Materiale si metode de lucru [302511]

Capitolul –III-

Materiale si metode de lucru

Calendar deplasări : iunie2019, sepembrie 2019, noiembrie 2019, ianuarie 2020, martie2020, iunie 2020, august 2020.

Determinator de teren

Metodologia cercetării păsarilor (Marginean, 2013)

Grupul Milvus a [anonimizat], cât și pe iOS.

Acest ghid e o „ mini-bibliotecă portabilă” [anonimizat], ci și texte cu informații esențializate care ajută foarte mult la identificarea rapidă și precisă chiar și a speciilor care creează dificultăți în recunoaștere tuturor.

[anonimizat], [anonimizat] a zbura și chiar la acele sunete care te pot ajuta în identificare. În birdwatch e necesar ca percepția să fie dirijată cât mai rapid spre acele detalii care sunt semnificative în recunoașterea speciilor. Determinatorul oferă ajutor în identificarea a 157 de specii comune (269 imagini, 203 sunete specifice) [anonimizat].[anonimizat] a [anonimizat], habitatul și culoarea penajului. [anonimizat] – Testează-ți cunoștințele despre cele mai des întâlnite păsări din România! Instalarea acestui app nu trebuie să vă ia mult timp!… [anonimizat]. Aplicația pe Google Play Aplicația pe App Store

Materiale:

Binoclu BRESSER 10-30×60 zoom

Cameră foto NiKON 10 [anonimizat].

Determinator de păsări online Aplicatia App.Store

Metode de lucru

Metodologia cercetării păsărilor Studiile de ecologie cuprind în majoritatea lor trei etape principale: [anonimizat], respectiv interpretare a datelor.

[anonimizat], date despre mediul acestuia etc.

Etapa de laborator presupune prelucrarea probelor colectate din teren (determinare, [anonimizat], biochimice, chimice sau genetice). În cadrul acestei etape se efectuează uneori și o serie de experiențe (mai ales în studiile de ecofiziologie sau ecotoxicologie). [anonimizat], analizate, interpretate, [anonimizat]. [anonimizat], toate rezultatele primare fiind obținute din teren. [anonimizat], măsurate, cântărite, marcate etc. [anonimizat]. [anonimizat], sexul, microhabitatul din care au fost capturate și altele. [anonimizat]-[anonimizat]ervații vizuale sau pe bază auditivă. Datele privind deplasările animalelor, teritorii și domenii vitale, sunt obținute în prezent cel mai frecvent prin telemetrie (radiolocație). Metodele indirecte de studiu, bazate pe analiza urmelor lăsate de diferitele păsări în mediul lor de viață. Acestea permit nu numai detectarea prezenței speciilor (în cazul celor rare), ci și estimări ale abundenței acestora precum și obținerea unor date privind diferite aspecte ale biologiei sau ecologiei lor.

Alegerea metodei(lor) sau a tehnicilor de studiu se face în funcție de trăsăturile speciilor urmărite (mediul de viață, talie, comportament), de resursele disponibile, în funcție de obiectivele studiului și tipul

A. Metode de observație (vizuală și sonoră)

În aplicarea metodelor de observație a păsărilor este trebuie să se considere o serie particularități ale acestui grup. Multe specii de păsări (și nu numai) sunt mult mai active dimineața, când, de asemenea, cântă mai frecvent. După cum sublinia Bibby și col. (2000), dacă se monitorizează dinamica avifaunei din două păduri apropiate, una între orele 6 și 8, iar cealaltă la orele prânzului, rezultatele nu pot fi comparate. Este evident că valorile abundenței vor fi semnificativ mai mari în pădurea studiată la orele dimineții. În afară de momentul zilei activitatea păsărilor mai este influențată de condițiile meteorologice, cum ar fi intensitatea vântului, temperatura, gradul de nebulozitate, precipitațiile, precum și de factorii perturbatori (zgomot, circulație etc.). În aplicarea metodei transectelor pentru estimarea abundențelor relative și urmărire a dinamicii populațiilor se pot admite o serie de factori perturbatori cu condiția ca aceștia să se mențină (relativ) constanți la fiecare investigație de teren datelor care se dorește să se obțină.

În mod ideal observațiile ornitologice încep la aproximativ 30 de minute după răsăritul soarelui și continuă până la jumătatea dimineții, eventual se poate adăuga și o perioadă înainte de apus. Pentru studiul păsărilor cântătoare, în perioada de clocit, se recomandă investigații înainte de orele 8 sau 9 în lunile martie-aprilie și înainte de 6-7 în lunile mai-iunie. De asemenea, pentru activitatea de teren se aleg acele zile care corespund cu condițiile alese ca standard la începutul studiului, cum ar fi de exemplu zile senine, cu temperaturi medii, vânt ușor, fără precipitații.

Investigarea avifaunei dintr-o arie determinată trebuie făcută în toate anotimpurile, pentru surprinderea schimbărilor calitative și cantitative din cadrul comunității (oaspeții de iarnă, de vară, speciile de pasaj). Observațiile se fac periodic, cu o frecvență care depinde de obiectivele studiului dar și de disponibilitățile de timp. În studiile de dinamică multianuală se pot efectua investigații numai într-o anumită perioadă (de cuibărit, pasaj, iernare) din ani consecutivi.

Metoda transectelor

Poziționarea transectului se face ideal în mod randomizat. Însă, din motive de siguranță și facilitate, de obicei acestea sunt alese în funcție de anumite repere, de-a lungul unor râuri sau poteci, văi, cazuri în care este clar că principiul eșantionării randomizate este afectat. Alegerea transectelor trebuie să evite zonele de ecoton, iar în cazul ariilor heterogene trebuie să respecte principiile eșantionării proporționale. Lungimea este condiționată de dimensiunea și tipul habitatului investigat, relieful, heterogenitatea și dificultatea de parcurgere a terenului. După H. Loyd și col. (2000) cel mai lung transect parcurs de un observator într-o zi nu trebuie să depășească 10 km. Pentru evaluări mai precise ideală este alegerea mai multor transecte de câte 4 km fiecare. Ferry și Frochot (1970) recomandă transecte rectilinii de lungime cunoscută, cuprinse în general între 500 și 1000 m. Colectarea datelor se face în mod diferit dacă dorim estimări ale abundențelor relative sau în termeni de densitate.

2. Metoda punctelor fixe

Principiul metodei a fost enunțat anterior. Rețeaua de puncte fixe (locurile de unde se vor face observațiile ornitologice) poate fi aleasă prin amplasarea fie randomizată fie sistematică a acestora. Pe de altă parte, în cazul teritoriilor heterogene se poate adopta o tehnică stratificat-randomizată. Numărul punctelor și distanțele dintre acestea se aleg funcție de heterogenitatea habitatului și dimensiunea ariei investigate. Distanțele minime dintre puncte sunt de cca. 200 – 250 m în păduri și 350 – 400 m în spații deschise. În orice investigație, un studiu pilot este absolut necesar. De asemenea, se recomandă un număr minim de 50 puncte pentru o probă (în cadrul unui singur habitat) când se studiază o specie comună (aici în sensul de frecventă sau cu abundență ridicată). În cazul speciilor rare este necesar un număr mai mare de puncte. În fiecare punct se identifică și numără toți indivizii într-un interval de timp determinat (de regulă 5 – 10 minute). Și această metodă se poate preta la analiza parametrilor relativi, sau (prin măsurarea distanțelor dintre fiecare individ și punctul fix) se poate aplica în variantă absolută. O variantă este înregistrarea tuturor exemplarelor dintr-un cerc care are ca centru observatorul (punctul fix) și rază dimensionată în funcție de condițiile de vizibilitate (50 m în pădure, 300 m în câmp deschis), urmând ca numărul exemplarelor fiecărei specii să se raporteze la aria cercului. Prelucrarea datelor se realizează analog cu metoda suprafețelor și a volumelor.

3. Alte metode de observație vizuală (adaptat după A. Sándor, 2000)

a. Evaluarea abundenței păsărilor coloniale

La unele specii (cioara de semănătură, lăstunul de casă, uneori stârci, egrete, cormorani, prigorii, laride, limicole coloniale) se pot face recensăminte relativ precise, prin numărarea cuiburilor, eventual chiar a puilor din acestea. Alteori amplasarea cuiburilor și accesul dificil în habitat (pădure, stufăriș) fac ca numărarea acestora să fie dificilă, caz în care se adoptă tehnici estimative sau raportarea la unități de probă (estimări ale densității cuiburilor și extrapolare la întregul habitat). Coloniile de laride pot fi recenzate din puncte de teren mai elevate decât colonia, dacă aceasta poate fi văzută integral. Cu binoclul sau luneta se numără perechile sau cuiburile din zona populată. Ideal recensământul se desfășoară de două ori în mai-iunie între orele 9 și 16. Dacă coloniile nu pot fi observate din zone mai înalte se pot face estimări numerice când păsările își iau zborul în urma unei deranjări bruște. Un observator se plasează într-un punct cu vedere generală asupra coloniei, iar ajutorul acestuia determină ca exemplarele de pe cuiburi să își ia zborul. Evident, din motive etice deranjarea trebuie să dureze un interval cât mai scurt de timp. La fel de bine se poate recenza o suprafață redusă ca întindere și rezultatele se extrapolează la suprafața ariei populate. Coloniile de stârci și egrete amplasate în păduri se pot evalua fie prin numărare integrală în toată pădurea, fie prin numărare un interval standard de timp (de exemplu 2 ore). Pentru evitarea erorilor de dublă numărare se recomandă marcarea fiecărui copac cu cuib. Limicolele coloniale cuibăresc de obicei în colonii formate din mai multe specii, motiv pentru care se aplică o variantă a metodei transectelor. În interiorul coloniei se aleg randomizat transecte de 100 – 150 m, în parcurgerea cărora se notează fiecare cuib văzut, respectiv date despre comportamentul exemplarelor. În cazul lăstunilor, drepnelelor sau prigoriilor observatorul poate recenza dintr-un punct fix toate cuiburile folosite.

b. Recensământul păsărilor în afara sezonului de cuibărit

Iarna multe specii de păsări se adună pe suprafețe restrânse cu hrană abundentă sau cu locuri sigure de adăpost. Astfel se pot evalua populații care în sezonul de cuibărit sunt dispersate în habitate greu accesibile (rațe, gâște, limicole, răpitoare de zi etc.). Recensământul păsărilor migratoare de talie mare (stârci, egrete, berze, cormorani, pelicani) se face în zone unde se concentrează grupuri mari, efectuându-se observații directe care se notează separat pentru fiecare interval de câte o oră. Se poate estima înălțimea de zbor, gruparea etc. În mod asemănător se evaluează abundența speciilor migratoare de răpitoare care prezintă concentrări mari în perioada migrației. În acest caz se acordă o atenție sporită evaluării sex ratio precum și a raportului între adulți și juvenili. Acești indici se pot folosi toamna pentru evaluarea randamentului cuibăritului, iar primăvara pentru evaluarea ratei mortalității. Recensământul de iarnă al răpitoarelor se face în zone deschise și accesibile, unde acestea se concentrează și pot fi ușor urmărite

c. Observația aeriană (aerial survey)

Este o metodă care se poate aplica pentru păsările din zone deschise, care ocupă suprafețe întinse. Fiind mult mai frecvent folosită în studiul comunităților de mamifere, ea va fi descrisă în capitolul următor. Deoarece este o metodă foarte costisitoare a fost rar aplicată în România, de exemplu pentru studiul marilor colonii din Delta Dunării. În străinătate însă, este o metodă utilizată pe scară largă, mai ales în monitorizări de lungă durată ale marilor colonii, sau a densității populaționale a unor răpitoare de talie mare din zone de stepă sau savană, pe baza numărării cuiburilor, fie direct, fie pe baza fotografiilor și a filmelor realizate dintr-un mijloc de transport aerian.

d. "Moonwatching"

Este o altă metodă de observație care se poate aplica pentru speciile migratoare care zboară noaptea, în perioada pasajului. În nopțile senine, se poziționează telescopul fixat asupra lunii și se numără toate păsările care trec prin dreptul acesteia.

