Materie:Principii si tehnici de biochimie [606394]

ă

Materie:Principii si tehnici de biochimie
Master: Biologie Medicala
Student: [anonimizat]2019

O scurtă istorie a hemoglobin ei glicozidice
Hemoglobina A1c a fost distinsă din alte forme de hemoglobină de către cercetă torii Huisman ș i
Meyering i n 1958 . Ei au folosit ca metodă de separare o coloană cromatografică .
Hemoglobina a fost mai întai caracterizată ca o glicoproteină d e către Bookchin si Gallop in anul
1968. Importanța sa în diabet prin creș terea nivelului a fost prima dată descrisă în 1969 de către Samuel
Rahbar. Reacț iile care au condus la form rea sa au fost caraterizate de Bunn si echipa sa in 1975.
Totodată Hb A1c a fost propus ă pentru ultilizarea si monitorizarea gradului si controlului metabolismului
glucozei la p acientii diabetici in 1976 de că tre Anthony Cerami, Ronald Koenig ș i colaboratori.

Ce este hemoglobina glicozilată ?
Hemoglobina glicozilată (Hb A1c) este o formă de hemoglobină folosită î n specia l pentru a
identifica concentraț ia plasmatică a glucozei de -a lungul timpului.
Se formează pe o cale non -enzimatică prin expunerea normală a hemoglobinei obisnuite la
niveluri crescute ale glucozei sanguine.

Fig 1. Hemoglobina normala/hemoglobina glicozilata

Hemoglobina glicozidică provocă o creș tere a radicalilor liberi din sâ nge care sunt foarte re activi.
Aceș ti radicali modifică prop rietăț iile membranelor celulelor sangvine. Din acest m otiv celulele aderă
între ele ș i provoacă creșterea vâsc ozitații sângelui, ceea ce determină afectarea fluxului sangvin.
Hemoglobina glizcozidică provoacă totodată leziuni prin inflamație rezultând în formarea plă cii
de ateroscrelocite (aterom).

Hemoglobina cu glicozitate înaltă poate traversa startul muscular neted vascular si poate
inactiva relaxarea indepen dent de endoteliu ce este indusă de acetilcolina, eventual prin lega rea sa la
oxidul nitric astfe l, împedica funcționarea normală a muș chiilor.
Aceasta degradare glob ală a celulelor sangvine eliberează deasemnea heme din ele. Hemul hepatic
poate provoca oxidarea proteinelor endoteliale si LDL care are ca rezultat plachete .
O expunere pe o durată lungă de timp poate provoca creșterea nivelului de glucoză din sâ nge
care poate determina glicarea proteinelor expuse . Celulele roșii din sânge au o durată de viață de 3 -4
luni, astfel nivelul de glicare a hemoglobinei reflectă controlul mediu al glicemiei din ultimele 2 -3 luni.
Procentul ridicat d e HbA1c semnalează un contr ol scăzut al procentului de glucoză din sânge în ultimele
luni.

Structura
În mod tipic, o molecula de Hb A1c este glicată pe grupa rea aminică de la capătul N -terminal al
lanțului β al hemoglobinei. Sunt posibile și grupări amino în a lte locații, cum ar fi fragmentele de lizină.
Un exemplu de gl icare a hemoglobinei este prezentat în figura 1, în care glucoza se leagă covalent de
lanțurile lat erale de lizină și este predispusă izomerizării.

Fig. 2 – glucoza legata la valina N terminala a lantului β

Hemoglobina glicozilată (sau glicată), reprezintă un parametru indispensabil ce ajută la
diagnosticarea cât și depistarea apariției diabetului zaharat. Valorile ridicate a HbA1c indică prezența pe

timp îndelungat a glicemiei ce depășea parametrii normali pre stabiliți. Glicozil area hemoglobinei este
implicată î n neuropatia diabetului zaharat și î n retinopatia diabetului zaharat.
Indicele unui HbA1c sub 5,7% reflectă starea de sănătate echilibrată a pacientului . Un nivel
HbA1c de peste 5,7 -6,4% sugerează începerea sau predispoziția la diabet , iar orice valoare mai mare de
6,4% indică o stare diabetică ce necesită tratament.

