Mauss, Marcel Eseu Despre Dar 1997 [630154]

Colec]ia PLURAL

Eseu despre dar 2
' by POLIROM Co SA Ia[i, 1997,
pentru versiunea ‘n limba român\
Editura POLIROM
B-dul Copou nr. 3, P.O. Box 266, 6600 Ia[i
Tel. & Fax (032) 214100  ; (032) 214111
(032) 217440 (distribu]ie)
Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale  :
MAUSS, MARCEL
Eseu despre dar / Marcel Mauss ; trad. din limba francez\
de Silvia Lupescu – Ia[i : Polirom, 1997
228 p.  ; 10.5/18.5 cm. – (Plural, Mentalit\]i)
Tit. orig. (fra.) : Essai sur le don
ISBN  : 973-683-005-5
I. Lupescu, Silvia (trad.)
CIP  : 395.83
Printed in ROMANIAMarcel Mauss – Essai sur le don. Forme et raison
de l’Øchange dans les sociØtØs archaïques
„AnnØe Sociologique”, Seria a II-a, 1923-24, I, Paris

3
POLIROM
Ia[i, 1997Marcel Mauss
ESEU DESPRE DAR
Traducere de Silvia Lupescu
Studiu introductiv de Nicu Gavrilu]\

Eseu despre dar 4

5
STUDIU INTRODUCTIV
Un corpus despre dar, contradar,
supradar, antidar [i nondar
Motto : „Secretul Bog\]iei [i al Fericirii este
acela de a da în dar, de a nu p\stra [i de a nu
c\uta Bog\]ia, ci s-o d\rui, pentru ca s\ revin\,ea îns\[i, sub forma în care a fost d\ruit\, în
aceast\ lume, dar [i în cealalt\. Renun]area
de sine, s\ c‘[tigi doar pentru ca s\ dai, iat\legea care este [i lege a naturii, sursa adev\-
ratului profit”.
Marcel Mauss,
Comentariu la Maha-bha-rata.
I. Marcel Mauss.
Repere bio-bibliografice
Marcel Mauss, „unul din cei mai erudi]i [i mode[ti savan]i
ai vremii sale” (M. Eliade), s-a n\scut în 1872 la Epinal, înFran]a. A studiat la Paris (École Pratique des Hautes Études
[i CollŁge de France) sanscrita [i filologia comparat\, istoria
religiilor [i antropologia cu Meillet, Foucher [i Sylvain LØvi.Ultimul dintre ace[ti profesori îl considera pe t‘n\rul Mauss
ca fiind deosebit de dotat pentru filologia clasic\ oriental\ [i
pentru filosofia indian\, regret‘nd nespus influen]a pe careunchiul s\u, Émile Durkheim, o avea asupra lui.
Dup\ studiile efectuate la Paris, Marcel Mauss [i-a com-
pletat studiile în Olanda cu Caland, în Anglia, la Oxford, cuTylor [i Winternitz. ~n 1895, la numai 23 de ani, ob]ine titlul
de profesor în filosofie.
Un an mai t‘rziu, ‘n 1896, Marcel Mauss a publicat un
amplu studiu intitulat La religion et les origines du droit penal
în „Revue de l’histoire des religions”. Textul, situat la inter-
feren]a dintre sociologia dreptului [i istoria religiilor, vacomenta teoria lui Steinmetz referitoare la na[terea pedepsei

Eseu despre dar 6
din r\zbunare în comunit\]ile tradi]ionale. Mauss repro[eaz\
autorului faptul de a nu-[i fi definit sociologic obiectul de
studiu [i de a fi ignorat elementele comune ap\rute în rela]iadintre pedeaps\ [i r\zbunarea privat\, at‘t în societ\]iletradi]ionale, c‘t [i în lumea modern\. Solu]ia oferit\ de Maussare în aten]ie cercetarea comparativ\ a mentalit\]ilor (acon[tiin]ei sociale) at‘t în spa]iile arhaice, c‘t [i în celecontemporane. Principiile con[tiin]ei sociale, afirm\ autorulfrancez, exprim\ cel mai bine unitatea spiritului uman.
Anul 1899 aduce cu sine textul scris de Marcel Mauss în
colaborare cu Henri Hubert, Essai sur la nature et la fonction
du sacrifice 
 1 în „AnnØe sociologique”. El a marcat debutul
celor doi autori în cercetarea sistematic\ a istoriei [i a socio-logiei religiilor. Este o analiz\ interdisciplinar\ care combin\erudi]ia filologic\ a lui Mauss cu viziunea istoric\ a lui Hubert.
~n 1901, Marcel Mauss a fost numit la Catedra de „istorie
a religiilor popoarelor non-civilizate” din cadrul {colii de~nalte Studii din Paris. ~ncep‘nd de acum, va r\spunde,împreun\ cu Henri Hubert, de sec]iunea de Istorie a Religiilora publica]iei „AnnØe sociologique”. Intrarea [i-a f\cut-osus]in‘nd o conferin]\ inaugural\ de istorie a religiilor încare [i-a expus „principiile metodei sale”
 2. A respins sin-
tagma vanitoas\ [i europocentrist\ de „popor non-civilizat”.A[a ceva nu exist\ ; exist\ doar popoare cu civiliza]ii diferite
de cea european\. Ele pot fi inferioare sau superioare, darStudiu introductiv
1. A ap\rut [i varianta rom^neasc\ a acestui Eseu despre natura [i
func]ia sacrificiului , traducere de Gabriela Gavril, studiu intro-
ductiv de Nicu Gavrilu]\, Ia[i, Editura Polirom, 1997.
Prefa]‘nd varianta rom^neasc\ a lucr\rii, am prezentat com-parativ marile teorii despre sacrificiu, am analizat faptul social
total (din care, al\turi de dar, face parte [i sacrificiul) [i m-am
oprit, în mod special, asupra (auto) sacrificiului divin ca modelexemplar, descifr‘ndu-i din punct de vedere metafizic [i socio-
logic supozi]iile [i mecanismele de func]ionare. Este motivul
pentru care nu mai revin acum asupra acestui text. (A se vedea,în acest sens, Sacrificiul – strig\t al rug\ciunii mute , studiu
introductiv la varianta rom^neasc\ a c\r]ii lui Mauss [i Hubert.)
2. Referin]a este preluat\ dintr-un text al unui celebru student al
lui M. Mauss. Este vorba de Louis Dumont, Eseu asupra individua-
lismului. O perspectiv\ antropologic\ asupra ideo logiei moderne ,
traducere de Luiza [i Lauren]iu {tefan-Scalat, Bucure[ti, Editura
Anastasia, 1997, p. 206.

7
acest fapt nu are nici un fel de importan]\. Conteaz\ doar c\
s‘nt cu totul altfel dec‘t ale noastre [i, prin urmare, pentru a
le în]elege trebuie s\ le accept\m Weltanschauung -ul.
Cred c\ din acest punct de vedere Marcel Mauss se
înt‘lne[te cu profunda convingere a lui Mircea Eliade privi-toare la tainica [i universala unitate a spiritului uman. Aceastaa fost sus]inut\ [i de Georges Dumezil, Julius Evola, Pettazzoni,Tucci, Heinrich Zimmer etc.
~nc\ din primele texte, Mauss î[i confirm\ [i voca]ia de
hermeneut al sacrului. Poate cele mai relevante s‘nt, în acestsens, scrierile consacrate P\catului [i Expierii , adic\ ultimele.
Aici se vede, mai limpede dec‘t în alte locuri, accentul puspe în]elegere [i nu pe simpla interpretare . Acest principiu de
metod\ hermeneutic\ (în sensul originar al termenului) afost îns\ anun]at înc\ din primul an al secolului XX. „Explica]iasociologic\ este încheiat\ atunci c‘nd am aflat ce cred [i ce
g‘ndesc oamenii [i cine s‘nt oamenii care cred [i g‘ndesc
asta”
3, repeta în permanen]\ Mauss…
Primii ani ai secolului XX marcheaz\ debutul lui Mauss
al\turi de unchiul s\u, É. Durkheim. Este vorba de un textscris împreun\, De quelques formes primitives de classification .
Contribution à l’Øtude des reprØsentations collectives , [i care
s-a dovedit a fi important în cariera lui Mauss [i a altor autorigrupa]i în jurul publica]iei „AnnØe sociologique”. Plec‘nd dela el, interesul lui Mauss se va orienta în viitor spre temapersoanei , al lui Hubert spre problema timpului , iar cercet\rile
lui Czarnorwski vor privilegia în mod deosebit tema spa]iului .
Tot în acest timp, Marcel Mauss [i Henri Hubert vor
publica împreun\ Esquisse d’une thØorie gØnØrale de la magie  
4
în „AnnØe sociologique”, 1902-1903. Cartea va fi completat\
cu un text intitulat L’origine des pouvoirs magiques care face
corp comun cu con]inutul ei.
Biografii mai consemneaz\ pentru anul urm\tor (1905)
[i apari]ia unui alt studiu, Morphologie sociale. Essai sur les
variations saisonniŁres des sociØtØs Eskimos . „Cercet‘nd” (dinStudiu introductiv
3. Louis Dumont, op.cit. , p. 208.
4. Gra]ie pasiunii [i eforturilor lui Silviu Lupescu a ap\rut, pentru
prima dat\ în limba rom^n\, [i acest text. Este vorba de Marcel
Mauss, Henri Hubert, Teoria general\ a magiei , traducere de
Ingrid Ilinca [i Silviu Lupescu, prefa]\ de Nicu Gavrilu]\, Ia[i,Editura Polirom, 1996.

Eseu despre dar 8
birou doar, c\ci Mauss avea, dup\ Louis Dumont, „darul
special de a fi un om de teren, f\r\ s\-[i p\r\seasc\ fotoliul”5)
comunit\]ile de eschimo[i din ]inuturile polare, autorul fran-
cez a insistat asupra varia]iilor de sezon, a alternan]elor [i
schimb\rilor de ritm. Ace[ti oameni tr\iau vara dispersa]i,r\sp‘ndi]i în întreg ]inutul, f\r\ a cultiva între ei o comunicare
c‘t de c‘t consistent\. Iarna, în schimb, „comunitatea se
regrupeaz\ [i duce o existen]\ colectiv\ de mare intensitate,cu ritmuri magico-religioase ce s‘nt apoi abandonate în
anotimpul cald”
 6.
Tot pe aceea[i tem\, în anul urm\tor (1906), Mauss,
împreun\ cu Beuchat, va publica Essai sur les migrations des
sociØtØs Eskimos . Aici autorii [i-au propus o analiz\ sociologic\
a rela]iei dintre morfologia [i fiziologia societ\]ii eschimose.
Dup\ 1917, o dat\ cu moartea lui É. Durkheim, Mauss se
va îngriji de publicarea c\r]ilor unor colegi disp\ru]i în
primul r\zboi mondial. Apar astfel, sub îngrijirea lui MarcelMauss, MØlanges de Robert Hertz, Education morale [i Le
Socialisme de Émile Durkheim. Are totu[i r\gazul s\ publice
în 1921 un excelent studiu, L’expressions obligatoires des
sentiments . ~ncearc\ s\ descifreze cum ter]ele sentimente
umane pot fi simbolizate social cu ajutorul trupului. „Lacrimile,
de exemplu, v\rsate cu prea mult\ generozitate, pot fi cititeca un salut adus aproapelui de cur‘nd întors dintr-o prea
lung\ r\t\cire. Re]inute sau grabnic t\inuite, ele pot numi
cuv‘ntul de bun venit adresat str\inului. Alteori, lacrimile seconsum\ în vastul cuprins al durerii. Pot îns\ simboliza [i
insuportabilitatea unei emo]ii. ~n combina]ie cu r‘sul, lacri-
mile pot fi în]elese ca o «polite]e a disper\rii». Niciodat\ nus‘nt înt‘mpl\toare. ~n joc po]i surprinde întotdeauna modele
specializate de expresie a lor”
7.
~n 1925 se înfiin]eaz\, la Paris, Institutul de etnologie
unde Mauss va preda cunoscutele sale Instructions . Tot acum
5. Louis Dumont, op. cit ., p. 200.
6. Lisette Coand\, Florin Curta, Mic dic]ionar de sociologie , Bucure[ti,
Editura All, 1993, p. 160.
7. Nicu Gavrilu]\, Darul – simbol juridic [i social în „Buletin
{tiin]ific”, nr. 5/1996, p. 137. Publica]ia este editat\ de Funda]iade {tiin]\ [i Cultur\ „Moldova”, Universitatea „Mihail Kog\lniceanu”
Ia[i.Studiu introductiv

9
va vedea pentru prima oar\ lumina tiparului [i Essai sur le
don. Forme et raison de l’Øchange dans les sociØtØs archaïques  8
în „AnnØe Sociologique”. Dorin]a autorului a fost aceea de a
studia un fapt social , dar nu fragmentat, mutilat, împu]inat,
ci în întregul complexit\]ii sale. Or, singurul fapt social total ,
evident pentru to]i, era societatea îns\[i. Era, totu[i, prea
mult pentru o „cercetare”, fie ea [i de birou. De aceea a
c\utat un alt fapt social care s\ cuprind\ în el însu[i comple-xitatea [i coeren]a unui întreg. L-a g\sit sub chipul darului ,
în]eles ca o „presta]ie total\ cu caracter agonistic”.
Biografii lui Mauss consemneaz\, la pu]in timp dup\
apari]ia textului s\u despre dar, un altul, numit Divisions et
Proportions des divisions de la sociologie (1927). Ilustr‘nd
preg\tirea interdisciplinar\ cu totul special\ a lui Mauss,studiul las\ s\ se întrevad\ foarte clar influen]a lui Durkheim.
Anul 1927 este marcat în via]a lui Mauss de moartea
prietenului s\u, Henri Hubert. ~n semn de omagiu, Mauss îiva publica cele dou\ c\r]i despre cultura celtic\ (trad. rom.,
Cel]ii [i civiliza]ia celtic\ , Bucure[ti, Editura {tiin]ific\ [i
Enciclopedic\, 1983). Ales fiind în CollŁge de France, socio-logul Mauss va preda „cam opt ore pe s\pt\m‘n\, în trei
institu]ii diferite”
9. ~n 1930 va scrie un Omagiu lui Picasso .
Urmeaz\, în 1934, publicarea unui remarcabil studiu,
care va face carier\ nu numai în r‘ndul sociologilor, antropo-
logilor [i etnologilor. Este vorba de Les techniques du corps
în „Journal de psychologie”, XXXII, nr. 3-4. Mauss cerceteaz\aici „modul în care oamenii, fiecare societate în parte, [tiu
s\ se serveasc\ de corpul lor”.
Analiz‘nd – într-o camer\ de spital din New-York –
mersul femeilor americane [i compar‘ndu-l cu cel al femeilor
maori din Noua Zeeland\, Mauss va observa diferen]e, pe
care le va pune pe seama modelului social de educa]ie.„Femeile indigene adopt\ un gait specific : [i anume, o
balansare deta[at\ [i în acela[i timp articulat\ a [oldurilor
care pare disgra]ioas\, dar care este extrem de admirat\ demaori. Mamele î[i educau fiicele în acest fel de a se mi[ca,Studiu introductiv
8.Eseu despre dar , traducere de Silvia Lupescu, studiu introductiv
de Michel Bass, Ia[i, Institutul European, 1993, este prima
lucrare a lui Marcel Mauss ap\rut\ în limba rom^n\.
9. Louis Dumont, op. cit ., p. 203.

Eseu despre dar 10
numit anioi ”10. A[adar, nu exist\ modalit\]i naturale, asociale,
de a merge, înota, dansa. Pozi]ia bra]elor, viteza de execu]iea mi[c\rilor, toate ascund o marc\ social\ [i cultural\ speci-
fic\, tr\d‘nd unui ochi atent semin]ia [i grupul social din
care faci parte.
Dup\ o îndelungat\ suferin]\, la 10 februarie 1950, Marcel
Mauss a trecut pragul în lumea de dincolo. Postum, i-au
ap\rut lucr\rile Sociologie et anthropologie (1950), Manuel
d’ethnographie (1967), redactat dup\ notele de curs ale
studen]ilor, Œuvres complØtes (1969), Ecrits politiques (1996).
Despre via]a [i opera sa a publicat o carte Marcel Fournier,Marcel Mauss , Fayard, 1995.
Despre personalitatea lui Marcel Mauss a conferen]iat,
printre al]ii, [i un fost student [i discipol de-al s\u : LouisDumont. ~n 1972, acesta public\ la Paris, în „L’Arc”, nr. 48,
pp. 8-21, un amplu studiu consacrat at‘t g‘nditorului, c‘t [i
omului Mauss.
Dup\ m\rturiile lui Dumont, Mauss a fost modelul des\-
v‘r[it al savantului de echip\. Textele sale – nelu‘nd ini]ial
forma unor c\r]i propriu-zise – au fost concepute [i publi-cate, în mare parte, împreun\ cu membrii grupului de la
„AnnØe sociologique” : Henri Hubert, Émile Durkheim, Paul
Fauconnet, Robert Hertz.
Om de un altruism exemplar, Marcel Mauss a fost extra-
ordinar de pasionat de ceea ce f\cea. Cred c\ [i din acest
punct de vedere el este un model actual pentru universitariiromâni. Citea [i recitea mereu textele, reu[ind la cursuri s\
dezvolte cu mult\ gra]ie, inteligen]\ [i erudi]ie o singur\
tem\ ! ~ntr-un curs de un an universitar, Mauss nu a f\cutaltceva dec‘t s\ expun\ magistral cosmogonia maori ! Relu‘nd,
complet‘nd [i reinterpret‘nd în permanen]\ propriile texte,
Mauss nu mai avea r\gazul s\ le publice. Este [i acesta unmotiv pentru care el nu figureaz\ cu o mare oper\ publi-
cat\. De]inea îns\ unul din secretele pe care autorii a sute [i
sute de pagini publicate nici nu-l b\nuiau c\ exist\. Estevorba de harul special de a transforma via]a în cunoa[tere [iStudiu introductiv
10. Marcel Mauss, Les techniques du corps , în „Journal de psycho-
logie”, XXXII, Nr. 3-4, apud David le Breton, Corps et sociØtØs.
Essai de sociologie et d’anthropologie du corp , Meridiens –
Kelinksieck, 1985.

11
de a o tr\i pe aceasta din urm\ ca pe via]a îns\[i. Era departe
de mentalitatea actual\ a multor intelectuali, conform c\reia
unul este omul [i altul profesorul ! Cu toate c\ nu a publicatun num\r impresionant de c\r]i (fapt care, la urma urmei,foarte pu]in conteaz\), totu[i Marcel Mauss are meritul „de apune în leg\tur\ fenomene cotidiene observate în contextevariate [i de a fi g\sit explica]ii care au deschis drumulmetodei structuraliste”
11. Aceast\ opinie este ast\zi serios
contestat\. Prezent‘nd Eseul despre dar , voi încerca [i eu s\
argumentez enorma distan]\ ce separ\ acest celebru text allui Mauss de [coala structuralist\, cel pu]in a[a cum a fost ea
reprezentat\ de Claude LØvy-Strauss.
II. Darul – schimb economic
sau fapt simbolic ?
Motto : „E[ti c‘t d\ruie[ti”.
Ernest Bernea
~n 1923-1924, într-un num\r din „AnnØe sociologique”,
Marcel Mauss public\ Essai sur le don (Eseu despre dar ). Ce
este îns\ un dar ? {i, mai ales, cum poate fi el analizatsociologic [i antropologic ? Dup\ Dic]ionarul de sociologie ,
darul ar fi un „obiect material cu valoare utilitar\ (de consum)sau numai simbolic\, oferit sau primit ca mijlocire a uneirela]ii sociale de prietenie, de vecin\tate, de cooperare, deprestigiu, de ierarhie sau chiar de rivalitate”
12. Aceast\ defi-
ni]ie de dic]ionar este tributar\ în mare parte concep]ieimaussiene asupra darului. Autorul francez a studiat darul înmai multe spa]ii istorico-simbolice, cum ar fi cele ale Polineziei,Melaneziei sau cele ale nord-vestului american. Aici darulface parte din sistemul presta]iilor totale deoarece „exprim\
simultan toate tipurile de legi : religioase, juridice [i morale –politice [i familiale în acela[i timp”
13. Ce se d\ruia [i ce se
contrad\ruia ? Mauss afirm\ foarte limpede c\ obiectele daruluiStudiu introductiv
11. Lisette Coand\, Florin Curta, op. cit. , pp. 158-159.
12. C\t\lin Zamfir, Laz\r Vl\sceanu (coordonatori), Dic]ionar de
sociologie , Bucure[ti, Editura Babel, 1993, p. 157.
13. Marcel Mauss, Eseu despre dar , p. 46. Trimiterile se fac la
prezenta edi]ie.

Eseu despre dar 12
erau „formulele de polite]e, ospe]ii, ritualuri, servicii militare,
femei, copii, dansuri, s\rb\tori, t‘rguri”14.
Aceste presta]ii totale nu pot fi în]elese [i interpretate
doar sub semnul economicului. Darul nu se limiteaz\ delocla un schimb, fie acesta în varianta sa prim\ de troc. Nu,
„pia]a nu constituie dec‘t un moment” al darului, iar „circu-la]ia valorilor” nu este dec‘t un aspect comercial, economical darului, [i nicidecum întregul acestuia.
Eseul despre dar analizeaz\ ansamblul social al rela]iilor
de ofert\ [i primire, de v‘nzare [i cump\rare. O expresiespecial\ a acestor rela]ii este însu[i schimbul . Acesta nu
este, prin urmare, nimic altceva dec‘t un simbol social al
rela]iilor interumane
15. Mai mult, acest schimb nu se cere
citit prin nici un spectru de rela]ii economice. BronislawMalinowski a dus la limit\ aceast\ interpretare a schimbului,specific\ comunit\]ii arhaice. Noi numim în mod impropriuschimb un anume tip de rela]ii sociale practicate periodic,dar, în fond, ele nu au nimic în comun cu sensul modern altermenului. „~n mod ocazional, schimbul se traduce printr-undu-te vino al unui obiect riguros identic între parteneri, ceeace elimin\ din tranzac]ie orice scop sau semnifica]ie econo-Studiu introductiv
14.Ibidem , p. 50.
15. Dup\ Marcel Mauss teoria schimbului social a fost reinterpretat\
[i de Georg Simmel în Filosofia banului . Sociologul german,
spre deosebire de Mauss, inverseaz\ raportul. Schimbul nu maieste un simplu simbol al rela]iilor interumane, ci o realitate sui
generis . Exist\ mai înt‘i schimbul cu un dat a priori , [i apoi actul
v‘nz\rii/cump\r\rii, al d\ruirii/primirii, ca expresii ale acestuia.Simmel este foarte sensibil la sociologia schimbului, la modul încare acesta „creeaz\ leg\turi între indivizi, îi capteaz\ [i îi faces\ apar]in\ unui grup, unei sociabilit\]i sau institu]ii” (GeorgSimmel, apud Serge Moscovici, Psihologia social\ sau ma[ina
de fabricat zei , traducere de Oana Pop^rda, selec]ie [i postfa]\
de Adrian Neculau, Ia[i, Editura Universit\]ii „Al.I. Cuza”, 1994,p. 173). O condi]ie a acestui schimb este reciprocitatea lui. Eanume[te o rela]ie „care const\ în a da [i a primi, a vinde [i acump\ra bunuri” ( Ibidem ).
~n]eles astfel, schimbul este inerent oric\rei societ\]i, comuni-
t\]i sau grup. El poate numi rela]iile dintre membri unei familii,dintre maestru [i discipolii unei confrerii sacre sau dintre doinecunoscu]i. Prin urmare, acest metafizic schimb de care vorbe[teSimmel, fiind consubstan]ial condi]iei umane, nu mai solicit\
c\utarea unei „origini privilegiate” în religie, comer], c\s\torie etc.

13
mic\ imaginabil\”16. Care este îns\ scopul unui asemenea
straniu schimb ? C‘[tigul material ? Nicidecum. Malinowskispune clar : „Singurul scop al schimbului este de a str‘nge
re]eaua de rela]ii, înt\rind leg\turile de reciprocitate”
17.
O alt\ ipostaz\ a schimbului simbolic, rafinat p‘n\ la
pierderea oric\rei umbre economice, este cel analizat de
Georges Battaille cu referire la spiritualitatea vechilor azteci 18.
Interpret‘nd scrierile lui Bernardino de Sahagun, Battailleprezint\ „activit\]ile economice” ale aztecilor. Ace[tia nu
vindeau, nu cump\rau, practicau doar schimbul prin dar .
Ofereau în dar suveranilor europeni anumite bog\]ii, primindîn schimb altele (mantii ro[ii, c\m\[i, pene viu colorate etc.).
Noi am fi ast\zi îndrept\]i]i s\ le consider\m pe toate acestea
drept nimicuri. Dintr-un punct de vedere a[a [i este, îns\faptul nu are nici o importan]\. Trebuie s\ ne transpunem
empatic în universul lor de via]\ (acesta ar fi [i scopul
hermeneuticii religioase, dup\ M. Eliade) [i s\ le în]elegem
mentalit\]ile, f\r\ a le altera cu în]elesurile noastre moderne.
Din acest punct de vedere, observ\m c\, în viziunea
acestor „s\lbatici”, marfa primit\ nu era valorizat\ drept osimpl\ marf\. Ea era transfigurat\ ritualic în simboluri sacre.
„A[teptau noaptea [i un anumit moment favorabil ; una din
zile, ce purta numele de ce calli (o cas\), era considerat\ ca
fiind propice, ei pretinz‘nd c\, p\trunz‘nd în acea zi anume
în casa lor, obiectele aduse de ei intrau ca lucruri sacre [i
a[a aveau, deci, s\ r\m‘n\”
19.
D\ruindu-se [i primindu-se un dar, nu se d\ruia [i nu se
primea un banal obiect, ci „gloria” [i „norocul” pe care
acesta le încorpora. De aceea „negustorul” aztec revenitacas\ oferea „un osp\], la care î[i invita confra]ii care plecau,
la urm\, din casa lui, înc\rca]i de cadouri”
20.Studiu introductiv
16. Bronislaw Malinowski, apud Jacques Le Goff, La bourse et la
vie, Paris, Ed. Hachette, 1986, p. 20.
17.Ibidem .
18. Vezi, în acest sens, Georges Battaille, Partea blestemat\. Eseu de
economie general\ , traducere [i postfa]\ de Bogdan Ghiu, cuv‘nt
înainte de Luca Pi]u, Ia[i, Institutul European, 1994, pp. 63-81.
19. Bernardino de Sahagun, Histoire de Choses de la Nouvelle Espagne ,
traducere francez\ de Jourdanet [i SimØon, 1880, 1, IX, cap. VI.
20. Georges Battaille, op. cit. , p. 65.

Eseu despre dar 14
*
~n Eseu despre dar , Mauss analizeaz\ aceast\ metafizic\ a
oferirii [i primirii. Niciodat\ lucrul d\ruit nu se identific\ cuel însu[i, ca lucru. Cuprinde întotdeauna [i altceva. Pentrumaori, de exemplu, obiectul d\ruit avea un spirit al s\u numit
Taonga . Aceast\ putere magic\ a darului, reprezentat\ de
spiritul Taonga , avea capacitatea de a influen]a malefic pe
cel care nu respecta obliga]ia înapoierii. Un al spirit al lucru-
rilor, al p\durii [i v‘nturilor, era hau. ~nrudit cu latinescul spiritus ,
el nume[te doar lucrurile însufle]ite, spre deosebire de mana ,
care se refer\ exclusiv la oameni [i entit\]i celeste. „Ceea ce
oblig\ în cazul cadoului primit sau schimbat este faptul c\
lucrul primit nu este neînsufle]it. Chiar abandonat de donator,el înc\ îi apar]ine. Prin el are influen]\ asupra beneficiarului,[i tot prin el, proprietarul are influen]\ asupra ho]ului”
21.
Conform dreptului maori, analizat de R. Hertz în PØchØ et
l’Expiation , pedeapsa pentru un furt este doar efectul magic
ce provine din mana , din puterea pe care o are (înc\)
proprietarul asupra lucrului furat. Ea r\zbun\ furtul, prinz‘ndho]ul sau aduc‘ndu-i moarte. Furtul, neplata sau absen]acontrapresta]iei reprezint\ astfel o maculare de suflet [i ocrim\ ultim\ la adresa spiritului lucrurilor. „~n aceast\ ordine
de idei, se în]elege în mod clar [i logic c\ trebuie s\ înapoiem
celorlal]i ceea ce, în realitate (subl.n.), este o parte din
natura [i substan]a lor”
 22. P\strarea darului este deci ilicit\ [i
periculoas\ . Ilicit\ pentru c\ se încalc\ normele de drept,
periculoas\ pentru c\ exercit\ o influen]\ magic\ asupra
celui ce a primit (f\r\ a înapoia) darul.
Observ\m o logic\ a darului cu totul special\. Identitatea
unui lucru d\ruit nu-i epuizeaz\ deloc cuprinderea. Nefiindal t\u [i numai al t\u, darul primit este, mai cur‘nd, acel „alt\u” care continu\ s\ fie în acela[i timp [i „al celuilalt”. El î[i
exprim\ propria prezen]\, simpla sa înf\]i[are de obiect, daraduce cu sine [i pentru sine [i prezen]a marii absen]e a
celuilalt. Acesta este tr\it prin chiar actul ascunderii [i
îndep\rt\rii lui. Deci, darul este [i nu este în acela[i timp.
~ns\, orice lucru care-[i exhib\ simultan prezen]a [i absen]a,înceteaz\ a mai sta sub semnul faptului logic obi[nuit.Studiu introductiv
21. Marcel Mauss, Eseu despre dar , p. 61.
22.Ibidem , p. 62.

15
El devine un paradox, obiect de studiu al logicii simbolice.
Ideea logicii simbolice a darului este prezent\ nu numai
în cartea lui Marcel Mauss. Astfel, Lucien LØvy-Bruhl, în Les
Fonctions mentales dans les sociØtØs infØrieures (Paris, 1912),
nume[te identitatea subtil\ dintre „Eu” [i „lucrul” care-i
apar]ine prin sintagma „participation mystique”. Specific\
arhaicelor comunit\]i pe care LØvy-Bruhl le-a avut în aten]ie,
ea nume[te o identitate stranie, ira]ional\ între persoan\ [i
lucrurile pe care aceasta le posed\. Numai prin aceast\
„mentalitate prelogic\”23, cum o nume[te autorul francez,
po]i intui „ra]iunea” pentru care indigenul î[i definea propria
lui canoe cu un sufix al însufle]irii, iar pe cea str\in\ nu.
Tot ceea ce îmi apar]ine este însufle]it de spiritul meu
propriu. Este cazul trupului, domeniilor, locuin]ei etc. Exist\
deci o subtil\ proiec]ie a propriului spirit asupra realit\]ilor
înconjur\toare pe care le st\p‘nim. Cred c\ în acest sens
poate fi în]eleas\ ([i) spusa alchimistului medieval conform
c\ruia „sufletul este în cea mai mare parte în afara omului”24.
III. Potlatch-ul – ipostaz\ arhaic\ a darului
Motto : Paradoxul potlatch -ului : este
un act „aparent liber [i gratuit” [i înacela[i timp „constr‘ns [i interesat”.
Ce este un potlatch  ? Deschiz‘nd paginile Dic]ionarului
de sociologie (Larousse) afli mai înt‘i c\ „ Potlatch -ul, cuv‘nt
din dialectul indian nootka , a fost studiat la indienii de pe
23. „Mentalitatea prelogic\” l-a ajutat pe LØvy-Bruhl s\ cerceteze
simbolurile [i miturile comunit\]ilor arhaice. Neacceptat\ desociologi [i etnologi, „mentalitatea prelogic\” a devenit un m\r
al discordiei aruncat între psihologi [i filosofi. C.G. Jung, afirm\
Eliade, vedea în ea o m\rturie a existen]ei incon[tientuluicolectiv.
~n urma criticilor aduse, medit‘nd asupra ei, LØvy-Bruhl o va
abandona. Faptul acesta este consemnat în Carnets , oper\
publicat\ de M. Leenhardt în 1848.
24. Michael Sendivagius, De Sulphure , în „Museum Hermeticum”,
1678, p. 617.Studiu introductiv

Eseu despre dar 16
coasta de N.-V. a SUA, mai ales la kwakiutl , de c\tre F. Boas”25.
Mult prea pu]in. De aceea este necesar s\ deschizi paginile
Eseului … lui Mauss, pentru a afla c\ potlatch -ul este o expresie
nord-american\ ce desemneaz\ darul ca form\ a presta]iilortotale. Termenul are o dimensiune plurisemantic\
26. ~nseamn\
deopotriv\ „a hr\ni”, „a m‘nca” (sens gastro nomic), dar [i „a
oferi”, „a d\rui”. Este o presta]ie total\ pentru c\ ac]iunea lui
se r\sfr‘nge asupra întregului grup. Mauss arat\ limpede c\,de fapt, „întregul clan contracteaz\ pentru to]i, pentru tot ceau [i tot ce fac, prin intermediul [efului”
27. Ideea apare [i în
alte lucr\ri de etnologie [i antropologie28.
C‘nd avea loc un potlatch  ? Cu ocazia unor „rituri de
trecere” (na[tere, pubertate, c\s\torie, moarte ini]iatic\) saua unor activit\]i aparent profane (cum ar fi comer]ul, deexemplu). La alte comunit\]i (mai avansate), potlatch -ul
însu[i devenea ocazie pentru o anume s\rb\toare. Se ofereauostentativ daruri [i se primea în schimb putere . ~n termeni
economici, se schimba bog\]ia pe putere. Autorul potlatch -ului
se îmbog\]ea „cu dispre]ul la adresa bog\]iei”
29, iar „obiectul
avari]iei sale este tocmai efectul propriei generozit\]i”30,
adic\ puterea.Studiu introductiv
25.Dic]ionar de sociologie (Larousse), coordonatori R. Boudon, Ph.
Besnard, M. Cherkaoni, B.P. LØcuyer, traducere de Mariana}u]uianu, Bucure[ti, Editura Univers Enciclopedic, 1996, p. 208.
26. Comunit\]ile tsimshian disting între yaok (marele potlatch inter-
tribal) [i celelalte forme de potlatch . La r‘ndul s\u, tribul haida
deosebe[te între walgal (potlatch -ul funerar) [i sitke (potlatch -ul
oferit din cu totul alte motive).
Etnologii au dezv\luit existen]a la triburile din Polinezia,
Melanezia [i nord-vestul american a mai multor termeni cedefinesc o mul]ime imens\ de potlatch -uri, de forme ale pl\]ii [i
contrapl\]ii, de daruri [i contradaruri. Nomenclatorul acestor str\-vechi comunit\]i propune o surprinz\toare suprapunere semantic\ :termeni diferi]i ajung a numi unul [i acela[i lucru [i invers.
27. Marcel Mauss, Eseu despre dar , p. 53.
28. Iat\, de exemplu, ce invoc\ în discursul s\u [eful unei comuni-
t\]i arhaice : „C\ci acesta (darul) nu va fi în numele meu. Va fiîn numele vostru [i ve]i deveni faimo[i printre triburi c‘nd se vaspune c\ v\ oferi]i proprietatea pentru un potlatch ” (F. Boas,
„Ethnology of the Kwa Kiutl”, XXXV  
-th Annual Rep. of the Bureau
of American Ethn. , vol. II, p. 1340).
29. Georges Battaille, op. cit ., p. 70.
30.Ibidem .

17
Un asemenea schimb ritualic nu putea s\ aib\ loc în
t\cere [i singur\tate. Nici o dob‘ndire de putere n-ar mai fifost posibil\ în acest caz. De aceea, el avea loc întotdeauna
în prezen]a Celuilalt. Numai în fa]a lui, darul ostentativ î[i
putea produce efectul ultim : dob‘ndirea de putere. D\ruindpierdeai, îns\ te îmbog\]eai cu „bog\]ia de a fi dat bog\]iei
întrebuin]area pe care o vizeaz\ esen]a îns\[i a bog\]iei : se
îmbog\]e[te cu faptul de a fi consumat în chip ostentativceea ce nu poate constitui bog\]ie dec‘t prin consumare”
31.
Mai simplu spus, fructele d\ruite nu reprezentau o bog\]ie
în sine , asemenea talismanului sau obiectului totemic. Esen]a
bog\]iei lor consta în simpla consumare. ~ns\ nu oricum [i
oriunde. Se consuma – uneori distrug‘ndu-se – doar în
prezen]a celuilalt/celorlal]i. Pîn\ aici, potlatch -ul nu ofer\
dec‘t pierdere. ~ns\ efectele pe care darul le are asupra
celuilalt (obliga]ia de a primi [i cea de a reîntoarce cel pu]in
at‘t c‘t a primit), confirm\ prestigiul [i puterea d\ruitorului,în cazul în care cel provocat pierde jocul. Darul se trans-
form\ astfel în paradox : devine un prilej de a c‘[tiga doar
pierz‘nd. „Virtutea exemplar\ a potlatch -ului rezid\ în aceast\
posibilitate oferit\ omului de a-[i însu[i ceea ce îi scap\, de
a conjura mi[c\rile universului, ce nu cunosc limit\, cu
propria sa limit\”
32.
*
Obliga]iile potlatch-ului . Acesta era considerat un fapt
social pentru c\ solicita – prin reu[ita sa – recunoa[terea din
partea celorlal]i. D\ruind, [eful de clan sau/[i fiul acestuia
deveneau (re)cunoscu]i. Recunosc‘ndu-i, comunitatea le devenearecunosc\toare. Aici se putea îns\ ajunge numai parcurg‘nd
cele trei mari obliga]ii ale potlatch -ului.
a. Obliga]ia de a oferi . Este prezentat\ de Mauss drept
esen]\ a potlatch -ului. Pentru cine poate oferi un actor
social ? Pentru „el însu[i, pentru fiul s\u, pentru ginere
sau fiic\, pentru mor]ii lui”
33. Pentru ce oferea ? Pentru
a-[i men]ine autoritatea în familie, trib sau comunitate,Studiu introductiv
31.Ibidem .
32.Ibidem.
33. Marcel Mauss, Eseu despre dar , p. 124.

Eseu despre dar 18
pentru a demonstra c\ este st\p‘nul spiritelor [i, în acela[i
timp, st\p‘nit de ele. Oferi, distrugi, împar]i totul celor-lal]i pentru a-i aduce la „umbra numelui t\u”.
b. Obliga]ia de a primi . Este o consecin]\ fireasc\ a d\ruirii.
Atunci c‘nd ]i se ofer\ un potlatch , ]i se aduce, în acela[i
timp, [i o provocare. Trebuie s\-i r\spunzi nerefuz‘nd
darurile. „A refuza înseamn\ s\ ar\]i c\ î]i este team\,
team\ c\ va trebui s\ înapoiezi, team\ c\ vei fi «la p\m‘nt»at‘ta timp c‘t nu ai înapoiat”
34.
c. Obliga]ia de a înapoia . Aceasta constituie, de fapt, adev\-
ratul potlatch . Condi]ia este îns\ ca potlatch -ul s\ nu
constea într-o distrugere pur\, s\ nu ia forma sacrifi-
ciului. S-ar adresa în acest caz zeilor [i nu semenului
provocator. ~ntoarcerea darului se face întotdeauna într-untermen bine stabilit [i cu dob‘nd\. Niciodat\ nu înapoiezi
mai pu]in dec‘t ai primit. De dorit este îns\ (pentru cel
ce-a d\ruit) de a nu i se mai putea întoarce darul. De
aceea se caut\ întotdeauna s\ se d\ruiasc\ ceva ce nu
mai poate fi înapoiat. ~ncercarea de a înapoia r\m‘ne
îns\ obligatorie. „Pedeapsa pentru nerespectarea obliga]ieide a înapoia este sclavia pe motiv de datorie”
35.
Din cele trei ipostaze ale potlatch -ului, observ\m c\
acesta se întemeiaz\ pe credit , termen [i onoare . Acestea
s‘nt mult mai evidente în cazul potlatch -ului american, dec‘t
al celui melanezian sau polinezian. ~mprumut‘nd, omul
comunit\]ilor tradi]ionale promite prietenilor c\ va înapoiala termen. ~mprumutul este restituit întotdeauna cu dob‘nd\.
Moneda – ca mijloc de evaluare – lipse[te. Prin urmare, ea
este înlocuit\ cu un num\r de p\turi (în cazul indienilornord-americani). Neexist‘nd un sistem modern de înscriere,
tranzac]ia va fi practicat\ doar în public.
~n ceea ce prive[te termenul , orice dar primit implica [i
un timp necesar [i obligatoriu în vederea întoarcerii lui.
Totu[i, termenul era prezent nu numai în economia darului.
„No]iunea de termen este, în mod logic, implicat\ atuncic‘nd este vorba s\ înapoiezi vizitele, s\ contractezi o c\s\-
torie, o alian]\, s\ închei o pace, s\ participi în mod regulat
34. Marcel Mauss, Eseu despre dar , p. 131.
35.Ibidem , p. 134.Studiu introductiv

19
la jocuri [i la lupt\, s\ celebrezi s\rb\torile succesive, s\
«manife[ti respectul» reciproc…”36.
Amploarea darurilor înapoiate, c‘t [i punctualitatea întoar-
cerii lor, pun în mod direct în joc prestigiul social al comuni-
t\]ii sau pe cel personal . Altfel spus, provoac\ onoarea .
Conteaz\ îns\ [i mul]imea darurilor restituite ca r\spuns al
ofertei provocatoare. „Va c‘[tiga cel mai bogat [i, de asemenea,
cel mai nechibzuit cheltuitor”37.
*
Efectele sociale ale potlatch- ului. Care ar fi, din punct de
vedere sociologic, efectele potlatch -ului ? Dup\ G. Battaille,
acestea ar fi prestigiul, puterea, gloria [i rangul . Prestigiul
nu se identific\ cu puterea. Aceasta din urm\ se poate definidoar pe baza unor criterii de for]\ sau de drept. Puternic
este cel care face legea sau, pur [i simplu, omul for]ei.
Prestigiul – atunci c‘nd nu este dob‘ndit prin uzurpare –pune în joc mecanismele socialului. Darul [i contradarul s‘nt
numai dou\ dintre ele. Prestigiul creeaz\ rangul sau pozi]ia
în ierarhia social\. El variaz\, arat\ Battaille, în func]ie deaptitudinea de a d\rui. Cu c‘t ai capacitatea ([i posibilitatea)
de a oferi mai mult – bloc‘nd puterea celuilalt de a-]i întoarce
darul –, cu at‘t î]i creezi un prestigiu mai puternic [i ob]ii unrang social mai înalt. Odat\ acestea dob‘ndite, poate s\
apar\ [i gloria. Ea înso]e[te doar pe omul cu prestigiu [i cu
rang social înalt. Gloria nume[te „mi[carea de frenezie ira]io-nal\, de cheltuire nem\surat\ de energie pe care ardoarea în
lupt\ o presupune”
38.
Aceast\ risip\ de energie nu este întotdeauna dezintere-
sat\. Ideea poate fi sus]inut\ de argumenta]ia lui F. Boas
referitoare la potlatch -ul indienilor nord-americani. D\ruind,
ei fac o risip\ enorm\ de bunuri, alimente [i energie. De fapt,Studiu introductiv
36.Ibidem , p. 114.
37.Ibidem , p. 116. Ce anume se putea cheltui într-un potlatch  ?
Totul : „hrana, femeile, copii, bunurile, talismanele, p\m‘ntul,munca, serviciile, oficiile sacerdotale [i rangurile” ( Eseu despre
dar, p. 66). ~n joc este un fapt social total „incluz‘nd lucrurile [i
oamenii, clanurile [i indivizii repartiza]i pe ranguri, sexe [igenera]ii” ( op. cit ., p. 67).
38. Georges Battaille, op. cit ., p. 72.

Eseu despre dar 20
gestul acesta „suicidar” ascunde dou\ t‘lcuri bine dr\muite
[i cultivate. Primul se refer\ la posibilitatea indianului dea-[i pl\ti prin potlatch datoriile îndelung acumulate. Fiind
public, actul s\u apare deplin autentificat în absen]a unorcoduri de legi scrise. Al doilea aspect îmi pare a fi maisemnificativ. El nume[te cea mai eficient\ form\ de plasarea bunurilor în a[a fel înc‘t, în situa]iile de criz\, el sau copiiis\i, s\ poat\ ob]ine maxim de profit ! Plasarea const\, chiarîn oferirea unui mare potlatch . „Cei ce primesc daruri la osp\],
le primesc ca [i cum ar fi împrumutate (subl.n.), urm‘nd s\
le utilizeze în ceea ce fac, dar, dup\ un interval de c‘]iva ani,trebuie s\ le înapoieze cu dob‘nd\ donatorilor sau mo[te-nitorilor acestora”
39.
*
Institu]ia potlatch -ului nu cuprinde numai spa]iile istorico-
-simbolice ale Melaneziei, Polineziei sau nord-vestului Americiide Nord. Pentru vechii greci , de pild\, în forma sa ultim\,
darul cuprindea destinul favorabil pe care zeii îl ofereauuneori muritorilor. Alteori, el putea lua forma unei surprin-z\toare binefaceri. Platon, arat\ Th. Baconsky, considerapoezia drept un dar al Muzelor [i al zeului Apollo.
Comunit\]ile aztece d\deau [i ele chip unui potlatch
special. Asupra lui a insistat G. Battaille, coment‘nd textelelui Bernardino de Sahagun. „Negustorul” aztec invita foartemult\ lume, oferind ostentativ – în func]ie de condi]ia social\a participan]ilor – daruri, m‘ncare [i b\utur\. Totul culminacu sacrificiul unui num\r împresionant de sclavi [i cu asumareaîn comun a cadavrelor proaspete [i calde. Actul provoac\europeanului modern o îndrept\]it\ repulsie. Interesant estetotu[i faptul c\ vechii azteci, de[i aveau no]iunea de crim\
[i p\cat , nu considerau sacrificiul f\ptuirii omene[ti ca apar-
]in‘nd crimei sau p\catului ! Pe scurt, mentalit\]ile asupraunuia [i aceluia[i fapt s‘nt cu totul diferite.
Islamul ar putea reprezenta un alt spa]iu istorico-simbolic
necercetat de Marcel Mauss [i unde darul are o fenomeno-
logie special\, nu mai pu]in interesant\. Aici termenul arab
de zakât nume[te darul sacru sau milostenia. Verbul zak^
39. F. Boas, „ 12-th Report on the North-Western Tribes of Canada”, B. A.
Adv. Sc., 1898, pp. 54-55.Studiu introductiv

21
s-ar putea traduce prin „a fi pur”. De aici, factitivul zakk^ , „a
se face pur”, „a purifica” [i reflexivul factitivului tazakk^ , „a
se purifica”. Dania islamic\ este asociat\ rug\ciunii rituale({al^t ). Omar, al doilea calif, declama : „~l voi ucide pe
acela care face deosebire între [al^t [i zak^t ”. Altfel spus,
darul musulmanului este o „mustrare deschis\ la adresadevo]iunii ostentative, aceea lipsit\ de participarea sufletului[i a spiritului”
40. Zak^t -ul este în]eles în islam drept o danie
legal\ , s\v‘r[it\ obligatoriu în virtutea tradi]iei. Mai exist\
îns\ [i [adaqa , poman\ voluntar\ sau darul gratuit . Valoarea
acestui dar este departe de a se m\sura dup\ criterii comer-
ciale. Ce anume poate îns\ s\ constituie un dar gratuit([adaqa ) ? La toate acestea, Profetul a invocat „orice gest
amical, orice vorb\ bun\ adresat\ cuiva, oricine ar fi acelcineva”
41. Din moment ce întreaga avu]ie o avem „pe calea
lui Dumnezeu” ( fi sabili-Ilah ), nu noi o avem, ci Dumnezeu
o are prin noi . De aceea, ea trebuie s\ apar]in\ tuturora. De
darul arabului se bucur\ necondi]ionat to]i cei apropia]i :„s\racii, prizonierii, sclavii, datornicii, lupt\torii, drume]ii”
42.
Dincolo de orice diferen]e semantice, at‘t dania legal\
(zak^t ), c‘t [i darul voluntar ( [adaqa ) stau sub semnul
aceluia[i principiu metafizic. El î]i solicit\ „«gratuitatea» ges-tului, faptul de a nu precupe]i ceea ce dai, de a nu a[teptar\splat\, [i mai ales, de a nu cere sub nici o form\ –«dob‘ndirea unui beneficiu»”
43.
Indiferent de realit\]ile istorice [i sociale unde-l reg\sim,
potlatch -ul st\ sub semnul sacrului. Acesta poate fi doar
apropiat, sim]it, tr\it prin intermediul darului, [i nimic maimult. Misterios este îns\ [i jocul social pe care darul ritual îlface cu putin]\. „Nimeni nu poate în acela[i timp s\ cunoasc\[i s\ nu fie distrus, nimeni nu poate în acela[i timp s\consume bog\]ia [i s\ o înmul]easc\”
44. Cine reu[e[te s\
transceand\ aceste interdic]ii devine sf‘nt sau un biet damnat
c\ruia darul i-a fost at‘t balsam, c‘t [i piatr\ de morm‘nt.Studiu introductiv
40. Azzedine Guellouz, Islamul , în Jean Delumeau (coordonator),
Religiile lumii , Bucure[ti, Editura Humanitas, 1996, p. 303.
41.Ibidem , p. 304.
42.Ibidem , p. 305.
43.Ibidem .
44. Georges Battaille, op. cit ., p. 75.

Eseu despre dar 22
IV. Darul sacrificial – apoteoz\ a darului
Motto : „Ko Maru Kai atu
Ko Maru Kai nai
Ka ngohe ngohe” *.
Potlatch -ul nu este nici pe departe singura form\ a
darului analizat\ de Mauss în Eseu despre dar . Mai exist\ [i
altele, cum ar fi kula  45, pomana [i sacrificiul .
~n societ\]ile din nord-estul siberian, la eschimo[ii din
vestul Alask\i, c‘t [i la cei de pe coasta asiatic\ a str‘mtoriiStudiu introductiv
*„Tot at‘t c‘t d\ Maru/Tot at‘t ia Maru/[i totul este bine, bine”.
Maru este un zeu arhaic al justi]iei [i r\zboiului.
45. ~n Argonau]ii Pacificului de Vest , Br. Malinowski descoper\ un
tip de comer] inter [i intratribal, numit kula. Acesta este destul
de r\sp‘ndit în ]inuturile melaneziene. Expresia „kula ring” folosit\de Malinowski, trimite la în]elesul de „cerc” dat acestui tip depotlatch . ~n fond, el numea „mi[carea în circuit închis a unor
coliere de scoici sau corali, care î[i schimb\ în mod ciclic proprie-tarii. Valoarea acestor bijuterii este strict ceremonial\, adic\ nucomport\ func]ii estetice sau economice : de]in\torul temporaral obiectelor respective (care primesc un „sex”, un nume [i unrang) particip\ cu ajutorul lor la o dialectic\ a renumelui [i aprestigiului”. (Teodor Baconsky, Iacob [i îngerul . 45 de ipostaze
ale faptului religios , Bucure[ti, Editura Anastasia, 1996, p. 58.)
A[a cum am ar\tat în alt\ parte ( Darul – simbol juridic [i social
în „Buletin [tiin]ific”, editat de Funda]ia de {tiin]\ [i Cultur\
„Moldova”, Universitatea „Mihail Kog\lniceanu”, Nr. 5/1996,pp. 135-144) faptul acesta poate desemna o variant\ a „lumii pedos”. ~n cuprinsul ceremonialului kula structurile [i ierarhiile
sociale erau voit spulberate, fiecare membru al comunit\]iiput‘nd deveni, pe r‘nd, un personaj deosebit. Acest fapt socialavea [i un t‘lc cosmogonic . Simboliza disolu]ia ultim\, definitiv\
a lumii, urmat\ de posibilitatea cre\rii [i reorganiz\rii ei. Amesteculbaroc de func]ii periodice [i roluri speciale traducea pe plansocial haosul precosmogonic. El simboliza deopotriv\ începutul[i sf‘r[itul unei lumi.
Exista un joc ritualic al „br\]\rii” [i „colierului” care salva kula
de orice con]inut mercantil. Exege]ii insist\ asupra faptului c\în acel tip de proprietate pe care ]i-l ofer\ kula, existau „toate
principiile de drept” g‘ndite ast\zi de moderni artificial, separat :
proprietate, posesie, gaj, obiect de închiriat etc.

23
Behring, Mauss constat\ existen]a unui potlatch special.
Acesta nu mai are în aten]ie c‘[tigarea unor statute politicesau religioase, a simplului respect sau a onoarei sociale.
Bunurile oferite în dar s‘nt acum distruse, suger‘nd puterea
de deta[are [i renun]are. Potlatch -ul va deveni sacrificiu 
46.
Prin mijlocirea lui zeii s‘nt provoca]i s\ devin\ genero[i. ~n
nici un chip nu poate fi interpretat economic un asemenea
dar sacrificial. Nu este o form\ primar\ a tranzac]iei econo-mice – a[a cum au încercat s\ argumenteze unii autori –, ci
un act social „nobil, plin de etichet\ [i generozitate”. Este o
form\ de serafimic\ deta[are [i de invocare ritual\ a puterilorceleste. Pe m\sura puterii de sacrificiu vor fi [i onoarea,
statutul [i autoritatea social\ a sacrificatorului de[i, repet, nu
acestea s‘nt ]elurile esen]iale ale sacrificiului.
Observ\m, deci, c\ nu este suficient\ d\ruirea pentru ca
un dar s\ devin\ sacrificiu. Simpla d\ruire con]ine în sine [i
o provocare personal\. D\ruind, îl provoc pe cel\lalt s\-mir\spund\ într-un mod similar. „Cu voia sau f\r\ voia noastr\,
exist\ întotdeauna un «do ut des» (dau, ca s\-mi dai)”
47.
Acest dar este departe de a fi un sacrificiu. El poate îns\deveni, atunci c‘nd „inten]ia legat\ de d\ruire” este abando-
nat\, stins\, distrus\ definitiv.Studiu introductiv
46. Ar exista, totu[i, în Eseu despre dar dou\ forme de sacrificiu.
Una care se refer\ la provocarea rivalului terestru, a adversarului
comun. „S‘nt arse cutii întregi cu ulei de olachen ( candle-fish ,
pe[te lum‘nare) sau de balen\, s‘nt incendiate casele [i mii dep\turi s‘nt distruse : obiecte din cupru dintre cele mai scumpe,
s‘nt aruncate în ap\ pentru a zdrobi, pentru a «reduce la t\cere
rivalul»” ( Eseu despre dar , p. 119). Cred c\ în acest caz exist\
doar un simulacru de sacrificiu. Darul are numai chipul sacrificial
al distrugerii. Pentru a deveni cu adev\rat sacrificiu, distrugerea
ar trebui s\ nu fie ostentativ\ [i s\ fie adresat\ zeilor.
Doar cea de-a doua form\ reprezint\ autenticul sacrificiu.
Mauss o prezint\ în urm\torul pasaj : „Nu numai pentru a dovedi
putere, bog\]ie [i dezinteres, se trimit la moarte sclavi, se ardc\rbuni pre]io[i, se arunc\ obiecte de cupru în mare, se d\ foc
chiar caselor princiare, ci [i pentru a sacrifica (subl.n.) spiritelor
[i zeilor, confunda]i în fapt cu încarna]iile lor vii (subl.n.), pe
purt\torii titlurilor lor, alia]iilor ini]ia]i” ( Eseu despre dar , p. 73).
47. C.G. Jung, Imaginea omului [i imaginea lui Dumnezeu , tradu-
cere de Maria-Magdalena Anghelescu, Bucure[ti, Editura T eora,
1997, p. 159.

Eseu despre dar 24
*
O întrebare provocatoare – legat\ de dar [i sacrificiu – se
poate formula av‘ndu-se ‘n aten]ie spa]iul simbolic [i sacrual cre[tinismului. Un ritual de o „str\veche noutate” este aicid\ruirea p‘inii [i a vinului . Este sau nu acesta un sacrificiu ?
Pot exista dou\ variante de r\spuns. Prima, cea negativ\, arcircumscrie p‘inea [i vinul unei simple d\ruiri. ~n acest caz,nefiind sacrificiu, oferta gastronomic\ ar fi s\v‘r[it\ „cuscopul nem\rturisit [i cu speran]a secret\ de a cump\ra prinaceasta bun\voin]a lui Dumnezeu”
48. Invers, darul p‘inii [i
al vinului ar fi sacrificiu. Varianta devine valid\ doar cucondi]ia arderii oric\rui scop pragmatic. Aceasta înseamn\,nici mai mult nici mai pu]in, dec‘t faptul c\ eu d\ruiesc/sacrific f\r\ a cere ceva anume în schimb lui Dumnezeu .
D\ruind sacrificial, m\ d\ruiesc eu însumi lui Dumnezeu.„De-abia acest caracter con[tient garanteaz\ c\ d\ruirea esteîntr-adev\r [i un sacrificiu”
49. D\ruind sacrificial, eu renun]
la o parte din mine însumi (instincte, patimi, resentimente
etc.). Prin urmare, orice sacrificiu este [i un sacrificiu de
sine  50. „Mutil‘ndu-mi” astfel fiin]a, sacrificiul devine [i o form\
de alterare, de pierdere [i împu]inare a propriului sine. Pem\sur\ ce sacrific, eu devin mai împu]inat, mai s\rac. Urm‘ndo asemenea interpretare, la cap\tul sacrificiului m-ar a[tepta
nu m‘ntuirea, ci moartea.
Aceast\ marc\ pozitivist\ de în]elegere a darului sacri-
ficial a fost splendid dezavuat\ de C.G. Jung. Darul, arat\
acesta, este departe de a se întemeia pe o împu]inare [i de
a sf‘r[i într-o pierdere real\. Dimpotriv\, el presupune c‘[tigul.Studiu introductiv
48. C.G. Jung, op. cit. , p. 160.
49.Ibidem , p. 161.
50. Actul d\ruirii sacrificiale reprim\ dorin]ele, poftele, ispitele,
vanit\]ile. Motivul reprim\rii, arat\ Jung, poate fi incon[tient
sau con[tient . ~n acest ultim caz, el poate numi con[tiin]a colectiv\
(Durkheim), opinia public\ sau un cod moral propriu de o
rigiditate excesiv\.
C.G. Jung propune în textele sale [i o alt\ realitate ordona-
toare cu rol reprimator : Sinele . El nume[te întregul unei perso-
nalit\]i, con[tientul [i incon[tientul fiin]ei sale. „Sinele este deciceea ce m\ determin\ la sacrificiu, ba chiar m\ constr‘nge lasacrificiu” ( Imaginea … p. 164). D\ruindu-ne sacrificial, noi ne
c‘[tig\m pe noi în[ine, propriul Sine. Ceea ce poate c‘[tiga îns\Sinele, continu\ s\ r\m‘n\ pentru noi o mare enigm\.

25
Nu m\ pierd pe mine însumi d\ruindu-m\, ci, dimpotriv\,
m\ posed, m\ de]in, îmi apar]in. ~n fond, nimeni nu poaterenun]a la ceea ce nu are. ~n acest sens, sacrificiul-de-sine
este o dovad\ a posesiunii-de-sine [i a deplinei autocunoa[-
teri. Cre[tin fiind, eu pot s\ m\ d\ruiesc sacrificial lui Dumnezeuprin actul transsubstan]ierii, numai cu condi]ia prealabil\ acunoa[terii de sine. M\rturisirea p\catelor , arat\ Jung, este
un argument în acest sens.
*
Exist\ [i un alt tip de interpretare a sacrificiului. Ea
apar]ine sociologului german Georg Simmel [i face dinsacrificiu obiect al schimbului originar . ~n orice comunitate
social\, la început a fost schimbul. Primul obiect al acestuiaar fi fost chiar sacrificiile.
Coment‘ndu-l pe Simmel, Serge Moscovici încearc\ s\
defineasc\ sacrificiul într-o at‘t de hilar\ [i nebuloas\ formu-lare, înc‘t ea poate numi orice, numai sacrificiul nu. Iat\varianta rom^neasc\ a acestei nefericite formul\ri : a sacrificaînseamn\ a „consim]i la mii de priva]iuni, a ne deposeda deo parte din bunuri, a renun]a chiar la via]\, este un mod dea îndatora [i de a cere o compensa]ie. A renun]a [i a cere auîmpreun\ puterea de a conferi o valoare unui lucru caren-ar avea nici una dac\ nu am renun]a la el [i nu l-amcere”
 51. Nu numai c\ sensul originar este tr\dat 52, dar acestStudiu introductiv
51. Serge Moscovici, Psihologia social\ sau ma[ina de fabricat zei ,
traducere de Oana Pop^rda, selec]ie [i postfa]\ de Adrian Neculau,Ia[i, Editura Universit\]ii „Al.I. Cuza”, 1994, p. 175.
52. Serge Moscovici simplific\ lucrurile nepermis de mult. Faptul
nu m\ surprinde, deoarece autorul însu[i a m\rturisit c\ nu esteinteresat de metafizica lui Simmel din Filosofia banului , ‘ntruc‘t
sociologul german n-ar fi reu[it s\-i dezv\luie actualitatea !
Iat\, de exemplu, ce scria Moscovici în La machine à faire des
dieux (Paris, Fayard, 1988) : „Dac\ Hristos a murit pe cruce
pentru a ilustra ideea de sacrificiu, faptul s-a petrecut pentru ada un sens acestei convingeri [i nu pentru ca s\ i se urmezeexemplul” (variant\ rom^neasc\, Psihologia social\ …, p. 176).
Ce sens, autorul francez nu mai spune, dar, în acela[i timp, seface a nu fi auzit din istoria religiilor, de sfin]i, martiri sau simplicre[tini care nu au f\cut altceva dec‘t s\ urmeze exemplul luiHristos. Trec‘nd prin moarte sacrificial\, ei au dep\[it sacrificiultransfigur‘ndu-l. Seria afirma]iilor gratuite continu\ : „Ceea ce este

Eseu despre dar 26
ritual sacru mai este interpretat de autorul francez în termeni
economici, total nepotrivi]i : „ eficacitatea (subl.n.) sacrifi-
ciului este propor]ional\ cu pre]ul (subl.n.) care este ata[at
obiectului sacrificat” 53. F\r\ comentarii…
Cu timpul, sacrificiul – indiferent de interpret\rile care i
s-au dat – nu a mai constituit obiect al schimbului. El a fost
substituit cu banul . ~n Les origines de la notion de monnaie ,
Marcel Mauss analizeaz\ primele în]elesuri date de oamenibanilor. Surprinz\tor, ele erau departe de rosturile mercantile
ale timpului prezent. ~n Melanezia, arat\ sociologul francez,
banul, departe de a fi cotat la o „valoare bursier\”, eravalorizat ca un talisman ce conferea un prestigiu sacru [i
social purt\torului 
54. Ast\zi, dimpotriv\, banul a devenit
al\turi de muzic\ [i matematic\ un limbaj universal . De la
muzic\ acest limbaj a preluat „inteligen]a ritmului”, iar de la
matematic\ „precizia combina]iilor”. Astfel, o nou\ form\ de
comunicare a devenit cu putin]\.Studiu introductiv
adev\rat [i pentru Abraham, gata s\-[i spintece fiul pentru a-[i
dovedi ata[amentul fa]\ de zeul s\u, ca recuno[tin]\ pentru c\
acesta promisese s\ sporeasc\ descenden]a patriarhatului”
(op. cit. , p. 176).
~n cazul lui Abraham exist\ sacrificiu. Indiscutabil. Numai c\
acesta nu trebuie în]eles simplist, mecanic, vulgar, în sensulunui banal contract social. Eu î]i dau copilul, Tu, Doamne, îmi
dai descenden]a patriarhal\. Nu. Dac\ Serge Moscovici ar fi citit
textele lui M. Eliade, ar fi în]eles c\ sacrificiul lui Abraham esteunul cu totul special : el se întemeiaz\ pe CREDIN}| . Or, aici
lucrurile se cer în]elese în economia lor simbolic\, sacr\, cu
totul diferit\ de logica comun\. Abraham nu sacrific\ în semnde recuno[tin]\ pentru un fapt lumesc (asigurarea patriarha-
tului), ci pentru c\ a[a i-a cerut Dumnezeu . Absurd ? Pentru noi
da, dar pentru Abraham, care avea credin]\ , nu. Nebunia întru
Dumnezeu este at‘t de diferit\, înc‘t hilarul, groaznicul, absurdul
o pot reprezenta unei min]i moderne total str\in\ de sacru.
53.Ibidem , p. 176.
54. Ideea caracterului magic al monedelor, p\strat p‘n\ t‘rziu în
mentalul european, este men]ionat\ [i de Serge Moscovici.
Astfel, se puneau monede la temelia unei case sau a unui palat(Palatul Pitti din Floren]a sau palatul Luxembourg din Paris).
Monedele erau substitute t‘rzii ale sacrificiilor de întemeiere.
S-a renun]at astfel la imolarea unei fiin]e vii sau a umbrei sale,trec‘ndu-se la ofrande sau simple monede ca obiecte de substitut.

27
V. Darul în cre[tinismul ortodox rom^nesc
Motto : „De vrei s\ c‘rmuie[ti, sluje[te ; de
vrei s\ fii în\l]at, smere[te-te ; de vrei s\
m‘ntuie[ti sufletul, pierde-l pentru Mine ; de
vrei s\-]i rec‘[tigi nevinov\]ia, recunoa[te-tevinovat [i uluitor de vei da ce nu ai vei dob‘ndi
[i tu ceea ce ai dat altora”.
N. Steinhardt, D\ruind vei dob‘ndi
Referindu-se la poman\ , ca form\ cre[tin\ a darului,
Marcel Mauss, în Eseu despre dar , o define[te drept „fructul
unei no]iuni morale a darului [i a bog\]iei, iar, pe de alt\parte, al no]iunii de sacrificiu al celuilalt”
55. ~n alt loc56,
autorul francez invoc\ ritualul d\ruirii reciproce la str\-vechile popula]ii maritime [i la eschimo[ii asiatici. El avealoc în special iarna, presupun‘nd frecventarea tuturor caselor.Scopul era c‘[tigarea „bun\voin]ei” gazdelor. Bogoras, înChukchee Mythology , încearc\ o paralel\ între acest ritual [i
kolinda R\s\ritului european : „copii masca]i merg din cas\
în cas\ s\ cear\ ou\ [i f\in\, nimeni neîndr\znind s\-i refuze”
 57.
La popula]ia haussa din Sudan, atunci c‘nd „gr‘ul de
Guineea” era copt, pentru a se evita frigurile, se ofereas\racilor din acest gr‘u. ~n timpul Marii Rug\ciuni ( Baban
Sella), copiii colind\ pe la case primind daruri. Acestea,
împ\r]ite deopotriv\ copiilor [i s\racilor, s‘nt pe placul celormor]i. ~n joc era o valorizare special\ a s\racului, reluat\mai t‘rziu [i în cre[tinism. ~n Religion of the Semites , Robertson
Smith vede în s\raci „gazdele lui Dumnezeu”. ~n Madagascar,exist\ un mit ai c\rui protagoni[ti s‘nt doi [efi. Unul aîmp\r]it s\racilor tot ceea ce avea, cel\lalt a p\strat în schimbtotul. Zeul l-a ajutat [i m‘ntuit doar pe cel generos, pedep-sindu-l pe cel\lalt.
S‘nt toate acestea motive universale ale darului care vor
fi reg\site [i în spa]iul istorico-simbolic al cre[tinismului,inclusiv al celui rom^nesc. Iat\ doar unul dintre exempleleStudiu introductiv
55. Marcel Mauss, Eseu despre dar , p. 75.
56.Ibidem , p. 70.
57.Ibidem .

Eseu despre dar 28
alese la înt‘mplare din literatura de specialitate. Elena Ghica
scria la jum\tatea secolului trecut, referindu-se la proverbiala
ospitalitate a poporului rom^n [i la darul practicat aici : „Dec‘te ori n-am g\sit, a[ezate cu grij\ la umbr\, asemeneavase umplute în fiecare diminea]\ [i care s‘nt menite nuunui frate, unui prieten, ci Hristosului care c\l\tore[te înpersoana celor mai s\raci copii ai s\i”
 58. Reg\sim aici faptul
simbolic al identific\rii s\racului, copilului, pribeagului,ultimului r\t\citor cu însu[i Iisus. D\ruindu-li-se acestora,în fond, lui Iisus se d\ruia. „De c‘te ori a]i f\cut aceasta(primirea , subl.n.) unuia dintre ace[tia mici, adic\ unuia
dintre fra]ii mei, mie mi-a]i f\cut” (Matei 25, 36-40). Bucuriad\ruirii este deplin\ doar atunci c‘nd vedem în cel ceprime[te pe un mesager al cerului. La fel [i la primireadarului. Prin d\ruitor, însu[i Dumnezeu mi-a d\ruit ceva cede fapt nu-mi apar]ine. La r‘ndu-mi, îl voi întoarce altuia.Dac\ voi acorda toat\ importan]a doar posesiunii unui dar,ignor‘nd întoarcerea lui, totul va fi pierdut 
59. „Posesiunea
î[i poart\ în ea îns\[i distrugerea” 60. De aceea, primind,
trebuie s\ restitui, s\ d\ruie[ti celorlal]i. Faptul este binesurprins de Ernest Bernea. „Nu te bucuri cu adev\rat dec‘tprin d\ruire. E[ti mare [i puternic prin ceea ce po]i d\ruialtora, nu prin ceea ce po]i lua de la ei”
61. E[ti ceea ce
d\ruie[ti. E[ti doar at‘t c‘t d\ruie[ti . Frizeaz\ oare aceast\
maxim\ d\ruire s\r\cia [i moartea d\ruitorului ? Nicidecum.
Metafizica cre[tin\ privilegiaz\ în spa]iul rom^nesc acest motiv
al s\r\ciei d\ruitorului. Numai c\ s‘nt aici mai multe tipuri
de s\r\cie. Una este cea a „s\racului cu duhul”. S-a în]elesStudiu introductiv
58. I. Ionic\, O nunt\ în hotarul br\nean pe la 1850 , Dora D’Istria,
extras din „}ara B^rsei”, Nr. 1, 1933, p. 5.
59. „Dac\ acapar\m cu gelozie bunurile p\m‘nte[ti devenim robii
lor ; dac\ ne deta[\m de ele, s‘ntem st\p‘nii lor [i, astfel, nucucerim numai libertatea, ci [i aceast\ privire religioas\ caredezv\luie în fiin]ele create prezen]a [i lucrarea lui Dumnezeu.~n consecin]\, cel mai umil lucru îi d\ sufletului o bucurie pecare avarul nu o va avea niciodat\” ( Epitres de la captivitØ , Beay
Chesne, 1936, p. 127).
60. Jean DaniØlou, Reflexii despre misterul istoriei , traducere de Willi
Tauwinkl, prefa]\ de H. de Lubac [i M.-I. Rondeau, Bucure[ti,Editura Universit\]ii din Bucure[ti, 1996, p. 60.
61. Ernest Bernea, ~ndemn la simplitate , Bucure[ti, Ed. Anastasia,
1995, p. 90.

29
total nepotrivit c\ ar fi vorba de prostie. Nu, s\rmanul
neotestamentar care va mo[teni împ\r\]ia cerului este cel
s\r\cit de ispite, vanit\]i [i false orgolii. Mai mult, este celce-[i cunoa[te s\r\cia propriului duh, în raport cu bog\]iainfinit\ a Duhului lui Dumnezeu. Bernea men]ioneaz\ [ialte tipuri de s\r\cie. „S\r\cia din lene [i nepricepere esteun p\cat [i o suferin]\. S\r\cia din neputin]\ este o ru[ine,dar s\r\cia din for]\ [i activitate spiritual\ intens\ este untitlu de noble]e”
62. Atunci cînd cre[tinismul ortodox ne solicit\
o anume s\r\cie, pe aceasta din urm\ o cheam\. A[a cumortodoxia nu ne cere s\ fim pro[ti (N. Steinhardt), tot a[anu ne cere s\ fim calici, ci s\raci într-un sens… religios .
Darurile în cre[tinism stau sub semnul Sf‘ntului Duh.
Condi]ia survenirii lor în lume este „cur\]area de patimi”.Darurile Sf. Duh s‘nt daruri „de luminare a min]ii [i tocmai deaceea daruri de fortificare a ei în orientarea spre Dumnezeu”
63.
Dumitru St\niloae g\se[te cinci asemenea daruri. 1) darul
botezului , cel care consacr\ t‘n\ra fiin]\ uman\ într-o alt\
dimensiune spiritual\ ; 2) darul [tiin]ei , în sensul unei cunoa[-
teri ascunse care ne ini]iaz\ în universul lucrurilor bune [idrepte ; 3) darul cuno[tin]ei este cel care-l completeaz\ pe
cel anterior. Dac\ darul [tiin]ei î]i ofer\ posibilitatea discer-nerii adev\ratului bine de r\u, cel al cuno[tin]ei î]i dezv\luie„îns\[i ra]iunea sau motiva]ia mai ad‘nc\ a fiec\rei porunci[i a fiec\rei virtu]i”
64 – acesta este un dar din apanajul
exclusiv clerical. Urmeaz\ 4) darul în]elegerii , care face cu
putin]\ o simbioz\ des\v‘r[it\ între natura uman\ [i ra]iuneasacr\. Dob‘ndind acest dar, ajungem s\ în]elegem pentru c\noi în[ine s‘ntem ceea ce în]elegem . ~n sf‘r[it, 5) darul în]elep-
ciunii este cel al în\l]\rii la „cauza ra]iunilor duhovnice[ti
din porunci [i la unirea cu ea”
65.
Doar afl‘ndu-se sub semnul sacru al acestor daruri a
putut N. Steinhardt s\ le în]eleag\ t‘lcul ascuns. Sim]ulcomun, arat\ Steinhardt, crede c\ Iisus a cerut s\ d\ruimcelorlal]i din preaplinul nostru, din ceea ce ne prisose[te.Un asemenea dar l-ar putea face orice om de bun\-cuviin]\,Studiu introductiv
62. Ernest Bernea, op. cit. , p. 87.
63. Dumitru St\niloae, Ascetic\ [i mistic\ cre[tin\ sau Teologia vie]ii
spirituale , Cluj-Napoca, Casa C\r]ii de {tiin]\, 1993, p. 177.
64.Ibidem , p. 179.
65.Ibidem .

Eseu despre dar 30
f\r\ s\ fie neap\rat cre[tin. Altceva ne cerea M‘ntuitorul : „s\
d\m din pu]inul nostru, de nu [i din prea pu]inul nostru”66.
Ce altceva mai po]i d\rui, dec‘t ceea ce-]i apar]ine ? Poate s\
ofere cineva ceea ce nu are ? Nicidecum. De unde nu e, nici
Dumnezeu nu cere. Ei bine, revela]ia adev\ratului dar cre[ti-nesc a avut-o monahul de la Rohia, t‘rziu, în ultimii ani ai
vie]ii, inspirat de o lectur\ din Henri Michaux. Abia atunci a
în]eles c\, de fapt, „Hristos ne cere cu totul altceva. {ianume, s\ d\m ce nu avem”
67. Nu avem – asemenea unui
personaj al lui Michaux – credin]\, n\dejde, smerenie, încre-
dere. Nu are importan]\. Conteaz\ doar dorin]a sincer\ de ale c\uta [i de a-i ajuta pe ceilal]i d\ruindu-le. Astfel le vei
dob‘ndi [i tu. D\ruind vei dob‘ndi . Este aici o logic\ divin\,
aparent paradoxal\, a darului. Efectul lui va fi suprafiresc,cel ce va d\rui astfel, va lua ‘napoi „har peste har”.
*
Ospitalitatea . Este forma sublim\ a d\ruirii. E. Bernea
vede în ea un temei aproape metafizic al adev\ratului cre[tin.
Ospitalitatea „înseamn\ suflet deschis, primitor [i binef\c\tor,înseamn\ lege a omeniei dincolo de alegere”
68. Dup\ cum
în]eleg darul [i ospitalitatea, oamenii se împart în cei care
iau [i cei care dau. „Omul care ia dovede[te s\r\cie interi-oar\, omul care d\ruie, dimpotriv\, bog\]ie”
69.
~n general, ospitalitatea este o realitate sufleteasc\ [i spiri-
tual\ cu totul aparte. Oric‘nd se poate transforma ([i) înreversul ei. Faptul acesta este argumentat [i lingvistic. Una [i
aceea[i r\d\cin\ lingvistic\ poate desemna at‘t oaspetele , c‘t
[i opusul s\u, du[manul . Grecescul xenos poate fi valorizat
pozitiv, [i atunci desemneaz\ oaspetele. (De aici philoxenia ,
iubirea de oaspete.) Poate, pe de alt\ parte, s\ fie ‘nvestit [i
cu în]elesul negativ, reprezent‘nd adversarul. (Rezult\ de aici
xenofobia , ura fa]\ de oaspete [i fa]\ de str\in.) ~n limba latin\,
hospes înseamn\ oaspete, iar hostis du[man. Confuzia este
oric‘nd posibil\.Studiu introductiv
66. N. Steinhardt, D\ruind vei dob‘ndi , Baia Mare, Editura Episcopiei
Ortodoxe Rom^ne a Maramure[ului [i S\tmarului, 1992, p. 140.
67.Ibidem .
68. Ernest Bernea, op. cit ., p. 96.
69. Ernest Bernea, Treptele bucuriei , Ia[i, Editura Agora, 1997, p. 78.