4. Metode sonice

Păsările emit mai multe tipuri de sunete. Cântecele sunt emise la cele mai multe specii de masculii adulți, primăvara, în perioada de reproducere și mai rar toamna. Cântecele sunt caracteristice pentru fiecare specie, astfel încât păsări foarte asemănătoare morfologic (ex. Phylloscopus collybita și Phylloscopus trochilus) au cântece diferite, care sunt folosite pentru discriminarea speciilor gemene. Cântecele se adresează exclusiv indivizilor conspecifici, având rolul de a atrage femelele și de a semnaliza masculilor rivali faptul că teritoriul este deja ocupat. O altă categorie de sunete o reprezintă strigătele de contact sau sociale, cu rolul de recunoaștere și comunicare intrapopulațională. Strigătele de alarmă au rolul de avertizare asupra prezenței unor potențiali dușmani. Unele semnale nu se adresează exclusiv indivizilor conspecifici, având o structură asemănătoare la diferite specii. Identificarea sonoră a păsărilor se face pe baza cântecelor în perioada de cuibărit, iar în afara ei, și pe baza celorlalte sunete, dacă este posibil. Observațiile auditive sunt în mod special importante în cazul strigiformelor, datorită activității nocturne. În perioada de reproducere se detectează indivizii (masculi) pe baza strigătelor emise. Identificarea păsărilor pe baza auditivă se poate face fie direct, pe teren, în completarea observațiilor vizuale, notându-se fiecare exemplar auzit, fie ulterior, în laborator, pe baza analizei înregistrărilor. La multe specii dacă este necesar, se poate provoca răspunsul sonor prin redarea unui cântec sau strigăt înregistrat.

B. Metode de captură :

Alegerea metodei se face în funcție de talia păsărilor, habitatul ocupat, comportament.

Sunt utilizate in cadrul studiilor care urmăresc:

– estimarea abundenței.

– identificarea unor specii-obținerea de date asupra unor specii la care nu se pot aplica metode de observație .

– estimarea unor parametri populaționali,

– atașarea emițătoarelor în cadrul studiilor bazate pe radiolocație

– prelevarea de probe biologice în scopul unor analize biochimice,genetice, virologice, bacteriologice, parazitologice etc.

– conservarea unor exemplare în cadrul colecțiilor științifice

Principii care trebuie respectate pentru capturarea păsărilor

– metodele și tehnicile de captură care expun păsările la un risc previzibil de a fi rănite trebuie evitate cu orice preț

– trebuie luate toate măsurile necesare pentru a evita deranjul păsărilor clocitoare în ariile de reproducere sau creșterea riscului prădării cuibului ca urmare a intervenției umane

– este necesară monitorizarea prognozelor meteo desfășurării etapei de captură pentru a se asigura că păsările nu vor fi capturate în condiții climatice care presupun un risc crescut de hipo-sau hipertermie

– operațiunea de capturare trebuie desfășurată cu un număr suficient (cel puțin patru) de persoane specializate în acest scop

– capcanele sau plasele trebuie verificate la intervale adecvate de timp, păsările să nu rămână captive mai mult decât este necesar. Perioada dintre verificări depinde de tehnica utilizată și de condițiile meteo, putând varia de la 15 minute până la de două ori pe zi

-capcanele și plasele care nu sunt operaționale sau nu sunt verificate periodic trebuie închise sau strânse

Metode de captură :

Plase ornitologice, sunt frecvent utilizate pentru capturarea păsărilor de talie mică ( in special passeriforme) Plasele sunt alcătuite din reșele de fibre sinteticerezistente subțiri și puțin elastice care sunt susținute de fire mai groase longitudinale de rezistență, intre care plasa formează buzunare

Plase acționate de la distanță:se utilizează pentru capturarea păsărilor care se adună în număr mare în locuri de cuibărit sau de hrănire .

Se utilizează pentru captura specii anseriforme ( rațe, gâște)), ardeide ( stârci, egrete), laride ( pescăruși) și limnicole ( fluierari, fugaci) care pot fi atrase la locul capturii cu ajutorul momelii. Dezavantae : costuri ridicate, dificultatea manipulării aparaturii, risc ridicat de rănire sau mortalitate din cauza vitezei mari ai proiectilului.

Capcane-țarc: Se utilizează pentru capturarea păsărilor acvatice în perioada de năpârlire, după încheierea sezonului de reproducere, când acestea nu sunt capabile de zbor. Capcanele sunt formate dintr-un țarc circular de plasă amplasat pe malul apei, continuat de două garduri perpendiculare pe malurile apei, ce au rolul de a direcționapăsările spre țarc Păsăările sunt împise din bărci, de pe luciul apei spre țarc. După pătrunderea păsărilor în țararc acesta se închide

Capcane pentru specii scufundătoare: sunt eficiente pentru captura speciilor de rațe, corcodeiși cufundaci în perioada de năpărlire. Se folosesc în habitate acvaticecu apă puțină. Se amplasează momeală, in mod ideal cu câteva zile înainte de instalarea ei.

– Bal-chatri își are originea în estul Indiei , este folosită pentru capturarea răpitoarelor folosite pentru vânătoare .Acesta era alcătuit dintr-o cușcă dublă . In cușca mică,interioară, conică, din trestie, conținând păsări de nuanță vii pentru a atrage răpitorii . Cușca exterioară este prevăzută cu fire rezistente de nyloncare formează noduri și lațuri care se vor strânge în jurul picioarelor păsării care se lasă asupra prăzii. Este o capcană portabilă, uțor de manevrat , care nu trebuie lăsată supraveghetă. Pasărea capturată trebuie eliberată rapid pentru a evita rănirea ei. Bal-chatrisul continuă să fie utilizat în proiecte de cercetare ornitologică care necesită capturarea rapitoarelor pentru banding și alte proceduri,cum ar fi prelevarea de sânge.

Dho-gazza capcană prevăzută cu plase și lațuri.cu configurare rapidă, plasă intinsă pe cadru metalic, tip tije, in care se prind picioarele mai ales a răpitoarelor de noapte. Exploatează comportamentul de mobbing al falconidelor față de răpitoarele de noapte. . Constă intr-o plasă poziționată in fața unei bufnițe-atrapă (falsă, impăiată). In momentul in care răpitorul atacă, plasa se înfășoară în jurul lui.

Capcane-cușcă sunt de diferite dimensiuni , în funcție de dimensiunea speciilor țintă.

Se utilizează momeală sau atrape pentru atragerea păsărilor în cușcă. Închiderea capcanei se face manual sau automat.

Capcane luminoase.Se bazează pe utilizarea unei surse luminoase pentru a atrage sau dezorienta păsările care sunt active noaptea, pentru ale putea captura pasiv , in plase fixe sau activ , cu ajutorul plaselor mobile se utilizează pentru specii acvatice cum sunt cormoranii, alcidele sau furtunarii.

Capturarea se realizează pentru obținerea unor informții care nu pot fi colectate prin observații vizuale, precum și recoltarea unor probe biologice.

Inelarea

Reprezintă marcarea păsărilor prin atșarea in jurul piciorului a unui inel metalic sau de plastic, care conține un cod unic, pe baza căruia se poate afla specia, sexul, data și locul capturăriiși persoana care a realizat inelarea ( centrala orintologică)

Aceste marcaje sunt permanente și permit identificarea unui numar nelimitata de indivizi, fără să aibe efecte negative.

Scopurile inelării –metodă non-invazivă, pe termen lung :

migrație- o lungă perioadă, până la dezvoltarea radiotelemetriei, recapturarea păsărilor inelate era singura cale de a colecta date privind migrația.

teritorialitate- in acest caz se utilizează inele colorate , vizibile de la distanță, care nu necesită recapturarea pentru identificarea individuală

longevitate și istoria personală “life history”

comportament

derulare unor programe de monitorizare și conservare

estimarea vârstelor și a ratelor de creștere

estimarea unor parametrii populaționali

Radiolocația

In cadrul studiilor care se bazează pe radiolocație se face capaturarea animalelor în vederea atașării emițătoarelor, aparatelor GLS sau GPS. In unele cazuri aceste animale trebuiesc recapturate pentru a recupera aparatura si descărca datele stocate.

Studiile parazitologice, epidemiologice sau de filogenie moleulară necesită analiza a unor probe prelevate de la păsările capturate : Probele sunt reprezentate de paraziti externi, pene cantități mici de sânge sau țesut eptelial , care se prelevează de la animalul viu ( anesteziat sau nu), după care se eliberează.

Anestezierea sau sedarea păsărilor . apar probleme ridicate de anestezierea în teren

echipamentul de suport a funcțiilor vitale (oxigenare, ventilație, menținere a presiunii sanguine) utilizat în condiții controlate, nu este disponibil pe teren, crescând riscul apariției unor complicații

anestezicele perturbă funcția de termoreglare a animalelor, expunându-leriscului de hiper-sau hipotermie în cazul expunerii prelungite la temperaturi ridicate sau scăzute

animalele anesteziate lăsate nesupravegheate pot fi atacate de prădători

Anestezia se monitorizează pentru a preveni apariția de complicații , Se observă și modul în care are loc trezirea din anestezie

Sângele se poate preleva din vena tarsiană, (metoda principală la păsări) , vena plantară ( la păsările acvatice) , venebrahială

Țesutul se poate preleva din diferite părți ale corpului, în funcție de scopul in funcție de scopul analizelor. Pentru studii patologice a unor aagenti poluanți poate fi necesară prelevarea de probe din anumite organe interne mai ales rinichi si plămâni , ceea ce implică sacrificarea animalului

Paraziții externi se colectează fie direct , cu penseta ( căpușe larve de diptere) , fie se pulverizează animalul cu un insecticid după plasarea lui intr-o punga de plastic, ceea ce determină detașarea paraziților de gazdă. Pentru determinarea paraziților interni se sacrifică animalul

Fecalele se colectează fie in scopul analizei regimului trofic , prin identificarea resturilor de hrană, fie pentru identificarae unor posibili paraziți.

Probele biologice prelevate sunt conservate în alcool 80%, la concentrații mai scăzute materialul biologic se degradează în timp, la concentrații mai ridicate materialul biologic se deshidratează, ceea ce împiedică utilizarea lui pentru analize moleculare de tip ADN. Probele necesare analizelor virusologice sunt conservate prin înghețare la – 80°C

C. Telemetria (radiolocația)

Radiolocația este o metodă folosită din 1963. Metoda radiotelemetrică presupune capturarea animalului și atașarea unui emițător. Acesta transmite semnale radiorecepționate prin antene, iar pe baza lor se stabilesc poziția și mișcătile animalului. Sunt utilizate trei tipuri de radiolocație:

1. Radiolocația de tip VHF ( Very hight location- cu frecvențăfoarte mare, metoda este relativ puțin costisitoare, informațiile au o precizie satisfăcătoare , durata de viață a aparatului e mare, iar metoda poate fi aplicată la orice specie, dezavantajul fiind legat de volumul mare de muncă de teren.

