Mausoleul familiei Filisanu [604603]

Mausoleul familiei Filisanu
Adrian Alexandru Gheorghe
Grupa 43 A
Locul in care arhitectura si istoria se intalnesc e ste unul cu totul special pentru mine si am invatat , in
timp, sa il apreciez si sa il caut. Ca vicepresedin te al celui mai mare ONG specializat in identificar ea
salvarea si promovarea elementelor de patrimoniu cu ltural din regiunea Oltenia – Alexis Project
(www.alexisphoenix.org) – am o experienta de peste 12 ani pe situri, in rezervatii sau cladiri
monument istoric. Despre o astfel de cladire am ale s sa scriu, din punct de vedere al arhitecturii
spatiului interior.
Mausoleul familiei Filisanu, cunoscut si drept Cape la Filisanu, este situat in orasul Filiasi, judetul Dolj.
Este triplu monument istoric clasa A – interes nati onal, listat ca atare in ultima editie a LMI cu 3
obiective la aceeasi adresa (Strada Brazda lui Nova c nr.9) : capela propriu zisa, cladirea anexa si zi dul
de incinta, din care se mai pastreaza doar fragment e. Complexul a fost ridicat intre 1865 si 1868 de
catre boierul Dimitrie Filisanu, prezent aici inca din 1815 si care are la activ constructii important e
pentru comunitate : spital cu sectie de oftalmologi e, izvor zidit pentru oameni si animale si altele.
Cladirea principala se afla in relativa buna stare si am avut ocazia sa o vizitez in repetate randuri,
pentru fotografii cu caracter documentar, masurator i si chiar o evaluare de specialitate in parteneria t
cu o firma de arhitectura de patrimoniu din Sofia, Bulgaria, in vederea aplicarii de proiecte cu
finantare europeana pentru prezervarea, repararea s i includerea edificiului in circuitul turistic
tematic.
Edificiul in sine surprinde de la primul contact. T recand rapid peste infatisarea exterioara – stil
neogotic de influenta italiana, bogat decorat in te racota cu motive florale si zoomorfe – interiorul
ofera vizitatorului senzatia de spatiu al trecerii, puternic delimitat si deconectat de mediul
inconjurator, dar lipsit de protectia si serenitate a pe care le-ai putea astepta de la un lacas de cul t. In
fapt, este pur si simplu o biserica pentru cei disp aruti, nu pentru cei vii, o urna de dimensiuni
neobisnuite pentru acest termen care a fost umpluta cu timp si acum incearca cu disperare sa isi
indeplineasca menirea, de a purta de grija ocupanti lor cat mai mult.
Planul octogonal exterior este exprimat la interior de existenta unor nise marginite de coloane cu
profilatura puternica si capitel bogat ornat, dintr e care una este ocupata cu intrarea dubla, foarte
inalta, una – diametral opusa – gazduieste un mic a ltar cu masa rituala intr-un picior, catapeteasma d e
dimensiunile unui triptic si chiar o mica polita ca re sugereaza proscomidia, alte doua nise – stanga s i
dreapta intrarii – sunt ocupate cu mobila veche : m asa, scaune, sfesnic greu de bronz, candelabru, iar
cele patru care inconjura altarul – doua la stanga si doua la dreapta gazduiesc fiecare cate un mare
sarcofag de lemn, bogat ornat cu sculptura si chiar cu efigia familiei, turnata in bronz, actualmente
prezenta doar pe unul dintre sarcofage si disparuta de pe celelalte trei. Ramasitele familiei Filisanu se
afla insa in criptele de sub sarcofage si acestea a u doar rol decorativ si de memorie in interiorul
mausoleului.
Iluminarea este saracacioasa la nivelul salii princ ipale, doar rozasele de teracota filtrand raze dire ct
sub arcele in plin cintru care inchid nisele la par tea superioara. Deasupra acestui spatiu se deschide
un altul, cu totul diferit tratat. Tamburul cupolei este perforat de opt ferestre ample, fiecare

