Material de studiu pentru învățământul la distanță IAȘI, 2017 CUPRINS UNITATEA DE STUDIU 1 NOȚIUNI DE BAZĂ ÎN CONTABILITATEA FINANCIARĂ …… 7… [602994]

UNIVERSITATEA „AL. I. CUZA ” din IAȘI
FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR
DEPARTAMENTUL PENTRU ÎNVAȚĂMÂNT LA DISTANȚĂ ȘI
ÎNVĂȚĂMÂNT CU FRECVENȚĂ REDUSĂ

CONSTANTIN TOMA

CCOONNTTAABBIILLIITTAATTEE FFIINNAANNCCIIAARRĂĂ
Material de studiu pentru învățământul la distanță

IAȘI, 2017

CUPRINS
UNITATEA DE STUDIU 1 NOȚIUNI DE BAZĂ ÎN CONTABILITATEA FINANCIARĂ …… 7
Obiectivele unității de studiu 1 ………………………………………………………………………………………………… 7
1.1. Contabilitatea financiară-componentă de bază a sistemului contabil dualist ……………………………. 7
1.2. Utilizatorii de informații financiar-contabile și necesitățile lor informative ……………………………. 11
1.3. Caracteristicile calitative ale informațiilor din situațiile financiare ………………………………………. 12
1.4. Principiile generale de raportare financiară ……………………………………………………………………… 15
1.5. Reguli generale de evaluare a elementelor din situațiile financiare ………………………………………. 19
1.6. Răspunsuri la temele de verificare …………………………………………………………………………………… 22
1.7. Teste grilă …………………………………………………………………………………………………………………….. 24
1.8. Bibliografie ………………………………………………………………………………………………………………….. 24
UNITATEA DE STUDIU 2 CONTABILITATEA STOCURILOR ȘI PRODUCȚIEI ÎN C URS
DE EXECUȚIE ……………………………………………………………………………………….26
Obiectivele unității de studiu 2 ………………………………………………………………………………………………. 26
2.1. Delimitări și structuri privind stocurile și producția în curs de execuție …………………………………. 26
2.2. Particularitățile evaluării stocurilor și producției în curs de execuție ……………………………………. 29
2.3. Organizarea contabilității sintetice a stocurilor ………………………………………………………………….. 32
2.4. Contabilitatea stocurilor de materii prime și materiale ………………………………………………………… 33
2.5. Contabilitatea stocurilor în curs de aprovizionare ………………………………………………………………. 39
2.6. Contabilitatea producției ………………………………………………………………………………………………… 39
2.7. Contabilitatea stocurilor aflate la terți ………………………………………………………………………………. 43
2.8. Contabilitatea activelor biologice de natura stocurilor ………………………………………………………… 44
2.9. Contabilitatea mărfurilor ……………………………………………………………………………………………….. 45
2.10. Contabilitatea ambalajelor ……………………………………………………………………………………………. 47
2.11. Contabilitatea ajustărilor pentru deprecierea stocurilor și producției în curs de execuție ……….. 48
2.12. Răspunsuri la temele de verificare ………………………………………………………………………………….. 50
2.13. Teste grilă …………………………………………………………………………………………………………………… 50
2.14. Bibliografie …………………………………………………………………………………………………………………. 51
UNITATEA DE STUDIU 3 CONTABILITATEA OPERAȚIILOR DE DECONTARE CU
TERȚII …………………………………………………………………………………………………..53
Obiectivele unității de studiu 3 ………………………………………………………………………………………………. 53
3.1. Delimitări privind datoriile și creanțele …………………………………………………………………………….. 54
3.2. Evaluarea datoriilor și creanțelor …………………………………………………………………………………….. 54
3.3. Contabilitatea decontărilor cu furnizorii și clienții ……………………………………………………………… 57
3.4. Contabilitatea decontărilor ocazionate de folosirea forței de muncă ……………………………………… 62
3.5. Contabilitatea decontărilor cu bugetele și alte organisme publice …………………………………………. 67
3.5.1. Impozitul pe profit/venit ……………………………………………………………………………………………. 67
3.5.2. Taxa pe valoarea adăugată …………………………………………………………………………………………. 68
3.5.3. Impozitul pe venituri de natura salariilor ………………………………………………………………………. 71
3.5.4. Subvențiile ……………………………………………………………………………………………………………… 72
3.5.5. Alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate …………………………………………………………………… 74
3.5.6. Fonduri speciale – taxe și vărsăminte asimilate ……………………………………………………………… 75
3.5.7. Alte datorii și creanțe cu bugetul statului ……………………………………………………………………… 75
3.6. Contabilitatea decontărilor în cadrul grupului și cu asociații ………………………………………………. 75
3.6.1. Contabilitatea decontărilor între entitățile afiliate …………………………………………………………… 76
3.6.2. Contabilitatea decontărilor cu asociații …………………………………………………………………………. 78

3.7. Contabilitatea decontărilor cu debitorii și creditorii diverși ………………………………………………….. 79
3.8. Contabilitatea operațiilor privind subvențiile, de regularizare și asimilate ……………………………… 81
3.8.1. Contabilitatea cheltuielilor și veniturilor înregistrate în avans ………………………………………….. 81
3.8.2. Contabilitatea subvențiilor pentru investiții …………………………………………………………………… 82
3.9. Contabilitatea ajustărilor pentru deprecierea creanțelor ……………………………………………………… 83
3.10. Răspunsuri la temele de verificare ………………………………………………………………………………….. 84
3.11. Teste grilă …………………………………………………………………………………………………………………… 85
3.12. Bibliografie …………………………………………………………………………………………………………………. 86
UNITATEA DE STUDIU 4 CONTABILITATEA OPERAȚIILOR DE TREZORERIE ………..87
Obiectivele unității de studiu 4 ………………………………………………………………………………………………. 87
4.1. Delimitări și structuri privind activitatea de trezorerie ………………………………………………………… 88
4.2. Particularitățile evaluării operațiilor de trezorerie ……………………………………………………………… 89
4.3. Investițiile financiare pe termen scurt ………………………………………………………………………………. 89
4.3.1. Contabilitatea acțiunilor și obligațiunilor ……………………………………………………………………… 90
4.3.2. Contabilitatea altor investiții pe termen scurt și creanțelor asimilate ………………………………….. 91
4.4. Decontările prin conturile bancare …………………………………………………………………………………… 93
4.4.1. Contabilitatea valorilor de încasat ……………………………………………………………………………….. 93
4.4.2. Contabilitatea decon tărilor prin conturile curente și a dobânzilor aferente ………………………….. 94
4.4.3. Contabilitatea creditelor bancare pe termen scurt …………………………………………………………… 96
4.5. Contabilitatea operațiunilor de încasări și plăți în numerar și a altor valori ………………………….. . 98
4.5.1. Contabilitatea decontărilor în numerar …………………………………………………………………………. 98
4.5.2. Contabilitatea altor valori păstrate în casierie ………………………………………………………………. 100
4.6. Contabilitatea acreditivelor și avansurilor de trezorerie ……………………………………………………… 101
4.6.1. Reflectarea în contabilitate a operațiunilor privind acreditivele ………………………………………. 101
4.6.2. Contabilitatea avansurilor de trezorerie ………………………………………………………………………. 103
4.7. Contabilitatea viramentelor interne …………………………………………………………………………………. 104
4.8. Contabilitatea ajustărilor pentru pierderea de valoare a conturilor de trezorerie ……………………. 105
4.9. Răspunsuri la temele de verificare ………………………………………………………………………………….. 105
4.10. Teste grilă …………………………………………………………………………………………………………………..106
4.11. Bibliografie ……………………………………………………………………………………………………………….. .107
UNITATEA DE STUDIU 5 CONTABILITATEA CHELTUIELILOR ……………………………… 108
Obiectivele unității de studiu 5 ………………………………………………………………………………………………108
5.1. Delimitări și structuri privind cheltuielile …………………………………………………………………………. 108
5.2. Contabilitatea cheltuielilor de exploatare …………………………………………………………………………. 110
5.2.1. Contabilitatea cheltuielilor privind stocurile ………………………………………………………………… 110
5.2.2. Contabilitatea cheltuielilor cu serviciile executate de terți ……………………………………………… 112
5.2.3. Contabilitatea ch eltuielilor cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate …………………………. 113
5.2.4. Contabilitatea cheltuielilor cu personalul ……………………………………………………………………. 114
5.2.5. Contabilitatea altor cheltuieli de exploatare …………………………………………………………………. 115
5.3. Contabilitatea cheltuielilor financiare ……………………………………………………………………………… 117
5.4. Contabilitatea cheltuielilor cu amortizările, provizioanele și ajustările pentru depreciere sau
pierdere de valoare ……………………………………………………………………………………………………….. 119
5.5. Contabilitatea cheltuielilor cu impozitul pe profit și alte impozite …………………………………………120
5.6. Răspunsuri la temele de verificare ………………………………………………………………………………….. 121
5.7. Teste grilă …………………………………………………………………………………………………………………….121
5.8. Bibliografie ………………………………………………………………………………………………………………….122
UNITATEA DE STUDIU 6 CONTABILITATEA VENITURILOR …………………………………… 123
Obiectivele unității de studiu 6 ………………………………………………………………………………………………123
6.1. Delimitări și structuri privind veniturile …………………………………………………………………………… 123
6.2. Contabilitatea veniturilor din exploatare ………………………………………………………………………….. 124
6.2.1. Contabilitatea veniturilor aferente cifrei de afaceri netă …………………………………………………. 124
6.2.2. Contabilitatea veniturilor aferente costului producției în curs de execuție …………………………. 127
6.2.3. Contabilitatea veniturilor din producția de imobilizări …………………………………………………… 128
6.2.4. Contabilitatea veniturilor din subvenții de exploatare ……………………………………………………. 129
6.2.5. Contabilitatea altor venituri din exploatare ………………………………………………………………….. 130
6.3. Contabilitatea veniturilor financiare ……………………………………………………………………………….. 131