31
Tema ospitalit\]ii, în]eleas\ ca form\ rafinat\, special\ a
darului, pune în joc imaginea celuilalt . Totul este cum ]i-l
reprezin]i pe cel str\in [i diferit. Vezi în el pe aproapele t\u
sau pe departele total diferit ? Interpret\rile difer\ de la un
spa]iu istorico-simbolic la altul.
~n capitolul IV din Genez\ r\sun\ înc\ strig\tul tragic al
lui Cain : „Voi fi r\t\citor [i fugar pe p\m‘nt [i oricine m\ va
înt‘lni, m\ va ucide”. Textul î]i ofer\ astfel imaginea negativ\pe care o avea str\inul, pribeagul. Prin simplul fapt c\ era
diferit, el devenea [i v‘nat. Era întotdeauna ucis. Tocmai aici
poate interveni ospitalitatea, transform‘ndu-l pe cel str\in [idiferit în aproapele [i prietenul nostru. Abraham însu[i o
practica, invit‘ndu-[i oaspe]ii str\ini s\ le spele picioarele [i
s\ le ofere lapte cu p‘ine. Beduinii, oameni ai de[ertului,respectau cu sfin]enie, dup\ str\vechile ritualuri, pe to]i
str\inii care le treceau pragul. Dup\ Jean Danielou, ospitali-
tatea d\ m\sura gradului de civiliza]ie de care este capabil\o semin]ie. Arat\-mi c‘t de ospitalier e[ti [i î]i voi spune c‘t
de civilizat ai devenit. ~n Legile, Platon invoca iubirea special\
pe care grecii [i zeii lor o acordau str\inilor. Un pelerin
chinez este [i el men]ionat de Danielou, în Reflexii despre
misterul istoriei , ca m\rturisitor al ospitalit\]ii orientale
70.
Cre[tinismul va relua ritualurile ospitalit\]ii circum-
scriindu-le Botezului. Acesta ar fi fost ini]ial un „ansamblu
de rituri de ospitalitate : în acel moment se sp\lau picioarele
celui botezat, i se ungea capul cu ulei [i i se oferea lapte [imiere”
71. ~n cre[tinismul timpuriu, ospitalitatea avea un caracter
institu]ional. Episcopul, împreun\ cu întreaga comunitate
ofereau „cu bucurie [i sinceritate”. François Lebrun, urm\rindexpresiile devo]iunii comunitare [i ale piet\]ii personale în
Europa începutului de secol XVIII, le men]ioneaz\ ca fiind
în num\r de [apte : „s\ dai de m‘ncare celor fl\m‘nzi, s\ daide b\ut celor înseta]i, s\ dai ad\post pelerinilor, s\-i cerceteziStudiu introductiv
70. Pelerinul chinez invocat de J. Danielou era uimit constat‘nd o
disimulare a sim]ului ospitalit\]ii pe m\sur\ ce se apropia de
]inuturile cre[tine ale Occidentului. „C‘nd era în Asia Central\,ospitalitatea era foarte bun\ ; c‘nd traversa ]\rile slave (orto-
doxe) înc\ mai era ; dar c‘nd a ajuns în ]\rile latine, se sf‘r[ise”
(J. Danielou, Reflexii … p. 62).
71. Jean Danielou, op. cit ., p. 65.

Eseu despre dar 32
pe cei afla]i în temni]\, s\-i cercetezi pe cei bolnavi, s\-i
îmbraci pe cei goi, s\-i îngropi pe cei mor]i” 72.
Ast\zi, ritualurile moderne ale ospitalit\]ii s‘nt oarecum
schimbate. Asupra lor voi reveni în sec]iunea final\ a acestui
studiu.
*
~n Eseu despre dar , Marcel Mauss remarc\ prevalen]a în
timpurile moderne a darului contractual, întemeiat pe schimbul
reciproc [i interesat73. Aspectul simbolic, gratuit este trecut
oarecum în umbr\ de mentalitatea scientist\ [i ra]ionalist\ aEuropei apusene. Prin urmare, nu pot dec‘t s\ ne lini[teasc\[i s\ ne bucure concluziile cercet\rilor de teren – mai vechisau mai noi – asupra darului în comunit\]ile rom^ne[ti. „~ncolectivit\]ile rurale rom^ne[ti, se mai poate vorbi înc\
(subl. n.) de un caracter dezinteresat [i gratuit al daruluioferit celor din jur sau unor for]e supreme numai din dorin]amen]inerii [i înt\ririi leg\turilor cu ace[tia, c‘t [i din bucuriasenin\ a oferirii unui dar”
74. Aici darul poate lua forma
jertfei sau a ofrandei. Speciali[tii au men]inut [i cultivat oanume diferen]\ între cei doi termeni. Evident, ea nu poate
fi categoric\, ultim\, definitiv\. Un simplu dar – în func]ie
de împrejur\ri – poate lua [i forma ofrandei. De regul\ îns\,„pentru obiceiurile de botez sau de nunt\ este mai adecvat\utilizarea termenului de dar”
75, în timp ce „pentru obiceiurile
de înmorm‘ntare este mai potrivit sensul ofrandei, în limbajtradi]ional – jertf\”
76. Darul func]ioneaz\ într-un spa]iu social
bine circumscris de norme [i obiceiuri, pe c‘nd ofranda
transcende prin rosturile ei cuprinsul acestei lumi : se ofer\
defunc]ilor, str\mo[ilor sau zeului suprem.Studiu introductiv
72. Phillippe AriŁs, Georges Duby (coordonatori), Istoria vie]ii private.
De la Rena[tere la Epoca Luminilor , traducere de Constan]a
T\n\sescu, Bucure[ti, Editura Meridiane, 1995, vol. V, p. 118.
73. Termen de origine tehnic\ provenind din latinescul interest . Era
scris pe c\r]ile contabile „în fa]a rentelor” ce se percepeau(Mauss, Eseu… p. 214). Abia dup\ victoria mercan tilismului [i
ra]ionalismului în Europa, no]iunile de „individ”, „interes”, „profit”
au devenit principii [i valori sociale.
74. Ofelia V\duva, Pa[i spre sacru. Din etnologia alimenta]iei
rom^ne[ti , Bucure[ti, Editura Enciclopedic\, 1996, p. 136.
75.Ibidem , p. 120.
76.Ibidem .

33
Principiul darului – numit [i „plocon”, „cinste”, „prinos” –
în spa]iul tradi]ional rom^nesc este reciprocitatea . Darul
se restituia sau nu avea loc sub nici un chip. De aceea rostul
lui viza [i integrarea social\ sub semnul cutumelor [i
mentalit\]ilor cre[tine. Fiecare avea sentimentul de noi  77,
sim]indu-se integrat grupului sau comunit\]ii. Este [i motivul
pentru care un anumit ritual legat de dar devenea automat
unul social. Este exemplul ofrandei din primele roade . Ele
puteau fi primele spice de gr‘u, primele fructe sau obiceiul
de a nu m‘nca „din primul lapte, din carnea de porc, din
p‘inea nou\”, p‘n\ ce în prealabil nu se oferea o partecelorlal]i. Ace[tia deveneau mijlocitori între membrii comu-
nit\]ii [i divinitate. D\ruindu-li-se lor, se d\ruia, de fapt,
prin ei lui Dumnezeu
78. Darul primului rod era astfel un
substitut t‘rziu al sacrificiului de întemeiere [i mul]umire
adresat Zeului.
Ce se d\ruia de fapt ? ~n spa]iul social rom^nesc exista un
adev\rat histrionism al darului. Etnologii includ aici munca
(claca, [ez\toarea) ; darul augural (urarea) ; c‘ntecele rituale
(colinda79, de exemplu) ; dansul . Nu în ultimul r‘nd, figurau
aici [i darul alimentar . ~n prezent predomin\ darul în articole
sau în bani.Studiu introductiv
77. Simion Fl. Marian analizeaz\ în S\rb\torile la rom^ni obiceiul
„umbl\rii cu pasca”. Aparent banal, acesta dezv\luie, de fapt, un
tip de solidaritate social\ cu totul aparte. Se aveau în aten]ie
rela]iile „în spi]a de neam l\rgit\” care codificau temeiuri sacre[i sociale unice. Umblau cu pasca „fiii la p\rin]i, nepo]ii la na[i, fra]ii
[i surorile mai mici la fra]ii [i surorile mai mari, finii la na[i, ginerii
la socri [i cumetrii la cumetri” (Ofelia V\duva, op. cit ., p. 123).
Al\turi de acest dar, se mai poate invoca ploconul de moa[\
(în perioada Anului Nou), ploconul la na[i (L\satul Secului), ploco-
nul la socri (dup\ nunt\). To]i ofereau ca semn de acceptare a
darului o mas\ festiv\. Nu se d\ruia [i nu se r\spl\tea oricum.
Se respecta statutul social, eficien]a economic\ a familiei [i
respectul acordat celorlal]i.
78. Al. Popescu, Tradi]ii de munc\ rom^ne[ti , Bucure[ti, Editura
{tiin]ific\ [i Enciclopedic\, 1986, pp. 134-135.
79. Colinda reprezenta schimbul de daruri dintre copii (mesageri ai
Cerului) [i oamenii locului. Primii ofereau ur\ri, ceilal]i produse
simbolice ale gospod\riei ]\r\ne[ti (fructe, carne, colaci). (Vezi,
printre alte texte [i Traian Herseni, Forme str\vechi de cultur\
poporan\ rom^neasc\ , Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1977, p. 14.)

Eseu despre dar 34
Toate acestea se ofereau/primeau ([i) cu ocazia unor
mari momente din istoria personal\ a unui individ, a unei
familii sau a unui grup. Iat\ c‘teva asemenea ipostaze aledarului (pomenii) în tradi]ia rom^neasc\.
1.Darul la na[tere . Pentru a persuada vocile destinului
care proroceau copilului la na[tere, se oferea ursitoarelorîn dar o mas\. A[ezat\ la capul copilului, ea cuprindea„alimente variate, proaspete, gustoase”
80. Darul adresat
ursitoarelor avea îns\ [i un sens sacrificial. Obiecteled\ruite acestora erau de fapt substitute t‘rzii ale înt‘iuluisacrificiu. Se oferea o br\cir\ (bet\) nou\, de culoarero[ie, vin ro[u [i un pahar de ap\ legat cu trei fire dem\tase ro[ie. Toate aceste componente ale sacrificiuluisimbolic substituiau de fapt (prin culoarea lor ro[ie) s‘ngele.
2.Darul p‘inii [i al vinului . Oferindu-se p‘ine (hran\ fizic\)
[i vin (hran\ spiritual\) se oferea întreaga hran\ a naturiiomene[ti. Tocmai de aceea cele dou\ alimente s‘nt un„simbol al vie]ii omene[ti [i al personalit\]ii”
81. Simbolistica
lor se întemeiaz\ pe textul liturgic cre[tin. D\ruindu-sep‘inea [i vinul
82, se d\ruia „întrucîtva cel mai bun produs
al str\daniei omene[ti” 83… El era, dup\ Jung, un simbol
total. Cuprindea produsul fizic ca atare, substan]a ce se
prepara din el (din gr‘u sau strugure), daimonul sau zeulce-l locuia, c‘t [i valoarea psihologic\ a voin]ei omene[tice le-a f\cut cu putin]\ (str\dania, s‘rguin]a, efortul continuu[i perseverent).
Situa]ia cu totul special\ a acestor daruri cre[tine face
ca ele s\ nu poat\ fi d\ruite oricum [i de c\tre oricine.De ce ? Fiindc\ înt‘iul d\ruitor a fost Iisus însu[i. Textul
neotestamentar ni-l prezint\ ca pe un „preot sacrificator”.Studiu introductiv
80. Ofelia V\duva, op. cit ., p. 198.
81. C.G. Jung, op. cit ., p. 155.
82. Vinul este departe de a numi un simplu aliment. Dincolo de
banala hran\ lichid\, el reprezint\ [i licoarea bahic\ a „învese-
lirii”. Faptul acesta devine cu putin]\, scrie Jung, datorit\ unui„spirit” sau „zeu” care locuie[te în licoare. „Miracolul vinului
din Cana este totodat\ [i miracolul templelor lui Dionysos, [i
exist\ un sens profund în reprezentarea lui Hristos, tron‘nd caun Dionysos în vi]a-de-vie, pe potirul de împ\rt\[anie damaschin”
(C.G. Jung, op. cit ., p. 156).
83.Ibidem , p. 156.

35
Or, ast\zi, în plin\ modernitate, nu cel care d\ruie[te
cre[tine[te p‘ine [i vin este cel ce s\v‘r[e[te darul. Iisus
însu[i este d\ruitorul ce ofer\ mijlocindu-se de proprialui persoan\.
Pe de alt\ parte, în capitolul XXVI, 26-30 din Matei ,
fiul Mariei [i al lui Iosif, lu‘nd o bucat\ de p‘ine, afr‘nt-o, a binecuv‘ntat-o, apoi a strigat : „Lua]i, m‘nca]i,acesta este Trupul Meu”. Printr-un gest simbolic similar,Iisus a consacrat [i vinul : „Be]i dintru acesta to]i/C\acesta este S‘ngele Meu, al Legii celei noi, care pentrumul]i se vars\ spre iertarea p\catelor”. Deci Iisus nu estenumai sacrificatorul , ci [i sacrificatul . D\ruind, el se
d\ruie[te de fapt pe sine.
Mentalul românesc mai p\streaz\ [i alte ritualuri legate
de oferirea vinului. Ele pot fi interpretabile prin modelulsacrificiului cristic sau, de ce nu, prin alte variante alesacrificiilor precre[tine. Un asemenea ritual este cel aloferirii primei g\le]i de must scoas\ de la teasc
 84. Interesant\
este aici interdic]ia de a pleca cu „plosca plin\” din fa]acramei. Exista o lege nescris\ a viei care pedepsea imediatpe cel care o înc\lca.
~n Bucovina [i Moldova de Nord, scrie Romulus
Vulc\nescu, pr oprietarii viilor puneau special în firidele
gardului de la strad\ „ap\, vin [i poame pentru trec\torii
înseta]i [i înfometa]i”
 85.
3.Darul v‘natului . Era comemorat o dat\ cu moartea unei
rude apropiate. Actul v‘n\torii era precedat de o ascez\[i purificare l\untric\. „V‘n\torul care dore[te s\ dea depoman\ v‘nat, trebuia s\ ajuneze înainte de a-l v‘na, s\nu profereze insulte la adresa v‘natului sau a patronuluiv‘n\torii”
 86. Prada era apoi sfin]it\, consacrat\ de preot
înainte de a fi consumat\.
4.Darul pentru mor]i . Masa de poman\ se mai nume[te
praznic sau com‘ndare . Are [i o func]ie terapeutic\ fiind,
în acest sens, „o strategie de lini[tire, util\ reg\siriiconfortului psihic al celor r\ma[i în via]\”
 87.Studiu introductiv
84. Romulus Vulc\nescu, Mitologie rom^n\ , Bucure[ti, Editura
Academiei, 1985, p. 562.
85.Ibidem , p. 563.
86. Romulus Vulc\nescu, op. cit , p. 543.
87. Ofelia V\duva, op. cit ., p. 191.

Eseu despre dar 36
Darul pentru mor]i mai are [i rostul de a opri revenirea
lor în lumea de aici : „dac\ nu le dai, mor]ii vin [i cer”,a[a crede rom^nul tradi]ional. Neconsacrarea meselorsau simpla lor absen]\, îi oblig\ pe mor]i s\ încalce
anumite legi ale firii [i s\ revin\ aici lu‘nd ceea ce leapar]ine. Un alt motiv al prezen]ei mor]ilor în aceast\
lume ar fi falsul dar , pomana cu „inima îndoit\”. „C‘nd
dai cuiva [i-]i pare r\u, atunci n-are parte”
 88. Obiectul se
distruge imediat sau mai t‘rziu în m‘inile celui ce l-aprimit.
Darul mor]ilor este consemnat de S.Fl. Marian sub
numele „poman\ de m‘n\”. Consta în „trimiterea de
bucate [i b\uturi, precum [i a unor obiecte pentru m‘ncare
[i b\ut ap\ pe la vecini, neamuri [i, mai ales, copiilor”
 89.
Un asemenea gen de poman\ se oferea în special în
s‘mbetele ce preced marile s\rb\tori religioase. S‘mb\ta
este în mentalul tradi]ional „ziua mor]ilor”. Are ca arhetip
s‘mb\ta mor]ii lui Iisus : acesta a fost r\stignit vineri [i
duminic\ a înviat. Prin urmare, s‘mb\ta a fost pentru el
ziua mor]ii.
D\ruind mor]ilor 90, î]i d\ruie[ti de fapt ]ie. Ceea ce
oferi – sincer [i cu inim\ deschis\ – reg\se[ti în totalitate
dincolo. Este în joc motivul biblic al acelui „palat din
ceruri” de care vorbea apostolul [i pe care începi a-lîn\l]a – prin daruri – înc\ din cuprinsul acestei lumi.
Informa]iile de teren, culese în perioada anilor ’70, ’80,
’90, argumenteaz\ o surprinz\toare compatibilitate între mentalultradi]ional neeuropean analizat de M. Mauss în Eseu despre
dar [i cel tipic rom^nesc. Este motivul pentru care am
consacrat darului în cre[tinismului ortodox rom^nesc aceast\parte a studiului introductiv.Studiu introductiv
88.Ibidem , nota 82.
89. S.Fl. Marian, ~nmorm‘ntarea la rom^ni , Bucure[ti, Litotipografia
Carol Göbl, 1892, p. 380.
90. Exist\ [i o alt\ tradi]ie rom^neasc\ legat\ de pomana mor]ilor.
Totodat\ prin ea se invoca [i aducerea ploii. Se nume[te pomana
Caloianului , la ea particip‘nd „tineret din sat”. Se c‘nta, se
osp\ta [i se f\cea hora. (Romulus Vulc\nescu, op. cit ., p. 421.)

37 Studiu introductiv
91. Marcel Mauss, Eseu despre dar , p. 198.
92.Ibidem , p. 199.VI. Darurile contemporane, furtul comunist
[i refuzul „fe]ei putrede”
Motto : „Beati pauperes !”
De[i „ac]iunea ra]ional\ în raport cu un scop” (M. Weber)
a ajuns s\ construiasc\ o Europ\ bazat\ pe pragmatism,
eficien]\ economic\ [i mercantilism, totu[i au r\mas anumitefapte simbolice care nu pot fi în]elese [i explicate „în termeni
de vînzare [i cump\rare”
91. Una dintre acestea este darul.
Mauss îi vedea o anume actualitate (evident în primeledecenii ale sec. XX). Invoca drept argument, printre altele,
[i exemplul unei familii din Lorena care, de[i tr\ia modest,
ajungea, cu ocazia marilor s\rb\tori, s\ se ruineze pentruoaspe]i. Exemplul ei nu era singurul în Fran]a modern\ a
anilor ’20. „Putem spune c\ o parte din poporul nostru se
conduce dup\ asemenea principii, f\r\ s\ mai ]in\ cont debani atunci cînd este vorba despre musafiri, despre s\rb\tori
sau despre cadourile oferite la diverse ocazii”
92. Nu cred c\
ast\zi situa]ia s-a schimbat foarte mult, doar c\ ospitalitatea
a încetat a mai fi apanajul aproape exclusiv al familiei. Ea
s-a disimulat în alte spa]ii simbolice, din ra]iuni pragmatice[i de eficien]\ economic\. M\ refer, în primul rînd, la „casele
de oaspe]i” [i la „hoteluri”. ~n acest ultim caz, semantica
termenului „hotel” („hote”, oaspete) este ast\zi diferit\. ~nschimbul ospitalit\]ii se solicit\ o anumit\ sum\ de bani,
fapt prin excelen]\ modern.
*
Plecînd de la supozi]iile lui Marcel Mauss referitoare la
actualitatea darului în Europa modern\, voi încerca s\ sur-
prind, în încheiere, cîteva ipostaze sociale vii, actuale ale
potlatch -ului str\vechi.
1.Societ\]i ale darului, societ\]i ale furtului . Pierre Clastres
amintea opiniile recente ale etnologilor care au studiat

Eseu despre dar 38
comunit\]ile de indieni din America de Sud referitoare la
dar. Cercetînd potlatch -ul acestora, savan]ii erau, în cea
mai mare parte, de acord cu faptul c\ „obliga]ia [efuluide a da este de fapt tr\it\ de indieni ca un fel de dreptde a-l supune pe acesta unui jaf permanent (subl.n.) Iar
dac\ nefericitul lider încerca s\ st\vileasc\ aceast\ scurgerede daruri, orice prestigiu, orice putere îi sînt imediatcontestate”
93. De aici [i s\r\cia aproape ostentativ\ pe
care [efii de clan o cultivau ca r\spuns la provocare [i cao form\ de ap\rare ! Purtau „podoabele cele mai pr\p\-dite” (Francis Huxley, Aimables sauvages , cu o referire la
indienii urubu). Totu[i, nu puteau evita la nesfîr[it potlatch -ul.
Cump\tarea [i opulen]a sînt incompatibile cu puterea [iprestigiul lor social, arat\ Claude LØvy-Strauss în La vie
familiale et sociale des Indiens Nambikwara . De[i darul
era perceput în acele comunit\]i drept un jaf permanent ,
totu[i ele se întemeiau pe potlatch . Fiind primul obiect
simbolic al umanit\]ii (T. Baconsky), darul a putut crea [iun model social. Putem vorbi de existen]a unei str\vechisociet\]i întemeiate pe dar. Modelul darului a coexistatcu cel al schimbului, în special economic. Pe acesta dinurm\ se întemeiaz\ chiar societatea modern\. Doar împreun\cele dou\ modele (al darului [i al schimbului) ar definipost-capitalismul , crede Liviu Antonesei
94, invoc‘nd drept
argument ideile lui Peter F. Drucker din Post-Capitalist
Society , Harper Business, 1993.
Jaful sub chip de potlatch , amintit de P. Clastres, se
reg\se[te în apogeul existen]ei sale în societ\]ile comuniste.Liviu Antonesei, în Eseu despre furt , a argumentat convin-
g\tor aceast\ idee. Ce anume poate defini „erezia crimi-nal\” numit\ comunism ? Furtul , r\spunde simplu [i firesc
Antonesei. El a devenit în comunism un dar pe dos [i nu
un contradar ca în sistemul potlatch -ului. „Sistemul comunist
debuteaz\ – cu un mare furt ini]ial – este vorba de furtulStudiu introductiv
93. Pierre Clastres, Societatea contra statului. Studii de antropo-
logie politic\ , traducere de Emanuel Actarian, prefa]\ de Vintil\
Mih\ilescu, Bucure[ti, Editura Ararat, 1995, p. 36.
94. Este vorba de un splendid text al lui Liviu Antonesei, Eseu
despre furt. Modelul fundamental al societ\]ilor comuniste [i
post-comuniste , în revista „22”, Nr. 25/1994, p. 11 [i Nr. 26/1994,
p. 13.

39
propriet\]ii – [i se constituie prin escaladarea spectacu-
loas\ a nenum\ratelor forme de furt” 95. De la „p\catul
originar” al exproprierii [i na]ionaliz\rii , s-a ajuns inevi-
tabil [i la alte furturi, cum ar fi cel al propriet\]ii [i, în
ultim\ instan]\, a con[tiin]ei [i a fricii de Dumnezeu.
~ntre furt [i dar exist\ anumite asem\n\ri de principiu.
{i unul, [i altul se întemeiaz\ pe reciprocitate . Darului i
se r\spunde cu dar, obliga]iei de a d\rui cu cea de aprimi [i de a întoarce darul. Acela[i mecanism func]io-
neaz\ [i în cazul furtului. Cine fur\ va fi la r‘ndul s\u
furat. Exist\ un furt-provocare [i un furt-r\spuns . Dintre
chipurile valahe ale acestuia din urm\, Liviu Antonesei
men]ioneaz\ „neasumarea sarcinilor absurde de munc\,
chiulul, certificatele medicale f\r\ acoperire, pia]a neagr\care încerca s\ p\streze ceva din fosta economie de
schimb, glumele politice, chiar furtul”
 96. Mai recent, a
ap\rut, ca urmare a mediatiz\rii, „corup]ia generalizat\”,
„corup]ia f\r\ corup]i”. A trebuit s\ vin\ noiem brie 1996
pentru ca aceast\ plag\ generalizat\ de pe trupul bolnav
al societ\]ii s\ capete c‘teva nume. Asist\m din ce in cemai mult la o extirpare a marilor [i micilor ho]i. Socie-
tatea furtului începe s\ se pr\bu[easc\, asemeni unui joc
de c\r]i m\sluit. Un recent strig\t al acestei „erezii crimi-nale” a fost decapitarea economic\ a unor mon[tri
industriali cu picioare de lut care ad\posteau parc\ în
ad‘ncul bur]ilor hohotele de r‘s funebru ale Marilor Ho]i.
2.R\zboiul – un potlatch dec\zut   ? Vechiul potlatch era ([i)
un r\zboi. Unele comunit\]i îl numeau chiar „dansul
r\zboiului”. Apropierea cred c\ rezist\. Prin r\zboiulmodern, în urma unei confrunt\ri armate, po]i lua în
st\p‘nire averea, prestigiul [i privilegiile celor învin[i.
Cineva pierde, altcineva c‘[tig\. Tertium non datur . Nu
po]i ie[i din acest dans al mor]ii dec‘t învins ([i atunci
e[ti scos de altul) sau înving\tor.
La fel, obiectul pus uneori în joc de potlatch era
proprietatea. ~n urma confrunt\rii de daruri, era „ucis\”
fie proprietatea ta, fie a celuilalt. Cine nu mai era în
m\sur\ s\ ofere darul-replic\ î[i pierdea prestigiul, numeleStudiu introductiv
95.Ibidem , p. 11.
96.Ibidem .

Eseu despre dar 40
[i proprietatea. ~nceta prin aceasta a mai avea ceea ce
numim noi ast\zi „titlu de proprietate”.
3.Luxul vestimentar – imagine palid\ a potlatch-ului .
Schimbul autentic de daruri sub forma potlatch -ului sau
kulei presupunea luxul vestimentar [i bog\]ia ostentativ\.
Ceea ce P. Clastres nume[te a fi potlatch în]eles ca un jaf
permanent reprezint\ o form\ dec\zut\, profan\ apotlatch -ului. Luxul creeaz\ [i confirm\ rangul social.
„Nu exist\ rang înalt care s\ nu presupun\ pomp\”
97. ~n
joc era îns\ un lux îndrept\]it, confirmat de prestigiulsacru [i social [i nu unul fals, exhibat ostentativ pentru ap\rea ceea ce nu e[ti. Bunul gust vestimentar, discre]ia [icalitatea ve[mintelor ar putea fi ast\zi expresii ale modeice amintesc (înc\) de fastul afi[at al str\vechiului potlatch .
4.Noutatea ludic\ a str\vechiului dar . F\c‘nd parte din
sistemul darurilor, jocul era [i este înc\ – într-un anumitfel – o form\ de potlatch . Riscul jocului modern este acela[i
cu cel al potlatch -ului : se ofer\ bunuri care, în mod normal ,
nu ar trebui oferite (so]ie, copii, titlu etc.). Rareori joculera c‘[tigat pentru ca toate acestea s\ nu fie pierdute. Decele mai multe ori, jocul era pierdut. Remiza era exclus\.
~n acest sens, o form\ t‘rzie [i vulgar\ a vechiului schimb
de daruri ar fi jocurile de noroc . Barul [i cazinoul devin
ast\zi spa]ii consacrate ale schimbului ludic. Se ofer\, seprovoac\, se joac\, se pierde sau se c‘[tig\. At‘t clasiculpotlatch , c‘t [i actualul joc de noroc se întemeiaz\ pe
bog\]ie . Diferen]a st\ în faptul c\ primul joc nu se evalua
niciodat\ în bani, pe c‘nd ultimul se m\soar\ întotdeaunafinanciar. Mai mult, în]elesurile acordate bog\]iei eraudiferite, chiar contrare. Pentru vechiul indian, bog\]iaavea un în]eles simbolic [i spiritual. Om „bogat” era celcare avea mana (pentru vechii polinezieni), walas
(pentru indienii nord-americani), sau auctoritas (pentru
vechii locuitori ai Imperiului roman). ~n schimb, bogatulpariurilor [i jocurilor moderne este, în sens propriu, celce de]ine bani, avere, titlu [i proprietate. Diferen]ele s‘ntmai mult dec‘t evidente.
5.Despre darul senectu]ii . T. Baconsky vede în dar un
simbol compensator al unei rupturi de nivel ontologic. DeStudiu introductiv
97. Georges Battaille, op. cit ., p. 77.

41
exemplu, cineva î[i aniverseaz\ „nunta de aur” sau ie[irea
la pensie. ~n acele momente s\rb\tore[ti, biografia lui,adesea neinteresant\, devine una viu tr\it\ [i deplinpersonalizat\. Este un moment, a[ îndr\zni s\ spun,asem\n\tor mor]ii. Ca [i în pragul acesteia, venerabilulom î[i rememoreaz\ întreaga via]\, concentr‘nd-o îndurata unei clipe unice. Judec\ [i cump\ne[te totul,încerc‘nd a-[i ‘nvesti cu sens viitorii ani ai senectu]ii.Darul primit cu ocazia trecerii dintr-o v‘rst\ a tinere]ii [imaturit\]ii în una a deplinei împliniri, adun\ în sine totulsub semnul uniunii de contrarii : bucurie [i melancolic\triste]e, resemnare [i speran]\, ambi]ii fr‘nte al\turi deîntinderea de necuprins a unor orizonturi înc\ nedes-lu[ite. „Cu alte cuvinte, darul socializeaz\ banalitatea [icivilizeaz\ durata”
98. ~l provoac\ pe om la o medita]ie pe
tema timpului risipit [i a sensului b\trîne]ii99.
*
Vechii indieni numeau pe cel care nu a oferit niciodat\
un dar Quelsem , adic\ Fa]\ Putred\100. Se fereau c‘t puteau
de mirosul acestui cadavru viu aflat în descompunere d\ruind[i primind daruri. Aceasta este poate marea lec]ie a potlatch -ului
[i a celui care ne-a oferit în dar un Eseu despre dar .
Nicu Gavrilu]\Studiu introductiv
98. Teodor Baconsky, op. cit ., p. 57.
99. Memorabile r\m‘n, în acest sens, paginile lui M. Eliade despre
sensul b\tr‘ne]ii în societ\]ile arhaice [i despre pierderea lui în
cele moderne. Vezi M. Eliade, Jurnal , Bucure[ti, Ed. Humanitas,
1993, vol. II (1970-1985).
100. Marcel Mauss, Eseu despre dar , p. 125, nota 160.

Eseu despre dar 42 Studiu introductiv

43
1. Domnul CASSEL este cel care m-a adus pe urma textului,
Theory of Social Economy , vol. II, p. 345. Savan]ii scandi-
navi s‘nt familiariza]i cu aceast\ caracteristic\ a antichit\]ii
lor na]ionale.
2. Domnul Maurice Cahen este cel care a binevoit s\ fac\
pentru noi traducerea versurilor.
3. Strofa este neclar\, mai ales pentru c\ adjectivul din versul 4
lipse[te, dar sensul devine limpede c‘nd se adaug\, cum
se procedeaz\ de obicei, un cuv‘nt cu semnifica]ia de
generos , cheltuitor . Versul 3 este [i el dificil. Domnul Cassel
traduce : „care s\ nu ia ceea ce i se ofer\”. Traducerea d-lui
Cahen, dimpotriv\, este literal\. „Expresia este ambigu\, ne
scrie el, unii ‘n]eleg : «‘nc‘t s\ primeasc\ s\ nu-i fie pl\cut»,al]ii «‘nc‘t a primi un dar nu comport\ obliga]ia de a-l
‘ntoarce». Eu ‘nclin spre a doua explica]ie”. ~n pofida incom-
peten]ei noastre ‘n ceea ce prive[te scandinava veche, nepermitem o alt\ interpretare. Expresia corespunde ‘n modINTRODUCERE
Despre dar [i ‘n particular
despre obliga]ia de a ‘ntoarce cadourile
Epigraf
Iat\ c‘teva strofe din Havamal , unul din cele mai
vechi poeme ale Eddei scandinave 1.
Ele pot servi drept epigraf al lucr\rii de fa]\, intro-
duc‘ndu-l pe cititor direct ‘n atmosfera de idei [i fapte ‘ncare se va desf\[ura demonstra]ia noastr\
 2.
39 N-am v\zut niciodat\ un om at‘t de generos
{i de dornic s\-[i cinsteasc\ oaspe]ii
‘nc‘t „primitul s\ nu fie primit”,nici un om at‘t de… ( adjectivul lipse[te )
al bunurilor sale
‘nc‘t a primi ‘napoi s\-i fie nepl\cut 
3.

Eseu despre dar 44
41 Cu arme [i ve[minte
trebuie s\-[i fac\ prietenii bucurii ;
o [tie fiecare prin el ‘nsu[i ( din propriile experien]e ).
Cei care ‘[i fac reciproc daruris‘nt prieteni vreme ‘ndelungat\dac\ lucrurile reu[esc s\ ia o bun\ turnur\.
42 Trebuie s\ fii prietenul
prietenului t\u[i s\-i oferi cadou pentru cadou ;[i mai trebuie s\-i oferi r‘s pentru r‘s,[i durere pentru minciun\.
44 {tii, dac\ ai un prieten
‘n care s\ te ‘ncrezi[i vrei s\ fie bine,trebuie s\-]i contope[ti sufletul cu al s\u,cadou ofer\-i pentru cadou[i vizita s\ i-o ‘ntorci c‘t mai des.
45 De ai un altul
ce crezi c\ te ‘n[al\[i vrei s\ fie bine
cert unui vechi centon ce trebuia s\ ‘nsemne ceva de genul
„primitul este primit”. Admi]‘nd explica]ia, versul ar face
aluzie la acea stare de spirit ‘n care se afl\ vizitatorul [i gazda.Se presupune c\ fiecare ‘[i ofer\ ospitalitatea sau darurileca [i cum nu-i vor fi ‘ntoarse niciodat\. Cu toate acestea,
fiecare accept\ darurile vizitatorului sau contrapresta]iile gazdei
pentru c\ s‘nt bunuri [i, de asemenea, pentru c\ ele constituieun mijloc de a ‘nt\ri un contract la care fiecare este parte.
Ni se pare chiar c\ am putea discerne ‘n aceste strofe o
parte [i mai veche. Structura tuturor este aceea[i, curioas\[i clar\. ~n fiecare, o zical\ juridic\ formeaz\ nucleul :
„primitul s\ nu fie primit” (39), „cei care-[i ofer\ cadouri
s‘nt prieteni” (41), „s\ oferi cadou pentru cadou” (42),„trebuie s\-]i contope[ti sufletul cu al s\u / cadou ofer\-ipentru cadou” (44), „avarului mereu i-e fric\ de cadouri”(48), „cadoul oferit a[teapt\ ‘ntotdeauna un cadou ‘n schimb”(145) etc. Este o adev\rat\ colec]ie de dictoane. Proverbul,
sau regula, este ‘nconjurat de un comentariu care ‘l dezvolt\.
Deci, aici avem de-a face nu numai cu o foarte veche
form\ de drept, ci chiar cu o foarte veche form\ de literatur\.

45
s\-i spui cuvinte alese
av‘nd doar g‘nduri pref\cute[i ‘napoind minciun\ la minciun\.
46 La fel [i cel
‘n care n-ai ‘ncredere,pe care-l suspectezi ‘n sentimente,tu s\-i sur‘zidar s\-i vorbe[ti ‘n sil\,darurile ce i le faci s\ semene cu cele ce-ai primit
48 Oamenii genero[i [i de valoare
au via]a cea mai bun\ ;ei nu au pic de fric\.Dar un poltron, de tot se teme ;avarului mereu i-e fric\ de cadouri.
De asemenea, M. Cohen ne semnaleaz\ [i strofa 145 :
145 Mai bine e s\ nu te rogi (s\ nu ceri)
dec‘t s\ sacrifici prea mult (zeilor) :Cadoul oferit a[teapt\ ‘ntotdeauna un cadou ‘n schimb.Mai bine s\ n-aduci ofrande
dec‘t s\ cheltui totul cu ele.
Program
Acesta este subiectul. ~n civiliza]ia scandinav\, ca [i
‘n numeroase altele, schimburile [i contractele se fac subform\ de daruri, teoretic de bun\ voie, ‘n realitate oferite[i ‘napoiate ‘n mod obligatoriu.
Lucrarea este un fragment al unor studii mai vaste.
De mai mul]i ani, aten]ia noastr\ s-a ‘ndreptat conco-
mitent asupra regimului dreptului contractual [i siste-mului presta]iilor economice dintre diversele sec]iuni ori
subgrupuri din care se compun societ\]ile a[a-zis primi-
tive [i cele c\rora le-am putea spune arhaice. Exist\ ‘naceast\ privin]\ un uria[ ansamblu de fapte, ele ‘nsele
foarte complexe. Totul se amestec\, tot ce ‘nseamn\
via]\ social\ ‘n societ\]ile care le-au precedat pe alenoastre – p‘n\ la cele protoistorice. Prin asemenea feno-
mene sociale „totale”, cum ne propunem s\ le numim, seDespre dar [i obliga]ia de a-l ‘ntoarce

Eseu despre dar 46
exprim\ simultan toate tipurile de institu]ii : religioase,
juridice [i morale – politice [i familiale ‘n acela[i timp ;
economice – [i acestea presupun‘nd forme particularede produc]ie [i de consum, sau mai cur‘nd de presta]ie
[i distribu]ie ; f\r\ a mai lua ‘n calcul fenomenele estetice
la care ne conduc aceste fapte sau cele morfologice, pecare le pun ‘n lumin\ respectivele institu]ii.
Din toate aceste teme foarte complexe [i din multitu-
dinea de aspecte sociale ‘n mi[care, nu vrem s\ lu\m ‘nconsiderare dec‘t o caracteristic\, profund\, dar izolat\ :
caracterul voluntar, ca s\ zicem a[a, aparent liber [i gratuit,
dar ‘n acela[i timp constr‘ns [i interesat, al acestor presta]ii.Ele au ‘mbr\cat aproape ‘ntotdeauna forma darului, a
cadoului oferit cu generozitate, chiar [i atunci c‘nd gestul
ce ‘nso]e[te tranzac]ia nu este dec‘t fic]iune, formalism [iminciun\ social\, masc‘nd obliga]ia [i caracterul economic.
Cu toate c\ vom indica ‘n mod riguros diverse principii care
au conferit acest aspect unei forme de schimb necesare –cu alte cuvinte, chiar diviziunii muncii sociale –, dintre
toate principiile vom studia ‘n profunzime doar unul. Ce
regul\ de drept [i de interes face, ‘n societ\]ile trecute sauarhaice, ca darul primit s\ fie ‘napoiat ‘n mod obligatoriu ?
Ce for]\ exist\ ‘n obiectul pe care ‘l oferim, for]\ ce-l
determin\ pe cel ce prime[te s\ ‘ntoarc\ la r‘ndul s\u darul ?Iat\ problema la care ne vom referi ‘n mod special,
amintind ‘n acela[i timp [i de altele. Sper\m ca printr-un
num\r destul de mare de exemple s\ d\m un r\spuns laaceast\ problem\ precis\ [i s\ ar\t\m ‘n ce direc]ie se
poate angaja un adev\rat studiu al problemelor conexe.
Vom vedea, de asemenea, spre ce noi probleme s‘ntemcondu[i : unele privind o form\ permanent\ a moralei
contractuale, adic\ : ‘n ce mod r\m‘ne dreptul real, p‘n\
‘n zilele noastre, legat de dreptul individual ; altele, privindformele [i concep]iile care au guvernat dintotdeauna, cel
pu]in ‘n parte, schimbul, [i care, chiar [i ast\zi, mai
‘nlocuiesc ‘nc\ no]iunea de interes individual.
Vom atinge astfel un dublu scop. Pe de o parte, vom
ajunge la concluzii, ‘ntr-un fel arheologice, privind natura

47
tranzac]iilor umane ‘n societ\]ile mai mult sau mai pu]in
apropiate de noi. Vom descrie fenomenele de schimb [i de
contract ‘n acele societ\]i care nu s‘nt lipsite de pie]eeconomice, a[a cum s-a pretins – c\ci pia]a este unfenomen uman care, ‘n opinia noastr\, nu este str\in niciuneia dintre societ\]ile cunoscute –, dar unde regimulschimbului este diferit de al nostru. Vom vedea c\ exista
[i acolo o pia]\ ‘nc\ ‘nainte de apari]ia institu]iei negus-
torilor [i a inven]iei lor esen]iale, moneda propriu-zis\ ;cum func]iona ea ‘nainte de a fi g\site formele, a[a-zismoderne (semitice, elenistice [i romane), ale contractului[i v‘nz\rii, pe de o parte, [i moneda b\tut\, pe de alt\ parte.Vom vedea morala [i economia ac]ion‘nd ‘n aceste tranzac]ii.
{i ‘ntruc‘t vom constata c\ o asemenea moral\ [i o
astfel de economie mai func]ioneaz\ [i ‘n societ\]ilenoastre, ‘n mod constant [i, s\ spunem, subiacent, ‘ntruc‘tcredem c\ ele constituie piatra de temelie a societ\]ilornoastre, vom putea deduce c‘teva concluzii morale privindunele probleme puse de criza dreptului [i a economiei
noastre, [i acolo ne vom opri. Aceast\ pagin\ de istorie
social\, de sociologie teoretic\, de concluzii, de moral\,de practic\ politic\ [i economic\, nu ne conduce ‘n fond
dec‘t la a pune, o dat\ ‘n plus, sub forme noi, ‘ntreb\ri
mai vechi [i totu[i pururi noi
4.
Metoda folosit\
Am urmat o metod\ de compara]ie exact\. Mai ‘nt‘i,
ca ‘ntotdeauna, n-am studiat subiectul dec‘t ‘n zone deter-
minate [i alese : Polinezia, Melanezia, nord-vestul american ;
4. N-am reu[it s\ consult BURCKHARD, Zum Begriff der
Schenkung , pp. 53 sq. Dar pentru dreptul anglo-saxon,
faptul pe care l-am pus ‘n lumin\ a fost corect ‘n]eles de
POLLOCK [i MAITLAND, History of English Law , vol. II, p. 82 :
„The wide word gift, which will cover sale, exchange, gage
and lease”. Cf. ibid., p. 12 ; ibid., pp. 212-214 : „Nu exist\
dar gratuit care s\ ]in\ loc de lege”.
A se vedea [i dizerta]ia lui Neubecker privind zestrea la
germani, Die Mitgift , 1909, pp. 65 sq.Despre dar [i obliga]ia de a-l ‘ntoarce

Eseu despre dar 48
am abordat c‘teva sisteme de drept mai importante. Apoi,
bine‘n]eles, nu am ales dec‘t acele societ\]i unde, datorit\
documentelor [i muncii filologice, am avut acces chiar la
con[tiin]a lor, c\ci este vorba de termeni [i no]iuni ;aceasta a restr‘ns [i mai mult aria compara]iilor noastre.
~n sf‘r[it, fiecare studiu a avut ca ]int\ acele sisteme pe
care ne-am str\duit s\ le descriem, pe fiecare ‘n parte, ‘n‘ntregime, renun]‘nd deci la acea compara]ie constant\ ‘n
care totul se amestec\ [i unde institu]iile ‘[i pierd orice
culoare local\, iar documentele, savoarea
5.
Presta]ie. Dar [i potlatch
Prezenta lucrare face parte dintr-o serie de cercet\ri
pe care le efectu\m de mult timp, domnul Davy [i cu
mine, referitoare la formele arhaice ale contractului6. Un
rezumat al lor este necesar.
* * *
Nu pare s\ fi existat vreodat\, nici chiar ‘ntr-o epoc\
mai apropiat\ de noi, ‘n societ\]ile pe care poate lenumim cu un termen gre[it primitive sau inferioare,nimic din ceea ce se cheam\ Economie natural\
7. Printr-o
stranie, dar clasic\ abera]ie, au fost alese, pentru a reda
tipul acestei economii, chiar textele lui Cook despre
schimb [i troc la polinezieni8. Or, s‘nt aceia[i polinezieni
5. Notele [i unele comentarii s‘nt indispensabile doar specia-
li[tilor.
6. DAVY, Foi jurØe (Travaux de l’AnnØe Sociologique, 1922) ; a
se vedea indica]iile bibliografice ‘n MAUSS, „Une forme
archaïque de contrat chez les Thraces”, Revue des Etudes
grecques , 1921 ; R. LENOIR, „L’institution du Potlatch”, Revue
Philosophique , 1924.
7. F. SOMLO, Der Güterverkehr in der Urgesellschaft (Institut
Solvay, 1909), a dat o bun\ interpretare acestor fapte, iar
expunerea sa sumar\, p. 158, porne[te pe aceea[i cale pe
care ne vom angaja [i noi.
8. GRIERSON, Silent Trade , 1903, a adus deja argumentele
necesare pentru a ‘nl\tura aceast\ prejudecat\. La fel [i

49
pe care-i vom studia [i noi [i despre care vom vedea c‘t
s‘nt de ‘ndep\rta]i, ‘n materie de drept [i de economie,
de stadiul natural.
~n economiile [i ‘n drepturile anterioare nou\, nu s-au
constatat niciodat\, ca s\ zicem a[a, simple schimburi debunuri, de averi [i de produse, ‘n cadrul unei pie]e
desf\[urate ‘ntre indivizi. ~n primul r‘nd, nu indivizii, ci
colectivit\]ile s‘nt cele care se oblig\ reciproc, fac schimburi[i contracte
9 ; persoanele prezente la contract s‘nt persoane
VON MOSZKOWSKI, Vom Wirtschaftsleben der primitiven
Völker , 1911 ; dar el consider\ furtul ca primitiv, [i confund\
‘n general dreptul de a lua cu furtul. Vom g\si o frumoas\
expunere de fapte maori ‘n W. VON BRUN, Wirtschafts
organisation der Maori (Beitr. DE LAMPRECHT, 18), Leipzig,
1912, unde un ‘ntreg capitol este consacrat schimbului.
Lucrarea cea mai recent\ asupra economiei popoarelor
a[a-zis primitive este : KOPPERS, „Ethnologische Wirtschaft-sordnung”, Anthropos , 1915-1916, pp. 611-651, 971-1079 ;
util\ mai ales pentru expunerea doctrinelor ; pu]in cam
dialectic\ ‘n rest.
9. De la ultimele noastre lucr\ri publicate, am constatat ‘n
Australia un ‘nceput de presta]ie stabilit\ ‘ntre triburi, nu
numai ‘ntre clanuri [i fratrii, ‘ndeosebi cu ocazia mor]ii. Lakakaduzii din teritoriul nordic, exist\ o a treia ceremonie
funerar\, dup\ cea de-a doua ‘nmorm‘ntare. ~n timpul
acesteia, oamenii fac un fel de anchet\ judiciar\ pentru adetermina, cel pu]in fictiv, cine a fost autorul mor]ii prin
farmece. Dar, spre deosebire de ceea ce se ‘nt‘mpl\ ‘n
majoritatea triburilor australiene, nu se manifest\ nici ovendet\. Oamenii se mul]umesc s\-[i adune l\ncile [i s\
decid\ ce vor cere ‘n schimb. A doua zi, l\ncile s‘nt
transportate ‘ntr-un alt trib, de exemplu, umoriu, undeeste perfect cunoscut scopul acestei ac]iuni. Acolo, l\ncile
s‘nt a[ezate ‘n gr\mezi [i grupate dup\ proprietari. Urm‘nd
un tarif dinainte cunoscut, obiectele dorite s‘nt a[ezate ‘nfa]a acestor gr\mezi. Apoi s‘nt retrimise toate la tribul
kakadu (BALDWIN SPENCER, Tribes of the Northern Territory ,
1914, p. 247). Sir Baldwin men]ioneaz\ c\ aceste obiectepot fi schimbate din nou pe l\nci, fapt pe care nu-l ‘n]ele-
gem prea bine. Dimpotriv\, lui ‘i este greu s\ ‘n]eleag\
leg\tura dintre funeralii [i asemenea schimburi, [i adaug\Despre dar [i obliga]ia de a-l ‘ntoarce

Eseu despre dar 50
morale : clanuri, triburi, familii, care se ‘nfrunt\ [i se
opun, fie ‘n grupuri ce se ‘nfrunt\ chiar pe teren, fie prin
intermediul [efilor, fie prin ambele posibilit\]i deodat\10.
~n plus, ceea ce schimb\, nu s‘nt numai bunuri [i averi,mobile, lucruri necesare economic. S‘nt, ‘nainte de toate,
formule de polite]e, ospe]ii, ritualuri, servicii militare, femei,
copii, dansuri, s\rb\tori, t‘rguri ‘n cadrul c\rora nu consti-tuie dec‘t un moment, iar circula]ia valorilor nu estedec‘t unul din termenii unui contract cu mult mai general[i de durat\. ~n sf‘r[it, aceste presta]ii [i contrapresta]iise prezint\ sub o form\ mai degrab\ voluntar\, prin
daruri sau cadouri, cu toate c\ ‘n fond s‘nt riguros obliga-
torii, cel pu]in ‘n caz de confrunt\ri private sau publice.
Numim toate acestea sistemul presta]iilor totale . Tipul
cel mai pur al acestor institu]ii ni s-a p\rut a fi reprezentatde alian]a dintre cele dou\ fratrii din triburile australienesau nord-americane ‘n general, la care ritualurile, c\s\-
toriile, succesiunea bunurilor, leg\turile de drept [i de
interes, rangurile militare [i sacerdotale, totul este comple-mentar [i presupune colaborarea celor dou\ jum\t\]i aletribului. Ele conduc, spre exemplu, jocurile
11. Triburile
c\ „nici b\[tina[ii n-o [tiu”. Obiceiul este totu[i perfect inteli-
gibil : este, ‘ntr-un fel, o tranzac]ie juridic\ obi[nuit\, ce‘nlocuie[te r\zbunarea, servind ‘n acela[i timp drept origine
pie]ii intertribale. Acest schimb de obiecte reprezint\ ‘n
acela[i timp [i un schimb de asigur\ri de pace [i solidaritatela doliu [i, a[a cum se obi[nuie[te ‘n Australia, ‘ntre clanurile
familiilor asociate [i legate prin c\s\torie. Singura diferen]\
este c\, de aceast\ dat\, obiceiul a devenit intertribal.
10. Chiar un poet a[a de tardiv ca Pindar spune : neaniva
gambrw~ propivnwn oi!–oqen oi!–ade , Olimpicele , VIII, 4.
~ntregul pasaj resimte ‘nc\ starea de drept pe care o descriem.Temele darului, ale bog\]iei [i c\s\toriei, ale onoarei,
favorului, alian]ei, mesei ‘n comun [i b\uturii consacrate,
chiar tema geloziei care stimuleaz\ c\s\toria, toate s‘nt repre-zentate aici prin cuvinte expresive [i demne de comentarii.
11. Vezi, ca exemplu, regulile importante ale jocului cu mingea
la tribul omaha : Alice FLETCHER [i LA FLESCHE, „OmahaTribe”, Annual Report of the Bureau of American Anthropology ,
1905-1906, XXVII, pp. 197 [i 366.

51
tlingit [i haida din nord-vestul american exprim\ bine natura
acestor practici, spun‘nd c\ „dou\ fratrii ‘[i arat\ respectul”12.
La cele dou\ triburi din nord-vestul american, ca ‘n
mai toat\ regiunea, apare ‘nc\ o form\ cu siguran]\
tipic\, dar evoluat\ [i relativ rar\, a presta]iilor totale.
Ne-am propus s\ o numim potlatch , cum fac de altfel [i
autorii americani, utiliz‘nd denumirea chinook, devenit\
parte a limbajului curent la albii [i indienii din Vancouver
p‘n\ ‘n Alaska. Potlatch ‘nseamn\, la baz\, „a hr\ni”, „a
m‘nca”13. Aceste triburi, foarte bogate, locuind ‘n insule,
pe coast\ sau ‘n regiunea dintre Mun]ii St‘nco[i [i coast\,
‘[i petrec iernile ‘ntr-o s\rb\toare perpetu\ : ospe]e t‘rguri[i pie]e, constituind, ‘n acela[i timp, adunarea solemn\ a
tribului. Adunarea este ordonat\ ]in‘nd cont de confre-
riile sale ierarhice, de societ\]ile sale secrete, deseoriconfundate cu primele [i cu clanurile ; [i totul, clanuri,
c\s\torii, ini]ieri, [edin]e de [amanism [i de cult al marilor
12. KRAUSE, Tlinkit Indianer , pp. 234 [i urm., a remarcat
acest caracter al s\rb\torilor, al ritualurilor [i contractelor,
pe care le descrie f\r\ s\ le dea ‘nc\ numele de potlatch .
BOURSIN, ‘n PORTER, „Report on the Population etc., of
Alaska”, in Eleventh Census (1900), pp. 54-66 [i PORTER,
ibid., p. 33, au remarcat caracterul de glorificare reciproc\
al potlatch-ului, de aceast\ dat\ denumindu-l. Dar cel mai
bine l-a consemnat SWANTON : „Social Conditions etc., of the
Tlingit Indians”, Ann. Rep. of the Bureau of Amer. Ethn .,
1905, XXVI, p. 345 etc. Conform observa]iilor noastre,
Ann. Soc ., vol. XI, p. 207 [i DAVY, Foi jurØe , p. 172.
13. Despre sensul cuv‘ntului potlatch , a se vedea BARBEAU,
Bulletin de la SociØtØ de GØographie de QuØbec , 1911, DAVY,
p. 162. Totu[i, nu mi se pare c\ sensul propus ar fi originar.
~ntr-adev\r, BOAS arat\ c\ pentru cuv‘ntul potlatch , la
kwakiutl [i nu la chinook, este valabil sensul de fedder ,
hr\nitor, [i literal „place of being satiated”, loc unde te
saturi. Kwakiutl Texts, Second Series, Jesup Exped ., vol. X,
p. 43, nr. 2 ; cf. ibid., vol. III, p. 517, s.v. POL. Cele dou\
sensuri ale cuv‘ntului potlatch – de dar [i de aliment – nu
s‘nt exclusive, forma esen]ial\ a presta]iei fiind ‘n acestcaz alimentar\, cel pu]in teoretic. Asupra acestor sensuri,vezi mai departe p. 53.Despre dar [i obliga]ia de a-l ‘ntoarce

Eseu despre dar 52
zei, totemurile sau str\mo[ii comuni ori individuali ai
clanului, totul se amestec\ ‘ntr-o ]es\tur\ de nedescurcat
de ritualuri, de presta]ii juridice [i economice, de stabilire
a rangurilor politice ‘n societatea b\rba]ilor, ‘n trib [i ‘nconfedera]iile tribale [i chiar interna]ionale 
14. Dar ceea
ce trebuie remarcat la aceste triburi este principiul derivalitate [i antagonism care domin\ toate practicile. Seajunge p‘n\ la lupt\, p‘n\ la trimiterea la moarte a [efilor[i a nobililor ce se ‘nfrunt\ astfel. Pe de alt\ parte, se mergep‘n\ la distrugerea somptuoas\
 15 a bog\]iilor acumulate
pentru a eclipsa [eful rival [i, ‘n acela[i timp, asociat (deobicei un bunic, socru sau ginere). ~n acest sens, este opresta]ie total\, c\ci ‘ntregul clan contracteaz\ pentruto]i, pentru tot ce au [i tot ce fac, prin intermediul[efului 
16. Dar aceast\ presta]ie din partea [efului ‘mbrac\
un aspect agonistic foarte marcant. Este fundamentalc\m\t\reasc\ [i somptuoas\ [i asist\m, ‘nainte de toate,la o lupt\ ‘ntre nobili pentru a stabili ‘ntre ei o ierarhiede care mai apoi profit\ ‘ntregul clan.
Propunem s\ p\str\m numele de potlatch pentru acel
gen de institu]ie pe care am putea-o numi, cu o maxim\
precizie [i f\r\ nici un pericol, presta]ii totale de tip agonistic .
14. Latura juridic\ a potlatch -ului este cea pe care au studiat-o
dl. ADAM ‘n articolele sale din Zeitschr. f. vergleich. Rechts-
wissenschaft , 1911 [i urm. [i Festschrift la Seler, 1920, [i
dl. DAVY ‘n a sa Foi jurØe . Latura religioas\ [i cea econo-
mic\ nu s‘nt nici ele mai pu]in importante [i trebuie tratate‘n profunzime. Natura religioas\ a persoanelor implicate [ia lucrurilor schimbate sau distruse nu este deloc independent\de natura ‘ns\[i a contractului, nici valorile ce le s‘nt afectate.
15. Indigenii haida spun „s\ omori” bog\]ia.
16. A se vedea documentele lui Hunt ‘n BOAS, „Ethnology of the
Kwakiutl”, XXXV  
-th Annual Rep. of the Bureau of American
Ethn., vol. II, p. 1340, unde se va g\si o interesant\
descriere a modului ‘n care clanul aduce [efului contribu]iapentru potlatch [i cuvintele interesante ce i le adreseaz\.
{eful spune : „C\ci aceasta nu se va face ‘n numele meu.
Se va face ‘n numele vostru [i astfel ve]i deveni vesti]iprintre triburi c‘nd se va spune c\ v-a]i oferit proprietateapentru un potlatch” (pp. 1342, I. 31 [i urm.).

53
N-am ‘nt‘lnit p‘n\ acum nici un exemplu de asemenea
institu]ie dec‘t ‘n triburile din nord-vestul american [i,
par]ial, la cele din nordul american 17, ‘n Melanezia [i ‘n
Noua Guinee 18. ~n celelalte regiuni, adic\ ‘n Africa, ‘n
Polinezia [i ‘n Malaezia, ‘n America de Sud, ‘n restul Americii
de Nord, baza schimburilor ‘ntre clanuri [i familii ni separe c\ r\m‘ne tipul cel mai elementar al presta]iei totale.
Totu[i, unele studii mai aprofundate fac s\ apar\ ast\zi un
num\r considerabil de forme intermediare ‘ntre schimburilede o rivalitate exacerbat\, schimburile de distrugere a bog\-
]iilor, precum cele din nord-vestul american [i din Melanezia,
[i celelalte, av‘nd un spirit de competi]ie mai moderat, ‘ncare contractan]ii rivalizeaz\ ‘n cadouri : astfel, noi ne
‘ntrecem azi ‘n a oferi daruri, ‘n banchete, nun]i, ‘n simple
invita]ii, [i ne sim]im ‘nc\ obliga]i s\ ne revanchieren  
19,
cum spun germanii. Am constatat aceste forme intermediare
‘n lumea indo-european\ antic\, ‘n particular, la traci 20.
~n acest tip de drept [i de economie s‘nt con]inute
diverse teme – reguli [i concep]ii. Cel mai important
dintre aceste mecanisme spirituale este, evident, cel care
te oblig\ s\ oferi un dar ‘n schimbul celui primit. Or,nic\ieri ‘n alt\ parte, ra]iunea moral\ [i religioas\ a
acestei constr‘ngeri nu este mai evident\ dec‘t ‘n Polinezia.
Studiind-o ‘n am\nunt, vom vedea clar care este aceafor]\ ce oblig\ s\ se returneze un dar primit [i, ‘n general,
s\ se duc\ la ‘ndeplinire contractele reale.
17. Domeniul potlatch-ului dep\[e[te ‘ntr-adev\r limitele tribu-
rilor din nord-vest. ~ndeosebi, trebuie luat ‘n considera]ieacel „ asking Festival  ” al eschimo[ilor din Alaska, repre-
zent‘nd altceva dec‘t un ‘mprumut de la triburile indiene
vecine : vezi mai departe p. 68, n. 45.
18. A se vedea observa]iile noastre din Ann. Soc ., vol. XI, 101 [i
vol. XII, pp. 372-374 [i Anthropologie , 1920 (rezumat al [edin-
]elor Institutului francez de Antropologie). LENOIR a semnalatdou\ tipuri diferite de potlatch ‘n America de Sud („ExpØditions
maritimes en MØlanØsie” ‘n : Anthropologie , sept. 1924).
19. THURNWALD, Forschungen auf den Salomo Inseln , 1912,
vol. III, p. 8, utilizeaz\ cuv‘ntul.
20.Rev. des Et. grecques , vol. XXXIV, 1921.Despre dar [i obliga]ia de a-l ‘ntoarce

Eseu despre dar 54
CAPITOLUL I
Darurile schimbate [i obliga]ia
de a le restitui (Polinezia)
I
Presta]ia total\, bunuri uterine
contra bunuri masculine (Samoa)
~n studiile cu privire la extensia sistemului de daruri
contractuale, s-a crezut mult timp c\ ‘n Polinezia exist\
potlatch propriu-zis. Societ\]ile polineziene ‘n care insti-tu]iile erau mai evoluate nu p\reau s\ dep\[easc\sistemul „presta]iilor totale”, al contractelor perpetue‘ntre clanuri care-[i pun ‘n comun femeile, b\rba]ii,
copiii, ritualurile etc. Faptele studiate, ‘ndeosebi ‘n Samoa,
obiceiul remarcabil de a schimba rogojini cu blazoane‘ntre [efi, la c\s\torie, nu ni s-au p\rut mai presus deacest nivel 
1. Elementul de rivalitate, de distrugere, de
lupt\ p\rea s\ lipseasc\ ; nu [i ‘n Melanezia. ~n sf‘r[it,aveam prea pu]ine fapte. Acum ‘ns\, am fi mai pu]in
critici.
Mai ‘nt‘i, sistemul de cadouri contractuale din Samoa
se extinde [i dincolo de c\s\torie : darurile ‘nso]escevenimentele care urmeaz\ : na[terea unui copil 
2,
1. DAVY, Foi jurØe , p. 140, a studiat aceste schimburi ‘n
leg\tur\ cu c\s\toria [i raporturile cu contractul. Vomvedea c\ ele au un alt scop.
2. TURNER, Nineteen Years in Polynesia , p. 178 ; Samoa ,
pp. 82 sq. ; STAIR, Old Samoa , p. 175.

55
circumcizia 3, boala 4, pubertatea fetelor 5, riturile fune-
rare 6, comer]ul 7.
Apoi, dou\ dintre elementele esen]iale ale potlatch -ului
propriu-zis s‘nt bine conturate : cel al onoarei, al presti-giului, „mana” ce confer\ bog\]ie 
8 [i cel al obliga]iei
absolute de a ‘ntoarce darurile de teama de a nu pierde
„mana”, aceast\ autoritate, acest talisman [i surs\ debog\]ie ce constituie autoritatea ‘ns\[i 
9.
3. KR˜MER, Samoa Inseln , vol. II, pp. 52-63.
4. STAIR, Old Samoa , p. 180 ; TURNER, Nineteen Years , p. 225 ;
Samoa , p. 142.
5. TURNER, Nineteen Years , p. 184 ; Samoa , p. 91.
6. KR˜MER, Samoa Inseln , vol. II, p. 105 ; TURNER, Samoa ,
p. 146.
7. KR˜MER, Samoa Inseln , vol. II, p. 96 [i p. 363. Expedi]ia
comercial\, malaga (cf. walaga , Noua Guinee) este foarte
asem\n\toare cu potlatch-ul, fiind caracteristic\ pentruexpedi]iile din arhipelagul melanezian vecin. Krämer folo-
se[te cuv‘ntul Gegengeschenk pentru schimbul de oloa
contra tonga , schimb despre care vom mai vorbi. ~n plus,
dac\ nu trebuie s\ c\dem ‘n exager\rile etnografilor englezi
din [coala lui Rivers [i Elliot Smith, nici ‘n cele ale etno-
grafilor americani care, urm‘ndu-l pe Boas, v\d ‘n ‘ntregsistemul potlatch-ului american o serie de ‘mprumuturi,
trebuie totu[i s\ acord\m extinderii institu]iilor importan]a
cuvenit\ ; ‘n special ‘n acest caz, ‘n care comer]ul ‘nfloritor,de la insul\ la insul\, din port ‘n port, pe distan]e foarte
mari [i din timpuri foarte ‘ndep\rtate, a vehiculat nu numai
bunuri, ci [i modalit\]i de schimb. Malinowski, ‘n lucr\rilepe care le vom cita ulterior, a avut dreptate ‘n aceast\
privin]\. A se vedea un studiu despre unele dintre aceste
institu]ii (Melanezia de Nord-Vest) ‘n R. LENOIR, „ExpØditionsmaritimes en MØlanØsie”, Anthropologie , septembrie 1924.
8. Emula]ia dintre clanurile maori este men]ionat\ destul de
des, ‘n special ‘n leg\tur\ cu s\rb\torile, ex. S.P. SMITH,Journal of the Polynesian Society (citat\ prescurtat ‘n conti-
nuare prin J.P.S.), XV, p. 87.
9. Motivul pentru care nu spunem, ‘n acest caz, c\ este vorba
despre potlatch-ul propriu-zis este acela c\ lipse[te carac-
terul uzurar al contrapartidei. ~n acela[i timp, dup\ cum vom
vedea, ‘n dreptul maori, faptul de a nu ‘napoia darurile duceDarurile schimbate

Eseu despre dar 56
Pe de o parte, Turner ne spune : „Dup\ ceremoniile
legate de na[tere, dup\ ce au primit [i oferit darurile oloa
[i tonga – adic\ bunurile masculine [i feminine –, so]ul
[i so]ia nu s‘nt mai boga]i dec‘t ‘nainte. Dar au satisfac]ia
de a fi v\zut ceea ce ei consider\ a fi o mare onoare :
mul]imea de bunuri reunite cu ocazia na[terii fiului” 10.
Pe de alt\ parte, aceste daruri pot fi obligatorii,
permanente, [i f\r\ alt\ contrapresta]ie dec‘t starea de
drept care le antreneaz\. Astfel, copilul pe care sora, [i‘n consecin]\ cumnatul, unchi dup\ mam\, ‘l primesc
spre cre[tere de la frate [i cumnat, este el ‘nsu[i numit
tonga , adic\ un bun uterin 
11. El „este canalul prin care
bunurile de natur\ indigen\ 12, tonga , continu\ s\ se
transfere de la famila copilului spre noua familie. Pe de
alt\ parte, copilul este pentru p\rin]ii s\i un mijloc de aob]ine bunuri de o natur\ diferit\ ( oloa) de cea a p\rin-
]ilor ce l-au adoptat, [i aceasta pe toat\ durata vie]ii”.
„…Acest sacrificiu [al leg\turilor naturale ] creeaz\ o
facilitate sistematic\ de trafic ‘ntre propriet\]ile autohtone
[i cele str\ine.” ~n concluzie, copilul, bun uterin, este
mijlocul prin care bunurile familiei uterine se schimb\contra celor de natur\ masculin\. {i este suficient s\
la pierderea a ceea ce ei numesc mana , „a obrazului”, cum
spun chinezii ; [i ‘n Samoa trebuie s\ dai [i s\ ‘napoiezidin acela[i motiv.
10. TURNER, Nineteen Years, p. 178, Samoa , p. 52. Tema
ru[inii [i a onoarei este fundamental\ ‘n potlatch-ul nord–american, vezi de ex. ‘n PORTER, 11 
-th Census , p. 34.
11. TURNER, Nineteen Years , p. 178, Samoa , p. 83, ‘l nume[te
copilul „adoptat”. El se ‘n[al\. Obiceiul este un caz de„fosterage”, o educa]ie dat\ ‘n exteriorul familiei natale, cuprecizarea c\ acest „fosterage” este un fel de revenire lafamilia uterin\, deoarece copilul este crescut ‘n familiasorei tat\lui, ‘n realitate la unchiul s\u dup\ mam\, so]ul
acesteia. Nu trebuie uitat c\ ‘n Polinezia s‘ntem ‘ntr-o ]ar\
cu dubl\ paternitate : uterin\ [i masculin\, vezi lucrarea luiElsdon BEST, „Maori Nomenclature”, Ann. Soc ., vol. VII,
p. 420 [i observa]iile lui DURKHEIM, Ann. Soc ., vol. V, p. 37.
12. TURNER, Nineteen Years , p. 179 ; Samoa p. 83.

57
constat\m c\, tr\ind la unchiul dup\ mam\, copilul are
dreptul evident de a tr\i acolo [i, ‘n consecin]\, dreptul
general asupra propriet\]ilor unchiului, pentru c\ sistemulde „fosterage”, ‘n regiunile melanezi ene, apare ca fiind
cel mai apropiat de dreptul r ecunoscut al nepotului uterin
asupra propriet\]ilor unchiului 
13. Nu lipse[te dec‘t tema
rivalit\]ii, a luptei [i a distrugerii, pentru ca s\ fie potlatch.
Dar s\ remarc\m cei doi termeni : oloa [i tonga  ; sau
mai bine s\-l re]inem pe al doilea. Tonga desemneaz\
unul dintre parapharnalia permanente, ‘n mod special
rogojinile de c\s\torie 14, pe care le vor mo[teni fetele
n\scute din aceast\ c\s\torie, podoabele, talismanele, ceintr\ prin intermediul femeii ‘n familia proasp\t ‘nteme-
iat\, cu obliga]ia de a fi restituite 
15 ; ca destina]ie, ele s‘nt
un fel de imobile. Oloa 16 desemneaz\ pe scurt aceste
obiecte, majoritatea instrumente, specifice so]ului ; ele
s‘nt ‘n mod esen]ial mobile. De asemenea, aplic\m acum
acest termen lucrurilor provenind de la albi 17. Este evident,
13. Vezi observa]iile noastre despre vasu ‘n Fiji, ProcŁs-verb .
de l’ I.F.A. , in Anthropologie , 1921.
14. KR˜MER, Samoa Inseln , s.v. toga, vol. I, p. 482 : vol. II, p. 90.
15.Ibid., vol. II, p. 296 ; cf. p. 90 ( toga = Mitgift ) ; p. 94,
schimb de oloa contra toga.
16.Ibid., vol. I, p. 477, VIOLETTE, Dictionnaire Samoan-
-Français , s.v. toga explic\ foarte bine : „bog\]iile locului
const‘nd din rogojini fine [i oloa, bog\]ii precum casele,
ambarca]iunile, stofele, pu[tile” (p. 194, col. 2) ; [i trimitela oa, bog\]ii, bunuri, ‘n care se includ toate articolele str\ine.
17. TURNER, Nineteen Years , p. 179, cf. p. 186. TREGEAR (la
cuv‘ntul toga, s.v. taonga ), Maori Comparative Dictionary ,
p. 468, confund\ propriet\]ile ce poart\ acest nume cu
cele denumite oloa. Este bine‘n]eles o neglijen]\.
Reverendul ELLA, „Polynesian native clothing”, J.P.S. vol. IX.
p. 165, descrie rogojinile astfel ( ie tonga ) : „Erau bog\]ia
principal\ a indigenilor ; ei se serveau de ele ca de un
mijloc monetar ‘n schimburile de proprietate, la c\s\torii [i‘n ocazii speciale de curtoazie. Erau p\strate ‘n familie ca
heirloms (bunuri ‘nlocuite), iar vechile ie s‘nt mai cunos-
cute [i mai apreciate dac\ au apar]inut vreunei familiicelebre” etc. Cf. TURNER, Samoa , p. 120. Toate acesteDarurile schimbate

Eseu despre dar 58
o extensie recent\ a termenului. Putem neglija traducerea
lui Turner : „ oloa-foreign ” ; „tonga-native ”. Ea este inexact\
[i insuficient\, dac\ nu chiar lipsit\ de interes, ‘ntruc‘tafirm\ c\ propriet\]ile numite tonga s‘nt mai ata[ate
p\m‘ntului
18, clanului, familiei [i persoanei dec‘t cele
numite oloa.
Dar dac\ extindem c‘mpul de observa]ie, no]iunea
tonga ia imediat o alt\ amploare. ~n limba maori, ‘n
tahiti, ‘n tanganez\ [i mangarevan\, ea conoteaz\ cu totceea ce constituie proprietate propriu-zis\, tot ceea ce te
face bogat, puternic [i influent, tot ce poate fi schimbat,
cu obiectele de compensa]ie 
19. Acestea s‘nt ‘n exclusi-
vitate tezaurele, talismanele, blazoanele, rogojinile [i
idolii sacri, uneori chiar tradi]iile, cultele [i ritualurile
magice. Reg\sim aici no]iunea de proprietate-talisman,despre care s‘ntem siguri c\ este generalizat\ ‘n toat\
lumea malaezo-polinezian\ [i chiar ‘n ‘ntregul Pacific 
20.
II
Spiritul lucrului oferit (Maori)
Or, acest\ observa]ie ne duce spre o constatare foarte
important\. Taonga s‘nt, cel pu]in ‘n teoria dreptului [i
a religiei maori, foarte legate de persoan\, de clan sau
expresii, dup\ cum vom vedea, ‘[i au echivalent at‘t ‘n
Melanezia [i America de Nord, c‘t [i ‘n folclorul nostru.
18. KR˜MER, Samoa Inseln , vol. II, pp. 90, 93.
19. V. TREGEAR, Maori Comparative Dictionary , ad verb.
taonga  : (tahitian\), tataoa , a da proprietate, faataoa , a
compensa, a da proprietate ; (Ins. Marchize) LESSON,PolynØsiens , vol. II, p. 232, taelae  ; cf. „atrage darurile”
tiau tae-tae , daruri oferite, „cadouri, bunuri din ]ara lor
oferite pentru a ob]ine bunuri str\ine” ; RADIGUET, Derniers
Sauvages , p. 157. R\d\cina cuv‘ntului este tahu etc.
20. Vezi MAUSS, „Origines de la notion de monnaie”, Anthropo-
logie, 1914 (Procesele-verbale ale I.F.A.) sau mai toate
faptele citate ‘n afar\ de cele ale sudanezilor [i ameri-
canilor apar]in‘nd acestui domeniu.

59
de p\m‘nt ; taonga constituie suportul pentru „mana”,
pentru for]a magic\, religioas\ [i spiritual\. ~ntr-un pro-
verb, cules de Sir G. Grey 21 [i C.O. Davis 22, taonga s‘nt
rugate s\-l distrug\ pe cel care le-a acceptat. Taonga au
deci puterea de a distruge ‘n cazurile ‘n care dreptul, [imai ales obliga]ia de a ‘napoia darul, nu ar fi fost ‘ndeplinite.
Regretatul nostru prieten Hertz ‘ntrev\zuse impor-
tan]a acestor fapte ; cu dezinteresul s\u impresionant, ela notat, „pentru Davy [i Mauss”, pe fi[\, urm\torul fapt :
Colenso spune 
23 „Ei aveau un anumit sistem de schimb,
sau mai cur‘nd de a oferi cadouri, care trebuiau ulteriorschimbate sau ‘napoiate”. Spre exemplu, se ofer\ pe[te
uscat ‘n schimbul p\s\rilor conservate sau al rogoji-
nilor 
24. Toate acestea s‘nt schimbate ‘ntre triburi sau
familii prietene f\r\ nici un fel de condi]ii.
Dar Hertz a mai notat – [i am g\sit ‘n fi[ele sale – un
text a c\rui importan]\ ne-a sc\pat am‘ndurora, de[i ‘lcuno[team la fel de bine.
Cu privire la hau, spiritul lucrurilor [i, ‘n particular, al
p\durii [i al v‘ntului, Tamati Ranaipiri, unul din cei maibuni informatori maori ai lui Elsdon Best, ne ofer\, din
‘nt‘mplare [i f\r\ s\ ne previn\, cheia problemei 
25. „Am
s\ v\ vorbesc despre hau… Hau nu este v‘ntul care bate.
Deloc. Presupune]i c\ ave]i un anumit articol ( taonga ) [i
c\ ‘mi oferi]i mie acest articol ; mi-l ve]i da f\r\ s\-i
pune]i un pre] 26. Nu ne vom tocmi ‘n leg\tur\ cu el. Or,
21.Proverbs , p. 103
22.Maori Mementoes , p. 21.
23. ~n Transactions of New-Zealand Institute , vol. I, p. 354.
24. Triburile din Noua Zeeland\ s‘nt divizate, teoretic, de ‘ns\[i
tradi]ia maori, ‘n pescari, agricultori [i v‘n\tori, fiind consi-
dera]i c\-[i schimb\ permanent produsele, cf. Elsdon BEST,Forest-Lore , Transact. N. – Z. Inst ., vol. XLII, p. 435.
25.Ibid., p. 431, text maori, trad., p. 439.
26. Cuv‘ntul hau desemneaz\, ca [i latinescul spiritus , at‘t
v‘ntul c‘t [i sufletul, mai precis, cel pu]in ‘n unele cazuri,
sufletul [i puterea lucrurilor ne‘nsufle]ite sau ale vege talelor.
Cuv‘ntul mana este rezervat oamenilor [i spiritelor, apli-
c‘ndu-se mai rar lucrurilor dec‘t ‘n limba melanezian\.Darurile schimbate

Eseu despre dar 60
eu ofer articolul unei ter]e persoane care, dup\ un timp,
se hot\r\[te s\ ‘napoieze ceva ca r\splat\ ( utu) 27, ‘mi
face un cadou ( taonga ). Or, tocmai acest taonga pe care
mi-l ofer\ este spiritul ( hau) din taonga pe care l-am
primit de la dumneavoastr\ [i pe care eu i l-am oferit lui.Taonga pe care le-am primit pentru taonga oferite de
dumeavoastr\, eu trebuie s\ vi le ‘napoiez. N-ar fi drept
(tika) din partea mea s\ p\strez aceste taonga pentru
mine, chiar de ar fi lucruri dorite ( rawe) sau dezagreabile
(kino). Eu trebuie s\ vi le dau, c\ci constituie un hau 
28
al lucrului taonga pe care mi l-a]i oferit. Dac\ a[ p\stra
acest al doilea taonga pentru mine, ar putea s\-mi aduc\
nenorocire, desigur, poate chiar moartea. Acesta este
spiritul hau, hau al propriet\]ii personale, hau din taonga ,
hau al p\durii. Kati ena (Destul despre acest subiect).”
Un asemenea text esen]ial merit\ c‘teva comentarii.
Specific maori [i impregnat de un spirit teologic [i juridic‘nc\ imprecis, cel al doctrinelor „casei secretelor”, dar ‘n
mod curios clar pe secven]e, textul nu are dec‘t un
element obscur : interven]ia unei ter]e persoane. Darpentru a-l ‘n]elege mai bine pe juristul maori, este sufi-
cient s\ spunem : „ Taonga [i toate propriet\]ile riguros
considerate personale au un hau, o putere spiritual\.
~mi da]i un taonga , eu ‘l dau unei ter]e persoane ; ea ‘mi
ofer\ altul, obligat\ fiind de acel hau al darului meu ; iar
eu s‘nt obligat s\ vi-l dau dumneavoastr\, pentru c\trebuie s\ v\ ‘napoiez ceea ce, ‘n realitate, este produs
de un hau rezultat din taonga pe care mi l-a]i oferit.”
Interpretat\ astfel, nu numai c\ ideea devine clar\,
dar ea apare ca una din ideile directoare ale dreptului
maori. Ceea ce oblig\ ‘n cazul darului primit sau schim-
bat este faptul c\ lucrul primit nu este ne‘nsufle]it. Chiar
27. Cuv‘ntul utu desemneaz\ satisfac]ia r\zbun\rii s‘ngelui, a
compensa]iei, responsabilitatea etc. El desemneaz\ de ase-menea pre]ul. Este o no]iune complex\ de moral\, de
drept, de religie [i economie.
28.He hau . ~ntreaga traducere a celor dou\ fraze este prescurtat\
de Elsdon Best, totu[i o urmez.

