Materialitatea Sticlei

1.3.2. Materialitatea sticlei (culoarea sticlei, sticla sablată, sticla lucioasă, sticla mată natural, sticla gravată poansonată, sticla cu relief)

Culoarea sticlei poate varia de la perfect translucidă la nuanțe de verde, galben, sau, rareori, brun roșcat. Motivul inițial în a colora sticla, în trecut, a fost probabil pentru a proteja vinul de lumină, dar acum alegerea culorii sticlei are de obicei scopuri mercantile. Tenta sticlei de sticlă este aleasă pentru a prezenta culoare, nuanțe și reflecții de vin.

În timpurile noastre o sticlă de vin îndeplinește diferite roluri. Poate fi o piesă de colecție sau chiar un obiect de decor un cadou inspirat, un semn de afecțiune,.  Mai mult, este un ansamblu de forme, conținut și semnificații. Fiecare ambalaj este unic, iar vinul, așa cum este perceput de către consumatorul contemporan, nu poate exista fără acest suport care să-i evidențieze calitățile.

În anumite regiuni tradiția a impus utilizarea unei anumite forme de sticlă sau culori. Sticla se poate colora prin înglobarea unui pigment anorganic în procesul de fabricație al sticlei. O altă alternativă de colorare a sticlei este învelirea recipientului din sticlă cu un strat exterior colorat, fapt care permite obținerea unei game mai variate de culori. Culoarea recipientului poate influența foarte mult alegerea consumatorului, dar poate avea influență și asupra calității vinurilor. De exemplu, sticla albă permite trecerea radiațiilor ultraviolete, care pot afecta calitatea, în special a vinurilor albe, care, în mod tradițional sunt îmbuteliate în recipienți din astfel de sticlă.

În funcție de culoare, sticla folosită la îmbutelierea vinului se clasifică în următoarele tipuri:

Sticla incoloră numită și sticlă albă care nu cuprindă oxizi de fier decât în cantități

foarte mici de 0,02-0,8 %

Sticla semialbă care conține între 0,08-0,15 % oxid de fier și a căror culoarea variază de la albastru la galben, folosită la vinul alb.

Sticla verde deschis și verde închis, folosită la confecționarea buteliilor pentru șampanie și care conține 0,8-1,2 % respectiv 2-2,5 % oxid de fier. Pentru a se obține culoarea verde cu tentă galbenă se formează un complex colorant fier -mangan în care oxizii de fier sunt în echilibru cu oxidul de mangan, predominând Fe2O3 respectiv MnO2. Acest tip de sticlă se obține prin adaosul, in timpul topirii, de săruri sau oxid de crom, care dau o culoare verde smarald.

Sticla galben închis (frunze moarte), caracteristică buteliilor pentru vin roșu derivă din

sticla verde deschis prin adaosul unei cantități mai mari de oxid de mangan.

Sticla sablată este sticla normală care este supusă procesului de sablare. Acest proces descrie actul de propulsie a particulelor fine, cu o foarte mare viteză, pentru a curăța o suprafață sau a o mătui. Materialul folosit cel mai frecvent este nisipul, dar există și alte materiale ca: particule fine de gresie, oțel, cupru, coji de nucă, chiar bucăți de coajă de nucă de cocos.

Efectul de sablare, este de mare efect pentru sticla folosită în aranjamente interioare mai ales la ușile cramelor și pivnițelor de vin. Se pare că sablarea sticlelor de vin este un subiect popular pe care oamenii l-au folosit pentru a personaliza sticla de vin. Există, de asemenea, un tip de sigiliu pentru sablare, o substanță care se aplică pe zona sablata. Acesta realizează o barieră între suprafața poroasă și praful din aer și se poate aplica pe suprafețele sablate mecanic astfel încât să asigure protecție împotriva petelor de-a lungul anilor.

Sablarea sticlei cu diverse modele decorative, înlocuiește cu success operația de gravură a acestora, gravura fiind incredibil de costisitoare. Prin sablare sticla se transformă într-o sticlă cu aspet mătuit. Sablarea sticlei este folosită pentru a obține imagini cu efecte spectaculoase deosebite, care în final daca vor fi colorate devin adevărate opere de artă. (figura 1.3.2.1)

Figura 1.3.2.1- Sticlă sablată

Sticla lucioasă este sticla obținută prin lustruirea sticlei încălzite până la obținerea unui aspect lucios și prelucrarea ei apoi la o temperatură de 700-760 °C.

 Sticla mată este sticla obținută prin tratarea chimivă cu diverși coloranți, este opacă

Gravura este procedeul de imprimare a unui desen pe o suprafața dură prin săparea repetată de șanțuri de mici dimensiuni pe un suport ce poate fi din material plastic, lemn, metal, sticla, etc. În majoritatea cazurilor suprafața este plană, dar poate fi și curbă. În ciuda complexității desenului și a procesului în sine, cu ajutorul tehnicii de azi se obțin gravuri "curate" de o fidelitate impresionantă față de desenul original.

Pentru a diferenția sticla sa, vinificatorii de top au preferat și ales această tehnică de personalizare, gravura, prin care, datorită procesului de evoluție a elementelor de identitate, se poate foarte bine combina tradiția, estetica si eco-design-ul, în implementarea imaginii de inovație la sticlă.

Figura 1.3.2.2. Sticle gravate

Gravurile se pot realiza pe umerii sticlei sau la baza ei pentru a evita contrafacerea vinului. Gravura în acest caz conține numele podgoriei.

Sticla gravată poansonată

Pieța ambalajele este o ramură care se mișcă foarte mult, nu numai pentru produsul vin, ci și pentru alte sectoare, dezvoltarea acestora este completată și ajutată de grafică și artă completată de domeniul dezvoltării durabile, noutățile fiind obsevabile mai ales la expozițiile internaționale majore. Toate acestea îi ajută pe vinificatori să se identifice mai bine și să fie recunoscuți, iar produsele lor mai bine vândute.