5
6.4. Contabilitatea veniturilor din provizioane, amortizări și ajustări pentru depreciere sau pierdere de
valoare…………………………………………………………………………………………………………………………134
6.5. Răspunsuri la temele de verificare ………………………………………………………………………………….. 135
6.6. Teste grilă …………………………………………………………………………………………………………………….135
6.7. Bibliografie ………………………………………………………………………………………………………………….136
UNITATEA DE STUDIU 7 SITUAȚIILE FINANCIARE ANUALE …………………………………. 137
O
biectivele unității de studiu 7 ………………………………………………………………………………………………137
7.1. Legӑtura dintre contabilitatea curentӑ și situațiile financiare. Lucrările contabile de închidere a
exercițiului financiar …………………………………………………………………………………………………….. 137
7.2. Conținutul și forma situațiilor financiare anuale simplificate ……………………………………………… 138
7.2.1. Bilan țul/Bilanțul prescurtat ………………………………………………………………………………………. 139
7.2.2. Contul de profit și pierdere/ Contul prescurtat de profit și pierdere ………………………………….. 143
7.2.3. Situația flu xurilor de trezorerie …………………………………………………………………………………. 148
7.2.4. Situația modificӑrilor capitalurilor proprii …………………………………………………………………… 150
7.2.5. Notele explicative la situațiile financ iare anuale [7, Capitolul 6 Note explicative la situațiile
financiare anuale] ………………………………………………………………………………………………….. 151
7.3. Răspunsuri la temele de verificare a cunoștințelor ……………………………………………………………..155
7.4. Teste grilă …………………………………………………………………………………………………………………….155
7.5. Bibliografie ………………………………………………………………………………………………………………….156

UNITATEA DE STUDIU 1 NOȚIUNI DE BAZĂ ÎN CONTABIL ITATEA
FINANCIARĂ
Obiectivele unității de studiu 1 …………………………………………………………..
1.1. Contabilitatea financiară-componentă de bază a sistemului contabil dualist ….

1.2. Utilizatorii de informații financiar-contabile și necesitățile lor informative ……

1.3. Caracteristicile calitative ale informațiilor din situațiile financiare …..
1.4. Principiile generale de raportare financiară ………………………………….
1.5. Reguli generale de evaluare a elementelor din situațiile financiare …..
1.6. Răspunsuri la temele de verificare ……………………………………………….
1.7. Teste grilă …………………………………………………………………………………
1.8. Bibliografie ………………………………………………………………………………

Obiectivele unității de studiu 1
Tematica acestei unitӑți de studiu își propune atingerea următoarelor obiective specifice:
• Delimitarea între cele două componente ale contabilității (contabilitatea financiară și
contabilitatea de gestiune);
• Prezentarea elementelor componente ale situațiilor financiare ;
• Descrierea corespondenței dintre contabilitatea financiară și contabilitatea de gestiune ;
• Prezentarea reglementărilor aplicabile pentru organizarea contabilității entităților ;
• Descrierea principalelor categorii de utilizatori ai datelor prezentate prin situațiile
financiare și ale necesităților lor informative ;
• Prezentarea principalelor caracteristici calitative a informațiilor fin anciare în viziunea
IASB și reglementărilor contabile românești ;
• Descrierea principiilor aplicabile în contabilitatea financiară ;
• Prezentarea regulilor generale de evaluare a elementelor componente ale situațiilor
financiare.

Timp de studiu: 4 ore

Organizarea și conducerea contabilității unităților poate fi realizată după două sisteme
consacrate în practica internațională , respectiv: sistemul contabil monist (într-un singur circuit) sau
sistemul contabil dualist (în două circuite).
1.1. Contabilitatea financiară-componentă de bază a sistemului contabil dualist
Sistemul contabil monist , specific fazei de implementare și dezvoltare a contabilității, s -a
caracterizat printr- o organizare și tratare unitară a tuturor informațiilor ce priveau situația de ans amblu
și gestiunea internă a unității. „Necesitățile de informare impuse de dezvoltarea economico -socială
până la apariția societăților pe acțiuni nu impuneau o difuzare a datelor contabilității către utilizatorii
externi, care se confundau într- o mare măsură cu utilizatorii interni, administratorii societăților
comerciale fiind în același timp și acționari. Ca urmare, situațiile financiare întocmite de întreprinderi
serveau mai mult pentru scopuri de gestiune internă, specific fiind sistemul contabil monis t. Un
asemenea sistem contabil (monist) cumula atât funcția de furnizare a informațiilor către utilizatorii
externi cât și pe cea de satisfacere a necesităților informaționale de conducere internă a unității. Astfel,
contabilitatea își îndeplinea “cu succes” funcția sa informativă, mulțumindu -i în egală măsură pe toți
beneficiarii săi. Practic, principiul unicității și inseparabilității contabilității a predominat o perioadă
îndelungată, unele țări menținându -l și în prezent (de exemplu, SUA). ).” [11, p. 46]