61
abandonat de donator, el ‘nc\ ‘i apar]ine. Prin el are
influen]\ asupra beneficiarului [i tot prin el, proprietarul
are influen]\ asupra ho]ului 29. Deoarece taonga este
animat de un hau din p\durea sa, din regiunea sa, din
p\m‘ntul s\u ; este cu adev\rat „nativ” 30 : orice hau ‘l
urm\re[te pe de]in\tor.
29. Numeroase fapte demonstrative privind acest subiect au
fost adunate de R. HERTZ, pentru unul din paragrafelelucr\rii sale PØchØ et l’Expiation . Ele dovedesc c\ pedeapsa
pentru furt este doar efectul magic [i religios datorat manei ,
puterii pe care o are proprietarul asupra obiectului furat ; [i
c\, ‘n plus, aceasta, ‘nconjurat\ de tabuuri [i marcat\ de
‘nsemnele propriet\]ii, este ‘nc\rcat\ prin ele de hau, de
putere spiritual\. Acest hau este cel care r\zbun\ furtul,
care prinde ho]ul, ‘l duce la moarte sau ‘l oblig\ s\ restituie.Vom ‘nt‘lni asemenea fapte ‘n cartea lui HERTZ ce urmeaz\a fi publicat\, ‘n paragrafele cu privire la hau.
30. Vom g\si ‘n lucrarea lui Hertz documentele despre mauri
la care facem aluzie. Ace[ti mauri s‘nt ‘n acela[i timp
talismane, gajuri [i sanctuare unde s\l\[luie[te sufletulclanului, hapu , mana clanului [i hau-l teritoriului s\u.
Documentele domnului Elsdon Best asupra acestui punct
necesit\ comentarii [i discu]ii critice, ‘n mod special cele ce
privesc remarcabilele expresii hau whitia [i kai hau . P\r]ile
principale s‘nt „Spiritual Concepts”, Journal of the Polynesian
Society , vol. X, p. 10 (text maori) [i vol. IX, p. 198. Nu
putem s\ le trat\m cum i-ar fi convenit ; ‘nc‘t iat\ interpretareanoastr\ : „ hau whitia, averted hau”, spune domnul Elsdon
Best, [i traducerea sa pare exact\. C\ci p\catul furtului sau
cel al nepl\]ii, al non-contrapresta]iei este o deturnare de
suflet, de hau, ca ‘n cazurile (confundate cu furtul) refuzului
de a face un t‘rg, un cadou : din contra, kai hau este tradus
gre[it c‘nd este considerat un simplu echivalent la hau
whitia . El desemneaz\ actul de a m‘nca sufletul [i este
sinonim cu whanga hau , cf. TREGEAR, Maori Comp. Dict .,
s.v. kai [i whangai  ; dar aceast\ echivalen]\ nu este simpl\.
Deoarece cadoul standard este sub form\ de hran\, kai,
cuv‘ntul f\c‘nd aluzie la acest sistem al comuniunii alimentare,gre[eala const\ ‘n a r\m‘ne dator. Mai mult ; chiar cuv‘ntulhau intr\ ‘n aceast\ sfer\ de idei : WILLIAMS, Maori Dict .,
p. 23, s.v. spune : „ hau, dar ‘napoiat ca form\ de recuno[tin]\
pentru un cadou primit”.Darurile schimbate

Eseu despre dar 62
El ‘l urm\re[te nu numai pe primul primitor, eventual
pe un al doilea, ci pe toate persoanele c\rora taonga
le-a fost transmis 31. ~n fond, este acel hau care vrea s\
revin\ la locul na[terii sale, ‘n sanctuarul p\durii, al
clanului, la proprietar. Este taonga sau hau-l s\u, el
‘nsu[i un fel de individualitate 32 – ata[at\ de seria de
utilizatori p‘n\ ce ei ‘i ‘napoiaz\, la r‘ndul lor, propriul
taonga , ceva din propriet\]ile lor sau chiar din munca
sau comer]ul lor, prin ospe]e, s\rb\tori [i daruri, unechivalent sau o valoare superioar\ care, la r‘ndul ei, va da
donatorilor autoritatea [i puterea asupra primului donator,
devenit ultim primitor. ~n Samoa [i ‘n Noua-Zeeland\,aceasta e ideea directoare ce pare s\ conduc\ la circula]ia
obligatorie a bog\]iilor, a tributurilor [i darurilor.
31. Atragem aten]ia [i asupra remarcabilei expresii kai-hau-
-kai, TREGEAR, M.C.D. , p. 116 : „a ‘ntoarece un dar alimen-
tar oferit de un trib altuia ; s\rb\toare (Insula de Sud)”.Expresia arat\ c\ darul [i s\rb\toarea s‘nt ‘napoiate [i
constituie, ‘n realitate, sufletul primei presta]ii, revenit la
punctul de plecare, „hrana care este hau-l hranei”. ~n
aceste institu]ii [i no]iuni se confund\ diferite principii pe
care vocabularele noastre europene, din contra, le diferen-
]iaz\ cu grij\.
32. ~ntr-adev\r, taonga par a fi dotate cu individualitate, chiar
‘n afar\ de hau-l ce le asigur\ rela]ia cu proprietarul lor.
Ele au un nume. Dup\ cea mai bun\ clasificare (cea a luiTREGEAR, loc. cit ., p. 360, s.v. pounamu , extras din mss.
lui Colenso), ele nu cuprind, limitativ, dec‘t categoriile
urm\toare : pounamu , faimoasele jaduri, propriet\]ile sacre
ale [efilor [i ale clanurilor, tiki, at‘t de rare, de individuale
[i de bine sculptate ; apoi diverse tipuri de rogojini dintre
care una, f\r\ ‘ndoial\, blazonat\, ca ‘n Samoa, se nume[tekorowai (este singurul cuv‘nt maori amintind de cuv‘ntul
din Samoa oloa, c\ruia i-am c\utat ‘n van un echivalent
maori).
Un document maori d\ numele de taonga pentru Karakia ,
formule magice cu denumiri proprii considerate talismane
personale [i transmisibile : Jour. Pol. Soc ., vol. IX, p. 126
(trad., p. 133).

63
Un asemenea fapt ne l\mure[te asupra a dou\ impor-
tante fenomene sociale din Polinezia [i chiar din afara ei.
Mai ‘nt‘i, sesiz\m natura leg\turii juridice create de trans-
miterea unui bun. Vom reveni imediat asupra acestui
punct. Vom ar\ta modul ‘n care faptele pot s\ contribuiela o teorie general\ a obliga]iei. Dar, pentru moment, este
clar c\ ‘n dreptul maori, leg\tura de drept, leg\tura prin
bunuri, este una de suflet, c\ci obiectul ‘nsu[i are unsuflet. De aici, rezult\ c\ a oferi un bun cuiva ‘nseamn\ a
oferi ceva din tine ‘nsu]i. Apoi, ‘n]elegem mai bine natura
schimbului de daruri, adic\ tot ceea ce numim presta]iitotale, ‘n particular, potlatch . ~n aceast\ ordine de idei, se
‘n]elege ‘n mod clar [i logic c\ trebuie s\ ‘napoiem
celorlal]i ceea ce, ‘n realitate, este o parte din natura [isubstan]a lor ; c\ci, a accepta un bun de la cineva ‘nseamn\
a accepta ceva din esen]a lui spiritual\ [i din sufletul s\u ;
p\strarea darului ar fi periculoas\, chiar mortal\, [i astanu numai pentru c\ ar fi ilicit\, ci [i pentru c\ lucrul ce
vine de la o alt\ persoan\, nu numai din punct de vedere
moral, ci [i din punct de vedere psihic [i spiritual –aceast\ esen]\, aceast\ hran\
33, aceste bunuri, mobile sau
imobile, femei sau descenden]i, ritualuri sau comuniuni –,
au o influen]\ magic\ [i religioas\ asupra noastr\. Darul
oferit nu este un bun inert. ~nsufle]it, deseori individualizat,
el tinde s\ revin\ la ceea ce Hertz numea „domiciliul s\u
de origine” sau s\ produc\, pentru clanul [i p\m‘ntul dincare s-a ivit, un echivalent care s\-l ‘nlocuiasc\.
III
Alte teme : obliga]ia de a oferi,
obliga]ia de a primi
Pentru a ‘n]elege complet presta]ia total\ a potlatch -ului,
nu ne r\m‘ne dec‘t s\ c\ut\m explica]ia altor dou\momente ce-i s‘nt complementare ; deoarece presta]iatotal\ nu antreneaz\ doar obliga]ia de a oferi daruri
33. Elsdon BEST, Forest Lore , ibid., p. 449.Darurile schimbate

Eseu despre dar 64
pentru cadourile primite, ci ‘nc\ dou\ obliga]ii, la fel de
importante : obliga]ia de a oferi, pe de o parte, iar pe de
alt\ parte obliga]ia de a primi. Teoria complet\ a celortrei obliga]ii, a celor trei teme ale aceluia[i ansamblu, ar
oferi o explica]ie fundamental\ [i satisf\c\toare acestei
forme de contract ‘ntre clanurile polineziene. Pentrumoment, nu putem dec‘t s\ indic\m modalitatea ‘n care
trebuie tratat subiectul.
Vom g\si cu u[urin]\ un mare num\r de fapte privind
obliga]ia de a primi daruri. C\ci un clan, o familie, oadunare, o gazd\ nu s‘nt libere s\ nu solicite ospe]ie 
34, s\
nu primeasc\ daruri, s\ nu fac\ schimburi comerciale 35,
s\ nu ‘ncheie alian]e de s‘nge sau prin femei. Indigenii
dayak au dezvoltat un ‘ntreg sistem de drept [i de moral\asupra obliga]iei pe care o au de a nu lipsi de la masa la ac\rei preparare au asistat sau au v\zut c\ li se preg\te[te 
36.
34. Aici s-ar plasa studiul sistemului de fapte pe care indigenii
maori le claseaz\ sub expresia „dispre]ul pentru Tahu”.
Documentul principal se g\se[te ‘n Elsdon BEST, „Maori
Mythology”, ‘n Jour. Pol. Soc ., vol. IX, p. 113. Tahu este
numele „emblematic” al hranei, personificarea sa. Expresia
„Kaua e tokahi ia Tahu ” (nu-l dispre]ui pe Tahu) se folo-
se[te pentru persoana care a refuzat m‘ncarea ce i-a fostoferit\. Numai c\ studiul acestor credin]e privitoare la
hran\, ‘n regiunile locuite de popula]ia maori, ne-ar duce
foarte departe. Este suficient s\ spunem c\ acest zeu,ipostaz\ a hranei, este identic cu Rongo , zeul plantelor [i
al p\cii, pentru a ‘n]elege mai bine diversele asocia]ii de
idei : ospitalitate, hran\, comuniune, pace, schimb, drept.
35. Vezi Elsdon BEST, „Spir. Conc.”, J. Pol. Soc ., vol. IX, p. 198.
36. Vezi HARDELAND, Dayak Wörterbuch s.v. indjok , irek,
pahuni , vol. I, p. 190, p. 397 a. Studiul comparativ al
acestor institu]ii poate fi extins asupra ‘ntregului areal al
civiliza]iilor malaeziene, indoneziene [i polineziene. Singura
dificultate const\ ‘n a recunoa[te institu]ia. Un exemplu :sub numele de „comer] for]at”, Spencer Saint-John descrie
modul ‘n care, ‘n statul Brunei (Borneo), nobilii luau tribut
de la indigenii bisaya, ‘ncep‘nd prin a le face cadou ]es\turipl\tite mai t‘rziu cu dob‘nd\, timp de mai mul]i ani ( Life in
the Forests of the Far East , vol. II, p. 42). Eroarea provine de la

65
Obliga]ia de a oferi daruri este la fel de important\,
studiul s\u put‘ndu-ne face s\ ‘n]elegem cum au ajuns
oamenii s\ fac\ schimburi. Noi nu putem dec‘t s\ prezen-t\m c‘teva fapte. Refuzul de a oferi 
37, neglijen]a de a
invita, ca [i refuzul de a primi 38 echivaleaz\ cu o decla-
ra]ie de r\zboi ; ‘nseamn\ s\ refuzi alian]a [i prietenia 39.
Oferim daruri [i pentru c\ s‘ntem obliga]i, pentru c\ acel
malaezienii civiliza]i care exploatau un obicei al fra]ilor lor
mai pu]in civiliza]i, [i pe care nu-i mai puteau ‘n]elege. Nu
vom enumera toate faptele de acest tip din Indonezia (a se
vedea mai departe lucrarea domnului KRUYT, Koopen in
Midden Celebes ).
37. Neglijen]a de a invita la un dans de r\zboi este un p\cat,
o eroare care, ‘n Insula Sudului, se nume[te puha. H.T. DE
CROISILLES, „Short Traditions of the South Island”, J.P.S.,
vol. X, p. 76 (de notat : tahua, gift of food ). Ritualul de ospi-
talitate maori con]ine : o invita]ie obligatorie pe care cel
sosit nu trebuie s\ o refuze, dar nici n-o poate solicita, el
trebuind s\ se ‘ndrepte spre casa de primire (diferit\ dup\
caste) f\r\ s\ priveasc\ ‘n jur ; gazda trebuie s\-i preg\teasc\
o mas\ [i s\ asiste umil la ea ; la plecare, str\inul prime[te
un cadou pentru drum (TREGEAR, Maori Race , p. 29), vezi
mai departe ritualurile identice de ospitalitate hindus\.
38. ~n realitate, cele dou\ reguli se contopesc indisolubil, ca [i
presta]iile antitetice [i simetrice pe care le prescriu. Amestecul
este sugerat de urm\torul proverb : TAYLOR ( Te ika a maui ,
p. 132, proverbul nr. 60) ‘l traduce astfel  : when raw it is
seen, when cooked it is taken , „Mai bine s\ m\n‘nci bucatele
pe jum\tate fierte (a[tept‘nd sosirea str\inilor), dec‘t s\ fie
fierte [i s\ le ‘mpar]i cu ei.
39. Dup\ legend\, conduc\torul Hekemaru refuza s\ accepte
„bucatele” sau le accepta numai atunci c‘nd era z\rit [i
primit ‘ntr-un sat str\in. Dac\ totu[i cortegiul s\u trecea
far\ a fi observat [i se trimiteau solii pentru a-l ruga ca,
‘mpreun\ cu suita, s\ se ‘ntoarc\ [i s\ ‘mpart\ bucatele, el
r\spundea c\ „bucatele nu-i vor urma spatele”. Voia s\
spun\ prin aceasta c\ bucatele oferite „spatelui sacru al
capului s\u” (adic\ atunci c‘nd dep\[ise deja ‘mprejurimile
satului) ar fi periculoase pentru cei ce i le-ar fi oferit. De
aici [i proverbul „Bucatele nu vor urma spatele lui Hekemaru”(TREGEAR, Maori Race , p. 79).Darurile schimbate

Eseu despre dar 66
c\ruia i se d\ are un anume drept de proprietate asupra
a tot ceea ce apar]ine donatorului 40. Aceast\ proprietate
se exprim\ [i este considerat\ ca o leg\tur\ spiritual\.
Astfel, ‘n Australia, ginerele datoreaz\ tot ceea ce a v‘nat
tat\lui socru [i mamei soacre [i nu poate consuma nimicde fa]\ cu ei, de team\ ca o singur\ respira]ie de-a lor s\
nu otr\veasc\ ceea ce el m\n‘nc\
 41. Am v\zut mai devreme
drepturile de acest gen pe care le are nepotul uterin(taonga ) ‘n Samoa, comparabile cu cele ale nepotului
uterin ( vasu) ‘n Fiji 
42.
~n toate acestea, exist\ o serie de drepturi [i obliga]ii
de a consuma [i de a ‘napoia [i ele corespund dreptu-
rilor [i obliga]iilor de a oferi [i de a primi. Dar acest
amestec ‘nceteaz\ s\ mai par\ contradictoriu dac\ se
40. ~n tribul turhoe, domnului Elsdon BEST ( Maori Mythology ,
J.P.S., vol. VIII, p. 113) i-au fost f\cute urm\toarele comen-
tarii privind principiile mitologice [i de drept. „Ori de c‘teori un conduc\tor renumit trebuie s\ viziteze o ]ar\, el
este precedat de mana sa. Locuitorii din zon\ se pun pe
v‘nat [i pescuit pentru ca s\ aib\ bucate alese. Dac\ nuprind nimic, ‘nseamn\ c\ ‹‹mana noastr\ a plecat prea
devreme», f\c‘nd toate animalele [i pe[tii invizibili ; «mana
noastr\ le-a alungat»… etc.”. (Urmeaz\ o explica]ie a ‘nghe-]ului [i a z\pezii, Whai riri [p\catul ‘mpotriva apei ], care
]in departe hrana de oameni.) ~n realitate, acest comentariu
cam obscur descrie starea ‘n care se afl\ teritoriul unuihapu de v‘n\tori atunci c‘nd membrii s\i nu fac cele
necesare pentru a ‘nt‘mpina pe conduc\torul altui clan. Ei
ar comite un „ kaipapa , o gre[eal\ ‘mpotriva hranei” [i ar
distruge astfel propriile recolte, v‘natul, pescuitul, deci
hrana.
41. De exemplu, la arunta, unmatjera, kaitish, – SPENCER [i
GILLEN, Northern Tribes of Central Australia , p. 610.
42. Despre vasu, a se vedea, mai ales, vechiul document al lui
WILLIAMS, Fiji and the Fijians , 1858, vol. I, pp. 34, sq.,
cf. STEINMETZ, Entwickelung der Strafe , vol. II, pp. 241 sq.
Acest drept al nepotului uterin corespunde doar comu-
nismului familial. Dar el nu ne permite s\ ne facem o idee[i asupra altor drepturi, spre exemplu, ale p\rin]ilor prin
alian]\ [i despre ceea ce se nume[te ‘n general „furtul legal”.

67
consider\ c\, ‘nainte de toate, el este un amestec de
leg\turi spirituale ‘ntre obiecte apropiate de suflet [i
indivizi sau grupuri considerate aproape ca ni[te lucruri.
Toate aceste institu]ii nu exprim\ dec‘t un fapt, un
regim social sau o mentalitate precis\ : c\ absolut totul –
hrana, femeile, copiii, bunurile, talismanele, p\m‘ntul,munca, serviciile, oficiile sacerdotale [i rangurile – toate
constituie obiect al ofertei [i schimbului. Totul se duce [i
vine ca [i cum ar exista un schimb constant de materiespiritual\, incluz‘nd lucrurile [i oamenii, ‘ntre clanuri [iindivizii, repartiza]i pe ranguri, sexe [i genera]ii.
IV
Remarc\
Dar pentru oameni, dar pentru zei
O a patra tem\ ce joac\ un rol ‘n economia [i morala
darurilor este cea a darurilor f\cute zeilor prin inter-mediul oamenilor. N-am f\cut un studiu general, necesar
pentru a-i eviden]ia importan]a. ~n plus, nu toate faptele
de care dispunem apar]in arealurilor de care ne-amocupat. ~n sf‘r[it, elementul mitologic, pe care ‘nc\ nu-l
‘n]elegem bine, este prea puternic pentru a fi neglijat. Ne
vom limita deci la c‘teva indica]ii.
~n toate societ\]ile din nord-estul siberian 
43, la eschi-
mo[ii din Alaska de Vest 44, precum [i la cei de pe coasta
43. Vezi BOGORAS, „The Chukchee” ( Jesup North Pacific
Expedition ; Mem. of the American Museum of Natural
History ), New York, vol. VII. Obliga]iile de a oferi, a primi
[i ‘ntoarce cadourile [i ospe]ia s‘nt mai accentuate la
triburile ciucce maritime dec‘t la cele numite „ale Renului”.Vezi „Social Organization”, ibid., pp. 634, 637. Cf. „Regula
de sacrificare [i t\iere a renului. Religie”, ibid., vol. II, p. 375 :
obliga]ia de a invita, dreptul celui invitat de a solicita ceeace dore[te [i obliga]ia ce o are de a face un cadou.
44. Tema obliga]iei de a oferi este specific\ eschimo[ilor. Vezi
lucr\rile noastre despre „Variations saisonniŁres des sociØtØsEskimos”, p. 121. Una din ultimele culegeri publicate cuprindeDarurile schimbate

Eseu despre dar 68
asiatic\ a str‘mtorii Behring, potlatch-ul 45 are efect nu
numai asupra oamenilor care se ‘ntrec ‘n generozitate,nu numai asupra lucrurilor ce se transmit sau se con-
sum\, asupra sufletelor mor]ilor ce asist\ [i iau parte la
evenimente [i c\rora oamenii le poart\ numele, ci [iasupra naturii. Schimburile de daruri ‘ntre persoanele
„name-sakes”, omonimi ai spiritelor, incit\ sufletele mor]ilor,
incit\ zeii, obiectele, animalele [i natura, pentru a fi„genero[i cu ele”
 46. Se spune c\ schimbul de daruri aduce
[i pove[ti de acest fel, ‘ndemn‘nd, la generozitate. HAWKES,
„The Labrador Eskimos” (Can. Geological Survey, Anthropo-
logical Series ), p. 159.
45. Am considerat („Varatious saisonniŁres la sociØtØs Eskimos”,
AnnØe Sociologique , vol. IX, p. 121) s\rb\torile eschimo-
[ilor din Alaska drept o combina]ie de elemente localnice [i
de ‘mprumuturi f\cute din potlatch-ul indian propriu-zis.Dar, dup\ cum se va vedea, de la data de c‘nd am scris,potlatch-ul a fost identificat, la fel ca [i folosirea cadourilor,[i la popula]iile ciucce [i koryak din Siberia. ~n consecin]\,‘mprumutul poate s\ fi fost f\cut la fel de bine de acolo, ca[i de la indienii din America. ~n plus, trebuie s\ ]inem cont de
frumoasele [i plauzibilele ipoteze ale domnului SAUVAGEOT
(Journal des AmØricanistes , 1924), privind originea asiatic\ a
limbilor eschimo[ilor, ipoteze care confirm\ cele mai constanteidei ale arheologilor [i antropologilor asupra originii [iciviliza]iei eschimo[ilor. ~n sf‘r[it, totul demonstreaz\ c\eschimo[ii din vest, ‘n loc s\ fie mai degenera]i dec‘t cei
din est [i din centru, s‘nt mai aproape de origine din punct
de vedere lingvistic [i etimologic. Este ceea ce, acum, pare
dovedit de domnul Thalbitzer. ~n aceste condi]ii, trebuie s\
fim mai hot\r‘]i [i s\ afirm\m c\ exist\ potlatch la eschimo[iidin est [i c\ acest potlatch s-a ‘ncet\]enit la ei ‘nc\ dinvechime. Mai r\m‘n totemurile [i m\[tile, ce s‘nt destul de
specifice s\rb\torilor din vest, [i din care o parte s‘nt
evident de origine indian\ ; ‘n sf‘r[it, nu putem explicadispari]ia potlatch-ului eschimos ‘n estul [i centrul Americiiarctice, dec‘t prin restr‘ngerea societ\]ilor eschimose din est.
46. HALL, Life with the Esquimaux , vol. II, p. 320. Este remar-
cabil c\ aceast\ expresie ne-a fost dat\ nu ‘n leg\tur\ cu
observa]iile asupra potlatch-ului din Alaska, ci cu eschimo[ii

69
abunden]\. Nelson 47 [i Porter 48 ne-au oferit o descriere
exact\ a acestor s\rb\tori [i a influen]ei lor asupra mor]ilor,
asupra animalelor, a cetaceelor [i pe[tilor pe care lev‘neaz\ [i pescuiesc eschimo[ii. ~n limbajul v‘n\torilor
englezi de animale cu blan\, s‘nt denumite expresiv
„Asking Festival”
 49 sau „Inviting in festival”. ~n mod
obi[nuit, ele dep\[esc limitele satelor de iarn\. Aceast\
ac]iune asupra naturii este bine subliniat\ ‘ntr-una din
ultimele lucr\ri consacrate eschimo[ilor 50.
din centru, care nu cuno[teau dec‘t s\rb\torile comune de
iarn\ [i schimburile de cadouri. Faptul dovede[te c\ ideea
dep\[e[te limitele institu]iei potlatch-ului propriu-zis.
47. „Eskimos about Behring Straits”, XVIII -th Ann. Rep. of the
Bur. of. Am . Ethn, pp. 303 sq.
48. PORTER, Alaskan , XI -th Census , pp. 138 [i 141 [i, mai ales,
WRANGELL, Statistische Ergebnisse etc., p. 132.
49. NELSON, cf. „ asking stick ” ‘n HAWKES, The Inviting in
Feast of the Alaskan Eskimos, Geological Survey . Memoriul
45. Anthropological Series , II, p. 7.
50. HAWKES, loc. cit ., p. 7 ; p. 3 ; p. 9, descrierea unei astfel de
s\rb\tori : Unalaklit contra lui Malemiut. Una din tr\s\turile
cele mai caracteristice ale acestui ansamblu este seria presta-
]iilor comice din prima zi [i cadourile pe care le include.
Tribul care reu[e[te s\ fac\ s\ r‘d\ un alt trib poate s\-icear\ orice dore[te. Cei mai buni dansatori primesc daruri
de valoare, pp. 12, 13, 14. Este un exemplu foarte distinct [i
foarte rar de reprezenta]ie ritual\ (nu cunosc alte exempledec‘t ‘n Australia [i ‘n America) a unei teme ce este, din
contra, destul de frecvent\ ‘n mitologie : cea a spiritului invidios
care, c‘nd r‘de, elibereaz\ lucrul pe care-l p\ze[te.
Ritualul „Inviting in Festival” se sf‘r[e[te cu vizita unui
angekok ([aman) la spiritele omene[ti inua a c\ror masc\
o poart\. Spiritele ‘l informeaz\ c\ dansul le-a f\cut pl\cere[i, drept urmare, le va trimite v‘nat. Conform cadoului f\cut
focilor. JENNES, Life of the Copper Eskimos, Rep. of the Can.
Artic. Exped ., 1922, vol. XII, p. 178, n. 2.
Celelalte teme ale drepturilor darului s‘nt [i ele bine
dezvoltate, spre exemplu [eful näskuk nu are dreptul s\
refuze nici un dar [i nici un fel de m‘ncare, oric‘t de rarear fi acestea, sub pedeapsa de a c\dea pentru totdeauna ‘n
dizgra]ie, HAWKES, ibid., p. 9.Darurile schimbate

Eseu despre dar 70
Eschimo[ii din Asia au inventat chiar un dispozitiv
mecanic, o roat\ ‘nc\rcat\ cu tot felul de provizii, purtat\
pe un catarg alunecos a[ezat, la r‘ndul s\u, pe un cap de
mors\. Aceast\ parte a catargului dep\[e[te cortul deceremonie, a c\rui ax\ o formeaz\. Dispozitivul estemanevrat din interiorul cortului cu ajutorul unei alte ro]i[i este f\cut s\ se roteasc\ ‘n sensul de mi[care a soarelui.Nimic n-ar putea exprima mai bine leg\tura dintre toate
aceste teme 
51.
Ea este evident\ [i la popula]iile ciucce 52 [i koryak din
nord-estul extrem al Siberiei. {i unii, [i ceilal]i au potlatch.~ns\ popula]iile ciucce maritime, ca [i vecinii lor yuit,eschimo[i asiatici despre care vom mai vorbi, s‘nt popu-la]ii care practic\ schimburile obligatorii sau voluntare de
daruri, de cadouri ‘n timpul ‘ndelungatelor „Thanksgiving
Ceremonies”
 53, ceremonii cu scop de a c‘[tiga bun\voin]a,
succed‘ndu-se una dup\ alta mai ales iarna, ‘n fiecarecas\. Resturile osp\]ului sacrificial s‘nt aruncate ‘n maresau ‘mpr\[tiate ‘n v‘nt ; ele se ‘ntorc ‘n ]\rile lor de origine,lu‘nd cu ele v‘natul ucis ‘n acel an, v‘nat ce va reveni
astfel ‘n anul urm\tor. Domnul Jochelson men]ioneaz\
s\rb\tori de acela[i tip la popula]ia koryak, dar, ‘n afar\de ceremonia balenei, nu a asistat la ele 
54. Aici, sistemul
de sacrificiu este foarte bine dezvoltat 55.
Pe bun\ dreptate, domnul Bogoras 56 apropie aceste
obiceiuri de „colinda” rus\ : copii masca]i ce merg din
Domnul Hawkes are perfect\ dreptate s\ considere (p. 19)
s\rb\toarea indigenilor dene (anvik) descris\ de CHAPMAN(CongrŁs des AmØricanistes de QuØbec , 1907, vol. II) ca un
‘mprumut f\cut de indieni eschimo[ilor.
51. A se vedea figura din Chukchee , vol. VII (II), p. 403.
52. BOGORAS, ibid., pp. 399-401.
53. JOCHELSON, „The Koryak”, Jesup North Pacific Expedition ,
vol. VI, p. 64.
54.Ibid., p. 9.
55. Cf. p. 98, „This for thee”.
56.Chukchee , p. 400.

71
cas\ ‘n cas\ pentru a cere ou\ [i f\in\, nimeni ne‘ndr\z-
nind s\-i refuze. Se [tie c\ obiceiul este european 57.
Raporturile dintre aceste contracte [i schimburile dintre
oameni [i dintre contractele [i schimburile dintre oameni
[i zei l\muresc o bun\ parte din teoria sacrificiului. ~n primul
r‘nd, le ‘n]elegem perfect, mai ales ‘n acele societ\]i ‘ncare ritualurile contractuale [i economice se practic\ ‘ntre
oameni, oameni reprezent‘nd ‘ncarna]ii mascate, deseori
[amanice, oameni poseda]i de spiritul al c\rui nume ‘lpoart\ : ei nu ac]ioneaz\ ‘n realitate dec‘t ca reprezentan]i
ai spiritelor 
58. Deci aceste schimburi [i contracte antreneaz\
‘n v‘rtejul lor nu numai oamenii [i lucrurile, ci [i fiin]elesacre mai mult sau mai pu]in asociate
59. Este cazul, foarte
clar, al potlatch-ului tlingit, al unuia din cele dou\ tipuri
de potlatch haida [i al potlatch-ului eschimos.
Evolu]ia a fost natural\. Unul din primele grupuri de
fiin]e cu care oamenii au trebuit s\ contracteze, ele fiind,
57. Despre obiceiurile de acest gen, vezi FRAZER, Golden
Bough (ed. 3), vol. III, pp. 78-85, 91 [i urm. ; vol. X, pp. 169
[i urm. Vezi mai departe.
58. Despre potlatch-ul tlingit, vezi mai departe pp. 107 [i urm.
Acest fapt este fundamental pentru tot potlatch-ul din nord–vestul american. ~n acela[i timp, el este pu]in vizibil
deoarece ritualul e prea totemic pentru ca ac]iunea sa
asupra naturii s\ fie mai evident\ dec‘t ac]iunea asupraspiritelor. Este mult mai clar, ‘n special ‘n potlatch-ul dintre
popula]iile ciucce [i eschimo[ii din Insula Saint-Lawrence
(str‘mtoarea Behring).
59. Vezi mitul potlatch-ului ‘n BOGORAS, Chukchee Mythology ,
p. 14, r. 2. ~ntre doi [amani are loc urm\torul dialog :
„What will you answer”, adic\ „give as return present ?”.Acest dialog se sf‘r[e[te cu o lupt\ ; apoi, cei doi [amani
ajung la ‘n]elegere ; ‘[i schimb\ ‘ntre ei cu]itul [i colierul
magic, apoi spiritul lor (asisten]i magici) [i, ‘n sf‘r[it, corpul
(pp. 15, r. 2). Dar zborurile [i ateriz\rile nu le reu[esc
perfect : pentru c\ au uitat s\-[i schimbe br\]\rile [i tassels ,
„my guide in motion” : pp. 16, r. 10. ~n sf‘r[it, le reu[esc. Sevede c\ toate aceste fapte au aceea[i valoare spiritual\ ca[i spiritul ‘nsu[i, ele chiar s‘nt spirite.Darurile schimbate

Eseu despre dar 72
prin defini]ie, acolo pentru a contracta cu ei, au fost
spiritele mor]ilor [i ale zeilor. ~ntr-adev\r, acestea s‘nt
adev\ra]ii proprietari ai lucrurilor [i bunurilor din lume 60.
Cu ele era cel mai util s\ faci schimburi [i cel maipericulos s\ n-o faci. Dar [i invers, cel mai u[or [i mai
sigur s\ schimbi. Distrugerea ‘n cadrul unor sacrificii are
scopul precis de a fi acea dona]ie care, ‘n mod necesar,va fi ‘napoiat\. Toate formele de potlatch din nord-vestul
american [i din nord-estul asiatic cunosc tema distru-
gerii 
61. Nu numai pentru a dovedi putere, bog\]ie [i dez-
interes, se trimit la moarte sclavi, se ard c\rbuni pre]io[i,
se arunc\ obiecte de cupru ‘n mare sau se incendiaz\
casele princiare, ci [i pentru a sacrifica spiritelor [i zeilor,confunda]i ‘n fapt cu incarna]iile lor vii, cu purt\torii
titlurilor lor, alia]ii lor ini]ia]i.
Apare deja o nou\ tem\, ce nu mai are nevoie de
suport uman [i care poate fi la fel de veche ca [i
potlatch-ul ‘nsu[i : trebuie f\cute anumite cump\r\turi
pentru zei, c\ci ei vor [ti s\ ‘napoieze pre]ul lucrurilor.Nic\ieri nu este exprimat\ aceast\ idee at‘t de tipic ca la
indigenii toradja din CØlŁbes. Kruyt
62 ne spune „c\
proprietarul trebuie «s\ cumpere» de la spirite dreptul dea efectua anumite ac]iuni asupra propriet\]ii «sale», ‘n
realitate «a lor»”. ~nainte s\ taie p\durea, ‘nainte s\ are
p\m‘ntul, s\ pun\ st‘lpul casei, el trebuie s\ pl\teasc\zeilor. ~n timp ce no]iunea de cump\rare pare prea pu]in
60. V. JOCHELSON, „Koryak Religion”, Jesup. Exped ., vol. VI,
p. 30. Tema este dezvoltat\ ‘ntr-un c‘ntec kwakiutl pentrudansul spiritelor ([amanism al ceremoniilor de iarn\).
Ne trimite]i totul din lumea cealalt\, voi spiritelor ! ce
r\pi]i sim]urile oamenilor
A]i auzit c\ ne este foame, spiritelor !…
Vom primi mult de la voi ! etc.
BOAS, Secret Societies and Social Organization of the
Kwakiutl Indians , p. 483.
61. Vezi DAVY, Foi jurØe , pp. 244 sq, vezi mai jos p. 117.
62.Koopen in midden Celebes, Meded. d. Konink, Akad. v. Wet .,
Afd. letterk 56 ; seria B, nr. 5, pp. 163-168, pp. 158 [i 159.

73
dezvoltat\ ‘n tradi]ia civil\ [i comercial\ a popula]iei
toradja 63, cea a cump\r\rii pentru spirite [i zei este,
dimpotriv\, foarte prezent\…
~n leg\tur\ cu formele de schimb pe care le vom
descrie imediat, domnul Malinowski semnaleaz\ fapte de
acest gen la trobriandezi. Este rugat insistent un spiritr\uf\c\tor, un „ tauvau ” care g\sise un cadavru ([arpe sau
crap de uscat), prezent‘ndu-i-se unul din acele obiecte
pre]ioase intitulate vaygu’a , ornament, talisman [i bog\]ie
‘n acela[i timp, ce serve[te la schimburile kula. Acest dar
are o ac]iune direct\ asupra spiritului 
64. Pe de alt\ parte,
‘n timpul s\rb\torilor denumite mila-mila 65, un potlatch
‘n onoarea mor]ilor, cele dou\ tipuri de vaygu’a – pentru
kula, [i cele pe care domnul Malinowski le nume[te pentru
prima dat\ 66„vaygu’a permanente” – s‘nt expuse [i oferite
spiritelor pe o platform\ similar\ cu a [efului. Darurile vor
‘mbuna spiritele, ce vor duce cu ele umbra obiectelor
pre]ioase ‘n ]ara mor]ilor 67, acolo unde [i ele se ‘ntrec ‘n
bog\]ii, a[a dup\ cum rivalizeaz\ [i oamenii vii atunci c‘nd
se ‘ntorc de la o ceremonie kula 68.
Domnul van Ossenbruggen, care nu este numai un
teoretician, ci [i un distins observator, [i care tr\ie[te
63.Ibid., pp. 3 [i 5 din rezumat.
64.Argonauts of the Western Pacific , p. 511.
65.Ibid., pp. 72, 184.
66. P. 512 (cele ce nu s‘nt obiecte de schimb obligatorii).
Cf. Baloma, „Spirits of the Dead”, Jour. of the Royal Anthropo-
logical Institute , 1917.
67. Un mit maori, cel al lui Te Kanava, GREY, Polyn. Myth .,
Ed. Routledge, p. 213, relateaz\ cum spiritele (z‘nele) auluat umbra de la pounamu (jaduri etc.), (alias taonga ),
expuse ‘n onoarea lor. Un mit absolut identic ‘n Mangaia,
Wyatt GILL, Myths and Songs from the South Pacific , p. 257,
poveste[te acela[i lucru despre colierele din discuri de sidef
ro[u [i cum c‘[tig\ acestea favorurile frumoasei Manapa.
68. P. 513, Domnul MALINOWSKI exagereaz\ pu]in, Arg.,
pp. 510 [i urm., noutatea acestor fapte, perfect identice cu
cele ale potlatch-ului tlingit [i haida.Darurile schimbate

Eseu despre dar 74
acolo, a ‘ntrez\rit o alt\ tr\s\tur\ a acestor institu]ii69.
Darurile oferite oamenilor [i zeilor au [i scopul de a
cump\ra pacea at‘t cu unii, c‘t [i cu ceilal]i. Astfel, s‘nt
‘ndep\rtate spiritele rele [i influen]ele nefaste, ‘n general,
chiar [i cele nepersonalizate : deoarece blestemul ome-nesc permite spiritelor invidioase s\ p\trund\ ‘n oameni
[i s\-i ucid\ [i influen]elor nefaste s\ ac]ioneze, iar p\ca-
tele contra oamenilor ‘l fac pe cel vinovat s\ devin\ slab‘n fa]a spiritelor [i a lucrurilor sinistre. Astfel interpre-
teaz\ domnul van Ossenbruggen aruncarea monedelor
de c\tre cortegiul de nunt\ ‘n China, ba chiar [i pre]ul decump\rare a logodnicei. Sugestie interesant\ de la care
se desprinde un ‘ntreg lan] de fapte 
70.
Vom vedea cum putem deduce de aici o teorie [i o istorie
a sacrificiului-contract. Acesta presupune institu]ii de genul
celor pe care le descriem [i invers, el se realizeaz\ ‘n cel
mai ‘nalt grad deoarece zeii ce dau [i ‘napoiaz\ s‘nt acolopentru a da mult atunci c‘nd li se ofer\ un lucru m\runt.
Poate c\ nu este o pur\ ‘nt‘mplare c\ dou\ formule
solemne ale contractului, cea ‘n latin\, do ut des , [i cea
‘n sanscrit\, dadami se, dehi me 
71, s-au p\strat ca atare
‘n textele religioase.
Alt\ remarc\, pomana . – ~n evolu]ia dreptului [i a
religiilor, reapar ‘n cur‘nd oamenii, redeveni]i reprezen-
69.Het Primtieve Denken, voorn. in Pokkengebruiken… Bijdr.
tot de Taal-, Land-, en Volkenk. v. Nederl. Indiș, vol. 71,
pp. 245 [i 246.
70. CRAWLEY, Mystic Rose , p. 386, a emis deja o asemenea
ipotez\ [i domnul WESTERMARCK ‘ntrevede problema
‘ncep‘nd s-o dovedeasc\. Vezi History of Human Marriage ,
edi]ia a 2-a, vol. I, pp. 394 [i urm. Dar el nu a v\zut clar [i
‘n profunzime, gre[ind prin a identifica sistemul presta]iilor
totale cu sistemul mai dezvoltat al potlatch-ului din caretoate aceste schimburi, [i mai ales schimbul de femei [i
c\s\toria, nu s‘nt dec‘t o parte. Despre fertilitatea c\s\toriei
asigurat\ prin daruri f\cute mirilor, se va vedea mai departe.
71. Vfijasaneyisamhit fi, vezi HUBERT [i MAUSS, Essai sur le
Sacrifice, p. 105 (AnnØe Soc., vol. II).

75
tan]ii zeilor [i ai mor]ilor, dac\ au ‘ncetat vreodat\ s\ fie
astfel. Spre exemplu, la popula]ia haussa din Sudan,
atunci c‘nd „gr‘ul de Guineea” este copt, pot s\ apar\
frigurile, singurul mod de a le evita fiind s\ oferi s\racilor
din acest gr‘u 72. La aceea[i popula]ie haussa (de aceast\
dat\ din Tripoli), ‘n timpul Marii Rug\ciuni (Baban Salla),
copiii (obicei mediteranean [i european) colind\ pe la
case : „Trebuie s\ intru ?…”. „O, iepure cu urechi mari !, lise r\spunde, ne vei sluji pentru un os”. (Un s\rac este
fericit s\ munceasc\ pentru boga]i.) Darurile f\cute copii-
lor [i s\racilor s‘nt pe placul mor]ilor 
73. Exist\ posibili-
tatea ca la haussa asemenea obiceiuri s\ fie de origine
musulman\ 74 sau de origine musulman\, neagr\ [i euro-
pean\ ‘n acela[i timp, chiar [i berber\.
~n orice caz, se vede cum se poate dezvolta, pornind de
aici, o teorie a pomenii. Pomana este, pe de o parte, fructul
unei no]iuni morale a darului [i a bog\]iei75, iar pe de alt\
parte, al no]iunii de sacrificiu al celuilalt. Generozitatea
este obligatorie, deoarece Nemesis ‘i r\zbun\ pe cei s\raci
[i pe zei pentru surplusul de fericire [i bog\]ie al unora,surplus pe care ei trebuie s\-l cedeze : aceasta este vechea
moral\ a darului, devenit\ principiu justi]iar ; zeii [i spiritele
s‘nt de acord ca partea ce li se cuvine, fiindu-le cedat\ prinjertfe inutile, s\ serveasc\ s\racilor [i copiilor 
76. Re‘nt‘lnim
aici istoria ideilor morale semite. La origine, sada-qa 77
72. TREMEARNE, Haussa Superstitions and Customs , 1913, p. 55.
73. TREMEARNE, The Ban of the Bori , 1915, p. 239.
74. Robertson SMITH, Religion of the Semites, p. 283. „S\racii
s‘nt gazdele lui Dumnezeu”.
75. Popula]ia betsimisaraka din Madagascar poveste[te c\
din doi [efi, unul a ‘mp\r]it tot ce avea, cel\lalt nu a datnimic, ci a p\strat totul. Dumnezeu l-a ajutat pe cel generos
[i l-a ruinat pe cel avar (GRANDIDIER, Ethnographie de
Madagascar , vol. II, p. 67, n.a.).
76. ~n leg\tur\ cu no]iunile de poman\, de generozitate [i
libertate, a se vedea culegerea domnului WESTERMARCK,
Origin and Development of the Moral Ideas , I, cap. XXIII.
77. Despre valoarea magic\ ‘nc\ actual\ a no]iunii sada-qa, a
se vedea mai departe.Darurile schimbate

Eseu despre dar 76
arab\, ca [i zedeqa ebraic\, este ‘n mod exclusiv justi]iar\ ;
ea a devenit poman\. Se poate chiar data din epoca
mi[naic\, de la triumful „S\racilor” ‘n Ierusalim, momen-
tul ‘n care s-a n\scut doctrina carit\]ii [i a pomenii, ceavea s\ fac\ ‘nconjurul lumii o dat\ cu cre[tinismul [i
Islamul. ~n aceast\ epoc\ [i-a schimbat sensul [i cuv‘ntul
zedaqa , ‘n Biblie el neav‘nd ‘n]elesul de poman\.
Dar s\ revenim la subiectul nostru principal : darul [i
obliga]ia de a-l returna.
Aceste documente [i comentarii nu prezint\ doar un
interes etnografic local. O compara]ie poate s\ extind\
[i s\ aprofundeze datele.
Elemente fundamentale ale potlatch-ului 
78 se reg\-
sesc [i ‘n Polinezia, chiar dac\ nu sub forma lui com-
78. N-am putut s\ refacem munca de a reciti o ‘ntreag\ litera-
tur\. S‘nt ‘ntreb\ri care nu se pun dec‘t atunci c‘nd lucrarea
este terminat\. Dar nu ne ‘ndoim c\, recompun‘nd siste-
mele din faptele distincte ale etnografiei, se vor g\si [i altecaracteristici importante ale potlatch-ului ‘n Polinezia.
De exemplu, s\rb\torile cu expunerea hranei, hakari , ‘n
Polinezia, vezi TREGEAR, Maori Race , p. 113, presupun
exact acelea[i prezent\ri, moduri de expunere [i a[ezare
‘n gr\mezi, aceea[i distribuire a alimentelor ca [i ‘n cazul
hekarai, s\rb\torile identice [i cu acela[i nume ale melane-
zienilor din Koita (vezi SELIGMANN, The Melanesians ,
pp. 141-145 [i pl. Despre hakari , vezi, de asemenea, TAYLOR,
Te ika a Maui , p. 13 ; YEATS, An Account of New Zealand,
1835, p. 139, cf. TREGEAR, Maori Comparative Dic ., s.v.
Hakari . Cf. mitul din GREY, Poly. Myth , p. 213 (ed. din 1855),
p. 189 (edi]ia popular\ Routledge), descrie hakari- ul pentru
Maru (zeul r\zboiului) ; desemnarea solemn\ a celor care
ofer\ este absolut identic\ s\rb\torilor din Noua Caledonie,
Fiji [i Noua Guinee. Iat\ [i un discurs considerat Umu
taonga (captur\ taonga) pentru hikairo (distribuirea ali-
mentelor), a[a cum s-a p\strat ‘ntr-un c‘ntec (Sir E. GREY,
Konga moteatea , Mythology and Traditions in New Zealand,
1853, p. 132), ‘n m\sura ‘n care l-am putut traduce (strofa 2) :
D\-mi de acolo taonga
d\-mi taonga, s-o pun ‘n gr\mad\
s-o pun ‘n gr\mezi pe p\m‘nt

77
plet\ 79 ; ‘n orice caz, schimbul sub form\ de dar consti-
tuie o regul\. Dar ar fi simpl\ erudi]ie s\ subliniem
aceast\ tem\ a dreptului dac\ n-ar fi dec‘t de originemaori sau, la nevoie, polinezian\. S\ schimb\m decisubiectul. Putem s\ demonstr\m, cel pu]in pentru obli-
ga]ia de a ‘napoia darul primit, c\ ea are o alt\ dezvol-
tare. Vom ar\ta, de asemenea, extinderea altor obliga]ii,
[i vom dovedi c\ interpretarea noastr\ este valabil\pentru multe alte grupe de societ\]i.
s-o pun ‘n gr\mezi ‘nspre mare
etc… ‘nspre Est.
……………………..
D\-mi taonga.
Prima strof\ face, f\r\ ‘ndoial\, trimitere la taonga de
piatr\. Se vede ‘n ce m\sur\, chiar [i no]iunea taonga este
inerent\ ritualului s\rb\torii hranei. Cf. Percy SMITH, „Wars
of the Northern against the Southern Tribes” , J.P.S., vol. VIII,
p. 156 ( Hakari de Te Toko ).
79. Presupun‘nd c\ nu s-ar mai practica ‘n societ\]ile poline-
ziene actuale, este posibil s\ existe ‘nc\ ‘n acele civiliza]ii
[i societ\]i care au absorbit sau ‘nlocuit emigra]ia popu-la]iilor din Polinezia ; este posibil ca polinezienii s\ fi luat
potlatch-ul cu ei, ‘n migra]iile lor. Exist\ de fapt o motiva]ie
a dispari]iei sale de pe o parte a acestei arii. Ea const\ ‘nierarhizarea clanurilor ‘n mai toate insulele [i ‘n concen-
trarea lor ‘n jurul unei monarhii ; lipse[te, astfel, una din
principalele condi]ii ale potlatch-ului, [i anume instabili-tatea ierarhiilor pe care rivalitatea dintre [efii clanurilor
trebuie s-o fixeze din c‘nd ‘n c‘nd. De asemenea, dac\ mai
g\sim urme (de o form\ secundar\) la maori, mai multdec‘t ‘n alte insule, este pentru c\ [efii de clan au aici o
pozi]ie mai puternic\ [i clanurile izolate s‘nt rivale.
Despre distrugerea bog\]iilor de tip melanezian sau american,
‘n Samoa V. KR˜MER, Samoa Inseln , vol. I, p. 375. Vezi
index., s.v. ifoga. Muru maori, distrugerea din eroare a
bunurilor, poate fi studiat [i din acest punct de vedere. ~nMadagascar, leg\turile de tip Lohaleny – cei care trebuie s\
schimbe bunuri se pot insulta [i pot locui unii la al]ii – s‘nt
[i ele urme ale vechiului potlatch. Vezi GRANDIDIER, Ethno-
graphie de Madagascar, vol. II, p. 131 [i n. pp. 132-133.Darurile schimbate

Eseu despre dar 78
CAPITOLUL II
Dezvoltarea sistemului:
libertate, onoare, moned\
I
Reguli de generozitate. Andaman (N.B.)
~n primul r‘nd, reg\sim aceste obiceiuri la pigmei,
oamenii cei mai primitivi, dup\ p\rintele Schmidt 1.
Domnul Brown a observat, ‘nc\ din 1906, fapte similarela popula]ia din Andaman (Insula de Nord) [i a descris
‘n termeni excelen]i ospitalitatea [i vizitele dintre grupu-
rile locale – s\rb\tori, t‘rguri ce prilejuiesc schimburi
N.B. Toate faptele prezentate – [i cele ce vor urma – s‘nt
‘mprumutate din zone etnografice destul de deosebite [i
nu este scopul nostru s\ le studiem conexiunile. Din punct
de vedere etnologic, exist\ f\r\ nici o urm\ de ‘ndoial\ o
civiliza]ie a Pacificului, care explic\ par]ial multe dintreaspectele comune. De exemplu, potlatch-ul melanezian [i
cel american sau identitatea potlatch-ului nord-asiatic cu
cel nord-american. Dar, pe de alt\ parte, la pigmei, ele s‘ntcu adev\rat extraordinare. Urmele potlatch-ului indo-
-european, despre care vom mai discuta, nu s‘nt nici ele
mai pu]in extraordinare. Ne vom ab]ine deci de la toateconsidera]iile aflate azi la mod\ cu privire la migra]ia
institu]iilor. ~n cazul nostru, este prea facil [i prea periculos
s\ vorbim despre un ‘mprumut [i la fel de periculos s\vorbim despre inven]ii independente. ~n plus, tot ceea ce
d\m la iveal\ s‘nt doar cuno[tin]ele noastre s\race sau
ignoran]a noastr\ actual\. Pentru moment, ne este suficients\ ar\t\m natura [i reprezentarea larg\ a unei teme de
drept ; istoria s-o fac\ al]ii, dac\ pot.
1.Die Stellung der Pygmäenvölker , 1910. Nu s‘ntem de acord
cu p\rintele Schmidt asupra acestui punct. A se vedeaAnnØe Soc ., vol. XII, pp. 65 sq.

79
voluntar-obligatorii – (comer]ul cu obiecte din argil\
colorat\ [i schimbul de produse pesc\re[ti cu cele ale
p\durii etc.) : „~n ciuda importan]ei acestor schimburi,a[a dup\ cum grupul local [i, ‘n alte cazuri, familia [tiu
s\ se mul]umeasc\ ‘n materie de necesit\]i, darurile nu
servesc aceluia[i scop pe care ‘l au ‘n societ\]ile dez-voltate comer]ul [i schimburile. ~nainte de toate, scopul
este unul moral, obiectul cre‘nd ‘ntre cele dou\ persoane
un sentiment de prietenie, iar dac\ opera]iunea nu areacest efect, totul este ratat…”
 2.
„Nim\nui nu-i este permis s\ refuze un dar oferit. Cu
to]ii, b\rba]i [i femei, se str\duiesc s\ se ‘ntreac\ unul pecel\lalt ‘n generozitate. Ap\rea un fel de rivalitate : cine
putea s\ ofere c‘t mai multe obiecte [i de o valoare c‘t
mai mare”
 3. Darurile pecetluiesc c\s\toria [i formeaz\
leg\turile ‘ntre rudele celor dou\ cupluri. Ele confer\
ambelor „p\r]i” aceea[i natur\, iar aceast\ identitate se
manifest\ prin interdic]ia ca, ‘nc\ din momentul logodnei,p‘n\ la sf‘r[itul zilelor, cele dou\ grupuri de rude s\ nu
se mai vad\ [i s\ nu-[i mai adreseze nici un cuv‘nt, ci
doar s\-[i fac\ ‘n mod continuu cadouri 
4. ~n realitate,
interdic]ia exprim\ intimitatea [i, totodat\, teama reci-
proc\ dintre creditorii [i debitorii de acest gen. C\ acesta
este principiul, o dovede[te faptul c\ acela[i tabu, semnal intimit\]ii [i, simultan, al ‘ndep\rt\rii, se mai stabile[te
[i ‘ntre tinerii de sex diferit, tineri ce au trecut ‘n acela[i
timp prin ceremonia ‘n care „se m\n‘nc\ broasc\ ]estoas\[i porc”
5 ; tineri care, de asemenea, s‘nt obliga]i pentru
tot restul vie]ii lor s\-[i ofere reciproc cadouri. Asemenea
2.Andaman Islanders , 1922, p. 83 : „De[i obiectele fuseser\
considerate daruri, era de a[teptat s\ se primeasc\ ‘n
schimb alte obiecte de valoare egal\, fiind un motiv desup\rare dac\ darul nu corespundea a[tept\rii”.
3.Ibid., pp. 73, 81 ; Brown observ\ c\ aceast\ stare a activi-
t\]ii contractuale este instabil\ [i duce la certuri de[i,adesea, are ca scop atenuarea lor.
4.Ibid.
5.Ibid.Libertate, onoare, moned\

Eseu despre dar 80
gesturi se petrec [i ‘n Australia 6. Domnul Brown ne
semnaleaz\ [i ritualul re‘nt‘lnirii dup\ o desp\r]ire ‘nde-
lungat\, ‘mbr\]i[area [i salutul prin lacrimi, ar\t‘nd echi-valen]a ritualului cu schimburile de daruri 
7 [i modul ‘n
care se amestec\ sentimentele cu persoanele 8.
~n fond, toate acestea s‘nt amestecuri. Se contopesc
suflete [i lucruri, lucruri [i suflete. Se reunesc vie]ile [iiat\ cum oamenii [i obiectele reunite ies fiecare din sferalor [i se amestec\ : este exact ceea ce ‘nseamn\ contractul
[i schimbul.
II
Principiile, motivele [i intensitatea
schimburilor de daruri (Melanezia)
Popula]iile melaneziene au potlatch-ul mai bine dez-
voltat sau conservat dec‘t cele polineziene 9. Dar nu acest
aspect ne intereseaz\. Melanezienii au conservat [i dez-voltat ‘ntr-o mai mare m\sur\ dec‘t polinezienii ‘ntregacest sistem de daruri [i forme de schimb. {i, deoarece
no]iunea de moned\ apare la ei 
10 mai bine conturat\
dec‘t ‘n Polinezia, sistemul se complic\ ‘n parte, dar se
[i precizeaz\.
6. Faptul este ‘ntr-adev\r comparabil cu rela]iile de tip kalduke
la indigenii ngia-ngiampe , la narrinyerri, [i rela]iilor de tip
Yutchin la dieri ; vom reveni la subiect.
7.Ibid.
8.Ibid. Domnul Brown prezint\ o teorie sociologic\ excelent\
a acestor manifest\ri de comunicare, de identitate de senti-mente, a caracterului obligatoriu [i totodat\ liber al mani-
fest\rii lor. Aici exist\ o alt\ problem\, de altfel conex\,
asupra c\reia am atras deja aten]ia : „Expresia obligatorie asentimentelor”, Journal de Psychologie , 1921.
9. A se vedea supra , p. 51, n. 13.
10. Ar fi locul s\ relu\m problema monedei pentru Polinezia.
Vezi supra , p. 57, n. 17, citatul din Ella despre rogojinile
din Samoa. Topoarele mari, obiectele din jad, tiki, din]ii de
ca[alot s‘nt, f\r\ ‘ndoial\, monede, la fel un mare num\rde cochilii [i cristale.

81
NOUA CALEDONIE. – Reg\sim nu numai ideile pe
care vrem s\ le subliniem, ci [i expresia lor ‘n docu-
mentele specifice adunate de domnul Leenhardt despreNoua Caledonie. El a ‘nceput s\ descrie pilu-pilu [i
sistemul serb\rilor, al cadourilor [i presta]iilor de orice
tip, inclusiv moneda
11, pe care nu trebuie s\ ezit\m s\ le
calific\m drept potlatch . Referin]ele la drept din discursu-
rile solemne ale heraldului s‘nt tipice ‘n acest sens. Astfel,
la prezentarea ceremonial\ a ignamelor 12 pentru osp\],
crainicul roste[te : „Dac\ este vreo ]es\tur\ veche ‘n fa]a
c\reia noi nu am stat, la Wi… etc., aceast\ ignam\ se
gr\be[te ‘ntr-acolo, a[a dup\ cum c‘ndva o ignam\ asem\-n\toare a venit dinspre ei la noi…”
 13. Este chiar lucrul
‘nsu[i care revine. Ulterior, ‘n acela[i discurs, este spiritul
str\mo[ilor cel care las\ „s\ coboare… asupra acestoralimente efectul faptei [i for]a lor”. „Rezultatul faptei pe
care a]i comis-o apare ast\zi. Toate genera]iile s-au ivit
‘n gura sa”. Iat\ un alt mod, nu mai pu]in expresiv, de aprezenta leg\tura de drept : „Serb\rile noastre s‘nt asemenea
mi[c\rii acului ce leag\ p\r]ile ‘mpletiturilor de paie,
pentru a face un singur acoperi[, un singur cuv‘nt”
 14.
S‘nt acelea[i obiecte ce revin, acela[i fir care leag\ 15. Al]i
autori semnaleaz\ [i ei astfel de aspecte 16.
11. „La Monnaie nØo-calØdonienne”, Revue d’Ethnographie, 1922,
p. 328, mai ales ‘n ceea ce prive[te monedele pentrusf‘r[itul funeraliilor [i principiul, p. 332. „La FŒte du Pilou
en Nouvelle-CalØdonie”, Anthropologie , pp. 226 sq.
12.Ibid., pp. 236-237 ; cf. pp. 250 [i 251.
13. Pag. 247 ; cf. pp. 250-251.
14.Pilou, p. 263. Cf. Monnaie , p. 332.
15. Aceast\ formul\ pare s\ apar]in\ simbolismului juridic
polinezian. ~n insulele Mangaia, pacea este simbolizat\ de
o „cas\ bine acoperit\”, ad\postind zeii [i clanurile, sub
un acoperi[ „bine ‘mpletit”. Wyatt GILL, Myths and Songs
of the South Pacific , p. 294.
16. P\rintele LAMBERT, Mœurs des Sauvages nØo-calØdoniens ,
1900, descrie numeroase potlatch-uri : unul din 1856, p. 119 ;seria ceremoniilor funerare, pp. 234-235 ; un potlatch pentruLibertate, onoare, moned\

Eseu despre dar 82
TROBRIAND – La cealalt\ extremitate a lumii mela-
neziene, exist\ un sistem foarte dezvoltat, echivalent
celui al neo-caledonienilor. Locuitorii insulelor Trobriand
s‘nt printre cei mai civiliza]i din aceste rase. Ast\zi, boga]i
pescari de perle [i, ‘nainte de sosirea europenilor, boga]ifabrican]i de oale, de monede din scoici, de topoare din
piatr\ [i obiecte pre]ioase, ei au fost dintotdeauna buni
comercian]i [i navigatori ‘ndr\zne]i. Domnul Malinowskinu gre[e[te c‘nd ‘i compar\ cu tovar\[ii lui Iason, numindu-i
„argonau]i ai Pacificului de vest”. ~ntr-o carte, una din
cele mai bune c\r]i de sociologie descriptiv\ privindsubiectul ce ne intereseaz\, el ne-a descris sistemul
comer]ului intern [i intratribal, comer] ce poart\ numele
de kula  
17. A[tept\m ‘nc\ de la el descrierea tuturor insti-
tu]iilor asupra c\rora prezideaz\ acelea[i principii de
drept [i de economie : c\s\toria, ceremonii pentru mor]i,
ini]ierea etc. ; ‘n consecin]\, descrierea pe care o vomface nu este dec‘t provizorie. Dar faptele s‘nt fundamen-tale [i evidente 
18.
a doua ‘nmorm‘ntare, pp. 240-246 ; el a sesizat c\ umilirea
[i chiar alungarea unui [ef constituie sanc]iunea pentru un
potlatch pentru care nu se ofer\ un alt potlatch ‘n schimb,p. 53 ; [i a ‘n]eles c\ „orice dar cere ‘n schimb un altul”,
p. 116 ; el utilizeaz\ expresia „a ‘napoia” : „a da ‘napoi ‘n
mod regulamentar” ; darurile ‘napoiate s‘nt expuse ‘n colibaboga]ilor, p. 125. ~n cazul vizitelor, cadourile s‘nt obliga-
torii. Ele constituie [i o condi]ie la c\s\torie, pp. 10, 93-94 ;
nu pot fi revocate, iar „darurile ‘napoiate se ofer\ cudob‘nd\”, ‘n particular la verii primari ( bengam ), p. 215.
Trianda , dansul darurilor, p. 158, constituie un caz remar-
cabil de amestec de ceremonial, ritual [i estetic\ juridic\.
17. A se vedea „Kula” , Man , iulie 1920, nr. 51, pp. 90 [i
urm\toarele ; Argonauts of the Western Pacific , Londra, 1922.
Toate referin]ele nedenumite altfel din aceast\ sec]iune serefer\ la cartea men]ionat\.
18. Malinowski exagereaz\ totu[i, pp. 513 [i 515, noutatea
celor descrise. Mai ‘nt‘i, kula nu este dec‘t un potlatch
intertribal, destul de comun ‘n Melanezia, c\ruia ‘i apar]in
expedi]iile descrise de p\rintele Lambert pentru Noua

83
Kula este un tip de potlatch practicat la scar\ larg\ ;
el vehiculeaz\ un mare comer] intertribal [i este prac-
ticat ‘n toate insulele Trobriand, ‘n parte din insuleleEntrecasteaux [i ‘n insulele Amphlett. Pe aceste teritorii,
ne intereseaz\ ‘n mod indirect toate triburile [i ‘n mod
direct c‘teva triburi mai mari : dobu din insulele Amphlett,triburile kiriwina, sinaketa [i kitava din insulele Trobriand,
[i vacuta din insula Woodlark. Domnul Malinowski nu
d\ traducerea numelui de kula care, f\r\ ‘ndoial\, ‘nseamn\
„cerc” ; ‘ntr-adev\r, este ca [i cum toate aceste triburi,
toate aceste expedi]ii maritime, lucruri pre]ioase [i obiecte
de folosin]\, alimente [i s\rb\tori, servicii de diversefeluri, ritualuri [i obiceiuri sexuale, cu to]ii, b\rba]i [i
femei, ar fi prin[i ‘ntr-un cerc 
19 [i ar urma, ‘n timp [i ‘n
spa]iu, o mi[care uniform\.
Comer]ul kula este atributul nobililor 20. El pare rezer-
vat [efilor, ei fiind ‘n acela[i timp conduc\tori ai flotelor
[i b\rcilor, dar [i comercian]i [i donatari ai vasalilor lor ;‘n spe]\, ai copiilor, ai cumna]ilor ce le s‘nt supu[i, fiind,
Caledonie, marile expedi]ii Olo-Olo ale popula]iei din
insulele Fiji etc., vezi MAUSS. „Dezvoltarea potlatch-ului ‘n
Melanezia” ‘n ProcŁs-verbaux de l’I.F.A. , Anthropologie , 1920.
~n]elesul cuv‘ntului kula se al\tur\ altor cuvinte de acela[i
tip, de exemplu : ulu-ulu . Vezi RIVERS, History of the
Melanesian Society , vol. II, pp. 415 [i 485, vol. I, p. 160. Dar,
chiar [i kula este mai pu]in caracteristic dec‘t potlatch-ul
american ‘n anumite privin]e, insulele fiind mai mici, iar
aceste societ\]i mai pu]in puternice [i bogate (este cazul celor
de pe coastele Columbiei britanice). Aici re‘nt‘lnim toate
caracteristicile potlatch-ului intertribal ; putem remarca chiar
adev\rate potlatch-uri interna]ionale ; de exemplu, haida cu
tlingit (Sitka fiind de fapt un ora[ comun, iar Nass River un
loc de ‘nt‘lnire permanent) ; kwakiutl cu bella coola, cu
heiltsuq ; haida cu tsimshian etc. Faptul este nor mal : formele
de schimb se pot dezvolta [i interna]ionaliza ; f\r\ ‘ndoial\,aici, ca [i ‘n alte p\r]i, ele au urm\rit [i deschis drumuri
comerciale ‘ntre triburile maritime bogate.
19. Malinowski folose[te expresia „ kula ring ”.
20.Ibid., „noblesse oblige”.Libertate, onoare, moned\

Eseu despre dar 84
la r‘ndul lor, conduc\torii diverselor sate peste care
st\p‘nesc. Kula se practic\ ‘ntr-o manier\ nobil\, fiind ‘n
aparen]\ un act complet dezinteresat [i modest 21. Se
deosebe[te de simplul schimb economic de m\rfuri utile,
ce poart\ numele de gimwali 22. ~ntr-adev\r, acest schimb
se practic\ o dat\ cu kula, ‘n marile t‘rguri primitive,
care s‘nt locuri de reunire pentru comer]ul kula intertribal,
sau ‘n micile pie]e pentru comer]ul kula interior; gimwali
se deosebe[te prin tocmeala tenace ‘ntre p\r]i, procedeunedemn de kula. Despre un individ care nu conduce
kula cu demnitatea necesar\, se spune c\ o „conduce ca
[i cum ar fi un gimwali  ”. Cel pu]in ‘n aparen]\, kula – ca
[i potlatch -ul nord-vest american – const\ ‘n a da, din
partea unora, a primi, din partea celorlal]i
23, cei ce primesc
azi fiind viitorii donatori de m‘ine. Chiar ‘n forma kula
cea mai complet\ [i mai solemn\, cea mai elevat\ [i mai
competitiv\24, cea a marilor expedi]ii maritime, uvalaku,
regula este s\ pleci f\r\ s\ mai ai nimic de schimbat,chiar f\r\ s\ mai ai ceva de oferit, fie chiar [i ‘n schimbul
unor alimente pe care, de altfel, refuzi s\ le ceri. Se
simuleaz\ c\ doar se prime[te. ~n anul urm\tor, c‘ndtribul vizitator va ospe]i flota tribului vizitat, cadourile
vor fi ‘ntoarse, dar cu dob‘nd\.
{i totu[i, ‘n kula de mai mic\ anvergur\ se profit\ de
c\l\toria maritim\ pentru a se face schimb de m\rfuri ;
21.Ibid., expresii ale modestiei : „iat\, ce mi-a r\mas din hrana
de azi, ]ie ]i-o aduc”, rostit\ atunci c‘nd se ofer\ un colierpre]ios.
22.Ibid. Doar ‘n mod didactic [i pentru ‘n]elegerea euro-
penilor, Malinowski, p. 187, situeaz\ kula printre „schimbu-
rile ceremoniale cu plat\” (ce trebuiesc ‘napoiate) : cuv‘ntul
plat\ [i cuv‘ntul schimb s‘nt ambele de origine european\.
23. Vezi „Primitive Economics of the Trobriand Islanders”,
Economic Journal , martie 1921.
24. Ritualul tanarere , prezentare de produse provenite din
expedi]ii, pe plaja de la Muwa, pp. 374-375, 391. cf. uvalaku
la tribul dobu, p. 381 (20-21 aprilie). Se alege cel mai
frumos negustor, adic\ cel mai norocos [i mai bun.

85
nobilii ‘n[i[i fac comer], numeroase obiecte s‘nt solici-
tate 25, c\utate [i schimbate, [i se creeaz\ diferite leg\turi
‘n afara kulei ; dar kula r\m‘ne totu[i scopul [i momentul
decisiv al acestor raporturi.
Dona]ia ‘ns\[i ‘mbrac\ forme foarte ceremonioase ;
obiectul primit este dispre]uit, oamenii se dezic de el [inu este luat ‘n bra]e dec‘t un moment, fiind imediat
azv‘rlit la picioare ; donatorul afi[eaz\ o modestie exa-
gerat\
26 dup\ ce aduce ‘n mod solemn darul, ‘n sunet de
conc\ (instrument f\cut din cochilii de melci, n. tr.) ; el
‘[i cere scuze pentru a nu fi oferit dec‘t ni[te resturi [i
arunc\ la picioarele rivalului [i partenerului s\u obiectuld\ruit
27. ~n acest timp, muzica [i crainicul proclam\
tuturor solemnitatea transferului de daruri. Prin toate
acestea se caut\ s\ se arate libertatea, generozitatea,autonomia gestului [i, ‘n acela[i timp, grandoarea
28. Totu[i,
‘n fond, ‘n joc intr\ mecanismele obligativit\]ii, chiar ale
obligativit\]ii prin lucruri.
Obiectul esen]ial al acestor schimburi [i daruri este
vaygu’a , un fel de moned\29. Exist\ dou\ tipuri de vaygu’a  :
25. Ritualul wawoyla , pp. 353-354 ; magia wawoyla , pp. 360-363.
26. Vezi supra p. 84, nota 21.
27. Vezi mai departe p. 95 [i urm\toarele.
28. Ca excep]ie, vom ar\ta c\ aceste st\ri de spirit pot fi comparate
cu Etica Nicomah\ . Vezi paragraful despre megaloprevpeia
[i evleuqeriva .
29. NOT| DE PRINCIPIU DESPRE UTILIZAREA NO}IUNII DE
MONED|. Contrar obiec]iilor lui Malinowski („Primitive
Currency”, Economic Journal , 1923), persist\m ‘n utilizarea
acestui termen. Domnul Malinowski a protestat ‘n prealabil‘mpotriva abuzului ( Argonauts , p. 499, n. 2) [i critic\
clasificarea lui Seligmann. El consider\ c\ no]iunea de
moned\ este rezervat\ unor obiecte utilizate nu numai camijloc de schimb, dar [i ca etalon de m\sur\ a valorii.
Domnul Simiand mi-a f\cut acelea[i obiec]ii referitoare la
folosirea no]iunii de valoare ‘n asemenea societ\]i. Dinpunctul lor de vedere, cei doi savan]i au, desigur, dreptate ;
ei ‘n]eleg cuv‘ntul moned\ [i cuv‘ntul valoare ‘n sens
‘ngust. Considerate astfel, exist\ valoare economic\ doarLibertate, onoare, moned\

Eseu despre dar 86
mwali , frumoase br\]\ri t\iate [i lustruite, f\cute dintr-o
cochilie [i purtate la ocazii de proprietarii lor sau de
dac\ exist\ moned\, [i exist\ moned\ atunci c‘nd obiectele
de pre], ca bog\]ii condensate ‘n sine [i ‘nsemne ale
acestor bog\]ii, au pre]ul lor ‘n moned\, s‘nt transformate
‘n moned\, evaluate, depersonalizate, s‘nt desprinse deorice leg\tur\ cu vreo persoan\ moral\, colectiv\ sau
individual\, alta dec‘t autoritatea de stat care bate moneda.
Pus\ astfel, problema nu ‘nseamn\ dec‘t o limit\ arbitrar\impus\ utiliz\rii cuv‘ntului. Dup\ opinia mea, astfel poate
fi definit\ doar o singur\ moned\ : cea de azi.
~n toate societ\]ile ce au precedat monedele din aur, bronz
sau argint, au existat alte obiecte utilizate ca mijloc de
schimb [i plat\, ‘n special pietre, scoici [i metale pre]ioase ;
‘n numeroase societ\]i din jurul nostru, acest sistem ‘nc\mai func]ioneaz\, [i noi pe acesta ‘l descriem.
Este drept c\ asemenea obiecte pre]ioase difer\ de ceea
ce noi consider\m ‘n mod curent ca fiind instrumente deplat\. Mai ‘nt‘i c\, dincolo de natura lor economic\, de
valoarea lor, ele au mai cur‘nd o natur\ magic\, fiind mai
ales talismane : life givers , cum spunea Rivers sau cum
spuneau Perry [i Jackson. Mai mult, ele au o circula]ie
foarte general\ ‘n interiorul unei societ\]i [i chiar ‘ntre
societ\]i, dar r\m‘n ata[ate indivizilor sau clanurilor (primelemonede romane au fost b\tute de gin]i), r\m‘n ata[ate
individualit\]ii vechilor proprietari [i contractelor trecute
dintre fiin]e morale. Valoarea lor este ‘nc\ subiectiv\ [ipersonal\. De exemplu, monedele din [iraguri de scoici
trase pe a]\ s‘nt ‘nc\ m\surate, ‘n Melanezia, cu palma
donatorului. RIVERS, History of the Melanesian Society ,
vol.II, p.527 ; vol. I, pp. 64, 71, 101, 160 sq. Cf. expresiei
Schulterfaden  : THURNWALD, Farschungen etc., vol. III,
pp. 41 sq., vol. I, p. 189, v. 15 ; Hüftschnur, vol. I, p. 263,
r. 6 etc. Vom vedea [i alte exemple importante de asemenea
institu]ii. Este adev\rat [i faptul c\ aceste valori s‘nt insta-
bile, c\ s‘nt lipsite de acel caracter necesar unui etalon, uneim\suri : de exemplu, pre]ul lor cre[te [i descre[te cu num\rul
[i m\rimea tranzac]iilor ‘n care s‘nt folosite. Malinowski
compar\ ‘n chip nostim prestigiul pe care ‘l cap\t\ vaygu’a
la trobriandezi, datorit\ circula]iei lor, cu pietrele pre]ioase
ale unei coroane. Tot a[a, dup\ fiecare schimb, dup\

87
rudele acestora ; [i soulava , coliere fasonate cu grij\ de
meseria[ii sinaketa, realizate din sidef ro[u de spondylus.
fiecare potlatch , obiectele blazonate din cupru din nord-
-vestul Americii [i rogojinile din Samoa ‘[i sporesc valoarea.
Dar, pe de alt\ parte, din dou\ puncte de vedere, aceste
obiecte pre]ioase au acelea[i func]ii ca [i moneda din
societatea noastr\ [i, ‘n consecin]\, merit\ s\ fie clasate ‘n
acela[i gen. Ele au putere de cump\rare [i aceast\ putereeste considerabil\. At‘t „cupru” american trebuie pl\tit cu
at‘tea cuverturi, la un anume vaygu’a corespund at‘tea [i
at‘tea panere de igname. Exist\ o idee de num\r, chiardac\ acest num\r este altfel fixat dec‘t de o autoritate de
stat [i variaz\ ‘n cadrul succesiunii de kula [i potlatch- uri.
~n plus, puterea de cump\rare este ‘ntr-adev\r eliberatoare.Chiar dac\ ea nu este recunoscut\ dec‘t de anumi]i indivizi,
clanuri [i triburi, deci numai de asocia]i, nu ‘nseamn\ c\
puterea de cump\rare nu este public\, oficial\, fix\. DomnulBrudo, rezident mult timp ‘n Trobriand, ca [i prietenul
s\u, domnul Malinowski, ‘[i pl\tea pescuitorii de perle at‘t
cu vaygu’a , c‘t [i cu moned\ european\ sau cu alte m\rfuri,
la un curs fix. Trecerea de la un sistem la altul se face f\r\[ocuri, era deci posibil\. – Domnul Armstrong ne d\ infor-
ma]ii foarte clare [i precise referitoare la monedele din
insulele Rossel, vecine cu Trobriand, [i persist\ ‘n aceea[ieroare ca [i noi, dac\ este ‘ntr-adev\r eroare. „An Unique
Monetary System” , Economic Journal , 1924.
Dup\ noi, omenirea a tatonat vreme ‘ndelungat\. Mai
‘nt‘i, ‘ntr-o prim\ faz\, ea a descoperit c\ anumite obiecte,
aproape toate magice [i de valoare, nu se distingeau prin
folosin]\, [i astfel le-a dat putere de cump\rare ; V. MAUSS,„Origines de la notion de Monnaie”, Anthropologie , 1914,
‘n Proc. verb de l’ I.F.A. (~n acel moment nu [tiam dec‘t
originea ‘ndep\rtat\ a monedei.) Apoi, ‘ntr-o a doua faz\,dup\ ce a reu[it s\ fac\ aceste obiecte s\ circule ‘n cadrul
tribului [i ‘n afara lui, departe, omenirea a ‘n]eles c\
asemenea instrumente de cump\rare pot servi ca mijloc denum\rare [i circula]ie a bog\]iilor. Este stadiul pe care
tocmai ‘ncerc\m s\-l descriem. {i, pornind de la acest
stadiu, ‘ntr-o epoc\ destul de veche, ‘n societ\]ile semite,dar poate, nu chiar at‘t de antice, a fost inventat – ‘n cea
de-a treia faz\ – mijlocul de a separa aceste obiecte pre]ioaseLibertate, onoare, moned\

Eseu despre dar 88
Ele s‘nt purtate ‘n mod solemn de femei 30 [i ‘n mod
excep]ional de b\rba]i, spre exemplu ‘n caz de agonie 31.
Dar, firesc, [i unele [i celelalte s‘nt tezaurizate, singurulmotiv fiind bucuria de a fi ‘n posesia lor. Fabricarea
unora, pescuitul [i montarea altora, nego]ul cu aceste
dou\ obiecte de schimb [i prestigiu s‘nt, al\turi de cele-lalte bunuri destinate comer]ului, mai laice [i mai vulgare,
izvorul bun\st\rii trobriandezilor.
Dup\ domnul Malinowski, aceste vaygu’a execut\ o
mi[care circular\ : mwali , br\]\rile, se transmit cu regula-
ritate de la vest la est, iar soulava c\l\toresc doar de la
est la vest 
32. Cele dou\ mi[c\ri de sens contrar se ‘nt‘lnesc
‘n toate insulele Trobriand, Entrecasteaux, Amphlett [i ‘n
insulele izolate Woodlark, Marshall Bennet, Tube-tube ;
de grupuri [i indivizi – de a face din ele instrumente
permanente de m\surare a valorii, ni[te mijloace universale,
chiar [i ra]ionale.
A existat deci, dup\ p\rerea noastr\, o form\ de moned\
care a precedat-o pe a noastr\. F\r\ a mai lua ‘n calcul
formele const‘nd din obiecte de folosin]\, de exemplupl\cile [i lingourile din cupru, din fier etc., ‘n Africa [i
Asia, [i f\r\ a mai ]ine cont de cirezi, ‘n societ\]ile antice
[i cele africane de azi (vezi infra p. 185, n. 80).
Ne cerem scuze de a fi participat la aceste discu]ii prea
vaste. Dar s‘nt prea aproape de subiectul nostru pentru a
nu ]ine cont de ele.
30. Plan[a XIX. Se pare c\ ‘n Trobriand, femeia, ca [i „prin]esele”
din America de nord-vest, precum [i alte c‘teva persoane,
s‘nt folosite ca mijloc de a expune obiectele de parad\…f\r\ a mai ]ine cont c\ astfel ele s‘nt „vr\jite”. Cf. THURNWALD,
Forsch. Salomo Inseln, vol. I, pp. 138, 159, 192, v. 7.
31. A se vedea infra.
32. Vezi harta p. 82. Cf. „Kula” ‘n Man, 1920, p. 101. Malinowski
n-a g\sit – zice el – motive mitice sau alte sensuri pentru
aceast\ circula]ie. Ar fi foarte important s\ le cunoa[tem.C\ci dac\ motivul const\ dintr-o oarecare orientare a acestor
obiecte, ce tind s\ revin\ la un punct de origine, urm‘nd o
cale de provenien]\ mitic\, faptul ar fi ‘n mod miraculosidentic cu cel polinezian, cu hau-ul maori.