Emițătoarele permit recepționarea sunetelor emise de individ, de congeneri, sau celor din mediul de viață a animalului.

Tehnica este utilă in studii de teritorialitate, mortalitate , supraviețuire, dinamica populației, transmitere de boli, prădătorism, comportament de reproducere cât si in studii de biologie : ritm cardiac, frecvența respiratorie, sau temperatură corporală.

2. Locația GPS ( Global Position System) se bazează pe un receptor radio ( in loc de emițător ) atașat animalului, care primește pe satelit semnale prelucrate de computerincorporat, pozițiile calculate fiind stocate periodic la interval de 15 minute sau o oră. Costul este ridicat, , are o durată de viață redusă și poate fi aplicat doar pe animale de talie mare . Eroarea locației este foarte scăzută ( 5m).

3. Sistemul GLS ( global location senzor- senzor de localizare globală) , constă în atașarea unui aparat care îi calculează poziția prin schimbarea intensității luminii din mediu , raportată la sezon și oră. Avantajul metodei preț relativ scăzut, greutatea mică a aparatului . Dezavantaje sunt date de precizia scăzută alocalizării ( 150km eroare ) ,. Metoda nu este folosită pentru studiul migrațiilor.

D. Metode indirecte

Constau in identificarea în teren a diferitelor urme lăsate de păsări.

Păsările construiesc cuiburi pentru depunerea și clocirea ouălelor , apoi pentru creșterea lor, pe baza lor se poate estima densitatea populațională.

Urme plantare pot fi identificate ocazional sau în cadrul unor studii laborioase. Urmele pot foferi informații despre identitatea taxonomicăa exemplarelor, abundența sau densitatea acestora în aria de interes, teritoriu patrulat.

Analiza ingluviilor păsărilor răpitoare de zi sau de noapte oferă o serie de informații pe de o parte indică nișa trofică a păsărilor, de de altă parte furnizează date despre oferta trofică , respectiv fauna de vertebrate ( mamifere mici, păsări de talie mică, sau chiroptere) din zona respectivă

Pentru estimarea abundenței speciei țintă pe baza urmelor lăsate de acestea în mediu , este necesară cunoașterea comportamentului . ( de exemplu număr mediu de prădări sau defecări?zi ). Cele mai multe dintre aceste metode indirecte permit doar identificarea prezenței speciilor în zonă, sau obțirea de date în termeni de abundență relativă. Însă urmele plantare sau pe numărul intrărilor de galerii sunt utilizate pentru estimări ale densității populationale.

Rezultate si discutii

Datele obținute în cadrul studiilor de teren pot fi

Datele calitative -sunt reprezentate de liste de specii

– datele privind absență sau prezența unor specii sunt uneori mai importante decât parametrii ecologici cantitativi.

Lista speciilor de păsări prezente în Parcul Natural Comana cât și perioada de prezență a speciilor