Fig 3 Diagrama de control a diabetului;

Hemoglobina glicozilată și glicemia (prezența glucozei în sâ nge)
Studiul realizat în 2006 -2008 în parteneriat și sponzorizat de principalele organizații
internaționale ce militează pentru un stil de viață sănatos a reușit să aducă în relație matematică HbA1c
și glicemia. Pe baza unei analize de regresie linear a, aceasta relatie este definită prin ecuaț ia:
eAG
=
Fiecare valoare a HbA1c are un c orespondent în media glicemiilor. Persoanele care au o valoare
de 7% au avut, în ultimele 3 luni, o glicemie medie de 154 mg/dl. Persoa nele cu 8% au avut o glicemie
medie de 183 mg/dl, iar persoanele care au peste 9% au avut o medie de peste 212 mg/dl a gl icemiilor.

Fig 4. Diabetologie: Interpretarea analizei HbA1C
La persoanele cu diabet se observă creș teri ale acestei hemoglobine glicozilate. Procesul de
glicozila re a hemoglobinei este un proces ireversibil, o dată ce molecula de Hb a fost glicozilată nu își mai
poate recăpăta forma inițială.
Creș terea concentra ției de hemoglobină glicozilată din sânge reflectă nivelul mediu de glucoză la
care au fost exp use hematiile în cursul vieții lor. Pentru a verifica randamentul tra tamentului se măsoa ră
concentraț ia de glucoză serică pe termen îndelungat din procentul de hemoglobină glicozilată .

De ce este importantă monitorizarea valorii hemoglobinei glicozilate ?
Pers oanele care au diabet trebuie să își fac ă un test în mod frecvent pentru a vedea d acă
hemoglobina lor glicozilată rămâ ne în parametrii normali. Hemoglobina glicozilată, HbA1c, iți poate
indica dacă trebuie sa îți reglezi doza administrată de medicamente prescrise pentru diabet sau îți poate
semn ala o proastă funcționare a tratamentului curent caz în care este necesară schimbarea planului de
tratament . Testul HbA1c este, de asemenea, folosit pentru a diagnostica diabetul zaharat.
Pentru prevenirea afecțiunilor cauzate de creșterea glicemiei din sâ nge t estul hemoglobinei
glicozilate se recomanda si celor care nu au fost diagnosticati ca suferind de diabet.

Testul HbA1c

Fig 5. Dispozitiv de colectare a sangelui pentru testul HbA1c
Până recent nu s -a recomandat folosirea testului HbA1c pent ru diagnosticarea diabetului
zaharat î n principal din considerența lipsei de standardizare a rezultatelor. Însă în 2010 A.D.A. a avizat
includerea testului HbA1c î n criteriile de diagnostic ale diabetului la o valoare cut -off de 6.5% .
Determinarea HbA1c î n sângele total hemolizat se bazează pe o reacție de inhibiție turbidimetrică :
 în prima et apă HbA1c din probă reactionează cu anticorpii anti -HbA1c ș i rezult ă comp lexe
antigen -anticorp solubile;
 în a doua etapă se adaugă polihaptene ce reacționează cu anti -HbA1c în exces formâ nd
complexe anticorpi -polihaptene ce vor fi determinate imunoturbidimetric.

Factorii ce pot influenț a valorile hemoglobinei glicozilate
Persoanele care suferă de afecțiuni ale hemoglobinei, precum anemia, pot sa î nregist reze
rezultate eronate (care induc în eroare) o dată cu acest test de hemoglobina glicozilată. Alț i factori care
pot afecta rezultatele hemoglobinei glicozilate HbA1c sunt suplimentele, de exemplu vitaminele C si E.
Alți factori majori ce contribuie la eronarea rezultatelor sunt : nivelul ridicat al colesterolului din sânge ,
bolile renale ș i bolile hepatice.
RECOMANDĂ RI:
o Verificarea regulatata a nivelului de hemoglobin ă pură, bună se recomandă tuturor pacienților
diabetici, ca determinare inițială și ca parte a monitorizarii.
o Măsură torile efectuate în decurs de aproxim ativ 3 luni distanță pot constata dacă a fost atins și
menținut procentul țintă a glicemiei.
o Frecvenț a deter minarilor de hemoglobină glicată trebuie stabilită de medicul curant deoarece
este direct depend entă de starea clinică a pacientului ș i de tratamentul prescris.

o Determinarea hemoglobinei glicate este un criteriu de diagnostic pentru diabetul zaharat,
împreuna cu glicemia și testul de toleranța la glucoza orală .
o Hemoglobina glicată are avantajul unei stabilităti mari a valorilor la variații biologice idividuale,
condiții de stres și afecțiuni curente.

Referinte: Saraswathi, N.T., Syakhovich, V.E., Bokut, S .B., Moras, D., Ruff, M. (2008): The effect of
hemoglobin glycosylation on diabetes linked oxidative stress .
Wikipedia : Glycated hemoglobin