89
‘n sf‘r[it, ele exist\ pe coasta sud-estului extrem al Noii
Guinee, de acolo de unde provin, de fapt, br\]\rile brute.
Este locul ‘n care acest nego] se ‘nt‘lne[te cu marile
expedi]ii av‘nd aceea[i natur\, expedi]ii ce vin din NouaGuinee (Massim-Sud)
 33 descrise de domnul Seligmann.
~n principiu, circula]ia unor astfel de ‘nsemne de
bog\]ie este continu\ [i infailibil\. Ele nu trebuie p\strateprea mult timp, dar nu trebuie s\ scapi de ele prea repede
sau proced‘nd cu duritate 
34 [i nici nu trebuie d\ruite
dec‘t anumitor parteneri [i cu un anume t‘lc, „un t‘lc al
br\]arei”, „un t‘lc al colierului” 35. Trebuie [i pot fi p\strate
de la un kula la cel\lalt, ‘ntreaga comunitate m‘ndrindu-se
cu vaygu’a ob]inute de [ef. S‘nt chiar momente, de exemplu
la preg\tirea ceremoniilor funerare ( s’oi ), c‘nd ai voie s\
prime[ti f\r\ s\ ‘napoiezi la r‘ndul t\u nimic 36. Pentru c\
aceste ceremonii s‘nt create ca s\ oferi celorlal]i totul.
Exist\ deci o proprietate pe care o ai asupra daruluiprimit. Dar e o proprietate de un anumit tip. S-ar puteaafirma c\ ea este inclus\ ‘n toate principiile de drept pecare, noi, modernii, le avem bine delimitate unul fa]\ de
altul. Este o proprietate [i o posesie, un gaj [i un obiect
‘nchiriat, v‘ndut [i cump\rat [i, ‘n acela[i timp, depozitat,mandatat [i fideicomis : c\ci el este dat cu condi]ia de a-lfolosi pentru altul sau pentru a fi transmis cuiva dinafar\, unui „partener ‘ndep\rtat”, unui murimuri 
37. Acesta
este complexul economic, juridic [i moral, cu adev\rat
tipic, pe care domnul Malinowski a [tiut s\-l descopere,
s\-l reg\seasc\, s\-l observe [i s\-l descrie.
33. V. despre aceast\ civiliza]ie [i acest comer], SELIGMANN,
The Melanesians of British New-Guinea, cap. XXXIII sq.
Cf.AnnØe Sociologique , vol. XII, p. 374 ; Argonauts , p. 96.
34. Indivizii din tribul dobu s‘nt „duri la kula”, Arg., p. 94.
35.Ibid.
36. P. 502, p. 492.
37. „Remote partner” ( muri muri , cf. muri SELIGMANN,
Melanesians , pp. 505, 752) este cunoscut, ‘n parte, cel pu]in
din seria de „partners” similar\ reprezentan]ilor no[tri la banc\.Libertate, onoare, moned\

Eseu despre dar 90
Aceast\ institu]ie are aspectul s\u mitic, religios [i
magic. Vaygu’a nu s‘nt lucruri indiferente, ni[te simple
monede. Fiecare, cel pu]in cele mai scumpe [i mai r‘vnite
dintre ele – dar [i alte obiecte au acela[i prestigiu 38 –, au
un nume 39, o personalitate a lor, o istorie, chiar o poveste,
‘nc‘t unii indivizi le ‘mprumut\ chiar [i numele. Nu
putem spune despre ele c\ s‘nt cu adev\rat obiecte de
cult, deoarece locuitorii Trobriandului s‘nt, de felul lor,pozitivi[ti. Dar nici nu putem s\ nu le recunoa[tem
natura deosebit\ [i sacr\. S\ le ai, este „reconfortant,
lini[titor ‘n sine”
 40. Proprietarii le pip\ie [i le privesc ore
‘n [ir. Ele pot transmite virtu]i printr-un simplu contact 41.
Aceste vaygu’a se pot pune pe frunte, pe piept, cu ele te
po]i freca pe abdomen sau le po]i face s\ joace ‘n fa]aochilor. Reprezint\ confortul suprem.
Dar mai este ‘nc\ ceva. Contractul ‘nsu[i este influ-
en]at de natura monedelor vaygu’a . Nu numai br\]\rile [i
colierele, ci toate bunurile, ornamente, arme, tot ce apar]ine
partenerului este ‘ntr-at‘t de animat, cel pu]in de senti-
ment, dac\ nu chiar de suflet, ‘nc‘t ia parte la contract 
42.
O foarte frumoas\ expresie, „vraja conc\i” 43, este folosit\
38. A se vedea observa]iile juste [i cu caracter general, pp. 89
[i 90, despre obiectele de ceremonie.
39. P. 504, numele pereche, p. 89, p. 271. Vezi mitul de la
p. 323 : modul ‘n care auzi vorbindu-se de un soulava .
40. P. 512.
41. P. 513.
42. P. 340, comentariu la p. 341.43. Despre utilizarea conc\i, vezi pp. 340, 387, 471. Cf. pl. LXI.
Conca este instrumentul cu care se anun]\ orice tranzac]ie,
orice moment al mesei ‘n comun etc. Despre dezvoltarea[i istoria folosirii conc\i, vezi JACKSON, Pearls and Shells
(Univ. Manchester Series, 1921).
Folosirea trompetelor [i a tamburinelor la ceremoniile
contractuale este ‘nt‘lnit\ ‘ntr-un mare num\r de societ\]i
negre (guinee [i bantu), asiatice [i americane, indo-euro-
pene etc. Este o tem\ ‘nvecinat\ celor de drept [i economiepe care o studiem, dar merit\ un studiu aparte, at‘t prin ea
‘ns\[i, c‘t [i pentru istoria ei.

91
s\ desc‘nte, s\ antreneze44 spre „partenerul candidat”
lucrurile pe care el trebuie s\ le cear\ [i s\ le primeasc\.
[O stare de excita]ie 45 pune st\p‘nire pe partenerul meu, ] 46
O stare de excita]ie vine de la c‘inele s\u,
O stare de excita]ie vine de la centura lui,
{i ‘n continuare : „…de la gwara sa (tabu pe nucile de
cocos [i pe betel) 47 ; …de la colierul s\u bagido’u … ;
…de la colierul s\u bagiriku  ; …de la colierul s\u
bagidudu 48 etc.”
44. P. 340. Mwanita, mwanita . Cf. primele dou\ versuri din
textul kiriwina (al doilea [i al treilea dup\ p\rerea noastr\),
p. 448. Este numele dat unor viermi lungi, cu inele negre,cu care se pot identifica [i colierele f\cute din discuri de
coral, p. 341. Urmeaz\ o evocare-invoca]ie : „Veni]i ‘mpreun\.
V\ voi face s\ veni]i acolo ‘mpreun\. Veni]i aici ‘mpreun\.V\ voi face s\ veni]i aici ‘mpreun\. Acolo apare curcubeul.
Voi face s\ apar\ acolo curcubeul”. Dup\ domnul Malinowski,
indigenii consider\ curcubeul un simplu semn prevestitor.
Dar el poate s\ desemneze [i multiplele reflec]ii ale sidefului.
Expresia „veni]i ‘mpreun\” vizeaz\ obiectele de valoare ce
vor intra ‘n cadrul contractului. Jocurile de cuvinte „aici” [i„acolo” s‘nt reprezentate simplu prin sunetele m [i w,
formative ; aceste sunete s‘nt foarte frecvente ‘n magie.
Urmeaz\ a doua parte a exordiului : „S‘nt singurul om,
singurul [ef etc.”. Aceast\ parte nu intereseaz\ dec‘t din alte
puncte de vedere, ‘n special ‘n ceea ce prive[te potlatch-ul.
45. Cuv‘ntul astfel tradus este cf. p. 449, munumwaynise,
dublare din mwana sau mwayna , ce exprim\ un „itching”
sau o „state of excitement”.
46. Presupun c\ trebuie s\ fi existat un asemenea vers deoarece
domnul Malinowski spune formal, p. 340, c\ acest cuv‘nt
al desc‘ntecului desemneaz\ starea de spirit de care este
cuprins partenerul, stare care ‘l va face s\ ofere cu mult\generozitate cadouri.
47. Tabu impus ‘n general ‘n cazul kulei sau al ceremoniilor
funerare ( s’oi), pentru a se aduna alimentele [i nucile de
cocos necesare, precum [i obiectele pre]ioase. Cf. pp. 347
[i 350. Incanta]ia se extinde [i asupra alimentelor.
48. Diverse denumiri de coliere, pe care ‘ns\ nu le vom analiza
‘n aceast\ lucrare. Asemenea denumiri s‘nt compuse dinLibertate, onoare, moned\

Eseu despre dar 92
O alt\ formul\ cu un caracter [i mai pronun]at mitic49,
mai curioas\, dar de un tip mai comun, exprim\ o ideesimilar\. Partenerul de kula are un animal auxiliar, un
crocodil pe care-l invoc\ [i care trebuie s\-i aduc\ colie-rele (numite mwali la tribul kitava).
Crocodilul cade deasupra, el ‘]i aduce partenerul,
‘mpinge-l sub gebobo (cal\ de m\rfuri a b\rcii).
Crocodilule, adu-mi colierul, adu-mi bagido’u ,
bagiruku etc…
O formul\ precedent\ din acela[i ritual invoc\ o
pas\re de prad\ 50.
Ultima formul\ de incanta]ie pentru asocia]i [i con-
tractan]i (la dobu sau la kitava, [i la kiriwina) con]ine un
cuplet 51 c\ruia i se dau dou\ interpret\ri. Ritualul este,
bagi, colier, cu diverse alte cuvinte. Urmeaz\ alte denumiri
speciale de coliere c\rora li se aduc incanta]ii.
Dat fiind faptul c\ formula face parte din kula practicat\
de sinaketa, unde se cer coliere [i se ofer\ br\]\ri, discu]iile
se poart\ numai asupra colierelor. Aceea[i form\ este
utilizat\ [i ‘n kula practicat\ de kiriwina ; dar aici, ‘ntruc‘t
se cer br\]\ri, s‘nt men]ionate doar denumirea acestora,
restul formulei r\m‘n‘nd identic\.
Concluzia formulei este [i ea interesant\, dar numai privit\
din punctul de vedere al potlatch-ului : „Voi face kula (voi
face comer]), ‘l voi ‘n[ela pe al meu kula (partener). ~l voi
fura pe al meu kula, ‘l voi jefui, voi face kula at‘t timp c‘t
barca mea m\ va purta… Faima mea este tunet. Pasul meu,
cutremur de p\m‘nt.” Clauzula are un straniu aspect american.
La fel [i ‘n insulele Solomon. Vezi infra.
49. P. 344, comentariu, p. 345. Sf‘r[itul formulei este similar
celui tocmai citat : „Voi face kula” etc.
50. P. 343. Cf. p. 449, textul primului vers cu comentariu
gramatical.
51. P. 348. Acest cuplet apare dup\ o serie de versuri (p. 347).
„Furia ta, b\rbatule dobu, se retrage (ca marea)”. Urmeaz\aceea[i serie cu „Femeie dobu”. Cf. mai departe. Femeile
dobu s‘nt tabu, ‘n timp ce femeile kiriwina se prostitueaz\
vizitatorilor. Ce-a de-a doua parte a incanta]iei este deacela[i tip.

93
de altfel, foarte lung [i este repetat de nenum\rate ori ;
el are ca scop enumerarea a tot ceea ce kula interzice,
toate motivele de ur\, de r\zboi, care trebuiesc conjurate
pentru a putea ‘ncepe kula ca ‘ntre prieteni.
Furia ta, c‘inele adulmec\,
Culorile r\zboiului, c‘inele adulmec\.Etc.
Alte versuri spun 52 :
Furia ta, c‘inele este bl‘nd etc.
sau :
Furia ta se duce ca mareea, c‘inele se gudur\ ;M‘nia ta se duce ca mareea, c‘inele se gudur\ ;Etc.
Trebuie s\ ‘n]elegem : „Furia ta devine asemenea
c‘inelui ce se gudur\”. Esen]ial\ este metafora c‘inelui ce
se ridic\ [i vine s\ ling\ m‘na st\p‘nului. Tot astfel trebuie
s\ procedeze b\rbatul, dac\ nu [i femeia dobu. O a
doua interpretare, sofisticat\, nu scutit\ de scolastic\,spune domnul Malinowski, dar evident autohton\, indic‘nd
o alt\ versiune, mai potrivit\ cu ceea ce [tim : „C‘inii se
joac\ bot ‘n bot. C‘nd se pronun]\ cuv‘ntul c‘ine, a[acum este prescris din vremuri str\vechi, obiectele pre]i-
oase vin [i ele (s\ se joace). Am dat br\]\ri, vor veni
‘napoi coliere, [i unele [i celelalte se vor ‘nt‘lni (aseme-nea c‘inilor ce vin s\ adulmece)”. Parabola este frumoas\.
Tot complexul de sentimente colective este cuprins ‘n
ansamblu : posibila ur\ a asocia]ilor, solitudinea mone-delor vaygu’a ‘ncet‘nd prin incanta]ie ; oameni [i lucruri
pre]ioase adun‘ndu-se asemenea c‘inilor ce se joac\ [i,
‘n acela[i timp, se n\pustesc unul asupra celuilat.
O alt\ exprimare simbolic\ este cea a c\s\toriei br\]\-
rilor mwali , simboluri feminine, cu colierele soulava ,
simbol masculin, ce tind unele spre celelalte precummasculul spre femel\
 53.
52. Pp. 348, 349 :
53. P. 356, poate c\ avem aici un mit al orient\rii.Libertate, onoare, moned\

Eseu despre dar 94
Diversele metafore exprim\ acela[i lucru ca [i juris-
pruden]a mitic\ a popula]iei maori, dar ‘n al]i termeni.
Sociologic vorbind, este exprimat din nou amestecul delucruri, valori, contracte [i oameni 
54.
Din nefericire, regula de drept ce guverneaz\ aceste
tranzac]ii nu ne este ‘ndeajuns de cunoscut\. Ea nu estecon[tientizat\ [i este prost formulat\ de indigenii kiriwina,cei ce i-au furnizat informa]ii domnului Malinowski ; or,regula fiind clar\ pentru trobriandezi, ea ar trebui s\ fieobiectul unei alte investiga]ii. Nu avem ‘ns\ dec‘t am\-
nunte. Oferirea in]ial\ a unui vaygu’a se nume[te vaga,
„opening gift” 
55. Ea ‘l oblig\ pe cel ce prime[te s\ ofere
‘n schimb un alt dar, numit yotile 56, termen pe care
domnul Malinowski ‘l traduce excelent prin „clinching gift” :
„darul care ‘ncheie” tranzac]ia. O alt\ denumire a acestuidar final este kudu, dintele care mu[c\, taie, tran[eaz\ [i
elibereaz\
 57. Darul este obligatoriu : el este a[teptat [i
trebuie s\ fie echivalent cu primul ; ‘n anumite ocazii,poate fi luat cu for]a sau prin surprindere 
58 ; dac\ un
yotile este necorespunz\tor, oamenii se pot 59 r\zbuna 60
54. Putem utiliza aici termenul folosit de obicei de domnul
LØvy-Bruhl : „participare”. Doar c\ acest termen are la
origine confuzii [i amestecuri, ‘n particular denota]ii juri-
dice, precum [i comuniuni de genul celor pe care le
descriem. Studiind aici principiile, este inutil s\ ne cobor‘m
la consecin]e
55. Pp. 345 sq.
56. P. 98.57. Poate c\ ‘n acest cuv‘nt exist\ [i o aluzie la vechea moned\
din col]i de mistre], p. 353.
58. Folosind lebu, p. 319, Cf. „Mythe”, p. 313.
59. Protest violent ( injuria ), p. 357 (vezi numeroase asemenea
c‘ntece ‘n THURNWALD, Forsch ., I).
60. P. 359. Despre un vaygu’a celebru se spune : „Mul]i b\rba]i
s‘nt mor]i pentru el”. Cel pu]in ‘n cazul triburilor dobu
(p. 356), se pare c\ yotile este ‘ntotdeauna un mwali , o
br\]ar\, principiu feminin al tranzac]iei : „Nu facem kwaypolu
sau pokala cu ele, c\ci s‘nt femei”. Dar indigenii dobu caut\
doar br\]\ri [i este posibil ca faptul s\ nu aib\ alt\ semnifica]ie.

95
prin magie sau, cel pu]in, prin insult\ [i resentiment.
Dac\ nu exist\ posibilitatea de a ‘ntoarce darul, la nevoie,
poate fi oferit un basi, care doar „str\punge” pielea, nu
o mu[c\, deci nu ‘ncheie afacerea. Este un fel de cadou
de a[teptare, de suspendare a obliga]iilor pe timp deter-
minat ; el lini[te[te crean]ierul ex-donator, dar nu-l elibe-reaz\ pe debitor 
61, viitorul donator. Toate detaliile s‘nt
ciudate, totul poate surprinde ‘n expresiile de mai sus.
Dar nu exist\ sanc]iune. S\ fie doar o sanc]iune moral\ 62
[i magic\ ? Individul ce d\ dovad\ de „duritate ‘n kula”
este doar dispre]uit [i, eventual, i se fac farmece ? Nu
pierde partenerul ‘nfierat [i altceva : rangul s\u nobilsau, cel pu]in, locul s\u printre [efi ? Iat\ ceea ce trebuie
s\ mai afl\m.
Dar, pe de alt\ parte, sistemul este tipic. Except‘nd
vechiul drept germanic, despre care vom vorbi mai t‘rziu,
‘n stadiul actual al observa]iei [i al cuno[tin]elor noastreistorice, juridice [i economice, ar fi greu de g\sit opractic\ a darului-schimb, mai distinct\, mai complet\,
mai con[tient\ [i ‘n acela[i timp mai bine ‘n]eleas\ de
observator, dec‘t cea pe care domnul Malinowski a g\sit-o‘n Trobriand 
63.
Kula, ‘n forma sa esen]ial\, nu este dec‘t un moment –
e drept, cel mai solemn – al unui vast sistem de presta]ii[i contrapresta]ii care, ‘n realitate, pare a ‘ngloba ‘ntreaga
61. ~n acest caz, se pare c\ exist\ mai multe sisteme de tran-
zac]ii diverse [i ‘ntrep\trunse. Basi poate fi un colier,
cf. p. 79, sau o br\]ar\ de mic\ valoare. Dar pot fi oferite
drept basi [i alte obiecte, ce nu apar]in strict de kula :
spatule pentru var (pentru betel), coliere ne[lefuite, topoare
[lefuite ( beku), pp. 358, 481, toate put‘nd avea, ‘n acest
caz, rol de moned\.
62. Pp. 157, 359.63. Cartea domnului Malinowski, ca [i a domnului Thurnwald,
eviden]iaz\ superioritatea observa]iei unui veritabil socio-
log. Astfel s‘nt observa]iile domnului THURNWALD despremamoko , vol. III, p. 40 etc., „ Trostgabe ” la Buin, observa]ii
care ne-au ar\tat calea pentru o parte din cele de mai sus.Libertate, onoare, moned\

Eseu despre dar 96
via]\ economic\ [i civil\ din Trobriand. Kula pare a fi
doar punctul culminant al acestei vie]i, kula interna]ional
[i intertribal mai ales. Cu siguran]\ ‘ns\, kula este unul
din scopurile existen]ei, scopul marilor c\l\torii, la carenu iau parte, ‘n general, dec‘t [efii, iar dintre ace[tianumai cei din triburile maritime, mai exact, doar dinc‘teva triburi maritime. Kula nu face dec‘t s\ concretizeze
[i s\ reuneasc\ alte institu]ii.
~n perioada ‘n care se desf\[oar\ kula, schimbul de
vaygu’a se ‘ncadreaz\ ‘ntr-o serie ‘ntreag\ de alte schim-
buri, foarte diverse, ce merg de la tocmeal\ la r\splat\,de la cerin]\ la pur\ polite]e, de la ospitalitate complet\la re]inere [i pudoare. ~n primul r‘nd, ‘n afara marilorexpedi]ii solemne, pur ceremonioase [i competitive 
64,
numite uvalaku , toate kula s‘nt ocazii pentru gimwali ,
inevitabile schimburi banale ‘ntre parteneri 65. Exist\ o
pia]\ liber\ ‘ntre indivizii triburilor aliate, dar [i asocia]iimai restr‘nse. ~n al doilea r‘nd, ‘ntre partenerii de kula,
asemeni unui lan] ne‘ntrerupt, se transmit at‘t cadourisuplimentare, oferite [i ‘napoiate, c‘t [i anumite m\rfuriobligatorii, indicate de kula. Asocia]ia pe care o formeaz\,
[i care ‘i constituie principiul 
66, ‘ncepe cu un prim cadou
(vaga) cerut cu insisten]\ de „solicitan]i” ; pentru acest
prim dar, viitorului partener, deocamdat\ independent, ise poate face curte ca s\ achite, ca s\ zicem a[a, printr-oprim\ serie de daruri 
67. Dac\ putem fi siguri c\ vaygu’a ,
darul ‘ntors, „lac\tul” ( yotile), va fi oferit, nu putem avea
certitudinea c\ vaga va fi dat [i c\ „solicitan]ii” vor fi
64. P. 211,
65. P. 189. Cf. pl. XXXVII. Cf. p. 100, „ secondary trade ”.
66. Cf. p. 93.
67. Aceste daruri par a se numi generic wawoyla , pp. 353-354 ;
cf. pp. 360-361. Cf. Woyla „kula courting”, p. 439, ‘ntr-o
formul\ magic\ ‘n care s‘nt enumerate riguros toate obiec-
tele ce pot fi posedate de viitorul partener [i a c\ror
„evaporare” este decis\ de donator. Printre aceste lucrurise ‘nscrie [i seria de cadouri care urmeaz\.

97
accepta]i. Aceast\ modalitate de a solicita [i accepta un
dar constituie regula. Fiecare dintre darurile oferite astfel
poart\ c‘te un nume ; dac\ s‘nt prezentate ‘nainte de a fioferite, ele se numesc pari  
68. Altele poart\ un titlu ce
desemneaz\ natura nobil\ [i magic\ a obiec tului oferit 69.
Dar acceptarea oric\reia dintre aceste ofrande arat\ dispo-
nibilitatea de a intra ‘n joc, chiar de a r\m‘ne. Anumitedenumiri de daruri desemneaz\ situa]ia de drept pe careo antreneaz\ acceptarea lor 
70 : ‘n acest caz, afacerea este
considerat\ ca ‘ncheiat\ ; de obicei, acest cadou este unobiect destul de pre]ios : spre exemplu un topor mare, dinpiatr\ polizat\, ori o lingur\ de os de balen\. Acceptarea‘nseamn\ obliga]ia de a oferi vaga, primul dar r‘vnit. ~n
acest moment contractan]ii s‘nt doar pe jum\tate parteneri.Tradi]ia solemn\ este singura ce ‘i leag\ cu adev\rat.Importan]a [i natura acestor bunuri este determinat\ deextraordinara competi]ie ce apare ‘ntre partenerii posibiliai expedi]iei ce tocmai sose[te. Este c\utat cel mai bun
68. Este termenul cel mai general : „presentation goods”, pp. 439,
205 [i 350. Cuv‘ntul yata’i desemneaz\ acelea[i daruri
oferite de indigenii dobu. Cf. p. 391, aceste „arrival gifts” s‘ntenumerate ‘n formulele : „Borcanul meu de var, dat s\ fie ;lingura mea, dat\ s\ fie, micul meu paner, dat s\ fie etc.”(aceea[i tem\ [i acelea[i expresii, p. 200).
~n afara acestor substantive generice, mai s‘nt [i denumiri
specifice pentru diversele daruri oferite ‘n diverse ‘mpre-jur\ri. Ofrandele de alimente aduse triburilor dobu deindigenii sinaketa ([i nu invers), ceramica, rogojinile etc.poart\ numele simplu de pokala , corespunz‘nd destul de
bine celui de r\splat\, ofrand\ etc. Tot pokala s‘nt [i gugu’a ,
„personal belongings ”, p. 501, cf. pp. 313, 270, la careindividul renun]\ pentru a ‘ncerca s\-l seduc\ ( poka-pokala ,
p. 360) pe viitorul s\u partener, cf. p. 369. Se manifest\ ‘naceste societ\]i un acut sim] al deosebirii dintre obiectele
de uz personal [i cele ce constituie „properties”, obiecte
trainice apar]in‘nd familiei [i schimburilor.
69. Ex. p. 313, buna.
70. Ex. kaributu , p. 344 [i 358.Libertate, onoare, moned\

Eseu despre dar 98
partener cu putin]\ din tribul rival. Motivul este important,
c\ci asocierea care se va forma ‘ntre parteneri ia na[tere
asemenea unui clan71. Deci, pentru ca s\ alegi, trebuie
s\ seduci, s\ uluie[ti 72. }in‘nd cont de ranguri 73, trebuie
s\-]i atingi ]elul ‘naintea altora, sau mai bine dec‘t ei, s\efectuezi cele mai abundente schimburi de obiecte, c‘t maiscumpe [i care, evident, s‘nt proprietatea celor mai boga]i.Concuren]\ [i rivalitate, etalarea cu ostenta]ie, c\utareagrandorii [i profitul s‘nt motivele care sus]in aceste acte 
74.
Iat\ darurile de sosire ; le urmeaz\ drept r\spuns alte
daruri, echivalente cu primele. S‘nt darurile de plecare,numite tato’i la sinaketa
75, ele fiind totdeauna superioare
darurilor de sosire. Deja s-a perfectat, o dat\ cu kula, un
ciclu de presta]ii [i contrapresta]ii uzurare.
~n perioada c‘t dureaz\ tranzac]iile, au loc presta]ii
de ospitalitate, de hran\ [i, la triburile sinaketa, chiar defemei 
76. ~n tot acest timp, intervin [i alte daruri, supli-
mentare, ‘ntotdeauna ‘napoiate. Noi credem ‘ns\ c\ schimbul
de korotumna reprezint\ o form\ primitiv\ de kula –
deoarece el ‘nseamn\ s\ schimbi chiar [i topoare depiatr\
 77sau din]i curba]i de porc ( doga, dogina ).
71. Domnului Malinowski i s-a declarat „Partenerul meu este
ca un membru al gintei mele ( kakaveyogu ). El ar putea s\
lupte ‘mpotriva mea. Adev\ratul meu p\rinte ( veyogu ) este
asemenea unui cordon ombilical, [i el va fi mereu al\turi
de mine” (p. 276).
72. Este ceea ce face magia kula (mwasila ).
73. Au ‘nt‘ietate [efii expedi]iei [i [efii de b\rci.
74. Un mit amuzant, cel al lui Kasabwaybwayreta, p. 342,
grupeaz\ toate aceste mobiluri. Vedem cum eroul ob]inefaimosul colier Gumakarakedakeda, cum ‘i ‘ntrece pe to]i
partenerii de kula etc. Vezi [i mitul lui Takasikuna, p. 307.
75. P. 390. La dobu, pp. 362, 365 etc.76. La sinaketa, nu [i la dobu.
77. Despre comer]ul cu topoare de piatr\, v. SELIGMANN,
Melanesians etc., pp. 350 [i 353. Sapele [i lope]ile deco-
rate, din os de balen\ ( korotumna ), Arg., pp. 365, 358,
servesc [i ele de basi. Exist\ [i alte daruri intermediare.

99
De altfel, s‘ntem de p\rere c\ orice kula intertribal
nu este dec‘t cazul extrem, cel mai solemn [i cel mai
teatral, al unui sistem mai general. Sistemul scoate ‘ntregtribul ‘n afara cercului str‘mt al grani]elor, al intereselor
[i chiar al drepturilor sale ; dar, ‘n interior, ‘n mod normal,
clanurile [i satele s‘nt unite prin acelea[i leg\turi. Doargrupurile locale [i casnice, precum [i [efii acestora ‘[i
fac vizite, fac comer] [i se c\s\toresc. Dar aceasta nu se
mai cheam\ kula. ~n acela[i timp, domnul Malinowski,
‘n opozi]ie cu no]iunea de „ kula maritim”, vorbe[te pe
bun\ dreptate despre „ kula de interior” [i despre „‘ntru-
niri de kula” care furnizeaz\ [efului obiecte de schimb.
Nu este exagerat s\ consider\m c\, ‘n acest caz, este
vorba de potlatch propriu-zis. Spre exemplu, vizitele
locuitorilor kiriwina la tribul kitava pentru ceremoniifunerare, s’oi
78, presupun [i altceva dec‘t schimbul
devaygu’a  ; putem vedea un fel de atac simulat
(youlawada ) 79, o distribuire de hran\ cu prezentarea de
porci [i igname.
Pe de alt\ parte, vaygu’a , ca [i celelalte obiecte, nu
s‘nt ob]inute, fabricate [i schimbate ‘ntotdeauna de [efii‘n[i[i 
80 [i, s-ar putea spune, ele nu s‘nt nici fabricate, nici
schimbate de [efi pentru ei ‘n[i[i. Majoritatea le parvin
sub form\ de daruri de la rudele de rang inferior, ‘nspecial de la cumna]i 
81, ce s‘nt ‘n acela[i timp [i vasali82,
sau de la fiii ce s‘nt ‘nzestra]i fiecare cu o feud\. ~n
schimb, atunci c‘nd expedi]ia revine acas\, majoritateavaygu’a s‘nt oferite solemn [efilor satelor [i clanurilor,
chiar [i membrilor de r‘nd din clanurile asociate : adic\
78. Pp. 486 la 491. Despre dezvoltarea obiceiului ‘n toate
civiliza]iile numite Massim-Nord, vezi SELIGMANN, Melan .,
p. 584. Pentru descrierea walaga , pp. 594 [i 603 ; Cf. Arg.,
pp. 486-487.
79. P. 479.80. P. 472.
81. Fabricarea [i oferirea unor mwali de c\tre cumna]i poart\
numele de youlo , pp. 503, 280.
82. Pp. 171 sq. ; cf. pp. 98 sq.Libertate, onoare, moned\

Eseu despre dar 100
oricui a luat parte ‘n mod direct sau indirect, deseori foarte
indirect, la expedi]ie 83, drept recompens\.
~n sf‘r[it, al\turi de, sau, dac\ vrem, deasupra sau
dedesubt, de jur ‘mprejurul s\u, dup\ p\rerea noastr\,
‘n fondul sistemului intern de kula, sistemul darurilor
schimbate invadeaz\ ‘ntreaga via]\ economic\, tribal\ [i
moral\ a trobriandezilor. Via]a este „impregnat\” cu el,
cum bine spune domnul Malinowski, este un permanent„a da [i a primi”
 84. O str\bate parc\ un curent continuu,
‘n toate sensurile, un flux de daruri oferite, primite,
‘napoiate, din obliga]ie sau din interes, pentru prestigiusau pentru un serviciu, sfid\tor sau ‘n gaj. Nu putem
descrie acum tot ceea ce domnul Malinowski nu a apucat
s\ publice el ‘nsu[i. Dar s\ vedem, mai ‘nt‘i, dou\ aspecteprincipale.
O rela]ie analog\ kulei este wasi  
85. Ea stabile[te
schimburi regulate [i obligatorii ‘ntre partenerii din triburileagricole, pe de o parte, [i din triburile maritime, pe de
alt\ parte. Asociatul agricultor depune produse ale muncii
lui ‘n fa]a casei partenerului s\u pescar. Dup\ un pescuitbogat, acesta va ‘napoia cu dob‘nd\ ‘n satul agricol
produsul pescuitului s\u 
86. Este acela[i sistem de divi-
ziune a muncii constatat [i ‘n Noua Zeeland\.
83. De exemplu, pentru construc]ia de b\rci [i str‘ngerea obiec-
telor din ceramic\ sau a alimentelor.
84. P. 167 : „~ntreaga via]\ tribal\ are drept constante a da [i a
primi  ; orice ceremonie, orice act legal zilnic se fac doar
oferind un dar la schimb ; bog\]ia dat\ [i primit\ este unul
din instrumentele principale ale organiz\rii sociale, ale
puterii [efului, ale leg\turilor de rudenie de s‘nge sau derudenie prin c\s\torie”, cf. pp. 175-176 [i passim (vezi
index : Give and Take ).
85. Identic\ no]iunii de kula, partenerii fiind adesea aceia[i,
p. 193 ; pentru descrierea unui wasi, vezi pp. 187-188.
Cf. pl. XXXVI.
86. Obliga]ia dureaz\ [i azi, ‘n pofida inconvenientelor [i
pierderilor suferite de culeg\torii de perle, nevoi]i s\ se
angajeze ‘n pescuit [i s\ piard\ recompense importante
pentru o datorie pur social\.

101
O alt\ form\ de schimb important\ ‘mbrac\ aspectul
prezent\rii de produse 87. Aceste prezent\ri s‘nt numite
sagali [i constau din mari distribuiri de hran\ prilejuite
de mai multe ocazii : seceri[ul, construirea colibei [efului,
fabricarea noilor b\rci, ceremonii funerare 88. Reparti]iile
se fac ‘n favoarea grupurilor ce au adus servicii [efului
sau clanului acestuia 89 : munci agricole, transportul trun-
chiurilor de copaci la locul unde s‘nt croite b\rcile,grinzile, servicii funerare efectuate de oamenii din clanul
decedatului etc. Asemenea distribuiri de hran\ s‘nt echi-
valente potlatch-ului tlingit ; apare chiar [i tema luptei [ia rivalit\]ii. Vedem [i cu acest prilej cum se confrunt\
clanuri [i fratrii, familii aliate, ‘n general p\r‘nd a include
ac]iuni de grup ‘n m\sura ‘n care individualitatea [efuluinu se face resim]it\.
Dar ‘n afara acelor drepturi de grup [i a economiei
colective, mai pu]in apropiate de kula, toate celelalte
rela]ii individuale de schimb credem c\ s‘nt de tip kula.
Poate c\ doar unele dintre ele au caracteristicile unui
simplu troc. Totu[i, deoarece schimbul nu se face dec‘t‘ntre rude, alia]i sau parteneri de kula ori wasi, el nu
poate fi cu adev\rat liber. Chiar dac\, ‘n general, ceea ce
se prime[te, fiind astfel trecut ‘n posesie – nu are impor-tan]\ ‘n ce mod –, nu este p\strat pentru sine dec‘t dac\
nu mai poate fi transmis ; de obicei ‘ns\, este transmis
altcuiva, unui cumnat, spre exemplu 
90. Se ‘nt‘mpl\ chiar ca
lucrurile ob]inute [i oferite s\ se ‘ntoarc\ ‘n aceea[i zi,
a[a cum au fost ele oferite.
Toate recompensele pentru presta]ii, de orice fel ar fi
ele, de obiecte sau servicii, se ‘ncadreaz\ ‘n aceste scheme.Iat\-le f\r\ o ordine anume, pe cele mai importante.
87. A se vedea pl. XXXII [i XXXIII.
88. Cuv‘ntul sagali ‘nseamn\ distribuire (ca [i hakari ‘n poli-
nezian\), p. 491. Descriere pp. 147-150 ; pp. 170, 182-183.
Vezi [i p. 491.
89. Fapt evident ‘n cazul ceremoniilor funerare. Cf. SELIGMANN,
Melanesians , pp. 594-603.
90. P. 175.Libertate, onoare, moned\

Eseu despre dar 102
Pokala 91 [i kaributu92, „sollicitory gifts”, pe care le-am
v\zut f\c‘nd parte din kula, s‘nt tipuri apar]in‘nd genului
mult mai vast ce corespunde destul de bine cu ceea ce
numim r\splat\. Ele s‘nt oferite zeilor [i spiritelor. Alt
nume generic pentru r\splat\ este vakapula 93, mapula 94 :
‘nsemne de r ecuno[tin]\ [i aprobare ce trebuie oferite ‘n
schimb. ~n leg\tur\ cu acestea, domnul Malinowski a f\cut,
dup\ noi, o mare descoperire ce l\mure[te raporturileeconomice [i juridice dintre sexe ‘n cadrul c\s\toriei :
toate serviciile f\cute so]iei de c\tre so] 
95 s‘nt considerate
ca o r\splat\-dar pentru serviciile f\cute de femeie c‘ndea ‘mprumut\ ceea ce Coranul nume[te „c‘mpie”.
91. P. 323, alt termen fiind, kwaypolu , p. 356.
92. Pp. 378-379, 354.93. Pp. 163, 373. Vakapula are subdiviziuni care poart\ nume
speciale : vewoulo (dar ini]ial) [i yomelu (dar final). (Ceea
ce demonstreaz\ identitatea cu kula , cf. rela]iei yotile
vaga. ) Un anumit num\r din aceste pl\]i au nume speciale :
karibudaboda desemneaz\ plata celor ce muncesc la b\rci,
‘n general plata celor ce muncesc, de pild\ pe c‘mp, [i ‘nparticular pl\]ile finale pentru recolte ( urigubu ) (‘n cazul
muncii prestate anual la recolt\ de c\tre cumnat, pp. 63-65,
p. 181) sau pl\]ile pentru fabricarea colierelor, pp. 394 [i 183.Ea se mai nume[te [i sousala c‘nd este suficient de mare
(fabricarea discurilor ‘n Kaloma, pp. 373, 183). Youlo se
pl\te[te pentru fabricarea br\]\rilor. Puwayu este plata ce
se d\ ‘n alimente pentru ‘ncurajarea t\ietorilor de lemne
Vezi [i c‘ntecul vesel, p. 129 :
Porcul, coco (b\utur\) [i ignamele
S-au sf‘r[it iar noi s‘ntem acum… mai grei.
94. Cele dou\ cuvinte, vakapula [i mapula s‘nt moduri diferite
ale verbului pula, vaka fiind ‘n mod evident form\ flexibil\
a cauzativului. Despre mapula , v. pp. 178 sq., 181. Domnul
Malinowski traduce prin „repayment”. Mapula este adesea
comparat\ cu un „plasture”, c\ci calmeaz\ grijile [i obosealaserviciului prestat, pierderea obiectului sau a secretului
dat, a titlului sau a privilegiului cedat
95. Denumirea cadourilor „‘n scop sexual” este buwana sau
sebuwana .

103
Limbajul juridic, oarecum pueril, al trobriandezilor a
diversificat numele acestui tip de contrapresta]ii dup\numele presta]iei recompensate 
96, dup\ lucrul oferit 97,
dup\ ‘mprejurare 98 etc. Unele denumiri ]in cont de toate
aceste considera]ii, spre exemplu laga 99, dar f\cut unui
vr\jitor sau pentru ob]inerea unui titlu. Nu vom [ti ‘n cem\sur\ ‘ntreg acest vocabular este complicat datorit\unei stranii lipse de aptitudini ‘n a clasifica [i defini saudatorit\ rafinamentelor ciudate ale nomenclatoarelor.
Alte societ\]i melaneziene
Nu este necesar s\ mai facem compara]ii cu alte
locuri din Melanezia. Totu[i, c‘teva detalii culese dinzone diferite ne vor ‘nt\ri convingerea [i vor dovedi c\trobriandezii [i neocaledonienii nu au dezvoltat ‘n modanormal un principiu ce nu se va reg\si la popoarele‘nrudite.
La extremitatea sudic\ a Melaneziei, ‘n insula Fiji,
unde am identificat fenomenul potlatch, s‘nt ‘n vigoare[i alte institu]ii remarcabile ce apar]in de sistemul darului.
96. Vezi notele precedente : Kabigidoya , p. 164, desemneaz\
ceremonia prezent\rii unei b\rci, indivizii care au con-struit-o, actul pe care ‘l execut\ „sp\rg‘nd capul unei b\rcinoi” etc., [i totodat\, desemneaz\ darurile pentru care, dealtfel, se vor primi ‘napoi altele cu dob‘nd\. Alte cuvintedesemneaz\ luarea ‘n loca]ie a unei b\rci, p. 186, darurilede bun sosit, p. 232 etc.
97.Buna , daruri de „big cowrie schell”, p. 317.
98.Youlo este un vaygu’a dat ca recompens\ muncii pentru
recolte, p. 280.
99. Pp. 186, 426 etc., desemneaz\ evident orice contrapresta]ie
uzurar\. Pentru simpla cump\rare a formulelor magiceexist\ un alt termen, ula-ula (sousala c‘nd cadoul-pre]
este mare, p. 183). Ula’ula se ‘ntrebuin]eaz\ at‘t pentru
darurile oferite mor]ilor, c‘t [i pentru cele oferite celor vii(p. 183) etc.Libertate, onoare, moned\

Eseu despre dar 104
Exist\ un sezon, kere-kere , ‘n timpul c\ruia nu se poate
refuza nimic, nim\nui 100. ~ntre dou\ familii, din momen-
tul c\s\toriei, se schimb\ daruri 101 etc. ~n plus, moneda
din Fiji, realizat\ din dinte de ca[alot, este exact deacela[i tip ca moneda trobriandezilor. Ea se nume[te
tambua
102 ; tot ca moned\ se folosesc pietrele (mamele
din]ilor) [i ornamentele, considerate „mascote”, talismane[i amulete ale tribului. Sentimetele nutrite de fijieni fa]\
de tambua s‘nt cele pe care le vom descrie imediat :
„Tambua s‘nt tratate ca ni[te p\pu[i ; s‘nt scoase din co[,
s‘nt admirate, este l\udat\ frumuse]ea pietrelor ; o ung
[i o [lefuiesc pe cea pe care le-a f\cut” 
103. Prezentarea
lor constituie o cerere, s\ le accep]i ‘nseamn\ s\ te anga-
jezi 104 ‘n schimb.
Melanezienii din Noua Guinee [i unii papua[i afla]i
sub influen]a lor ‘[i numesc moneda tau-tau 105 ; ea este
de aceea[i factur\ [i reprezint\ obiectul acelora[i credin]e
ca [i moneda trobriandezilor106. Dar trebuie s\ apropiem
[i acest nume de tahu-tahu 107, care ‘nseamn\ „‘mprumu-
tul porcilor” (Mota [i Koita). Or, acest nume108 ne este
familiar. Este chiar termenul polinezian, r\d\cina cuv‘n-
tului taonga , desemn‘nd ‘n Samoa [i Noua Zeeland\,
100.BREWSTER, Hill Tribes of Fiji , 1922, pp. 91-92.
101. Ibid., p. 191.
102. Ibid., p. 23. Recunoa[tem cuv‘ntul tambu (tabu).
103. Ibid., p. 24.
104. Ibid., p. 26.
105.SELIGMANN, The Melanesians (glosar, pp. 754 [i 77, 93,
94, 109, 204).
106. V ezi descrierea pentru doa, ibid., pp. 89, 71, 91 etc.
107. Ibid., pp. 95 [i 146.
108.Monedele nu constituie singurele obiecte ale sistemului
de daruri pe care triburile din golful Noua Guinee ledenumesc la fel ca [i polinezienii. Am semnalat deja mai
sus identitatea dintre hakari (Noua Zeeland\) [i hekarai ,
s\rb\tori de expunere a alimentelor, descrise de domnulSELIGMANN ‘n Noua Guinee (Mota [i Koita), vezi The
Melanesians , pp. 144-145, pl. XVI-XVIII.

105
giuvaerurile [i propriet\]ile care fac parte din familie.
Cuvintele ‘nse[i s‘nt polineziene, ca [i obiectele 109.
Se [tie c\ melanezienii [i papua[ii din Noua-Guinee
practic\ [i ei potlatch-ul 110.
Documentele oferite de domnul Thurnwald despre
triburile din Buin 111 [i Banaro 112, ne-au furnizat deja
numeroase puncte de compara]ie. Caracterul religios al
lucrurilor schimbate este acolo evident, ‘ndeosebi cel al
monedei, dup\ modul ‘n care ea r\spl\te[te c‘ntecele,femeile, dragostea, serviciile ; moneda este, ca [i ‘n Trobriand,
un fel de gaj. ~n sf‘r[it, domnul Thurnwald a analizat,
‘ntr-un caz foarte bine studiat 
113, un fapt ce ilustreaz\ cel
mai bine ‘n ce const\ sistemul de daruri reciproce [i,
totodat\, ‘n ce const\ ceea ce numim impropriu c\s\toria
prin cump\rare, c\s\torie care, ‘n realitate, include presta]ii‘n toate sensurile, inclusiv cele ale familiei cuscrilor :
femeia ai c\rei p\rin]i nu au oferit daruri suficiente
pentru cele primite este trimis\ ‘napoi la p\rin]i.
~n concluzie, ‘ntreaga lume a insulelor [i, probabil, o
parte din lumea Asiei meridionale cu care se ‘nrude[te
cunoa[te un acela[i sistem de drept [i de economie.
Prin urmare, ideea pe care trebuie s\ ne-o facem despre
triburile melaneziene, mai bogate [i pricepute ‘ntr-ale
comer]ului dec‘t cele polineziene, este mult diferit\ de cea
obi[nuit\. Ace[ti oameni au o economie extra-domestic\
109. V ezi mai sus. Este de remarcat c\ termenul tun, ‘n dialectul
indigenilor din Mota (insulele Banks) – identic ‘n mod
evident cu taonga – are sensul de a cump\ra (o femeie,
‘n particular). CODRINGTON, ‘n mitul lui Qat, care cump\r\noaptea ( Melanesian Languages , pp. 307-308, n. 9), traduce :
„a cump\ra la un pre] mare”. ~n realitate, este vorba despre
un act de cump\rare f\cut dup\ regulile potlatch-ului,bine atestat ‘n aceast\ parte a Melaneziei.
110. V ezi documentele citate ‘n AnnØe Sociologique , XII, p. 372.
111. V ezi mai ales Forsch ., III, pp. 38-41.
112. Zeitschrift für Ethnologie , 1922.
113. Forsch ., III, pl. 2, n. 3.Libertate, onoare, moned\

Eseu despre dar 106
[i un sistem de schimb foarte dezvoltat, mai viu [i mai
intens dec‘t sistemul de schimb cunoscut acum o sut\ de
ani de ]\ranii sau de satele de pescari de pe ]\rmurilenoastre. Au o via]\ economic\ dezvoltat\, un comer]
considerabil, dep\[ind grani]ele insulelor [i ale dialec-
telor. Sau ‘nlocuiesc ferm sistemul de cump\rare-v‘nzarecu un sistem al darurilor oferite reciproc.
Aceste drepturi – [i vom vedea c\ tot a[a s-au petre-
cut lucrurile [i cu dreptul germanic – s-au poticnit ‘npropria lor incapacitate de a abstractiza [i de a diferen]ia
conceptele economice de cele juridice. De altfel, nici
n-aveau nevoie. ~n aceste societ\]i, clanul [i familia nu [tiu
nici s\ se diferen]ieze [i nici s\-[i diferen]ieze actele ;
nici indivizii ‘n[i[i, oric‘t de influen]i [i de con[tien]i ar
fi, nu ‘n]eleg c\ trebuie s\ se diferen]ieze ‘ntre ei, c\trebuie s\ [tie s\-[i deosebeasc\ actele unii fa]\ de al]ii.
{eful se confrunt\ cu clanul s\u, iar acesta cu el ; indivizii
ac]ioneaz\ cu to]ii ‘n acela[i fel. Domnul Holmes remarc\‘n mod inteligent c\ ‘n limbile papua[\ [i melanezian\,
limbile celor dou\ triburi situate la gura r‘ului Finke
(triburile toaripi [i namau), nu exist\ dec‘t „un singurtermen pentru a desemna cump\rarea [i v‘nzarea, luatul
[i datul cu ‘mprumut”. Opera]iile „antitetice s‘nt exprimate
prin acela[i cuv‘nt”
 114. „Pe scurt, ei nu [tiu s\ dea [i s\ ia
cu ‘mprumut ‘n sensul ‘n care folosim noi ace[ti termeni,
dar exista ‘ntotdeauna ceva de dat sub form\ de onorariu
pentru ‘mprumut [i care era ‘napoiat atunci c‘nd [i‘mprumutul era ‘napoiat”
 115. Ace[ti oameni nu au idee
despre v‘nzare [i despre ‘mprumut, totu[i fac opera]ii
juridice [i economice care au acest rol.
Nici no]iunea de troc nu este mai obi[nuit\ la melane-
zieni dec‘t la polinezieni.
Unul din cei mai buni etnografi, domnul Kruyt, folo-
sindu-se de cuv‘ntul v‘nzare, ne descrie cu exactitate
114. In primitive New-Guinea , 1924, p. 294.
115. ~n fond, domnul Holmes ne descrie destul de r\u sistemul
darurilor intermediare, v. mai sus basi.

107
starea de spirit la locuitorii din insulele Celebes centrale
(Sulawesi) 116. Totu[i locuitorii din Toradja ‘ntre]in de
mult timp leg\turi cu locuitorii din Malais, recunoscu]idrept mari comercian]i.
Astfel, o parte a omenirii, relativ bogat\, harnic\ [i
creatoare de surplus, a [tiut [i [tie s\ efectueze unimportant schimb de lucruri, sub alte forme [i din alte
motive dec‘t cele pe care le cunoa[tem noi.
III
Nord-vestul american. Onoarea [i creditul
Din observa]iile asupra c‘torva popoare melaneziene
[i polineziene se degaj\ o form\ bine conturat\ a regimuluidarului. Via]a material\ [i moral\ [i schimbul func]ioneaz\
acolo sub o form\ dezinteresat\ [i, ‘n acela[i timp, obliga-
torie. Mai mult, obliga]ia se exprim\ ‘ntr-o manier\ mitic\,imaginar\ sau, dac\ vrem, simbolic\ [i colectiv\, lu‘nd
forma interesului ata[at lucrurilor schimbate, de[i acestea
nu se despart niciodat\ complet de proprietarii lor ;comuniunea [i alian]a stabilite de ele s‘nt aproape indiso-
lubile. ~n realitate, acest simbol al vie]ii sociale – perma-
nenta influen]\ a lucrurilor schimbate – nu face dec‘t s\traduc\, destul de direct, modul ‘n care subgrupuri ale
acestor societ\]i fragmentate, de tip arhaic, se suprapun
‘n mod par]ial, dar constant [i simt c\ ‘[i datoreaz\ totul.
Societ\]ile indiene din nord-vestul Americii prezint\
acelea[i institu]ii doar c\, ‘n cazul lor, s‘nt mai radicale [i
mult accentuate. Mai ‘nt‘i, s\ spunem c\ trocul este
116. A se vedea lucrarea citat\ mai sus. Incertitudinea asupra
sensului unor cuvinte pe care le traducem impropriu : „acump\ra, a vinde”, nu este specific\ societ\]ilor din Pacific.
Vom reveni asupra subiectului, dar amintim de pe acum
c\, ‘n limbajul nostru curent chiar, cuv‘ntul „a vinde”desemneaz\ la fel de bine v‘nzarea [i cump\rarea, iar ‘n
chinez\ doar intona]ia deosebe[te cele dou\ silabe ce
desemneaz\ actul cump\r\rii [i pe cel al v‘nz\rii.Libertate, onoare, moned\

Eseu despre dar 108
necunoscut. Chiar dup\ ‘ndelungatul contact cu euro-
penii 117, nici unul din transferurile importante de bog\]ii 118
ce au loc ‘n mod constant nu se face dec‘t sub formele
solemne ale potlatch -ului 119. Vom descrie aceast\ ultim\
institu]ie din punctul nostru de vedere.
N.B. – Mai ‘nainte ‘ns\, este absolut necesar\ o scurt\
descriere a acestor societ\]i. Triburile [i popoarele sau, mai
degrab\, grupurile de triburi 120, despre care vom vorbi,
locuiesc pe coasta nord-vest american\ a Alask\i : tlingit [i
haida ; [i a Columbiei Britanice, ‘n principal haida, tsimshian
[i kwakiutl 121. {i ele tr\iesc din pescuitul pe mare sau pe
117. Cu ru[ii, din secolul al XVIII-lea [i cu v‘n\torii canadieni
de origine francez\ de la ‘nceputul secolului al XIX-lea.
118. A se vedea totu[i v‘nz\rile de sclavi : SWANTON, Haida
Texts and Myths, ‘n Bur. Am. Ethn. Bull ., 29, p. 410.
119. O bibliografie sumar\ a lucr\rilor teoretice privind potlatch-ul
este dat\ mai sus.
120.Acest tablou succint este trasat f\r\ nici o justificare, dar
el este necesar. Prevenim asupra faptului c\ el nu estecomplet nici din punct de vedere al num\rului [i numeluitriburilor, nici din cel al institu]iilor lor.
Facem abstrac]ie de un mare num\r de triburi, ‘n special
de urm\toarele : l
0 nootka (grupul wakash sau kwakiutl),
bella-kula (vecin) ; 20 tribul salish de pe coasta sudic\. Pe
de alt\ parte, cercet\rile privind extinderea potlatch-ului artrebui continuate mai la sud, p‘n\ ‘n California. Aici –fapt remarcabil din alte puncte de vedere – institu]iapotlatch-ului pare r\sp‘ndit\ ‘n societ\]ile unor grupurinumite penutia [i hoka : v. de ex. POWERS, „Tribes ofCalifornia” ( Contrib. to North Amer. Ethn ., III), p. 153
(pomo), p. 238 (wintun), pp. 303, 311 (maidu) ; cf. pp. 247,325, 332 pentru alte triburi ; observa]ii generale, p. 411.
Apoi, institu]iile [i me[te[ugurile pe care le descriem ‘n
c‘teva cuvinte s‘nt mult mai complicate, unele lipsuri fiindmai pu]in curioase dec‘t anumite prezen]e. De exemplu,aici este necunoscut\ ceramica, la fel ca ‘n ultima gene-ra]ie a civiliza]iei din Pacificul de sud.
121. Sursele ce permit studiul acestor societ\]i s‘nt consi-
derabile ; ele s‘nt foarte sigure, abund\ ‘n informa]ii

109
fluvii, mai mult dec‘t din v‘n\toare ; dar, spre deosebire de
melanezieni [i polinezieni, aceste triburi nu au agricultur\.
filologice [i includ transcrieri [i traduceri de texte. Vezi o
bibliografie sumar\ ‘n DAVY, Foi jurØe , pp. 21, 171, 215.
~n principal, se adaug\ : F. BOAS [i G. HUNT, Ethnology
of the Kwakiutl (citat\ de aici ‘nainte Ethn. Kwa .), 35 -th
An. rep. of the Bur. of Amer. Ethnology, 1921, v. darea de
seam\ de mai jos ; F. BOAS. Tsimshian Mythology, 31-st
An. Rep. of the Bur. of Amer. Ethn ., 1916, ap\rut ‘n 1923
(citat\ ‘n continuare Tsim. Myth .). Totu[i, toate aceste
surse prezint\ un incovenient : fie c\ sursele vechi s‘nt
insuficiente, fie cele noi, ‘n pofida ideilor [i a profun-
zimii, nu s‘nt destul de complete din punctul de vederede care ne ocup\m. Aten]ia domnului Boas [i a colabo-
ratorilor s\i ‘n expedi]ia Jesup s-a concentrat asupra
civiliza]iei materiale, a lingvisticii [i a literaturii mitolo-gice. Chiar [i lucr\rile unor etnografi profesioni[ti mai
vechi (Krause, Jacobsen) sau mai noi (Sapir, Hill Tout etc.)
au aceea[i direc]ie. R\m‘ne s\ fie completate cu elementede analiz\ juridic\, economic\ [i demografic\. (Morfologia
social\ a ‘nceput totu[i s\ fie inclus\ ‘n diferitele Census
din Alaska [i Columbia Britanic\.) Domnul Barbeau nepromite o monografie complet\ despre indigenii tsimshian
at‘t c‘t mai e vreme. Despre numeroasele puncte privind
economia [i dreptul, vechile documente : ‘nsemn\rilec\l\torilor ru[i, cele ale lui KRAUSE ( Tlinkit Indianer ),
ale lui DAWSON (despre haida, kwakiutl, bellacoola etc.),
majoritatea ap\rute ‘n Buletinul organiza]iei Geological
Survey din Canada sau ‘n Proceedings of the Royal Society
din Canada ; cele ale lui SWAN (nootka), „Indians of
Cape Flattery, Smiths”. Contrib. to Knowledge , 1870 ; cele
ale lui MAYNE, Four Years in British Columbia , Londra,
1862, ‘nc\ s‘nt cele mai bune, iar datele le confer\ o
autoritate definitiv\.
~n denumirea acestor triburi exist\ o dificultate. Indigenii
kwakiutl formeaz\ un trib, dar numele lor este dat altor
numeroase triburi, care, ‘n compara]ie cu ei, formeaz\ oadev\rat\ na]iune cu acest nume. Ne vom str\dui de
fiecare dat\ s\ specific\m despre ce trib kwakiutl este vorba.
C‘nd nu este altfel precizat, vorbim despre kwakiutl propriu–zi[i. Cuv‘ntul kwakiutl ‘nseamn\, de altfel, bogat, „fumulLibertate, onoare, moned\

Eseu despre dar 110
S‘nt totu[i foarte bogate deoarece, chiar [i acum, pescuitul,
v‘n\toarea, bl\nurile le ofer\ surplusuri importante dac\ lecifr\m ‘n pre]uri europene. Dintre toate triburile americane,
au cele mai solide case [i o industrie a lemnului de cedru
foarte dezvoltat. B\rcile lor s‘nt bune ; cu toate c\ nu seaventureaz\ ‘n largul m\rii, se pricep s\ navigheze printre
insule [i ]\rmuri. Me[te[ugurile s‘nt foarte elevate. Chiar
‘nainte de apari]ia fierului, ‘n secolul XVIII, [tiau s\ extrag\,s\ topeasc\, s\ toarne [i s\ bat\ cuprul, metal aflat ‘n stare
nativ\ ‘n regiunile tlingit [i tsimshian. Unele dintre aceste
obiecte de aram\, adev\rate obiecte de valoare blazonate,le-au servit drept moned\. Un alt fel de moned\ a fost
reprezentat cu siguran]\ de frumoasele p\turi de Chilkat 
122,
minunat ‘mpodobite cu figuri, p\turi care servesc ‘nc\ dreptornament, unele dintre ele av‘nd o valoare considerabil\.
Aceste popoare au sculptori excelen]i [i desenatori profesio-
ni[ti. Pipele, bastoanele [i lingurile din corn sculptate etc.s‘nt podoabele colec]iilor noastre etnografice. Toat\ aceast\
civiliza]ie este deosebit de uniform\, ‘n limite destul de
largi. ~n mod evident, societ\]ile s-au ‘ntrep\truns reciprocdin timpuri foarte ‘ndep\rtate, de[i ele apar]in, cel pu]in
dup\ limb\, la cel pu]in trei familii diferite de popoare 
123.
Via]a pe timp de iarn\, chiar pentru triburile cele mai meri-dionale, este foarte diferit\ de cea din timpul verii. Triburile
au o dubl\ morfologie : dispersate de la sf‘r[itul prim\verii
pentru v‘n\toare, pentru culesul r\d\cinilor [i al suculen-telor fructe de munte, pentru pescuitul fluvial al somonului,
c‘nd ‘ncepe iarna, ele se ‘nt‘lnesc ‘n ceea ce numim „ora[e”.
{i atunci, ‘n perioada acelei concentr\ri, ‘ncepe o stare deefervescen]\ permanent\. Acolo, via]a social\ devine foarte
lumii”, indic‘nd deja, prin el ‘nsu[i, importan]a actelor
economice pe care le vom descrie.
Nu vom reproduce toate detaliile ortografice [i de voca-
bular ale acestor limbi.
122.Despre cuverturile Chilkat, EMMONS, „The Chilkat Blanket”,
Mem. of the Amer. Mus. of nat. Hist ., III.
123. V ezi Rivet, ‘n MEILLET [i COHEN, Langues du Monde ,
pp. 616 sq. SAPIR, „Na-DØnØ Languages”, American
Anthropologist , 1915, este cel care a redus limbile tlingit
[i haida la ramuri de sorginte athapascan\.

111
intens\, chiar mai intens\ dec‘t ‘n congrega]iile de triburi ce
se pot crea vara. O via]\ social\ ca aceasta const\ dintr-unfel de agita]ie perpetu\. Se fac ‘n mod regulat vizite de la
trib la trib, de la clan la clan [i de la familie la familie. S‘nt
s\rb\tori repetate, continue, fiecare dureaz\, deseori, untimp ‘ndelungat. Cu ocazia c\s\toriei, a diferitelor ritualuri,
a ‘naint\rilor ‘n rang, se cheltuie[te, f\r\ m\sur\, tot ce a
fost adunat cu iscusin]\ o var\ [i o toamn\ pe unul din]\rmurile cele mai bogate din lume. Chiar [i via]a particular\
se desf\[oar\ la fel ; s‘nt invita]i membrii clanului : cu prilejul
v‘n\rii unei foci, la deschiderea unei noi l\zi cu fructe saur\d\cini conservate, ori de c‘te ori e[ueaz\ o balen\, este
chemat\ toat\ lumea.
Civiliza]ia moral\ este [i ea deosebit de uniform\, de[i
afl‘ndu-se ‘ntre regimul fratriilor (tlingit [i haida) de descen-
den]\ uterin\ [i clanul de descenden]\ patriliniar\ mixt\ la
kwakiutl, caracteristicile generale ale organiz\rii sociale [i,‘n particular, ale totemismului se reg\sesc, aproape acelea[i,
la toate triburile. Ele au confrerii, ca ‘n Melanezia sau ‘n
insulele Banks, confrerii numite impropriu societ\]i secrete,deseori multina]ionale, dar ‘n care societatea b\rba]ilor [i,
bine‘n]eles la kwakiutl, cea a femeilor, reordoneaz\ organi-
zarea clanurilor. O parte a darurilor [i a contrapresta]iilordespre care vom vorbi este rezervat\, ca ‘n Melanezia
124,
pentru plata rangurilor [i a ascensiunilor 125  ierarhice succesive
‘n confrerii. Ritualurile confreriilor [i clanurilor succed c\s\-
124.Despre plata pentru achizi]ionarea rangurilor, v. DAVY,
Foi jurØe , pp. 300-305. Pentru Melanezia, vezi de ex. ‘n
CODRINGTON, Melanesians , pp. 106 sq. etc. ; RIVERS,
History of the Melanesian Society , I, pp. 70 sq.
125.Cuv‘ntul trebuie considerat ‘n sens propriu [i figurat. A[a
dup\ cum ritualul va-japeya (vedic posterior) comport\
un ritual de urcare pe scar\, la fel [i ritualurile melane-
ziene constau din urcarea t‘n\rului pe o platform\. ~nnord-vest, indigenii snahnaimuq [i shushwap au acela[i
e[afod pe care [eful practic\ potlatch-ul. BOAS, 9 
-th Report
on the Tribes of North-Western Canada. Brit. Ass. Adv.Sc., 1891, p. 39 ; 1
-st Report (B. ASS. Adv. Sc., 1894), p. 459.
Celelalte triburi nu cunosc dec‘t platforma pe care se
a[az\ [eful [i mai marii confreriilor.Libertate, onoare, moned\

Eseu despre dar 112
toriei [efilor, „v‘nz\rii obiectelor de aram\”, ini]ierilor, ceremo-
niilor [amanistice, ceremoniilor funerare, acestea din urm\
fiind mai dezvoltate la indigenii haida [i tlingit. Toate se
realizeaz\ cu ajutorul unei serii infinite de potlatch-uri. Exist\apoi forme de potlatch de toate tipurile, drept r\spuns laorice fel de potlatch oferit. Ca [i ‘n Melanezia, [i aici exist\
un permanent give and take, „a oferi [i a primi”.
Potlatch -ul ‘nsu[i, at‘t de tipic [i, ‘n acela[i timp, at‘t
de caracteristic acestor triburi, nu este altceva dec‘t
sistemul de daruri oferite [i primite 126. El nu difer\ dec‘t
prin violen]\, prin exagerare, prin antagonismele pe carele suscit\, pe de o parte, iar pe de alt\ parte, printr-o
s\r\cie a conceptelor juridice [i printr-o structur\ mai
simpl\, mai brut\ dec‘t ‘n Melanezia, mai ales la cele
dou\ na]iuni din nord : tlingit [i haida 
127. Caracterul
colectiv al contractului 128 apare acolo mai bine dec‘t ‘n
Melanezia [i Polinezia. ~n final, aceste societ\]i s‘nt mai
apropiate, ‘n ciuda aparen]elor, de ceea ce numim presta]iitotale simple. De asemenea, at‘t conceptele juridice, c‘t[i cele economice au acolo o claritate [i o precizie con-[tient\ mai reduse. Totu[i, ‘n practic\, principiile s‘ntcategorice [i suficient de clare.
Dou\ no]iuni s‘nt, totu[i, mai bine eviden]iate dec‘t
‘n potlatch-ul melanezian sau ‘n institu]iile mai evoluate
126.Astfel ‘i descriu autorii mai de demult, Mayne, Dawson,
Krause etc., mecanismul. Vezi, ‘n particular, KRAUSE,
Tlinkit Indianer , pp. 187 sq., o colec]ie de documente a
autorilor mai vechi.
127.Dac\ ipoteza lingvi[tilor este exact\ [i dac\ indigenii tlingit
[i haida s‘nt de origine athapascan\, adopt‘nd civili za]ia
nord-vestului (ipotez\ de care nici domnul Boas nu se
‘ndep\rteaz\ prea mult), atunci caracterul frust al potlatch-ului
tlingit [i haida s-ar explica prin el ‘nsu[i. Este posibil [i caviolen]a potlatch-ului din nord-vestul Americii s\ provin\
din aceast\ civiliza]ie aflat\ la confluen]a a dou\ grupe de
familii de popoare : una venind din sud, din California,cealalt\ din Asia (despre aceasta v. mai sus).
128. V ezi DAVY, Foi jurØe . pp. 247 sq.

113
ori mai primitive din Polinezia : este vorba despre no]iunea
de credit, de termen, [i despre no]iunea de onoare 129.
129.Despre potlatch, domnul Boas n-a scris nimic mai frumos
dec‘t urm\toarea pagin\ : 12-th Report on the North-Western
Tribes of Canada. B.A. Adv. Sc ., 1898, pp. 54-55 (cf. Fifth
Report , p. 38) : „Sistemul economic al indienilor din colonia
britanic\ se bazeaz\ din plin pe credit, ‘n aceea[i m\sur\ca [i economia popoarelor civilizate. ~n tot ce ‘ntreprinde,
indianul se bazeaz\ pe ajutorul prietenilor. El promite c\
va pl\ti acest ajutor la o dat\ ulterioar\. Dac\ ajutorulacordat const\ ‘n obiecte de valoare, m\surate de indieni
‘n p\turi, a[a dup\ cum noi m\sur\m ‘n moned\, el
promite c\ va ‘napoia valoarea ‘mprumutului cu dob‘nd\.Neav‘nd un sistem de scriere, indianul va asigura tran-
zac]ia f\c‘nd-o ‘n public. Contractarea datoriilor, pe de o
parte, [i plata, pe de alt\ parte, ‘nseamn\ potlatch. Acestsistem economic s-a dezvoltat ‘ntr-at‘t ‘nc‘t capitalul posedat
de to]i indivizii asocia]i din trib dep\[e[te cu mult canti-
tatea de valori disponibile existente ; altfel spus, condi]iiles‘nt cu totul analoge celor care prevaleaz\ ‘n societ\]ile
noastre : dac\ dorim s\ ne pl\tim toate crean]ele, vom
descoperi c\ nu exist\ suficien]i bani. Rezultatul ‘ncerc\riituturor de]in\torilor de crean]e de a-[i recupera ‘mprumu-
turile ar fi o panic\ dezastruoas\ ce ar duce omenirea la
r\zboi.
Trebuie s\ ‘n]elegem bine c\ atunci c‘nd un indian ‘[i
invit\ to]i prietenii [i vecinii la un mare potlatch, irosind
‘n aparen]\ toate rezultatele acumulate ‘n lungi ani demunc\, el are ‘n vedere dou\ lucruri, pe care trebuie s\
le recunoa[tem ‘n]elepte [i demne de laud\. Primul s\u
obiectiv este acela de a-[i pl\ti datoriile. Aceasta se facepublic, cu mult\ ceremonie, ca un act autentificat. Cel
de-al doilea obiectiv este s\-[i plaseze roadele muncii
astfel ‘nc‘t s\ trag\ maximum de profit pentru el [i copiiis\i. Cei ce primesc daruri la osp\], le primesc ca [i cum
ar fi ‘mprumutate, urm‘nd s\ le utilizeze ‘n ceea ce fac,
dar, dup\ un interval de c‘]iva ani, trebuie s\ le ‘napoiezecu dob‘nd\ donatorilor sau mo[tenitorilor acestora. Astfel,
indienii consider\ potlatch-ul drept un mijloc de asigurare
a bun\st\rii copiilor ‘n cazul ‘n care ei ar r\m‘ne de tineriorfani.”Libertate, onoare, moned\

Eseu despre dar 114
Am v\zut c\ ‘n Melanezia [i Polinezia darurile circul\
cu certitudinea c\ vor fi ‘napoiate, av‘nd ca „siguran]\”
virtutea lucrului oferit care constituie el ‘nsu[i aceast\„siguran]\”. Dar, ‘n orice societate posibil\, a oferi un
dar oblig\ la un termen. Prin defini]ie, o mas\ ‘n comun
sau distribuirea unui talisman ( kava) nu pot fi r\spl\tite
imediat. Este necesar „un timp” pentru a realiza orice
contrapresta]ie. No]iunea de termen este implicat\ ‘n
mod logic, atunci c‘nd este vorba s\ ‘napoiezi vizitele, s\contractezi o c\s\torie, o alian]\, s\ ‘nchei o pace, s\
participi ‘n mod regulat la jocuri [i la lupt\, s\ celebrezi
s\rb\torile succesive, s\ faci servicii rituale [i de oma-giere, s\ „manife[ti respectul” reciproc 
130, ‘n tot ceea ce
se schimb\ ‘ntre indivizi, la fel cum se schimb\ [i obiecte
din ce ‘n ce mai numeroase [i mai pre]ioase, pe m\sur\ce societ\]ile s‘nt tot mai bogate.
Istoria economic\ [i juridic\ p\c\tuie[te ‘n ceea ce
prive[te acest punct. ~mbibat\ cu idei moderne, ea ‘[iformeaz\ a priori o p\rere despre evolu]ie
131, urmeaz\ o
logic\ a[a-zis necesar\ ; ‘n fond, ea r\m‘ne tributar\
vechilor tradi]ii. Nimic mai periculos ‘ns\ dec‘t „socio-logia incon[tient\”, cum i-a spus domnul Simiand. Spre
exemplu, domul Cuq mai spune : „‘n societ\]ile primitive,
nu este admis dec‘t regimul trocului ; ‘n cele avansate, sepractic\ v‘nzarea-cump\rarea. V‘nzarea pe credit carac-
terizeaz\ o faz\ superioar\ a civiliza]iei ; ea apare mai
‘nt‘i sub o form\ deviat\, ca o combina]ie ‘ntre v‘nzarea
Corect‘nd termenii „datorie, plat\, rambursare, ‘mprumut”
[i ‘nlocuindu-i cu termeni ca : dar oferit, dar ‘napoiat,termeni, pe care domnul Boas va sf‘r[i, de altfel, prin a-i
folosi, ne putem face o idee destul de exact\ despre
func]ionarea no]iunii de credit ‘n cadrul potlatch-ului.
Despre onoare, vezi BOAS, Seventh Report on the N.W.
Tribes , p. 57.
130.Expresie tlingit : SWANTON, Tlingit Indians , p. 421 etc.
131. Nu s-a observat c\ no]iunea de termen este la fel de
antic\ [i simpl\ sau, dac\ vrem, de complex\, ca [i
no]iunea de plat\ pe loc.