Nr. crt., Denumire științifică a speciei , Denumire populară , Prezența

1. Acanthis (Carduelis) cannabina L. ,Cânepar – specie sedentară

2. Acanthis (Carduelis) flammea L. , Inăriță -specie care iernează

3. Accipiter brevipes (S., 1850), Uliu cu picioare scurte -specie cuibăritoare

4 .Accipiter gentilis L., Uliu porumbar – specie sedentară

5. Accipiter nisus L. Uliu păsărar – specie sedentară

6. Acrocephalus arundinaceus L. Lăcar mare -Specie cuibăritoare

7. Acrocephalus palustris B. Lăcar de mlaștină -Specie cuibăritoare

8. Acrocephalus schoenobaenus Lăcar mic -Specie cuibăritoare

9. Acrocephalus scirpaceus H. Lăcar de stuf -Specie cuibăritoare

10. Actitis hypoleucos L. Fluierar de munte -Specie cuibăritoare

11. Aegithalos caudatus L. Pițigoi codat – specie sedentară

12. Alauda arvensis L. Ciocârlie de câmp – specie sedentară

13. Alcedo atthis (L., 1758) Pescăraș albastru – specie sedentară

14. Anas acuta L. Rața sulitar -specie care iernează

15. Anas clypeata L. Rața linguar – specie sedentară

16. Anas crecca L. Rața mică -specie care iernează

17. Anas platyrhynchos L. Rața mare – specie sedentară

18. Anas querquedula L. Rața cârâitoare -Specie cuibăritoare

19. Anas strepera L. Rața pestriță – Specie accidentală

20. Anser albifrons L. Gârlița mare White-fronted -specie care iernează

21. Anser anser L. Gasca de vară Geilag -Specie cuibăritoare

22. Anser erythropus L. Garlita mica Lesser -Specie accidentală

23. Anser fabalis B. Gasca de semanatura -specie care iernează

24. Anthus campestris L. Fâsă de câmp -Specie cuibăritoare

25. Anthus cervinus P. Fâsă roșiatică – Specie de pasaj

26. Anthus pratensis L. Fâsă de luncă -specie care iernează

27. Anthus spinolettaL. Fâsă de munte -Specie cuibăritoare

28. Anthus trivialis L. Fâsă de pădure -Specie cuibăritoare

29. Apus apus L. Drepnea neagră -Specie cuibăritoare

30. Aquila clanga P. Acvila țipătoare mare – Specie de pasaj

31. Aquila pomarina(B., 1831) Acvila țipătoare mică -Specie cuibăritoare

32. Ardea cinerea L. Stârc cenușiu – specie sedentară

33. Ardea purpurea (L., 1766) Stârc roșu -Specie cuibăritoare

34. Ardeola ralloides (S., 1769) Stârc galben -Specie cuibăritoare

35. Asio otus L. Ciuf de pădure Long – specie sedentară

36. Athene noctua S. Cucuvea – specie sedentară

37. Aythya ferina L. Rața cu cap castaniu -Specie cuibăritoare

38. Aythya fuligula L. Rața moțată -specie care iernează

39. Aythya nyroca (G., 1770) Rața roșie -Specie cuibăritoare

40. Bombycilla garrulus L. Mătăsar -specie care iernează

41. Botaurus stellaris (L., 1758) Buhai de baltă – specie sedentară

42. Bubo bubo L. Buhă – specie sedentară

43. Bucephala clangula L. Rața sunătoare – Specie migratoare

44. Buteo buteo L. Șorecar comun Buzzard Br– specie sedentară

45. Buteo lagopus P. Șorecar încălțat -specie care iernează

46. Calidris alpina L. Fugaci de țărm – Specie de pasaj

47. Calidris minuta L. Fugaci mic – Specie de pasaj

48. Caprimulgus europaeus(L., 1758) Caprimulg -Specie cuibăritoare

49. Carduelis carduelis L. Sticlete – specie sedentară

50. Carduelis chloris L. Florint – specie sedentară

51. Carduelis spinus Scațiu A- Specie accidentală

52. Certhia brachydactyla B. Cojoaică cu degete scurte – specie sedentară

53. Certhia familiaris Cojoaică de pădure – specie sedentară

54. Charadrius hiaticula L. Prundăraș gulerat mare- Specie de pasaj

55. Chlidonias hybridus (P., 1811) Chirighiță cu obraz alb -Specie cuibăritoare

56. Chlidonias niger (L., 1758) Chirighiță neagră -Specie cuibăritoare

57. Ciconia ciconia L. Barza albă -Specie cuibăritoare

58. Ciconia nigra L. Barza neagră -Specie cuibăritoare

59. Circus aeruginosus (L., 1758) Erete de stuf– specie sedentară

60. Circus cyaneus L. Erete vânăt – specie sedentară

61. Coccothraustes coccothraustes L. Botgros – specie sedentară

62. Columba palumbus L. Porumbel gulerat – specie sedentară

63. Coracias garrulus (L., 1758) Dumbrăveancă -Specie cuibăritoare

64. Corvus corax L. Corb -Specie accidentală

65. Corvus corone cornix L. Cioară grivă – specie sedentară

66. Corvus frugilegus L. Cioară de semănătură – specie sedentară

67. Corvus monedula L. Stâncuță – specie sedentară

68. Coturnix coturnix B. Prepeliță -Specie cuibăritoare

69. Crex crex(L., 1758) Cârstelul de câmp -Specie cuibăritoare

70. Cuculus canorus L. Cuc -Specie cuibăritoare

71. Cygnus cygnus L. Lebada de iarnă -specie care iernează

72. Cygnus olor G. Lebada de vară Mute Swan P- Specie de pasaj

73. Delichon urbica L. Lăstun de casă -Specie cuibăritoare

74. Dendrocopos major L. Ciocănitoarea pestriță mare – specie sedentară

75. Dendrocopos medius(L., 1758) Ciocănitoarea de stejar – specie sedentară

76. Dendrocopos minor L. Ciocănitoarea pestriță mică Lesser – specie sedentară

77. Dendrocopos syriacus(H.&E., 1833) Ciocănitoarea de grădini – specie sedentară

78. Dryocopus martius L. Ciocănitoarea neagră – specie sedentară

79. Egretta alba (L., 1820) Egreta mare -Specie cuibăritoare

80. Egretta garzetta (L., 1820) Egreta mică -Specie cuibăritoare

81. Emberiza (Miliaria) calandra L. Presură sură – specie sedentară

82. Emberiza citrinella L. Presuăa galbenă – specie sedentară

83. Emberiza hortulana (L., 1758) Presură de grădină -Specie cuibăritoare

84. Emberiza schoeniclus L. Presură de stuf – Specie accidentală

85. Eremophila alpestris L. Ciocârlie urecheată -specie care iernează

86. Erithacus rubecula L. Măcăleandru – specie sedentară

87. Falco columbarius L. Șoim de iarnă -specie care iernează

88. Falco peregrinus T. Șoim călător – specie sedentară

89. Falco subbuteo L. Șoimul rândunelelor -Specie cuibăritoare

90. Falco tinnunculus L. Vânturel roșu – specie sedentară

91. Falco vespertinus (L.,1766) Vânturel de seara -Specie cuibăritoare

92. Ficedula albicolis (T., 1815) Muscar gulerat-Specie cuibăritoare

93. Ficedula hypoleuca Muscar negru -Specie cuibăritoare

94. Ficedula parva Muscar mic -Specie cuibăritoare

95. Fringilla coelebs L. Cinteză Chaffinch – specie sedentară

96. Fringilla montifringilla Cinteză de iarnă -Specie cuibăritoare

97. Fulica atra L. Lișită – specie sedentară

98. Galerida cristata L. Ciocârlan – specie sedentară

99. Gallinago gallinago L. Becațină comună – Specie de pasaj

100. Gallinago media L. Becațină mare – Specie migratoare

101. Gallinula chloropus L. Găinușă de baltă Moorhen Br – specie sedentară

102. Garrulus glandarius L. Gaiță Jay Br – specie sedentară

103. Gavia stellata P. Cufundar mic Red-throated Loon Wr -specie care iernează

104. Glareola nordmanni F. Ciovlică negrie Black-winged Pratincole A

105. Grus grus L. Cocor Common Crane P – Specie de pasaj

106. Hieraaetus pennatus G. Acvila mică Booted Eagle C -Specie cuibăritoare

107. Himantopus himantopus(L., 1758) Piciorong -Specie accidentală

108. Hippolais icterina V. Frunzăriță galbenă-Specie cuibăritoare

109. Hippolais pallida Frunzariță cenușie-Specie accidentală

110. Hirundo rustica L. Rândunică de hambar -Specie cuibăritoare

111. Ixobrychus minutus (L., 1766) Stârc pitic -Specie cuibăritoare

112. Jinx torquilla L. Capîntortură-Specie cuibăritoare

113. Lanius collurio (L., 1758) Sfrâncioc roșu -Specie cuibăritoare

114. Lanius excubitor L. Sfrâncioc mare -specie care iernează

115. Lanius minor (L., 1758) Sfrâncioc cu frunte neagră-Specie cuibăritoare

116. Larus argentatus P. Pescăruș argintiu -specie care iernează -Specie migratoare

117. Larus minutus P. Pescăruș mic – Specie de pasaj

118. Larus ridibundus L. Pescăruș râzător-specie care iernează

119. Limosa limosa L., B. Sitar de mal Black- specie migratoare

120. Locustella fluviatilis W. Grelușel de zăvoi-Specie cuibăritoare

121. Locustella luscinioides S. Grelușel de stuf-Specie cuibăritoare

122. Loxia curvirostra L. Forfecuță – specie sedentară

123. Lullula arborea (L., 1758) Ciocârlie de pădure-Specie cuibăritoare

124. Luscinia luscinia L. Privighetoare de zăvoi-Specie cuibăritoare

125. Luscinia megarhyncos B. Privighetoare roșcată-Specie cuibăritoare

126. Lymnocryptes minimus B. Becațină mică -Specie migratoare

127. Mergus albellus L. Ferastraș mic-specie care iernează

128. Mergus merganser L. Ferastraș mare -specie care iernează

129. Merops apiaster L. Prigorie-Specie cuibăritoare

130. Milvus migrans (B., 1783) Gaie neagră-Specie cuibăritoare

131. Milvus milvus L. Gaie roșie – Specie de pasaj

132. Motacilla alba L. Codobatură albă -Specie cuibăritoare

133. Motacilla cinerea T. Codobatura de munte-Specie cuibăritoare

134. Motacilla flava L. Codobatura galbenă-Specie cuibăritoare

135. Muscicapa striata P. Muscar sur Spotted -Specie cuibăritoare

136. Numenius arquata L. Culic mare- Specie de pasaj

137. Nycticorax nycticorax (F., 1817) Stârc de noapte -Specie cuibăritoare

138. Oenanthe oenanthe L. Pietrar -Specie cuibăritoare

139. Oriolus oriolus L. Grangur -Specie cuibăritoare

140. Pandion haliaetus L. Uligan pescar- Specie de pasaj

141. Otus scops L. Ciuș European -Specie cuibăritoare

142. Panurus biarmicus L. Pițigoi de stuf – specie sedentară

143. Parus ater L. Pițigoi de brădet – specie sedentară

144. Parus caeruleus L. Pițigoi albastru – specie sedentară

145. Parus lugubris Pițigoi de livadă – specie sedentară

146. Parus major L. Pițigoi mare – specie sedentară

147. Parus palustris L. Pițigoi – specie sedentară

148. Passer domesticus L. Vrabie de casă– specie sedentară

149. Passer hispaniolensis T. Vrabie negricioasă Br – specie sedentară

150. Passer montanus L. Vrabie de câmp – specie sedentară

151. Pelecanus crispus B. Pelican creț-Specie accidentală

152. Pelecanus onocrotalus(L., 1758) Pelican comun-Specie accidentală

153. Perdix perdix L. Potârniche – specie sedentară

154. Pernis apivorus (L., 1758) Viespar-Specie cuibăritoare

155. Phalacrocorax carbo L. Cormoran mare -Specie cuibăritoare

156. Phalacrocorax pygmeus (P., 1773) Cormoran mic – specie sedentară

157. Phasianus colchicus L. Fazan – specie sedentară

158. Philomachus pugnax (L., 1758) Bătăuș- Specie de pasaj

159. Phoenicurus phoenicurus L. Codroș de pădure-Specie cuibăritoare

160. Phylloscopus collybita V. Pitulice mică -Specie cuibăritoare

161. Phylloscopus trochilus L. Pitulice fluierătoare – Specie de pasaj

162. Pica pica L. Coțofană – specie sedentară

163. Picus canus (G., 1788) Ghionoaie sură – specie sedentară

164. Picus viridis L. Ghinoaie verde – specie sedentară

165. Platalea leucorodia (L., 1758) Lopătar -Specie cuibăritoare

166. Plectrophenax nivalis Pasărea omătului-specie care iernează

167. Plegadis falcinellus (L., 1766) Țigănuș -Specie cuibăritoare

168. Pluvialis apricaria L. Ploier auriu – specie de pasaj

169. Podiceps cristatus L. Corcodel mare – specie sedentară

170. Podiceps grisegena L. Corcodel cu gât roșu– specie cuibăritoare

171. Podiceps nigricollis B. Corcodel cu gât negru– specie sedentară

172. Porzana parva (S., 1769) Cresteț cenușiu-Specie cuibăritoare

173. Porzana porzana (V., 1816) Cresteț pestriț-Specie cuibăritoare

174. Prunella modularis L. Brumăriță de pădur-Specie cuibăritoare

175. Pyrrhula pyrrhula L. Mugurar – specie sedentară

176. Rallus aquaticus L. Cârstel de baltă – specie sedentară

177. Recurvirostra avosetta (L., 1758) Cioc întors-Specie accidentală

178. Regulus ignicapillus Aușel sprâncenat -Specie accidentală

179. Regulus regulus L. Aușel cu cap galben – specie sedentară

180. Riparia riparia L. Lăstun de mal -Specie cuibăritoare

181. Saxicola rubetra L. Mărăcinar mare -Specie cuibăritoare

182. Saxicola torquata L. Mărăcinar negru -Specie cuibăritoare

183. Scolopax rusticola L. Sitar de pădure-specie care iernează

184. Serinus serinus L. Cănăras Serin -Specie cuibăritoare

185. Sitta europaea L. Ticlean Nuthatch – specie sedentară

186. Sterna hirundo L. Chira de baltă -Specie cuibăritoare

187. Stix uralensis P. Hurez mare Ural– specie sedentară

188. Streptopelia decaocto F. Guguștiuc Collared Dove Br – specie sedentară

189. Streptopelia turtur L. Turturică-Specie cuibăritoare

190. Strix aluco L. Huhurez mic– specie sedentară

191. Sturnus vulgaris L. Graur– specie sedentară

192. Sylvia atricapilla L. Silvie cu cap negru-Specie cuibăritoare

193. Sylvia borin B. Silvie de zăvoi-Specie cuibăritoare

194. Sylvia communis L. Silvie de câmp-Specie cuibăritoare

195. Sylvia curruca L. Silvie mică-Specie cuibăritoare

196. Sylvia nisoria (B., 1792) Silvie porumbacă-Specie cuibăritoare

197. Tadorna ferruginea P. Califar alb-Specie cuibăritoare

198. Tringa erythropus P. Fluierar negru – Specie de pasaj

199. Tringa glareola (L., 1758) Fluierar de mlaștină- Specie de pasaj

200. Tringa ochropus L. – Specie de pasaj

201. Tringa totanus L.-Specie cuibăritoare

202. Tringa nebularia G. Fluierar cu picioare verzi-Specie migratoare

203. Troglodytes troglodytes L. Ochiul boului– specie sedentară

204. Turdus iliacus L. Sturzul viilor- Specie de pasaj

205. Turdus merula L. Mierla– specie sedentară

206. Turdus philomelos B. Sturz cantător – specie sedentară

207. Turdus pilaris L. Cocoșar -specie care iernează

208. Turdus torquatus L. Mierla gulerată-Specie cuibăritoare

209. Turdus viscivorus L. Sturz de vâsc -Specie migratoare

210. Tyto alba S. Striga – specie sedentară

211 Upupa epops L. Pupaza -Specie cuibăritoare

212 Vanellus vanellus L. Nagâț– specie sedentară

Nr. de specii de păsări din Parcul Natural Comana:

70 Specii sedentare

85 Specii cuibăritoare

19 Specii care iernează

6 Specii migratoare

20 Specii de pasaj

12 Specii accidentale

212 numărul total

Spectrul fenologic al orinitofaunei din Parcul Natural Comana

Specii sedentare : 33,01%

Specii cuibăritoare: 40.09%

Specii care iernează / oaspeți de iarnă : 8, 96%

Specii migratoare : 2,83%

Specii de pasaj : 9, 43%

Specii accidentale 5,66%

Rezultate Cantitative

Datele cantitative: pot fi de mai multe tipuri : în termeni de abundență relativă, în termeni de densitate, estimări de efectiv

Cele in termeni de abundență relativă exprimă raportul numeric între speciile din cadrul comunității. Datele în termeni de densitate sunt mai greu de obținut întrucât presupun identificarea tuturor indivizilor dintr-un spațiu oarecare . Uneori aceste rezultate se obțin indirect , pe baza diferitelor urme lăsate de animale în teren ( urme plantare, cuiburi, ingluvii, etc) , acestă metodă presupune însă cunoașterea comportamentului speciei respective. Estimările de efectiv se fac direct prin observarea sau prin captura tuturor indivizilor , fie indirect prin metode deductive

1.Efectivul

Reprezită numărul de indivizi din care este alcătuită la un moment dat o populație. Pentru determinarea efectivului este utilizată cel mai frecvent metoda recensământului

2. Densitatea

Reprezintă raportul între numărul de indivizi și unitatea de spațiu ( suprafața de teren sau de apă) precizată la o scară convenabilă. După Stungre ( 1982) , densitatea are o semnificație fundamentală pentru supraviețuirea unei populații deoarece orice spațiu de intindere finită are o capacitate lilmitată de susținere a vieții prin resursele pe care le poate oferi iar valorile reflectă disponibilitatea resurselor și calitatea acestora.

3.Indici de abundeță de abundență relativă

Cel mai adesea se înțelege proporția dintre numărul de indivizi aparținând unei specii și numărul tutal de indivizi dintr-o probă statistică

A= (ni/N) * 100 ;

A= abundența relativă in % ; ni = numărul de indivizi ce aparțin speciei i din totalul probelor; N= numărul total al indivizilor capturați ( identificați) în toate probele

Balta Comana este un bazin eutrof în mare măsură colmatat de aluviunile transportate de Neajlov, ecosistemele acvatice de aici fiind considerate a treia zonă umedă ca importanță pentru păsări din sudul țării.

A. Datorită adâncimii mici a apei vegetația este abundentă, stufărișurile ocupând aproape 75% din suprafața bălții, aici se constată : numărul foarte mare de stârci pitici, care ajunge până la 600 de perechi cuibăritoare, 40-50 exemplare de gușă-vânătă.foarte rară și extrem de ascunsă pasăre cântătoare insectivoră are în acest sit un număr foarte mare de perechi care cuibăresc în zonele de mlaștini cu stuf în care vegetația nu este prea deasă, fiind prezente și alte plante acvatice, inclusiv sălcii sau tufe de răchită ;16-20 de perechi de buhai de baltă, 40-50 de perechi de stârc purpuriu, 8-10 perechi de erete de stuf și mai multe perechi de pițigoi de stuf și boicuș.