Sistemul contabil dualist a fost dezvoltat în secolul XX, mai exact după al doilea război
mondial. Introducerea lui a condus la separarea lucrărilor contabilității în două segmente distincte:
contabilitatea financiară destinată furnizării de informații către utilizatorii externi și contabilitatea
internă de gestiune folosită la fundamentarea deciziilor de gestiune ale conducerii. Acest sistem
contabil a fost determinat de necesitățile practice de informare și de apariția unui conflict de interese:
utiliz atorii externi solicitau cât mai multe informații pentru a -și fundamenta pe baze realiste deciziile
lor economice, iar conducerea era dispusă să furnizeze doar anumite date care să nu poată fi exploatate
de concurență în defavoarea firmei.
Potrivit legisla ției românești actuale, contabilitatea este împărțită în două circuite, și anume:
Contabilitatea financiară , denumită și generală, are la bază norme unitare privind organizarea
și conducerea acesteia, care au caracter obligatoriu pentru toate entitățile, a vând ca obiective principale
„înregistrarea cronologică și sistematică, prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor cu privire la
poziția financiară, performanța financiară și alte informații referitoare la activitatea desfășurată, atât
pentru cerin țele interne ale acestora, cât și în relațiile cu investitorii prezenți și potențiali, creditorii
financiari și comerciali, clienții, instituțiile publice și alți utilizatori.” [14, art. 2 alin (1)]
Cel mai reprezentativ produs al contabilității financiare îl constituie situațiile financiare
anuale – principalul mijloc de informare al utilizatorilor interni și externi. Situațiile financiare
constituie o parte a procesului de raportare financiară. Potrivit Ordinului ministrului finanțelor publice
nr. 1.802/2 9.12.2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale
individuale și situațiile financiare anuale consolidate (publicat în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 963/30.12.2014) , cu modificările și completările ult erioare, în funcți e de criteriile d e mărime ,
entitățil e se grupează în trei categorii, astfel:
Microentitățil e sunt entitățil e care, la data bilanțului , NU DEPĂȘES C limitele a cel puțin dou ă
dintre următoarel e trei criterii:
a) totalul activelor: 1.500.000 lei (echivalentul a 338.310 euro);
b) cifra de afaceri netă: 3.000.000 lei (echivalentul a 676.620 euro);
c) număru l mediu de salariaț i în cursul exercițiulu i financiar: 10.
Microentitățil e întocmesc bilan ț prescurtat și cont prescurta t de profi t și pierdere. Acestea n u
au obligați a elaborării notelo r explicativ e la situațiil e financiar e anuale , însă trebuie să prezinte
anumite informații suplimentare prevăzute de reglementările contabile .
Entitățile mici sunt entitățile care, la data bilanțului, nu se încadreaz ă în categori a
microentitățilo r și care NU DEPĂȘESC limitele a cel puțin două dintre următoarele trei criterii:
a) totalul activelor: 17.500.000 lei (echivalentul a 3.946.953 euro);
b) cifra de afaceri netă: 35.000.000 lei (echivalentul a 7.893.906 euro);
c) număru l mediu de salariaț i în cursul exercițiulu i financiar: 50.
Entitățil e mici întocmes c situații financiare anuale care cuprind:
— bilanț prescurtat;
— cont de profit și pierdere;
— notele explicative la situațiile financiare anuale.
Opțional, acestea pot întocmi situația modificărilor capitalului propriu și/sau situația fluxurilor
de trezorerie.
Entitățile mijlocii și mari sunt entitățil e care, la data bilanțului, DEPĂȘESC limitele a cel
puțin două dintre următoarele trei criterii:
a) totalul activelor: 17.500.000 lei (echivalentul a 3.946.953 euro);
b) cifra de afaceri netă: 35.000.000 lei (echivalentul a 7.893.906 euro);
c) număru l mediu de salariaț i în cursul exercițiulu i financiar: 50.
Acestea întocmesc situații financiare anuale care cuprind:
— bilanț;
— cont de profit și pierdere;
— situația modificărilor capitalului propriu;
— situația fluxurilor de trezorerie;
— notele explicative la situațiile financiare anuale.

9
În cazu l entitățilo r nou-înființate , aceste a pot întocm i pentru primu l exerc ițiu financia r de
raportar e situațiile financiare anuale prevăzute pentru microentități, entități mici sau pentru entități
mijlocii și mari.
Pentru al doilea exercițiu financiar de raportare, aceste entități analizează indicatorii
determinați din situațiil e financiare ale anulu i preceden t și indicatori i determinaț i pe baza datelor din
contabilitate și a balanței de verificare încheiate la sfârșitul exercițiului financiar curent, întocmind
situații financiare anuale în funcție de criteriile de mărime înregis trate.
Situațiile financiare anuale trebuie să ofere o imagine fidelă a activelo r, datoriilor , poziției
financiare și a profitului sau pierderii entității. Pentru a- și atinge obiectivele situațiile financiare sunt
elaborate conform contabilității de angajamente. Astfel efectele tranzacțiilo r și ale altor eveniment e
sunt recunoscut e atunci când tranzacțiile și evenimentele se produc (și nu pe măsură ce numerarul sau
echivalentul său este încasat sau plătit) și sunt înregistrate în contabilitate și raportate în situațiil e
financiare ale perioadelor aferente. Trebuie s ă se țină cont d e veniturile și cheltuielile aferente
exercițiului financia r, indiferent de data încasării veniturilor sau data plății cheltuielilor.
Situațiile financiare sunt elaborate de regulă pornindu- se de la prezumția că o entitate își va
continua activitatea și în viitorul previzibil . Astfel se presupune că unitatea nu are intenția și nici
nevoia de a- și lichida sau de a -și reduce în mod semnificativ activitatea; dacă o astfel de intenție s au
nevoie există, s- ar putea să fie nevoie ca situațiile financiare să fie întocmite pe o bază diferită de
evaluare și în acest caz vor fi prezentate informațiile referitoare la baza utilizată.
Situațiile financiare descriu rezultatele financiare ale tranzacțiilor și ale altor evenimente,
grupându- le în clase cuprinzătoare conform caracteristicilor economice. Aceste clase sunt numite
“structurile situațiilor financiare” . Structurile bilanțului legate în mod direct de evaluarea poziției
financiare sunt: acti vele, datoriile și capitalul propriu. Acestea sunt definite după cum urmează: [16,
punctul 18, alin (2 )]
a) un activ reprezint ă o resurs ă controlat ă de către entitate ca rezultat al unor evenimente trecute,
de la care se așteaptă să genereze beneficii econ omice viitoare pentru entitate. Un activ este recunoscut
în contabilitate și prezentat în bilan ț atunci când este probabil ă realizarea unui beneficiu economic viitor
de către entitat e și activu l are un cost sau o valoar e care poate fi evaluat/evaluată în m od credibil;
b) o datorie reprezint ă o obligați e actual ă a entități i ce decurg e din eveniment e trecut e și prin
decontare a cărei a se așteapt ă să rezulte o ieșire de resurs e care încorporează beneficii economice. O
datorie este recunoscută în contabilitate și prezentată în bilanț atunci când este probabil că o ieșire de
resurs e încorporând benefici i economic e va rezult a din decontarea unei obligați i prezente și când
valoarea la care se va realiza această decontare poate fi evaluată în mod credibil;
c) capitaluril e proprii reprezint ă interesu l rezidua l al acționarilo r sau asociațilo r în activel e
unei entităț i după deducerea tuturor datoriilor sale.
Structurile contului de profit și pierdere, legate în mod direct de evaluarea performanței
financiare, sunt venitu rile și cheltuielile. Elementele de venituri și cheltuieli sunt definite după cum
urmează:
a) veniturile constitui e creșter i ale beneficiilo r economice înregistrate p e parcursul perioadei
contabile , sub form ă de intrări sau creșter i ale activelo r ori reduc eri ale datoriilor , care se concretizeaz ă
în creșter i ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din contribuții ale acționarilor;
b) cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul
perioadei contabile sub formă de ieșiri sau scăderi ale valorii activelor ori creșteri ale datoriilor, care se
concretizeaz ă în reducer i ale capitalurilo r proprii , altele decât cele rezultate din distribuirea acestora
către acționari.
Contabilitatea de gestiune „produce informațiile confidențiale, cuprinse ȋn documente și
analize destinate uzului intern al firmei, folosite pentru conducerea operativǎ a ȋntreprinderii, inclusiv
corectarea din mers a eventualelor abateri de la parametrii estimați.” [2, p. 46]
Aceasta se organizează de către fiecare entitate în funcție de specificul activității și necesitățile
proprii, având ca obiective principale următoarele: înregistrarea operațiilor privind colectarea și
repartizarea cheltuielilor pe destinații, respectiv pe activități, secții, faze de fabricație, centre de costuri,
centre de profit, după caz, precum și calculul costului de achiziție, de producție, de prelucrare al
bunurilor intrate, obținute, lucrărilor executate, serviciilor prestate, producției în curs de execuție,