115
cu plat\ [i ‘mprumut”. ~n realitate, punctul de plecare
este altul. El a fost dat ‘ntr-o categorie de drepturi ce las\
la o parte juri[tii [i economi[tii neinteresa]i de problem\ ;este darul, fenomen complex mai ales ‘n forma cea mai
‘ndep\rtat\, cea a presta]iei totale pe care n-o studiem ‘n
aceast\ diserta]ie ; or, darul atrage ‘n mod necesar dup\sine no]iunea de credit. Evolu]ia nu a f\cut trecerea
dreptului de la economia trocului la v‘nzarea cu bani
ghea]\, ci, pe baza unui sistem de cadouri oferite [i‘napoiate la termen, s-au constituit, pe de o parte, trocul,
prin simplificare, prin apropierea timpurilor disjuncte
alt\dat\, iar pe de alt\ parte, cump\rarea [i v‘nzarea, latermen sau cu plat\ imediat\, [i de asemenea, ‘mpru-
mutul. C\ci nimic nu dovede[te c\ vreunul din aceste
drepturi ce au dep\[it faza pe care o vom descrie (dreptulbabilonian ‘n mod deosebit)
132 n-ar cunoa[te creditul
practicat de toate societ\]ile arhaice ce supravie]uiesc ‘n
jurul nostru. Iat\ o alt\ modalitate, simpl\ [i realist\, dea rezolva problema celor dou\ „momente de timp” pe
care contractul le une[te, problem\ pe care domnul Davy
deja a studiat-o
133.
Nu mai pu]in important este rolul pe care no]iunea
de onoare ‘l joac\ ‘n tranzac]iile indienilor.
Nic\ieri ‘n alt\ parte prestigiul personal al unui [ef [i
prestigiul clanului s\u nu s‘nt mai legate de cheltuiala [i
punctualitatea cu care ofer\ cu dob‘nd\ daruri ‘n schimbul
darurilor acceptate, de modul ‘n care transform\ ‘nobliga]i pe cei fa]\ de care s-au obligat. Consumul [i
distrugerea s‘nt acolo, f\r\ limite. ~n anumite potlatch-uri,
trebuie cheltuit tot ce posezi, f\r\ s\ p\strezi nimic 
134. Va
132. Studiul contractelor din epoca primei dinastii babilo-
niene, Nouv. Rev. Hist. du Droit , 1910, p. 477.
133. DAVY, Foi jurØe , p. 207.
134.Distribuirea ‘ntregii propriet\]i : kwakiutl, BOAS, „Secret
Societies and Social Organization of the Kwakiutl Indians”,Rep. Amer. Nat. Mus ., 1895 (citat\ ‘n continuare Sec. Soc .),
p. 469. ~n cazul in]ierii novicelui, ibid., p. 551, Koskimo.
Shuswap : redistribuire, BOAS, 7 
-th Rep., 1890, p. 91 ;Libertate, onoare, moned\

Eseu despre dar 116
c‘[tiga cel mai bogat [i, de asemenea, cel mai nechibzuit
cheltuitor. Principiul antagonismului [i al rivalit\]ii justific\
totul. Statutul politic al indivizilor din confrerii [i dinclanuri precum [i orice alt rang se ob]in prin „r\zboiul
propriet\]ii”
 135, prin r\zboi, prin noroc, prin mo[tenire,
prin alian]\ sau c\s\torie. Dar totul este conceput ca [icum ar fi „o lupt\ pentru bog\]ie”
 136. C\s\toria copiilor sau
SWANTON, Tlingit Indians, 21-st Ann. Rep. Bur. of Am.
Ethn. (‘n continuare, Tlingit ), p. 442 (‘ntr-un discurs) : „A
cheltuit totul pentru ca s\ vad\” (nepotul s\u). Redistri-
buirea a tot ce s-a c‘[tigat la joc, SWANTON, Texts and
Myths of the Tlingit Indians, Bul., nr. 39, Bur. of Am.Ethn. (‘n continuare Tlingit T. M.), p. 139.
135.Despre r\zboiul propriet\]ii, vezi c‘ntecul lui Maa, Sec.
Soc., p. 577, p. 602 ; „Ne vom lupta cu proprietatea”.
Confruntarea, r\zboiul pentru bog\]ii, r\zboi al s‘ngelui,
toate se re‘nt‘lnesc ‘n discursurile ]inute cu prilejul aceluia[i
potlatch de la Fort Rupert ‘n 1895. Vezi BOAS [i HUNT,Kwakiutl Texts , seria l, Jesup Expediton , vol. III (citat ‘n
continuare Kwa., vol. III), pp. 485, 482 ; cf. Sec. Soc .,
pp. 668 [i 673.
136. V ezi ‘n special, mitul lui Haya (Haida Texts, Jesup, VI,
nr. 83, Masset), care [i-a pierdut „fa]a” la joc [i moare.
Surorile [i nepo]ii ]in doliu [i, d‘nd un potlatch pentru ase revan[a, ‘l fac s\ re‘nvie.
Ar fi locul s\ studiem jocul, considerat la noi nu un
contract, ci o situa]ie ‘n care este angajat\ onoarea [iunde se ofer\ bunuri ce ar putea s\ nu fie date. Jocul este
o form\ de potlatch [i face parte din sistemul darurilor.
Dezvoltarea lui ‘n nord-vestul Americii este remarcabil\.De[i kwakiutl au cunoscut jocul (v. Ethn. Kwa ., p. 1394,
s.v. ebayu  : zaruri ( ?) s.v. lepa, p. 1435, cf. lep, p. 1448,
„second potlatch, danse” ; cf. p. 1423, s.v. maqwacte ), acesta
nu pare s\ fi avut la ei un rol comparabil celui pe care ‘l
joac\ la haida, tlingit [i tsimshian. Ace[tia s‘nt juc\tori
interesa]i [i perpetui. V. descrierile jocului bastona[elorla haida : SWANTON, „Haida” ( Jesup Exped ., V. I), pp. 58 sq.,
141 sq., pentru figuri [i nume ; acela[i joc pentru tlingit,
descriere [i numele bastona[elor : SWANTON, „Tlingit”,p. 443. Piesa c‘[tig\toare, naq la tlingit, echivaleaz\ cu
dj‘l la haida.

117
locul ‘n confrerii nu se ob]in dec‘t cu ajutorul potlatch-ului,
a darului primit sau ‘napoiat. La potlatch se pierde ca lar\zboi sau ca la jocurile de noroc, ca la curse sau ca ‘nlupte 
137. ~n anumite cazuri, nici m\car nu este vorba s\
dai sau s\ prime[ti, ci s\ distrugi 138 pentru a crea impresia
c\ nu dore[ti s\ prime[ti nimic ‘n schimb. S‘nt arse cutii
Istoriile abund\ ‘n legendele unor jocuri ‘n care [efii au
pierdut totul. Un [ef tsimshian [i-a pierdut chiar propriicopii [i p\rin]i la joc : Tsim. Myth ., pp. 207, 101 ; cf. BOAS,
ibid., p. 409. O legend\ haida poveste[te istoria unui joc
total al popula]iei tsimshian contra popula]iei haida.
V.Haida T. M. , p. 322. Cf. aceleia[i legende, jocurile
‘mpotriva triburilor tlingit, ibid., p. 94. Un catalog al
acestor teme ‘n BOAS, Tsim. Myth ., pp. 847 [i 843. Eticheta
[i morala vor ca ‘nving\torul s\ lase ‘n libertate pe cel cepierde, ‘mpreun\ cu so]ia [i copiii s\i, Tlingit T. M.,
p. 137. Inutil s\ subliniem ‘nrudirea acestui fapt cu legendele
asiatice.
De altfel, exist\ influen]e de net\g\duit. Despre extin-
derea jocurilor de noroc asiatice ‘n America, vezi lucrarea
remarcabil\ a lui E.B. TYLOR, Bastian Festschr . ‘n supl.
Int. Arch. f. Ethn ., 1896, pp. 55 sq.
137.Domnul DAVY a expus tema sfid\rii [i a rivalit\]ii. S\
ad\ug\m pe cea a pariului. V. de ex. BOAS, Indianische
Sagen , pp. 203-206. Pariu pe m‘ncare, pariu pe lupt\,
pariu de ascensiune etc., ‘n legende. Cf. ibid., p. 363,
pentru catalogul temelor. Pariul este [i ‘n zilele noastreurma acestor drepturi [i morale. El nu angajeaz\ dec‘t
onoarea [i creditul, f\c‘nd totu[i s\ circule bog\]iile.
138.Despre potlatch-ul de distrugere, vezi DAVY, Foi jurØe ,
p. 224. S\-i ad\ug\m urm\toarele observa]ii. A da, ‘nseamn\
deja s\ distrugi, v. Sec. Soc ., p. 334. Un num\r de ritualuri
de dona]ie comport\ distrugerea : ex. ritualul ramburs\riizestrei sau, dup\ cum ‘l denume[te Boas, „plata datoriilor
de c\s\torie” include o scen\ numit\ „curgerea b\rcii” ;
Sec. Soc ., pp. 518, 520. Ceremonia este doar simbolic\.
Totu[i, vizita la potlatch-ul haida [i tsimshian include
distrugerea real\ a b\rcilor vizitatorilor. La tsimshian,
b\rcile s‘nt distruse la sosire, dup\ ce au fost golite cugrij\ de tot con]inutul. La plecare s‘nt oferite ‘n schimb
alte b\rci, cele mai frumoase : BOAS, Tsim. Myth ., p. 338.Libertate, onoare, moned\

Eseu despre dar 118
‘ntregi cu ulei de olachen ( candle-fish , pe[tele lum‘nare)
sau de balen\ 139, s‘nt incendiate casele [i mii de p\turi
s‘nt distruse ; obiecte din cupru dintre cele mai scumpe
Distrugerea propriu-zis\ pare s\ constituie o form\ supe-
rioar\ de cheltuial\. Ea se nume[te „uciderea propriet\]ii”
la tsimshian [i tlingit. BOAS, Tsim. Myth ., p. 344 ; SWANTON,
Tlingit , p. 442. ~n realitate, acest nume este dat [i distri-
buirii de p\turi : „at‘tea p\turi au fost pierdute pentru
v\z”, Tlingit , ibid.
~n practica distrugerii ‘n cadrul unui potlatch, mai intervin
dou\ mobiluri : 10 tema r\zboiului : potlatch-ul este un
r\zboi. El este numit „dansul r\zboiului” la tlingit, SWANTON,
Tlingit , p. 458, cf. p. 436. A[a dup\ cum, ‘n r\zboi,
putem lua ‘n st\p‘nire m\[tile, numele [i privilegiile celor
uci[i, la fel ‘n r\zboiul propriet\]ilor, proprietatea este
ucis\ : fie a ta ‘nsu]i, pentru ca al]ii s\ nu o poat\ avea, fiepe a altora, d‘ndu-le bunuri pe care ei vor fi obliga]i s\ le
‘napoieze sau nu vor putea s\ le ‘napoieze ; 2
0 a doua
tem\ este cea a sacrificiului. V. supra . Dac\ proprietatea
este ucis\, ‘nseamn\ c\ ea este vie. V. infra. Un crainic
spune : „Fie ca proprietatea noastr\ s\ r\m‘n\ ‘n via]\ prin
efortul [efului nostru, fie ca obiectele noastre de aram\ s\
r\m‘n\ nesf\r‘mate”. Ethn. Kwa ., p. 1285, r. 1. Poate chiar
sensul cuv‘ntului yäq, ‘ntins mort, a ‘mp\r]i un potlatch,
cf. Kwa. T., III, p. 59, r. 3, [i Index, Ethn. Kwa ., se explic\
astfel.
Dar, ‘n principiu este vorba despre a transmite spiritelor –
ca [i ‘n cazul sacrificiului normal – obiectele distruse, ‘n
spe]\ str\mo[ilor clanului. Desigur, tema este mai dez-
voltat\ la indigenii tlingit (SWANTON, Tlingit, pp. 443, 462),
la care str\mo[ii nu numai c\ asist\ la potlatch [i profit\
de distrugeri, dar profit\ [i de darurile oferite omonimilor
lor ‘n via]\. Distrugerea prin foc pare a fi caracteristic\ acesteiteme. La tlingit, v. mitul foarte interesant ‘n Tlingit T. M.,
p. 82. Haida, sacrificiul prin foc (Skidegate) : SWANTON,
„Haida Texts and Myths”, Bull. Bur. Am. Ethn ., nr. 29
(citat\ ‘n continuare Haida T. M .), p. 36, 28 [i 91. Tema
este mai pu]in evident\ la kwakiutl, unde totu[i asist\ o
divinitate numit\ „Cel a[ezat pe foc”, c\ruia i se sacrific\,de exemplu, hainele copilului bolnav drept plat\ : Ethn.
Kwa., pp. 705, 706.
139.BOAS, Sec. Soc. , p. 353 etc.

119
s‘nt aruncate ‘n ap\ pentru a-l zdrobi, pentru a-l „reduce
la t\cere” pe rival 140. Astfel, nu doar individul avanseaz\
pe scara social\, ci [i familia sa. Iat\ deci un sistem dedrept [i de economie ‘n care se cheltuiesc [i se transfer\permanent bog\]ii considerabile. Dac\ dorim, putem s\numim asemenea transferuri schimb, chiar comer] sauv‘nzare 
141 ; dar acest comer] este nobil, plin de etichet\
[i generozitate ; ‘n cazul c‘nd el este f\cut ‘ntr-un alt
spirit, urm\rindu-se un c‘[tig imediat, devine obiectul
unui profund dispre]142.
140. V ezi mai departe, referitor la cuv‘ntul p !Es.
141.Chiar cuvinte ca „schimb” [i „v‘nzare” s‘nt, se pare, str\ine
limbii kwakiutl. Nu g\sesc cuv‘ntul „v‘nzare” ‘n nici unul
din glosarele domnului BOAS, dec‘t ‘n leg\tur\ cu punerea
‘n v‘nzare a obiectelor de aram\. Dar aceast\ v‘nzare culicita]ie nu este o v‘nzare, ci un fel de pariu, o lupt\
pentru generozitate. C‘t despre cuv‘ntul „schimb”, nu-l
g\sesc dec‘t sub form\ L’ay : dar ‘n textul indicat Kwa. T. , III,
p. 77, r. 41, el este utilizat ‘n leg\tur\ cu schimbarea numelui.
142. A se vedea expresia „avid de hran\”, Ethn. Kwa ., p. 1462,
„doreau s\ fac\ rapid avere”, ibid., p. 1394 ; vezi impreca]ia
‘mpotriva „micilor [efi” : „cei mici care delibereaz\ ; cei
mici care muncesc ; …care s‘nt ‘nvin[i ; …care promit s\dea b\rci ; …care accept\ proprietatea dat\ ; …care caut\
proprietatea ; …care muncesc doar pentru proprietate
(termenul ce traduce property este «maneq», a ‘ntoarce
un favor, ibid., p. 1403), tr\d\torii”. Ibid., p. 1287, r‘ndu-
rile 15 la 18, cf. un alt discurs ‘n care se spune despre
[eful care a dat un potlatch [i despre acei indivizi care nuofer\ ‘napoi niciodat\ : „el le-a dat de m‘ncare, i-a f\cut
s\ vin\… ‘i ]ine ‘n spate…”, ibid., p. 1293 ; cf. p. 1291.
Vezi o alt\ impreca]ie ‘mpotriva „celor mici”, ibid., p. 1381.
S\ nu se cread\ c\ o moral\ de acest gen este contrarie
economiei sau c\ ea corespunde leneviei comuniste.
Indigenii tsimshian blameaz\ avari]ia [i povestesc despreeroul principal Corbul (creatorul) c\ a fost alungat de
tat\l s\u pentru c\ era avar : Tsim. Myth ., p. 61, cf. p. 444.
Acela[i mit exist\ [i la tlingit. Ace[tia blameaz\ deopotriv\lenea [i milogeala gazdelor [i povestesc cum au fost
pedepsi]i Corbul [i cei care mergeau din ora[ ‘n ora[
pentru a fi invita]i : Tlingit T. M ., p. 260, cf. 217.Libertate, onoare, moned\

Eseu despre dar 120
Vom vedea c\ no]iunea de onoare, no]iune care
ac]ioneaz\ din plin ‘n Polinezia, fiind cvasiprezent\ [i ‘n
Melanezia, exercit\ aici adev\rate ravagii. Asupra acestui
punct, preceptele clasice nu acord\ importan]a cuvenit\
scopurilor de care oamenii au fost anima]i [i nici celorce dator\m societ\]ilor anterioare. Chiar un savant at‘t
de experimentat cum este Huvelin s-a crezut obligat s\
deduc\ no]iunea de onoare, considerat\ f\r\ eficien]\,din no]iunea de eficacitate magic\
 143. El nu vede ‘n
onoare (prestigiu) dec‘t un ‘nlocuitor al acesteia. Realitatea
este ‘ns\ mai complicat\. No]iunea de onoare nu estemai str\in\ acestor civiliza]ii dec‘t no]iunea de magie 
144.
Mana polinezian simbolizeaz\ nu numai for]a magic\ a
fiec\rei fiin]e, ci [i onoarea ei. Una din cele mai bunetraduceri ale acestui cuv‘nt este : autoritate, bog\]ie 
145.
143.„Injuria” , MØlanges Appleton  ; „Magie et Droit individuel”,
AnnØe Soc ., X, p. 28.
144. La tlingit se pl\te[te pentru cinstea de a dansa : Tl.T.M. ,
p. 141. Plata [efului care a compus un dans. La tsimshian :
„Facem totul pentru onoare… Orice altceva este bog\]ie
[i etalare a de[ert\ciunii” ; BOAS, Fifth Report , 1899, p. 19,
Duncan ‘n MAYNE, Four Years , p. 265, spune deja : „din
simpla vanitate a lucrurilor”. ~n plus, numeroase ritualuri,
nu numai cele ale urc\rii etc., ci [i cele care, de ex.,constau ‘n „‘n\l]area obiectului de cupru” (kwakiutl),Kwa. T., III, p. 499, r. 26, „ridicarea l\ncii” (tlingit), Tl.T.M. ,
p. 117, „ridicarea vasului de potlatch”, ritualuri funerare
[i totemice, „ridicarea grinzii” de la cas\, st‘lp al bog\]iei,toate traduc asemenea principii. Nu trebuie s\ uit\m c\
obiectivul unui potlatch este acela de a afla care este
„familia cea mai sus pus\” (comentariul [efului Katishanreferitor la mitul Corbului, Tlingit, Tl.T.M. , p. 119, n. a.).
145.TREGEAR, Maori Comparative Dictionary, s.v. Mana .
Ar fi momentul s\ studiem ‘ns\[i no]iunea de bog\]ie.
Din punctul de vedere ‘n care ne situ\m, omul bogat este
cel care posed\ mana , ‘n Polinezia, auctoritas la Roma,
iar ‘n triburile americane este omul darnic, walas (Ethn.
Kwa., p. 1396). Nu ne r\m‘ne dec‘t s\ prezent\m raportul
‘ntre no]iunea de bog\]ie, cea de autoritate – dreptul de
a-i comanda pe cei ce primesc daruri, [i no]iunea de

121
Potlatch-ul tlingit [i cel haida constau ‘n a considera
serviciile reciproce ca fiind „onoare” 146. Chiar [i ‘n triburile
cu adev\rat primitive cum s‘nt cele australiene, indivizii
s‘nt la fel de sensibili la onoruri ca [i ‘n triburile de care
ne ocup\m ; onoarea le este satisf\cut\ nu numai prindaruri 
147 ci, ‘n aceea[i m\sur\, prin pr esta]ii, ofrande de
alimente, ranguri [i ritualuri. ~nainte chiar de a ‘nv\]a s\ se
semneze, oamenii au aflat cum s\-[i pun\ ‘n joc onoarea[i numele.
potlatch : este foarte limpede. De ex., la kwakiutl, unul
dintre cele mai importante clanuri este walasaka (nume
care este totodat\ cel al unei familii, al unui dans [i al
unei confrerii) ; el ‘nseamn\ „cei mari care vin de sus”,cei care ‘mpart potlatch-ul ; walasila ‘nseamn\ nu numai
bog\]ie, ci [i „distrugerea p\turilor cu prilejul licit\rii
unui obiect de aram\”. O alt\ metafor\ este cea careconsider\ c\ individul devine „greu” dup\ potlatch : Sec.
Soc., pp. 558, 559. Se spune c\ [eful „‘nghite triburile”
c\rora le ‘mparte bog\]ii ; el „vomit\ proprietatea” etc.
146.Despre fratria Corbului, un c‘ntec tlingit spune : „Ea a
f\cut pe lup ‹‹valuable »”. Tl.T.M. , p. 398, nr. 38. Este
foarte clar la ambele triburi principiul conform c\ruia
darurile stau la baza „respectului” [i a „onoarei”. SWANTON,
Tlingit , p. 451 ; SWANTON, Haida , p. 161, permite ca
unele daruri s\ nu fie ‘ntoarse.
147.Cf. mai departe ( Concluzii  ).
Eticheta la osp\], la primirea demn\ a unui dar care nu afost solicitat, este foarte clar\ la aceste triburi. Prezent\m
doar trei aspecte – kwakiutl, haida [i tsimshian – instruc-
tive din punctul nostru de vedere : la ospe]e, [efii [inobilii m\n‘nc\ pu]in, ‘n vreme ce vasalii [i mul]imea
m\n‘nc\ mult ; din punct de vedere literar, „ei au o gur\
fin\” : BOAS, „Kwa. Ind.”, Jesup., V. II, pp. 427, 430 :
pericolele ‘mbuib\rii, Tsim. Myth ., pp. 59, 149, 153 etc.
(mituri) ; ei c‘nt\ la osp\], „Kwa. Ind.”, Jesup Exped ., V. II,
pp. 430, 437. Se c‘nt\ din conc\, „pentru a se spune c\nu murim de foame”. Kwa. T., III, p. 486. Nobilul nu cere
niciodat\. {amanul t\m\duitor nu spune niciodat\ un
pre], „spiritul” lui i-o interzice. Ethn. Kwa ., pp. 731, 742 ;
Haida T. M ., pp. 238, 239. La kwakiutl exist\ totu[i o
ceremonie [i un dans numite „ale cer[itului”.Libertate, onoare, moned\

Eseu despre dar 122
Potlatch-ul nord-vest american a fost suficient de
studiat ‘n tot ceea ce prive[te ‘ns\[i forma contractului.Este totu[i necesar s\ situ\m studiul f\cut de domnulDavy [i domnul LØonhard Adam
148 ‘n cadrul mai larg ‘n
care ar trebui privit din punctul nostru de vedere. {i asta
deoarece potlatch-ul este mai mult dec‘t un fenomenjuridic : el face parte din fenomenele pe care noi nepropunem s\ le numim „totale”. Este religios, mitologic[i [amanistic, ‘ntruc‘t [efii ce se angajeaz\ ‘ntr-un potlatchreprezint\ [i ‘ncarneaz\ pe str\mo[i [i pe zei. Ei le poart\
numele, le danseaz\ dansurile [i le posed\ spiritele 
149.
Este economic [i trebuie s\ m\sur\m valoarea, impor-tan]a, cauzele [i efectele acestor tranzac]ii enorme, chiar[i azi, c‘nd le transform\m ‘n valori europene 
150. Potlatch-ul
148. V. bibliografia de mai sus, p. 52, n. 14.
149.Potlatch-urile tlingit [i haida au dezvoltat ‘n mod special
acest principiu. Cf. Tlingit Indians , pp. 443, 462. Cf. dis-
cursurile din Tl.T.M. , p. 373 ; ‘n timp ce invita]ii fumeaz\,
spiritele fumeaz\ [i ele. Cf. p. 385, 1. 9 : „Noi cei caredans\m aici pentru voi, nu s‘ntem cu adev\rat noi ‘n[ine”.Invita]ii s‘nt spirite, ei poart\ noroc, gona’qadet , ibid., p. 119,
nota a. De fapt, avem ‘n acest caz o simpl\ confuzie ‘ntre
principiul sacrificiului [i cel al darului ; ele s‘nt compara-bile cu excep]ia ac]iunii asupra naturii, cf. tuturor cazu-rilor citate mai sus. A da celor vii ‘nseamn\ a da mor]ilor.O remarcabil\ poveste tlingit ( Tl.T.M. , p. 227) arat\ c\
individul re‘nviat [tia cum s-a desf\[urat un potlatch datpentru el ; este curent\ tema spiritelor ce repro[eaz\ celorvii faptul c\ nu au oferit un potlatch. Indigenii kwakiutlau cu siguran]\ acelea[i principii. Ex. discursurile Ethn.
Kwa., p. 788. La tsimshian, cei vii ‘i reprezint\ pe cei
mor]i : Tate ‘i scria domnului Boas : „Ofrandele apar pestetot, mai ales ca daruri oferite la s\rb\tori”. Tsim. Myth .,
p. 452 (legende istorice), p. 287. O colec]ie de teme ‘nBoas, ibid., p. 486, pentru compara]ii cu haida, tlingit [i
tsimshian.
150. V ezi mai departe c‘teva exemple despre valoarea obiectelor
de aram\.

123
este, de asemenea, un fenomen de morfologie social\ ;
reuniunea triburilor, a clanurilor [i a familiilor, chiar ana]iunilor, produce o agita]ie [i o excita]ie intens\. Oameniifraternizeaz\ [i totu[i r\m‘n str\ini : ei comunic\, dar
rivalizeaz\ ‘ntr-un comer] imens [i o ‘ntrecere perma-
nent\
151. Vom trece peste fenomenele estetice, care s‘nt
foarte numeroase. ~n sf‘r[it, chiar din punct de vederejuridic, ‘n plus fa]\ de ceea ce am putea numi obiectuluman al contractului, ‘n plus fa]\ de statutul juridic alcontractan]ilor (clanuri, familii, ranguri [i c\s\torii), trebuie
s\ ad\ug\m c\ obiectele materiale ale contractului, lucrurile
schimbate cu acest prilej au [i ele o ‘nsu[ire special\,‘nsu[ire care le face s\ fie oferite [i, mai ales, ‘napoiate.
Not\ : Ar fi fost util – dac\ am fi avut suficient spa]iu – s\
distingem ‘n expunerea noastr\ patru forme de potlatchnord-vest american : 1
0 un potlatch ‘n care fratriile [i familiile
de [efi s‘nt singurele sau aproape singurele, incluse (tlingit) ;
20 un potlatch ‘n care fratriile, clanurile, [efii [i familiile au
un rol aproximativ egal ; 30potlatch-ul ‘ntre [efii rivali de clan
(tsimshian) ; 40 potlatch-ul [efilor [i al confreriilor (kwakiutl).
Ar dura ‘ns\ prea mult dac\ am proceda astfel [i, ‘n plus,distinc]ia ‘ntre trei din cele patru forme (forma tsimshian
lipsind) a fost f\cut\ de domnul Davy 
152. ~n fine, pentru
studiul nostru, care prive[te cele trei teme ale darului, obli-ga]ia de a da [i a primi, ca [i cea de a ‘ntoarce darurile
primite, cele patru forme de potlatch s‘nt identice.
151. KRAUSE, Tlinkit Indianer , p. 240 descrie bine modurile
‘n care triburile tlingit se provoac\ ‘ntre ele.
152. DAVY, Foi jurØe , pp. 171 sq., p. 251. Formula tsimshian
nu se deosebe[te esen]ial de cea haida. Doar clanul areaici un rol mai important.Libertate, onoare, moned\

Eseu despre dar 124
Cele trei obliga]ii :
a da, a primi, a ‘ntoarce darul
Obliga]ia de a oferi este esen]a potlatch-ului. Un [ef
trebuie s\ dea potlatch-uri pentru el ‘nsu[i, pentru fiul
s\u, pentru ginere sau fiic\153, pentru mor]ii lui 154. El
nu-[i p\streaz\ autoritatea asupra tribului sau a satului,
nici m\car asupra familiei, [i nu-[i poate men]ine rangul
printre [efi 155 – rangul na]ional [i interna]ional – dec‘t
153.Este inutil s\ relu\m demonstra]ia domnului Davy cu
privire la rela]ia dintre potlatch [i statutul politic, ‘nparticular cel al ginerelui [i fiului. Este la fel de inutil s\
coment\m valoarea osp\]ului [i a schimbului din punctul
de vedere al comuniunii. De ex., schimbul de b\rci ‘ntredou\ spirite va face astfel ‘nc‘t ele s\ aib\ „o singur\
inim\”, unul fiind socrul, cel\lalt ginerele : Sec. Soc .,
p. 387. Textul din Kwa. T., III, p. 274 adaug\ : „e ca [i
cum [i-ar fi schimbat numele ‘ntre ei”. V. de asemenea
ibid., III, p. 23 : ‘ntr-un mit al s\rb\torii nimkish (alt trib
kwakiutl), masa de nunt\ are drept scop introducereafetei ‘n satul „unde va m‘nca prima oar\”.
154.Potlatch-ul funerar este atestat [i destul de studiat la
haida [i tlingit ; la tsimshian pare legat de sf‘r[itul doliului,de ‘n\l]area st‘lpului totemic [i de incinerare : Tsim. Myth .,
pp. 534 sq. Domnul Boas nu ne semnaleaz\ potlatch-uri
funerare la kwakiutl, dar g\sim descrierea unui astfel depotlatch ‘ntr-un mit : Kwa. T ., III, p. 407.
155. Potlatch pentru men]inerea dreptului la un blazon,
SWANTON, Haida , p. 107. Vezi povestea lui Legek, Tsim
Myth., p. 386. Legek este titlul principalului [ef tsimshian.
Vezi de asemenea ibid., p. 364, pove[tile [efului Nesbalas,
alt mare titlu de [ef tsimshian, [i modul ‘n care [i-a b\tutjoc de [eful Haimas. Unul dintre titlurile cele mai impor-tante la tribul kwakiutl (lewikilaq) este cel de Dabend(Kwa. T ., p. 19, 1. 22 ; cf. dabend-gal’ala , Ethn. Kwa. ,
p. 1406, col. 1) care, ‘nainte de potlatch are un nume cesemnific\ „incapabil s\-[i ating\ scopul”, iar dup\ potlatchia alt nume ce ‘nseamn\ „capabil s\-[i ating\ scopul”.

125
dac\ dovede[te c\ este favorizat de spirite [i avere 156, c\
este st\p‘nul spiritelor fiind st\p‘nit de ele 157, [i nu poate
dovedi aceast\ bog\]ie dec‘t cheltuind-o, ‘mp\r]ind-o [iumilindu-i pe ceilal]i, pun‘ndu-i ‘n „umbra numelui s\u”
158.
Nobilul kwakiutl sau cel haida au aceea[i p\rere despre„fa]\” ca [i ‘nv\]atul sau ofi]erul chinez 
159. Despre unul
din [efii legendari ce nu d\dea potlatch se spune c\avea „fa]\ putred\”
160. Chiar [i expresia este aici mult
156. Un [ef kwakiutl spune : „Aceasta este vanitatea mea ;
numele, r\d\cinile familiei mele, to]i str\mo[ii mei au
fost…” ([i aici el ‘[i declin\ numele ce este ‘n acela[i timptitlu [i nume comun), „donatori de maxwa” (mare potlatch) :
Ethn. Kwa ., p. 887, 1. 54 ; cf. p. 843, 1. 70.
157. V ezi mai departe ‘ntr-un discurs : „S‘nt cople[it de pro-
priet\]i. Eu s‘nt bogat ‘n propriet\]i. Eu ‘mi num\r pro-
priet\]ile”. Ethn. Kwa ., p. 1280, r. 18.
158. A cump\ra un obiect din aram\, a-l pune „pe numele”
cump\r\torului, BOAS, Sec. Soc ., p. 345. O alt\ metafor\,
este c\ numele donatorului de potlatch „cap\t\ greutate”
prin potlatch-ul oferit, Sec. Soc ., p. 349 ; „pierde greutate”
prin potlatch-ul acceptat, Sec. Soc ., p. 345. S‘nt [i alte
expresii ale aceleia[i idei, a superiorit\]ii donatorului
asupra celui ce accept\ : no]iunea prin care acesta este‘ntr-un fel sclav at‘t timp c‘t nu s-a r\scump\rat (timp ‘n
care „are nume r\u”, spun cei din tribul haida, SWANTON,
Haida, p. 70 ; cf. infra) ; cei din tribul tlingit spun c\ „daru-
rile s‘nt puse pe seama celor ce le primesc”, SWANTON,
Tlingit , p. 428. Haida au dou\ expresii simptomatice :
„a face s\ mearg\”, „s\-i alerge repede” acul s\u (cf. expre-sia neo-caledoniene de mai sus), [i care s-ar p\rea c\
‘nseamn\ „a combate un inferior”, SWANTON, Haida ,
p. 162.
159. V ezi istoria lui Haimas, cum [i-a pierdut singur libertatea,
privilegiile, m\[tile [i celelalte, spiritele auxiliare, familia
[i propriet\]ile, Tsim. Myth ., pp. 361, 362.
160. Ethn. Kwa ., p. 805 ; Hunt, informatorul kwakiutl al domnului
Boas, ‘i scrie : „Nu [tiu de ce [eful Maxuyalidze (‘n reali-
tate, «cel ce ofer\ potlatch») nu a dat nici o dat\ vreoserbare. Asta-i. I se spune deci Qelsem, adic\ Fa]\ putred\”.
Ibid., r. 13 p‘n\ la 15.Libertate, onoare, moned\

Eseu despre dar 126
mai exact\ dec‘t ‘n China. C\ci, ‘n nord-vestul american,
a-]i pierde prestigiul echivaleaz\ cu a-]i pierde sufletul :
fa]a, masca de dans, dreptul de a incarna un spirit, de a
purta un blazon, un totem, ‘ns\[i persona s‘nt puse astfel
‘n joc [i se pot pierde la potlatch 161, la jocul darurilor162 ;
tot a[a cum se pot pierde la r\zboi 163 sau datorit\ unei
gre[eli de ritual 164. ~n toate aceste societ\]i, e[ti obligat s\
161.Potlatch-ul este ‘ntr-adev\r un lucru periculos, fie c\ nu-l
dai, fie c\ nu-l prime[ti. Persoanele venite la un potlatch
mitic ar fi murit (Haida T. Jesup, VI, p. 626 ; cf. p. 667
acela[i mit la tsimshian). Cf., pentru compara]ie, BOAS,Indianische Sagen , p. 356, nr. 58. Este periculos s\ parti-
cipi la substan]ialitatea celui ce d\ potlatch-ul, spre exemplu
s\ consumi la un potlatch al spiritelor, ‘n lumea de jos.Legenda kwakiutl (awikenoq), Ind. Sagen , p. 239. Vezi
frumosul mit al Corbului ce scoate din carnea sa alimen-
tele (mai multe variante), ctatloq. Ind. Sagen , p. 76 ; nootka,
ibid., p. 106. Compara]ii ‘n BOAS, Tsim. Myth ., pp. 694, 695.
162.Potlatch-ul este ‘ntr-adev\r un joc [i o prob\. Spre exemplu,
proba const\ ‘n a nu sughi]a ‘n timpul festinului. „Maibine s\ mori dec‘t s\ sughi]i”, se spune. BOAS, „KwakiutlIndians”, Jesup Expeditions , vol. V. partea a II-a, p. 428.
Iat\ o formul\ de provocare : „S\ ‘ncerc\m s\ golim
(farfuriile) prin oaspe]ii no[tri…”. Ethn. Kwa., s.v. yenesa,
yenka  : a oferi alimente, a recompensa, a-[i lua revan[a.
163. V ezi mai sus echivalen]a potlatch-ului cu r\zboiul. Cu]itul
la cap\tul b\]ului este un simbol al potlatch-ului kwakiutl,Kwa. T., p. 483. La tlingit, este lancea ridicat\, Tl.T.M. ,
p. 117. Vezi ritualurile de potlatch de compensare la tlingit.
R\zboiul tribului kloo ‘mpotriva tribului tsimshian, Tl.T.M. ,
pp. 432, 433, nr. 34 ; dansuri pentru a face pe cinevasclav ; potlatch f\r\ dans pentru a fi omor‘t pe cineva. Cf.mai departe, ritualul darului de aram\, p. 148, n. 233.
164.Despre gre[elile rituale la kwakiutl, v. BOAS, Sec. Soc .,
pp. 433, 507 etc. Isp\[irea const\ ‘n a oferi un potlatchsau cel pu]in un dar.
La aceste societ\]i, exist\ un principiu de drept foarte
important. Distribuirea bog\]iilor joac\ rolul unei amenzi,al unei interven]ii pe l‘ng\ spirite [i al restabilirii ‘n]ele-gerii ‘ntre oameni. LAMBERT, Mœurs des sauvages nØo-

127
oferi. Nu exist\ vreun moment ce dep\[e[te obi[nuitul,
‘n afara solemnit\]ilor [i adun\rilor de iarn\, ‘n care s\ nu
ai obliga]ia de a-]i invita prietenii [i a ‘mp\r]i cu ei roadelev‘n\torii sau ale culesului de fructe, roade ce vin de la
zei [i totemuri 
165 ; nu exist\ ocazii ‘n care s\ nu fii obligat
s\ redistribui tot ce provine dintr-un potlatch, al c\ruibeneficiar ai fost 
166 ; ‘n care s\ nu existe obliga]ia de a fi
recunosc\tor, printr-un dar, pentru un serviciu oarecare 167,
-calØdoniens , p. 66, remarcase deja, la membrii tribului
canaque, dreptul p\rin]ilor din partea mamei de a cere
desp\gubiri atunci c‘nd unul dintre ai lor pierde s‘nge ‘n
familia tat\lui s\u. Institu]ia se reg\se[te identic\ la tribul
tsimshian, Duncan ‘n MAYNE, Four Years , p. 265 ; cf. 296
(potlatch ‘n cazul s‘nger\rii fiului). Institu]ia muru , a
tribului maori, trebuie probabil, s\ fie comparat\ cu aceasta.
Potlatch-ul de r\scump\rare a prizonierilor trebuie inter-
pretat la fel. Nu numai pentru a-[i rec\p\ta prizonierul, ci
[i pentru a-[i restabili „numele”, familia ce l-a l\sat s\ fie
f\cut sclav trebuie s\ dea un potlatch. Vezi povestea luiDzebasa, Tsim. Myth ., p. 388. Aceea[i regul\ la tlingit,
KRAUSE, Tlinkit Indianer , p. 245 ; PORTER, XI
 -th Census ,
p. 54 ; SWANTON, Tlingit , p. 449.
Potlatch-urile de isp\[ire a gre[elilor de ritual la indigenii
kwakiutl s‘nt numeroase. Dar trebuie remarcat potlatch-ul
de expia]ie pentru p\rin]ii de gemeni ce merg la munc\,Ethn. Kwa ., p. 691. Datorezi un potlatch tat\lui socru
atunci c‘nd, din propria-]i vin\, te-a p\r\sit so]ia. Vezi
vocabularul, ibid., p. 1423, col. 1, jos. Principiul poate avea
o folosire fictiv\ : atunci c‘nd un [ef dore[te un prilej de
potlatch, ‘[i trimite so]ia la p\rin]i, av‘nd astfel un pretext
pentru noi distribuiri de bunuri, BOAS, 5
 -th Report , p. 42.
165. O lung\ list\ a acestor obliga]ii, dup\ pescuit, cules,
v‘n\toare, deschiderea cutiilor cu conserve este dat\ ‘n
primul volum din Ethn. Kwa ., pp. 757 sq. ; cf. pp. 607 sq.,
pentru etichet\ etc.
166. V ezi supra .
167. V ezi Tsim. Myth ., p. 512, 439 ; cf. p. 534, pentru plata
serviciilor, kwakiutl, de ex. plata pe loc pentru cel ce
num\r\ cuverturile, Sec. Soc ., pp. 614, 629 (Nimkish,
s\rb\toare de var\).Libertate, onoare, moned\

Eseu despre dar 128
serviciu al [efilor 168, al vasalilor, al p\rin]ilor 169 ; totul cu
teama, cel pu]in pentru nobili, de a nu viola eticheta [i
a-]i pierde astfel rangul170.
Obliga]ia de a face invita]ii este cu totul evident\
atunci c‘nd se face de la clan la clan sau de la trib latrib. Invita]ia nu are sens dec‘t dac\ este adresat\
altor persoane dec‘t celor din familie, din clan sau
fratrie 
171. Trebuie s\ profite cine poate 172 [i vrea173 sau
168.Indigenii tsimshian au o remarcabil\ institu]ie ce impune
‘mp\r]irea ‘ntre potlatch-ul [efilor [i cel al vasalilor, [i
care ]ine seama [i de unii, [i de ceilal]i. Cu toate c\ rivaliise ‘nfrunt\ ‘n interiorul diverselor clase feudale diferen-
]iate de clanuri [i fratrii, exist\ totu[i drepturi ce se
exercit\ de la clas\ la clas\, BOAS, Tsim. Myth ., p. 539.
169.Plat\ c\tre p\rin]i, Tsim. Myth ., p. 534 ; cf. DAVY, Foi
jurØe, pentru organiza]iile rivale la tlingit [i haida, repar-
tiz\rile de potlatch pe familii, p. 196.
170. Un mit haida din MASSET („Haida Texts”, Jesup, VI, nr. 43)
arat\ un [ef b\tr‘n care nu d\dea suficiente potlatch-uri ;
ceilal]i nu l-au mai invitat [i el a murit ; nepo]ii i-au ridicat o
statuie, au dat zece ospe]e ‘n numele s\u [i astfel a re‘nviat.
~ntr-un alt mit din MASSET, ibid., p. 727, un spirit se
adreseaz\ [efului, spun‘ndu-i : „Nu voi p\stra nimic pentru
mine”, cf. mai departe : „Voi da potlatch ‘n zece r‘nduri ( wal)”.
171.Despre felul ‘n care clanurile rivalizeaz\ ‘n mod regulat
(kwakiutl), BOAS, Sec. Soc ., p. 343 ; (tsimshian), BOAS,
Tsim. Myth ., p. 497. Lucrul este de la sine ‘n]eles ‘n
regiunile locuite de fratrii, v. SWANTON, Haida , p. 162 ;
Tlingit , p. 424. Principiul este expus ‘n mod remarcabil
‘n mitul Corbului, Tl.T.M. , pp. 115 sq.
172.Desigur, nu s‘nt invita]i cei care au refuzat, cei care nu au
oferit ospe]e, cei ce nu au un nume ce trebuie s\rb\torit,
HUNT ‘n Ethn. Kwa ., p. 707 ; cei ce nu au oferit potlatch
‘n schimb, cf. ibid., index, s.v. Waya [i Wayapo Lela ,
p. 1395 ; cf. p. 358, r. 25.
173. De unde [i povestea, comun\ folclorului nostru euro-
pean [i celui asiatic, despre pericolul ce const\ ‘n a nuinvita pe cel orfan, pe cel abandonat sau pe trec\torul
s\rac. Ex., Indianische Sagen , pp. 301, 303 ; v. Tsim.
Myth., p. 295, 292 : un cer[etor care este totem, zeul
totemic. Catalogul tematic, BOAS, Tsim. Myth., pp. 784 sq.

129
cine vine 174 s\ asiste la s\rb\toare, la potlatch 175. Uitarea
are consecin]e funeste 176. Un mit tsimshian important 177
arat\ ‘n ce stare de spirit s-a n\scut una din temele
esen]iale ale folclorului european : tema z‘nei rele care
nu a fost chemat\ la botez [i la c\s\torie. Urzeala de
institu]ii pe care s-a ]esut apare aici clar [i se vede ‘ncare anume civiliza]ii a func]ionat ea. O prin]es\ dintr-un
sat tsimshian a r\mas ‘ns\rcinat\ ‘n „]ara lutriilor”, n\sc‘nd
‘n mod miraculos pe „Micul Lutru”. ~mpreun\ cu copilul,ea revine ‘n satul ‘n care [ef era tat\l ei. „Micul Lutru”
pescuie[te cambule, bunicul s\u organiz‘nd cu ele o
s\rb\toare pentru to]i confra]ii, [efii tuturor triburilor.Prezent‘ndu-[i nepotul, le atrage tuturor aten]ia s\ nu-l
omoare dac\ ‘l vor ‘nt‘lni la v‘n\toare sub ‘nf\]i[are de
lutru : „Iat\-l pe nepotul meu, cel care a adus aceast\hran\ pentru voi, hran\ pe care eu v-am servit-o, dragii
mei oaspe]i”. Astfel, bunicul devine bogat, acumul‘nd tot
felul de bunuri pe care invita]ii i le ofereau ‘n dar c‘ndveneau s\ m\n‘nce balene, foci [i pe[te proasp\t, aduse
174.Indigenii tlingit au o remarcabil\ expresie : invita]ii se
consider\ c\ „plutesc”, b\rcile lor „r\t\cesc pe mare”,vasul totemic pe care ‘l aduc este ‘n deriv\ [i doar
potlatch-ul, doar invita]ia, ‘i salveaz\, Tl.T.M., p. 394,
nr. 22 ; p. 395, nr. 24 (‘n discurs). Unul din titlurile destulde uzuale ale [efului kwakiutl este „cel c\tre care se
v‘sle[te”, „locul c\tre care te ‘ndrep]i”, ex., Ethn. Kwa .,
p. 187, r. 10 [i 15.
175.Ofensa de a neglija pe cineva face ca [i p\rin]ii lui s\ se
ab]in\, ‘n semn de solidaritate, s\ vin\ la potlatch. ~ntr-un
mit tsimshian, spiritele nu vin at‘ta vreme c‘t nu esteinvitat [i Marele Spirit, [i vin toate atunci c‘nd el este
invitat, Tsim. Myth ., p. 277. O poveste ne spune c\ atunci
c‘nd marele [ef Nesabalas nu a fost invitat, ceilal]i [efitsimshian nu au venit nici ei ; „este [ef, nu ne putem certa
cu el”, afirmau ace[tia, ibid., p. 357.
176.Ofensa are consecin]e politice. Ex., potlatch tlingit cu
athapascanii din est, SWANTON, Tlingit , p. 435. Cf. Tl.T.M .,
p. 117.
177. Tsim. Myth ., pp. 170 [i 171.Libertate, onoare, moned\

Eseu despre dar 130
de „Micul Lutru” ‘n timpul iernii, atunci c‘nd hrana era
pu]in\. Uitase din nefericire s\ invite pe unul din [efi. {i
astfel, ‘ntr-o zi, c‘nd echipajul unei b\rci din tribul uitat
l-a ‘nt‘lnit pe mare pe „Micul Lutru”, ]in‘nd ‘n gur\ o foc\
uria[\, arca[ul l-a omor‘t ca s\-i ia foca. „Micul Lutru” afost c\utat de bunicul s\u [i de membrii celorlalte triburi
p‘n\ ce cu to]ii au aflat ce s-a ‘nt‘mplat ‘n tribul uitat.
{eful tribului s-a scuzat ar\t‘nd c\ nu-l cunoscuse pe„Micul Lutru”. Prin]esa mam\ a murit de sup\rare ; [eful
vinovat f\r\ de voie ‘i aduse bunicului, [ef de trib, nume-
roase daruri ca isp\[ire. Povestea concluzioneaz\
178 : „De
aceea popoarele s\rb\toresc cu fast na[terea fiului unui
[ef, [i acesta prime[te un nume, pentru ca nimeni s\
nu-l ignore”. Potlatch-ul, ‘mp\r]irea bunurilor, este actulfundamental al „recunoa[terii” militare, juridice, econo-
mice [i religioase, ‘n toate sensurile cuv‘ntului. Un [ef
sau fiul lui este astfel „recunoscut” [i lumea ‘i devine„recunosc\toare”
179.
Uneori, ritualul s\rb\torilor kwakiutl 180 [i al altor triburi
din aceast\ grup\ exprim\ principiul invita]iei obligatorii.
O parte dintre ceremonii ‘ncep cu ceremonialul C‘inilor.C‘inii s‘nt reprezenta]i de b\rba]i masca]i care pleac\
dintr-o cas\ pentru a intra cu for]a ‘ntr-o alta. Ei comemo-
reaz\ astfel acel eveniment petrecut c‘ndva, c‘nd membriialtor trei clanuri din tribul kwakiutl neglijaser\ s\ invite
clanul cel mai de seam\, clanul Guetela
181. Nevoind s\
r\m‘n\ „ageamii”, ace[tia au intrat ‘n casa de dansuridistrug‘nd totul.
178. Dom nul Boas a pus aceast\ fraz\ ‘ntr-o not\ a textului lui
Tate, redactorul s\u indigen, ibid., p. 171, n. a. Trebuie
legat\ morala mitului cu mitul ‘nsu[i.
179.Cf. detalii din mitul tsimshian al lui Negunakas, ibid.,
pp. 287 sq. [i notele de la pagina 846 pentru echivalen]e
ale temei.
180. De ex., invita]ia la s\rb\toarea coac\zelor (negre), la
care crainicul spune : „v\ invit\m [i pe voi, cei ce nu a]i
venit”. Ethn. Kwa ., p. 752.
181.BOAS, Sec. Soc ., p. 543.

131
Obliga]ia de a primi nu este mai pu]in restrictiv\. Nu
ai dreptul s\ refuzi un dar sau potlatch-ul182. A refuza
‘nseamn\ s\ ar\]i c\ ‘]i este team\, team\ c\ va trebui s\‘napoiezi, team\ c\ vei fi „la p\m‘nt” at‘t timp c‘t nu ai
‘napoiat darul. ~n realitate, e[ti deja „la p\m‘nt”. }i-ai
„pierdut greutatea” numelui
183 ; e[ti dinainte ‘nvins 184
sau, din contra, ‘n anumite cazuri, e[ti ‘nving\tor [i de
ne‘nvins 185. {i asta deoarece, la tribul kwakiutl cel pu]in,
pozi]ia recunoscut\ ‘n ierarhia dat\ de victoriile ‘npotlatch-urile anterioare ‘]i permite s\ refuzi invita]ia
sau, dac\ e[ti prezent, s\ refuzi darul, f\r\ pericolul de
a se isca r\zboi. {i totu[i, potlatch-ul este obligatoriuchiar [i pentru cel ce l-a refuzat ; ‘n particular, la serbarea
gr\simii, la care se poate observa un ritual de refuz 
186.
Un [ef care se crede superior refuz\ lingura umplut\ cugr\sime ce i se ofer\ ; el iese, pleac\ s\-[i caute obiectul
s\u de cupru [i revine cu el ca „s\ sting\ focul” (gr\simii).
Urmeaz\ o serie de scene care exprim\ ne‘ncrederea [i-loblig\ pe [eful ce a refuzat s\ dea el ‘nsu[i un alt
potlatch, o alt\ serbare a gr\simii 
187. Dar, ‘n principiu,
182. La indigenii tlingit, cei care au ‘nt‘rziat doi ani ‘nainte de
a veni la potlatch-ul la care erau invita]i s‘nt numi]i„femei”. Tl.T.M. , p. 119, n. a.
183.BOAS, Sec. Soc ., p. 345.
184.Kwakiutl. Participarea la potlatch-ul focilor este obliga-
torie, chiar dac\ gr\simea de foc\ te face s\ vomi]i, Ethn.
Kwa., p. 1046 ; cf. p. 1048 : „‘ncearc\ s\ m\n‘nci tot”.
185.Este motivul pentru care invita]ilor li se vorbe[te uneori
cu team\ ; c\ci dac\ ei resping oferta ‘nseamn\ c\ se
consider\ superiori. „Nu-mi refuza amabila ofert\ c\ci
s‘nt f\cut de ru[ine, nu-mi respinge inima etc. Nu s‘ntdintre cei care cer sau dintre cei care dau doar celor ce
le vor da. Asta-i, prieteni.”, s‘nt cuvintele unui [ef kwakiutl
adresate unui [ef koskimo (trib din aceea[i na]iune).BOAS, Sec. Soc ., p. 546.
186.BOAS, Sec, Soc ., p. 355.
187. V ezi Ethn. Kwa ., pp. 774 sq., o alt\ descriere a s\rb\torii
uleiului [i fructelor de salal este cea a lui Hunt [i pare
mai bun\ ; se pare c\ ritualul este folosit [i ‘n cazul ‘nLibertate, onoare, moned\

Eseu despre dar 132
orice dar este acceptat [i chiar i se aduc laude 188. M‘ncarea
preg\tit\ ‘n mod special trebuie apreciat\ cu voce tare 189.
Dar, accept‘nd, e[ti con[tient c\ aceasta oblig\ 190. C\
prime[ti un dar „povar\”191. ~nseamn\ mai mult dec‘t c\
ai beneficiat de un obiect [i de o serbare : ai acceptat oprovocare ; [i ai putut s-o accep]i pentru c\ ai certitu-
dinea c\ vei da ‘napoi 
192, vei dovedi c\ nu e[ti mai
prejos 193. ~nfrunt‘ndu-se astfel, [efii ajung ‘n situa]ii hilare,
luate cu siguran]\ ca atare. Ca [i ‘n Galia antic\ sau ‘n
Germania, ca la petrecerile noastre studen]e[ti, militare
sau ]\r\ne[ti, participan]ii se oblig\ s\ ‘nghit\ mari canti-t\]i de alimente pentru a cinsti, ‘ntr-o manier\ grotesc\,pe cel ce invit\. Cinstire care se aduce chiar [i atunci
care cineva nu invit\ [i nu d\ nimic. Un ritual al unei
s\rb\tori de acela[i gen, dat\ ‘mpotriva unui rival, cuprindec‘ntece la tamburine ( ibid., p. 770 ; cf. p. 764), ca la
eschimo[i.
188. For mul\ haida : f\ ca [i mine [i d\-mi m‘nc\ruri bune (‘n
mit), Haida Texts, Jesup, VI, pp. 685, 686 ; (kwakiutl),
Ethn. Kwa ., p. 767, r. 39 ; p. 738, r. 32 ; p. 770, povestea
lui PoLelasa.
189.C‘ntecele ce arat\ nemul]umirea s‘nt foarte precise (tlingit),
Tl.T.M. , p. 396, nr. 26, nr. 29.
190. La tsimshian, [efii au drept regul\ s\ trimit\ un mesager
pentru a examina darurile aduse de invita]i la potlatch,
Tsim. Myth ., p. 184 ; cf. pp. 430 [i 434. Dup\ un document
din anul 803, la curtea lui Carol cel Mare exista unfunc]ionar ‘ns\rcinat cu asemenea inspec]ii. Faptul, men-
]ionat de DØmeunier, ‘mi este semnalat de domnul Maunier.
191. V ezi mai sus. Cf. expresiei latine ære obæratus , a ‘ngloda
‘n datorii.
192. La tlingit, mitul Corbului arat\ cum acesta nu ia parte la
s\rb\torire deoarece ceilal]i (fratriile opuse, prost tran-scris de domnul Swanton) deveniser\ g\l\gio[i [i dep\-
[iser\ linia medianei ce separ\ cele dou\ fratrii ‘n casa
de dans. Corbului i-a fost team\ c\ ei s‘nt de ne‘nvins,Tl.T.M. , p. 118.
193.Inegalitatea, ca urmare a accept\rii, este bine prezentat\
‘n discursurile kwakiutl, Sec. Soc. , pp. 355, 667, r. 17 etc. ;
Cf. p. 669, r. 9.

133
c‘nd nu este vorba dec‘t despre mo[tenitorul celui ce a
lansat provocarea 194. A te ab]ine s\ oferi daruri, a te
ab]ine s\ prime[ti 195, ‘nseamn\ o derogare – ca [i a te
ab]ine s\ ‘napoiezi darul 196.
Obliga]ia de a ‘napoia 197 constituie adev\ratul potlatch ,
‘n m\sura ‘n care el nu const\ dintr-o pur\ distrugere.
Aceste distrugeri privite deseori ca sacrificii [i ‘n bene-ficiul spiritelor, s-ar p\rea c\ nu au nevoie s\ fie toate
‘napoiate necondi]ionat, mai cu seam\ atunci c‘nd ele
s‘nt opera unui [ef superior din clan sau opera [efuluiunui clan deja recunoscut ca superior 
198. Dar, ‘n mod
194.Ex., tlingit, SWANTON, Tlingit , pp. 440, 441.
195. La indigenii tlingit, un ritual permite plata ‘n avans [i, de
asemenea, d\ posibilitatea gazdei s\ oblige pe invitat s\
primeasc\ un dar : nemul]umit, invitatul se preface c\
vrea s\ plece ; atunci, donatorul ‘i ofer\ un dar de dou\ori mai valoros, men]ion‘nd numele unuia din p\rin]ii
mor]i, SWANTON, Tlingit Indians , p. 442.
196. V ezi discursurile, Ethn. Kwa ., p. 1281 : „{efii de trib nu
bat niciodat\ ‘n retragere… ei ar c\dea singuri ‘n diz-
gra]ie… [i tu te vei ridica drept mare [ef printre cei c\zu]i
‘n dizgra]ie”.
197. V ezi discursurile (povestire istoric\) din timpul potlatch-ului
ale [efului de trib Legek (titlul prin]ului tsimshian), Tsim.
Myth., p. 386 ; el le spune celor din tribul haida : „ve]i fi
ultimii printre [efi pentru c\ nu ve]i fi capabili s\ arunca]i
‘n mare la fel de mult c‘t a aruncat marele [ef ”.
198.Idealul ar fi s\ oferi un potlatch ce nu va fi ‘ntors. Vezi,
‘ntr-un discurs : „Dore[ti s\ dai ceea ce nu-]i va fi dat ‘napoi”.
Ethn. Kwa ., p. 1282, r. 63. Cel ce a dat un potlatch este
asemuit cu un arbore, cu un munte (cf. supra p. 72) :
„S‘nt marele [ef, arborele cel mare, voi to]i s‘nte]i sub
mine… reaz\m al meu… eu v\ dau averea”. Ibid., p. 1290,
strofa 1. „Ridica]i vasul de potlatch, inataca bilul, este
singurul copac falnic, singura r\d\cin\ groas\…” Ibid.,
strofa 2. Indienii haida exprim\ cele de mai sus prin
metafora l\ncii. Cei ce accept\ „tr\iesc din lancea lui” (a[efului), Haida Texts (MASSET), p. 486. Acesta constituie
un mit tipic.Libertate, onoare, moned\

Eseu despre dar 134
normal, potlatch-ul trebuie ‘ntotdeauna ‘napoiat cu dob‘nd\,
ba chiar orice dar trebuie ‘napoiat cu dob‘nd\. Dob‘nzile
s‘nt ‘n general de 30 p‘n\ la 100 la sut\ pe an. Chiar dac\
pentru un serviciu deja f\cut, cineva prime[te de la [eful
s\u o cuvertur\, el ‘i va ‘napoia dou\ cu ocazia unei even-tuale c\s\torii ‘n familia [efului, a ‘nsc\un\rii fiului etc.
Este adev\rat c\ acesta, la r‘ndul s\u, ‘i va repartiza din toate
bunurile pe care le va ob]ine ‘n potlatch-ul urm\tor,potlatch la care clanurile rivale ‘i vor ‘ntoarce binefacerile.
Obliga]ia de a ‘napoia cu demnitate este impera-
tiv\
 199. ~[i pierde „fa]a” pentru totdeauna cel ce nu ‘napoiaz\
sau nu distruge valori echivalente 200.
Pedeapsa pentru nerespectarea obliga]iei de a ‘napoia
este sclavia pe motiv de datorie. Ea func]ioneaz\ cel pu]inla triburile kwakiutl, haida [i tsimshian. Este o institu]ie cu
adev\rat comparabil\, ‘n natur\ [i func]ie, cu nexum -ul
roman. Individul ce nu a putut ‘napoia ‘mprumutul sau
potlatch-ul ‘[i pierde rangul, chiar statutul de om liber. La
tribul kwakiutl, c‘nd un individ se ‘mprumut\ f\r\ acoperire,
se spune c\ „se vinde ca sclav”. Este inutil s\ subliniem ‘nc\o dat\ identitatea acestei expresii cu expresia roman\
 201.
Indigenii haida afirm\ chiar – ca [i cum ar fi reg\sit ‘n
mod independent expresia latin\ – despre acea mam\ce d\ din vreme un cadou de logodn\ mamei unui t‘n\r
[ef, c\ : „a pus plasa pe el  ”
 202.
199. V ezi povestirea insultei datorate unui potlatch incorect
recompensat, Tsim. Myth ., p. 314. Indigenii tsimshian ‘[i
amintesc ‘ntotdeauna de cele dou\ obiecte de aram\
datorate lor de tribul wutsenaluk, ibid., p. 364.
200.„Numele” r\m‘ne distrus („sf\r‘mat”) at‘t timp c‘t nu este
distrus un obiect de aram\ de valoare egal\ celui cu care
s-a f\cut provocarea, BOAS, Sec. Soc ., p. 543.
201.C‘nd un individ astfel discreditat ‘mprumut\ cele nece-
sare pentru a face o distribuire sau o redistribuire obliga-
torie, el „‘[i angajeaz\ numele”, expresia sinonim\ fiind„el vinde un sclav”, BOAS, Sec, Soc ., p. 341 ; Cf. Ethn.
Kwa., pp. 1451, 1424, s.v. : kelgelgend  : cf. p. 1420.
202.T‘n\rul poate fi ipotecat chiar dac\ viitoarea logodnic\
nu s-a n\scut, SWANTON ; Haida , p. 50.

135
Dar, a[a dup\ cum „kula” trobriandez nu este dec‘t
cazul cel mai concludent al schimbului de daruri, tot a[a,
‘n societ\]ile nord-vest americane, potlatch-ul nu estedec‘t un fel de produs monstruos al sistemului de daruri.
Cel pu]in ‘n regiunile populate de fratrii, la haida [i
tlingit, exist\ ‘nsemnate vestigii ale fostelor presta]iitotale, at‘t de caracteristice, de altfel, la athapascani,
important grup de triburi ‘nrudite. S‘nt schimbate daruri
‘n leg\tur\ cu orice, pentru fiecare „serviciu” ; [i totul se‘napoiaz\ ulterior sau chiar pe loc, pentru a fi imediat
redistribuit 
203. {i tribul tsimshian a conservat acelea[i
reguli 204. La kwakiutl 205, ‘n numeroase cazuri, ele func]io-
neaz\ chiar [i ‘n afara potlatch-ului. Nu vom insista
asupra acestui punct evident : autorii din vechime descriu
potlatch-ul ‘n aceia[i termeni, a[a ‘nc‘t se poate pune‘ntrebarea dac\ el constituie o institu]ie distinct\ 
 206. S\
203. V ezi mai sus. ~n particular, ritualurile de pace la haida,
tsimshian [i tlingit, const‘nd din presta]ii [i contrapresta]ii
imediate ; de fapt, este un schimb de gajuri (obiecteblazonate din aram\) [i de ostateci, sclavi [i femei. Ex.,
r\zboiul tsimshian ‘mpotriva haida, Haida T. M ., p. 395 :
„Cum fiecare parte ‘[i c\s\torise femeile cu cei din tab\raopus\, de team\ de a nu se sup\ra din nou, f\cur\ pace”.
~ntr-o lupt\ a tribului haida ‘mpotriva tribului tsimshian,
a se vedea potlatch-ul de compensa]ie, ibid., p. 396.
204. Vezi mai sus [i ‘n mod special BOAS, Tsim. Myth .,
pp. 511, 512.
205. ( Kwakiutl) : o distribu]ie succesiv\ de proprietate ‘n ambele
sensuri, BOAS, Sec. Soc ., p. 418 ; ‘n anul urm\tor s‘nt
achitate amenzile pl\tite pentru erorile de rit, ibid., p. 596 ;
plata cu dob‘nd\ a pre]ului de cump\rare de la nunt\,ibid., pp. 365, 366, pp. 518-520, 563, p. 423, r. 1.
206.Despre cuv‘ntul potlatch , vezi mai sus. Se pare c\ nici
no]iunea, nici nomenclatorul ce presupune utilizareatermenului nu au ‘n limbile din nord-vestul Americii acel
gen de precizie conferit de termenii anglo-indieni ‘mpru-
muta]i din limba chinook.
~n orice caz, limba tsimshian face distinc]ie ‘ntre yaok,
marele potlatch intertribal (BOAS [Tatel ], Tsim. Myth .,Libertate, onoare, moned\

Eseu despre dar 136
mai amintim c\ la unul dintre triburile cel mai pu]in
cunoscute, tribul chinook, care ar fi printre cele mai
importante de studiat, cuv‘ntul ‘nseamn\ chiar dar  207.
p. 537 ; cf. p. 968, tradus impropriu potlatch ) [i celelalte
potlatch-uri. Haida fac deosebire ‘ntre walgal (potlatch-ul
funerar) [i sitka (potlatch-ul dat din alt motiv), SWANTON,
Haida , pp. 35, 178, 179, p. 68 (texte de Masset).
~n limba kwakiutl, cuv‘ntul este comun cu al triburilor
chinook, poLa (a s\tura) ( Kwa. T., III, p. 211, r. 13. PoL.,
s\turat, ibid., III, p. 25, r. 7) pare c\ nu desemneaz\
potlatch-ul, ci mai cur‘nd osp\]ul sau efectul lui. Cuv‘ntulpoLas desemneaz\ pe cel ce ofer\ un osp\] ( Kwa. T., seria
a II-a ; Jesup , vol. X, p. 79, r. 14 ; p. 43, r. 2) [i, de asemeni,
locul. (Legenda numelui unuia din [efii Dzawadaenoxu.)Cf. Ethn. Kwa ., p. 770, r. 30. Numele obi[nuit ‘n limba
kwakiutl este p !Es, „‘njosirea” (numelui rivalului) (index,
Ethn. Kwa ., s.v.), golirea panerelor ( Kwa. T., III, p. 93, r. 1. ;
p. 415, r. 4). Marile potlatch-uri tribale [i intertribale pars\ aib\ propriul nume, maxwa (Kwa. T ., III, p. 451, r. 15) ;
domnul Boas deriv\ din r\d\cina ma alte dou\ cuvinte,
‘ntr-un mod nu tocmai demn de crezare : unul este mawil
(camer\ de ini]iere), iar cel\lalt este numele unei speciide delfin ( Ethn. Kwa ., index, s.v.). – De fapt, g\sim o
mul]ime de termeni tehnici care definesc la kwakiutl tot
felul de potlatch-uri ; de asemenea, diverse forme de plat\
[i recompense sau, mai cur‘nd, de daruri [i contra-daruri :de nunt\, pentru plata [amanilor, avansuri, adic\ pentruorice fel de distribuire. Ex., „ men(a )”, „pick up ”, Ethn. Kwa .,
p. 218 : un mic potlatch ‘n cursul c\ruia s‘nt aruncatepoporului hainele unei tinere fete pentru a fi adunate ;„payol  ”, „a d\rui un obiect de cupru” ; un alt termen
pentru a oferi o barc\ ; Ethn. Kwa ., p. 1448. Termenii s‘nt
numero[i, nesiguri [i concre]i, suprapun‘ndu-se unul peste
altul, a[a dup\ cum se ‘nt‘mpl\ cu toate nomenclatoarelearhaice.
207. V ezi BARBEAU, „Le Potlatch”, Bull. Soc. GØogr. QuØbec ,
1911, vol. III, p. 278, n. 3, pentru sens [i pentru referin]eleindicate.

137
For]a din lucruri
Putem merge mai departe cu analiza noastr\ [i s\
demonstr\m c\ ‘n obiectele schimbate prin potlatch
exist\ o anume calitate care face ca darurile s\ circule,
s\ fie date [i ‘napoiate.
Mai ‘nt‘i, cel pu]in popula]iile kwakiutl [i tsimshian
fac aceea[i distin]ie ‘ntre diferitele tipuri de proprietate,
ca [i romanii sau popula]iile din Trobriand sau Samoa.
Exist\ pentru ei, pe de o parte, bunurile de consum [icele ce se ‘mpart ‘n mod curent 
208. (Nu am g\sit urme
ale schimbului.) Pe de alt\ parte, exist\ obiectele de pre]
ale familiei 209, talismanele, blazoanele din cupru, acoperi-
toarele din piei [i ]es\turile cu blazoane. Aceast\ a doua
208.Poate [i de v‘nzare.
209.Diferen]a dintre proprietate [i provizii este foarte evi-
dent\ la tsimshian, Tsim. Myth ., p. 435. Domnul Boas
afirm\, f\r\ ‘ndoial\, dup\ corespondentul lui, Tate :
„Posesia a ceea ce numim «rich food», m‘ncare ‘ndestu-l\toare, (cf. ibid., p. 406) era esen]ial\ pentru men]inerea
demnit\]ii ‘n familie. Dar proviziile nu erau socotite o
avere. Bog\]ia este ob]inut\ din v‘nzarea (vom spune ‘nrealitate : prin schimb de daruri) proviziilor sau a altor
bunuri care, dup\ ce au fost acumulate, s‘nt distribuite
prin potlatch” (cf. mai sus, p. 80, n. 9, Melanezia).Indigenii kwakiutl deosebesc [i ei simplele provizii de
bog\]ia-proprietate. Aceste ultime dou\ cuvinte s‘nt echi-
valente [i, se pare, au dou\ denumiri, Ethn. Kwa ., p. 1454.
Prima denumire este yaq sau yäq (filologie nesigur\ a
domnului Boas), cf. index. p. 1393 (cf. yÆqu = a distribui).
Cuv‘ntul are dou\ derivate : yeqala (proprietate) sau yäxulu
(talisman, parafarnalia), cf. cuvintele derivate din yä, ibid.,
p. 1406. Cel\lalt cuv‘nt este dadekas , cf. index la Kwa. T .,
p. 519 ; cf. ibid., p. 473, r. 31 ; ‘n dialect newettee, daoma,
dedemala (index la Ethn. Kwa ., s.v.). R\d\cina acestui
cuv‘nt este da-, indo-european : a primi, a lua, a ]ine ‘n
m‘n\, a m‘nui etc. Chiar derivatele s‘nt semnificative.Unul ‘nseamn\ „a lua o bucat\ din haina inamicului
pentru a-i face vr\ji”, cel\lalt „a pune ‘n m‘n\”, „a duceLibertate, onoare, moned\

Eseu despre dar 138
clas\ de obiecte se transmite la fel de ceremonios cum
se transmit femeile ‘n cadrul c\s\toriei, „privilegiile” pentru
gineri sau numele [i rangul pentru copii [i gineri 209bis.
Este chiar inexact s\ vorbim ‘n acest caz despre ‘nstr\inare.
acas\” (apropiere a sensurilor lui manus de familia , v.
mai departe) (referitor la cuverturile date ‘nainte de cum-p\rarea obiectelor de aram\, ce trebuiesc ‘napoiate) ; unalt cuv‘nt ‘nseamn\ „a a[eza un num\r de cuverturi pegr\mada adversarului, a le accepta”, proced‘nd ‘ntocmai.Un alt derivat al acestei r\d\cini este [i mai curios : „ dadeka,
a fi invidios unul pe cel\lalt”, Kwa. T ., p. 133, r. 22 ; evident
c\ sensul originar trebuie s\ fi fost : lucru luat care st‘rne[te
invidia ; cf. dadego, a lupta, desigur, cu pr oprietatea. {i alte
cuvinte au acela[i sens, dar mai precis. De ex., „proprietatea
din cas\”, mamekas, Kwa. T ., III, p. 169, r. 20.
209bis. Vezi numeroasele discursuri prilejuite de transmiterea
bunurilor, BOAS [i HUNT, Ethn. Kwa ., pp. 706 sq.
Nu exist\ nimic pre]ios, moral sau material (‘n mod
inten]ionat nu folosesc cuv‘ntul „util”), care s\ nu fieobiect al credin]elor de acest gen. Mai ‘nt‘i, lucrurilemorale s‘nt ‘ntr-adev\r bunuri, propriet\]i, obiecte de dar
[i schimb. De exemplu, la fel ca ‘n societ\]ile mai primitive –
cea australian\, de pild\ –, dup\ potlatch se las\ tribuluic\ruia lucrul i-a fost transmis o confirmare, o reprezentarecu care este el deprins ; la tlingit, de asemenea, este„l\sat” un dans, SWANTON, Tlingit Indians , p. 442. Proprie-
tatea esen]ial\ pentru indigenii tlingit, cea mai irevocabil\
[i care treze[te invidie, este cea a numelui [i blazonului
totemic, ibid. p. 416 etc. ; aceast\ proprietate ‘i face pe
indivizi ferici]i [i boga]i.
Emblemele totemice, s\rb\torile [i potlatch-ul, numele
cucerite ‘n cadrul potlatch-ului, cadourile pe care ceilal]ile datoreaz\, aflate ‘n leg\tur\ cu potlatch-uri oferite,
toate se succed : ex., kwakiutl, dintr-un discurs : „{i acum
s\rb\toarea mea se ‘ndreapt\ c\tre el” (desemn‘ndu-l peginere, Sec. Soc., p. 356). S‘nt „sedii” [i totodat\ „spirite”
ale societ\]ilor secrete, oferite [i date ‘n schimb (v. dis-cursul despre rangul propriet\]ilor [i proprietatea rangu-rilor), Ethn. Kwa ., p. 472. Cf. ibid., p. 708, un alt discurs :
„Iat\ c‘ntul vostru de iarn\, dansul vostru de iarn\, toat\
lumea va dob‘ndi proprietatea asupra ei, asupra p\turiide iarn\ ; acesta este c‘ntecul vostru, acesta este dansul

139
S‘nt mai cur‘nd obiecte de valoare dec‘t obiecte destinate
v‘nz\rii sau concesiei. La popula]ia kwakiutl, parte dintre
ele, de[i apar ‘n cadrul potlatch-ului, nu pot fi cedate.De fapt aceste „propriet\]i” s‘nt sacra , familia nedes-
p\r]indu-se de ele dec‘t cu mare greutate sau niciodat\.
Observa]ii mai atente ne vor face s\ constat\m o aceea[i
divizare a obiectelor [i la popula]ia haida. ~ntr-adev\r, aici
no]iunea de proprietate sau avere este chiar divinizat\ ‘n
modul ‘n care o f\ceau anticii. Cu un efort mitologic
religios rar ‘nt‘lnit ‘n America, ei s-au ridicat p‘n\ la substan-
]ializarea unei abstrac]ii : „Doamna Proprietate”, (autorii
englezi o numesc Property Woman ) despre care avem
mituri [i descrieri 
210. Pentru ei, este chiar mama, zei]a
‘ntemeietoare a fratriei dominante, fratria Vulturilor. Dar,pe de alt\ parte, ceea ce este straniu [i treze[te reminiscen]e
vostru”. ~n limba kwakiutl, talismanele familiei nobile [i
privilegiile ei s‘nt desemnate cu un singur cuv‘nt : k ! ezo
(blazon, privilegiu), ex. Kwa. T., p. 122, r. 32.
La indigenii tsimshian, m\[tile [i p\l\riile blazonate pentru
dans [i parad\ s‘nt numite „o oarecare cantitate de proprie-tate”, conform celor donate la potlatch (conform cadourilor
f\cute de m\tu[ile [efului din partea mamei pentru „femeile
tribului”) : Tate, ‘n BOAS, Tsim. Myth ., p. 541.
Reciproc, de ex. la kwakiutl, lucrurile s‘nt morale, ‘n
particular talismanele esen]iale, cele dou\ obiecte pre-
]ioase : „d\t\toare de moarte” ( halayu ) [i „apa vie]ii”
(evident, un cristal de cuar]), cuverturile etc., despre
care am discutat. ~ntr-o curioas\ zic\toare kwakiutl, toate
aceste parapharnalia s‘nt identificate cu bunicul, a[a cum
este normal, ele nefiind ‘mprumutate ginerelui dec‘t pentru
a fi redate nepo]ilor, BOAS, Sec. Soc ., p. 507.
210. Mitul lui Dj‘laqons se g\se[te ‘n SWANTON, Haida,
pp. 92, 95, 171. Versiunea lui MASSET este inclus\ ‘n
Haida T. , Jesup, VI, pp. 94, 98 ; cea lui SKIDEGATE, Haida
T. M., p. 458. Numele s\u figureaz\ la un num\r de familii
haida apar]in‘nd fratriei Vulturilor. V. SWANTON, Haida ,
pp. 282, 283, 292 [i 293. La Masset, numele zei]ei norocului
este mai ales Sk‘l, Haida T., Jesup, VI, p. 665, r. 28, p. 306 ;
cf. index, p. 805. Cf. pas\rea Sk‘l, Skirl (SWANTON,Haida , p. 120). Sk‘ltagos ‘nseamn\ obiect de aram\-pro-Libertate, onoare, moned\

Eseu despre dar 140
‘ndep\rtate din lumea asiatic\ [i antic\, seam\n\ p‘n\ la
identitate cu „regina”211, cu piesa principal\ din jocul m\ciu-
cilor, cea care c‘[tig\ tot [i al c\rei nume ‘l poart\. Aceea[izeitate se re‘nt‘lne[te ‘n regiunile tlingit
212, mitul ei, dac\
nu chiar cultul, reg\sindu-se la tsimshian 213 [i kwakiutl214.
prietate, iar povestirea fabuloas\ a modului ‘n care obiec-
tele de aram\ s‘nt g\site se al\tur\ acestui nume, cf.p. 146, fig. 4. Un st‘lp sculptat ‘l reprezint\ pe Dj‘lqada,obiectul de aram\, st‘lpul [i blazoanele sale, SWANTON,Haida , p. 125 ; cf. pl. 3, fig. 3. Vezi descrierile lui Newcombe,
ibid., p. 46. Cf. figurile reproduse, ibid., fig. 4. Idolul s\u
trebuie umplut cu lucruri furate, apoi el ‘nsu[i trebuia furat.
Titulatura ei exact\ este, ibid., p. 92, „proprietate ce
produce zgomot”, av‘nd patru denumiri suplimentare,ibid., p. 95. Are un fiu numit „Coaste de piatr\” (‘n
realitate, din aram\, ibid., pp. 110, 112). Cel care o ‘nt‘l-
ne[te pe ea, pe fiul sau pe fiica ei, va fi fericit la joc. Are
o plant\ magic\ ; m‘nc‘nd din ea, devii bogat ; devii bogat
[i dac\ atingi o pies\ din ‘mbr\c\mintea ei sau o scoic\‘n[iruit\ de ea etc., ibid., pp. 29, 109.
Unul din numele ei este „proprietatea din cas\”. Un
mare num\r de oameni au titluri compuse cu Sk‘l : „Celce-o a[teapt\ pe Sk‘l”, „Calea spre Sk‘l”. Vezi [i listele
genealo gice haida, E. 13, E. 14 ; [i fratriile corbului, R. 14,
R. 15, R. 16.Pare c\ este opusul „femeii dezgust\toare”, cf. Haida
T. M., p. 299.
211.Despre dj‘l la haida [i näg la tlingit, v. mai sus, pp. 116-117,
n. 136.
212.Mitul se reg\se[te ‘n ‘ntregime la tlingit, Tl. M., pp. 173,
292, 368. Cf. SWANTON, Tlingit , p. 460. La Sitka, numele
lui Sk‘l este, f\r\ ‘ndoial\, Lenaxxidek. Este o femeiecare are un copil. Se aude zgomotul f\cut de copil c‘ndfuge ; oamenii ‘l urm\resc ; dac\ e[ti zg‘riat de el, cicatri-cele s‘nt p\strate deoarece buc\]ile de crust\ ‘i pot face
pe ceilal]i ferici]i.
213.Mitul tsimshian este incomplet, Tsim, Myth ., pp. 154, 197.
Compara]i notele lui BOAS, ibid., pp. 746, 760. Domnul
Boas n-a f\cut identificarea, dar ea este clar\. Zei]a tsimshianpoart\ un „ve[m‘nt al bog\]iei” ( garment of wealth ).
214.Este posibil ca mitul „bogatei” (femei) Qominoqa, s\ aib\
aceea[i origine. Pare c\ este obiectul unui cult rezervat