Efectivul = nr de indivizi dintr-o specie

Stârci- 1200

Gușă vânătă- 90

Buhai de baltă- 36

Stârc purpuriu – 90

Erete de stuf- 18

Pitigoi de stuf- 8

Boicuș- 8

Numărul total de indivizi din stufărișuri = 1450

Abundența relativă aspeciilor din habitatul cu stufărișuri

Stârci- 82,75%

Gușă vânătă- 6,20%

Buhai de baltă- 2,48%

Stârc purpuriu- 6,20%

Erete de stuf- 1,24%

Pițigoi de stuf- 0,55%

Boicuș -0,55%

B. În porțiunea din amonte s-au format câteva insule (grinduri). Acestea, împreună cu malurile mlăștinoase care sunt ferite de accesul uman și chiar plaurii formați de vegetația natantă, sunt folosite pentru instalarea coloniilor de către perechile de ciocîntors, piciorong, chiră de baltă și chirighița cu obraz alb. Cea din urmă specie are în fiecare an între 800 și 1000 de perechi cuibăritoare în acest sit. Tot cuibăritoare în zonele umede sunt și rața roșie (până la 100 de perechi), rața mare, lișița, rața cu cap castaniu, găinușa de baltă, rața pestriță, pescărelul albastru (20-30 de perechi) alături de mai multe specii de lăcari și greușei. În smârcurile din jurul bălții cuibărește codobatura galbenă, alături de un număr impresionant de perechi de cresteț cenușiu (100-120) și cresteț pestriț (60-80).

Efectivul , numărul de indivizi ai speciilor din porțiunea din amonte :

Chichiriță cu obraz alb- 1800 indivizi

Rața roșie- 200

Lișița- 50

Rața mare- 40

Rața cu cap castaniu- 44

Găinușa de baltă- 60

Rața pestriță -48

Pescărelul albastru- 60

Creț cenușiu – 220

Creț pestriț 160

Numărul total de indivizi din amonte = 2682

Abundența relativă a speciilor din amonte

Chichiriță cu obraz alb- 67,11%

Rața roșie- 7,45%

Rața mare -1,49%

Lișița -1,86%

Rața cu capa castaniu – 1,64 %

Găinușa de baltă 2,23%

Rața pestriță 1,78%

Pescărelul albastru- 2,23%

Creț cenușiu – 8,20%

Creț pestriț- 5,96%

Se constată că abundența relativă a rațelor este de 10,87%

Numărul total al indivizilor de creț – 380- iar abundența relativă este de 14, 16%

C. Formațiuni vegetale ierboase sunt prezente sub formă de pajiști xerice fragmentate la marginile pădurilor și în rariști, fiind formate din asociații de păiuș stepic și colilie. Pe terenurile pășunate intensiv apar asociații vegetale specifice pajiștilor afectate de suprapășunat, formate din bărboasă, pelin și firuță. În zona aluvială apar pajiști umede de iarba câmpului și coada vulpii, iar pe terenurile sărăturate dintre Comana și Grădiștea sunt frecvente asociațiile vegetale halofile formate din iarbă de sărătură. Toate aceste tipuri de pajiști ocupă 12% din suprafața sitului și au Acest cristel cuibărește în vegetația înaltă din lunci și chiar în culturile agricole care ocupă în sit peste 35% din suprafață. După recoltarea culturilor, cristeii se retrag în pârloage și ierburi cu tufărișuri, care sunt importante și pentru cuibăritul altor specii de importanță comunitară pentru conservare precum sunt sfrânciocul roșiatic, sfrânciocul cu frunte neagră și silvia porumbacă.un rol deosebit în înmulțirea cristelului de câmp, specie care are în sit o populație de 30-40 de perechi.

D. Pădurile din sit sunt formate din diverse esențe, dominante fiind speciile de stejar, pe lângă care se pot observa toate speciile autohtone de frasin, cele trei specii de tei din România, patru specii de ulm, carpen, jugastru și arțar tătăresc. Dintre stejari sunt prezente șapte specii, cele mai frecvent întâlnite fiind stejarul pufos, stejarul brumăriu și cerul. În stratul ierbos al acestor păduri se întâlnesc și specii rare sau protejate cum sunt bujorul românesc, ghimpele, limba șarpelui, mărgăritarul, stânjenelul pestriț, gura lupului, vinarița, barba-împăratului, frăsinelul, coada-șobolanului, gemănarița și stupinița.

În zona malurilor cu apă freatică, la adâncime mică, apar păduri de frasin de luncă care e însoțit frecvent de ulm de câmp, jugastru, sânger, porumbar, păducel și mur de pădure, având în stratul ierbos ciuboțica cucului, pecetea lui Solomon, turiță mare, rogoz sau gălbioară. Aceste păduri de luncă sunt deosebit de importante pentru reglarea microclimatului din întreaga zonă.

Toate habitatele forestiere din sit se află într-o stare bună de conservare și sunt prezente pe 32% din suprafața acestuia, fiind extrem de importante pentru speciile de răpitoare de zi protejate în spațiul european precum viesparul (10-12 perechi), acvila țipătoare mică (6-8 perechi), uliul cu picioare scurte (2-4 perechi) sau șerparu(1-2 perechi), dar și pentru cuibăritul uliului păsărar, uliului porumbar, al șorecarului comun și al șoimului rândunelelor. În apropierea unor cursuri de apă sau a lacurilor care sunt lângă păduri cu arbori bătrâni și înalți, departe de orice intervenție umană, își fac cuiburile pe care le folosesc mulți ani la rând cele 1-3 perechi de barză neagră. Alte specii de interes comunitar pentru conservare dependente de habitatul forestier sunt presura de grădină, ciocănitoarea de stejar, ghionoaia sură, ciocănitoarea de grădină, caprimulgul, muscarul gulerat, și ciocârlia de pădure.

E. Importanța pentru conservarea a acestui sit este mult amplificată în perioada pasajelor de primăvară și toamnă.

Atunci poposesc stoluri mari de păsări de țărm în special pe habitatele acvatice ale complexelor piscicole, care au apă mică în această perioadă sau sunt chiar golite, mâlul bogat în nevertebrate fiind accesibil păsărilor. Se remarcă în acele zile numărul mare de :

Ciocîntors (până la 1300 de exemplare)

Bătăuș (3000-4000 de exemplare),

Fluierar de mlaștină (până la 1.000 de exemplare)

Ciovlică ruginie (20-50 de exemplare)

Stârci precum țigănușul (750-1000 de exemplare)

Lopătarul (150-200 exemplare)

Egreta mică (300-500 de exemplare)

Stârcul de noapte (200-300 de exemplare),

Stârcul galben (până la 1.000 de exemplare)

Egreta mare (230-400 de exemplare).

Numărul total al exemplarelor fiind de: 9750

Abundența relativă a acestor specii în perioada pasajelor de primăvară și toamnă.

Ciocîntors – 13%

Bătăuș – 41,02%

Fluierar de mlaștină -10,25%

Ciovlică ruginie -0, 051%

Stârci precum țigănușul- 10,25%

Lopătarul – 2, 05%

Egreta mică- 5,12%

Stârcul de noapte- 3, 07%

Stârcul galben- 10,25%

Egreta mare- 4,10%

, Pe întinderile de apă se hrănesc în timpul pasajelor până la 8000 de exemplare de chirighiță cu obraz alb și până la 3000 de exemplare de chirighiță neagră. Cormoranii mici vin în număr mare (500-800 de exemplare), atrași fiind de bogăția de pește a acestor ecosisteme în special a complexelor piscicole.

Până la 50 de cormorani mici rămân chiar să ierneze în sit, alături de cârduri mari de gârlițe și stoluri de mii de rațe din mai multe specii. Tot în pasaj este observată gaia neagră și un număr de 10-15 ciufi de câmp.

Rezultate publicate in Planul de management din anul 2008

Situl Natura 2000 ROSPA0022 Comana, declarat prin Hotărârea de Guvern 1284 din 2007, are o suprafață de 24.956,3 hectare, situate întrte 13 și 104 m altitudine, în regiunea biogeografică continentală. Dintre speciile de păsări prezente în sit, conform Formularului Standard aici există 46 de specii de pe anexa 1 a Directivei Păsări, 122 de specii de pe listele și anexele Convenției de la Bonn asupra speciilor migratoare și 6 specii periclitate la nivel global. Conform Formularului Standard al sitului, aici cuibăresc 2-4 perechi de uliu cu picioare scurte (Accipiter brevipes), 20-30 p. pescărel albastru (Alcedo atthis), 6-8 p. acvile țipătoare mici (Aquila pomarina), 20-30 p. stârc galben (Ardeola ralloides), 50-100 p. rață roșie (Aythya nyroca), 16-20 p. buhai de baltă (Botaurus stellaris), 40-50 p. caprimulg (Caprimulgus europaeus), 800-1.000 p. chirighițe cu obraz alb (Chlidonias hybridus), 1-2 p. șerpar (Circaetus gallicus), 80-100 p. dumbrăveancă (Coracias garrulus), 30-40 p cristel de câmp (Crex crex), 60-100 p. ciocănitoare de stejar (Dendrocopus medius), 40-60 p. ciocănitoare de grădini (Dendrocopus syriacus), 40-50 p. presură de grădină (Emberiza hortulana), 400-600 p. stârc pitic (Ixobrychus minutus), 30-40 p. sfrâncioc cu frunte neagră (Lanius minor), 40-50 p. gușă-vânătă (Luscinia svecica), 80-100 p. ghionoaie sură (Picus canus), 100-120 p. cresteț cenușiu (Porzana parva), 60-80 p. cresteț pestriț (Porzana porzana), 12-20 p. ciocântors (Recurvirostra avosetta), 100-150 p. chire de baltă (Sterna hirundo), 100-200 p. silvie porumbacă (Sylvia nisoria) etc. Dintre păsările care iernează aici, sunt de menționat 40-50 de exemplare de cormoran mic (Phalacrocorax pygmeus). În perioada pasajului, situl este utilizat de 800-100 exemplare de stârc galben (Ardeola ralloides), 10-15 ciufi de câmp (Asio flammeus), 6.000-8.000 chirighițe cu obraji albi (Chlidonias hybridus), 230-400 de egrete mari (Egretta alba), 100-200 vânturei de seară (Falco vespertinus), 20-50 ciovlici (Glareola pratincola), 3-5 găi brune (Milvus migrans), 500-800 cormorani mici (Phalacrocorax pygmeus), 3.000-4.000 de bătăuși (Philomachuus pugnax), 150-200 lopătari (Platalea leucorodia), 1.200-1.500 ciocântorși (Recurvirostra avosetta), 800-1.000 fluierari de mlaștină (Tringa glareola) șamd.

Dintre păsări, conform unei anexe din Planul de Management a Parcului Natural Comana,din 2008, au fost observate aici 157 de specii, dintre care sedentare sunt 64, oaspeți de vară cuibăritori 63, oaspeți de iarnă 14 specii, altele fiind specii de pasaj, sau specii accidentale. O astfel de avifaună variată este rezultatul diversității de habitate, de la cele lacustre la mlaștini, cursuri de ape, păduri, zone stepice șamd. Dintre păsările răpitoare, cuibăresc aici heretele de stuf (Circus aeruginosus), uliul porumbar (Accipiter gentilis), uliul păsărar (Accipiter nisus), șorecarul comun (Buteo buteo), șoimul călător (Falco peregrinus), șoimul rândunelelor (Falco subbuteo), vânturelul roșu (Falco tinnunculus) etc; au mai fost observate viesparul (Pernis apivorus), heretele vânăt (Circus cyaneus), șoimulețul de iarnă (Falco columbarius).