imobilizărilor în curs etc., din unitățile de producție, comerciale, prestatoare de servicii, financiare și
alte domenii de activitate. [15, anexa 1, punctul 1]
Informațiile oferite de contabilitatea de gestiune le permit entităților o gestionare eficientă a
activități i, respectiv:
– informații privitoare la costul bunurilor, lucrărilor, serviciilor, pentru unitățile care desfășoară
activități de producție, prestări de servicii, precum și la costul bunurilor vândute pentru entitățile care
desfășoară activitate de comerț ;
– informații care stau la baza bugetării și controlului activității de exploatare;
– informații necesare analizelor financiare în vederea fundamentării deciziilor manageriale
privind conducerea activității interne;
– alte informații impuse de realizarea unui management performant.
Cele două laturi ale contabilității dualiste (contabilitatea financiară și contabilitatea de
gestiune), care sunt în principiu autonome, pot fi puse în corespondență cu ajutorul conturilor de
reflectare sau oglindă. “Prin interm ediul lor se preiau cheltuielile de exploatare din contabilitatea
financiară și se transferă în aceeași contabilitate producția obținută.” [7, p. 24]

Contabilitatea
financiară Preluarea cheltuielilor Contabilitatea de gestiune Decontarea producției Contabi litatea
financiară

Fig. nr. 1. Corespondența dintre contabilitatea financiară și cea internă de gestiune
Contabilitatea de gestiune folosește informațiile din contabilitatea financiară pentru
determinarea costurilor de producție, furnizând, la rândul ei, contabilității financiare, elementele
necesare pentru evaluarea bunurilor obținute din producție proprie. Însă gradul de recunoaștere a
cheltuielilor în cele două componente ale contabilității entității este diferit , cu implicații asupra
mărimii rezultatelor determinate de fiecare dintre ele. Astfel, dacă în contabilitatea financiară sunt
recunoscute toate cheltuielile ocazionate de desfășurarea activității, în contabilitatea de gestiune
acestea sunt avute în vedere doar parțial. La determinarea costului de producție sunt recunoscute
numai cheltuielile de exploatare și cele financiare (parțial și numai în anumite cazuri), iar cheltuielile
extraordinare sunt excluse, considerându- se că ele nu sunt necesare pentru obținerea producției. Nici
cheltuielile de exploatare nu sunt incluse în integralitatea lor (de exemplu, cheltuielile ocazionate de
constituirea provizioanelor și ajustӑrilor).
Conceptul adoptat pentru organizarea contabilității își pune amprenta și asupra modului
de calcul a rezultatelor. [10, p. 22] Astfel, în cazul contabilității organizată într -un singur circuit
(monistă), determinarea rezultatului se bazează pe folosirea acelorași conturi privind cheltuielile și
veniturile obținându -se direct informații atât privind mărimea rezultatului total obținut de entitate cât și
a rezultatelor analitice pe fiecare sector sau activitate consumatoare de resurse și generatoare de
rezultate. Dacă organizarea contabilității se realizează pe principiul dualismului, determinarea
rezultatului are la bază date din conturi de cheltuieli și venituri distincte, în contabilitatea financiară
obținându -se informații privind mărimea rezultatului global realizat de unitate, iar în contabilitatea de
gestiune rezultatele analitice. În plus, dacă sfera de includere a cheltuielilor în costul de producție este
limitată (ceea ce se întâmplă și în contabilitatea româneascӑ), suma rezultatelor analitice va diferi de
mărimea rezultatului total.
Acest mod de organizare al contabilității, în sistem dualist, a fost impus entitӑți lor autohtone
din anul 1994, în conformitate cu prevederile Directivei a IV- a a Comunității Economice Europene și
Standardelor Internaționale de Contabilitate și a adus, pe lângă atâtea elemente de noutate, schimbarea
concepției de bază cu privire la organizarea contabilității, și anume, trecerea de la o abordare monistă
la o viziune dualistă.
Potrivit art. 1, alin (5) din Legea contabilității, “Persoanele fizice care desfășoară activități în
scopul realizării de venituri au obligația să conducă evidența contabilă pe baza regulilor contabilității
în partidă simplă sau, la opțiunea acestora, pe baza regulilor contabilității în partidă dublă, potrivit
reglementărilor contabile emise în acest sens, cu excepția situației în care în legislația fiscală se
prevede altfel. ”

Teme de verificare
TV 1.1. Contabilitatea financiară -componentă de bază a sistemului contabil dualist

11
1. Enumerați structurile componente ale poziției financiare .
Răspuns:

1.2. Utilizatorii de informații financiar-contabile și necesitățile lor informative
Utilizatorii de situații financiare includ investitorii prezenți și potențiali, personalul angajat,
creditorii, furnizorii, clienții, instituțiile statului și alte autorități, precum și publicul. Aceștia folosesc
situațiile financiare pentru a -și satisface o parte din diversele lor necesități de informații, astfel:
a) Investitorii (acționarii sau asociații actuali ori potențiali). Ofertanții de capital purtător de
risc și consultanții lor sunt preocupați de riscul inerent tranzacțiilor și de rentabilitatea investițiilor lor.
Ei au nevoie de informații pentru a decide dacă ar trebui să cumpere, să păstreze sau să vândă
instrumentele de capital . Acționarii sunt interesați și de informații care le permit să evalueze
capacitatea entității de a plăti dividende. Unii au investit în scopul de a obține dividende, pentru a -și
completa veniturile lor. Însă distribuirile prioritare către proprietari echivalează cu o activitate
investițională redusă. Alții, dimpotrivă, au investit pentru a obține plusvalori pe termen lung. Aceasta
impune o distribuire de beneficii prioritară pentru investiții și o repartizare mai redusă către acționari.
Dar, plusvalorile sunt specifice unei unități în creștere, unei piețe în expansiune, unei poziții
concurențiale puternice și, de ce nu, unui grad de risc. De asemenea, poate fi constată o anumită
eterogenitate între interesele acționarilor majoritari și minoritari care nu au întotdeauna aceleași nevoi
de informare și nici aceeași putere de a impune satisfacerea cererilor lor; [11, p. 26]
b) Angajații. Personalul angajat și grupurile lor reprezentative (sindicate, în principal) sunt
interesați de informațiile privind stabilitatea și profitabilitatea angajatorilor lor, pentru a aprecia
posibilitatea menținerii locurilor de muncă pe termen lung. Cu toate că sănătatea financiară reflectată
de bilanțul actual oferă o siguranță a momentului, personalul este interesat, în principal, de sănătatea
financiară viitoare, concretizată în îmbogățirea întreprinderii și exprimată în conturile de r ezultate.
Acești utilizatori sunt interesați și de informații care le permit să evalueze capacitatea entității de a
oferi remunerații, pensii și alte beneficii de pensionare , precum și oportunități profesionale;
c) Creditorii financiari (instituțiile de finanțare specializate) sunt interesați de informațiile care
le permit să determine dacă împrumuturile acordate și dobânzile aferente vor fi rambursate la scadență.
Ei apreciază această capacitate pornind de la bilanț, în care figurează angajamentele trecute, și pe baza
contului de rezultate care măsoară excedentele degajate de exploatare. Băncile au tendința de a se
opune distribuirilor de dividende, considerând că acestea slăbesc unitatea, dorind exclusivitatea asupra
cash-flow- lui acesteia. Dorințele instituțiilor financiare sunt, cel mai adesea, opuse celor ale
acționarilor și, din acest motiv, i -am putea caracteriza drept investitori concurenți. Ceilalți investitori
de fonduri pe termen lung sau scurt (inclusiv obligatarii) sunt interesați de aceleași informații ca și
băncile și vizează solvabilitatea întreprinderii, în măsură să le asigure recuperarea sumelor investite ș i
a dobânzilor cuvenite la scadență [9, pp. 28-29];
d) Furnizorii și alți creditori sunt interesați de informații care le permit să determine dacă
sumele care le sunt datorate vor fi plătite la scadență. Furnizorii sunt interesați în primul rând de
solvabilitate (ca orice creditor), de perspectivele de dezvoltare ale clientului (care pot genera o sporire
a livrărilor) și de respectarea termenele de decontare convenite. Deoarece majoritatea tranzacțiilor de
vânzare- cumpărare se derulează în prezent pe credit comercial, am putea afirma, fără a greși prea mult,
că furnizorii sunt, de fapt, bancherii propriilor clienți. Evident că perioada de cr editare este mult mai
scurtă (de până la trei luni, de regulă) decât cea întâlnită la împrumuturile bancare, dar prezintă
avantajul că această creditare nu este purtătoare de dobândă. Având în vedere că aprovizionările unei
întreprinderi se derulează continuu, rezultă că furnizorii se constituie într -o sursă de finanțare
permanentă pentru clienții lor. Furnizorii și alți creditori sunt, în general, interesați de o entitate pe o
perioadă mai scurtă decât creditorii financiari, cu excepția cazului în care ei sunt dependenți de
continuitatea activității entității, atunci când aceasta este un client major.
e) Clienții sunt interesați de informații despre continuitatea activității unei entități , în special
atunci când au o colaborare pe termen lung cu entitatea r espectivă sau sunt dependenți de ea. “Clientul
este rege. El așteaptă, evident, de la furnizorul său, produse de calitate la cel mai bun preț și cu cele
mai bune termene de decontare. El este, deci, direct preocupat de sănătatea financiară a furnizorului
său.”[5, p. 20] Dacă avem în vedere și afirmația anterioară că furnizorii reprezintă bancherii propriilor

clienți, interesul acestora din urmă pentru situația financiară a furnizorilor nu mai necesită nici un
comentariu.;
f) Instituțiile statului și alte autorități sunt interesate de alocarea resurselor și implicit de
activitatea entităților. Acestea solicită informații pentru a reglementa activitatea entităților , pentru a
determina politica fiscală și ca bază pentru calculul venitului național și al altor i ndicatori statistici
similari;
g) Publicul. Entitățile pot afecta publicul sub diferite aspecte. De exemplu, entitățile pot avea o
contribuție substanțială la economia locală în multe moduri, mai ales prin numărul de angajați și
colaborarea cu furnizorii l ocali. Situațiile financiare pot ajuta publicul furnizând informații referitoare
la evoluțiile recente și tendințele legate de prosperitatea entității și a sferei de activitate a acesteia, și,
nu în ultimul rând, de efectele ecologice ale derulării activității de către unitatea în cauză. [11, p. 27]
Deși nu toate necesitățile de informare ale utilizatorilor pot fi satisfăcute de situațiile financiare
cu scop general, există informații care pot interesa toți utilizatorii. [10, p. 26]
Responsabilitatea princi pală de a întocmi și de a prezenta situațiile financiare ale entității
revine conducerii acesteia. Managerii unităților sunt interesați și de informațiile cuprinse în situațiile
financiare, chiar dacă au acces la informații financiare și de gestiune suplimentare, care ajută la
înfăptuirea proceselor de planificare, luare a deciziilor și de control.

Teme de verificare
TV 1.2. Utilizatorii de informații financiar -contabile și necesitățile lor informative
1. Car acterizați utilizatorii de informații „angajații” și cerințele lor informative;
2. Caracterizați utilizatorii de informații „clienții” și cerințele lor informative.
Răspuns:

1.3. Caracteristicile calitative ale informațiilor din situațiile financiare
Pentru ca informația contabilă să răspundă cerinței de a reflecta imagine fidelă a activelor,
datoriilor, poziției financiare, profitului sau pierderii (Potrivit IAS 1 “ Prezentarea situațiilor
financiare” , Situațiile financiare trebuie să prezinte fidel poziția financiară, performanța financiară și
fluxurile de trezorerie ale unei entitǎți. Prezentarea fidelă prevede reprezentarea exactă a efectelor
tranzacțiilor, a altor evenimente și condiții, în conformitate cu definițiile și criteriile de recunoaștere
pentru active, datorii, venituri și cheltuieli stabilite în Cadrul general”) [13, p. A 387] entității sau unui
grup de societăți ea trebuie să îndeplinească anumite CRITERII DE CALITATE. Este absurd să
admitem că o informație care nu corespunde criteriilor calitative este în măsură să asigure realizare a
acestui obiectiv fundamental al contabilității și situațiilor financiare anuale (rapoarte financiare [13, p.
A 33], potrivit IASB).
Sub acest aspect, se constată o a rmonizare a caracteristicilor calitative prevăzute în
reglementările contabile internațio nale actuale și prevederile din normele românești.
Principalele caracteristici calitative pe care trebuie să le îndeplinească informațiile
financiare, pentru a fi utile utilizatori lor de informații financiar-contabile în deciziile pe care aceștia le
iau, s unt: relevanța și reprezentarea exactă (denumite caracteristici calitative fundamentale).
Relevanța. Această caracteristică fundamentală impune informațiilor financiare să aibă
capacitatea de a genera o diferență în deciziile luate de către utilizatori. Informațiile pot avea
capacitatea de a genera o diferență în luarea unei decizii chiar dacă unii utilizatori aleg să nu profite de
aceste informații sau dacă le cunosc deja din alte surse.
Se apreciază că informațiile financiar -contabile sunt relevante dacă au valoare predictivă,
valoare de confirmare sau ambele categorii valorice.
Informațiil e financiar e au valoare predictivă dac ă pot fi utilizat e ca intrăr i în procesel e
aplicat e de utilizator i pentru a previzion a evoluții viitoare . Pentru a ave a valoar e predictivă