141
Ansamblul acestor lucruri pre]ioase constituie mo[te-
nirea magic\, adesea identic\ donatorului [i recipiendarului
precum [i spiritului care a ‘ncredin]at talismanele eroului‘ntemeietor al clanului 
215. ~n orice caz, ansamblul acestor
lucruri este ‘ntotdeauna de origine [i de natur\ spiritual\,
la toate triburile amintite216. El este ‘nchis ‘ntr-o cutie,
‘ntr-o mare caset\ blazonat\217, av‘nd ea ‘ns\[i putere
unor clanuri kwakiutl, ex. Ethn. Kwa ., p. 862. Un erou
qoexsotenoq are numele „corp de piatr\” [i devine„proprietate asupra corpurilor”, Kwa T ., II, p. 187 ; cf. p. 247.
215. V ezi, de ex., mitul clanului orque, BOAS, Handbook of
American Languages , I, pp. 554-559. Eroul ‘ntemeietor al
clanului este el ‘nsu[i membru al clanului orque. „Caut
logwa (un talisman, cf. p. 554, r. 49) de la tine”, ‘i spune
unui spirit pe care ‘l ‘nt‘lne[te, spirit cu form\ de om, [iel un orque, p. 557, r. 122. Spiritul ‘l recunoa[te ca fiinddin clanul s\u ; el ‘i d\ un harpon cu v‘rf de aram\ careomoar\ balenele (omis ‘n text p. 557) : indigenii orque
s‘nt „killer-whales”. ~i d\ de asemenea numele lui (de
potlatch). Se va numi „loc al fiin]ei satisf\cute”, „‘ndes-tulatul”. Casa lui va fi „casa orque”, cu o „pictur\ orqu\”‘n fa]\”. „{i totu[i orqu\ ‘]i va fi farfuria din cas\ (va aveaforma celor din clanul orque) [i talismanul halayu (d\t\-
torul de moarte) [i ‹‹apa vie]ii» [i cu]itul cu zim]i de cuar]
pentru t\iat (vor fi [i ele de form\ orqu\)”, p. 559.
216. O cutie cu minuni ce con]ine o balen\ [i care a dat
numele ei eroului, se nume[te „bog\]ia ce vine la ]\rm”,BOAS, Sec. Soc ., p. 374. Cf. „proprietatea se abate spre
mine”, ibid., pp. 247, 414. „Proprietatea face zgomot”,
v. mai sus. Titlul unuia dintre [efii principali la Masset
este „cel a c\rui proprietate produce zgomot”, HaidaTexts, Jesup, VI, p. 684. Proprietatea tr\ie[te (kwakiutl) :
„Fie ca proprietatea s\ ne r\m‘n\ ‘n via]\ prin efortul lui[i ca obiectele noastre de cult s\ r\m‘n\ nesparte”, c‘nt\indigenii maamtagila, Ethn. Kwa ., p. 1285, 1. 1.
217.Parafarnaliile familiei, cele care circul\ ‘ntre b\rba]i, ‘ntre
fiicele [i ginerii lor, revenind la fii o dat\ cu ini]ierea sau
c\s\toria, stau de obicei ‘ntr-o cutie sau caset\, decorat\[i blazonat\, adaptat\, realizat\ [i folosit\ ‘ntr-un modcaracteristic civiliza]iei nord-vest americane (de la popu-la]ia yurok din California p‘n\ la cea din str‘mtoarea Behring).~n general, pe aceast\ cutie se vede figura [i ochii totemuluiLibertate, onoare, moned\

Eseu despre dar 142
individual\218, vorbind, ata[‘ndu-se de proprietar sau
con]in‘ndu-i sufletul etc.219
Fiecare dintre aceste obiecte pre]ioase, care s‘nt
‘nsemne ale bog\]iei, are – ca [i ‘n comunitatea
sau ale spiritelor ale c\ror atribute le con]in ; acestea
s‘nt : cuverturi cu figurine, talismanele vie]ii [i ale mor]ii,m\[tile, m\[tile-p\l\rii, p\l\riile [i coroanele, arcul. Mitulconfund\ adesea spiritul cu aceast\ cutie [i cu con]inutuls\u. Ex., Tl.T.M. , p. 173 ; gonaqadet , identic cutiei, obiec-
tului din aram\, p\l\riei sau zurg\l\ilor.
218. T ocmai transferul sau dona]ia, ca ‘n cazul fiec\rei noi
ini]ieri sau c\s\torii, transform\ un primitor ‘ntr-un individ„supranatural”, un ini]iat sau un [aman, magician, nobil,titular al dansurilor [i al locurilor dintr-o confrerie. V. dis-cursurile din unele istorii ale familiilor kwakiutl, Ethn.
Kwa., pp. 965, 966 ; cf. p. 1012.
219.Cutia cu minuni este ‘ntotdeauna misterioas\, p\strat\
printre secretele casei. Pot exista cutii ‘n cutii, introduse‘n num\r mare unele ‘n altele (haida), MASSET, HaidaTexts, Jesup, VI, p. 395. Ea ‘nchide spirite, de ex., „femeia
[oarece” (haida), H. T. M ., p. 340 ; sau Corbul care scoate
ochii de]in\torului infidel. Vezi catalogul de exemple pe
aceast\ tem\ ‘n BOAS, Tsim. Myth ., pp. 854, 851. Mitul
soarelui ‘nchis ‘ntr-o cutie ce plute[te este dintre celemai r\sp‘ndite (catalog ‘n BOAS, Tsim. Myth ., p. 641, 594).
Este cunoscut\ extinderea acestor mituri ‘n lumea antic\.
Unul dintre episoadele cele mai obi[nuite ale pove[tilor
despre eroi este cel al cutiei minuscule, suficient de
u[oar\ pentru erou, prea grea pentru ceilal]i, ‘n care se
g\se[te o balen\, BOAS, Sec. Soc ., p. 374 ; Kwa. T ., seria
a 2-a, Jesup, X, p. 171 ; a c\rei hran\ nu se epuizeaz\,
ibid., p. 223. Cutia este ‘nsufle]it\ [i plute[te prin ea
‘ns\[i, Sec. Soc., p. 374. Cutia lui Katlian aduce bog\]ii,
SWANTON, Tlingit Indians , p. 448 ; cf. p. 448 ; cf. p. 446.
Florile, „b\legar din soare”, „ou\ din lemn pentru ars”,
„cele ce te fac bogat”, adic\, ‘n al]i termeni, talismanelece le con]in, bog\]iile ‘nse[i, trebuiesc [i ele hr\nite.
Una con]ine spiritul „prea puternic pentru a putea fi ‘nsu[it”,
a c\rui masc\ ‘l ucide pe cel ce o poart\ ( Tl.T.M. , p. 341).
Numele acestor cutii s‘nt adesea simptomatice pentru
utilizarea lor ‘ntr-un potlatch. La haida, o cutie mare
pentru gr\sime este numit\ mama (MASSET, Haida Texts,

143
trobriandez\ – individualitatea sa, numele s\u220, cali-
tatea [i puterea lui221 : marile cochilii de u reche-de-
Jesup, VI, p. 758). Cutia „cu fundul ro[u” (soarele) „r\sp‘n-
de[te apa” ‘n „marea Triburilor” (apa, adic\ p\turile
‘mp\r]ite de [ef), BOAS, Sec. Soc ., p. 551 [i n. 1, p. 564.
Mitologia cutiei cu minuni este la fel de caracteristic\ [i
pentru societ\]ile Pacificului nord-asiatic. G\sim un frumos
exemplu al unui mit comparabil, ‘n PILSUDSKI, Material
for the Study of the Aïnu Languages, Cracovia , 1913,
pp. 124 [i 125. Aceast\ cutie este dat\ de un urs, eroul
trebuind s\ cunoasc\ tabuurile ; cutia este plin\ de obiectedin aur [i argint, cu talismane care confer\ bog\]ia. – De
altfel, tehnica cutiei este aceea[i ‘n tot Pacificul de nord.
220. „Obiectele de familie s‘nt numite ‘n mod individual”
(haida), SWANTON, Haida , p. 117 ; au nume : casele, u[ile,
farfuriile, lingurile sculptate, b\rcile, plasele pentru somon.
Cf. expresiei „un lan] ne‘ntrerupt de propriet\]i”, SWANTON,Haida , p. 15. – Avem lista lucrurilor c\rora indigenii kwakiutl
le-au dat nume, lista diferitelor titluri de noble]e, de
femei [i b\rba]i [i a privilegiilor lor : dansuri, potlatch etc.,
care s‘nt totodat\ [i propriet\]i. Obiectele pe care le
numim mobile, obiectele care au un nume, fiind personi-ficate, s‘nt : farfuriile, casa, c‘inele, barca. Vezi Ethn. Kwa .,
pp. 793 sq. ~n aceast\ list\ Hunt a neglijat s\ men]ioneze
numele obiectelor de cupru, al marilor cochilii de ureche–de-mare, al u[ilor. – Lingurile trecute pe o sfoar\ ag\]at\
de un fel de canoe figurat\ se numesc „b‘rn\ de ancorat
linguri” (v. BOAS, Sec. Soc ., p. 422, ‘ntr-un ritual de plat\
a datoriilor de la c\s\torie). La tsimshian, au nume : b\rcile,
obiectele de cupru, lingurile, vasele de piatr\, cu]itele de
piatr\, farfuriile ce apar]in so]iilor de [ef, BOAS, Tsim.
Myth., p. 506. Sclavii [i c‘inii s‘nt [i ei bunuri de valoare,
fiin]e adoptate de familie.
221.Singurul animal domestic la aceste triburi este c‘inele. El
poart\ un nume diferit de la clan la clan (probabil dup\
familia [efului) [i nu poate fi v‘ndut. „S‘nt oameni ca [i
noi”, spun kwakiutl, Ethn. Kwa ., p. 1260. „P\zesc familia”
de vr\jitorie [i de atacurile vr\jma[e. Un mit poveste[te
cum un [ef koskimo [i c‘inele s\u Waned se transformau
unul ‘n altul [i aveau acela[i nume, ibid., p. 835 ; cf. mai
sus (Celebes). Cf. mitul fantastic al celor patru c‘ini ai lui
Lewiqilaqu Kwa. T ., p. 18 [i 20.Libertate, onoare, moned\

Eseu despre dar 144
-mare222, scuturile cu cochilii, centurile [i cuvertu-
rile decorative ornate cu scoici, cuverturile blazo-
222.„Abalon” este un cuv‘nt ‘mprumutat din limba chinook [i
desemneaz\ cochiliile uria[e de ureche-de-mare ce servesc
drept ornamente [i cercei de pus ‘n nas (BOAS, Kwa.
Indians, Jesup, V, I, p. 484) sau drept pandantive pentru
urechi (tlingit [i haida, v. SWANTON, Haida , p. 146). Ele
se pun [i pe ‘nvelitorile blazonate, pe centuri, pe p\l\rii.
Ex. (kwakiutl), Ethn. Kwa ., p. 1069. La indigenii awikenoq
[i lasiqoala (triburi din grupul kwakiutl), cochiliile de
ureche -de-mare s‘nt dispuse ‘n jurul unui scut, o pavaz\
cu o ciudat\ form\ european\, BOAS, 5 -th Report , p. 43.
Aceast\ form\ a scutului pare a fi forma primitiv\ sau
echivalent\ a scuturilor de aram\ ce au, [i ele, o form\
medieval\ stranie.
Se pare c\ aceste cochilii de ureche-de-mare au avut
c‘ndva valoare de moned\, a[a cum au ast\zi obiectele
de cupru. Un mit ˙tatlolq asociaz\ cele dou\ personaje.K’obois („cupru”) [i Teadjas (ureche-de-mare) ; fiul [i fiica
lor se c\s\toresc, iar nepotul ia „caseta de metal” de la urs
[i pune st\p‘nire pe masca [i potlatch-ul s\u, Indianische
Sagen , p. 84. Un mit awikenoq al\tur\ numele cochiliilor,
ca [i pe cele ale obiectelor de cupru, unor „fete din
lun\”, ibid., pp. 218 [i 219.
La haida, cochiliile poart\ fiecare propriul nume, cel
pu]in atunci c‘nd au valoare mare [i recunoscut\ ; la fel [i
‘n Melanezia, SWANTON, Haida , p. 146. ~n alte locuri,
ele se utilizeaz\ ca denumire pentru indivizi [i spirite.
Ex., la tsimshian, index de nume proprii, BOAS, Tsim. Myth .,
p. 960. Cf. „numele de ureche-de-mare” la kwakiutl, peclanuri, Ethn. Kwa ., pp. 1261 la 1275, pentru triburile
awikenoq, naqoatok [i gwasela. A existat cu siguran]\ un
obicei interna]ional. – Cutia din ureche-de-mare la bellakula (cutie ornamentat\ cu cochilii) este [i ea men]ionat\
[i descris\ exact ‘n mitul awikenoq ; ‘n plus, ea ‘nchide o
‘nvelitoare de ureche-de-mare [i ambele ‘nglobeaz\ lumin\din soare. Or, numele [efului despre care este vorba ‘n
mit este Legek, BOAS, Ind. Sag ., pp. 218 sq. Acest nume
este cel al principalului [ef tsimshian. Deducem deci c\mitul a c\l\torit concomitent cu obiectul. – ~ntr-un mit
haida, de Masset, cel al „Corbului creator”, soarele pe care-l

145
nate223, pe care s‘nt desena]i ochi, figuri de om sau
animale sau s‘nt brodate. Casele, grinzile [i st‘lpii deco-
rativi 224 s‘nt fiin]e. Toate vorbesc : [i acoperi[ul, [i focul,
ofer\ so]iei sale este o cochilie de ureche-de-mare,
SWANTON, Haida Texts, Jesup, VI, p. 313, p. 227. Pentru
nume de eroi mitologici cu titlul de „abalon” (ureche-de–mare), vezi de ex., Kwa. T ., III, pp. 50, 222 etc.
La indigenii tlingit, aceste scoici s‘nt asociate col]ilor de
rechin, Tl.T.M. , p. 129 (a se compara cu utilizarea din]ilor
de ca[alot, cf. mai sus, Melanezia).
Toate aceste triburi au ‘n plus [i cultul colierelor de
dentalia (f\cute din cochilii de dimensiuni reduse). Vezi
‘n particular KRAUSE, Tlinkit Indianer , p. 186. G\sim
deci, aici, acelea[i forme de moned\, cu acelea[i credin]e[i folosind acelora[i scopuri ca ‘n Melanezia [i, ‘n general,
‘n Pacific.
Diversele cochilii erau, de altfel, obiect al unui comer]
practicat de ru[i ‘n timpul ocup\rii Alask\i, comer] care se
f\cea ‘n ambele sensuri, din golful Californiei p‘n\ la str‘m-toarea Behring, SWANTON, Haida Texts , Jesup , VI, p. 313.
223.P\turile, ca [i cutiile, s‘nt decorate cu figuri, ele imit\ chiar
desenele cutiilor (v. fig. KRAUSE, Tlinkit Indianer , p. 200).
P\turile au ‘ntotdeauna ceva spiritual ‘n ele, cf. expresiile
(haida) „cing\torile spiritului”, p\turi de[irate, SWANTON,Haida, Jesup Exped ., V, I, p. 165 ; cf. p. 174. Unele mantii
mitice s‘nt „mantii ale lumii” : (Lilloșt), mitul din Qäls,BOAS, Ind. Sagen , pp. 19 [i 20 : (bellakula), „mantii din
soare”, Ind Sagen , p. 260 ; mantii pentru pe[ti : (heiltsuq),
Ind. sagen . p. 248, compara]ii de mostre de asemenea
teme, BOAS, ibid., p. 309, nr. 113.
Cf. rogojina vorbitoare, Haida Texts  ; MASSET, Jesup
Expedition , VI, pp. 430 [i 432. Cultul p\turilor, al rogoji-
nilor, al pieilor folosite drept ‘nvelitori pare s\ fie apropiatde cultul rogojinilor blazonate din Polinezia.
224. La indigenii tlingit, se admite c\ totul vorbe[te ‘n cas\, c\
spiritele se adreseaz\ vaselor [i grinzilor casei, din vremeac‘nd [i cele din urm\ vorbeau, pentru c\ [i ele vorbesc ;
astfel, dialogurile se poart\ ‘ntre animalele totemice, ‘ntre
spiritele, oamenii [i lucrurile din cas\ ; este un principiu
firesc al religiei tlingit. Ex., SWANTON, Tlingit , pp. 458, 459.
Casa ascult\ [i vorbe[te [i la kwakiutl, Ethn. Kwa ., p. 1279,
r. 15.Libertate, onoare, moned\

Eseu despre dar 146
[i sculpturile, [i picturile ; casa magic\ a fost ridicat\ nu
numai de [ef 225 ‘mpreun\ cu oamenii lui sau cu cei din
fratria de vis-à-vis, ci [i de zei [i str\buni ; aceast\ cas\magic\ este cea care prime[te [i vomit\ totodat\ spirite
[i tineri ini]ia]i.
De altfel, fiecare dintre aceste obiecte pre]ioase
226
posed\ ‘n sine anumite virtu]i 227. Obiectul nu este
225.Casa este conceput\ ca [i cum ar fi mobil\. (Dup\ cum se
[tie, mult timp ea chiar a [i fost considerat\ astfel ‘n dreptul
german.) Este transportat\ [i ea se las\ transportat\. Vezi
foarte numeroasele mituri ale „casei magice”, construit\ ‘ntr-o
clip\ sau, ‘n particular, d\ruit\ de un bunic (mituri catalogatede BOAS, Tsim. Myth ., pp. 852, 853). V. exemplele kwakiutl,
BOAS, Sec. Soc ., p. 376, figurile [i plan[ele, pp. 376 [i 380.
226.S‘nt, de asemenea, obiecte pre]ioase, magice [i religioase :
1
0 penele de vultur, identificate adeseori cu ploaia, cu
hrana, cu piatra de cuar] sau cu „un bun medicament”.
Ex., Tl.T.M. , p. 383, p. 128 etc. ; haida (MASSET), Haida
Texts, Jesup, VI, p. 282 ; 20 bastoanele [i pieptenii, Tl.T.M. ,
p. 385. Haida, SWANTON, Haida , p. 38 ; BOAS, Kwakiutl
Indians, Jesup, V, partea a II-a, p. 455 ; 30 br\]\rile, ex. tribul
din Lower Fraser, BOAS, Indianische Sagen , p. 36 ; (kwakiutl),
BOAS, Kwa. Ind., Jesup , V, II, p. 454.
227. T oate aceste obiecte, inclusiv lingurile, farfuriile [i obiectele
din cupru au ‘n limba kwakiutl denumirea generic\ logwa ,
cuv‘nt al c\rui sens precis este talisman, lucru supra-
natural. (A se vedea observa]iile f\cute de noi despresubiect ‘n lucrarea Origines de la notion de monnaie [i ‘n
prefa]\, HUBERT [i MAUSS, MØlanges d’histoire des Religions .)
No]iunea logwa este similar\ celei de mana . ~n spe]\, din
punctul de vedere de care ne ocup\m, este „virtutea”
bog\]iei [i a hranei, virtute care creeaz\ bog\]ie [i hran\.
~ntr-un discurs, se vorbe[te despre un talisman ( logwa )
care este „cel ce-a sporit proprietatea”, Ethn. Kwa ., p. 1280,
r. 18. Un mit poveste[te cum un logwa a fost „‘nc‘ntat s\
cucereasc\ proprietatea”, iar patru logwa (cing\tori etc.)
o adunar\. Unul dintre logwa purta numele „ceea ce face
s\ se acumuleze proprietatea”, Kwa. T ., p. 108. ~n realitate,
bog\]ia aduce bog\]ie. Haida spune chiar „proprietateacare te face bogat”, cu referire la cochiliile de ureche-de-
-mare purtate de fetele pubere, SWANTON, Haida , p. 48.

147
numai semn [i gaj al bog\]iei, principiu magic [i
religios al rangului [i al abunden]ei 228. Farfuriile 229 [i
lingurile 230 cu care se m\n‘nc\ la ceremonii, decorate [i
sculptate, blazonate cu totemul clanului sau al rangului,
s‘nt obiecte ‘nsufle]ite. S‘nt copiile unor instrumente
inepuizabile, creatoare de hran\, ‘ncredin]ate str\mo[ilor
de c\tre spirite. S‘nt presupuse a fi miraculoase. ~nc‘t
obiectele se confund\ cu cei ce le-au creat, cu spiritele,
iar instrumentele de m‘ncat cu alimentele. Astfel, farfuriilekwakiutl [i lingurile haida s‘nt bunuri esen]iale cu o
circula]ie foarte strict\, fiind repartizate cu grij\ ‘ntre
clanurile [i familiile conduc\toare 
231.
228. O masc\ este numit\ „cea care ob]ine hran\”. Cf. „[i voi
ve]i fi boga]i ‘n hran\” (mit nimkish), Kwa. T ., III, p. 36,
r. 8. Unul dintre cei mai de seam\ nobili kwakiutl se
nume[te „cel ce invit\”, „cel ce d\ hran\”, „acel ce d\ puf
de vultur”. Cf. BOAS. Sec. Soc ., p. 415.
Panerele [i cutiile ornamentate cu figuri (de ex. cele
utilizate la recolta de fructe) s‘nt [i ele magice ; ex. mitul
haida (MASSET), Haida T., Jesup, VI, p. 404 ; mitul foarte
important al lui Qäls, cel ce ‘ncruci[eaz\ [tiuca, somonul
[i pas\rea-tunet, un scuipat al acestei p\s\ri f\c‘nd s\ fie
umplut un co[ cu fructe. (Tribul din Lower Fraser River),Ind. Sag ., p. 34 ; mitul echivalent awikenoq, 5 
-th Rep., p. 28,
un paner cu numele „niciodat\ gol”.
229.Fiecare farfurie era denumit\ dup\ ceea ce era ‘ncrustat pe
ea. La kwakiutl, pe ele erau reprezenta]i „mai marii
animalelor”. Cf. mai sus, p. 115. Una dintre ele se numea
„farfuria care r\m‘ne plin\”, BOAS, Kwakiutl Tales (Columbia
University), p. 264, r. 11. La un anumit clan, ele s‘nt
logwa  ; ele au vorbit unui str\mo[, „Celui ce invit\” (v. pen-
ultima not\) spun‘ndu-i s\ le ia, Kwa. T ., p. 809. Cf. mitul lui
Kaniqilaku, Ind. Sag ., p. 198 ; cf. Kwa. T ., seria a II-a,
Jesup, X, p. 205 : cum cel ce poate preface i-a dat s\
m\n‘nce socrului s\u (cel ce ‘l ame]ea) fructe dintr-un
paner miraculos. Acestea s-au preschimbat ‘n m\r\cini,ivindu-i-se pe ‘ntreg corpul.
230. V ezi mai sus.
231. V ezi mai sus, ibid.Libertate, onoare, moned\

Eseu despre dar 148
„Moneda – faim\” 232
Mai ales obiectele din aram\ blazonate 233, bunuri
fundamentale pentru potlatch, s‘nt cele importante pentru
credin]\ [i chiar pentru cult 234. ~n toate aceste triburi
exist\ un mit al cuprului ca fiin]\ vie 235. Arama, cel pu]in
232.Expresia este ‘mprumutat\ din german\, Renommiergeld,
fiind utilizat\ pentru prima oar\ de domnul Krickeberg.
Ea descrie foarte precis utilizarea acelor scuturi-paveze,
pl\ci care s‘nt [i monede, [i obiecte de parad\ purtate de[efi la potlatch sau de cei ‘n folosul c\rora era datpotlatch-ul.
233.Oric‘t ar fi de discutat\, produc]ia obiectelor de aram\ ‘n
nord-vestul american este ‘nc\ insuficient cunoscut\.
Domnul RIVET, ‘ntr-o remarcabil\ lucrare despre pre-
lucrarea metalelor pre]ioase ‘n societatea precolumbian\,Journal des AmØricanistes , 1923, a omis inten]ionat subiectul.
~n orice caz, se pare c\ aceast\ art\ este anterioar\ sosiriieuropenilor. Triburile din nord, tlingit [i tsimshian, c\utau,exploatau [i primeau cupru de la Copper River. Cf. vechii
autori [i cf. KRAUSE, Tlinkit Indianer , p. 186. Toate aceste
triburi vorbesc despre „muntele cel uria[ de aram\” ;(tlingit), Tl.T.M. p. 160 ; (haida), SWANTON, Haida, Jesup,
V, p. 130 ; (tsimshian), Tsim. Myth ., p. 299.
234. Pr ofit\m de ocazie pentru a ‘ndrepta o gre[eal\ pe care
am comis-o ‘n Note sur l’origine de la notion de monnaie .
Am confundat Laqa, Laqwa (ambele grafii au fost folosite
de domnul Boas) cu logwa . Avem drept scuz\ faptul c\
pe atunci domnul Boas scria adesea cele dou\ cuvinte ‘nacela[i mod. Dar, de atunci, a devenit clar c\ unul ‘nseamn\ro[u, cupru, cel\lalt vr‘nd s\ spun\ doar obiect supra-natural, obiect de pre], talisman etc. Toate obiectele de
aram\ s‘nt logwa , ceea ce face ca demonstra]ia noastr\ s\
r\m‘n\ valabil\. Dar, ‘n acest caz, cuv‘ntul e, ‘ntr-un fel,un adjectiv, un sinonim. Ex. Kwa. T., III, p. 108, dou\
nume de logwa care s‘nt obiecte de aram\ : „cel bucuros
s\ cucereasc\ proprietatea” [i „cel ce face s\ se acumu-leze proprietatea”. Dar nu toate logwa s‘nt obiecte de aram\.
235.Arama este vie ; mina [i muntele de cupru s‘nt magice,
pline de „plante de bog\]ie”, MASSET, Haida Texts, Jesup,

149
la haida [i kwakitul, este identificat\ cu somonul, el
‘nsu[i un obiect de cult 236. Dar ‘n afara acestui element
VI, pp. 681, 692. cf. SWANTON, Haida , p. 146, alt mit.
Cuprul are mirosul s\u (ceea ce este adev\rat) Kwa. T., III,
p. 64, r. 8. La tsimshian, privilegiul de a munci la pre-lucrarea cuprului constituie subiectul unui important ciclude legende : mitul lui Tsauda [i Gao, Tsim. Myth. , pp. 306 sq.
Pentru catalogul temelor echivalente, v. BOAS, Tsim. Myth.,
p. 856. Cuprul pare s\ fi fost personalizat la bellakula, Ind.
Sag., p. 261 ; cf. BOAS, „Mythlogy of the Bella Coola
Indians”, Jesup Exp ., I, partea 2, p. 71, ‘n care mitul
cuprului este asociat cu mitul cochiliilor de ureche-de-mare.Mitul tsimshian al lui Tsauda se asociaz\ cu mitul somonuluidespre care vom vorbi.
236. Fiind ro[u, cuprul se identific\ : soar elui, ex. Tl.T.M. ,
nr. 39, n. 81 ; „focului c\zut din cer” (nume al unui obiectdin aram\), BOAS, Tsimshian Texts and Myths ., p. 467 ; [i
somonului. Aceast\ identificare este clar\ ‘n special pentrucultul kwakiutl al gemenilor, fii ai somonului [i cuprului,Ethn., Kwa ., pp. 685 sq. Secven]a mitic\ pare a fi urm\-
toarea : prim\vara, sosirea somonului, soarele rena[te, ro[u,
aram\. Identitatea dintre somon [i aram\ este caracteristic\na]iunilor nordice (v. Catalogul ciclurilor echivalente,
BOAS, Tsim. Myth ., p. 856). Ex. mitul haida din MASSET,
Haida T., Jesup , VI, pp. 689, 691, r. 6 sq., n. 1 ; cf. p. 692,
mitul nr. 73. Aici g\sim un echivalent exact al legendei
inelului lui Policrate : un somon care ‘nghite aram\,
SIDEGATE ( H. T. M ., p. 82). La tlingit [i, ca urmare, [i la
haida, exist\ un mit al unei fiin]e al c\rei nume se traduce‘n englez\ prin Mouldy-end (numele somonului) ; v. mitul
lui Sitka : lan]uri de aram\ [i somoni, Tl.T.M. , p. 307.
Somonul ‘ntr-o cutie devine om, alt\ versiune a lui Wrangel,
ibid., nr. 5. Pentru echivalen]e, v. BOAS, Tsim. Myth ., p. 857.
Un obiect tsimshian se nume[te „cupru care urc\ r‘ul”,
aluzie evident\ la somon, BOAS, Tsim. Myth ., p. 857.
Ar fi locul s\ c\ut\m ceea ce apropie cultul cuprului de
cel al cuar]ului, v. mai sus. Ex. mitul muntelui de cuar],Kwa. T., seria a II-a, Jesup, X, p. 111.
De asemenea, poate fi asociat cu cultul jadului la tlingit ;
Somonul de jad care vorbe[te, Tl.T.M., p. 5. O piatr\ din
jad vorbe[te [i d\ nume, SITKA, Tl.T.M. , p. 416. ~n fine, s\
amintim [i cultul cochiliilor [i asocierea lui cu mitul cuprului.Libertate, onoare, moned\

Eseu despre dar 150
de mitologie metafizic\ [i tehnic\ 237, toate obiectele de
aram\ s‘nt, fiecare ‘n parte, obiecte ale unor credin]e
individuale [i speciale. Fiecare obiect de aram\ maiimportant din familiile [efilor de clan are numele s\u
238,
237. Am v\zut c\ familia lui Tsauda, la tsimshian, pare s\ fie familia
‘ntemeietoare sau cea de]in\toare a secretelor aramei. Iar
mitul (kwakiutl) al familiei princiare Dzawadaenoqu pares\ fie de acela[i gen. El al\tur\ pe Laqwagila – cel ce
produce arama – lui Qomqomgila, Bogatul [i Qomoqoa,
„Bogata”, cea care face obiectele din aram\ Kwa. T. III,
p. 50, [i une[te totul cu ajutorul unei p\s\ri albe (soarele),
copil al p\s\rii-tunet, pas\re care miroase arama [i se
transform\ ‘n femeie, cea care na[te gemenii care simtarama dup\ miros, Kwa. T ., III, pp. 61 la 67.
238.Fiecare obiect are un nume al s\u. „Obiectele cele mai
mari din aram\ care au c‘te un nume”, se spune ‘n dis-cursurile kwakiutl, BOAS, Sec. Soc ., pp. 348, 349, 350.
Lista acestor nume, din nefericire f\r\ indicarea clanului
proprietar permanent, ‘n ibid., p. 344. S‘ntem informa]i
destul de bine despre numele obiectelor mari din aram\
la kwakiutl. Aceste nume dovedesc culturile [i credin]ele
c\rora le s‘nt ata[ate. Un obiect se intituleaz\ „Luna”(tribul nisqa), Ethn. Kwa ., p. 856. Altele au numele spiritului
pe care ‘l ‘ncarneaz\, spirit care le-a d\ruit. Ex. Dzonoqoa,
Ethn. Kwa ., p. 1421 ; le reproduc chiar figura. Alte obiecte
poart\ numele spiritelor ce au ‘ntemeiat totemurile : de
ex. „fa]\ de castor”, Ethn. Kwa ., p. 1427 ; „leu de mare”,
ibid., p. 894. Unele fac doar o simpl\ aluzie la form\ : de
ex. „obiect ‘n T” ; sau se numesc simplu „Marele obiect”,
ibid., p. 1289. „obiectul care c‘nt\”, ibid., p. 962 (‘n
aceala[i timp nume de [ef). Altele fac aluzie la potlatch-ulpe care ‘l ‘ncarneaz\ [i ‘i acumuleaz\ valoarea. Numele
lui Maxtoselem (obiect) este „cel de care celorlal]i le este
ru[ine”, Cf. Kwa. T ., III, p. 452, n. 1 : „le este ru[ine de
datorii” (datorii : gagim ). Alt nume : „caut\-g‘lceava”, Ethn.
Kwa., pp. 893, 1026 etc.
Despre numele obiectelor din aram\ la indienii tlingit,
v. SWANTON, Tlingit , pp. 421, 405. Majoritatea acestor
nume s‘nt totemice. Pentru numele obiectelor haida [i
tsimshian, nu cunoa[tem dec‘t pe cele ce au acela[i numeca al [efilor sau proprietarilor.

151
individualitatea [i valoarea sa proprie 239, ‘n adev\ratul
‘n]eles al cuv‘ntului, valoare magic\ [i economic\, per-
manent\, perpetuat\ sub vicisitudinile transmiterii sauchiar distrugerii par]iale sau totale ‘n cadrul potlatch-ului 
240.
Ele mai au o virtute : aceea de a atrage [i alte obiecte
din aram\, tot a[a cum bog\]ia atrage bog\]ie sau cumdemnit\]ile antreneaz\ onorurile, st\p‘nirea spiritelor [i
alian]ele favorabile
241 [i reciproc. – Tr\iesc, au o mi[care
239. V aloarea obiectelor de aram\ la tlingit variaz\ dup\ ‘n\l]imea
lor [i se m\soar\ ‘n num\rul sclavilor, Tl.T.M. , pp. 337, 260,
p. 131 (Sitka [i Skidegate etc., tsimshian), Tate ‘n BOAS,
Tsim. Myth ., p. 540 ; cf. ibid., p. 436. Principiul echivalent :
(haida), SWANTON, Haida , p. 146.
Domnul Boas a studiat modul ‘n care fiecare obiect ‘[i
cre[te valoarea prin potlatch-uri succesive : de exemplu,valoarea real\ pentru un vas lesaxalayo era ‘n 1909-1910 :
9000 de p\turi de l‘n\ a 4 dolari fiecare, 50 de b\rci, 6000
p\turi cu nasturi, 260 br\]\ri de argint, 60 de aur, 70perechi de cercei din aur, 40 ma[ini de cusut, 25 fono-
grafe, 50 de m\[ti ; [i crainicul va spune : „Voi da aceste
m\run]i[uri pentru prin]ul Laqwagila”. Ethn. Kwa ., p. 1352 ;
cf. ibid., r. 28, ‘n care obiectul de aram\ este comparat cu
un „corp de balen\”.
240.Despre principiul distrugerii v. mai sus. Totu[i, distrugerea
obiectelor din aram\ are un caracter specific. La kwakiutl,
distrugerea se face pe buc\]i, c‘te un sfert la fiecare
potlatch. ~ncercarea de a recuceri obiectul ‘ntreg, la unuldin urm\toarele potlatch-uri, era un act de onoare, urm‘nd
ca sferturile s\ fie reunite p‘n\ la completarea obiectului.
Unui asemenea obiect ‘i cre[te valoarea, BOAS, Sec. Soc .,
p. 334.
~n orice caz, a le „consuma” [i a le „sparge” ‘nseamn\ s\
le omori, Ethn. Kwa ., p. 1285, r. 8 [i 9. Expresia comun\
este „s\ le arunci ‘n mare” [i este uzual\ [i la tlingit,
Tl.T.M. , p. 63 ; p. 399, c‘ntul 43. Dac\ nu se ‘neac\ sau nu
e[ueaz\, dac\ nu mor, atunci s‘nt false, fiind din lemn,deci plutesc. (Povestea unui potlatch tsimshian contra
haida, Tsim. Myth ., p. 369.) O dat\ sparte, ‘nseamn\ „c\
au murit pe plaj\” (kwakiutl), BOAS, Sec. Soc ., p. 564 [i n. 5.
241. Se pare c\ la kwakiutl existau dou\ tipuri de obiecte de
aram\ : cele foarte importante, ce nu puteau fi ‘nstr\inateLibertate, onoare, moned\

Eseu despre dar 152
autonom\242, antren‘nd [i alte obiecte243. La kwakiutl,
unul dintre ele244 se nume[te „cel ce antreneaz\”, formula
descriind cum se adun\ obiectele de aram\ ‘n jurul lui,‘n acela[i timp numele proprietarului s\u fiind „proprietatece se scurge c\tre mine”. Un alt nume frecvent al obiec-
tului este „cel ce aduce proprietate”. La haida, la tlingit,
obiectele din aram\ constituie „fort\rea]a” ce-o ‘ncon-
de familie, neput‘nd fi sparte [i ref\cute, [i cele care
circulau intacte, av‘nd o valoare mai mic\ [i urm‘ndu-lepe primele asemenea unui satelit. Ex. BOAS, Sec. Soc .,
pp. 564, 579. Posesiunea asupra acestor obiecte secundarecorespunde, la kwakiutl, posesiunii titlurilor nobiliare [ia rangurilor de ordin doi ‘mpreun\ cu care circulau de la
[ef la [ef, de la familie la familie, ‘ntre genera]ii [i sexe.
Titlurile importante [i obiectele mari de aram\ r\m‘neau,se pare, fixe ‘n interiorul clanurilor [i triburilor. Ar fi fost[i dificil s\ fie altfel.
242. Un mit haida referitor la potlatch-ul dat de [eful Hayas
relateaz\ cum c‘nta un asemenea obiect : „Acest lucru
este foarte r\u. Opre[te-te Gomsiwa (nume de ora[ [i de
erou) ; ‘n jurul acestui mic obiect s‘nt multe alte obiectedin aram\”. Haida Texts, Jesup, VI, p. 760. Este vorba
despre „un obiect mic de aram\” care devine de la sine mare,‘n jurul lui adun‘ndu-se altele. Cf. mai sus obiectul-somon.
243.~ntr-un c‘ntec de copii, Ethn. Kwa ., p. 1312, r. 3, r. 14,
„obiectele de aram\ cu nume importante de [efi de triburi
se vor aduna ‘n jurul s\u”. Se consider\ c\ obiectele cad„cu de la sine putere ‘n casa [efului” (nume de [ef haida,SWANTON, Haida , p. 274, E). Ele „se ‘nt‘lnesc ‘n cas\”,
s‘nt „lucruri plate ce se re‘nt‘lnesc”, Ethn. Kwa ., p. 701.
244.Mitul „Celui ce aduce obiecte de aram\” ‘n mitul „Celui
ce invit\” (Qoexot’enox), Kwa. T. , III, p. 248, r. 25, r. 26.
Acela[i obiect este numit „cel ce aduce proprietatea”,BOAS, Sec. Soc ., p. 415. C‘ntecul secret al nobilului care
poart\ titlul „Cel ce invit\” este :
„Numele meu va fi «proprietatea ce se ‘ndreapt\ c\tre mine»,
din cauza celui ce aduce obiecte din aram\
Obiectele din aram\ se ‘ndreapt\ c\tre mine din cauza celui
ce aduce obiecte din aram\.”
Textul kwakiutl spune aqwagila , „cel ce face obiecte din
aram\” [i nu doar „cel ce aduce obiecte din aram\”.

153
joar\ pe prin]esa ce le aduce245 ; de altfel, [eful care le
posed\246 devine de ne‘nvins. S‘nt „talgerele din cupru247
divine” din cas\. Deseori, mitul le confund\ pe toate :
spiritele care d\ruiesc obiecte de aram\248, proprietarii
245.Ex. ‘ntr-un discurs de potlatch tlingit, Tl.T.M. , p. 379 ;
(tsimshian) obiectul este un „scut”, Tsim. Myth ., p. 386.
246.~ntr-un discurs referitor la donarea obiectelor de aram\
‘n cinstea fiului proasp\t ini]iat, „obiectele date s‘nt o‹‹armur\», o armur\ a propriet\]ii”, BOAS, Sec. Soc ., p. 557
(aluzie la obiectele ce at‘rn\ la g‘t). Titlul t‘n\rului este
Yaqois, „cel ce poart\ proprietatea”.
247. Un ritual important, desf\[urat ‘n perioada de claustrare
a prin]eselor pubere kwakiutl, arat\ foarte bine acestecredin]e : ele poart\ obiecte de aram\ [i cochilii de ureche–de-mare [i, ‘n acele clipe, iau numele obiectelor dearam\, ale „talgerelor divine din cas\”. Se spune atunci c\
‘mpreun\ cu so]ii lor vor avea lesne obiecte de aram\”,
Ethn. Kwa ., p. 701. „Obiecte din cas\” este numele surorii
unui erou awikenoq, Kwa T ., III, p. 430. C‘ntecul uneia
dintre fiicele nobile kwakiutl, prevestind un fel de swaya m.
vara (alegerea so]ului la hindu[i), apar]ine probabil
aceluia[i ritual [i se exprim\ astfel : „Stau a[ezat\ pe
obiectele de aram\. Mama ‘mi ]ese centura pentru c‘nd
voi avea ‹‹talgerele din cas\» etc”. Ethn. Kwa ., p. 1314.
248.Adesea obiectele s‘nt identice spiritelor. Este bine cunos-
cuta tem\ a scutului [i a blazonului heraldic ‘nsufle]it.Identitatea obiectului cu „Dzonoqoa” [i cu „Qominoqa”,
Ethn. Kwa ., pp. 1421, 860. Obiectele din aram\ s‘nt animale
totemice, BOAS, Tsim Myth ., p. 460. ~n alte cazuri, s‘nt
doar atributele unor animale mitice. „Cerbul-lop\tar dearam\” [i „coarnele sale ramificate de aram\” joac\ unanume rol ‘n s\rb\torile de var\ la kwakiutl, BOAS, Sec.
Soc., pp. 630, 631 ; cf. p. 729 : „M\re]ia corpului s\u”
(literar, bog\]ia de pe corpul s\u). Indigenii tsimshian
consider\ obiectele de aram\ ca fiind „p\rul spiritelor”,
BOAS, Sec. Soc ., p. 326 ; ca „excremente ale spiritelor”
(catalog de teme ‘n BOAS, Tsim. Myth ., p. 837) ; gheare
de vidr\ de uscat, ibid., p. 563. Obiectele de aram\ s‘nt
folosite de spirite la potlatch-urile pe care le ofer\ ‘ntreele, Tsim. Myth ., p. 285 ; Tl.T.M. , p. 51. Obiectele „le fac
pl\cere”. Pentru compara]ie, v. BOAS, Tsim. Myth ., p. 846 ;
v. mai sus p. 56.Libertate, onoare, moned\

Eseu despre dar 154
acestor obiecte de cupru [i obiectele ‘nse[i249. Imposibil
s\ deosebim ‘n ce const\ for]a unui spirit ori cea a bog\]iei
altuia : obiectul de aram\ vorbe[te, morm\ie nemul]umit250 ;
el cere s\ fie oferit ‘n dar, distrus, este ‘nvelit ‘n cuverturi
pentru a-i fi cald, a[a dup\ cum [eful este ‘nmorm‘ntat
‘n cuverturile pe care trebuia s\ le distribuie251.
Dar, pe de alt\ parte, o dat\ cu bunurile252, se transmit
bog\]iile [i norocul. Posesorul ini]ial al unor asemenea
249.C‘ntecul lui Neqapenken (Fa]a lui Zece-co]i) : „S‘nt o
pies\ de aram\, iar [efii triburilor s‘nt obiecte sf\r‘mate
de aram\”. BOAS, Sec. Soc ., p. 482 ; cf. p. 667, pentru text
[i pentru o traducere literal\.
250.Dandalayu, obiectul care „bomb\ne nemul]umit ‘n cas\”
pentru a fi dat, BOAS, Sec. Soc ., p. 622 (discurs). Maxtoslem,
obiectul „care pl‘nge c\ nu este spart”. P\turile cu care
este ‘nvelit „‘i ]in de cald”, BOAS, Sec. Soc ., p. 572. Ne
reamintim c\ el se nume[te „cel pe care celorlalte obiecte
le este ru[ine s\-l priveasc\”. Un alt obiect de aram\ ia
parte la potlatch [i „‘i este ru[ine”, Ethn. Kwa ., p. 882. r. 32.
Un obiect haida (MASSET), Haida Texts, Jesup, VI, p. 689,
proprietate a unui [ef supranumit „Cel a c\rui proprietate
produce zgomot”, c‘nt\ dup\ ce a fost spart : „Voi putrezi
aici, eu am antrenat pe mul]i” (‘n moarte, din cauza
potlatch-urilor).
251.Cele dou\ ritualuri, ale donatorului [i primitorului ‘nmor-
m‘nta]i sub gr\mezi de p\turi sau p\[ind pe ele s‘nt
echivalente : ‘ntr-un caz, e[ti superior, ‘n cel\lalt, inferiorpropriei averi.
252. Observa]ie general\. Cunoa[tem destul de bine cum [i de
ce se transmit bunurile la indienii nord-vest americani, ‘ncursul ceremoniilor, al irosirilor [i distrugerilor. Dar s‘ntem
‘nc\ prost informa]i asupra formei pe care o ia actul
tradi]iei unor obiecte, ‘n particular cele de aram\. Aceast\problem\ va trebui s\ fie obiectul unei anchete. Pu]inul
pe care-l [tim este extrem de interesant [i denot\ cu
siguran]\ leg\tura propriet\]ii cu proprietarii. Nu numai ceea
ce corespunde ced\rii unui obiect se nume[te „a pune
obiectul de aram\ la umbra numelui” cuiva, iar achizi-
]ionarea lui se nume[te „a da greutate” noului proprietar(kwakiutl), BOAS, Sec. Soc ., p. 349 ; nu numai c\, la haida,

155
obiecte de aram\ (sau posesorul de talismane) d\ ceva
din propriul s\u spirit [i din spiritele ajut\toare, ele ‘nsele
mijloace de a cuceri – obiecte din aram\, bog\]ii, rang,suflete ; toate s‘nt, de altfel, echivalente. De fapt, lu‘nd ‘n
considerare at‘t obiectele de aram\, c‘t [i celelalte forme
permanente de bog\]ii, ce s‘nt ‘n egal\ m\sur\ obiectede tezaur [i de potlatch (m\[ti, talismane etc.), constat\m
c\ toate se confund\ cu modul lor de ‘ntrebuin]are [i cuefectul pe care ‘l produc 
253. Prin intermediul lor se ob]in
rangurile ; ob]in‘nd bog\]ia, se va ob]ine [i spiritul, iar
acesta, la r‘ndul lui, pune st\p‘nire pe eroul ‘nving\tor
de obstacole ; el ‘i cere plata pentru transele sale [ama-nice, pentru dansurile rituale, pentru serviciile guvern\riisale. Totul se leag\ [i se confund\ ; lucrurile au persona-litate, iar personalit\]ile fac parte dintre permanen]eleclanului. Titluri, talismane, obiecte din aram\ [i spiritele[efilor s‘nt omonime [i sinonime
254, au aceea[i natur\ [i
atunci c‘nd se cump\r\ un teren se fabric\ un obiect de
aram\, Haida T. M ., p. 86 ; dar obiectul de aram\ serve[te
ca instrument de lovire, ca la romani : cei c\rora li se d\ s‘ntlovi]i cu el ; ritualul este atestat ‘ntr-o poveste (Skidegate),
ibid., p. 432. ~n acest caz, lucrurile atinse cu un obiect de
aram\ ‘i s‘nt anexate [i s‘nt ucise de acesta ; este un ritual
de „pace”, dar [i un „dar”.
Indigenii kwakiutl p\streaz\ amintirea unui ritual de
transmitere de bunuri care se reg\se[te [i la eschimo[i(un mit din BOAS, Sec. Soc., pp. 284 [i 385 ; cf. 677, r. 10) :
eroul mu[c\ din tot ce prime[te. Un mit haida descrie
cum linge femeia-[oarece tot ceea ce ofer\ ‘n dar, HaidaTexts, Jesup , VI, p. 191.
253.~ntr-o ceremonie de nunt\ (ruperea simbolic\ a toiagului)
se c‘nt\ :
„Voi sosi [i voi face buc\]i muntele Qatsai. ~l voi face pietre
pentru foc.
Din partea [efilor cei mari, bog\]iile tocmai se scurg c\tre el.
Bog\]iile tocmai se scurg c\tre el de pretutindeni ;
To]i [efii cei mari doresc protec]ia pe care el o ofer\.”
254.Ele s‘nt, de altfel, identice, la kwakiutl cel pu]in. Unii
nobili s‘nt identifica]i cu potlatch-ul pe care ‘l dau. TitlulLibertate, onoare, moned\

Eseu despre dar 156
aceea[i func]ie. Circula]ia bunurilor o urmeaz\ pe cea a
b\rba]ilor, a femeilor [i copiilor, a ospe]elor, a ritualurilor,
ceremoniilor [i dansurilor, chiar a glumelor [i injuriilor.De fapt, este una [i aceea[i circula]ie. Dac\ lucrurile sînt
date [i înapoiate, faptul se întîmpl\ deoarece se dau [i se
returneaz\ „semne de respect”, adic\ „formule de poli-te]e”. {i, de asemenea, pentru c\ acela care d\ se d\ pe
sine [i, d‘ndu- se, o face pentru c\ fiecare – el [i bunurile
lui – este dator celorlal]i.
Prima concluzie
Am g\sit, deci, la patru grupuri importante de popula]ii :
mai întîi potlatch -ul, la dou\ sau trei dintre grupuri ; apoi,
ra]iunea sa principal\ [i forma lui normal\ ; dincolo deacestea, în toate grupurile, forma arhaic\ a schimbului :
darul oferit [i întoarcerea darului primit. ~n plus, am
cel mai important al celui mai important [ef este Maxwa,
care ‘nseamn\ „mare potlatch”, Ethn. Kwa ., pp. 972, 976,
805. Cf., ‘n acela[i clan, „cel ce ofer\ potlatch” etc. ~ntr-un
alt trib al aceleia[i na]iuni, la dzawadeenoxu, unul dintitlurile principale este „Polas”, vezi supra, Kwa T ., III,
p. 43 pentru genealogie. {eful principal la heiltsuq se
afl\ ‘n rela]ie cu spiritul „Qominoaqa”, „Bogata”, [i senume[te „Cel ce face bog\]ii”, ibid., pp. 427, 424. Prin]ii
Qaqtsenoqu au „nume de var\”, adic\ nume de clanuri ce
desemneaz\ exclusiv „propriet\]i”, nume „yaq” : „proprie-tate pe trup”, „mare proprietate”, „de]in\torul de proprietate”,
„locul propriet\]ii”, Kwa. T ., III, p. 191 ; cf. p. 187, r. 14.
Un alt trib kwakiutl, tribul naqoataq, d\ [efilor numelede „Maxwa” [i „Yaxlem”, potlatch [i proprietate ; acest
nume figureaz\ ‘n mitul „Corpurilor de piatr\” (Cf. „Coaste
de piatr\”, fiul Furtunii, haida). Spiritul ‘i spune : „Numelet\u va fi Proprietate, Yaxlem”, Kwa, T ., III, p. 215, r. 39.
La fel, un [ef haida se nume[te „cel ce nu poate fi
cump\rat” (obiectul de cupru pe care rivalul nu-l poatecump\ra) SWANTON, Haida , p. 294, XVI, 1. Acela[i [ef
se mai nume[te „Toate la un loc”, adic\ „adunare pentru
potlatch”, ibid., nr. 4. Cf. supra titlul „Proprietate din cas\”.

157
identificat circula]ia bunurilor din aceste societ\]i cu
circula]ia drepturilor [i a persoanelor. Am putea s\ ne
oprim aici. Nenum\ratele aspecte importante, precum [idezvoltarea lor ne îndrept\]esc pe deplin s\ ne închipuim
acel mod de organizare care a fost specific unei mari
p\r]i a omenirii, pentru o îndelungat\ perioad\ de tranzi]ie,[i care mai exist\ [i în alte p\r]i decît cele descrise.
Putem s\ ne d\m seama c\ principiul schimbului de
daruri a fost cel specific societ\]ilor ce au dep\[it faza„presta]iilor totale  ” (de la clan la clan, de la familie la
familie), f\r\ s\ ajung\ la contractul pur individual , la
pia]a pe care ruleaz\ banul, la vînzarea propriu-zis\ [i,mai ales, la no]iunea de pre] estimat în moned\ .Libertate, onoare, moned\

Eseu despre dar 158
CAPITOLUL III
Prezen]e ale acestor principii
în drepturile [i economiile din vechime
Toate datele de mai sus au fost culese în domeniul pe
care-l numim al etnografiei. Mai mult, ele au fost locali-zate în societ\]i care populeaz\ ]\rmul Pacificului 
1. De
obicei, ele sînt utilizate cu caracter de curiozitate sau, larigoare, de compara]ie, pentru a vedea în ce m\sur\societatea noastr\ se îndep\rteaz\ sau se apropie degenul de institu]ii pe care le numim „primitive”.
Totu[i, datele au o valoare sociologic\, deoarece ne
permit s\ în]elegem un moment al evolu]iei sociale. Maimult : ele sînt importante pentru istoria social\. Sîntinstitu]ii care au facilitat tranzi]ia c\tre sistemele noastrejuridice [i economice [i pot ajuta la explicarea din punctde vedere istoric a propriilor noastre societ\]i. Morala [i
practica schimburilor utilizate de societ\]ile care ne-au
precedat mai p\streaz\ m\rturii, mai mult sau mai pu]inimportante, ale principiilor pe care le-am analizat. Credemc\ vom putea demonstra c\, de fapt, dreptul [i economianoastr\ s-au n\scut din institu]ii similare precedente 
2.
Tr\im în societ\]i care fac o deosebire net\ (opozi]ia
fiind ast\zi criticat\ de juri[tii în[i[i) între drepturile reale
[i cele personale, între indivizi [i bunuri. Aceast\ sepa-ra]ie este fundamental\ : ea constituie chiar condi]ia uneip\r]i a sistemului nostru de proprietate, înstr\inare [ischimb. Or, pentru dreptul pe care l-am studiat, ea estestr\in\. De asemenea, civiliza]iile noastre, începînd cu
cele semit\, greac\ [i roman\, fac o net\ deosebire între
1. Evident, [tim c\ ele au [i o alt\ dezvoltare [i doar în mod
provizoriu cercetarea se opre[te aici.
2. Meillet [i Henri LØvy-Bruhl, ca [i regretatul Huvelin, ne-au
dat sfaturi pre]ioase pentru paragraful ce urmeaz\.

159
obliga]ia [i presta]ia non-gratuit\, pe de o parte, [i dar,
pe de alta. Dar nu sînt oare aceste distinc]ii de dat\ mai
recent\ în cadrul dreptului marilor civiliza]ii ? N-au trecut
ele printr-o faz\ anterioar\, cînd nu exista aceast\ menta-
litate rece [i calculat\ ? N-au practicat ele chiar acesteobiceiuri ale schimbului de daruri, obiceiuri în care
oamenii [i bunurile se contopesc ? Analiza cîtorva tr\s\-
turi ale sistemelor de drept indo-europene ne va permites\ ar\t\m c\ [i acestea au traversat, ele însele, asemenea
avatar. Vom g\si vestigii la Roma, iar în India [i Germania
vom vedea asemenea drepturi, viguroase înc\, func]io-nînd pîn\ la o dat\ relativ recent\.
I
Drept personal [i drept real
(Dreptul roman timpuriu)
Apropierea dintre sistemele de drept arhaic [i dreptul
roman de dinaintea epocii, relativ timpurii, cînd acesta ap\truns în istorie 
3, [i dreptul german din epoca în care 4
istoria l-a consemnat ca atare, este în m\sur\ s\ neclarifice asupra celor dou\ din urm\.
~n particular, o asemenea analiz\ ne va permite s\ punem
din nou în discu]ie una din problemele cele mai contro-
versate din istoria dreptului, [i anume teoria lui nexum 
5.
3. Cunoa[tem c\, excep]ie f\cînd ipotetica reconstituire a
celor Dou\sprezece table [i unele texte de lege p\strate pe
inscrip]ii, avem surse foarte s\race pentru tot ceea ce se
refer\ la primele patru secole ale dreptului roman. Totu[i,nu vom adopta pozi]ia hipercritic\ a domnului LAMBERT,
„Istoria tradi]ional\ a celor Dou\sprezece table” ( MØlanges
Appleton ), 1906. Trebuie s\ convenim îns\ c\ o mare parte
din teoria romani[tilor [i chiar din teoria istoricilor antichi-
t\]ii romane trebuie tratate drept ipoteze. Nu ne putem
permite s\ mai ad\ug\m pe list\ ‘nc\ una.
4. Despre dreptul germanic, vezi mai departe.
5. Despre nexum , vezi HUVELIN, „Nexum”, în Dict. des Ant. ;
„Magie [i drept individual” ( AnnØe , X) [i analizele [i discu]iilePrezen]a principiilor

Eseu despre dar 160
Huvelin, într-o lucrare ce a clarificat problema 6, a
apropiat nexum de germanicul wadium , [i, în general,
de „gajurile suplimentare” (Togo, Caucaz etc.) oferite cu
prilejul unui contract ; apoi, l-a pus în leg\tur\ cu magia
[i cu puterea ce o confer\ celuilalt orice lucru venit încontact cu contractantul. Dar, aceast\ ultim\ explica]ie
nu are valoare decît în unele cazuri. Sanc]iunea magic\
este doar posibil\, ea nefiind dec‘t o consecin]\ a naturii[i a caracterului spiritual al unui lucru oferit. Mai întîi,
gajul suplimentar [i, în particular, wadium la germani 
7
constituie mai mult decît un schimb de gajuri vitale
destinate unei posibile lu\ri în posesie de tip magic. De
obicei, lucrul l\sat în gaj nu are valoare : de exemplu,
schimbul de be]e, stips în stipula]ia dreptului roman 8 [i
sale în AnnØe Sociologique , VII, pp. 472 sq. ; IX, pp. 412 sq. ;
XI, pp. 442 sq. ; XII, pp. 482 sq ; DAVY, Foi jurØe , p. 135 ;
pentru bibliografia [i teoria romani[tilor, vezi GIRARD,Manuel ØlØmentaire de droit romain , ed. a 7-a, p. 354.
Huvelin [i Girard ni se par foarte aproape de adev\r din
toate punctele de vedere. La teoria lui Huvelin propunemun singur complement [i o obiec]ie. „Clauza de injurie”
(Magie et Droit ind ., p. 28, cf. Injuria, MØl. Appleton ), dup\
noi, nu este numai magic\, ci [i un caz clar, un vestigiu alvechiului drept al potlatch-ului. Faptul c\ unul este debitor
[i cel\lalt creditor d\ celui superior posibilitatea de a-[i
ofensa adversarul, cel ce îi este obligat. De aici, o serieconsiderabil\ de rela]ii asupra c\rora atr\geam aten]ia în
acel AnnØe Sociologique , referitoare la Joking relationships ,
la „‘nrudirile vesele”, în particular la winnebago (sioux).
6. HUVELIN, „Magie et Droit individuelle”, AnnØe , X.
7. Vezi mai departe pag. 164. Despre wadiatio , vezi DAVY,
AnnØe , XII, pp. 522-523.
8. Aceast\ interpretare pentru cuvîntul stips are la baz\ pe
cea a lui Isidor din Sevilla, vezi pp. 24, 30. Vezi HUVELIN,
„Stips, stipulatio” etc. ( MØlanges Fadda ), 1906. GIRARD,
Manuel , pag. 507, n. 4, dup\ Savigny, opune textele lui
Varro [i Festus acestei interpret\ri figurate. Dar Festus,
dup\ ce, într-adev\r, a spus „stipulus” „firmus”, într-o fraz\,din nefericire, par]ial distrus\, vorbe[te de un „ [… ?] defixus”,
poate be]e plantate în p\mînt (cf. aruncarea b\]ului cu

161
festuca notata în stipula]ia german\ ; chiar arvunele 9, de
origine semit\, constituie mai mult decît avansuri, fiind,
mai frecvent, reziduuri arhaice ale darului obligatoriu [ireciproc ; prin ele se realizeaz\ angajamentul între contrac-
tan]i. Din acest motiv, schimburile suplimentare imagi-
neaz\ acel du-te-vino al sufletelor [i lucrurilor ce seconfund\ între ele 
10. Nexum -ul, ca leg\tur\ legitim\, î[i
are originea atît în lucruri, cît [i în oameni.
prilejul vînz\rii p\mîntului în contractele din epoca lui
Hamurapi, în Babilon, vezi CUQ, „Études sur les contrats” etc.,
Nouvelle Revue historique du Droit , 1910, p. 467).
9. Vezi HUVELIN, loc. cit., în AnnØe Sociologique , X, p. 33.
10. Nu ne vom amesteca în discu]iile romani[tilor ; ad\ug\m
doar cîteva observa]ii celor f\cute de Huvelin [i Girard
referitoare la nexum . 10 Cuvîntul provine din nectere [i,
referitor la acest ultim termen, Festus ( ad verb . ; cf. s.v.
obnectere ) a p\strat unul din rarele documente pontificale
care ne-au parvenit : Napuras stramentis nectito . Documentul
face evident aluzie la interdic]ia propriet\]ii indicat\ de
nodurile de paie. Deci lucrul transmis ( tradita ) era marcat
[i legat, sosind la destinatar ( accipiens ) purtînd aceast\
leg\tur\. Putea s\-l lege deci. 20 Individul devenit nexus
este primitorul ( accipiens ). Or, formula ceremonial\ pentru
nexum îl presupune cump\rat ( emptus ), în limbaj uzual.
Dar (vezi mai departe) emptus înseamn\ într-adev\r acceptus .
Individul care a primit un obiect este el însu[i mai mult
decît cump\rat, acceptat prin pre], deoarece, o dat\ cuobiectul, el a primit [i un lingou de aram\. Se poart\
discu]ii pentru a [ti dac\ în acest act exist\ damnatio ,
mancipatio etc. (GIRARD, Man., p. 503). F\r\ a ne pronun]a
în aceast\ problem\ în favoarea vreunei p\r]i, credem c\ to]i
ace[ti termeni sînt sinonimi, cf. expresiei nexo mancipioque
[i emit mancipioque accepit de pe inscrip]ii (vînzarea
sclavilor). {i nimic nu e mai simplu decît aceast\ sinonimie,
deoarece chiar faptul de a accepta ceva de la cineva ne
oblig\ : damnatus, emptus, nexus . 3
0 Mi se pare c\ roma-
ni[tii, chiar [i Huvelin, n-au acordat aten]ie suficient\ la un
detaliu al nexum -ului : destina]ia lingoului de aram\, aes
nexum , atît de discutat de Festus ( ad verb. nexum ). Acest
lingou, pe timpul ceremonialului nexum , se transmite dePrezen]a principiilor

Eseu despre dar 162
Chiar [i formalismul acestor lucruri le poate demonstra
importan]a. ~n dreptul roman civil, tradi]ia bunurilor –
cele esen]iale fiind sclavii [i vitele, mai tîrziu p\mînturile
[i cl\dirile – nu avea nimic comun, simplu sau profan.
~ntotdeauna tradi]ia este solemn\ [i reciproc\ 11 ; ea se
desf\[oar\ în grup : cei cinci martori, cel pu]in prieteni,
la un tradens la un accipiens . Dar, credem, atunci cînd cel
din urm\ se achit\, nu numai c\ îndepline[te presta]iapromis\, livreaz\ marfa sau pl\te[te pre]ul, dar, cu aceea[ibalan]\ [i în prezen]a acelora[i martori, el ‘napoiaz\ acel
aes celui ce a vîndut sau a împrumutat etc. ; adic\ îl
cump\r\, îl prime[te la rîndul lui. Acest ritual de solutio al
nexum -ului este descris perfect de GAIUS, III, 174 (textul
este reconstituit ; adopt\m lec]ia primit\ de GIRARD,
cf.Manuel , p. 501, n .; cf. ibid., 751). La o vînzare cu plata
pe loc, cele dou\ acte se petrec, ca s\ zicem a[a, concomi-
tent sau la intervale foarte scurte, simbolul dublu ap\rînd
mai pu]in evident decît în cazul vînz\rii pe termen sau al
unui împrumut solemn ; din acest motiv, jocul dublu nu a
fost sesizat. Totu[i, el func]ioneaz\. Dac\ interpretarea
noastr\ este exact\, în afar\ de nexum provenit din lucruri,
exist\ un alt nexum provenit din lingoul dat [i primit de
ambele p\r]i, cînt\rit cu aceea[i balan]\, hanc tibi libram
primam postremamque , de c\tre cei doi contractan]i, lega]i
astfel rînd pe rînd. 4
0 De altfel, s\ presupunem pentru un
moment c\ am putea s\ ne reprezent\m un contract roman
înainte de moneda din bronz, [i chiar înaintea lingouluicînt\rit sau înainte chiar de bucata de aram\ turnat\, aes
flatum , reprezentînd o vac\ ([tim c\ primele monede romane
au fost b\tute de gentes [i reprezentau vitele, fiind, f\r\
îndoial\, titluri ce angajau animalele acestor gentes ). S\
presupunem o vînzare în care pre]ul e pl\tit în vite adev\-
rate sau figurate. Este suficient s\ ]inem cont c\ livrareaacestor animale-pre] sau a reprezent\rii acestora, apropie
pe contractan]i [i, în particular, pe vînz\tor de cump\r\tor ;
ca la o vînzare sau ca la orice cedare de turme, cel cecump\r\ sau ultimul posesor r\mîn, cel pu]in un timp
(vicii redibitorii etc.), în leg\tur\ cu vînz\torul sau pose-
sorul precedent (vezi mai departe caracteristicile dreptuluihindus [i ale folclorului).
11. VARRO, De re rustica , II, p. 1, 15.

163
[i „mînuitorul balan]ei”. ~n tradi]ia aceasta intervin consi-
dera]ii str\ine de conceptele noastre moderne, pur juridice
sau pur economice. Un nexum , a[a cum este el stabilit,
abund\ de reprezent\ri religioase, dup\ cum bine aobservat Huvelin, doar c\ le-a considerat într-o prea mare
m\sur\ ca fiind exclusiv magice.
Desigur, nexum -ul, cel mai vechi contract al dreptului
roman, se deta[eaz\ de fondul contractelor colective [i,de asemenea, de sistemul antic al darurilor care oblig\.Preistoria sistemului roman de obliga]ii nici nu va fiscris\ poate vreodat\ cu certitudine. Putem totu[i s\
indic\m, cred, în ce direc]ie s-ar putea investiga.
Exist\, cu siguran]\, o leg\tur\ în lucruri, în plus fa]\
de cele magice [i religioase, leg\turile cuvintelor [i gestu-rilor formalismului juridic.
Aceast\ leg\tur\ este înc\ marcat\ de cî]iva termeni
foarte vechi ai dreptului latin [i al popoarelor italice.
Etimologia unora dintre ace[ti termeni pare o dovad\ în
acest sens. Ceea ce urmeaz\ poate constitui o ipotez\.
La origine, lucrurile însele aveau, cu siguran]\, o
personalitate [i o virtute.
Lucrurile nu s‘nt fiin]e inerte, a[a cum le considera
dreptul lui Justinian sau cum le consider\m ast\zi. ~n
primul rînd, f\ceau parte din familie : familia roman\
cuprindea [i res, nu numai persoane. Defini]ia o putem
afla înc\ din Digeste 
12 [i trebuie remarcat c\, pe m\sur\
12. Despre familia , vezi Dig., L, XVI, de verb, sign., nr. 195, § 1.
Familiae appellatio etc., [i in res, [i in personas diducitur etc.
(Ulpianus). Cf. Isidor din SEVILLA, XV, 9, 5. ~n dreptulroman, pîn\ într-o epoc\ foarte tîrzie, ac]iunea în diviziune
de mo[tenire a fost numit\ familiae erciscundae , Dig.,
XI, II. {i în Cod, III, XXXVIII. Invers, res egaleaz\ familia  ;
în Cele dou\sprezece table , V, 3, super pecunia tutelave suae
rei, Cf. GIRARD, Textes de droit romain , p. 869, n. ; Manuel ,
p. 322 ; CUQ, Institutions , I, p. 37. GAIUS, II, 224, reproduce
textul spunînd super familia pecuniaque. Familia egaleaz\
res substantia , tot în Cod (Justinian), VI, XXX, 5. Cf. înc\
familia rustica [i urbana . Dig., L, XVI, de verb. sign ., nr. 166.Prezen]a principiilor

Eseu despre dar 164
ce coborîm în timp, cu atît antichitatea socotea într-o
mai mare m\sur\ c\ res fac parte din familia , desemnînd
chiar alimentele [i mijloacele de existen]\ ale familiei 13.
Etimologia cea mai corect\ a cuvîntului familia este, f\r\
îndoial\, cea care îl apropie 14 de sanscritul dha-man (cas\).
Mai mult, lucrurile erau de dou\ feluri. Se poate face
distinc]ie între familia [i pecunia , între lucrurile ce apar]in
de cas\ (sclavi, cai, asini, m\gari) [i animalele care crescpe cîmp, departe de grajduri 
15. Se poate face distinc]ie
între res mancipi (lucruri cedate în deplin\ proprietate,
vîndute – n. tr.) [i res nec mancipi , în func]ie de forma
de vînzare 16. Pentru primele, constituind lucruri de pre],
inclusiv imobile sau chiar copii, nu poate exista înstr\i-nare decît într-o mancipatio 
17 (înmînare, vînzare sau
cump\rare a unei propriet\]i prin împlinirea unor forma-lit\]i solemne – n. tr.) ‘ntr-o luare ( capere ) ‘n m‘ni
(manu ). Se poart\ multe discu]ii pentru a se afla dac\
distinc]ia între res mancipi [i res nec mancipi coincide
cu cea dintre familia [i pecunia . ~n ceea ce ne prive[te,
cel pu]in la origine, nu avem nici o îndoial\. Lucrurile
13. CICERO, De orat., 56 ; Pro Caecina , VII. – TEREN}IU,
Decem dierum vix mihi est familia .
14. WALDE, Latein. etymol. Wörterb. , p. 70. Walde ezit\ asupra
etimologiei pe care o propune, dar f\r\ motiv. ~n plus, unres important, prin excelen]\, mancipium de familie, este
sclavul, mancipium al c\rui alt nume, famulus , are aceea[i
etimologie cu familia .
15. Asupra deosebirii familia pecuniaque atestat\ de socratae
leges (vezi FESTUS, ad verbum ) [i de numeroase texte,
vezi GIRARD, Textes , p. 841, n. 2, Manuel , pp. 274, 263,
n. 3. Este sigur c\ nomenclatura n-a fost întotdeauna preasigur\, dar, contrar p\rerii lui GIRARD, credem c\ în vechime,
la origine, exista o deosebire foarte precis\. Diviziunea se
reg\se[te în limba osc\ în famelo in eituo (Lex Bantia , r. 13).
16. Deosebirea între res mancipi [i res nec mancipi n-a disp\-
rut din dreptul roman decît în 532 d.C., printr-o abrogareexpres\ din dreptul civil.
17. Despre mancipatio vezi mai departe. Faptul c\ a fost nece-
sar\, sau m\car licit\, pîn\ într-o epoc\ atît de tîrzie, dove-
de[te cu cît\ dificultate se desp\r]ea familia de res mancipi .

165
necuprinse în mancipatio sînt tocmai animalele de pe
cîmp [i banii ( pecunia) al c\ror nume [i form\ deriv\
din primele. Se spune c\ veteres romani f\ceau acelea[i
distinc]ii pe care le-am constatat în regimurile tsimshian
[i kwakiutl, unde se deosebesc bunurile permanente [i
esen]iale din „cas\” (cum se mai spune înc\ în Italia [i lanoi) de bunurile trec\toare – alimentele, vitele din preerie,
metale, bani –, bunuri pe care chiar [i fiii neemancipa]i
le pot comercializa.
Apoi, la început, res n-a putut fi doar lucrul brut [i
tangibil, simplul obiect pasibil de tranzac]ii, a[a cum a
devenit el mai tîrziu. Etimologia cea mai corect\ pare afi cea care-l aseam\n\ cuvîntului sanscrit rah., ratih . 
18
(dar, cadou, lucru agreabil). Res trebuie s\ fi însemnat,
înainte de orice, ceea ce face pl\cere altuia 19. Pe de alt\
parte, lucrul poart\ întotdeauna pecetea propriet\]ii de
familie. ~n]elegem atunci c\ pornind de la aceste lucruri
mancipi , tradi]ia solemn\20, mancipatio , a creat o leg\-
tur\ de drept. {i asta deoarece în mîinile celui care
prime[te ( accipiens ) r\mîne, pentru un moment, ceva ce
apar]ine „familiei” primului proprietar ; r\mîne [i-l oblig\pe actualul proprietar pîn\ ce acesta se va elibera prin
îndeplinirea contractului, adic\ prin tradi]ia compens\rii
bunului, a valorii sau a serviciului primit, compensare ceva lega la rîndul ei pe întîiul contractant.
18. Despre aceast\ etimologie, vezi WALDE, p. 650, ad verb.
Cf. rayih., proprietate, lucru pre]ios, talisman ; cf. avesti-
cului, rae, rayyi , acela[i sens ; cf. vechiului irlandez rath,
cadou pl\cut.
19. Cuvîntul care desemneaz\ res în limba osc\ este egmo,
cf.Lex Bant., 1. 6, 11 etc. Walde al\tur\ egmo lui egere,
„lucru care ne lipse[te”. Este foarte posibil ca vechile limbiitalice s\ fi avut dou\ cuvinte corespunz\toare [i antitetice
pentru a desemna lucrul dat care produce o pl\cere, res, [i
lucrul care ne lipse[te, egmo, [i pe care îl a[tept\m.
20. Vezi mai departe.Prezen]a principiilor

Eseu despre dar 166
Scolie
No]iunea for]ei inerente obiectelor este intim legat\
de dreptul roman în dou\ cazuri : furtul ( furtum ) [i
contractele ( re).
~n ceea ce prive[te furtul21, ac]iunile [i obliga]iile pe
care le antreneaz\ se datoresc clar puterii din lucruri. Ea
are o aeterna auctoritas prin sine îns\[i22, f\c‘ndu-[i
sim]it\ prezen]a cînd este furat\. Sub acest aspect, no]iu-nea roman\ de res nu difer\ de proprietatea hindus\ sau
haida
23.
Contractele re formeaz\ patru dintre contractele cele
mai importante : împrumut, depozitare, garan]ie [i comodat.
O serie de contracte nenumite – în particular cele pe
care noi le credem a sta, împreun\ cu vînzarea, laoriginea contractului –, darul [i schimbul
24 s‘nt tot re. Dar
acest fapt este fatal. ~ntr-adev\r, chiar [i ast\zi, ca [i în
dreptul roman, este imposibil s\ ie[im din cadrul celormai vechi reguli de drept
25 : pentru un dar trebuie s\
existe un obiect sau un serviciu. {i trebuie ca acest
obiect sau serviciu s\ creeze obliga]ii. Este evident, de
exemplu, c\ revocarea dona]iei pe motiv de ingrati-
tudine, revocare ce apar]ine dreptului roman recent26 [i
21. Vezi HUVELIN, „Furtum” ( MØlanges Girard) , pp. 159-175.
Etude sur le Furtum 1. Les sources , p. 272.
22. Expresie dintr-o lege foarte veche. Lex Atinia , p\strat\ de
AULUS-GELLUS, XVII, 7, Quod subruptum erit ejus rei
aeterna auctoritas esto. Cf. extraselor din ULPIANUS, III,
pp. 4 [i 6 ; cf. HUVELIN, Magie et Droit individuel , p. 19.
23. Vezi mai departe. La popula]ia haida, p\gubitul nu avea
altceva de f\cut decît s\ pun\ o farfurie la u[a ho]ului [ilucrul, de obicei, revenea.
24. GIRARD, Manuel , p. 256, Dig., XIX, IV, De permut., 1, 2 :
permutatio autem ex re tradita initium obligationi praebet .
25. Mod. Regul. , în Dig., XLIV, VII, de Obl. et act., 52, re obligarum
cum res ipsa intercedit.
26. JUSTINIAN (523 d.C.), Codul VIII, LVI, 10.