Rezultate publicate in planul de management a Parcului Natural Comana in anul 2018

H.G. nr. 1284/2007, zona Parcului Natural Comana a fost declarată sit de protecție avifaunistică atribuindu-se codul ROSPA 0022 Comana IBA. Lista speciilor pentru care s-a declarat, conform Anexei nr. 1 a hotărârii, este redată mai jos. Complexul lacustro-forestier al regiunii Comana, încadrat în prezent în mai multe forme de protecție conform legislației naționale și normativelor europene, găzuiește aproximativ 2/3 din numărul total de specii de păsări din țara noastră (Papadopol și Petrescu, 1995). Inventarul actualizat conform prezentului plan de management se regăsește în Anexa 1. Un număr de 45 de specii de interes conservativ au fost incluse în Formularul standard Natura 2000 al ariei protejate ROSPA0022 Comana. (Anexa planului de management a Parcului Natural Comana 2018)

Specii de păsări enumerate în anexa I a Directivei Consiliului 2009/147/EC, pentru care a fost declarat situl ROSPA0022 Comana Nr. crt. Cod N2000 Specie Denumire populară Familia Fenologie Populație

Accipiter brevipes (S., 1850) Uliu cu picioare scurte Accipitridae oaspete de vară, clocitoare 2-4 per.

Alcedo atthis (L., 1758) Pescărel albastru Alcedinidae migrator parțial, clocitoare 20-30 per.

Aquila pomarina (B., 1831) Acvilă țipătoare mică Accipitridae oaspete de vară 6-8 per.

Ardea purpurea (L., 1766) Stârc roșu Ardeidae oaspete de vară, clocitoare 40-50 per.

Ardeola ralloides (S., 1769) Stârc galben Ardeidae oaspete de vară, pasaj 20-30 per/ 800-1000i

Asio flammeus (P., 1763) Ciuf de câmp Strigidae oaspete de iarnă, pasaj 10-15 i

Aythya nyroca (G., 1770) Rață roșie Anatidae oaspete de vară, rar iarna clocitoare 50-100 per.

Botaurus stellaris (L., 1758) Buhai de baltă Ardeidae oaspete de vară, rar iarna clocitoare 16-20 per.

Caprimulgus europaeus (L., 1758) Caprimulg Caprimulgidae oaspete de vară, clocitoare 40-50 per.

Chlidonias hybridus (P., 1811) Chirighiță cu obraz alb Sternidae oaspete de vară, pasaj clocitoare 800-1000 per / 6000- 8000 i

Chlidonias niger (L., 1758) Chirighiță neagră Sternidae oaspete de vară, pasaj 2000- 3000 i

Circaetus gallicus (G., 1788) Șerpar Accipitridae oaspete de vară, clocitoare 1-2 per.

Circus aeruginosus (L., 1758) Erete de stuf Accipitridae oaspete de vară, rar iarna, clocitoare 8-10 per.

Coracias garrulus (L., 1758) Dumbrăveancă Coraciidae oaspete de vară, clocitoare 80-100 per.

Crex crex (L., 1758) Cristel de câmp Raliidae oaspete de vară, clocitoare 30-40 per.

Dendrocopos medius (L., 1758) Ciocănitoare de stejar Picidae specie sedentară, clocitoare 60-100 per.

Dendrocopos syriacus (H.&E., 1833) Ciocănitoare de grădini Picidae specie sedentară, clocitoare 40-60 per.

Egretta alba (L., 1820) Egretă mare Ardeidae oaspete de vară, rar iarna 230-400 i

Emberiza hortulana (L., 1758) Presură de grădină Emberizidae oaspete de vară, clocitoare 40-50 per.

Falco vespertinus (L.,1766) Vânturel de seară Falconidae oaspete de vară, pasaj 100-200 i

Ficedula albicollis (T., 1815) Muscar gulerat Muscicapididae oaspete de vară, clocitoare 25-500 per.

Glareola pratincola (L., 1766) Ciovlică ruginie Glareolidae oaspete de vară, pasaj 20-50 i

Ixobrychus minutus (L., 1766) Stârc pitic Ardeidae oaspete de vară, clocitoare 400-600 per.

Lanius collurio (L., 1758) Sfrâncioc roșiatic Laniidae oaspete de vară, clocitoare 50-80 per.

Lanius minor (G., Sfrâncioc cu frunte neagră Laniidae oaspete de vară, clocitoare 30-40 per.

Lullula arborea (L., 1758) Ciocârlie de pădure Alaudidae oaspete de vară, clocitoare 300-400 per.

Luscinia svecica (F., 1817) Gușă vânătă Turdidae specie de pasaj, oaspete de vară, clocitoare 40-50 per.

Milvus migrans (B., 1783) Gaie neagră Accipitridae oaspete de vară, pasaj 3-5 i

Pelecanus onocrotalus (L., 1758) Pelican comun Pelecanidae oaspete de vară, pasaj 1-2 i

Pernis apivorus (L., 1758) Viespar Accipitridae oaspete de vară, clocitoare 10-12 per.

Phalacrocorax pygmeus (P., 1773) Cormoran mic Phalacrocoracida e oaspete de vară, rar iarna 40-50i iarna/ 500-800i pasaj

Philomachus pugnax (L., 1758) Bătăuș Scolopacidae specie de pasaj 3000- 4000 i

Picus canus (G., 1788) Ghionoaie sură Picidae specie sedentară 80-100 i

Platalea leucorodia (L., 1758) Lopătar Treskiornithidae oaspete de vară, pasaj 150-200 i

Plegadis falcinellus (L., 1766) Țigănuș Treskiornithidae oaspete de vară, pasaj 750-1000 i

Porzana parva (S., 1769) Cresteț cenușiu Rallidae oaspete de vară, clocitoare 100-120 per

Porzana porzana (V., 1816) Cresteț pestriț Rallidae oaspete de vară, clocitoare 60-80 per.

Recurvirostra avosetta (L., 1758) Ciocîntors Recurvirostridae oaspete de vară, clocitoare 12-20 per.

Sterna hirundo(L., 1758) Chiră de baltă Sternidae oaspete de vară, clocitoare 100-150 per

Sylvia nisoria (B., 1792) Silvie porumbacă Sylvidae oaspete de vară, clocitoare 100-200 per

Tringa glareola (L., 1758) Fluierar de mlaștină Scolopacidae specie de pasaj 800-1000 i

Ciconia nigra L., 1758() Barza neagră Ciconiidae oaspete de vară, clocitoare 1-3 per.

Himantopus himantopus (L., 1758) Piciorong Recurvirostridae oaspete de vară, pasaj 20-60 per./ 300- 600 i

Nycticorax nycticorax (F., 1817) Stârc de noapte Ardeidae oaspete de vară, pasaj 200-300 i

Egretta garzetta (L., 1820) Egretă mică Ardeidae oaspete de vară, pasaj 300-500

Impactul antropic – influența omului asupra populațiilor de păsări

Conform planului de management a Parcurului Natural Comana

din anul 2018

Se constată următoarele:

Silvicultura

Pădurile din zona Parcului Comana aparțin în cea mai parte statului român și sunt administrate prin intermediul Ocolului Silvic Comana, subordonat Direcției Silvice Giurgiu. Administrarea pădurilor statului se realizează în conformitate cu prevederile menționate în amenajamentele silvice. Gestionarea ariilor protejate incluse în parc se realizează funcție de gradul de protecție acordat ținând cont de scopul constituirii și obiectivele de realizat. Paza trupurilor de pădure din raza parcului natural Comana este asigurată de către personalul Ocolului Silvic. Paza ariilor protejate suprapuse fondului forestier este realizată de către personalul parcului împreună cu personalul Ocolului Silvic Comana. Pădurile aflate în proprietatea privată a persoanelor fizice din cuprinsul parcului vor fi administrate tot în baza studiilor tehnice de amenajare realizate în perioada 2014-2023.

Agricultură tradițională: viticultură/pomicultură

In cuprinsul Parcului Natural Comana se poate considera ca lucrările de pregătire a terenului, tipul culturilor, materialul seminal corespund în cea mai mare parte unei agriculturi semiintensive explicate prin posibilitațile limitate, ale proprietarilor de terenuri, de a sustine financiar lucrările agricole. Lucrările sunt executate mecanizat. In cuprinsul parcului suprafețele livezilor și viilor sunt nesemnificative. Nu există o tradiție speciala pentru acest tip de culturi și se realizează de obicei la limita localităților, fără a afecta peisajul parcului. In ceea ce privește lucrările de întreținere și tratamentele aplicate se poate considera, de asemenea, că aceste culturi au caracter ecologic. Producția este destinată consumului propriu. Agricultura intensivă se realizează pe suprafețe variabile din extravilanul fiecărei localități și se desfasoară de obicei sub coordonarea asociațiilor agricole, a unor societăți particulare cu activități complexe sau a unor proprietari de terenuri care dețin suprafețe arabile mai mari. Lucrările se realizează mecanizat, cu material semincer selecționat provenit din linii cu caracteristici de creștere deosebită, semanate în densități ridicate și tratate cu substanțe chimice care stimuleaza productivitatea și limitează dezvoltarea speciilor parazite sau concurente.

Creșterea animalelor / pășunatul

Zona Parcului Natural Comana nu are specific pentru creșterea animalelor. Cu toate acestea fiecare localitate are un număr diferit de animale, în special bovine și ovine, care pașunează pe suprafețe amplasate în apropierea localităților. In cuprinsul parcului este permis pășunatul numai pentru animalele ce aparțin localnicilor însă este permis tranzitul turmelor în perioadele de primăvara și toamnă. Nu există ferme zootehnice de mari dimensiuni în cuprinsul parcului. Pană în prezent pășunatul este extensiv și necontrolat și nu s-a folosit nici un parametru de evaluare a productivității pășunilor sau gradului de afectare a solului, florei și faunei de pe pășunile existente. In pădurile aflate în proprietate statului pășunatul este interzis.

Grădinaritul

reprezintă o activitate curentă a locuitorilor comunelor aflate în parcul Natural Comana. De cele mai multe ori suprafețele cultivate sunt amplasate în teritoriul intravilan fără a avea o influență asupra peisajul natural al parcului. Grădinaritul este o activitate tradițională și reprezintă una dintre activitățile care generează venituri pentru un segment al populație, produsele fiind comercializate în București și Giurgiu. Fiind destinate comerțului, speciile, soiurile și varietățile cultivate corespund tehnologiei de cultură și cererii pieței. Pentru realizarea unei productivități superioare se folosesc frecvent îngrășăminte naturale sau obținute prin sinteză, substanțe stimulatoare ale creșterii, substanțe care limitează atacurile organismelor parazite sau limitează dezvoltarea speciilor concurente. Fiind linii și varietăți destinate culturii în sisteme superintensive și strict monitorizate posibilitatea apariției de hibrizi între acestea și speciile florei spontane sunt limitate.

Extracția de agregate minerale

Exploatările de agregate minerale sunt amplasate în albiile majore ale râului Argeș. Pietrișul este transportat de către utilaje de mare tonaj pe rutele de acces ale parcului, motiv pentru care acestea sunt puternic afectate. Pietrișul extras din albia rîului Argeș este utilizat în construcții edilitare în orașele București și Giurgiu și în mică măsură în localitățile din cuprinsul parcului. De asemenea pietrișul se folosește și la permeabilizarea fundamentului căilor rutiere. Pe cursul inferior al rîului Argeș funcționează mai multe balastiere și stații de sortare a agregatelor minerale. Acestea sunt localizate pe limita estică a parcului, activitatea fiind supusă anual avizării, funcțonarea acestora realizându-se în baza studiilor de impact asupra mediului. Cu toate acestea efectul lor asupra hidrografiei este semnificativ, iar după incheierea lucrărilor de exploatare este necesar să se realizeze lucrări de reconstrucție ecologică.