13
informațiile financiare nu trebuie să reprezinte o previziune sau o prognoză . Informațiil e financiar e
cu valoar e predictiv ă sunt folosite de utilizatori pentru realizarea propriilor predicții.
Informațiile financiar -contabile au valoare de confirma re dacă îi ajută pe utilizatori să le
confirme sau modifice evaluările anterioare.
Valoare a predictiv ă și valoare a de confirmar e a informațiilor financiare sunt în strânsă legătură.
Informațiile care au valoar e predictiv ă au adese a și valoar e de confirmare . De exemplu, informațiile
privind veniturile pentru anul curent, care po t fi utilizat e ca bază pentru prognozare a veniturilo r în
anii viitori, pot fi comparate cu previziunile efectuate în anii anteriori, pentru exercițiu l curent.
Rezultatele acestor comp arații pot ajuta utilizatorii să corecteze și să îmbunătățească procesele care au
fost utilizate pentru realizarea acelor previziuni.
Pragu l de semnificați e este un aspect al relevanței specifi c unei entităț i bazat pe natur a și/sau
mărime a elementelor la care se referă informațiile raportate de entitate, cu toate că prin reglementări nu
se specifică un nivel cantitativ pentru pragul de semnificație și nu se predetermină ce ar putea fi
semnificativ într- o anumită situație.
Reprezentarea exactă . Pentru a fi u tile, informațiile financiar -contabile nu trebuie să reprezinte
numai fenomenele relevante, ci trebuie și să reprezinte exact fenomenele pe care își propun să le
reprezinte.
Situațiil e financiar e anual e descriu fenomenele economice în cuvinte și cifre. Pentru a fi o
reprezentare exactă, o descriere trebuie să fie completă, neutră și fără erori.
O descriere completă includ e toate informațiile necesare pentru ca u n utilizator s ă înțeleagă
fenomenul descris, inclusiv explicațiil e necesare. De exemplu, o descri ere completă a unui grup d e
activ e includ e cel puțin o descriere a naturii activelor respective, o descriere numerică a tuturor
activelor și o mențiun e privind descriere a numeric ă (de exemplu , costul iniția l sau valoare a justă) .
Pentru unel e elemente o descriere complet ă poate s ă impun ă explicați i privind faptele semnificative
referitoar e la calitate a și natur a elementelor, factorilo r și circumstanțelor care ar putea să le afecteze
calitatea și natura, și procesul utilizat pentru a determina descrierile num erice.
O descriere neutră este cea care nu suportă influențe în selecți a și prezentare a informațiilo r
financiare. O descriere neutr ă nu este denaturată , ponderată , accentuată , neaccentuată sau manipulat ă în
alt fel pentru a creșt e probabilitate a ca informaț iile financiare să fie primite favorabil sau nefavorabil
de către utilizatori . Informați i neutr e nu înseamn ă informați i fără sco p sau fără influenț ă asupr a
comportamentulu i acestora. Informațiile financiare relevante sunt, prin definiție, cele care au
capacitatea de a genera o diferență în deciziile luate de către utilizatori.
Reprezentarea fără erori înseamnă că nu există erori sau omisiun i în descriere a fenomenelor ,
iar procesu l utilizat pentru a genera informațiile raportate a fost selectat și aplicat fără erori.
Pe lângă caracteristicile calitative fundamentale, informațiile financiare sunt însoțite de
caracteristicile calitative amplificatoare , respectiv: comparabilitatea, verificabilitatea, oportunitatea
și inteligibilitatea.
Comparabilitatea reprezin tă caracteristica informației financiare care permite efectuarea
comparațiilor în timp și spațiu.
Astfel, informațiile privind o entitate raportoare sunt mult mai utile dacă pot fi comparate cu
informații similare despre alte entități și cu informații similare despre aceeași entitate aferente unei alte
perioade sau date.
Comparabilitatea este una dintre caracteristicile calitative care permit e utilizatorilo r să
identific e și să înțeleagă similitudinile și diferențele dintre elemente. Spre deosebire de celelalt e
caracteristic i calitative , comparabilitate a nu se referă la un singu r element. O comparați e necesit ă cel
puțin două elemente.
Consecvența, deși este legată de comparabilitate, nu este identică cu aceasta. Consecvența se
referă la utilizarea acelorași metode pentru aceleași elemente, fie de la o perioadă la alt a în cadrul unei
entităț i raportoare , fie într-o singură perioadă pentru entități diferite. Comparabilitatea este scopul, iar
consecvența ajută la atingerea acestui scop.
Comparabilitatea nu presupune uniformitate. Pentru ca informațiil e să fie comparabile ,
aspectel e similar e ca natură trebuie să fie prezentate similar, iar aspectele diferite trebuie să fie
prezentate diferit. [16, punctul 40].

Este posibi l să se obțin ă un anumi t grad de comparabilitat e prin satisfacerea caracteristicilor
calitative fundamentale. O reprezentare exact ă a unui fenomen economic relevan t trebuie , în mod
firesc , să aibă un anumi t grad de comparabilitat e cu o reprezentar e exact ă a unui fenomen economic
relevant similar al unei alte entități raportoare.
Deși un fenome n economi c unic poate fi reprezentat exac t în multipl e moduri , permitere a
unor metod e contabile alternative pentru acelaș i fenome n economi c diminuează comparabilitatea (de
exemplu: evaluarea imobilizărilo r corporale la cost sau la valoarea reevaluată).
Verificabilitatea reprezintă caracteristica amplificatoare care îi asigură pe utilizatori că
informațiile reflectă exact fenomenele economice pe care își propun să le reprezinte.
Prin verificabilitate se înțeleg e că diferiți observator i independenț i și în cunoștinț ă de cauză ar
putea ajunge la un consens cu privire la faptul că o anumită descriere este o reprezentare exactă.
Verificare a poate fi direct ă sau indirectă . Verificarea direct ă se refer ă la verificarea unei valori
sau a altor reprezentări prin observar e directă , de exemplu , prin numărare a banilor . Verificarea
indirectă se referă la verificarea intrărilor pentru un model, o formul ă sau o altă tehnic ă și la recalcularea
rezultatelor pri n utilizare a aceleiaș i metodologii . Un exemplu î l reprezintă verificare a valorilo r
contabil e ale stocurilo r prin verificarea intrărilor (cantități și costuri) și prin recalcularea stocurilor
finale pri n utilizare a aceloraș i ipotez e privind fluxu l costurilo r (de exemplu, utilizarea metodei primul
intrat, primul ieșit).
În unele cazuri, se poate s ă nu fie posibil ă verificarea unor explicați i și informați i cu caracter
previziona l până într-o perioad ă viitoare sau chiar deloc. Pentru a ajuta utilizatori i să decidă dacă
doresc să utilizeze respectivele informații, ar fi, în mod normal , necesa r să se prezint e ipotezel e
fundamentale, metodel e de compilare a informațiilo r și alți factori, precum și alte circumstanțe care
susțin informațiile.
Oportunitatea impune ca informațiile să fie puse la dispoziția factorilor decizionali în timp util,
având capacitatea de a le influența deciziile. În general, se apreciază că în procesul decizional,
informațiile vechi sunt mai puțin utile în fundamentarea deciziilor. Unele informații pot, totuși, să
rămână oportune o perioadă îndelungată, după finalul perioadei de raportare, deoarece unii utilizatori
au nevoie să identifice și să aprecieze tendințele de evoluție ale entității.
Inteligibilitatea impune ca informațiile financiar -contabile să fie prezentate în mod clar și
concis, să fie clasificate și caracterizate.
Unele fenomene sunt complexe în mod inerent și nu pot fi transformate în fenomene ușor de
înțeles. Excluderea informațiilo r privind aceste fenomene din rapoartele financiare ar conduce la situa ția
ca aceste rapoarte să fie incomplete.
Rapoartel e financiar e sunt întocmite pentru utilizatorii care dispun d e cunoștinț e suficiente
privind activitățil e de afaceri și economic e și care studiaz ă și analizeaz ă informațiil e cu atenția
cuvenită. „Este posibil ca, uneori, chiar și utilizatorii bine informați și atenți să fie nevoiți să solicite
ajutorul unui consilier pentru a înțelege informațiile privind fenomenele economice complexe.” [13, p.
A 37]
Totuși , prezentare a rapoartelo r financiar e trebui e astfel efectuat ă încât să permit ă înțelegere a
lor de către diferitele categorii de utilizatori a informațiilor cuprinse în acestea.
Rapoartele financiare întocmite de entități se referă atât la situațiil e financiar e anual e propriu-
zise, cât și la celelalte docum ente făcute publice odată cu acestea.
Caracteristicile calitative ale informațiilor financiare sunt aplicabile atât informațiilor conținute
de situațiile financiare, cât și datelor oferite prin alte modalități. „Costul, care este o constrângere
generală asupra capacității entității raportoare de a oferi informații financiare utile, se aplică în mod
similar. Totuși, considerațiile avute în vedere în aplicarea caracteristicilor calitative și a constrângerilor
aferente costului pot fi diferite pentru diverse t ipuri de informații.” [13, p. A 33]
Caracteristicil e calitativ e amplificatoare , respectiv comparabilitatea , verificabilitatea ,
oportunitate a și inteligibilitatea, trebuie maximizate în măsur a în care acest lucru este posibil. T otuși,
caracteristicile calitative amplificatoare, fie individual , fie în grup, nu po t face informațiil e utile dacă
respectivele informații sunt irelevante sau nu sunt reprezentate exact.
Potrivit Cadrului general conceptual al IASB. o constrângere generală care acționează asupra
informațiilor oferite de raportarea financiară o reprezintă costul obținerii acestor informații, în sensul