167
care este uzual\ în dreptul nostru, constituie un drept
normal, am putea zice, chiar natural.
Dar faptele de mai sus sînt doar par]iale [i î[i men]in
valabilitatea doar pentru unele contracte. Teza noastr\
este mai general\. Credem c\, în epocile str\vechi ale
dreptului roman, n-a existat nici un singur caz în caretransmiterea ( traditio ) unui obiect ( res) – chiar [i a
cuvintelor [i a scrierilor – s\ nu fie unul din momentele
importante. Dreptul roman a ezitat întotdeauna referitorla acest subiect 
27. Pe de o parte, el stipuleaz\ c\ solemni-
tatea schimburilor, cel pu]in contractul, este necesar\ ca
prescriind drepturile arhaice pe care le-am descris spunîndnunquam nuda traditio transfert dominium 
28 ; pe de
alta, într-o epoc\ tardiv\, cea a lui Dioclitian29 (298 d.C.),
spune : Traditionibus et usucapionibus dominia, non
pactis transferuntur. Res , ca presta]ie sau obiect, este un
element esen]ial al contractului.
~n plus, toate aceste probleme foarte dezb\tute sînt
probleme de vocabular [i de concepte ; dat\ fiind s\r\cia
de surse vechi, ne afl\m într-o pozi]ie în care rezolvarea
lor este dificil\.
Pîn\ la acest punct sîntem pe un teren sigur. Ne va fi
totu[i permis s\ înaint\m [i s\ indic\m juri[tilor [i lingvi[-
tilor o cale mai bun\ de cercetare, la cap\tul c\reia va fiposibil s\ ne imagin\m un drept deja abandonat înc\ de
pe vremea celor Dou\sprezece table [i, probabil, chiar
anterior. Al]i termeni, cum sînt familia sau res, se pre-
teaz\ [i ei la un studiu mai aprofundat. Vom schi]a o
serie de ipoteze, nici una poate foarte important\, dar,
în ansamblu, avînd o oarecare greutate.
Aproape to]i termenii contractului [i ai obliga]iei,
precum [i un num\r oarecare de forme ale acestui contract
par s\ fie în leg\tur\ cu acest sistem al leg\turilor spiri-tuale create de c\tre un act de traditio .
27. GIRARD, Manuel , p. 308.
28. PAUL, Dig., XLI, I, 31, 1.
29.Cod, II, III, De pactis , 20.Prezen]a principiilor

Eseu despre dar 168
~nainte de toate, contractantul este reus 30 ; primind
de la altul ceva ( res), omul devine îndatorat ( reus), ata[at
de obiectul însu[i prin spiritul acestuia31. Etimologia a
fost deja propus\. De[i adesea eliminat\ pe motiv c\ nune-ar oferi vreun indiciu, etimologia, dimpotriv\, ne
ofer\ unul foarte clar. ~ntr-adev\r, a[a cum remarc\
Hirn 
32, la origine, reus este un genitiv în os al lui res,
înlocuindu-l pe rei-jos . Omul este posedat de obiect.
Este drept c\ Hirn, ca [i Walde care-l reia 33, traduce res
prin „proces” [i rei-jos prin „implicat în proces” 34. Dar
30. Despre sensul cuvîntului reus, vinovat, responsabil, vezi
MOMSEN, Römisches Strafrecht , ed. 3, p. 189. Interpretarea
clasic\ provine dintr-un fel de apriorism istoric care faceparte din dreptul public individual [i, în particular, crimi-nal, dreptul primitiv [i care vede în drepturile reale [i încontracte ni[te fenomene moderne [i rafinate. De[i ar fi
atît de simplu s\ se deduc\ drepturile din contractul însu[i.
31.Reus apar]ine limbajului religios (vezi WISSOWA, Rel. u.
Kultus der Römer , p. 320, n. 3 [i 4), de altfel, nu într-o
m\sur\ mai redus\ decît dreptului : voti reus , Eneida , V, 237 ;
reus qui voto se numinibus obligat (SERVIUS, Ad ˘n., IV,
v. 699). Echivalentul lui reus este voti damnatus (Virgiliu,
Egl., V., v. 80) ; ceea ce este simptomatic deoarece damnatus =
= nexus . Individul care a jurat se afl\ în situa]ia identic\
celui care a promis sau a primit un lucru. Este damnatus
pîn\ în clipa cînd se va achita.
32.Indo-germ. Forsch., XIV, p. 131.
33.Latein. Etymol. Wörterb., p. 651, ad verb. reus.
34. Este chiar interpretarea dat\ de cei mai vechi juri[ti romani
(CICERO), De Or., II, 183, Rei omnes quorum de re disceptatur)  ;
sensul res= afacere ca dar pentru spirit. Aceast\ inter-
pretare prezint\ interesul de a p\stra amintirea timpuluicelor Dou\sprezece table , II, 2, cînd reus nu desemna
numai acuzatul, ci ambele p\r]i ale întregii afaceri, actorul
[i reus-ul procedurilor recente. Festus ( ad verb. reus , cf.
altui fragment pro utroque ponitur ), comentînd cele Dou\-
sprezece table , citeaz\ doi vechi jurisconsul]i romani asupra
subiectului. Cf. ULPIANUS, în Dig., II, XIV, 2, 3, alteruter
ex litigatoribus . Cele dou\ p\r]i sînt deopotriv\ legate prin
proces. Este locul s\ presupunem c\ sînt legate dinainte în
aceea[i m\sur\ prin obiectul însu[i.

169
traducerea este arbitrar\, presupunînd c\ res este, înainte
de orice, un termen de procedur\. Dimpotriv\, dac\ se
accept\ derivarea semantic\, orice res [i orice traditio a
unui res fiind obiectul unei „afaceri”, al unui „proces”
public, vom în]elege c\ „implicat în proces” este un sens
secundar. Vom retrasa deci genealogia în]elesurilor pentru
res în sens invers celui pe care îl urm\m de obicei,
întrucît sensul de „culpabil” pentru reus este [i mai derivat.
Spunem : 10 individ posedat de un obiect ; 20 individ
implicat în afaceri determinate de o traditio de obiect ;
30 în fine, culpabilul [i cel responsabil 35. Din acest punct
de vedere, toate teoriile „cvasi-delictului” ca origine a
contractului, precum [i teoriile lui nexum [i actio, pot fi
mai bine deslu[ite. Simplul fapt de a avea un obiect îl
pune pe posesor ( accipiens ) într-o stare de cvasi-culpabi-
litate ( damnatus, nexus, aere abaeratus ), de inferioritate
spiritual\, de inegalitate moral\ ( magister, minister ) 36
fa]\ de cel care i l-a transmis ( tradens ).
Al\tur\m acestui sistem de idei [i un num\r de carac-
teristici str\vechi a c\ror form\ se mai practic\ sau estesubîn]eleas\ în mancipatio 
37, în actul de vînzare-cump\-
35. No]iunea de reus, responsabil de un lucru, f\cut res-
ponsabil de un lucru, este înc\ familiar\ str\vechilor juris-consul]i romani cita]i de Festus ( ad verb.), „reus stipulando
est idem qui stipulator dicitur,…reus promittendo qui suo
nomine alteri quid promisit ” etc. Festus face în mod evident
aluzie la modificarea sensului acestor cuvinte în acel sistem
de cau]iuni pe care-l numim corealitate, dar vechii autori
vorbesc despre altceva. De altfel (ULPIANUS, în Dig., XIV,
VI, 7, 1, [i titlul Dig., XLV, II, de duo, reis const. ), a p\strat
sensul acestei leg\turi indisolubile ce une[te individul cu
lucrul, în spe]\, afacerea [i, o dat\ cu el, „prietenii [i rudele”coreale.
36. ~n Lex Bantia , în limba osc\, ministreis = minoris partis
(1.19), parte care sucomb\ în proces. Sensul acestor termenin-a fost nicicînd pierdut în dialectele italice.
37. Romani[tii se pare c\ au mers mai departe cu diviziunea
mancipio [i emptio venditio . ~n epoca celor Dou\sprezecePrezen]a principiilor

Eseu despre dar 170
rare care va deveni emptio-venditio 38 în dreptul roman
timpuriu. Orice mancipatio implic\ un transfer de obiecte
(traditio ) 39. De]in\torul ini]ial ( tradens ) î[i pune în eviden]\
table [i, probabil, mult dup\ aceea, este greu de crezut c\
ar fi existat contracte de vînzare care s\ fie pur consensuale,
a[a cum au devenit mai tîrziu, pe vremea lui Q.M. Scaevola.Cele Dou\sprezece table folosesc termenul venum duuit
pentru a desemna cea mai solemn\ vînzare ce poate fi
f\cut\ [i care, cu siguran]\, se desf\[oar\ cu o mancipatio ,
vînzarea unui fiu ( XII T. , vol. IV, 2). Pe de alt\ parte, cel
pu]in pentru lucrurile mancipi , în epoc\, vînzarea se f\cea
cu mancipatio (fiind vorba de un contract) ; to]i ace[ti
termeni sînt deci sinonimi. Anticii p\strau amintirea acestei
confuzii. V ezi POMPONIUS, Digeste XL, VII, de statuliberis :
„quoniam Lex XII T., emptionis verbo omnem alienationem
complexa videatur” . Reciproc, mult timp cuvîntul mancipatio
a desemnat acte ce sînt contracte pur consensuale, cum estefiducia , cu care este confundat\ uneori. Vezi documentele
din GIRARD, Manuel, p. 545 ; cf. p. 299. F\r\ îndoial\ c\
foarte demult, mancipatio, mancipium [i nexum au fost
termeni utiliza]i f\r\ a se face mare deosebire între ei.
Totu[i, cu excep]ia acestor sinonimii, în cele ce urmeaz\
vom considera doar mancipatio de acele res care fac parte
din familia , plecînd de la principiul p\strat de ULPIANUS,
XIX, 3 (cf. GIRARD, Manuel, p. 303) : „ mancipatio… propria
alienatio rerum mancipi ”.
38. Pentru VARRO, De re rustica , II, 1, 15 ; II, 2, 5. ; II, V, 11 ;
II, 10, 4, cuvîntul emptio cuprinde o mancipatio .
39. Ne putem chiar imagina c\ aceast\ traditio era înso]it\ de
ritualuri de genul celor care ni s-au p\strat în ceremoniile
eliber\rii sclavului ce s-a r\scump\rat pe sine, manumissio .
Sîntem pu]in informa]i asupra gesturilor celor dou\ p\r]i într-omancipatio [i, pe de alt\ parte, este cu adev\rat remarcabil
faptul c\ formula manumissio (FESTUS, s.v. puri) este identic\
în fond cu cea din emptio venditio pentru vite. Poate c\, dup\
ce ia în mîn\ lucrul pe care îl livreaz\, tradens îl love[te cu
pumnul. Putem face o compara]ie între vus rave , lovirea
porcului cu palma (insulele Banks, Melanezia) [i lovireacrupei animalelor vîndute. Dar acestea sînt ipoteze pe carenu ni le-am permite dac\ textele, în particular cele ale luiGaius, n-ar fi pline de lacune, în special în acest loc, lacunepe care descoperirile unor manuscrise le vor umple într-o zi.

171
proprietatea, se desparte în mod solemn de obiect [i,
cedîndu-l, îl „cump\r\” pe cel ce prime[te obiectul(accipiens ). ~n al doilea rînd, acestei opera]iuni îi cores-
punde o mancipatio propriu-zis\. Cel ce prime[te obiectul
îl ia cu propria mîn\ ( manus ) [i nu numai c\ recunoa[te
acceptarea acestuia, dar se recunoa[te pe sine însu[i„vîndut” pîn\ în momentul în care „va pl\ti”. Urmîndpruden]a romanilor, obi[nuim s\ consider\m c\ exist\ osingur\ mancipatio , pe care o în]elegem ca o luare în
posesie, de[i, ‘n aceea[i opera]iune, exist\ mai multe
lu\ri ‘n posesie – de obiecte [i persoane – simetrice
40.
Pe de alt\ parte, se discut\ mult problema pentru a
[ti dac\ emptio venditio 41 corespunde la dou\ acte separate
sau la unul singur. Dup\ cum se vede, avem un noumotiv s\ afirm\m c\ tr ebuie s\ consider\m dou\ acte,
chiar dac\ ele urmeaz\ imediat unul altuia în cadrul unei
vînz\ri cu plata pe loc. Ca [i în cazul drepturilor primitive,
exist\ darul oferit, apoi cel ‘napoiat, a[a cum în dreptulroman antic exista punerea în vînzare, apoi plata. Nuvom avea nici o dificultate s\ în]elegem, în aceste condi]ii,întregul sistem, chiar [i stipula]ia
42.
Ar fi suficient, de fapt, s\ remarc\m formulele solemne
de care se face uz în acest caz ; cea pentru mancipatio ,
referitoare la lingoul de aram\, formula accept\rii auruluiîn cazul sclavului ce se r\scump\r\
 43 (aur ce trebuie s\
fie pur, de bun\ calitate [i „profan lui”, puri, probi,
profani sui ) ; aceste formule sînt identice. ~n plus, ambele
sînt ecouri ale formulelor folosite cu prilejul unei emptio
de cump\rare a animalelor [i sclavilor, a[a cum s-a
S\ ne amintim c\ am reg\sit un formalism identic în lovirea
stemelor de aram\ la indigenii haida, vezi supra, p. 154, n. 252.
40. Vezi mai sus observa]iile despre nexum .
41. CUQ, Institutions juridiques des Romaines , vol. II, p. 454.
42. Vezi mai sus, p. 160, n. 8. Schimbul de be]e între cele dou\
tabere, stipulatio , corespunde nu numai anticelor gajuri,
dar [i vechilor daruri suplimentare.
43. FESTUS, ad manumissio.Prezen]a principiilor

Eseu despre dar 172
conservat sub forma de jus civile 44. Cel de-al doilea
de]in\tor accept\ obiectul doar dac\ el este lipsit devicii, mai ales de cele magice ; [i o face numai în m\suraîn care el poate s\-l înapoieze sau s\ dea ceva în com-
pensa]ie, s\ ofere pre]ul. S\ not\m expresiile : reddit
pretium, reddere etc., unde mai apare înc\ r\d\cina dare 
45.
De altfel, datorit\ lui Fetus, s-a p\strat sensul ter-
menului emere (a cump\ra) [i chiar forma de drept pe
care o exprim\. El spune „ abemito significat demito vel
auferto ; emere enimanti qui dicebant pro accipere  ” (s.v.
abemito ) [i revine asupra sensului : „ Emere quod nunc
est mercari antiqui accipiebant pro sumere ” (s.v. emere ),
sens care este, de altfel, cel indo-european, lui al\tu-rîndu-i-se [i cuvîntul latin. Emere înseamn\ a lua, a accepta
ceva de la cineva
46.
Cel\lalt termen al cuplului emptio venditio pare s\
fac\ s\ rezoneze o alt\ muzic\ juridic\ decît cea a pru-
den]ilor romani47, care, în vremurile cînd nu aveau pre]
[i moned\ ca semne ale vînz\rii, nu cuno[teau decîttrocul [i dona]ia. Vendere, la origine venum-dare , este
un cuvînt compus de tip arhaic
48, preistoric. F\r\ nici un
dubiu, el cuprinde elementul dare, amintind de dar [i
transmitere. Cît despre cel\lalt element, el pare a fi
împrumutat un termen indo-european care semnificadeja nu vînzare, ci pre]ul acesteia : wjnhj, în sanscrit\
44. Vezi VARRO, De re rustica  : 2, 1, 15 ; 2, 5, 11 : sanos, noxis
solutos etc.
45. S\ not\m [i expresiile mutui datio etc. De fapt, romanii nu
aveau alt cuvînt decît dare, a da, pentru a desemna toate
actele care constituie traditio .
46. WALDE, ibid., p.253.
47.Dig., XVIII, I, – 33, Extrase din Paul.
48. Pentru cuvinte de acest tip, vezi ERNOUT, „Credo Craddha”
(MØlanges Sylvain LØvi , 1911). Ca [i pentru res sau atîtea
alte cuvinte, avem înc\ un caz de identitate a vocabu-larelor juridice italo-celtice [i indo-iraniene. La toate acestecuvinte trebuie s\ remarc\m forma arhaic\ : tradere, reddere .

173
vasnah ., termen pe care Hirn49 l-a apropiat de un cuvînt
bulgar ce desemneaz\ dota, pre]ul cump\r\rii femeii.
Alte drepturi indo-europene
Ipotezele privind dreptul roman timpuriu sînt mai
curînd preistorice. Este posibil ca dreptul, morala [ieconomia latinilor s\ fi avut un asemenea caracter, dar ela fost uitat de îndat\ ce respectivele institu]ii au intrat în
istorie. Aceasta întrucît tocmai romanii [i grecii 
50, poate
ca urmare a semi]ilor din nord [i din vest 51, au fost cei
49. Vezi WALDE, ibid., s.v. Vendere . Este totu[i posibil ca arhaicul
terment licitatio s\ p\streze amintirea echivalen]ei dintre
r\zboi [i vînzare (licitarea) : „ Licitati in mercando sive
pugnando contendentes ”, spune Festus, ad verb. Licistati  ;
compara]i expresiile tlingit, kwakiutl : „r\zboi de proprietate” ;
cf. mai sus p. 119, n. 141, pentru licita]ii [i potlatch-uri.
50. Nu am studiat suficient dreptul grec sau persisten]a elementelor
de drept ce trebuie s\ fi precedat marile coduri ioniene [idoriene, pentru a putea spune dac\ într-adev\r diverselepopoare din Grecia au cunoscut sau nu regulile darului.
Va trebui rev\zut\ o întreag\ literatur\ referitoare la diverse
probleme : daruri, c\s\torii, gajuri (vezi GERNET, Egguvai ,
Revue des Études grecques , 1917 ; cf. VINOGRADOFF, Outlines
of the History of Jurisprudence , I, p. 235), ospitalitate,
interese [i contracte, de[i vom reg\si numai fragmente.Iat\ unul, totu[i : ARISTOTEL, Etica nicomah\ , 1123 a 3,
referitor la cet\]eanul m\rinimos [i la cheltuielile sale publice
[i private, la îndatoririle [i îns\rcin\rile sale, men]ionîndprimirea str\inilor, a soliilor, –aiV dwreaV" –aiV a*ntidwreav" ,
cum depune eiv "taV –oinav , [i adaug\ taV deV dw‘ra toi~"
avnaqhvmasin e!cei ti o$moion . „Darurile au ceva asem\n\tor
consacr\rilor” (cf. mai sus pentru tsimshian).
Alte dou\ drepturi indo-europene, înc\ vii, prezint\ institu]ii
de acela[i gen : cel albanez [i cel oset. Ne m\rginim s\facem referiri la legile sau decretele moderne ce interzicori limiteaz\ la aceste popoare excesele de risip\ cu ocazianun]ii, a mor]ii etc., ex. KOVALEWSKI, Coutume contem-
poraine et Loi ancienne , p. 187, n.
51. Se [tie c\ mai toate formulele contractului sînt atestate
prin papirusurile aramaice ale evreilor din Philae (Egipt,Prezen]a principiilor

Eseu despre dar 174
care au f\cut distinc]ia între drepturile reale [i cele
personale, separînd vînzarea de dar [i schimb, izolîndobliga]ia moral\ de contract [i, mai ales, în]elegînd dife-
ren]a existent\ între rituri, drept [i interese. Tot ei aufost cei care, printr-o revolu]ie real\, important\ [i demn\
de stim\, au dep\[it vechea moralitate [i economie a
darului prea norocos, prea costisitor [i prea somptuos,înc\rcat de prea mult respect personal, incompatibil cu
dezvoltarea pie]ei, a comer]ului [i produc]iei, [i care se
dovede[te a fi fost, în fond, în acea epoc\, antieconomic.
~n plus, întreaga noastr\ reconstruc]ie este doar o
ipotez\ plauzibil\. Totu[i, ea are o mare probabilitate
datorit\ faptului c\ alte drepturi indo-europene, verita-bile [i p\strate în scris, au cunoscut [i ele în epoci istorice
relativ apropiate nou\, acela[i sistem pe care l-am descris
la societ\]ile oceanice [i la cele americane numite înmod uzual primitive, [i care sînt mai curînd arhaice.
Putem deci, cu oarecare certitudine, s\ generaliz\m.
Cele dou\ drepturi indo-europene care au p\strat cel
mai bine aceste caracteristici sînt dreptul german [i cel hindus,
ele find [i cele de la care ni s-au p\strat numeroase texte.
II
Dreptul clasic hindus 52
Teoria darului
N.B. – Utilizarea documentelor juridice hinduse prezint\
o mare dificultate. Codurile [i c\r]ile epice care le confer\
autoritatea au fost redactate de brahmani ; ei au f\cut-o,
sec. V î.C.). Vezi COWLEY, Aramaic Papyri , Oxford, 1923.
Se cunosc, de asemenea, lucr\rile lui Ungnad despre con-tractele babiloniene (vezi AnneØ, XII, HUVELIN, p. 508 [i
CUQ, „Studii despre contractele din epoca primei dinastiibabiloniene”, Nouv. Rev. Hist. du Dr., 1910).
52. Dreptul hindus antic ne este cunoscut prin dou\ serii de
culegeri de o redactare suficient de tîrzie în raport cu celelalte
scrieri. Cea mai veche serie este format\ de Dharmasu
-tra,
c\reia Bühler îi atribuie o datare anterioar\ budismului

175
putem spune, dac\ nu pentru ei în[i[i, cel pu]in în folosul
lor în epoc\ [i pentru propria lor izbînd\53. Ne-au pre-
zentat doar dreptul teoretic. Doar printr-un efort de
(Sacred Laws în Sacred Books of the East , intr.). Nu este
îns\ de la sine în]eles faptul c\ un anumit num\r dintre
aceste sutre – dac\ nu chiar [i tradi]ia pe care ele se
bazeaz\ – nu sînt ulterioare budismului. ~n orice caz, ele facparte din ceea ce hindu[ii numesc 'ruti, Revela]ie. Cealalt\
serie este cea a Tradi]iei smr.ti, sau Dharma ›a-stra : C\r]ile
legii, în care locul principal este de]inut de faimosul cod allui Manu, de pu]in posterioare sutrelor.
Am utilizat într-o mai mare m\sur\ un lung document,
o copie care, în tradi]ia brahmanic\, are valoare de smr.ti
[i de S.a-stra (tradi]ie [i lege înv\]at\). Anu›a-sanaparvan
(cartea XIII a Maha-bha-ratei ) este mult mai explicit\ asupra
moralei darului decît c\r]ile de legi, avînd tot atîta valoare[i fiind de aceea[i inspira]ie ca [i acestea. ~n particular, se
pare c\ la baza redact\rii sale st\ aceea[i tradi]ie a [colii
brahmanice M finava, mai curînd decît cea din care se
inspira Codul lui Manu (vezi BUHLER, „The Laws of Manu”,
în Sacred Books of the East , pp. LXX sq.). De altfel, se spune
c\ acest parvan [i Manu se citeaz\ reciproc.
~n orice caz, acest ultim document este inestimabil. Este
o carte enorm\ despre o epopee uria[\ a darului, da-na-
-dharmakathanam ., cum spune comentariul, în care mai
bine de o treime, mai mult de patruzeci de lec]ii „sînt
consacrate”. ~n plus, ea este foarte popular\ în India.
Poemul poveste[te cum a fost recitat\ în chip tragic dec\tre marele Rege-prezic\tor Bh ‹s.ma, în fa]a lui Yudhis .t.h.ira,
mare rege [i încarnare a Dharmei, Legea, în timp ce recita-
torul era culcat pe patul s\u de s\ge]i, gata s\ moar\.
O vom cita în continuare astfel : Anu›., indicînd în general
cele dou\ referin]e : num\rul versului [i num\rul versului
din adhya-ya.
53. Este evident c\, dac\ nu regulile, cel pu]in redact\rile
acestor ›a-stra [i ale epopeelor sînt posterioare luptei împo-
triva budismului despre care ele vorbesc. Cel pu]in pentruAnu›a-sanaparvan , care abund\ de aluzii la aceast\ religie
(vezi în particular Adhya-ya, 120). Este chiar posibil – atît
de tardiv\ putînd fi data redact\rilor definitive – s\ putemg\si o aluzie la cre[tinism, mai precis privind teoria darului,în acela[i parvan (adhy fiya 114, vers 10), în care Vy fisa ad\ugaPrezen]a principiilor

Eseu despre dar 176
reconstruc]ie, cu ajutorul numeroaselor m\rturii ce le
con]in, am putea întrez\ri ceea ce însemna dreptul [i
economia celorlalte dou\ caste, k[atriya [i vai ›ya. ~n parti-
cular, teoria darului pe care o vom descrie, da-nadharma ,
se aplic\ doar brahmanilor a[a cum ei solicit\ [i primesc…
înapoind darurile doar prin serviciile lor religioase ; ea seaplic\, de asemenea, în m\sura în care darul este o datorie
fa]\ de brahmani. ~n mod natural, deci, obliga]ia de a face
daruri brahmanilor constituie obiectul unor numeroaseprescrip]ii. Ea domin\ [i rela]iile dintre nobili, dintre
familiile princiare [i, în interiorul numeroaselor caste [i
rase, rela]iile dintre indivizii comuni. Abia de le ghicim.Dar nu are importan]\, c\ci faptele hinduse au o dimen-
siune considerabil\.
Vechea Indie era, imediat dup\ colonizarea arian\, o
]ar\ cu un dublu potlatch 
54. Mai ‘nt‘i potlatch-ul se
„Asta este legea prop\v\duit\ cu subtilitate ( naipun .ena,
Calcutta ; naipun .ena, Bombay) : «s\ nu faci altuia ce î]i este
]ie împotriv\, iat\ dharma (legea) pe scurt»” (vers 5673).
Dar, pe de alt\ parte, nu este imposibil ca brahmanii, ace[ti
produc\tori de formule [i proverbe, s\ fi putut ajunge ei
‘n[i[i la o asemenea inven]ie. De fapt, versul precedent(vers 9 = 5672) are o alur\ profund brahmanic\ : „Astfel, unaltul se c\l\uze[te dup\ dorin]\ ([i se în[eal\). ~n refuz [i îndar, în fericire [i în nefericire, în pl\cere [i în nepl\cere,prin raportarea la sine (la propriul eu) omul le m\soar\
(lucrurile) etc”. Comentariul lui N ‹lakan.t.h.a este formal [i
foarte original, dar nu este cre[tin : „Dup\ cum cineva sepoart\ fa]\ de ceilal]i, tot astfel (se poart\) ceilal]i fa]\ deacela. Doar sim]ind cum ar accepta sinele refuzul lucruluisolicitat… etc., am putea [ti ceea ce trebuie d\ruit.”
54. Nu vrem s\ spunem c\ din epoca str\veche a redact\rii
R.g-Vedei , arienii sosi]i în India de nord-est nu au cunoscut
pia]a, comerciantul, pre]ul, moneda, vînzarea (vezi ZIMMERN,Altindiches Leben, pp. 257 [i urm\toarele) : R.g-Veda , IV, 24, 9.
Mai ales Atharva Veda este familiar\ cu aceast\ economie.
~nsu[i Indra este un vînz\tor ( Hymne , III, 15, utilizat în
Kau›ika-su
-tra, VII, 1 ; VII, 10 [i 12, în ritualul omului
mergînd la o vînzare). Vezi totu[i dhanada, ibid., v.1 [i va-jin,
epitetul lui Indra, ibid.

177
reg\se[te în dou\ din cele mai mari grupuri care, odini-
oar\, erau foarte numeroase [i formau substratul unei
mari p\r]i a popula]iei Indiei : triburile assam (tibeto–birmane) [i cele din ramura m.u-nda (australo-asiatice).
Putem chiar s\ presupunem c\ tocmai tradi]iile acestor
triburi sînt cele care au subzistat în decorul brahmanic 
55.
De exemplu, am putea observa urme 56 ale unei institu]ii
similare acelor indjok batak [i ale altor principii ale
ospitalit\]ii malaeziene în regulile care ne interzic s\mînc\m înainte de a-l invita pe oaspetele ivit pe nea[tep-tate : „m\nînc\ pe[te halahalah . (cel care m\nînc\), f\r\
de prietenul s\u”. Pe de alt\ parte, asemenea institu]ii,
dac\ nu chiar de aceea[i spe]\, au l\sat urme în cea maiveche ved\. {i cum le g\sim în mai toat\ lumea indo-
-european\
 57, avem motive s\ credem c\ tocmai arienii
Nu vrem s\ afirm\m nici c\ în India contractul nu ar fi
avut decît aceast\ origine, în parte real\, în parte personal\[i formal\, a transmiterii de bunuri, [i c\ India nu ar ficunoscut alte forme de obliga]ii, de ex. : cvasi-delictul. Nu
c\ut\m decît s\ demonstr\m subzisten]a unui alt drept, a
unei alte economii [i a unei alte mentalit\]i.
55. ~n particular, el a trebuit s\ aib\ – a[a cum mai exist\ la
triburile [i na]iunile aborigene – presta]ii totale de clan [ide stat. Interdic]ia ca brahmanii (Vasis .t.h.a, 14, 10 [i Gautama ,
XIII, 17 ; MANU, IV, 217) s\ accepte orice ar veni de la
„mul]imi” [i, mai ales, s\ participe la un festin oferit deacestea, vizeaz\ desigur asemenea uzan]e.
56.Anu›., versul 5051 [i 5045 (= Adh. 104, vers 98 [i 95) : „el
s\ nu consume lichide a c\ror esen]\ este substras\… [inici s\ nu fac\ daruri celui a[ezat la mas\ cu el” (comen-
tariu : cel pe care l-a f\cut s\ se a[eze [i care trebuie s\
m\nînce cu el).
57. De exemplu a-da-nam., dar f\cut de prietenii rudelor celui
proasp\t tuns sau ai rudelor unui tîn\r ini]iat, logodniceisau logodnicului etc., identic cu germanicul gaben despre
care vom vorbi mai tîrziu (vezi gr.hyasu
-tra, ritualuri casnice,
OLDENBERG, Sacred Books în index sub aceste diverse titluri).
Alt exemplu, cinstirea adus\ de cadouri (de hran\),
Anu›.,122, vers 12, 13 [i 14 : „Cinsti]ilor, ei cinstesc : pe cei
împodobi]i, ei înfrumuse]eaz\. Aici se afl\ unul care d\ruie[te ,
se zice, [i este cinstit de c\tre to]i” ( Anu›., vers 5850).Prezen]a principiilor

Eseu despre dar 178
le-au adus [i în India 58. Cele dou\ curente s-au întîlnit
într-o epoc\ pe care am putea-o estima ca fiind contem-
poran\ cu ultimele p\r]i ale Vedei [i cu colonizarea celor
dou\ mari cîmpii ale fluviilor Indus [i Gange ; ele s-au
consolidat, f\r\ îndoial\, unul pe cel\lalt. P\r\sind timpul
vedic al literaturii, vom reg\si aceast\ teorie dezvoltîndu-se
58. Un studiu etimologic [i semantic ar permite, de altfel, s\
ob]inem aici rezultate analoge celor ob]inute de noi îndreptul roman. Cele mai vechi documente vedice abund\
‘n cuvinte ale c\ror etimologii sînt mai clare decît cele ale
termenilor latini ; toate presupun, chiar [i cele referitoare
la pia]\ [i vînz\ri, un alt sistem, în care drepturile, schim-
burile, pariurile ]in locul contractelor la care ne gîndim de
obicei cînd vorbim despre asemenea lucruri. S-a remarcat
frecvent incertitudinea (general\, de altfel, în toate limbile
indo-europene) privind sensul cuvîntului sanscrit tradus
de noi prin a da : da-, precum [i cel al numero[ilor s\i
deriva]i. Ex. a-da-, a primi, a lua etc.
Un alt exemplu : s\ alegem cele dou\ cuvinte vedice care
descriu cel mai bine actul tehnic al vînz\rii : parada- ›ulka-ya,
a vinde pe un pre], [i toate cuvintele derivate din verbul
pan., ex. pan.i, vînz\tor. Parada-, în afara faptului c\-l
include de da-, a da [i pe ›ulka, avînd sensul tehnic al
latinescului pretium , mai înseamn\ nu numai valoare sau
pre], ci [i : pre]ul luptei, pre]ul logodnicei, plata serviciului
sexual, impozit, tribut. {i pan., care de la R.g-Veda , a dat
cuvîntul pan.i (vînz\tor, avar, cupid, nume de str\in), precum
[i pan.a : moned\ (mai tîrziu faimoasa karsa-pan.a) etc.,
înseamn\ a vinde [i, totodat\, a juca, a paria, a se bate
pentru ceva, a dona, a schimba, a risca, a îndr\zni, a
cî[tiga, a intra în joc. ~n plus, desigur c\ nu este necesar s\
presupunem c\ pan., cinstire, laud\, apreciere, este un
verb diferit de primul. Pan.a, moned\, mai înseamn\ : lucru
ce se vinde, recompens\, obiect de pariat sau de jucat,
cas\ de jocuri ; chiar [i hanul suplinitor al ospitalit\]ii. Tot
acest vocabular face leg\tura între idei care nu sînt legate
decît în potlatch ; totul deceleaz\ sistemul originar ulterior,
al vînz\rii propriu-zise. Dar nu urm\m aceast\ încercare
de reconstruc]ie etimologic\, ea nefiind necesar\ în cazul
Indiei, c\ci ne-ar duce, f\r\ îndoial\, departe de lumea
indo-european\.

179
o dat\ cu obiceiurile. Maha-bha-rata este istoria unui
potlatch uria[ ; jocul dintre zeit\]ile Kaurava împotriva
pandfiva[ilor ; turnirul [i alegerea logodnicilor de c\tre
Draupadi, sora [i una din so]iile multiple ale pand fiva[ilor   59.
Repeti]ii ale aceluia[i ciclu legendar se reîntîlnesc în
cele mai frumoase episoade ale epopeii, de exemplu,romanul lui Nala [i Damayanti poveste[te, ca [i întreaga
Maha-bha-rata, construc]ia unei case, joaca zeilor etc…60.
Totul este îns\ distorsionat de aspectul literar [i teological povestirii.
Dar pentru demonstra]ia noastr\ actual\ nu e obliga-
toriu s\-i stabilim aceste origini multiple [i s\-i recon-stituim în mod ipotetic sistemul complet 
61. Pentru un
travaliu comparativ, nici clasele interesate, nici epoca în
59. Vezi rezumatul în Mhbh., Adiparvan , lect. 6.
60. Vezi, de exemplu, legenda lui Harri ›candra, Sabha-parvan,
Mahbh. , cartea II, lect. 12 ; alt exemplu, Vira-ta Parvan , lect. 72.
61. Trebuie s\ c\dem de acord c\, în ceea ce prive[te obliga]ia
de a înapoia darurile, subiectul principal al demonstra]ieinoastre, am g\sit pu]ine fapte în dreptul hindus, exceptînd
poate MANU, VIII, 213. Chiar [i faptul cel mai limpede
const\ în regula care îl interzice. S-ar p\rea c\, la origine,›ra
-ddha funerar\, masa pentru mort, obicei dezvoltat de
brahmani, era ocazia de a face sau a r\spunde invita]iilor.
Or, era formal interzis s\ procedezi astfel. Anu›., versurile
4311, 4315=XIII, lect. 90. v. 43 sq : „Cel ce nu invit\ decîtprieteni la ›ra-ddha nu merge în cer. Nu trebuie invita]i
nici prietenii, nici du[manii, ci oamenii neutri etc. Remu-
nerarea oferit\ preo]ilor, acelor preo]i care ne sînt prieteni,poart\ numele demonic” ( pi›a-ca), versul 4316. Aceast\
interdic]ie constituie, f\r\ îndoial\, o adev\rat\ revolu]ie
în raport cu obiceiurile curente. Poetul-jurist însu[i, o puneîn leg\tur\ cu un moment [i o [coal\ determinate ( Vaikha-
n.asa 'ruti, ibid ., versul 4323 = lect. 90, vers 51). {ire]i,
brahmanii au c\utat, într-adev\r, s\ determine zeii [i spiri-tele s\ dea înapoi darurile ce li se fac. Muritorii continu\ s\
invite prieteni la mesele funerare. ~n India, o fac [i ast\zi.
Brahmanul nu d\dea înapoi, nu invita [i chiar, în fapt, nu
accepta nimic. {i totu[i, codurile lor de legi ne-au p\strat
destule documente pentru a ilustra cazul nostru.Prezen]a principiilor

Eseu despre dar 180
care dreptul a înflorit nu trebuiesc precizate exact. Mai
tîrziu, din motive ce nu prezint\ aici interes, acest drept
avea s\ dispar\, nu [i pentru brahmani ; dar el a fost cusiguran]\ în vigoare o perioad\ de [ase pîn\ la zece
secole, începînd cu secolul al VIII-lea î.C. pîn\ în secolul
doi sau trei al erei noastre. {i este suficient ; epopeea [ilegea brahmanic\ se mai resimt în vechea atmosfer\ ;
darurile sînt obligatorii, obiectele înc\ mai p\streaz\
virtu]i speciale [i fac parte dintre fiin]ele umane. S\ nem\rginim la descrierea acestor forme de via]\ social\ [i
s\ le studiem ra]iunea. Chiar [i simpla descriere va fi
suficient de gr\itoare.
Darul aduce recompense în via]a prezent\ sau în cea
viitoare. Pe p\mînt, obiectul oferit genereaz\ în mod
automat pentru cel care d\ un obiect similar
62 : obiectul
oferit nu este pierdut, el se va reproduce ; dincolo, lucrul
oferit se reg\se[te amplificat. Hrana oferit\ ‘n dar înseamn\
hrana de care donatorul va avea parte pe aceast\ lume ;[i mai înseamn\ aceea[i hran\ în [irul rena[terilor 
63 :
apa, pu]urile sau fîntînile date în dar ]in de sete 64 ;
ve[mintele, aurul, umbrelele, sandalele ce fac posibilmersul pe p\mîntul fierbinte, toate vor fi restituite în
aceast\ via]\ sau într-o alta. P\mîntul pe care îl dona]i [i
62.Vas. Dh. su., XXIX, 1, 8, 9, 11 la 19 = MANU, IV, 229 s.
Cf.Anu›., lecturile 64-69 cu citate din Par fi›fira. Aceast\
parte a c\r]ii pare s\ aib\ în întregime drept baz\ unanume fel de litanie ; este pe jum\tate astrologic\ [i debu-teaz\ ca un danakalpa , lect. 64, ce stabile[te constela]iile
sub care un individ sau altul trebuie s\ dea un anume lucru
[i cui anume.
63.Anu›., 3212 ; chiar [i cea dat\ cîinilor sau la ›u
-dra, celui
care „coace pentru cîine” ( susqui coace cîinele) ›va-pa-ka
(= lect. 63, vers 13, cf. ibid., vers 45 = v. 3243, 3248).
64. Vezi principiile generoase despre modul în care lucrurile
date în dar se reg\sesc în ciclul rena[terilor (XIII, lect. 145,
vers 1-8, vers 23 [i 30). ~n aceea[i lectur\ s‘nt prezentatesanc]iunile date avarului (vers 15 [i 23). De exemplu, „el
va rena[te într-o familie s\rac\”.

181
care produce recolte pentru to]i v\ va m\ri folosul în
aceast\ lume [i în cealalt\, precum [i în rena[terile
vitoare. „Dup\ cum cre[terea lunii se împline[te de la zila zi, la fel d\ruirea p\mîntului, o dat\ f\cut\, cre[te din
an în an (de la recolt\ la recolt\)”
 65. P\mîntul genereaz\
grîne, rente [i impozite, mine [i animale. D\ruirea luiîmbog\]e[te cu asemenea produse, atît pe cel care d\,
cît [i pe cel care prime[te 
66. Toat\ aceast\ teologie juridico-
-economic\ se dezvolt\ la infinit în maxime maiestuoase,în citate versificate f\r\ de num\r, iar epocile [i codexurile
nu înceteaz\ s\ ilustreze acest subiect 
67.
De altfel, p\mîntul, hrana, tot ce este dat, sînt perso-
nificate, sînt fiin]e vii cu care se poate purta un dialog [i care
iau parte la contract. Ele vor s\ fie date în dar. Cîndva,
p\mîntul i s-a adresat lui Rama, eroul solar, fiul lui Jamadagni ;[i, auzindu-i cîntul, eroul îl d\ruie[te cu totul lui r.si Kfi›yapa ;
p\mîntul îi spune
68 în limbajul s\u, f\r\ îndoial\ arhaic :
65.Anu›., 3135 ; cf. 3162 (= lect. 62, vers 33, 90)
66. Vers 3162 ( ibid., vers 90).
67. De fapt, întreg parvanul , cînt al Maha-bha-ratei, este un
r\spuns la urm\toarea întrebare : Cum s\ cucere[ti Bog\]ia,
cum s-o cucere[ti pe 'ri, zei]a atît de nestatornic\ ? Un prim
r\spuns este acela c\ 'ri st\ printre vaci, în balega [i în
urina lor, acolo unde vacile, zeit\]i [i ele, i-au permis s\locuiasc\. A d\rui o vac\ aduce, din acest motiv, noroc (lect. 82,vezi mai departe, n. 68). Cel de-al doilea r\spuns, fundamentalhindus, care constituie o baz\ a tuturor doctrinelor morale
indiene, arat\ c\ secretul Bog\]iei [i al Fericirii (lect. 163)
este acela de a da în dar, de a nu p\stra [i de a nu c\uta Bog\]ia,ci s-o d\rui, pentru ca s\ revin\, ea îns\[i, sub forma în care afost d\ruit\, în aceast\ lume, dar [i în cealalt\. Renun]areade sine, s\ cî[tigi doar pentru ca s\ dai, iat\ legea care este[i lege a naturii, sursa adev\ratului profit (vers. 5657 = lect. 112,
vers 27) : „Fiecare s\-[i fac\ zilele rodnice, distribuind alimente”.
68. Versul 3136 (= lect. 62, vers 34) nume[te aceast\ strof\
ga
-tha-. Ea nu este un ›loka ; provine deci dintr-o tradi]ie
antic\. ~n plus, cred c\ primul semi-vers ma-meva-dattha,
ma-m. dattha-, ma-m. dattva- ma-meva-psyaya (vers 3137 =
lect. 62, vers 35) poate fi izolat de cel de-al doilea. Versul 3132,de altfel, îl izoleaz\ cu anticipa]ie (= lect. 62, vers 30). „A[aPrezen]a principiilor

Eseu despre dar 182
Prime[te-m\ (celui ce prime[te),
d\-m\ (celui ce ofer\).
Dîndu-m\, m\ vei ob]ine iar .
[i adaug\, de aceast\ dat\ într-un limbaj brahmanic plat :
„pe aceast\ lume [i în celelalte, ceea ce este dat în dar va
fi cucerit din nou”. Un foarte vechi cod 69 de legi arat\ c\
Anna, hrana zeificat\ îns\[i, a decretat urm\toarele versuri :
Cel ce nu m\ ofer\ zeilor, manilor, propriilor s\i
servitori [i oaspe]i, cel ce (m\) consum\ preparat\ [i,
în nebunia lui (astfel) înfulec\ pe[te, eu îl consum,eu îi sînt moartea.
Dar cel ce ofer\ agnihotra , îndeplinind vai›vadeva 
70,
[i apoi m\nînc\ – în mul]umire, puritate [i credin]\ –ceea ce r\mîne dup\ ce-i hr\ne[te pe to]i cei ce
trebuie s\-i hr\neasc\, pentru el, eu devin ambrozie[i el se bucur\ de mine.
Este în firea lucrurilor ca hrana s\ fie împ\r]it\ ; a nu o
împ\r]i cu altul înseamn\ „s\-i ucizi esen]a proprie”, s\ o
distrugi atît pentru tine, cît [i pentru al]ii. Aceasta esteinterpretarea, în acela[i timp materialist\ [i idealist\, pe
care brahmanismul o ofer\ carit\]ii [i ospitalit\]ii 
71.
dup\ cum fuge o vac\ c\tre vi]elul ei, cu ugerul plin,
l\sînd s\-i scape laptele, la fel binecuvîntatul p\mînt fuge
c\tre cel ce d\ruie[te p\mînt.”
69.Baudha-yana Dh. su-., II, 18, evident contemporan nu numai
cu aceste reguli de ospitalitate, dar [i cu Cultul Hranei,
despre care putem afirma c\ este contemporan formelorposterioare vedice, d\inuind pîn\ în vremea vi[nuismului,
în care s-a integrat.
70. Sacrificii brahmanice în epoca vedic\ tîrzie. Cf. Baudh.
Dh. su-., 11, 6, 41 [i 42. Cf Taittiriya Aran .yaka, VIII, 2.
71. ~ntreaga teorie este prezentat\ în faimoasa convorbire dintre
r.si Maitreya [i Vy fisa, încarnare a lui Kr .s.n.a dvaipaa-yan.a
(Anu ›., XIII, 120, 121). Convorbirea, în care afl\m urme
ale luptei dintre brahmanism [i budism, vezi mai ales
versul 5802 (= XIII, 120, vers 10), trebuie s\ fi avut odeschidere istoric\, f\cînd aluzie la epoca în care învingeakri[naismul. Dar doctrina ce o predica este cea din vechea
teologie brahmanic\, poate chiar cea a moralei indiene
str\vechi, de dinaintea arienilor.

183
Bog\]ia a fost creat\ pentru a fi d\ruit\. Dac\ nu ar fi
existat brahmanii care s\ o primeasc\, „vane ar fi fostbog\]iile celor boga]i”
72.
Cel ce m\nînc\, f\r\ s\ [tie ucide hrana [i, o dat\
mîncat\, hrana îl ucide 73.
Avari]ia întrerupe cercul de drept al virtu]ilor, ali-
mentele ren\scînd mereu unele din altele 74.
Pe de alt\ parte, în acest joc al schimburilor, ca [i în cazul
furtului, brahmanismul a identificat cu claritate proprietatea
[i individul. Proprietatea brahmanului este însu[i brahmanul.
Vaca brahmanului este otrav\, este un [arpe veninos
spune deja Veda magicienilor 75. Vechiul codex Baudh fiyana 76
decreteaz\ : „Proprietatea brahmanului ucide (pe cel
culpabil) ‘mpreun\ cu to]i fiii [i nepo]ii s\i ; otrava nu este
(otrav\) ; proprietatea brahmanului este numit\ otrav\
72.Ibid., vers 5831 (= lect. 121, vers 11).
73.Ibid., vers 5832 (= lect. 121, vers 12). Trebuie citit annam .,
ca în edi]ia de la Calcutta, [i nu artham . (Bombay). Cel de-al
doilea semi-vers este obscur [i, f\r\ îndoial\, s-a transmis
r\u. Totu[i, el semnific\ ceva. „Aceast\ hran\ pe care el o
consum\, prin ceea ce o face s\ fie hran\, tot prin aceea ‘lucide pe uciga[, pe el, ignorantul”. Urm\toarele dou\ versuri
sînt tot enigmatice, dar exprim\ mai clar ideea, f\cînd aluzie
la o doctrin\ ce trebuia s\ aib\ un nume, cel al r.si-ului ;
vers 5834 = ibid., 14, „în]eleptul, savantul consumînd hrana,
o face s\ renasc\”. „Iat\ cum decurg (lucrurile). C\ci virtutea
celui ce d\ este [i virtutea celui ce prime[te ([i viceversa ),
c\ci, ‘n acest caz, avem doar o roat\ ce se învîrte într-un
singur sens”. T\lm\cirea lui Prat fip (Maha-bha-rata) este
plin\ de parafraze, dar se bazeaz\ pe comentarii excelentece ar merita traduse (cu excep]ia unei erori care îi scade din
frumuse]e evam. janayati , vers 14 : este hrana [i nu proge-
nitura cea care este procreat\ din nou). Cf. = Ap. Dh. su-., 11,
7 [i 3. „Cel ce m\nînc\ înaintea gazdei sale distruge hrana,
proprietatea, descenden]a, cirezile [i virtutea familiei.”
74. Vezi mai sus.75.Atharvaveda , v. 18, 3 ; cf. ibid., v. 19, 10.
76. I, 5 [i 16 (cf. mai sus aeterna auctoritas a unei res furate).Prezen]a principiilor

Eseu despre dar 184
(prin excelen]\)”. Ea poart\ în sine propria sanc]iune
pentru c\ ea îns\[i este ceea ce este înfrico[\tor în
brahman. Nici m\car nu trebuie ca furtul din proprietatea
brahmanului s\ fie con[tient [i voit. O întreag\ „lectur\”de-a noastr\ din Parvan  
77, din sec]iunea Maha-bha-ratei
care ne intereseaz\ în cel mai înalt grad, poveste[te c\Nr.ga, regele Yadu[ilor, a fost pref\cut în [opîrl\ deoarece,
dintr-o gre[eal\ a oamenilor s\i, a dat unui brahman
vaca apar]inînd unui alt brahman. Cel care, de bun\ credin]\
fiind, a primit-o, nu vrea nici el s-o înapoieze, nici chiar
pentru alte o sut\ de mii de vaci ; ea face parte din casa lui,
din bunurile sale.
Este deprins\ cu locurile [i vremea [i d\ mult lapte, este
lini[tit\ [i afectuoas\. Laptele ei este dulce, este un bunpre]ios [i permanent în casa mea (versul 3466).
Ea (vaca) îmi hr\ne[te unul din copiii cei mici, care este
în]\rcat [i slab. Nu pot s-o dau… (versul 3467).
Nici cel c\ruia i s-a luat vaca nu accept\ alta. Ea este,
în mod irevocabil, proprietatea a doi brahmani. Aflatîntre dou\ refuzuri, nefericitul rege r\mîne vr\jit, prinimpreca]ie, pentru mii de ani 
78.
Nic\ieri nu exist\ o leg\tur\ mai strîns\ între lucrul
oferit [i donator, între proprietate [i proprietar, decît în
cazul regulilor privind d\ruirea vacii 79. Aceste reguli sînt
faimoase. Conformîndu-se lor [i hr\nindu-se cu orz [i
77. Lect. 70 referitoare la datul vacilor ‘n dar (al c\rui ritual îl
g\sim în lect. 69).
78. Versetul 14 [i urm\toarele. „Proprietatea brahmanului
ucide a[a cum vaca brahmanului (ucide) Nr .ga ”, vers 3462
(=ibid., 33) (cf. 3519 = lect. 71, vers 36).
79.Anu›., lect. 77, 72 ; lect. 76. Aceste reguli sînt relatate cu
lux de am\nunte, pu]in credibile [i cu siguran]\ teoretice.Ritualul este atribuit unei [coli determinate, [coala Br .haspati
(lect. 76). El dureaz\ trei zile [i trei nop]i înaintea actului
[i trei zile dup\ ; în anumite circumstan]e, dureaz\ chiarzece zile (vers. 3532 = lect. 71, 49 ; vers 3597 = 73, 40 ;
3517 = 71, 32).

185
baleg\ de vac\, culcîndu-se pe p\mînt, regele Dharma80
(legea), Yudhist .h.ira însu[i, eroul principal din epopee,
devine un „taur” printre regi. Timp de trei zile [i treinop]i, proprietarul vacii îl imit\ [i se conformeaz\ „jur\-mîntului vacii”
 81. O noapte din trei se hr\ne[te numai cu
„sucul vacii” : ap\, baleg\ [i urin\. (~n urin\ locuie[teînsu[i 'ri, Destinul.) O alt\ noapte din cele trei, se culc\
împreun\ cu vacile, întins pe p\mîntul gol, asemenealor, [i, ad\ug\ comentatorul, „nu se scarpin\ ca s\ nutulbure insectele”, identificîndu-se astfel „într-un singursuflet cu vacile”
82. Intrînd în grajd, el le cheam\ pe
numele lor sacre 83 [i adaug\ : „vaca îmi este mam\, iar
taurul tat\ etc”. ~n timpul actului de dona]ie, el va repetacea dintîi formul\. {i iat\ momentul solemn al transfe-rului. Dup\ omagiul adus vacii, cel ce înmîneaz\ darulroste[te :
Cele ce sînte]i, acelea sînt eu, devenit ast\zi de-o
natur\ cu voi, dîndu-v\ vou\, mie însumi îmi dau 84
(versetul 3677).
Iar cel ce prime[te (printr-un pratigrahan .a  85 ), roste[te :
80. Care tr\ia într-un permanent „dar al vacii” ( gava-m prada-na)
vers 3695 (= lect. 76, vers 30).
81. Este vorba aici de o adev\rat\ ini]iere a vacilor cu cel ce
d\ [i a celui ce d\ cu vacile ; este un fel de mister, upa-nitesu
gosu, vers 3667 (= lect. 76, vers 2).
82. Este în acela[i timp un ritual purificator, de eliberare de
orice p\cat, vers 3673 (= lect. 76, vers 8).
83. Saman .ga (avînd toate membrele) [i Bahula (lat\, gras\),
vers 3670 ; cf. vers 6042, vacile spun : „Bahula, Saman .ga.
E[ti f\r\ team\, e[ti lini[titoare, e[ti o bun\ prieten\”.Epopeea nu uit\ s\ men]ioneze c\ aceste nume sînt celedin Veda, din 'ruti. Reg\sim într-adev\r numele sacre în
Atharvaveda , V. 4, 18, vers 3 [i 4.
84. Mai precis : „donator pentru voi, donator pentru mine”.
85. Actul de „a lua cu mîna”, cuvînt riguros echivalent lui
accipere , lambanein , take etc.Prezen]a principiilor

Eseu despre dar 186
Schimb\ri (transmise) în spirit, primite în spirit, glori-
fic\-ne pe noi doi, voi cele avînd înf\]i[\ri de Soma(lunare) [i de Ugra (solare) 
 86 (versul 3677).
Alte principii ale dreptului brahmanic ne amintesc în
mod straniu de obiceiurile polineziene, melaneziene [iamericane, descrise mai sus. Felul de a primi darul este,în mod curios, analog. Brahmanul are un orgoliu de
neînvins. El refuz\ orice tranzac]ie cu pia]a [i nu trebuie
s\ accepte nimic ce-i parvine de acolo
87. ~ntr-o economie
na]ional\, în care exist\ ora[e, pie]e [i bani, brahmanul
r\mîne fidel economiei [i moralei vechilor preo]i indo-
-iranieni [i, de asemenea, celei a agricultorilor str\ini sauaborigeni din marile cîmpii. El p\streaz\ acea atitudine
demn\ a nobilului 
88 pe care am ofensa-o cople[indu-l
[cu daruri ] 89. Dou\ „lecturi” ale Maha-bha-ratei povestesc
despre cei [apte r.si, mari prezic\tori, [i despre grupul
lor care, în timp de foamete, mîncînd trupurile fiilor
regilor 'ibi, au refuzat darurile imense, chiar [i smochinul
de aur, oferite de regele 'aivya Vr .s.adarbha, r\spun-
zîndu-i acestuia :
O rege, a primi de la regi este la început miere, iar la
urm\ otrav\ (v. 4459 = lectura 93, v. 34).
Urmeaz\ dou\ serii de impreca]ii. Aceast\ teorie este
chiar hazlie. O cast\ întreag\, tr\ind din daruri, pretinde
c\ le refuz\ 90. Apoi consimte [i accept\ darurile oferite
86. Ritualul prevede c\ putem oferi „vaci din pl\cinte cu susan
sau cu unt rînced” [i, de asemenea, vaci „din aur [i argint”.~n acest caz, ele ar fi considerate aidoma vacilor adev\rate,
cf. 3523, 3839. Riturile, mai cu seam\ cele ale tranzac]iei,
devin atunci mai perfec]ionate. Vacilor li se dau numeritualice : una din ele este „viitorul”. {ederea împreun\ cu
vacile, „jur\mîntul vacilor”, devine [i mai sever\.
87.Ap. Dh. su-., 1, 17 [i 14, MANU, X, 86-95. Brahmanul poate
vinde ce nu a fost cump\rat, cf. Ap. Dh. su-., 1, 19, 11.
88.Ap. Dh. su-., 1, 18, 1 ; Gautama Dh. su-., XVII, 3.
89. Cf. Anu›., lect. 93 [i 94.
90.Ap. Dh. su-., 1, 19 [i 13, 3, în care este citat\ o alt\ [coal\
brahmanic\, Kan .va.

187
în mod spontan 91. ~n fine, alc\tuie[te liste lungi 92 de
oameni, de circumstan]e [i de lucruri 93 pe care le poate
accepta [i admite în caz de foamete 94, condi]ionat, este
drept, expia]ii u[oare 95.
Aceasta deoarece leg\tura pe care darul o stabile[te
între cel care îl ofer\ [i primitor este foarte puternic\pentru amîndoi. Ca în toate sistemele studiate mai sus,ba chiar mai mult, unul este puternic legat de cel\lalt.Primitorul se situeaz\ într-o pozi]ie puternic dependent\de cel ce ofer\
 96. Din acest motiv, brahmanul nu trebuie
s\ „accepte” [i cu at‘t mai pu]in s\ solicite ceva de larege. Divinitate între divinit\]i, el este superior regelui [irangul s\u ar fi prejudiciat dac\ ar face altceva decît s\ia. Pe de alt\ parte, pentru rege, atît modul, cît [i ceea ced\ruie[te au aceea[i importan]\
 97.
Prin urmare, darul este gestul pe care trebuie s\-l faci
[i, totodat\, ceea ce trebuie s\ prime[ti, de[i este peri-culos s\-l iei. Lucrul oferit în dar formeaz\ el însu[i o
leg\tur\ bilateral\ [i de nerevocat, mai ales atunci cînd
este un aliment. Cel ce prime[te depinde de furia celui
91. MANU IV, p. 233.
92.Gautama Dh. su-., XVII, 6, 7 ; MANU, IV, 253. Lista oame-
nilor de la care brahmanul nu poate accepta, Gautama ,
XVII, 17 ; cf. MANU, IV, 215 la 217.
93. Lista lucrurilor ce trebuiesc refuzate. Ap., 1, 18, 1 ; Gautama ,
XVII ; cf. MANU, IV, 247 la 250.
94. Vezi toat\ lect. 136 din Anu›. Cf. MANU, IV, p. 250 ; X.
p. 101. 102. Ap. Dh. su-., 1, 18, 5-8 ; 14-15 ; Gautama , VII,
4, 5.
95.Baudh. Dh. su-., 11, 5, 8 ; IV, 2, 5. Recitarea T firatsamahd ‹ =
R.g-veda , IX, 58.
96. „Energia [i str\lucirea în]elep]ilor au disp\rut deoarece ei
au primit (daruri)” (au acceptat, au luat). „De cei ce nu vors\ accepte, fere[te-te, O rege !”, Anu›., (v. 2164 = lect. 35,
vers 34).
97.Gautama Dh. su-., XVII, 19, 12 sq ; Ap., I, 17, 2. Formul\ de
etichet\ a darului, MANU, VII, p. 86.Prezen]a principiilor

Eseu despre dar 188
care d\ 98 [i fiecare depinde de cel\lalt. De asemenea, nu
trebuie s\ iei masa la un adversar 99.
Sînt luate tot felul de precau]ii arhaice. Codexurile [i
epopeile prezint\ tema pe larg, a[a cum face îndeob[te
literatura hindus\, termeni ca : dar, a d\rui, cel ce
d\ruie[te, trebuind s\ fie lua]i în considerare în modrelativ 
100, cu precizie [i scrupule, astfel încît s\ nu apar\
nici o eroare în modul de a d\rui [i a primi. Totul esteetichet\ : nu este ca la pia]\, unde, obiectiv vorbind,pentru un pre] iei un anumit lucru. Nimic nu este în
acest caz indiferent 
101. Contractele, alian]ele, transmi-
terea bunurilor, leg\turile create prin bunurile transmiseîntre cei ce primesc [i cei ce dau, aceast\ moralitateeconomic\ trebuie s\ ]in\ seama de întreg ansamblul.Natura [i inten]ia contractan]ilor, natura [i lucrul oferit
98. Krodho hanti yad da-nam.. „Furia ucide darul”, Anu›.,
3638 = lect. 75, vers 16.
99. Ap., II, 6, 19 ; cf. MANU, III, 5, 8, cu o interpretare
teologic\ absurd\ : în acest caz, „el m\nînc\ gre[ealagazdei sale”. Interpretarea se refer\ la faptul c\, în
general, legile interzic brahmanilor s\ practice una din
‘ndeletnicirile lor esen]iale, pe care ei o mai practic\ :aceea de mînc\tor de p\cate. Ceea ce înseamn\ c\ nimicbun nu rezult\ din dona]ie, pentru nici unul dintre con-tractan]i.
100. Rena[tem în cealalt\ lume sub chipul aceluia de la
care, în aceast\ via]\, am acceptat hran\ sau al aceluia de
la care avem în stomac hran\, sau ne-a fost chiar elhran\.
101.~ntreaga teorie este rezumat\ într-o lectur\ ce pare recent\.
Anu›., 131, cu titlul de da-nadharma (vers 3 = 6278) : „Ce
daruri, cui, cînd, prin cine”. S‘nt expuse aici cele cinci
motive ale darului : cînd îl oferim brahmanilor în mod
spontan ; interesul („el îmi d\, mi-a dat [i-mi va da”),teama („nu al lui, el nu este al meu, îmi poate face r\u”) ;iubirea („el îmi este drag, eu îi s‘nt drag”), graba („îmi d\neîntîrziat”) ; mila („s\rac fiind, se mul]ume[te cu pu]in”).Vezi [i lect. 37.

189
s‘nt indivizibile 102. Poetul-jurist a [tiut s\ exprime perfect
ceea ce noi vrem s\ descriem :
Este doar o roat\ (ce se învîrte într-un singur sens)103.
III
Dreptul germanic
Gaj [i dar
Chiar dac\ societ\]ile germanice nu ne-au p\strat
urme destul de vechi [i complete104 ale teoriilor asupra
darului, ele au avut un sistem de schimburi sub form\ de
102. Ar mai fi de studiat [i ritualul de purificare a darului, care
constituie [i un mijloc de dezlegare de cel care l-a dat.
Darul este stropit cu ap\ cu ajutorul unui fir de iarb\
ku›a (pentru alimente, v. Gaut., V. 21, 18 [i 19, Ap., II, 9, 8).
Cf. apa care purific\ de datorie, Anu›., lect. 69, vers 21 [i
comentariile lui Pr fitap ( ad. locum , p. 313).
103. V ers 5834.
104.Faptele s‘nt cunoscute prin unele monumente literare
destul de tîrzii. Redactarea cînturilor din Edda este mult
posterioar\ convertirii scandinavilor la cre[tinism. Dar,
mai întîi, vîrsta tradi]iei poate diferi de cea a redact\rii ;apoi, chiar forma cea mai timpurie cunoscut\ de c\tre
tradi]ie poate avea o vîrst\ diferit\ de cea a institu]iei.
Aceste dou\ principii de critic\ nu trebuie pierdute niciodat\din vedere.
~n spe]\, nu exist\ nici un pericol în utilizarea acestor
fapte. Mai întîi, o parte dintre tipurile de daruri careocup\ un asemenea loc în dreptul descris de noi s‘nt
printre primele institu]ii atestate de germani. Dou\ dintre
ele s‘nt descrise chiar de Tacit : darurile de nunt\ [i modulîn care ele revin în familia donatorilor ( Germania , XVIII,
într-un scurt capitol asupra c\ruia ne rezerv\m dreptul s\
revenim) ; darurile nobile, în special cele primite de la[efi sau oferite [efilor ( Germania , XV). ~n fine, faptul c\
obiceiurile acestea s-au p\strat atîta vreme încît am putut
s\ g\sim numeroase vestigii, denot\ c\ ele erau trainice[i avînd r\d\cini puternice în orice suflet german.Prezen]a principiilor

Eseu despre dar 190
dar atît de clar [i de dezvoltat – daruri ce se f\ceau în
mod voluntar sau din obliga]ie, daruri primite sau date –cum pu]ine popoare au.
Mult timp, civiliza]ia germanic\
 105 nu a avut nici ea o
pia]\. A r\mas, în esen]\, o civiliza]ie feudal\ [i ]\r\-neasc\ ; civiliza]ie în care termeni precum „pre] decump\rare” sau „de vînzare” par de dat\ recent\
 106. Mai
demult, ea î[i dezvoltase un adev\rat sistem de potlatch[i, mai ales, un sistem al darului. ~n mare m\sur\,clanurile din interiorul tribului, marile familii din clan 
107,
triburile între ele, [efii între ei [i chiar regii între ei tr\iauîn afara grupului familial, din punct de vedere moral [ieconomic, [i comunicau, se ajutau sau creau alian]e prindaruri [i pacturi, prin gajuri [i ostateci, prin mese festive[i cadouri oricît de mari. Am v\zut mai sus, luat\ dinHavamal , o întreag\ litanie a darurilor. Fa]\ de acel
frumos fragment din Edda, ar mai trebui ar\tate alte trei
lucruri.
Nu s-a f\cut înc\ un studiu aprofundat al vocabu-
larului, foarte dezvoltat la germani, referitor la cuvintele
105. V. SCHRADER [i referin]ele pe care le indic\, Reallexikon
der indo-germanischen Altertumskunde, s.v. Markt, Kauf .
106.Cuvîntul Kauf [i toate derivatele lui vin din cuvîntul latin
caupo , negustor. Incertitudinea asupra sensului unor cuvinte
ca : leihen, lehnen, lohn, bürgen, borgen etc., este bine
cunoscut\ [i demonstreaz\ c\ utilizarea lor tehnic\ estede dat\ recent\.
107. Nu ridic\m aici problema economiei închise, geschlossene
Hauswirtschaft , conf. Bücher, Entstehung der Volkswirtschaft .
Pentru noi, este o problem\ r\u pus\. De cum apar într-osocietate dou\ clanuri, în mod necesar ele vor face con-tracte [i schimburi, nu numai de femei (exogamie) [iritualuri, ci [i de bunuri, cel pu]in în unele perioade aleanului [i în anumite ocazii ale vie]ii. ~n restul timpului,familia, foarte restrîns\ adesea, tr\ie[te redus\ la ea îns\[i.Dar perioade în care s\ fi tr\it astfel permanent nu auexistat niciodat\.

191
geben [i gaben 108. S‘nt foarte numeroase cuvintele : Ausgabe,
Algabe, Angabe, Hingabe, Liebesgabe, Morgengabe , o
curioas\ Trostgabe (premiu de consolare), vorgeben,
vergeben (a jefui [i a ierta), widergeben [i wiedergeben  ;
studiul lui Gift, Mitgift etc. ; studiul institu]iilor desemnate
de aceste cuvinte r\mîne [i el de f\cut 109. Din contr\,
întregul sistem al darurilor, importan]a lui în tradi]ie [i
folclor, inclusiv obliga]ia de a înapoia daruri, s‘nt descriseîn chip admirabil de Richard Meyer într-una dintre cele
mai savuroase lucr\ri de folclor din cîte cunoa[tem 
110.
Ne vom referi la ea pe scurt [i nereu[ind, pentru moment,
decît remarcile subtile referitoare la for]a leg\turilor care
oblig\, Angebinde , constituind schimbul, oferta, accep-
tarea ofertei [i obliga]ia de a da un dar pentru cel primit.
Exist\, de altfel, o institu]ie care a persistat mult\
vreme [i care mai persist\ [i ast\zi în morala [i cultura
economic\ din statele germane, institu]ie care, din punctde vedere economic, prezint\ o mare importan]\ : este
vorba despre Geben 
111, echivalentul hindusului adanam .
~n timpul botezului, al comuniunilor, al logodnelor [inun]ilor, invita]ii – adesea întreg satul –, dup\ masa de
nunt\, de exemplu în ziua precedent\ sau în cea urm\-
108. V ezi aceste cuvinte la Kluge [i în alte dic]ionare etimo-
logice ale diferitelor limbi germanice. Vezi VON AMIRA
despre Abgabe, Ausgabe, Morgengabe  (Hdb. de Hermann
PAUL) (pagini citate la index).
109.Lucr\rile cele mai bune înc\ : J. GRIMM, „Schenken und
Geben”, Kleine Schriften , II, p. 174 ; [i BRUNNER, Deutsche
Rechtsbegriffe besch Eigenturn . Vezi [i GRIMM, Deutsche
Rechtsalterhümer , I, p. 246, cf. p. 297, despre Bete = Gabe .
Ipoteza c\ s-ar fi trecut de la un dar necondi]ionat la unulobligatoriu este inutil\. ~n dreptul germanic, cele dou\
tipuri au existat dintotdeauna [i, mai ales, cele dou\
caracteristici s-au amestecat.
110.„Zur Geschichte des Schenkens”, Steinhausen Zeitschr.
f. Kulturgesch, v. pp. 18 sq.
111. V ezi Em. MEYER, Deutsche Volkskunde , pp. 115, 168, 181,
183 etc. ~n aceast\ problem\ poate fi consultat orice
manual de folclor germanic (Wuttke etc).Prezen]a principiilor

Eseu despre dar 192
toare ( Guldentag ), ofer\ cadouri de nunt\ a c\ror valoare,
în general, dep\[e[te cu mult cheltuielile pentru nunt\.
~n unele ]inuturi germane, acest Gaben constituie chiar
zestrea miresei, zestre ce îi este prezentat\ în diminea]anun]ii, purtînd numele Morgengabe . ~n unele locuri,
generozitatea acestor daruri constituie chez\[ia fertilit\]ii
tîn\rului cuplu
112. Intrarea în rela]ie de logodn\, darurile
diverse f\cute de na[i în diferite momente ale vie]ii,pentru a le da nume [i a-i ajuta ( Helfete ) pe fini, s‘nt [i
ele foarte importante. Recunoa[tem aceast\ tem\, fami-liar\ înc\ în obiceiurile noastre, în toate povestirile [i
legendele referitoare la invita]ie, la blestemarea indivi-
zilor neinvita]i, la binecuvîntarea [i generozitatea invita-]ilor, îndeosebi cînd ace[tia s‘nt zîne.
O a doua institu]ie cu aceea[i origine este cea a
gajului obligatoriu în toate tipurile de contracte germa-nice 
113. Chiar [i cuvîntul gaj vine de aici, de la wadium
(cf. engl. wage, salariu), Huvelin 114 demonstrînd deja c\
termenul germanic wadium 115 furnizeaz\ mijlocul de a
112. G\sim în acest caz un alt r\spuns la problema pus\
(vezi supra ) de van Ossenbruggen despre natura magic\
[i juridic\ a „pre]ului miresei”. Vezi despre subiect remar-cabila teorie a raporturilor între diversele servicii f\cuteso]iilor de c\tre so]i în Maroc (WESTERMARCK, Marriage
Ceremonies in Morocco, pp. 361 sq. [i p\r]ile din carte
unde s‘nt citate).
113. ~n cele ce urmeaz\, nu vom confunda gajul cu arvuna,
de[i aceasta, a[a cum o indic\ numele în limba greac\ [ilatin\, era de origine semit\ [i a fost cunoscut\ în dreptulgermanic recent, ca [i în drepturile noastre. Mai mult, înunele cazuri, gajurile s-au confundat cu vechile daruri, de
ex., în unele dialecte din Tirol, la Handgeld se spune Harren .
Nu vom insista nici asupra importan]ei no]iunii de gaj
în materie de c\s\torie. Vom remarca doar c\, în dialec-tele germanice, „pre]ul de cump\rare” poate fi numit înacela[i timp Pfand, Wetten, Trugge [i Ehethaler.
114. AnnØe Sociologique , IX, pp. 29 sq ; KOWALEWSKI, Coutume
contemporaine et loi ancienne , pp. 111 sq.
115.Despre wadium mai pot fi consultate : THÉVENIN, „Con-
tribution à l’Øtude du droit germanique”, Nouvelle Revue

193
în]elege contractele, apropiindu-l de cuvîntul latin nexum .
~ntr-adev\r, în interpretarea lui Huvelin, gajul acceptat
permite contractan]ilor dreptului germanic s\ ac]ioneze
unul asupra celuilalt, deoarece unul posed\ ceva de lacel\lalt, un lucru pe care acesta din urm\, în calitate de
fost proprietar al lui, l-ar fi putut vr\ji ; în plus, adeseori,
gajul era separat în dou\ p\r]i [i p\strat cîte o jum\tatede c\tre fiecare din cei doi contractan]i. Acestei explica]ii
îi putem suprapune îns\ o alta, mai apropiat\. Sanc]iunea
magic\ nu este singura leg\tur\ ce putea interveni. Obiectulîn sine, dat [i angajat ca gaj, constituie, prin virtu]ile lui
proprii, o alt\ leg\tur\. Mai întîi, gajul este obligatoriu ; în
dreptul roman, orice contract, orice vînzare [i cump\rare,
orice împrumut sau depozitare, presupune constituirea
unui gaj. Se ofer\ celuilalt contractant un obiect în gaj,
obiect a c\rui valoare este, în general, redus\ : o m\nu[\,o moned\ ( Treugeld ), un cu]it – chiar [i ace, la noi –,
obiect ce va fi restituit la efectuarea pl\]ii lucrului livrat.
Huvelin remarc\ deja c\ gajul este de mic\ valoare, fiind,în general, un obiect personal ; pe bun\ dreptate, el
apropie acest fapt de tema „gajului de via]\”, lifetoken  
116.
Lucrul astfel transmis este, într-adev\r, unul purtînd pedeplin individualitatea donatorului. Faptul c\ el se g\se[te
în mîinile celui ce l-a primit îl determin\ pe contractant
s\ îndeplineasc\ contractul, s\ se r\scumpere, r\scum-p\rînd gajul. Astfel, nexum -ul se afl\ în gaj, nu numai în
actele magice sau în formele ceremonioase de contracte,
adic\ în cuvinte, jur\minte [i rituri ale schimbului, înstrîngerea de mîini ; el este [i în înscrisuri, în „actele” cu
valoare magic\, în „r\bojurile” pe care fiecare parte le
poate p\stra, în mesele luate în comun la care fiecareparticip\ cu ceva din esen]a celuilalt.
Historique du Droit , IV, p. 72 ; GRIMM, Deutsche Rechtsalt .,
I, pp. 209-213 ; VON AMIRA, „Obligationen Recht” ; VON
AMIRA, în Hbd., de Hermann PAUL, I, pp. 254 [i 248.
Despre wadiatio , cf. DAVY, AnnØe Soc ., XII, pp. 522 sq.
116.HUVELIN, p. 31.Prezen]a principiilor

Eseu despre dar 194
Dou\ caracteristici ale unui wadiatio demonstreaz\,
de altfel, aceast\ for]\ din lucru. Mai întîi, faptul c\ gajul
nu numai c\ oblig\ [i leag\, dar implic\ [i onoarea 117,
autoritatea [i „mana” celui care-l d\118. Acesta r\mîne
într-o pozi]ie inferioar\ pîn\ în momentul în care ‘ndepli-ne[te angajamentul (pariul) luat. C\ci termenul wette,
wetten 
119, care traduce cuvîntul wadium din legi, are atît
sensul de pariu , cît [i pe cel de gaj. Mai curînd decît un
mijloc de a-l constrînge pe debitor, el constituie premiul
concursului [i sanc]ionarea unei provoc\ri. Atîta vreme
cît contractul nu este încheiat, el este asemenea celuicare pierde pariul, cel de-al doilea alerg\tor din curs\ ; [i
pierde cu cît se angajeaz\ mai pu]in, c\ci cu atît va avea
mai mult de pl\tit ; f\r\ a mai socoti faptul c\ se expunepericolului de a pierde ceea ce a primit, ceea ce proprie-
tarul va putea revendica atîta timp cît gajul nu a fost
retras. Cel\lalt fapt demonstreaz\ pericolul creat prinprimirea gajului. Nu numai acela care îl d\ se angajeaz\,
dar [i cel care îl prime[te. Ca [i cel ce prime[te darul în
Trobriand, el se îndoie[te de lucrul primit. ~nc‘t gajul i searunc\ la picioare 
120, atunci cînd este o festuca notata 121,
avînd caracter runic sau sec]ionat – un obiect din care se
p\streaz\ sau nu o parte – iar el ‘l ia de jos sau ‘l punela sîn ( in laisum ) [i nu ‘l prime[te ‘n mîn\. ~ntregul ritual
are un caracter de provocare [i suspiciune de ambele
117.BRISAUD, Manuel d’Histoire du Droit français , 1904, p. 1381.
118.HUVELIN, p. 31, n. 4, interpreteaz\ faptul exclusiv ca
degerenescen]\ a ritului magic primitiv ce ar fi devenit
simpl\ tem\ de moralitate. Dar aceast\ interpretare estepar]ial inutil\ (v. mai sus) [i nu o exclude pe cea pe care
o propunem.
119.Despre paternitatea cuvintelor wette, wedding , ne rezer-
v\m dreptul de a reveni. Amfibologia pariului [i a con-
tractului apare chiar [i în limba francez\, de ex. : se dØfier
(a nu avea încredere) [i dØfier (a provoca).
120.HUVELIN, p. 36, n. 4.
121.Despre festuca notata , vezi HEUSLER, Institutionen , I,
pp. 76 sq. ; HUVELIN, p. 33, pare c\ a uitat utilizareasec]ion\rii.