corespunzatoare cate unei laturi, care inunda pictu ra registrelor superioare. In loc de Iisus Hristos
Pantocrator, comanditarul a ales o imagine a lui Du mnezeu Tatal in reprezentare conventionala,
batran intelept si sever cu ampla barba alba si un triunghi de lumina – simbol religios – deasupra
capului, ca o coroana, inconjurat de fiinte aparent supranaturale, prezentate insa in atitudini si
infatisari lumesti. Este vorba despre 8 ingeri femi nini, inzestrati cu mari aripi albe, imbracati suma r si
diafan, chiar senzual am putea spune, si purtand in maini coroane de lauri si instrumente muzicale :
vioara, harfa si trompete. Ei par inlantuiti intr-u n dans mistic, interpretand o muzica a sferelor, cu
ritm molatic si ametitor, cu toate ca nu este limpe de daca aduc lauda Celui Prea Inalt sau fac mai
usoara trecerea sufletului din zona terestra, murit oare, catre Eternitate. Sunt inclinat sa cred ca es te
vorba de al doilea scenariu, intrucat, asa cum am p recizat deja, ingerii nu par asemanatori cu cei
bizantini, reprezentati dupa canoane stricte si nef iresc de rigizi cu care suntem obisnuiti in ortodox ie,
ci par aproape niste nimfe antice sau renascentiste , care vor sa insenineze trecerea de la viata
telurica la cea de apoi prin imnuri si jocuri pagan e.
Este de remarcat astfel ca iluminarea si pictura se potenteaza reciproc si, impreuna cu geometria
planului si cea a sectiunii duc la efectul ascenden t pe care il resimte vizitatorul. Planul octogonal
regulat cu axe de simetrie perpendiculare sugereaza un ax veritcal in centrul compozitiei. Primul
nivel, mult mai intunecat si impodobit cu motive ge ometrice si culori inchise, tari (tencuiala verde
smarald si grenat, cu vinisoare, sugerand marmura), nivelul superior, mult mai restrans in plan, dar
destul de inalt, deci elansat prin proportii, puter nic iluminat si inzestrat cu culori diafane (beige, lila,
bleu ciel, alb ivoire). De remarcat, in acelasi tim p, ca "parterul" – nu exista propriu zis decat un s ingur
nivel, dar impartirea pe registre si volumetrica pa re evidenta – este mult mai aglomerat, prin
amplasarea masivelor sarcofage de lemn inchis la cu loare, precum si a altarului si a celorlalte obiect e
de cult, desi depozitarea lor acolo nu facea parte din aranjamentul initial.
Amplasarea ferestrelor la nivelul superior pe opt l aturi diferite se traduce in practica prin
dematerializarea puternica a unei cupole si asa aer iana prin decoratie si mesaj simbolic (vezi un efec t
similar, la cu totul alta scara, bineinteles, cu Ha gia Sofia din Constantinopole), dar si prin posibil itatea
de a lasa lumina soarelui sa patrunda nu doar perim etral, ci si in mod direct, ca fascicul de raze
paralele, care sa ilumineze o anumita zona din inte riorul lacasului. Am avut ocazia sa il vizitez in
februarie 2011, intr-o perioada cu ninsori abundent e in zona si, din cauza unor ochiu de geamuri lipsa
pentru latura de nord, fulgii zburau in interior, l uminati in plin de fasciculul de raze despre care
vorbeam mai sus. Fireste, nu este un lucru de dorit patrunderea intemperiilor intr-un monument
istoric, cu atat mai mult unul de interes national cu asemenea incarcatura spirituala, dar pentru ca
tot nu puteam face nimic strict in acel moment pent ru a opri acest fenomen, am admirat imaginile
vizuale oferite de aceasta cernere din vazduh is am memorat atmosfera pe care ele o ofereau. Mai
mult decat atat, in incinta capelei se afla si un b ust de marmura alba, infatisand un barbat tanar, in
vestimentatie specifica inceputului de secol XX, cu cercel in ureche ca semn al emanciparii si
modernitatii, probabil, ulterior identificat drept un nepot al boierului Filisano (acesta a decedat fa ra a
lasa urmasi directi). Amplasat pe un piedestal de l emn masiv, de esenta, culoare si textura similare c u
cel din care sunt facute sarcofagele, bustul de un mare rafinament artistic se afla scaldat in lumina si,
din pacat, mai prozaic, si in zapada care intra pri n ferestrele superioare, reflectand razele cu albul
marmurei si parand sa infrunte, asemenea nou, echip a de cercetare, intemperiile cu un zambet calm.
In incheiere as dori sa reiterez ideea ca acest mau soleu isi indeplineste exact functia de pastrator,
fara a incuraja vizita inocenta sau seninatatea, di mpotriva, creand o atmosfera apasatoare la nivelul

privitorului, de lacas al memoriei si repausului et ern. Partea superioara, cu valente serene si sugest ia
ascensionalului nu constituie decat puntea de legat ura cu spatiu infinit al sferelor inalte, complet
inaccesibil inca muritorilor.
Pentru noi, cei care am incercat in repetate randur i si cu mari eforturi sa salvam de la degradare
acest monument – chiar si acest eseu o alege ca tem a pentru a aduce in prim planul studiului de
istoria arhitecturii, ambient si atmosfera a interi orului un monument cu mare potential, dar
necunoscut specialistilor si cu atat mai putin mase lor – Mausoleul familiei Filisanu are supranumele
de "Capela Sixtina a Olteniei".
Nota : Intregul eseu este scris bazat pe observatii si cercetari personale la fata locului. Informatii cu
caracter general si fotografii pot fi gasit la adre sa : http://alexisphoenix.org/romaniafilishano.php