15
că beneficiile aduse de raportarea informațiilor în cauză să depășească, pe cât posibil, costurile
ocazionate de producerea și utilizarea lor.
O reprezen tare sintetică a caracteristicilor calitative impuse informației financiare este redată în
fig. nr. 2.

Restricție generală

Beneficiile > Costurile

Caracteristici
fundame ntale

Caracteristici
amplificatoare

CARACTERISTICI CALITATIVE ALE
INFORMAȚIEI FINANCIARE
Inteligibilitate
În timp În spațiu RELEVANȚĂ REPREZENTARE
EXACTĂ
Oportunitate
Verificabilitate Comparabilitate

Fig. nr. 2. Caracteristicile calitative ale informațiilor din situațiile financiare

Teme de verificare
TV 1.3. Caracteristic ile calitative ale informațiilor din situațiile financiare
1. Caracterizați oportunitatea;
2. Caracterizați pragul de semnificație .
Răspuns:

1.4. Principiile generale de raportare financiară
Contabilitatea oricărei entități și prezentarea situațiilor financiare trebuie să se bazeze pe un
sistem unitar de norme , rezultat al procesului de normalizare, cunoscute sub denumirea de principii
și convenții contabile . Acestea ar putea fi definite ca “reguli de ordine și de bun simț, rezultate din
practică și pe baza cărora profesioniștii contabilității își fondează activitatea proprie, prezentarea
bilanțurilor și stabilirea rezultatelor contabile, în întreaga lume”. [8, p. 128]
Potrivit legislației financiar -contabile din țara noastră, la baza organizării contabilității
financiare trebuie să se regăsească următoarele principii: continuitatea activității, permanența
metodelor, prudența, contabilitatea de angajamente , intangibilitatea bilanțului de deschidere, evaluarea
separată a elementelor de activ și de dato rii, necompensarea, contabilizare a și prezentare a elementelo r
din bilanț și din contul de profit și pierdere ținând seama de fondul economic al tranzacție i sau al
angajamentulu i în cauză , evaluarea la cost de achiziție sau cost de producție și pragul de semnificație .
1. Principiul continuității activității are ca fundament presupunerea că unitatea își va desfășura
activitatea în mod normal, fără a ajunge în imposibilitatea continuării activității sau fără reducerea
semnificativă a acesteia. [10, p. 35]
O entitate nu v a întocm i situațiil e financiar e anual e pe baza principiulu i continuități i
activități i dac ă organel e de conducere stabilesc după data bilanțului fie că intenționează să lichidez e
entitatea sau să înceteze activitatea acesteia, fie că nu exist ă nici o alt ă variant ă realist ă în afara

acestora . Aceste prevederi nu se aplică situațiilor financiare anuale întocmite de entitățil e absorbit e în
cadru l unui proce s de fuziun e sau de divizare, potrivit legii.
Deteriorare a rezultatelo r din exploatar e și a poz iției financiare , ulterio r datei bilanțului , indic ă
nevoi a de a analiza dac ă presupunere a privind continuitate a activități i este încă adecvată.
Dacă administratori i unei entităț i au lua t cunoștinț ă de unele elemente de nesiguranță legate de
anumite evenimente car e pot duce la incapacitate a acestei a de a-și continua activitatea , acest e
element e trebui e prezentat e în notele explicative. În cazul în care situațiile financiare anuale nu sunt
întocmite p e baz a principiulu i continuității , aceast ă informație trebu ie prezentată, împreună cu
motivele care au stat la baza decizie i confor m cărei a entitate a nu își mai poate continua activitatea.
Evenimentele sau condițiile ce necesită prezentări de informații pot apărea și ulterior datei bilanțului.
Entitățil e aflate în lichidare , potrivi t legii, prezint ă acest fapt în declarația care însoțește
situațiile financiare anuale. În scopu l prezentări i bilanțului , aceste a procedeaz ă la reclasificarea
creanțelor pe termen lung în creanțe pe termen scurt, respectiv a datoriilor p e termen lung în datorii pe
termen scurt.
2. Principiul permanenței (constanței) metodelor. Contabilitatea oferă posibilitatea măsurării
performanțelor înregistrate de o entitate, însă cunoașterea rezultatelor unui singur exercițiu nu este
semnificativă pentru că profitul sau pierderea poate să aibă un caracter accidental și să nu reflecte
situația reală a unității. Important este să se cunoască evoluția rezultatelor, să se verifice dacă ele sunt
în creștere, inspirând încredere, sau dacă sunt în scădere, p rovocând îngrijorare. [1, p. 18] Analiza
situației financiare presupune, în primul rând, realizarea de comparații. Comparațiile sunt ușurate de
faptul că bilanțul și contul de rezultate oferă informații referitoare la exercițiul încheiat și la cel imediat
precedent, dar pentru ca datele să fie comparabile se impune ca situațiile financiare să fie elaborate
de fiecare dată după aceleași “reguli ale jocului” .
Pentru atingerea acestui obiectiv intervine principiul permanenței metodelor care impune ca
metodele de evaluare și politicile contabile, în general, trebuie aplicate în mod consecvent de la un
exercițiu financiar la altul.
Cauzele care conduc la modificări de politici contabile pot avea la origine: [16, punctul 62 alin.
(1)]
a) o inițiativă entității, caz în care modificarea trebuie justificată în notele explicative la
situațiile financiare anuale;
b) o decizie a unei autorități competente și care se impune entității (modificare de
reglementare), caz în care modificarea nu trebuie justificată în notele explicative, ci doar menționată în
acestea.
Modificările de politici contabile din inițiativa entității pot fi determinate de:
– o modificare excepțională intervenită în situația entității sau în contextul economico -financiar
în care aceasta își desfășoară a ctivitatea;
– obținerea unor informații credibile și mai relevante.
Exemple de situații care justifică modificarea de politici contabile pot fi:
– admiterea la tranzacționare pe o piață reglementată a valorilor mobiliare pe termen scurt ale
entității sau retragerea lor de la tranzacționare;
– schimbarea acționariatului, datorată intrării într -un grup, dacă noile metode asigură furnizarea
unor informații mai fidele;
– fuziuni și divizări efectuate la valori contabile, caz în care se impune armonizarea politicilor
contabile ale societății absorbite cu cele ale societății absorbante etc.
Schimbarea conducerii entității nu justifică modificarea politicilor contabile.
Incertitudinile inerente în desfășurarea activităților, determină ca unele elemente ale situații lor
financiare anuale să nu poată fi evaluate cu precizie, ci doar estimate. Pot fi necesare, de exemplu,
estimări ale: clienților incerți; uzurii morale a stocurilor; duratei de viață utile, precum și a modului
preconizat de consumare a beneficilor economice viitoare încorporate în activele amortizabile etc.
Estimările implică folosirea de raționamente profesionale bazate pe cele mai recente informații
credibile avute la dispoziție. Estimarea poate necesita și o revizuire dacă au loc schimbări privind
circumstanțele pe care s -a bazat această estimare sau ca urmare a unor noi informații sau a unei mai
bune experiențe.

