Materialele uitilizate la constructia podurilor pot fi:

Podurile sunt constructii auxiliare ale cailor de comunicatie terestra.Ele dateaza de aproximativ 5000 de ani.Podurile fac parte din categoria ‘lucararilor de arta’.Acestea sunt constructii care inlocuiesc sau sprijina rambleele sau debleele infrasctructurii unei cai de comunicatie.

Materialele uitilizate la constructia podurilor pot fi:

– lemnul

– metalul(fonta,fier pudlat,otel,aluminiu)

– zidaria de piatra sau caramida

– betonul(simplu,armat,precomprimat)

– fibre de carbon,sticla sau aramidice

Aceste material se pot utiliza si in combinati pentru construirea unui pod.

Durata de viata a podurilor poate fi:

1-determinata de durabilitatea materialului din care sunt alcatuite,in cazul podurilor defentive .In present,pentru astfel de poduri durata de viata se doreste a fi 100 de ani.

2-limitata de anumite conditii,in cazul podurilor provizorii.Podurile provizorii sunt constituite atunci cand trebuie data in exploatoare cat mai curand calea de comunicatie(podul existent fiind distrus in urma unor catastrofe naturale sau in timp de razboi) sau daca calea de comunicatie are character provizoriu (drum spre o balastiera sau o exploatare miniera pasagera).

Obstacolele pe care le pot traversa podurile ,sunt de trei tipuri :

-cursuri de apa(curgatoare sau statatoare)

-vai adanci fara apa permanenta,ci doar la precipitatii,in acest caz podurile poarta denumirea de viaducte

-alte cai de comunicatie (drum sau cale ferata),in acest caz podurile poarte denumirea de pasaje,daca cele doua cai de comunicatie ce se intersecteaza sunt de tipuri diferite si poduri de incrucisare daca cele doua cai de comunicatie sunt de acelasi tip. Există însă și poduri ce nu susțin căi de comunicație, numite poduri de serviciu, care asigură continuitatea peste obstacole a unor rețele de aducțiune

a apei, a unor conducte ce transportă agent termic, a unor conducte de gaz

sau a cablurilor electrice de dimensiuni mari.

Un pod se compune din două părți principale: infrastructura și

suprastructura. 1)Infrastructura este partea construcției care susține

suprastructura, preia încărcările provenite de la aceasta și le transmite mai

departe, prin intermediul fundațiilor, terenului din amplasamentul podului.

Infrastructura poate fi alcătuită numai din două culee, în cazul podurilor cu o

singură deschidere, respectiv din două culee și "n" pile, pentru podurile cu

"n+1" deschideri. Culeele sunt elementele de infrastructură dispuse la capetele podului.Prin intermediul unor componente ale culeelor (aripi, sferturi de con) se

realizează și racordarea podului cu terasamentele de la capetele acestuia.

Racordarea se poate face în două soluții constructive, în funcție de înălțimea

terasamentului și anume: pentru înălțimi mici ale terasamentului se utilizează

racordarea cu sferturi de con, în timp ce pentru înălțimi mari de terasament, în

principal din motive economice, se realizează racordarea cu aripi. În figura 2.1

este prezentată varianta racordării cu sfert de con.

Pilele reprezintă elemente de infrastructură ce asigură reazeme

intermediare pentru suprastructura podului și sunt dispuse, la anumite

distanțe, în lungul podului. Numărul pilelor variază în funcție de numărul de

deschideri ale podului. 2)Suprastructura unui pod reprezintă partea construcției ce susține direct o cale de comunicație, asigură continuitatea căii de comunicație

și preia direct încărcările provenite de la vehicule și orice alte încărcări cu

caracter variabil și permanent la care este supusă structura. În funcție de

materialul de construcție utilizat există suprastructuri de lemn, de beton armat

sau precomprimat, suprastructuri metalice (realizate din oțel) și mixte (oțelbeton).

Alegerea podului

Podul ales este un pod cu hobane. Soluțiile constructive și

tehnologiile de execuție aplicate la construcția acestui pod au condus la o

structură care să reziste condițiilor dificile din amplasament: apă foarte

adâncă, teren impropriu de fundare și activitate seismică intensă determinată

de mișcări ale plăcilor tectonice în zonă. Tablierul podului are o lățime de 28 m

și susține câte două benzi de circulație pe sens, câte o bandă de urgență și

câte un trotuar pentru circulația pietonilor. Podul are o lungime totală de

aproximativ 2880 m, cea mai mare deschidere măsurând 560 m.

Descrierea constructiei

Podurile cu hobane se caracterizează prin faptul că tablierul este

susținut de mai multe cabluri a căror formă se apropie de cea rectilinie după

darea în exploatare a podului. Pe perioada execuției structurii, când cablurile

sunt detensionate, ele pot fi curbe sub acțiunea greutății proprii.

Cablurile sunt ancorate la partea superioară în piloni, iar la partea

inferioară sunt ancorate în tablier, asigurând o multiplă rezemare elastică

tablierului, din acest motiv podurile hobanate fiind foarte flexibile.

Domeniul de utilizare al podurilor cu hobane se extinde până în jur de

900 m, existând șanse ca în viitorul apropiat să se depășească distanța de

1000 de m între piloni. Există o multitudine de posibilități de dispunere a hobanelor, atât în sens transversal podului, cât și în elevație.

Podurile hobanate pot fi nesimetrice cu deschideri inegale.

Acest lucru se datorează faptului că pilonul trebuie dispus în afara albiei,

deoarece este știut faptul că nu se recomandă dispunerea pilelor podurilor în

albie, acolo unde pot fi lovite de ambarcațiuni sau de alte corpuri plutitoare

(ghețuri, trunchiuri de copaci etc.).

Materiale utilizate

Cablurile podurilor hobanate se execută după tehnologii speciale și

necesită tratamente speciale în vederea asigurării împotriva acțiunii agenților

atmosferici. Fiecare hobană este compusă dintr-un număr mare de fire, cu

formă circulară și diametre cuprinse între 5 și 7 mm sau având forme speciale

care să confere un caracter compact secțiunii cablului și o suprafață densă.

În figura este prezentată secțiunea transversală a unui cablu cu

fire paralele sau toroane. La aceste cabluri firele interioare sunt de formă

circulară, sunt galvanizate și introduse într-un tub de polietilenă, în care se

injectează o substanță de protecție împotriva coroziunii.

Pentru ancorarea hobanelor în pilon și tablier se realizează zone

speciale de ancoraj, de regulă metalice.