrei din România. Editura Hasefer: București, 1996.

București, anii 1920-1940 între avangardă și modernism. București: Simetria, 1994.

Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă, Uniunea Artiștilor Plastici, “Expoziția Retrospectivă M.H.Maxy”, catalog, București, 1965

ILK, Michael, “M.H.Maxy-Artist integralist”, Berlin, 2003

OPREA, Petre, “M.H.Maxy”, Ed. Meridiane, București, 1974