195
p\r]i. Chiar [i ast\zi de altfel, limba englez\ echivaleaz\
throw the gage cu throw (down) the gauntlet (a arunca
m\nu[a). Ca [i darul, gajul con]ine în el un pericol pentru
ambii co-responden]i .
Iat\ [i cea de-a treia caracteristic\ : nic\ieri nu se
resimte mai bine pericolul reprezentat de lucrul d\ruitsau transmis decît în str\vechiul drept [i în str\vechile
limbi germanice ; ceea ce explic\ sensul dublu al cuvîn-
tului gift în ansamblul acestor limbaje, de dar, pe de o
parte, [i de otrav\, pe de alta. De altfel, am dezvoltat
istoria semantic\ a acestui cuvînt 
122. Tema darului funest,
a cadoului sau bunului preschimbat în otrav\, este funda-mental\ în folclorul german. Aurul Rinului este fatal
pentru cine îl cucere[te, cupa lui Hagen este funebr\
pentru eroul care bea din ea ; mii [i mii de povestiri [iromane de acest fel, atît germanice, cît [i celte, ne zdrun-
122.„Gift, gift”. MØlanges Ch. Andler , Strasbourg, 1924. Am
fost întrebat de ce n-am examinat etimologia cuvîntului
gift, traducere din latin\ a lui dosis, acesta la rîndul s\u
transcrip]ie a grecescului doVsis , doz\ de otrav\. O asemenea
etimologie presupune c\ dialectele din nordul [i sudul
Germaniei ar rezerva un nume savant pentru un lucru deutilitate comun\ ; ceea ce nu reprezint\ legea semantic\
obi[nuit\. ~n plus, ar mai trebui explicate [i alegerea
cuvîntului gift la aceast\ traducere, precum [i tabu-ul
lingvistic invers care, în unele limbi germanice, a deter-
minat sensul de „dar” pentru cuvîntul gift.
Am al\turat incertitudinea sensului termenului gift, cu
cea a termenului latin venenum , sau filtron [i favrma–ou  ;
ar trebui s\ ad\ug\m [i alte apropieri (BRÉAL, MØlanges
de la sociØtØ linguistique , vol. III, p. 410), venia, venus,
venenum, de vanati (sanscritul „a face pl\cere”) [i gewinnen,
win („a cî[tiga”).
Trebuie s\ corect\m [i o eroare de citare. Aulus-Gellius
a dizertat asupra acestor cuvinte, dar nu el l-a citat pe
HOMER ( Odiseea , IV, p. 226) ; a f\cut-o GAIUS, un jurist,
în cartea sa despre cele Dou\sprezece table (Digeste , L,
XVI, De verb. signif. , 236).Prezen]a principiilor

Eseu despre dar 196
cin\ sensibilitatea. S\ cit\m doar strofa în care un erou al
Eddei  123, Hreidmar, r\spunde astfel insultelor lui Loki :
Ai oferit daruri,
Nu [i dragoste-n dar,N-ai dat cu inima binevoitoare
Nimic din via]a ta ; de-a[ fi [tiut
Mai demult te-a[ fi jupuit.
Dreptul celtic
Popoarele celtice constituie o alt\ familie de societ\]i
indo-europene care, cu siguran]\, au cunoscut aceste
institu]ii ; am început demonstra]ia acestui fapt împreun\
cu domnul Hubert 124.
Dreptul chinez
~n fine, o mare civiliza]ie, cea chinez\, a p\strat din
timpurile sale arhaice principiul de drept ce ne intere-
seaz\ ; ea recunoa[te leg\tura indisolubil\ a oric\ruilucru cu proprietarul originar. {i ast\zi înc\, individul
care î[i vinde unul din bunurile sale 
125, chiar [i mobila,
123.Reginsmal, 7. Zeii l-au ucis pe Otr, fiu al lui Hreidmar, [i
au fost nevoi]i s\ se r\scumpere acoperind cu aur masiv
pielea lui Otr. Dar zeul Loki a blestemat acest aur, iar
Hreidmar r\spunde prin strofa citat\. Dator\m indica]iadomnului Maurice Cahen, care, la versul 3, remarc\ : „cuo inim\ binevoitoare” este traducerea clasic\ ; af heilom hug
înseamn\ de fapt „în acea dispozi]ie a spiritului care aducenoroc”.
124. Vom g\si acest studiu ( Sinuciderea [efului galez) [i notele
domnului HUBERT într-unul din numerele viitoare dinRevue Celtique .
125. Dr eptul chinez privind imobilele, cel germanic [i dreptul
nostru antic, de asemenea, cuno[teau vînzarea cu r\scum-p\rare precum [i drepturile de]inute de p\rin]i de a r\s-
cump\ra bunurile [i fondurile vîndute ce nu ar fi trebuit
separate de mo[tenire, ceea ce se nume[te diminuareaneamului. Vezi HOANG („Variet\]i sinologice”), Notions
techiques sur la propriØtØ en Chine , 1897, pp. 8 [i 9. Dar
nu ]inem cont de acest fapt : în istoria omenirii, în China

197
p\streaz\, fa]\ de cump\r\tor, dreptul de a-[i „plînge
bunul s\u” pe toat\ durata vie]ii. P\rintele Hoang a
consemnat modele ale acelor „bilete ale plîngerii” pe
care vînz\torul le remite cump\r\torului 126. Este un fel
de drept de urm\rire a lucrului, combinat cu dreptul dea urm\ri persoana, drept care apar]ine vînz\torului mult
timp dup\ ce lucrul a intrat definitiv în alt patrimoniu [i
dup\ ce to]i termenii contractului au fost îndeplini]i în modirevocabil. Prin lucrul transmis, chiar dac\ acesta poate
fi consumat, alian]a contractual\ nu este doar de moment,
contractan]ii fiind considera]i în dependen]\ perpetu\.
~n cadrul moralei amanite, s\ accep]i un dar înseamn\
un pericol.
Westermarck 
127, semnalînd acest din urm\ fapt, i-a
întrev\zut par]ial [i importan]a.
în particular, vînzarea definitiv\ a terenului este de dat\
recent\, ea a existat în dreptul roman, apoi în drepturile
germanice [i franceze vechi, înconjurat\ de atîtea restric]ii,provenite din spiritul comunitar casnic [i din profundul
ata[ament al familiei fa]\ de p\mînt [i al p\mîntului fa]\ de
familie, încît demonstra]ia ar fi prea facil\ ; deoarece familiaînseamn\ s\la[ul [i p\mîntul este normal ca p\mîntul s\
nu se supun\ economiei capitalului. De fapt, legile mai noi
[i mai vechi pentru „homestead” [i cele mai recente legifranceze privind „bunurile de familie nesechestrabile”
s‘nt persisten]e ale statului antic [i o reîntoarcere c\tre el.
Vom lua în discu]ie deci, mai ales bunurile mobile.
126. V ezi HOANG, ibid., pp. 10, 109, 133.
Datorez informa]ia amabilit\]ii lui Mestre [i Granet, care
au constatat ei în[i[i faptele în China.
127. Origin… of the Moral Ideas , v. I, p. 594. Westermarck a
presim]it o problem\ de genul celei pe care o trat\m, dar
a tratat-o doar din punctul de vedere al dreptului [iospitalit\]ii. Totu[i, trebuie citate observa]iile lui foarte
importante despre obiceiul marocan ar (sacrificiul con-
strîns al supliantului, ibid., p. 386) [i despre principiul
„Dumnezeu [i hrana o vor pl\ti” (expresii remarcabile,
identice celor din dreptul hindus). Vezi WESTERMARCK,
Marriage Ceremonies in Morocco, p. 365 ; cf. Anthr. Ess.
E.B. Tylor, pp. 373 sq.Prezen]a principiilor

Eseu despre dar 198
CAPITOLUL IV
Concluzii
I
Concluzii de moral\
Observa]iile de pîn\ acum pot fi extinse asupra propriilor
noastre societ\]i.
O parte însemnat\ a moralei [i a vie]ii noastre îns\[i
se situeaz\ în aceast\ atmosfer\, în care darul, obliga]ia
[i libertatea se combin\. Din fericire, nu totul poate ficlasificat exclusiv în termeni de vînzare [i cump\rare.
Dincolo de valoarea lor venal\, în m\sura în care exist\
valori doar de acest gen, lucrurile mai au [i o valoaresentimental\. Ast\zi avem doar o moral\ a pie]ei. Dar
mai exist\ înc\ indivizi [i clase cu morala de alt\dat\,
moral\ la care ader\m cu to]i, cel pu]in în anumiteperioade ale anului sau ‘n anumite ocazii.
A nu oferi un dar în schimbul darului primit ‘l aduce
înc\ [i ast\zi pe cel ce l-a acceptat într-o situa]ie deinferioritate, mai ales dac\ darul a fost primit f\r\ gîndul
de a mai fi restituit. Dac\ ar fi doar s\ r\mînem în spa]iul
germanic, am putea aminti curiosul eseu al lui Emerson,On Gifts and Presents
1. Caritatea, pentru cel ce o accept\,
înc\ mai poate r\ni 2, [i întregul efort al moralei noastre
tinde s\ suprime patronajul incon[tient [i injurios albogatului „care d\ de poman\”.
Orice invita]ie trebuie urmat\ de o invita]ie reciproc\,
la fel [i orice „amabilitate”. ~ntrez\rim în acest caz carac-
teristica de potlatch nobil din str\vechiul fond tradi]ional
1.Essais , seria a II-a, V.
2. Cf. Coran, Surata II, 265 ; cf. KOHLER în Jewish Encyclopaedia ,
I, p. 465.

199
[i, de asemenea, vedem ivindu-se acele motive tradi-
]ionale ale activit\]ii umane : emula]ia între indivizii de
acela[i sex 3, acest „imperialism fundamental” al oame-
nilor ; fondul social pe de o parte, cel animal [i psiho-
logic, pe de alta, iat\ ce am putea vedea c\ apare. ~n
via]a social\, ca parte a vie]ii noastre, nu putem „r\mînede c\ru]\”, cum se zice. Trebuie s\ d\m înapoi mai mult
decît am primit ; ceva mai scump sau mai mare. A[a
proceda, în copil\ria mea, o familie oarecare de ]\rani,undeva în Lorena, familie care, de[i în cea mai mare
parte a timpului ducea o via]\ dintre cele mai modeste,
cu ocazia s\rb\torii sfin]ilor, a c\s\toriei, a împ\rt\[iriisau înmormînt\rii, ajungea s\ se ruineze pentru oaspe]i.
~n aceste ocazii, trebuia s\ fii „un domn”. Putem spune
c\ o parte din poporul nostru se conduce dup\ asemeneaprincipii, f\r\ s\ ]in\ cont de bani atunci cînd este vorba
despre musafiri, despre s\rb\tori sau despre darurile
oferite la diverse ocazii.
Invita]ia trebuie f\cut\ [i trebuie acceptat\. Mai p\str\m
acest obicei, chiar în corpora]iile noastre liberale. Acum
cincizeci de ani, poate chiar mai recent, în anumite zonedin Germania [i Fran]a, la celebrarea unei nun]i lua
parte întregul sat ; lipsa unui individ era un semn r\u,
previziune sau dovad\ de invidie, un semn al „sor]ii”. ~nnumeroase locuri din Fran]a, toat\ lumea ia înc\ parte la
ceremonie. ~n Provence, la na[terea unui copil, fiecare
aduce cîte un ou [i alte cadouri simbolice.
Lucrurile vîndute au un suflet al lor, mai s‘nt înc\
urmate de fostul lor proprietar [i ele îl urmeaz\ la rîndul
lor. Pe una din v\ile mun]ilor Vosgi, la Cornimont, înunele familii mai era actual, [i poate c\ mai este, urm\-
torul obicei : pentru ca animalele cump\rate s\-[i uite
fostul st\pîn [i s\ nu fie tentate s\ se întoarc\ „la el”, sedesena o cruce deasupra u[ii grajdului, p\strîndu-se
c\p\strul vînz\torului [i dîndu-li-se totodat\ sare din
mîn\. La Raon-aux-Bois, li se ofer\ o tartin\ cu unt,
3. William JAMES, Principles of Psychology , II, p. 409.Concluzii

Eseu despre dar 200
plimbat\ de trei ori în jurul cîrligului de deasupra focului
din buc\t\rie, tartina fiindu-le apoi dat\ cu mîna dreapt\.
Obiceiul este valabil pentru animalele mari, care fac partedin familie, grajdul apar]inînd [i el de locuin]\. Numeroase
alte obiceiuri din Fran]a arat\, de asemenea, c\ lucrul
vîndut trebuie desp\r]it de vînz\torul s\u : lovirea cu palmaa obiectului vîndut, [fichiuirea oii ce este vîndut\ etc 
4.
Am putea chiar afirma c\ o întreag\ parte a dreptului,
dreptul industria[ilor [i al comercian]ilor, este ast\zi înconflict cu morala. Prejudec\]ile economice ale popo-
rului, cele ale produc\torilor provin din voin]a lor ferm\
de a înso]i lucrul produs [i din convingerea c\ munca loreste revîndut\ f\r\ ca ei s\ aib\ vreun profit.
~n zilele noastre, vechile principii ac]ioneaz\ împotriva
rigorilor, a abstrac]iilor [i a lipsei de umanism din codurilede legi. Din acest punct de vedere, putem spune c\ o
întreag\ parte din legile care tocmai apar, precum [i
anumite obiceiuri dintre cele mai recente, revin spretrecut. Este o reac]ie împotriva lipsei de sensibilitate de
tip roman [i saxon a regimului nostru, o reac]ie puternic\
[i sfînt\. Unele noi principii de drept [i folosin]\ pot fiinterpretate [i astfel.
A fost necesar un timp îndelungat pentru ca proprie-
tatea artistic\, literar\ [i [tiin]ific\, dincolo de vînzareabrutal\ a manuscrisului, dincolo de prototip sau de opera
de art\ original\, s\ fie totu[i recunoscut\. ~ntr-adev\r,
societ\]ile nu au interes s\ recunoasc\ mo[tenitorilor unuiautor sau inventator – acest binef\c\tor al omenirii –
prea multe drepturi asupra celor create de el ; se afirm\
c\ acestea ar fi produsul spiritului colectiv într-o aceea[im\sur\ ca [i al celui individual ; cu to]ii doresc intrarea
4. KRUYT, Koopen etc., citeaz\ asemenea obiceiuri în Celebes,
p. 12 din extras. Cf. De Toradja’s… Tijd. v. Kon. Batav.
Gen., LXIII, 2, p. 299, ritul introducerii bivolului în grajd ;
p. 296, ritul cump\r\rii unui cîine bucat\ cu bucat\, parte
cu parte, incluse în hrana care se scuip\ ; p. 281, pisica nuse vinde sub nici un pretext, ea doar se împrumut\ etc.

201
cît mai rapid\ în domeniul public sau în circula]ia general\
de bunuri. Totu[i, scandalul referitor la cre[terea valorii
unor picturi, sculpturi sau obiecte de art\ la familiilearti[tilor [i la mo[tenitorii direc]i ai acestora, a inspirat o
lege francez\ din 1923, care d\ artistului [i de]in\torilor
legali dreptul de urma[i asupra cre[terilor de valoaresuccesive în cazul vînz\rilor succesive ale operelor de
art\
 5.
~ntreaga noastr\ legisla]ie de asigur\ri sociale, acest
socialism de stat deja realizat, se inspir\ din urm\torul
principiu : muncitorul [i-a d\ruit via]a [i munca sa colec-
tivit\]ii [i patronilor ; deci, dac\ el trebuie s\ contribuiela asigur\ri, cei care au beneficiat de pe urma serviciilor
sale nu pot înceta s\-i pl\teasc\ salariul, statul însu[i, ca
reprezentant al comunit\]ii, datorîndu-i – împreun\ cupatronii [i ad\ugînd propriul aport – o oarecare securi-
tate în via]\, securitate împotriva [omajului, a bolii, a
b\trîne]ii [i a mor]ii.
Chiar unele obiceiuri recente [i ingenioase, de pild\
casele de asisten]\ familial\, dezvoltate în mod liber [i
cu vigoare de industria[ii francezi în favoarea munci-torilor cu familie numeroas\, r\spund într-un mod spontan
nevoii de a-i ata[a pe indivizi, de a ]ine cont de greut\]ile
5. Aceast\ lege nu este inspirat\ de principiul ilegitimit\]ii
beneficiilor realizate de de]in\torii succesivi. Ea este aplicat\într-o m\sur\ redus\.
Este curios de studiat, din acest punct de vedere, legisla]ia
sovietic\ asupra propriet\]ilor literare [i modific\rile acesteia ;mai întîi, totul a fost na]ionalizat ; s-a v\zut c\ astfel este
lezat artistul în via]\ [i c\ nu s‘nt create suficiente resurse
pentru monopolul na]ional al edit\rii. Drept urmare, dreptu-rile de autor au fost restabilite, chiar [i pentru clasicii din
vechime, afla]i în domeniul public, cei de dinaintea legilor
mediocre ce protejau scriitorii în Rusia. Acum, se poatespune c\ sovieticii au adoptat o lege modern\. ~n realitate,
ca [i în cazul moralei noastre asupra acestui subiect, [i
sovieticii ezit\ ne[tiind pentru al cui drept s\ opteze : celal persoanei sau cel asupra bunurilor.Concluzii

Eseu despre dar 202
[i de interesul material [i moral pe care aceste greut\]i le
reprezint\ 6. Asocia]ii analoge func]ioneaz\ în Germania,
Belgia [i cu acela[i succes. ~n Marea Britanie, în acestetimpuri de [omaj îndelungat [i teribil, care atinge milioane
de muncitori – apare o mi[care în favoarea asigur\rii în
caz de [omaj, asigurare obligatorie, organizat\ de corpo-ra]ii. Ora[ele [i statul nu pot suporta cheltuielile imense
pentru plata celor f\r\ de lucru, cauza fiind industria [i
condi]iile generale ale pie]ei. Astfel, unii economi[tidistin[i, directori de ‘ntreprinderi (domnul Pybus, sir
Lynden Macassey) ac]ioneaz\ pentru ca întreprinderile
s\ organizeze ajutorul de [omaj pe corpora]ii, f\cînd eleînsele aceste sacrificii. Ei ar dori deci ca pre]ul securit\]ii
muncitorilor, al protec]iei împotriva lipsei de lucru, s\
fac\ parte din taxele generale ale fiec\rei industrii înparte.
Dup\ p\rerea noastr\, o astfel de moral\ [i o asemenea
legisla]ie corespund nu unei confuzii, ci unei întoarcerila drept 
7. Pe de o parte, vedem cum apare [i ac]ioneaz\
morala profesional\ [i dreptul corporativ. Asemenea case
de asigurare [i societ\]i mutuale înfiin]ate de grupurileindustriale în favoarea uneia sau alteia dintre operele
corporative nu s‘nt atinse de nici un viciu din punctul de
vedere al moralei pure, doar c\ gestionarea lor este purpatronal\. ~n plus, grupurile sînt cele care ac]ioneaz\,
adic\ : statul, comunele, a[ez\minte publice de asisten]\,
casele de pensionari, casele de economii, societ\]ile
6. Domnul Pirou a f\cut deja asemenea remarci.
7. Nu ne referim aici la vreo distrugere. Principiile de drept
ce guverneaz\ pia]a, cump\rarea [i vînzarea, constituie
condi]ia indispensabil\ form\rii capitalului, ele pot [i trebuies\ subziste al\turi de principiile noi [i de cele mai vechi.
Totu[i, nu trebuie ca moralistul [i legislatorul s\ fie re]inu]i
de a[a-zisele principii de drept natural. De exemplu, nutrebuie considerat\ decît ca o abstrac]ie deosebirea dintre
dreptul real [i cel personal, ca un extras teoretic al unora
dintre drepturile noastre. Aceast\ deosebire trebuie l\sat\s\ subziste, dar cantonînd-o în col]ul s\u.

203
mutuale, patronatul, salaria]ii ; ele s-au reunit în legisla]ia
social\ german\, de exemplu în Alsacia [i Lorena ; înasisten]a social\ francez\, o vor face mîine, la fel. Se
revine deci la o moral\ a grupurilor.
Pe de alt\ parte, statul [i subgrupurile vor s\ poarte
de grij\ tocmai individului. Societatea dore[te s\ reg\-
seasc\ celula social\. Ea caut\ [i d\ ocol individului,într-o curioas\ stare de spirit în care se amestec\ senti-
mentul drepturilor pe care el le are cu alte elemente mai
pure : caritatea, solidaritatea, sentimentul „utilului social”.Darul, libertatea [i obligativitatea de a face daruri, liber-
tatea [i interesul de a da, sînt temele ce revin, asemenea
unui motiv dominant, de prea mult timp uitat.
Dar nu este suficient s\ constat\m faptul, trebuie s\
deducem de aici o practic\, un precept de moral\. Nu
ajunge s\ afirm\m c\ dreptul este pe cale de a se debarasa
de unele abstrac]ii : diferen]ierea dintre dreptul real [icel individual ; c\ el se afl\ în curs de a ad\uga altedrepturi dreptului brutal al vînz\rii [i al pl\]ii servi ciilor.
Trebuie s\ spunem [i c\ aceast\ revolu]ie este bun\.
Mai întîi, s\ revenim, [i trebuie s-o facem, la obiceiul
„cheltuielilor nobile”. Ca [i în ]\rile anglo-saxone, ca [i
în atîtea alte societ\]i contemporane, barbare sau foarte
civilizate, boga]ii trebuie s\ reînceap\ a se considera, debun\ voie sau constrîn[i, ca trezorierii concet\ ]enilor lor.
Civiliza]iile antice, civiliza]ii din care au rezultat cele de
azi, cuno[teau jubileele, liturgiile, hor egiile [i trierarhiile,
syssties (mese în comun), cheltuieli obligatorii ce trebuiau
f\cute de edil [i de personajele consulare. Ar trebui s\
revenim la asemenea legi. Apoi, ar trebui mai mult\ grij\pentru individ, pentru via]a [i s\n\tatea lui, pentru
educa]ia sa – lucru rentabil de altfel –, pentru familia sa
[i viitorul ei. Trebuie mai mult\ încredere, sensibilitate [igenerozitate în contractele de închiriere de servicii, de
loca]ie a imobilelor, de vînzare a bunurilor de consum
necesare. {i ar trebui s\ existe suficiente mijloace de a
limita specula [i cam\ta.Concluzii

Eseu despre dar 204
Cu toate acestea, individul trebuie s\ munceasc\. El
trebuie obligat s\ se bizuie mai mult pe sine decît pe
al]ii. Pe de alt\ parte, el trebuie s\-[i apere interesele,cele personale [i de grup. Excesul de generozitate [i
spiritul comunitar ar fi la fel de d\un\toare, lui [i societ\]ii,
ca [i egoismul contemporanilor sau individualismul legilornoastre. ~n Maha -bha-rata, unul din geniile malefice ale
p\durii explic\ unui brahman c\ d\ruie prea mult : „Iat\
de ce e[ti slab [i palid”. Via]a monahal\, ca [i cea a luiShylock trebuiesc deopotriv\ evitate. Aceast\ nou\ moral\
va consta, desigur, într-un amestec folositor, dar cump\tat,
de realitate [i ideal.
Astfel, este posibil [i trebuie s\ revenim la arhaic, la
elemente ; vom reg\si motivele vitale [i de ac]iune cunos-
cute deja de numeroase societ\]i [i clase sociale : bucuriade a oferi în mod public, bucuria cheltuielilor generoase,
efectuate cu talent, bucuria ospitalit\]ii [i a s\rb\torii
publice sau private. Asigurarea social\, solicitudinea înajutorul reciproc, în cooperare, cea a grupului profe-
sional, a tuturor acelor persoane morale pe care dreptul
englez le înfrumuse]eaz\ cu numele de „Friendly Societies”,toate valoreaz\ mai mult decît simpla securitate indivi-
dual\ pe care nobilul o garanteaz\ micului arenda[, mai
mult decît via]a calic\ dat\ de salariul zilnic asigurat depatronat [i chiar mai mult decît agonisirea capitalist\,
întemeiat\ [i ea doar pe un credit schimb\tor.
Ne-am putea închipui ce ar însemna o societate în
care ar guverna asemenea principii. O asemenea econo-
mie [i o astfel de moral\ func]ioneaz\ deja, oarecum, în
profesiunile liberale ale marilor na]iuni. Onoarea, dez-interesul [i solidaritatea corporativ\ nu sînt în acest caz
cuvinte goale [i nici nu contrazic necesit\]ile muncii. A
umaniza [i alte grupuri profesionale [i a perfec]ionaceea ce exist\, iat\ un mare progres realizat, pe care
Durkheim l-a preconizat în repetate rînduri.
Acestea fiind spuse, s\ revenim la ceea ce, dup\ noi,
constituie baza constant\ a dreptului, la însu[i principiulvie]ii sociale fire[ti. Nu trebuie s\ ne dorim un cet\]ean

205
prea bun, prea subiectiv, nici prea sensibil sau prea
realist. El trebuie s\ aib\ sentimentul acut al sinelui, dar
[i al binelui pentru to]i, s\ aib\ sim]ul realit\]ii sociale
(exist\ îns\, în chestiuni de moral\, o alt\ realitate ?). El
trebuie s\ ac]ioneze ]inînd cont de sine, de grupurilesociale [i de societate în ansamblu. O asemenea moral\
este etern\, fiind comun\ atît celor mai evoluate socie-
t\]i, celor din viitorul imediat, cît [i celor mai pu]inevoluate pe care ni le-am putea imagina. Atingem astfel
punctul esen]ial. Nu mai vorbim în termeni juridici, ci
vorbim despre oameni [i grupuri umane, pentru c\ ace[tia,societatea în ansamblu, sentimentele omene[ti, oameni
în carne [i oase, ei pun totul în mi[care. {i o fac oriunde
[i oricînd.
S-o demonstr\m. Sistemul pe care propunem a-l
numi sistem al presta]iilor totale , de la clan la clan – în
care indivizi [i grupuri schimb\ totul între ei –, consti-
tuie cel mai vechi sistem economic [i de drept pe care
l-am putea constata [i concepe. El formeaz\ fondul dincare s-a desprins morala darului-schimb. Or, p\strînd pro-
por]iile, acest sistem este exact de acela[i tip cu cel
spre care am dori s\ vedem c\ se îndreapt\ societ\]ilenoastre. Dar, pentru a face de în]eles asemenea faze
îndep\rtate ale dreptului, s\ prezent\m în continuare
dou\ exemple împrumutate din dou\ societ\]i foartedeosebite.
~ntr-un coroboree (dans dramatic public) din Pine
Mountain 
8 (localitate din estul statului Queensland), fiecare
individ intr\ pe rînd în locul anume destinat, ]inînd într-o
mîn\ arunc\torul de l\nci, cealalt\ mîn\ ]inînd-o la spate :
el lanseaz\ arma într-un cerc aflat la cel\lalt cap\t alterenului de dans, rostind în acela[i timp cu voce tare locul
de unde vine, de exemplu : „]inutul meu este Kunyan”
 9 ;
8. ROTH, „Games”, Bul. Ethn. Queensland , p. 23, nr. 28.
9. Anun]area numelui clanului de ba[tin\ este un obicei cu
un caracter foarte general în tot estul australian, fiind înleg\tur\ cu sistemul privind onoarea [i virtutea numelui.Concluzii

Eseu despre dar 206
apoi se opre[te [i, în acest timp, tovar\[ii s\i îi „pun un
cadou” în cealalt\ mîn\ – o lance, un bumerang sau
orice alt\ arm\. Un bun r\zboinic poate primi astfel maimult decît ar putea duce în mîn\, mai ales dac\ el are
fete de m\ritat 
10.
~n tribul indienilor winnebago (tribul sioux), [efii de
clan adreseaz\ confra]ilor 11, [efi ai altor clanuri, dis-
cursuri foarte caracteristice, modele ale acelei etichete 12
r\spîndite în toate civiliza]iile indiene din America de
Nord. Cu prilejul s\rb\torii clanului, fiecare trib prepar\
alimentele [i tutunul pentru reprezentan]ii celorlalte triburi.
Iat\, ca exemplu, fragmente din discursul unui [ef de clan,cel al {erpilor 
13 : „V\ salut ; e bine, cum a[ putea spune
altfel ? Sînt un biet om f\r\ valoare, iar voi v-a]i amintit de
mine. E bine… V-a]i gîndit la spirite [i a]i venit s\ v\ a[eza]ial\turi de mine… ~n curînd vi se vor umple farfuriile, eu
v\ salut înc\ o dat\ pe voi, oameni ce lua]i locul spiri-
telor etc.” Dup\ ce fiecare [ef a mîncat [i s-au ars ofran-dele de tutun, formula final\ ne arat\ efectul moral al
s\rb\torii [i al tuturor presta]iilor : „V\ mul]umesc c\ a]i
venit s\ ocupa]i acest loc, v\ sînt recunosc\tor. Voi m-a]i
încurajat… Binecuvînt\rile bunicilor vo[tri (care au avut
revela]ii [i pe care voi îi încarna]i) au aceea[i valoare ca
[i cele ale spiritelor. Este bine c\ a]i luat parte la aniver-sarea mea. Este a[a cum spun b\trînii no[tri : «Via]a v\
este firav\ [i voi ve]i fi mai puternici doar al\turi de sfatul
vitejilor . Mi-a]i dat sfaturi… Pentru mine ele înseamn\ via]\»”.
10. Fapt demn de notat, care ne las\ s\ în]elegem c\ prin
schimburi de daruri contract\m angajamente matrimoniale.
11. RADIN, „Winnebago Tribe”, XXXVII -th Annual Report of the
Bureau of American Ethnology , pp. 320 [i sq.
12. Vezi articolul „Etiquette”, Handbook of American Indians ,
de HODGE.
13. P. 326, prin excep]ie, doi dintre [efii invita]i sînt membrii
clanului {erpilor.
Putem compara cu discursurile de la o ceremonie funerar\
(tabac) ; ele se suprapun exact. Tlingit, SWANTON, „TlingitMyths and Texts” ( Bull. of Am. Ethn ., nr. 39), p. 372.

207
Astfel, de la un cap\t la cel\lalt al evolu]iei umane,
nu exist\ o a doua în]elepciune. S\ accept\m deci ca
principiu vital ceea ce întotdeauna a fost [i va fi un
principiu : s\ prive[ti dincolo de propria ta fiin]\ [i s\oferi, neap\rat [i de bun\ voie, daruri ; nu vom risca s\ne în[el\m. Un frumos proverb maori spune :
Ko Maru kai atu
Ko Maru kai naika ngohe ngohe.
„Ofer\ tot atît cît prime[ti [i totul va fi minunat”
14.
II
Concluzii de sociologie economic\
[i de economie politic\
Aceste fapte nu lumineaz\ numai morala noastr\ [i
nu ne ajut\ doar ca s\ ne orient\m ideile ; prin ele,putem analiza mai bine cele mai generale activit\]i eco-nomice, analiz\ ce ne sluje[te s\ întrevedem procedee
mai bune de gestiune aplicabile societ\]ilor de azi.
Am v\zut în mai multe rînduri cum întreaga economie
a schimbului-dar era departe de a se întoarce la cadrele
economiei a[a-zis naturale, ale utilitarismului. Toate aceste
fenomene atît de importante ale vie]ii economice a popoa-relor – s\ le spunem, pentru a ne fixa ideile, demne
reprezentante ale marii civiliza]ii neolitice – [i tot ce s-a
p\strat din aceste tradi]ii în societ\]ile imediat precedentesau în obiceiurile noastre, se sustrag schemelor oferite
de pu]in numero[ii economi[ti ce au vrut s\ compare
între ele diferitele economii cunoscute
15. Ad\ug\m deci
14. Rev. TAYLOR, „Te Ika a Maui”, Old New Zealand, p. 130,
prov. 42, tradus foarte concis „give as well as take all will
be right”, dar traducerea literar\ este probabil urm\toarea :
„Tot atît cît d\ Maru, tot atîta ia Maru, [i totul este bine,
bine”. (Maru este zeul r\zboiului [i al justi]iei.)
15. BUCHER, Entstehung der Volkswirtschaft (ed. 3), p. 73,
vede aceste fenomene economice, dar le subestimeaz\
importan]a, reducîndu-le la ospitalitate.Concluzii

Eseu despre dar 208
propriile noastre observa]ii, al\turate celor ale domnului
Malinowski, savantul care a consacrat o întreag\ lucrare
unei schimb\ri de optic\ a doctrinelor curente asupra
economiei „primitive”16.
Iat\ un [ir de fapte foarte solide :No]iunea valorii func]ioneaz\ [i în aceste societ\]i ;
sînt adunate, la modul absolut vorbind, surplusuri foarte
mari ; ele sînt cheltuite, de cele mai multe ori în pur\pierdere, cu un lux enorm 
17, f\r\ nici un scop mercantil ;
exist\ însemne ale bog\]iei, care [i ele sînt schimbate,
avînd rol de monede 18. Dar toat\ aceast\ foarte bogat\
economie este înc\ plin\ de elemente religioase : moneda
mai p\streaz\ puterea sa magic\, legat\ fiind de dar sau
individ 19 ; diferitele activit\]i economice, cum este pia]a,
sînt impregnate cu rituri [i mituri ; ele p\streaz\ carac-
terul ceremonios, obligatoriu [i eficient20 ; ele abund\ în
rituri [i elemente de drept. Din acest punct de vedere,problema pus\ de Durkheim cu referire la originea
religioas\ a no]iunii de valoare economic\
21, î[i g\se[te
[i ea r\spuns. Aceste fapte r\spund, de asemenea, la omul]ime de probleme privind formele [i motivele a ceea
ce numim, atît de impropriu, schimb, „troc”, permutatio 
22
16.Argonauts , pp. 167 sq. ; „Primitive Economics”, Economic
Journal , martie 1921, v. prefa]a lui J.G. Frazer la Malinowski,
Arg.
17. Un asemenea exces pe care îl putem cita este sacrificiul
cîinelui la popula]ia ciucce (vezi mai sus). Se ajunge pîn\
acolo încît proprietarii celor mai frumoase cresc\torii de
cîini s\-[i masacreze toate echipajele de trac]iune, fiindobliga]i s\-[i cumpere altele.
18. Cf. mai sus.
19. Cf. mai sus.20. MALINOWSKI, Arg., p. 95. Cf. Frazer, prefa]a la cartea lui
Malinowski.
21.Formes ØlØmentaires de la vie religieuse , p. 598, n. 2.
22.Digeste , XVIII, I ; De Contr. Emt ., 1. Paulus ne explic\
dezbaterea dintre în]elep]ii romani pentru a se afla dac\
„permutatio” era sau nu un act de vînzare. ~ntreg pasajuleste interesant, chiar [i eroarea f\cut\ de savantul jurist, în

209
de lucruri folositoare, ceea ce economia istoric\, urmîndu-i
pe latini, iar ace[tia pe Aristotel 23, pune la baza diviziunii
muncii. Este cu totul altceva decît lucrul util care circul\în societ\]ile de acest tip, marea majoritate a lor fiind
deja destul de cultivate. Din cauza rapoartelor multiple
stabilite ca urmare a contractelor, clanurile, genera]iile [isexele sînt într-o efervescen]\ economic\ permanent\,
într-o stare de excita]ie prea pu]in banal\, mai pu]in
prozaic\ decît ac]iunile noastre de vînzare, cump\raresau închiriere, ori decît jocurile noastre la burs\.
Putem merge [i mai departe. Putem discuta, putem
mixa [i prezenta în culori diferite, sau putem defini
într-alt mod no]iunile principale pe care le-am utilizat.
Cuvintele folosite : dar, cadou, lucru oferit, nu sînt precise.Pur [i simplu nu am g\sit altele. Unele concepte de
drept [i de economie pe care ne place s\ le consider\m
opuse : libertate [i obliga]ie ; liberalitate, generozitate,lux [i economie, interes, utilitate, ar trebui puse într-un
creuzet. Putem da doar unele l\muriri despre subiect : s\
alegem, de exemplu
24, popula]ia trobriand. Toate faptele
economice pe care le-am descris sînt inspirate de o
no]iune complex\ ; ea nu înseamn\ nici presta]ie complet
liber\ [i gratuit\, nici produc]ie [i schimb complet intere-sate de util. Ceea ce s-a dezvoltat aici este un hibrid.
Malinowski a depus un efort serios
25 ca s\ clasifice
din punctul de vedere al mobilului, al interesului saulipsei de interes, toate tranzac]iile pe care le-a constatat
la popula]ia trobriand ; el le ordoneaz\ plecînd de la
interpretarea lui Homer. II, VII, 472 la 475 ; oiuioto înseamn\
a cump\ra , dar moneda pentru greci consta în bronz, fier,
piei, vaci, chiar [i sclavi, toate avînd valori bine deter-
minate.
23.Pol., c. I, 1257 a, 10 sq ; remarca]i cuvîntul metedoVsi" ,
ibid., 25.
24. Am putea alege la fel de bine sa-daqa- la arabi ; pomana,
pre]ul logodnicei, justi]ia, impozitul. Cf. mai sus.
25. Argonauts , p. 177.Concluzii

Eseu despre dar 210
darul pur [i merg‘nd pîn\ la trocul pur de dup\ nego-
ciere26. Clasificarea este, în fond, inaplicabil\. Astfel, dup\
domnul Malinowski, tipul darului pur este cel dintreso]i
27. Or, dup\ noi, unul din faptele cele mai importante
semnalate de Malinowski, [i care aduce lumin\ asupra
raporturilor sexuale în lume, const\ în apropierea no]iu-nii de mapula 
28, plata „fix\” dat\ femeii de b\rbat, de o
anume recompens\ pl\tit\ pentru serviciul sexual29. Chiar
[i cadourile f\cute [efilor constituie un tribut ; distribuirilede hran\ ( sagali  ) constituie indemniza]ii pentru munc\,
pentru îndeplinirea riturilor, de exemplu, pentru prive-
ghiul mor]ilor 
30. De fapt, dup\ cum aceste daruri nu sînt
libere, ele nu sînt nici complet dezinteresate. Ele consti-
tuie contra-presta]ii pentru mul]ime, contra-presta]ii f\cute
nu numai ca plat\ a serviciilor, ci [i pentru men]inereaunor alian]e 
31 ; a[a cum este alian]a dintre triburile de
pescari 32 [i cele de agricultori [i olari ; asemenea alian]e
nu pot fi refuzate. Ele au un caracter general [i noile-am mai întîlnit, de exemplu, la popula]iile maori,
tsimshian
33 etc. Iat\ deci în ce const\ acea for]\, mistic\
26. Este de remarcat c\, în acest caz, nu avem o vînzare, c\ci
nu exist\ un schimb de monede, de vaygu’a . Economia la
care au ajuns locuitorii Trobriandului nu cunoa[te folosin]a
monedei pentru schimb.
27.Pure gift .
28.Ibid.
29. Cuvîntul se aplic\ acelei prostitu]ii licite practicate de fetele
nem\ritate ; cf. Arg., p. 183.
30. Cf. mai sus. Cuvîntul sagali (cf. hakari ) înseamn\ distribuire.
31. Cf. mai sus ; în particular oferirea de urigubu cumnatului :
produse ale recoltei în schimbul muncii.
32. A se vedea mai sus ( wasi).
33. Maori, vezi mai sus. Diviziunea muncii ([i modul cum ea
func]ioneaz\ la clanurile tsimshian pentru s\rb\toare) estedescris\ admirabil într-un mit al potlatch-ului, BOAS,
„Tsimshian Mythology”, XXXI 
-st Ann. Rep. Bur. Am. Ethn .,
pp. 274, 275 ; cf. p. 378. Exemple de acest gen ar putea fimultiplicate la infinit. Asemenea institu]ii economice exist\
într-adev\r chiar la societ\]ile mult mai pu]in evoluate.

211
[i practic\ totodat\, care sudeaz\ [i divide în acela[i
timp clanurile, care le diferen]iaz\ munca [i le oblig\ la
schimb. Chiar [i în aceste societ\]i, individul [i grupurile
sau mai degrab\ subgrupurile, au sim]it întotdeaunadreptul lor suveran de a refuza contractul : acesta d\ un
aspect de generozitate circula]iei bunurilor ; iar, pe de
alt\ parte, în mod normal, nu exist\ pentru un asemenearefuz vreun drept sau vreun interes, ceea ce face ca
acele societ\]i îndep\rtate s\ fie, totu[i, ‘nrudite cu socie-
t\]ile noastre.
Utilizarea monedei ne-ar putea sugera alte reflec]ii.
Br\]\rile [i colierele popula]iei trobriand, vaygu’a , ca [i
obiectele din aram\ ale nord-vestului american, sauirochezele wampun , constituie în acela[i timp averi,
semne 
34 de bog\]ie, mijloace de schimb sau plat\, dar [i
obiecte ce trebuiesc date sau distruse. Doar c\ ele consti-tuie [i gajuri legate de persoanele care le întrebuin]eaz\,
gajuri care, la rîndul lor, le angajeaz\. Dar cum, pe de
alt\ parte, ele servesc deja ca simboluri monetare, exist\interesul s\ fie date pentru a poseda din nou altele,
transformîndu-le în marf\ sau servicii, ce se vor trans-
forma la rîndul lor în monede. Am putea spune c\ [efiitrobriandezi sau cei tsimshian procedeaz\ în oarecare
m\sur\ ca [i capitalistul care [tie s\ se descotoroseasc\
de moned\ în timp util, pentru a-[i reconstitui apoicapitalul s\u circulant. Interesul [i dezinteresul exprim\
în acela[i grad forma de circula]ie a averilor [i cea
arhaic\, de circula]ie a însemnelor de bog\]ie ce le
urmeaz\.
Vezi, de ex., în Australia, pozi]ia remarcabil\ a unui grup
local posesor de argil\ ro[ie (AISTON [i HORNE, Savage
Life in Central Australia , Londra, 1924, pp. 81, 130).
34. Vezi mai sus. ~n limba german\, echivalen]a cuvintelor
token [i zeichen , care desemneaz\ moneda în general,
p\streaz\ caracteristica acestor institu]ii : moneda este un
semn, poart\ un semn [i este un gaj, toate reprezentînd
unul [i acela[i lucru, a[a dup\ cum semn\tura unui omreprezint\ [i ceea ce îi angajeaz\ responsabilitatea.Concluzii

Eseu despre dar 212
Chiar [i simpla distrugere a bog\]iilor nu se face cu
acea complet\ deta[are pe care am crede-o. Asemenea
acte de grandoare nu sînt lipsite de egoism. Forma
ceremonioas\ ‘n care ele se consum\, aproape întot-deauna exagerat\, dar pur distructiv\ de cele mai multe
ori, cînd ni[te bunuri importante [i îndelung agonisite
sînt d\ruite deodat\ sau chiar distruse, mai ales în caz depotlatch 
35, confer\ acestor institu]ii un aspect de cheltuial\
nebuneasc\, de risip\ copil\reasc\. ~ntr-adev\r, de fapt,
nu numai c\ sînt f\cute s\ dispar\ cu acest prilej lucruriutile, alimente scumpe care se consum\ în exces, ci se
distruge pentru pl\cerea de a distruge, de exemplu,
obiecte din aram\, monedele pe care [efii tsimshian,tlingit [i haida le arunc\ în ap\ sau cele pe care [efii
kwakiutl [i cei din triburile aliate le rup în buc\]i. Dar
motivul acestor daruri [i consuma]ii nebune[ti, al acestorpierderi [i distrugeri de averi, nu este deloc dezinteresat,
mai ales în societ\]ile cu potlatch. Prin aceste daruri se
stabile[te ierarhia între [efi [i vasali, între vasali [i lupt\-tori. A d\rui înseamn\ s\-]i manife[ti superioritatea, s\ fii
mai sus, s\ fii magister  ; s\ accep]i f\r\ s\ oferi înapoi
mai mult, înseamn\ s\ te subordonezi, s\ devii client [i
servitor, s\ devii mic, s\ cobori ( minister ).
Ritualul magic al kulei, numit mwasila 
36, abund\ în
formule [i simboluri care demonstreaz\ c\ viitorul contracturm\re[te drept profit superioritatea social\ [i, am putea
spune, chiar pe cea brutal\. Astfel, dup\ incanta]iile
f\cute pentru nuca de betel pe care o vor utiliza împreun\cu partenerii lor, dup\ incanta]iile rostite pentru [ef [i
tovar\[ii lui, pentru porci, coliere, apoi pentru c\petenie
35. V. DAVY, Foi jurØe, pp. 344 sq. ; DAVY ( Des clans aux
Empires ; ElØments de Sociologie , I) a exagerat importan]a
acestor fapte. Potlatch-ul este util pentru a stabili ierarhia
[i adesea o stabile[te, dar nu este absolut necesar în acestsens. Astfel, societ\]ile africane, nigeriene sau bantu, nu
au potlatch, nu au unul foarte dezvoltat sau poate l-au
pierdut – dar au toate formele de organizare politic\ posibile.
36.Arg., pp. 199 la 201 ; cf. p. 203.

213
[i „deschiderile” sale [i pentru tot ceea ce aduce, pari,
daruri de deschidere etc., dup\ ce s-au f\cut incanta]iipentru toate, magicianul cînt\, nu f\r\ exagerare 
37, urm\-
toarele :
R\storn muntele, muntele se clinte[te din loc, mun-
tele se pr\bu[e[te etc. Descîntecul meu merge pevîrful muntelui Dobu… Barca mea porne[te la vale… etc.Faima mea este asemenea tunetului ; pasul meu esteca zgomotul produs de vr\jitorii zbur\tori. Tudududu.
S\ fii primul, s\ fii cel mai frumos, cel mai norocos,
cel mai puternic [i cel mai bogat, iat\ ceea ce se caut\ [i
cum se ob]ine. Mai tîrziu, [eful î[i dovede[te mana ,
redistribuind vasalilor [i rudelor ceea ce tocmai a primit ;
el î[i men]ine rangul s\u printre ceilal]i [efi, oferind
br\]\ri pentru colierele primite, oferind ospitalitate celorce au venit s\-l viziteze [i a[a mai departe… ~n cazul de
fa]\, bog\]ia este, din toate punctele de vedere, un mijloc
de realizare a prestigiului [i, totodat\, un lucru util. Darputem fi oare siguri c\ printre noi, chiar [i în noi în[ine,
bog\]ia nu înseamn\, înainte de orice, mijlocul prin care
putem dispune de ceilal]i ?
S\ analiz\m acum o alt\ no]iune pe care am opus-o
celei de dar [i dezinteresare : no]iunea de interes, dec\utare individual\ a utilului. Nici ea nu ni se prezint\
a[a cum func]ioneaz\ la noi, în min]ile noastre. Dac\ exist\
vreo no]iune echivalent\, care s\-i motiveze pe [efiitrobriandezi sau americani, ori clanurile andaman etc.,
ori s\ fi motivat c‘ndva pe genero[ii hindu[i, pe nobilii
germani [i cel]i, ca s\ ofere daruri [i s\ alc\tuiasc\,aceast\ no]iune nu este ra]ionamentul vînz\torului, f\cutla rece, ra]ionamentul bancherului sau al capitalistului.
37.Ibid., p. 199. ~n aceast\ poezie cuvîntul munte desemneaz\
insulele d’Entrecasteaux. Canoea pleac\ înc\rcat\ de greu-tatea m\rfurilor schimbate la kula. Cf. unei alte formule,
p. 200, text [i comentarii, p. 441 ; cf. p. 442, remarcabil jocde cuvinte referitor la Øcumer . Cf. formul\, p. 205.Concluzii

Eseu despre dar 214
~n aceste civiliza]ii exist\ interes, dar într-un alt mod
decît în timpurile noastre. Se tezaurizeaz\ pentru cheltuieli
ce se fac în scopul de „a obliga”, de a avea „supu[i”. Pede alt\ parte, sînt schimbate mai ales obiectele de lux,
podoabe [i ve[minte, sau se practic\ consumul imediat
cu ocazia s\rb\torilor. Se ofer\ cadouri cu dobînd\, [iaceasta pentru a umili pe donatorul ini]ial sau pe cel ce
a schimbat primul, [i nu pentru a-i compensa „pierderea”
ce i-a fost pricinuit\ de o „consuma]ie diferit\”. Exist\deci interes, dar el este analog, s\ spunem, interesului
care ne conduce [i pe noi.
~ntre economia relativ amorf\ [i dezinteresat\ din
interiorul subgrupurilor, economie care regleaz\ via]a
clanurilor australiene sau a celor din America de Nord
(est [i preerie), pe de o parte, [i economia individual\,a interesului pur, economie cunoscut\ m\car par]ial în
societatea noastr\ – cunoscut\ îns\ popula]iilor semite [i
grece[ti, pe de alt\ parte, între aceste dou\ tipuri deeconomii, se situeaz\ o serie imens\ de institu]ii [i
evenimente economice, serie care nu este îns\ guvernat\
de ra]iunile economice pe care ne place s\ le teoretiz\m.
Cuvîntul interes * este [i el recent, de origine tehnic\
[i contabil\ : vine din latinescul interest , scris pe c\r]ile
contabile în fa]a rentelor ce se percep. ~n cele maiepicuriene morale antice sînt c\utate în special binele [i
pl\cerea, nu [i utilitatea material\. A fost necesar\ victoria
ra]ionalismului [i a mercantilismului pentru ca no]iunilede profit [i individ s\ fie revigorate [i ridicate la rangul
de principii. Am putea chiar data – dup\ Mandeville
(Fabula albinelor ) – triumful no]iunii de profit individual.
No]iunea nu poate fi tradus\ în latin\, greac\ sau arab\
decît cu dificultate [i numai printr-o perifraz\. Chiar [i
cei ce scriau în sanscrita clasic\, utilizînd cuvîntul artha ,
destul de apropiat de conceptul nostru de interes, aveau
o cu totul alt\ idee despre interes [i alte asemenea
categorii decît avem noi. C\r]ile sacre ale Indiei împ\r]eau
*~n francez\ intØrŒt = interes, dar [i dobînd\, profit ( n.tr.).

215
deja activit\]ile omene[ti în urm\toarele domenii : legea
(dharma ), interesul ( artha ) [i dorin]a ( kama ). Este vorba
îns\ mai ales de interesul politic : al regelui [i al brahma-nilor, al mini[trilor, interesele regatului [i ale fiec\rei
caste. Considerabila literatur\ din N ‹ti›fistra nu are caracter
economic.
Societ\]ile care au f\cut din om un „animal econo-
mic”, [i asta foarte recent, sînt societ\]ile noastre dinOccident. Nu sîntem îns\, cu to]ii, fiin]e de acest gen.Cheltuiala gratuit\ [i nera]ional\ se practic\ în mod
curent atît de c\tre mase, cît [i de elite ; chiar [i de
„fosilele” unei anumite nobilimi. Homo œconomicus nu
se afl\ înapoia noastr\, ci în fa]a noastr\ ; ca [i omulmoral [i cu sim]ul datoriei ; ca [i omul de [tiin]\, alra]ionamentului. Mult timp, omul a însemnat altceva ;mai recent, el a devenit o ma[in\, una complicat\, inclu-
zînd [i o ma[in\ de calcul.
De altfel, din fericire, sîntem departe de acest calcul
utilitar, constant [i glacial. S\ analiz\m în mod aprofun-dat, statistic, a[a cum a f\cut-o Halbwachs pentru claselemuncitoare, ce înseamn\ pentru noi, ocidentalii claselormedii, consumul [i pre]ul. Cîte necesit\]i satisfacem ?
Dar [i cîte dorin]e care nu au drept ultim scop utilul ? Cît
aloc\ omul bogat, cît poate el s\ aloce din venitul s\unecesit\]ilor personale ? Cheltuielile de lux, pentru art\,cheltuielile nebune, cele cu servitorii, nu-l face s\ semenecu nobilii de alt\ dat\ sau cu [efii barbari, c\rora le-amdescris obiceiurile ?
Este bine astfel ? E o alt\ întrebare. Este bine, poate,
s\ existe mijloace [i pentru alte cheltuieli, [i pentruschimb, altele decît simplul cost al vie]ii. Totu[i, dup\noi, nu în calculul necesit\]ilor individuale vom aflametoda celei mai bune economii. Chiar dac\ vrem s\ nesporim propria avere, cred c\ ar trebui s\ fim [i altceva
decît ni[te simpli finan]i[ti ; trebuie s\ fim, în primul
rînd, mai buni contabili [i mai buni gestionari. Urm\rireabrutal\ a scopurilor individuale este v\t\m\toare acestorConcluzii

Eseu despre dar 216
scopuri [i p\cii în ansamblu, este v\t\m\toare ritmului
muncii [i bucuriilor [i – prin efect invers –, chiar indivi-
dului însu[i.
Am v\zut deja c\ p\turi sociale importante, [i chiar
asocia]iile din întreprinderile noastre capitaliste, se unesc
pentru a-[i atrage angaja]ii în grup. Pe de alt\ parte,toate grup\rile sindicale, cele patronale, dar [i cele salariale,pretind c\ ap\r\ [i reprezint\ interesele generale cuaceea[i fervoare cu care ap\r\ interesul individual aladeren]ilor sau chiar al corpora]iilor. Frumoasele lor
discursuri, este adev\rat, sînt poleite cu metafore. T otu[i,
trebuie s\ constat\m c\ nu numai morala [i filosofia, dar
[i opinia [i arta economic\ înse[i încep s\ se ridice lanivelul „social”. Se simte c\ pentru a munci bine, oameniitrebuiesc convin[i c\ vor fi pl\ti]i corect toat\ via]a,pentru o munc\ pe care au executat-o corect, în folosul
altora, dar [i al lor în[i[i. Produc\torul care practic\
schimbul simte [i el – a sim]it-o întotdeauna, dar deaceast\ dat\ o simte într-un mod acut – c\ schimb\ nuatît un produs, un timp de munc\, ci ofer\ ceva din sineînsu[i, ofer\ timpul, via]a sa [i dore[te s\ fie recom-pensat, chiar [i cu modera]ie, pentru ceea ce ofer\. A-i
refuza aceast\ recompens\ înseamn\ a-l incita la del\sare
[i randament redus.
Poate c\ am putea formula o concluzie sociologic\ [i
practic\ în acela[i timp. ~n faimoasa surat\ LXIV, „decep]iareciproc\” (Judecata de Apoi), revelat\ lui Mahomed laMecca, se zice :
15. Bog\]iile [i copiii sînt tenta]iile voastre, în vreme
ce Dumnezeu v\ rezerv\ o recompens\ magnific\.
16. Teme]i-v\ de Dumnezeu ; asculta]i, fi]i supu[i,
da]i poman\ ( sa-daqa-) în propriul vostru interes. Cel
ce se fere[te de propria avari]ie va fi fericit.
17. Oferi]i-i lui Dumnezeu cu generozitate [i v\ va
pl\ti dublu, v\ va ierta, c\ci Dumnezeu este recunos-c\tor [i atotmilostiv.
18. El [tie pe cele v\zute [i pe cele nev\zute, el este
cel puternic [i în]elept.

217
~nlocui]i numele lui Allah cu cel de societate [i cu cel
de grup profesional, sau aduna]i-le pe toate trei, dac\
sînte]i credincios ; înlocui]i conceptul de poman\ cu cel
de cooperare, cu o munc\ sau o presta]ie f\cut\ pentru
altul ; ve]i avea astfel o bun\ idee despre arta economic\gata s\ se nasc\. O vedem deja func]ionînd în unele
grup\ri cu caracter economic, în sufletul celor mul]i, cei
care au, adesea, sensul propriului lor interes [i cel alinteresului comun, într-o m\sur\ mai mare decît con-
duc\torii lor.
Studiind aceste p\r]i obscure ale vie]ii sociale, vom
ajunge, poate, s\ lumin\m drumul pe care trebuie s\ se
înscrie na]iunile, morala [i totodat\ economia acestora.
III
Concluzie de economie general\
[i de moral\
Fie-ne permis\ înc\ o remarc\ de metod\ referitoare
la cea pe care am urmat-o.
Nu dorim s\ propunem aceast\ lucrare drept model.
Ea este doar l\muritoare. Este suficient de incomplet\,
analiza putînd fi dus\ mai departe 38. ~n fond, ‘ntreb\rile
ar putea fi propuse mai curînd istoricilor [i etnografilor,sînt mai curînd obiecte de anchet\, c\ci noi nu am
rezolvat problema [i nu am dat r\spunsuri definitive. Ne
este suficient\, pentru moment, convingerea c\, în aceast\direc]ie, mai sînt multe lucruri de aflat.
38. Aria pe care am fi putut efectua cercet\ri suplimentare în
leg\tur\ cu cele studiate este Micronezia. Aici exist\ un
sistem monetar [i contractual foarte important, mai ales la
Yap [i Palaos. ~n Indochina, mai ales printre mon-khmeri,în Assam [i la birmanii din Tibet, exist\, de asemenea,
institu]ii de acest gen. ~n fine, berberii au dezvoltat folo-
sirea de thaoussa (v. WESTERMARCK, Marriage Ceremonies
in Morocco, Vezi ind. s.v. Present  ). DouttØ [i Maunier, mai
competen]i ca noi, au studiat acest fapt. Documente pre]i-
oase ne furnizeaz\ vechiul drept semit [i tradi]ia beduin\.Concluzii

Eseu despre dar 218
~ntr-un asemenea mod de a trata faptele, exist\ îns\
un principiu euristic pe care am dori s\-l desprindem.
Faptele studiate de noi sînt – permis fie-ne s\ spunem –fapte sociale totale sau, dac\ vre]i, dar cuvîntul ne place
mai pu]in, generale : ele pun în chestiune, în unele
cazuri, întreaga societate [i institu]iile sale ( potlatch ,
clanuri rivale, triburi ce se viziteaz\ etc.), iar în alte
cazuri, doar un mare num\r de institu]ii, în particular în
cazul schimburilor [i contractelor stabilite între indivizi.
Toate aceste fenomene sînt, în acela[i timp, juridice,
economice [i religioase [i chiar estetice, morfologice etc.
Sînt fenomene ale dreptului privat [i public, de moralitate
organizat\ [i difuz\, strict obligatorii, l\udate sau blamate ;sînt politice [i totodat\ casnice, interesînd în aceea[im\sur\ clasele sociale, clanurile [i familiile. Sînt reli-gioase : apar]in religiei propriu-zise, magiei, animismuluisau unei mentalit\]i religioase difuze. Sînt economice,întrucît conceptele de valoare, de utilitate, de profit, delux, de bog\]ie, de achizi]ie, de acumulare [i, pe de alt\parte, cel de consum, cel de cheltuial\ pur\, fastuoas\,sînt prezente peste tot, chiar dac\ ast\zi le în]elegemaltfel. Pe de alt\ parte, aceste institu]ii au o latur\ estetic\important\, de care am f\cut în mod deliberat abstrac]ieîn acest studiu : dansurile executate succesiv, cîntecele [iceremoniile de tot felul, reprezenta]iile dramatice datedin tab\r\ în tab\r\ [i din asocia]ie în asocia]ie, diverseleobiecte fabricate, folosite, decorate, [lefuite, primite [i
transmise cu toat\ dragostea, tot ceea ce este primit cu
bucurie [i prezentat cu succes, ospe]ele la care particip\
to]i ; totul, hran\, bunuri [i servicii, chiar [i „respectul”cum îl nume[te popula]ia tlingit, totul produce emo]ie
estetic\, nu numai o emo]ie de ordin moral sau un
profit 
39. Faptul este valabil nu numai în Melanezia, ci [i
39. A se vedea „ritualul Frumuse]ii” în kula trobriandez,
MALINOWSKI, pp. 334 [i urm\toarele, 336, „partenerul nevede, observ\ cît de frumos ne este chipul, ne arunc\
vaygu’a ”. Cf. THURNWALD despre folosirea banilor ca

219
în cadrul potlatch-ului nord-vest american, sau mai cu
seam\ aici ; [i este mai adev\rat în cazul tîrgurilor ce au
loc în lumea indo-european\ 40. ~n fine, acestea sînt în
mod clar fenomene morfologice. Totul se petrece în
cadrul unor adun\ri, tîrguri [i iarmaroace, sau cel pu]incu ocazia s\rb\torilor care le prilejuiesc. Toate presupun
anumite congrega]ii a c\ror durat\ poate dep\[i un ano-
timp de concentrare social\, cum este cazul potlatch-uluide iarn\ la kwakiutl, sau poate fi de mai mult de cîteva
s\pt\mîni, ca expedi]iile maritime melaneziene. Ele trebuie
s\ aib\ la dispozi]ie anumite drumuri sau cel pu]in piste,intertribale sau interna]ionale, commercium [i connubium 
41.
Toate sînt, deci, mai mult decît teme, mai mult decît
elemente institu]ionale, institu]ii complexe sau sistemede institu]ii divizate, de exemplu, dup\ religie, drept,
economie etc. Sînt „întreguri”, sisteme sociale complete,
noi descriindu-le modul în care func]ioneaz\. Am observatsociet\]ile în starea lor dinamic\ sau fiziologic\ [i nu
înghe]ate, în stare static\ sau cadaveric\, cu atît mai
pu]in nu le-am descompus [i disecat dup\ regulile dedrept, mituri, valori [i pre]. Doar considerîndu-le în
ansamblu, am putut observa esen]ialul, mi[carea între-
gului, aspectul viu, clipa fugitiv\ în care societatea [ioamenii iau cuno[tin]\ sentimental\ despre ei în[i[i [i
despre statutul lor în raport cu ceilal]i. ~n aceast\ observare
concret\ a vie]ii sociale exist\ mijlocul de a descoperinoi fapte pe care abia începem s\ le întrez\rim. Dup\
p\rerea noastr\, nimic nu poate fi mai rodnic [i mai
urgent decît studierea unor asemenea fapte sociale.
Acest studiu are un dublu avantaj. Unul al genera-
lit\]ii, întrucît asemenea fapte func]ional generale au
ornament, Forschungen , III, p. 39 ; cf. expresiei Prachtbaum ,
vol. III, p. 144, v. 6, v. 13 ; 156, v. 12 ; pentru a desemna un
b\rbat sau o femeie împodobi]i cu monede. Atunci, [efuleste numit „arbore”, I, p. 298, v. 3. Omul împodobit eman\
un parfum I, p. 192, v. 7 ; v. 13, 14.
40. Pie]ele logodnicelor ; no]iunea de s\rb\toare, feria, tîrg.
41. Cf. THURNWALD, ibid., III, p. 36.Concluzii

Eseu despre dar 220
[ansa de a fi mai universale decît diverse alte institu]ii
sau teme ce poart\ o tent\ mai mult sau mai pu]in
accidental\ de culoare local\. Dar studiul are mai alesavantajul realit\]ii. Putem observa înse[i faptele sociale,
concrete, a[a cum sînt ele. ~n societate, nu numai con-
ceptele [i regulile trebuiesc observate, ci [i oamenii,grupurile [i comportamentul lor. Le urm\rim cum se
mi[c\, asemenea unor mase [i sisteme mecanice, la fel
ca animalele [i caracati]ele din m\ri. Observ\m nenum\ra]iindivizi, for]e mobile care plutesc în mediul lor, printre
propriile sentimente.
Istoricii simt [i obiecteaz\ întemeiat cu privire la
faptul c\ sociologii exagereaz\ în abstractizarea [i sepa-
rarea diverselor elemente sociale unele fa]\ de altele.
Trebuie s\ proced\m ca [i ei : s\ observ\m ceea ce estedat. Or, datul înseamn\ Roma, Atena, francezul mediu
sau melanezianul de pe o insul\ sau alta, nu rug\ciunea
sau dreptul în sine. Dup\ ce, de nevoie, au f\cut preamult\ diviziune [i abstractizare, sociologii trebuie s\
depun\ eforturi pentru a recompune întregul. Vor afla
astfel date fecunde ; vor afla astfel mijloace de carepsihologii vor fi satisf\cu]i. Ace[tia î[i cunosc privilegiul
pe care îl au, mai ales psihopatologii, cei care au certitu-
dinea c\ studiaz\ concretul. Cu to]ii studiaz\ [i ar trebuis\ observe comportamentul fiin]elor totale [i nu al celor
divizate în facult\]i. Trebuie s\-i imit\m. Studiul concre-
tului, adic\ al întregului, este posibil, în sociologie el
fiind mai captivant [i mai explicativ. Observ\m reac]iile
complete [i complexe la un num\r definit de oameni, defiin]e complete [i complexe. Descriem ceea ce este în
organismele lor [i în psychØ , [i, în acela[i timp, descriem
comportamentul maselor [i psihozele care le corespund :
sentimente, idei, voli]iunea mul]imii, a societ\]ilor orga-
nizate [i a subgrupurilor. Vedem corpuri [i reac]ii aleacestor corpuri, idei [i sentimente ce sînt de obicei
interpret\ri [i mai rar cauze ale acestor reac]ii. Principiul
[i scopul sociologiei este observa]ia asupra întreguluigrup [i asupra comportamentului s\u complet.

221
Nu am avut r\gazul – ar fi însemnat, desigur, extin-
derea unui subiect restrîns – s\ încerc\m observarea
profunzimii morfologice a tuturor faptelor înf\]i[ate. Este,
poate, util s\ prezent\m, m\car ca exemplu, metoda pe
care am dori s-o urm\m, direc]ia în care am îndreptaaceast\ cercetare.
Toate societ\]ile descrise de noi mai sus, exceptînd
cele europene, sînt societ\]i segmentate. Chiar societ\]ileindo-europene, cea roman\ de dinaintea celor Dou\-
sprezece table , societ\]ile germanice pîn\ foarte recent,
cînd s-a redactat Edda, societatea irlandez\ pîn\ la redac-
tarea principalei sale opere literare, toate aveau la baz\
clanuri sau cel pu]in mari familii, mai mult sau mai pu]in
divizate în interior, mai mult sau mai pu]in izolate unade alta la exterior. Toate sînt, sau erau, departe de
unificarea [i unitatea pe care o istorie insuficient\ le-o
atribuie. Pe de alt\ parte, în interiorul grupurilor, indi-vizii, de[i puternic marca]i, erau mai pu]in tri[ti, mai
pu]in serio[i [i mai pu]in individuali[ti ca noi ; în exterior
îns\, ei erau, sau sînt, mai genero[i, mai darnici decîtnoi. Atunci cînd, cu prilejul s\rb\torilor tribale, la cere-
moniile clanurilor rivale [i ale familiilor ce se aliaz\ sau
se ini]iaz\ reciproc, grupurile se viziteaz\ ; atunci cînd,în societ\]ile mai avansate, o dat\ cu dezvoltarea legilor
ospitalit\]ii, legea prieteniei [i a contractelor cu zeii vine
s\ asigure „pacea” pie]ei [i a ora[elor ; pe o durat\considerabil\ [i într-un mare num\r de societ\]i, oamenii
au ac]ionat fa]\ de semeni cu o stare curioas\ de spirit,
de team\ [i ostilitate exagerate sau cu o generozitate [iea exagerat\, toate p\rînd nebune[ti doar în ochii no[tri.
~n toate societ\]ile care ne-au precedat pîn\ mai d\un\zi,
[i care înc\ ne înconjoar\, [i chiar în numeroasele obi-ceiuri ale moralei populare, nu exist\ cale de mijloc ; a
avea deplin\ încredere sau a fi complet neîncrez\tor ; s\
depui armele [i s\ renun]i la magie sau s\ d\rui totul : dela ospitalitatea de moment, pîn\ la propriile fiice [i
bunuri. ~n asemenea stare, oamenii au renun]at la propriile
reticen]e [i au început s\ dea sau s\ întoarc\ darurileprimite.Concluzii

Eseu despre dar 222
Nici nu aveau de ales. Cînd dou\ grupuri de oameni
se întîlnesc, ele nu pot decît s\ se îndep\rteze (în caz de
suspiciune sau provocare, ele pot s\ se bat\) sau s\ sepoarte cu bun\voin]\. Pîn\ în vremurile unor reguli de
drept apropiate de ale noastre, pîn\ în timpul unor
economii nu tocmai îndep\rtate, nu se trata decît custr\inii, chiar dac\ se avea de-a face cu alia]i. Indigenii
kiriwina din Trobriand m\rturiseau domnului Malinowski 
42 :
„Oamenii din Dobu nu sînt la fel de buni ca noi ; sîntcruzi [i canibali ; cînd mergem la Dobu ne este team\. Ar
putea s\ ne omoare. Dar iat\, scuip r\d\cina de ghimber
[i spiritul lor se transform\. Ei î[i depun armele [i neprimesc cum se cade”. Nimic nu traduce mai bine aceast\
stare de instabilitate, dintre s\rb\toare [i r\zboi.
Thurnwald, unul dintre cei mai mari etnografi, ne
descrie, referitor la un alt trib din Melanezia, într-o
statistic\ genealogic\
 43, un eveniment care arat\ în aceea[i
m\sur\ modul în care indivizii trec deodat\ [i în grup dela s\rb\toare la b\taie. Unul din [efi, Buleau, invitase un
alt [ef, Bobal, la un osp\], probabil primul dintr-un lung
[ir de ospe]e. O noapte întreag\ s-au repetat dansuri.Diminea]a, cu to]ii erau excita]i dup\ noaptea de veghe,
dans [i cîntec. La o simpl\ replic\ de-a lui Buleau, unul
din oamenii lui Bobal l-a ucis. Ceata a început masacrul[i jaful, r\pind femeile din sat. „Buleau [i Bobal erau mai
curînd prieteni, decît rivali”, afirm\ Thurnwald. Am observat
cu to]ii asemenea întîmpl\ri, chiar în jurul nostru.
Opunînd ra]iunea sentimentului, voin]a de pace unor
asemenea ie[iri nebune[ti, popoarele au reu[it s\ sub-
stituie izolarea, stagnarea [i r\zboiul cu alian]a, darul [icomer]ul.
Prin urmare, iat\ ce am aflat la cap\tul acestor cerce-
t\ri. Societ\]ile au progresat în m\sura în care ele însele,
subgrupurile [i indivizii, au [tiut s\ stabileasc\ raporturi
42. Argonauts , p. 246.
43. Solomon Inseln , vol. III, tabel 85, nota 2.

223
mutuale, s\ ofere, s\ primeasc\ [i s\ ofere în schimb.
Pentru a face comer] trebuie s\ [tii mai întîi cum s\ ]ii
lancea. Abia apoi reu[e[ti s\ schimbi bunuri [i persoane,nu numai între clanuri, ci [i între triburi, na]iuni [i, maiales, între indivizi. Abia apoi indivizii au înv\]at s\-[i
creeze [i s\-[i satisfac\ reciproc interesele [i, în fine, s\
[i le apere f\r\ s\ mai recurg\ la arme. ~n acest mod,clanul, tribul [i popoarele au înv\]at ([i tot astfel trebuies-o înve]e mîine clasele, na]iunile [i indivizii din lumeanoastr\ a[a-zis civilizat\) cum s\ se opun\, f\r\ s\ semasacreze, cum s\ ofere, f\r\ s\ se sacrifice unii pe al]ii.
Este unul din secretele permanente, secretul în]elepciunii
[i al solidarit\]ii lor.
Nu exist\ o alt\ moral\, o alt\ economie sau alte
practici sociale. ~n Cronicile lui Arthur 
44, bretonii poves-
tesc cum regele Arthur [i unul din dulgherii s\i auinventat acea minune a cur]ii, Masa Rotund\, în jurul
c\reia cavalerii nu se mai luau la b\taie. ~nainte vreme,
înc\ier\rile stupide, duelurile [i crimele pornite dintr-o„invidie sordid\” însîngerau cele mai frumoase ospe]e.Dulgherul i-a zis lui Arthur : „~]i voi face o mas\ foartefrumoas\ unde s\ încap\ [aisprezece sute [i chiar maimul]i, jur împrejur, [i unde nimeni s\ nu fie l\sat deoparte…
Nici un cavaler nu va putea s\ înceap\ lupta, deoarece
acolo, cel bine situat va fi pe picior de egalitate cu celmai prost situat”. Nu ar mai exista „capul mesei”, decinici dispute. Oriunde î[i ducea Arthur masa, nobilii s\iînso]itori r\mîneau ferici]i [i de neînvins. A[a ar puteadeveni ast\zi [i na]iunile, puternice [i bogate, fericite [i
bune. Popoarele, clasele, familiile [i indivizii ar putea s\
se îmbog\]easc\, dar nu vor fi fericite decît atunci cîndvor înv\]a s\ se a[eze, asemenea cavalerilor, în jurulavu]iei comune. Este inutil s\ cau]i aiurea binele [ifericirea. Ele se afl\ în pacea impus\, în munca ritmic\,în cea comun\ [i solidar\, în bog\]ia adunat\ [i redistribuit\,
în respectul mutual [i în generozitatea reciproc\ pe care
o confer\ educa]ia.
44.Layamon’s Brut , vers 22736 sq. ; Brut, vers 9994 sq.Concluzii

Eseu despre dar 224
Iat\ cum, în anumite cazuri, poate fi studiat compor-
tamentul uman total, via]a social\ în întregul ei ; iat\, de
asemenea, cum acest studiu concret poate conduce nunumai la o [tiin]\ a moravurilor, o [tiin]\ social\ par]ial\,
dar chiar [i la concluzii de moral\ sau, mai curînd –
pentru a relua un cuvînt de demult –, de „civilitate”, de„civism”, cum se spune acum. ~ntr-adev\r, asemenea
studii permit s\ se observe, s\ se estimeze [i s\ se
cump\neasc\ diversele ]eluri estetice, morale, religioase[i economice, diferi]i factori materiali [i demografici, al
c\ror ansamblu formeaz\ societatea [i constituie via]a în
comun, [i a c\ror direc]ie con[tient\ este arta suprem\,Politica , în sensul socratic al cuvîntului.

225
CUPRINS
Studiu introductiv
Un corpus despre dar, contradar,supradar, antidar [i nondar ……………………………………………..5
INTRODUCERE
Despre dar [i ‘n particular
despre obliga]ia de a ‘ntoarce cadourile
Epigraf ………………………………………………………………………….43
Program ………………………………………………………………………..45
Metoda folosit\ ……………………………………………………………..47
Presta]ie. Dar [i potlatch ……………………………………………….48
CAPITOLUL I
Darurile schimbate [i obliga]ia de a le restitui
(Polinezia)
I. Presta]ia total\, bunuri uterine
contra bunuri masculine (Samoa) …………………………….54
II. Spiritul lucrului oferit (Maori) ………………………………….58
III. Alte teme : obliga]ia de a oferi,
obliga]ia de a primi …………………………………………………63
IV. Remarc\. Dar pentru oameni, dar pentru zei ……………67
CAPITOLUL II
Dezvoltarea sistemului:
libertate, onoare, moned\
I. Reguli de generozitate. Andaman …………………………….78
II. Principiile, motivele [i intensitatea
schimburilor de daruri (Melanezia) ………………………….80
Alte societ\]i melaneziene ……………………………………..103

Eseu despre dar 226
III. Nord-vestul american. Onoarea [i creditul ……………..107
Cele trei obliga]ii :a da, a primi, a ‘ntoarce darul ………………………………..124
For]a din lucruri …………………………………………………….137
„Moneda – faim\”  ………………………………………………….148
Prima concluzie ……………………………………………………..156
CAPITOLUL III
Prezen]e ale acestor principii în drepturile
[i economiile din vechime ……………………………………..158
I. Drept personal [i drept real
(Dreptul roman timpuriu) ………………………………………159
Scolie …………………………………………………………………….166
Alte drepturi indo-europene …………………………………..173
II. Dreptul clasic hindus. Teoria darului ……………………..174
Dreptul germanic. Gaj [i dar ………………………………….189
Dreptul celtic ………………………………………………………… 196
Dreptul chinez ………………………………………………………196
CAPITOLUL IV
Concluzii
I. Concluzii de moral\ ……………………………………………….198
II. Concluzii de sociologie economic\
[i de economie politic\ ………………………………………….207
III. Concluzie de economie general\
[i de moral\ …………………………………………………………..217

227
~n colec]ia PLURAL
au ap\rut
1. Adrian Marino – Pentru Europa. Integrarea României.
Aspecte ideologice [i culturale
2. Lev {estov – Noaptea din gr\dina Ghetsimani
3. Matei C\linescu – Via]a [i opiniile lui Zacharias Lichter
4. Barbey d’Aurevilly – Dandysmul
5. Henri Bergson – G‘ndirea [i mi[carea
6. Liviu Antonesei – Jurnal din anii ciumei: 1987-1989
7. Stelian B\l\nescu, Ion Solacolu – Inconsisten]a miturilor:
Cazul Mi[c\rii legionare
8. Marcel Mauss, Henri Hubert – Teoria general\ a magiei
9. Paul ValØry – Criza spiritului [i alte eseuri
10. Virgil Nemoianu – Micro-Armonia
11. Vladimir Tism\neanu – Balul mascat
12. Igna]iu de Loyola – Exerci]ii spirituale
13. * * * – Testamentum Domini (edi]ie bilingv\)
14. Adrian Marino – Politic\ [i cultur\
15. Georges Duby – Anul 1000
16. Vasile Gogea – Fragmente salvate (1975-1989)
17. Paul Evdokimov – Rug\ciunea ‘n Biserica de R\s\rit
18.Henri Bergson – Materie [i memorie
19. Iosif Sava – Radiografii muzicale. 6 Serate TV
20. Gabriel Andreescu – Na]ionali[ti, antina]ionali[ti…
O polemic\ ‘n publicistica româneasc\
21. Stelian T\nase – Revolu]ia ca e[ec
22. Nikolai Berdiaev – Sensul istoriei
23. Françoise Thom – Sf‘r[iturile comunismului
24. Jean Baudrillard – Strategiile fatale
25. Paul Ricoeur, J.L. Marion [.a. – Fenomenologie [i teologie
26. Thierry de Montbrial – Memoria timpului prezent
27. Evagrie Ponticul – Tratatul practic. Gnosticul
28. Anselm de Canterbury – De ce s-a f\cut Dumnezeu om ?
29. Alexandru Paleologu – Despre lucrurile cu adev\rat
importante
30. Adam Michnik – Scrisori din ‘nchisoare [i alte eseuri
31. Liviu Antonesei – O prostie a lui Platon.
Intelectualii [i politica
32. Mircea Carp – „Vocea Americii” ‘n România (1969-1978)
33. Marcel Mauss, Henri Hubert – Eseu despre natura [i func]ia
sacrificiului
34. Nicolae Breban – Riscul ‘n cultur\
35. Iosif Sava – Invita]ii Eutherpei. 8 Serate TV
36. A. Van Gennep – Formarea legendelor

Eseu despre dar 228
37. Claude Karnoouh – Du[manii no[tri cei iubi]i. Mici
cronici din Europa R\s\ritean\ [i de prin alte p\r]i
38. Cristian B\dili]\ (ed.) – Eliadiana
39. Ioan Buduca – {i a fost sear\, [i a fost diminea]\
40. Pierre Hadot – Ce este filosofia antic\
41. Leon Wieseltier – ~mpotriva identit\]ii
42. * * * – Apocalipsa lui Pavel
43. Marcel Mauss – Eseu despre dar
PLURAL M
1. Émile Durkheim – Formele elementare ale vie]ii religioase
2. Arnold Van Gennep – Riturile de trecere
3. Carlo Ginzburg – Istorie nocturn\
4. Michel de Certeau – Fabula mistic\
5. G.W. Leibniz – Eseuri de teodicee
6. J. Martín Velasco – Introducere ‘n fenomenologia religiei
7. * * * – Marele Inchizitor. Dostoievski – lecturi teologice
8. Raymond Trousson – Istoria g‘ndirii libere
9. Marc Bloch – Regii taumaturgi
10. Filostrat – Via]a lui Apollonius din Tyana
11. Diogenes Laertios – Despre vie]ile [i doctrinele filosofilor
~n preg\tire:
Jean Delumeau – P\catul [i frica
{tefan Afloroaei – Cum este posibil\ filosofia ‘n R\s\ritul
Europei
Cicero – De divinatione
Adriana Babe]i – Despre arme [i litere
Paul Zumthor – Babel sau nedes\v‘r[irea
J Derrida – Fantomele lui Marx
Vladimir JankØlØvitch – Iertarea
Guy Scarpetta – Elogiul cosmopolitismului
Bun de tipar : noiembrie 1997 Ap\rut : 1997
Editura Polirom, B-dul Copou nr. 3 • P.O. Box 266
6600, Ia[i • Tel. & Fax (032) 214100 ; (032) 214111 ;
(032) 217440 (difuzare) ; E-mail : polirom @mail.cccis.ro
Tiparul executat la Polirom S.A. 6600 Ia[i
Calea Chi[in\ului nr. 32
Tel. : (032) 230323 ; Fax : (032) 230485