Vânătoarea

In cuprinsul parcului sunt delimitate șase fonduri de vânătoare având ca gestionari asociații de vânătoare din București și Giurgiu. Fondurile de vânătoare delimitate în parc sunt următoarele: F.V.38 Băneasa , F.V. 11 Comana, F.V. 12 Grădiștea, F.V. 9 Crivăț. F.V. 14 Singureni și F.V. 10 Mislea. Activitatea de vânătoare se desfășoară în conformitate cu Legea nr.407/ noiembrie 2006 cu modificările și completările ulterioare fiind monitorizată prin structurile abilitate de către lege, dar și prin personalul Parcului Natural Comana. Administrația parcului monitorizează activitățile cinegetice iar planul de recoltă solicitat de către gestionarii fondurilor de vânătoare este avizat de către Consiliul Științific al Parcului Natural Comana.

Pescuitul

In cuprinsul parcului, în bazinele naturale nu se desfășoară activități de pescuit industrial. Pescuitul sportiv se desfașoară în conformitate cu Legea Acvaculturii și Pescuitului. Administratorul Balții Comana este Consiliul Județean Giurgiu unde pescuitul este interzis. Cursurile de apă de pe teritoriul parcului se află în proprietatea statului român și sunt administrate de către Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură din subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și gestionari secundari.

Amenințări naturale

Conform planului de management a Parcurului Natural Comana

din anul 2018

Aridizarea generală

În contextul modificărilor climatice și coborârea nivelului pânzei freatice

Habitatele afectate cel mai grav până în prezent sunt zonele umede din luncile inundabile ale râurilor Neajlov, Câlniștea, pâraielor Valea Gurbanului și Zboiu. Cauza deprecierii habitatului este aridizarea climei și scăderea nivelului pânzei freatice care accentuează la nivel local deficitul de umiditate și cauzează fenomene de uscare a vegetației erbacee, dar și a arboretelor din luncile râurilor. Reducerea debitelor apelor conduce și la modificarea fluxului apei în albia minoră, cu scăderea vitezei de scurgere și care favorizarea fenomenele de depozitare de aluviuni și colmatare rapidă a bazinelor acvatice. Fenomenele menționate conduc în timp relativ scurt la modificarea ecosistemelor acvatice și transformarea habitatelor lotice în habitate de tip lentic sau colmatarea lacurilor de mică adâncime și a bălților și evoluția lor spre habitate terestre. Odată cu aceasta se schimbă și componența biocenozelor care le populează, dispar speciile caracteristice și apar altele noi. Puternic afectate sunt populațiile speciilor vegetale și animale acvatice, dar în aceeși măsură și păsările de baltă ale căror habitate de reproducere și hrănire se reduc considerabil ca suprafață și se depreciază calitativ.

Torențialitatea

Diferența de nivel dintre diferite zone din parc este mică iar pantele sunt relativ line, motiv pentru care torențialitatera este un fenomen care afectează în mică măsură peisajul sitului. Cu toate acestea viiturile râului Neajlov influențează procesele biologice și habitatele, mai ales în zona Bălții Comana, care conține numeroase biotopuri în formare. Pe văile râurilor se întâlnesc însă ravene de mică adâncime și mici crovuri formate sub acțiunea apelor de șiroire.

Modificarea climatului

Transformarea generală a climei în sensul încălzirii globale cu efecte în ceea ce privește și reducerea suprafeței corpurilor de apă din parc, cauzează un deficit important de apă și fenomene de uscare a vegetației erbacee și forestiere. Seceta pronunțată se instealazeă frecvent în timpul verii, afectând calitatea pășunilor și , crecând presiunile exercitate de către animale asupra speciilor vegetale, ca de altfel și asupra solului. Pe termen lung dă naștere unor procese ecologice complexe ce evoluează în special în sensul substituirii unor categorii de specii existente cu altele mai bine adaptate noilor condiții, sau cu retragerea teritorială ori chiar dispariția celor care nu se adaptează suficient de rapid. Pe termen scurt, deficitul de apă din sol reduce productivitatea culturilor agricole și acumulările de lemn în ecosistemele forestiere, debilitează plantele și le expune atacului insectelor care se dezvoltă exploziv în aceste condiții.

Evaluarea stării de conservare a speciilor și habitatelor oferă o cale înțelegere a impactului acțiunilor de management și identifică modul de afectare a biodiversității.

În acest sens, pentru A.N.P.Comana are o importanță deosebită cunoașterea stării de conservare a speciilor și habitatelor pentru care zona a dobândit statutul legal de protecție, acestea fiind considerate elemente-cheie, importante prin raritate sau sensibilitatre, asimilate ca etalon și indicator al eficienței protecției și pentru celelalte care se regăsesc între limitele ariei.

Specii :

– cheie Speciile-cheie sunt speciile de importanță comunitară care sunt definite astfel:

amenințate cu dispariția, cu excepția acelor specii a căror arie de extindere naturală este doar marginală în cadrul respectivului teritoriu și care nu sunt în pericol sau vulnerabile;

vulnerabile, respectiv specii care vor trece, foarte probabil, într-un viitor apropiat, în categoria speciilor amenințate dacă factorii care le amenință continuă să acționeze;

rare, adică au populații mici care nu sunt deocamdată amenințate sau vulnerabile, dar riscă să ajungă în această situație. Speciile respective trăiesc pe arii geografice reduse sau sunt răspândite în număr mic pe suprafețe întinse;

endemice și au nevoie de o atenție deosebită prin natura specială a habitatului lor și/sau prin impactul potențial al exploatării lor asupra habitatului propriu și/sau prin impactul potențial al exploatării lor asupra stadiului de conservare a speciei.

Exemple

Denumirea științifică: Alcedo atthis

Denumirea populară: Pescăraș albastru

Descrierea speciei: Pescărașul albastru, cunoscut și ca Ivan Pescarul, este caracteristic zonelor umede reprezentate de râuri, canale, lacuri cu apă dulce și zonelor de coastă cu apă salmastră. Lungimea corpului este de 17- 19,5 cm și are o greutate de 34-46 g. Anvergura aripilor este de circa 24-28 cm. Adulții au înfățișare similară cu o singură excepție, femela având o pată roșie la baza mandibulei. Penajul de pe spate apare albastru sau verde strălucitor în funcție de direcția razelor de lumină, fiind o apariție ce impresionează. Pe piept și pe abdomen este portocaliu-roșiatic. Se hrănește cu pește și nevertebrate. Longevitatea maximă cunoscută în sălbăticie este de 21 de ani, însă doar un sfert dintre adulți trăiesc mai mult de un sezon.

Perioade critice: Iernile severe, când apele râurilor îngheță, determină mortalități mari la această specie deoarece nu se poate hrăni. Inundațiile care apar primăvara pot distruge cuiburile sau reduc posibilitatea de hrănire a puilor. Amenajarea de pereți verticali de pământ pe malurile râurilor contribuie la creșterea teritoriilor favorabile pentru cuibărit.

Cerințe de habitat : Apare acolo unde apa este curată și asigură o vizibilitate bună asupra peștilor, fiind o specie indicatoare a calității apei

Denumirea științifică Dryocopus martius

Denumirea populară Ciocănitoare neagră

Descrierea speciei Lungimea corpului este de 40-46 cm și are o greutate de 250-370 g. Anvergura aripilor este de circa 67-73 cm. Masculul este dificil de deosebit de femelă, deși are întreg creștetul roșu spre deosebire de femelă care are pata roșie doar în partea din spate a capului. Penajul este negru.

Perioade critice Degradarea habitatelor și reducerea locurilor de cuibărit prin eliminarea arborilor maturi, a lemnului mort pe picior din păduri și a copacilor scorburoși sunt principalele pericole la adresa speciei. 6

Cerințe de habitat Pădurile de foioase, de amestec și conifere cu arbori ajunși la maturitate.

3.

Denumirea științifică Pernis apivorus

Denumirea populară Viespar

Descrierea speciei Lungimea corpului este de 52-59 cm și greutatea medie de 750 g pentru mascul și 910 g pentru femelă. Anvergura aripilor este cuprinsă între 113-135 cm. Sexele pot fi diferențiate după penaj, ceea ce este o situație neobișnuită pentru păsările mari de pradă. Masculul are capul gri-albăstrui iar femela maro. În general, femela este mai închisă la culoare decât masculul. 5 Perioade critice Perioada de cuibărit.

Cerințe de habitat Liziera pădurii, terenuri agricole.

4.

Denumirea științifică Crex crex

Denumirea populară Cristel de câmp

Descrierea speciei Lungimea corpului este de 27-30 cm și are o greutate medie de 165 g pentru mascul și 145 g pentru femelă. Anvergura aripilor este cuprinsă între 42-53 cm. Adulții au înfățișare similară. Penajul este maroniu cu ruginiu pe aripi.

Perioade critice Distrugerea și degradarea habitatelor reprezentate de pășunile umede, distrugerea pontelor și a cuiburilor în timpul cositului, în cazul pășunilor și a recoltării în cazul culturilor, sunt principalele pericole ce afecteaza specia.

Cerințe de habitat Habitate reprezentate de pășuni.

5.

Denumirea științifică Caprimulgus europaeus

Denumirea populară Caprimulg

Descrierea speciei Lungimea corpului este de 25-30 cm și are o greutate de 50-100 g. Aripile sunt lungi, cu o anvergură de circa 53-61 cm. Penajul gri-maron amintește de cel al capîntorsurii ( Jyns torquilla ) și asigură un camuflaj excelent în timpul zilei, când se odihnește pe crengile copacilor creând impresia unui ciot sau a unei așchii mari din scoarța copacului. Se hrănește cu insecte ce zboară la crepuscul sau noaptea, pe care le prinde în zbor.

Perioade critice Degradarea habitatelor și folosirea pe scară largă a pesticidelor sunt principalele pericole ce afectează specia. Reducerea pesticidelor folosite în agricultură și un management prietenos al pajiștilor și pădurilor, cu păstrarea rariștilor, contribuie la conservarea speciei.

Cerințe de habitat Pajiști și pășuni, rariști.

TURISMUL

Zona ariei protejate a prezentat de multă vreme interes pentru specialiști în domeniul arheologiei, biologiei, silviculturii, dar și pentru vizitatorii neprofesioniști. S-a precizat deja că a fost în atenția cercetătorilor biologi și a altor specialiști care au demonstrat prin rezultatele muncii lor că trebuie asigurate condițiile necesare pentru conservarea și dezvoltarea biodiversității. Așa s-a ajuns în situația în care, în conformitate cu prevederile HG nr. 2151/2004, zona a fost declarată arie naturala protejată. Cele mai frecvente categoriile de vizitatori întâlnite în parc sunt prezentate în cele ce urmează.

1.Vizitatori de weekend – care își petrec timpul liber în zone naturale în scop de recreere prin picnic și plimbare. Locurile preferate sunt în fondul forestier, trupurile Călugăreni, Fântânele, Comana, Măgura sau în apropierea pădurii, lângă Baltă Comana sau lângă râul Neajlov cât mai aproape de un drum cu acces direct la un drum județean sau național. Concret, locurile predilecte de petrecere în mijlocul naturii la sfârșit de săptămână sunt Fântâna cu Nuc, Strâmba (La Anin), și Măgura. Activitatea de bază a vizitatorilor o reprezintă petrecerea timpului în aer liber, antrenându-se în activități sportive și relaxare. Persoanele din această categorie sunt locuitori ai Bucureștiului în principal, sau din zonele apropiate care fie prin intermediul apropiaților, fie al rudelor au cunoscut locurile și le preferă frecventându-le. Tot aici se includ și cei care își au originile în rândul comunităților din parc, dar au părăsit zona, stabilindu-se în altă parte; aceștia se întorc periodic pentru a-și vizita rudele, ori prienenii rămași, revenind frecvent în week-end, dar deși sunt prezenți în comunitate intervalele de timp sunt scurte și dese, ies mai rar în natură, preferând mediul social al satului. Această categorie a „picnicarilor de weekend” include cel mai mare număr de vizitatori dar și cele mai variate tipuri umane din punct de vedere al educației. Persoanele din rândul acestora generează cele mai multe deșeuri în aria protejată, poluând. Tot printre ei, dar într-o proporție mult mai scăzută, se găsesc și persoane ce pot constitui adevărate modele de comportament ecologic. Per ansamblu poluarea produsă de picnicari nu este depășită de cantitatea de deșeuri generată și mai ales neevacuată, de cea a unei părți membrilor comunităților locale, la care accesul limitat la cultură, lipsa educației de mediu, lipsa locurilor de muncă, săracia și abrutizarea, determină o reacție total nepotrivită și neecologică față de propriul loc de trai și față de propria comunitate, greu de imaginat în orice altă arie protejată.

2. Vizitatori interesați de natură – în mod deosebit de pădure, Balta Comana și speciile de păsări. În centrul atenției acestor vizitatori se află conservarea și informarea despre zonele de protecție integrală, zone în care natura se prezintă într-un mod mai puțin alterat. Aceștia au aflat despre Parcul Natural Comana din promovarea făcută pe internet sau prin pliante, de la acțiunile de conștientizare realizate împreună cu diverse instituții, școli sau organizații nonguvernamentale cu care iau contact. 3.Vizitatori care practică turism științific – iau parte la excursii de studiu, organizate de Universități, Institute de Cercetare. Locația pentru această categorie este cu predilecție zona de protecție integrală și anume rezervațiile în care pot fi studiate flora și fauna specifică. În rândul acestor vizitatori se pot include specialiștii de la Institutul de Biologie care studiază elemente floristice, își desăvârșesc pregătirea, elevi interesați, membri ai unor cluburi școlare, persoane individuale pasionate, numeroase organizații nonguvernamentale, etc.

4. Elevi și studenți în tabere și excursii organizate pe cont propriu sau în colaborare cu unele instituții de învățământ, ori direct sub forma unor grupuri care contactează sau nu Administrația Parcului Natural Comana. De asemenea, tot aceleași categorii pot participa și la organizarea unor acțiuni muzical-culturale de tipul concertelor hippie sau raggae în aer liber. Deși în acest din urmă caz numărul de persoane care participă la constituirea grupului de vizitatori este semnificativ mai mare, cantitățile de deșeuri generate și accidental neevacuate este, datorită organizării și implicării participanților, surprinzător de mic dacă se raportează la numărul de persoane și la situația altor categorii de vizitatori, cum sunt cei de „picnicarii de weekend". Împreună cu școlile din parc și din vecinătate, organizații nonguvernamentale, instituții implicate în educația extrașcolară, s-au organizat numeroase manifestări, acțiuni de ecologizare, acțiuni de conștientizare publică în care au participat elevi aparținând grupelor de vârstă 8-18

Cu toate neajunsurile legate de slaba dezvoltare a infrastructurii, zona Comana dispune de un important potențial turistic. În continuare prezentăm analiza SWOT ca destinație de vizitare efectuată.

Puncte tari

 Cadrul natural deosebit caracterizat în principal de păduri și Balta Comana insulă naturală într-un teritoriu dominat de localități rurale și terenuri agricole cultivate;

 Poziționarea geografică, apropierea de București și de Giurgiu;

 Existența unor artere rutiere importante extrem de circulate în vecinătate și în special legatura cu Dunărea;

 Prezența obiectivelor cultural istorice și istoria locurilor;

 Microclimatul temperat care oferă confort vizitatorilor în perioada de vară;

 Existența Parcului Natural Comana și a administrației acestuia;

 Existența unui atelier–muzeu pentru hârtia manuală, legătoria de carte și tiparul manual, precum și a încă șapte ateliere pentru activități tradiționale;

Puncte slabe

 Starea a infrastructurii generale;

 Lipsa infrastructurii specifice vizitării ariilor naturale protejate (centre de vizitare, locuri de campare, locuri de popas, trasee tematice,etc.;

 Lipsa educației ecologice și a constientizării importanței protejării mediului;

Oportunități

 Interesul crescut al locuitorilor zonelor urbane București și Giurgiu, pentru recreere în zone naturale;

 Desfășurarea anuală a manifestărilor tradiționale cum ar fi Sărbătoarea Bujorului și sărbătorile cultural religioase;

 Existența cadrului ideal desfășurării de activități ecoturistice cum ar fi drumețiile, plimbările cu barca, plimbări cu biciclete, turism ecvestru etc.;

 Interesul crescut al comunităților locale în implicarea în activități turistice și dezvoltarea de facilități turistice;

 Interesul comunităților locale de a se informa și a lua atitudine în domeniul conservării naturii;

 Interesul suscitat de zonă pentru diverse categorii de cercetători;

Amenințări

 Pierderea caracterului natural-cultural al zonei prin dezvoltări antropice;

 Utilizarea nedurabilă a unor resurse naturale, afectarea habitatelor și speciilor de interes – papură, stuf, incendierea vegetației de pe baltă, braconaj, etc;

 Recoltarea în exces de resurse minerale neregenerabile, fără respectarea condițiilor specifice de mediu, afectând regimul hidric, etc;

 Creșterea necontrolată a numărului de vizitatori insuficient informați și educați privind valorile sitului și regulile specifice vizitării;

 Insuficiența facilităților specifice turismului menite să dirijeze fluxul turistic conform cu prevederile planului de management al vizitatorilor și să informeze vizitatorii;

Aplicații metodico-didactice

Cercul de Biologie

– Studiul avifaunei din Parcul Natural Comana –

Sport – Știință – Sănătate

Motto ” Mișcarea , poate prin efectul său, să înlocuiască orice leac, dar toate leacurile lumii la un loc nu pot înlocui efectul mișcării”

Tarquato Tasso

Elaborarea statului de funcționare a cercului:

Un cerc prezintă o serie de avantaje față de activitățile de la clasă întrucât: permite gruparea unui număr relativ redus de elevi (20-30) după interese, înclinații, aptitudini; asigură respectarea preferințelor individuale; înlesnește împletirea pregătirii teoretice cu aplicațiile practice;  favorizează acordarea unei mai mari atenții particularităților legate de vârstă și de personalitatea elevului;  introduce o mare varietate de procedee didactice;  reprezintă o formă importantă de legătură a școlii cu viața reală, cu multiplele fațete ale acesteia.

Coordonatorii cercului

Prof. biologie – David Anamaria Crina

Responsabilitățile profesorilor:

– să creeze si să mențină un climat pozitiv pentru învățare

– Să stimuleze cooperarea și respectul pentru diferențele dintre indivizi

– Să constituie un model pentru elevi

– Să utilizeze încurajări și fraze de reamintirea obiectivelor

Drepturile membrilor

– să participe la activitățile cercului,

– să se documenteze din biblioteca școlii

– să foloseasca echipamentul de laborator in realizarea unor ideii proprii ( sub coordonarea profesorilor)

– să-și implice părinții în activitățile școlare

Îndatoririle membrilor:

-să pună in practica un comportament adecvat în sălile de curs și în excursiile școlare

– să contribuie la climatul pozitiv de învățare din școală

– Să respecte instrucțiunile personalului didactic

– Să păstreze sălile de studio și mijloacele de transport curate

– Să fie politicoși , responsabili si să coopereze

Scopul cercului :

Studierea avifaunei din Parcul Natural Comana pentru formarea comportamentului ecologic al elevilor cât și îmbogațirea sistemului de cunoștiințe stiintifice ornitologiei in scopul cunoașterii mai extinse a lumii vii si pentru realizarea legăturii dintre teorie și practică

Obiectivele cercului:

O1. Să recunoască importanța mișcărilor fizice îmbinarea sportului cu studierea păsărilor in mediul lor natural-

O2. Să observe caracterele generale ale păsărilor

O3. Să identifice criteriile folosite in clasificarea păsărilor.

O4. Să iși însușească modul de utilizare a determinatorului de teren

O5. Să iși însușească metodologia cercetării păsărilor în ecologie

O6. Să colecteze date în etapa de teren utilizând metode de observatie ( metoda transectelor, metoda punctelor fixe, metode sonice )

O7 . Să investigheze avifauna din Parcul Natural Comana in toate anotimpurile ( excursii didactice)

O8. Să surprindă schimbările calitative și cantitative în toate anotimpurile ( oaspeți de iarnă, de vară, specii de pasaj )

O9 . Să prelucreze datele colectate in etapa de laborator .

O10. Să interpreteze datele culese pentru: detectarea prezenței speciilor de păsări , estimarea abundenței acestora și determinarea diferetelor aspecte legate de biologia si ecologia acestora .

Selecția membrilor- a fost realizată prin efectuarea unei excursii în Gradina Zoologică din București și aplicarea unui chestionar pentru evaluarea gradului de interes. Au fost selecționați 20 de elevi de la clasele de a IXa , aXa și aXIa ( anexa1 ).

Elaborarea planului semestrial de activitate ( anexa 2).

Repartizarea activităților , proiectelor de lecții, echipelor de lucru, termene de realizare ( anexa 3)

Asigurarea bazei materiale :

Păsări împăiate

Mulaje

Determinatoare de teren, atlase zoologice.

Powerpointuri- P.C. Filme didactice

Binoclu BreSSer 10-30×60 zoom

Camera foto NiKon 10 zoom

Soft.

Tipuri de activități :

Activități permanente

Observații asupra materialului biologic naturalizat din laboratorul de biologie

Vizionare de filme didactice

Lucru la proiectele didactice

Activităti periodice

Ședințe comune pentru toți membrii

Sesiuni de comunicări stiințifice- referate

Vizită la grădina Zoologică

Excursii didactice in parcul Natural Comana – pentru surprinderea : migrației de primavară, vara, migrația de toamnă )

Intâlniri cu oameni de știință

Valorificarea activităților de cerc :

Rezultatele vor fi popularizate prin ședinte de lucru deschise

Expozitii de fotografii, articole, concursuri

Sustinerea proiectelor intr-un cadru festiv – imbinând atmosfera de examen cu cea de festivitate de premiere

Fiecare proiect original va fi onorat cu diploma expusă in laborator sau in scoală

Scopul :

Proiectul este realizat pentru stimularea capacitătii creatoare, pentru inițierea elevilor in activitatea de cercetare , pentru formarea și dezvoltarea comportamentului ecologic al elevilor de liceu, pentru formarea deprinderilor de lucru în cadrul activităților proiectate la cercul de biologie si nu in ultimul rând pentru impletirea teoriei cu activitățile practice.

Obiective:

Definirea rețelei Natura 2000 și să identifice normativele europene în baza cărora a aluat ființă Parcul Natural Comana

Caracterizarea fizico-geo- chimică Parcul Natural Comana

Identificarea metodele adecvate de teren pentru întocmirea inventarului de păsări din aria protejată.

Folosirea indicilor ecologici pentru evaluarea diversitătii ornitofaunei și a stării de conservare a speciilor de păsări.

Să identifice speciilor de păsări de interes comunitar

Să identifice speciilor de pasări ocrotite

Evaluarea presiunilor antropice cu impact asupra speciilor de păsări.

Proiectarea activităților de cerc si valorificarea rezultatelor cercetării personale in diferite tipuri de activitătii – expozitie foto- panouri cu aria protejata , excursii didactice, portofolii – referate cu speciile ocrotite