17
Dacă intervine o modificare în baza de evaluare aplicată aceasta reprezintă o modificare în
politica contabilă și nu o modificare în estimările contabile. Atunci când entitatea are dificultăți în a
face distincție între o modificare de politică contabilă și o modificare de estimare, aceasta se tratează
ca o modificare a estimării.
Efectul modificării unei estimări contabile se va recunoaște pros pectiv prin includerea sa fie
numai în rezultatul perioadei în care are loc modificarea, dacă aceasta afectează numai perioada
respectivă (de exemplu, ajustarea pentru clienți incerți), fie în rezultatul perioadei în care are loc
modificarea și al perioadelor viitoare, dacă modificarea are efect și asupra acestora (de exemplu, durata
de viață utilă a imobilizărilor corporale).
3. Principiul prudenței este considerat pilonul de bază al contabilității (mai ales în țările în care
aceasta îndeplinește un important rol juridic), deoarece aplicarea lui protejează entitatea, dar mai ales
terții, împotriva evaluărilor subiective și multiplelor riscuri și incertitudini care pot apare în viitor.
Principiul interzice supraevaluarea elementelor de activ și a veniturilor , respectiv subevaluarea
datoriilor și a cheltuielilor. În plus, trebuie să fie luate în considerare riscurile, deprecierile și pierderile
ce pot apare, generate de desfășurarea activității în exercițiul curent sau cel anterior. [11, p. 130]
Mecanismele contabile în care se concretizează aplicarea principiului prudenței sunt
următoarele: [16, punctul 51]
a) în contul de profit și pierdere poate fi inclus numai profitul realizat la data bilanțului;
b) trebuie să se țină cont de toate datoriile apărute în cursul exercițiului financiar curent sau al
unui exercițiu precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanțului și data elaborării
acestuia;
c) trebuie să se țină cont de toate datoriile previzibile și pierderile potențiale apărute în curs ul
exercițiului financiar curent sau al unui exercițiu financiar precedent, chiar dacă acestea devin evidente
numai între data bilanțului și data întocmirii acestuia; în acest scop sunt avute în vedere și eventualele
provizioane, precum și datoriile rezult ate din clauze contractuale;
d) trebuie să se țină cont de toate deprecierile, indiferent dacă rezultatul exercițiului financiar
este pierdere sau profit; înregistrarea ajustărilor pentru depreciere sau pierdere de valoare se efectuează
pe seama conturilor de cheltuieli, indiferent de impactul acestora asupra contului de profit și pierdere.
Se constată că acest principiu impune o abordare pesimistă a activității trecute, prezente, dar,
mai ales, viitoare a entității . Așa cum se precizează și în cadrul conceptual al IASB aplicarea prudenței
nu justifică crearea de rezerve oculte sau de provizioane exagerate. “Această ultimă precizare este
capitală, ea atrage atenția asupra locului exact al prudenței care nu este sinonimă cu subestimarea
sistematică a activului și supraestimarea automată a pasivului.” [12, p. 277]
Rezultă că exercitarea prudenței nu permite constituirea de provizioane și ajustӑri excesive,
subevaluarea deliberată a activelor sau veniturilor, dar nici supraevaluarea deliberată a datoriilor sau
cheltuielilor, deoarece situațiile financiare nu ar mai fi neutre și nu ar mai avea calitatea de a fi
credibile.
4. Principiul contabilității de angajamente. Efectele tranzacțiilo r și ale altor eveniment e sunt
recunoscut e atunci când tranzacțiile și evenimentele se produc (și nu pe măsură ce numerarul sau
echivalentul său este încasat sau plătit) și sunt înregistrate în contabilitate și raportate în situațiil e
financiare ale perioadelor aferente.
Trebuie s ă se țină cont d e veniturile și cheltuielile aferente exercițiului financia r, indiferent de
data încasării veniturilor sau data plății cheltuielilor . Astfel, se vor evidenți a în conturile de venituri
și creanțele pentru care nu a fost întocmită încă facture, respectiv în conturile de cheltuieli sau bunuri,
datoriile pentru care nu s-a primit încă facture . În toate cazurile, înregistrarea în aceste conturi se
efectuează pe baza documentelor care atestă livrarea bunurilor, respectiv prestarea serviciilo r (de
exemplu , aviz e de însoțir e a mărfii , situați i de lucr ări etc.).
Veniturile și cheltuielile care rezultă direct și concomitent din aceeaș i tranzacți e sunt
recunoscute simultan în contabilitate, prin asocierea directă între cheltuielile și veniturile aferente, cu
evidențierea distinctă a acestor venituri și ch eltuieli.
Principiul contabilității de angajamente se aplică inclusiv la recunoaștere a dobânzi i aferente
perioadei , indiferen t de scadența acesteia. [16, punctul 53]
Prin adoptarea contabilității de angajamente se acordă întâietate “cauzelor asupra efectel or, se
înregistrează mai întâi angajamentele și apoi executarea lor. Veniturile și cheltuielile sunt delimitate și

înregistrate sub aspect real (mișcare de bunuri și servicii) și nu sub aspect monetar (mișcare
monetară).” [6, p. 21]
5. Principiul intangibilității . Potrivit acestui principiu bilanțul de deschidere al fiecărui
exercițiu trebuie să corespundă bilanțului de închidere al exercițiului precedent. Principiul vizează
asigurarea continuității și coerenței informațiilor furnizate privind poziția financiară și
performanța obținută .
În cazul modificării politicilor contabile și corectării unor erori aferente perioadelor precedente,
nu va fi modificat bilanțul perioadei anterioare celei de raportare. Corectarea pe seama rezultatului
reportat, a erorilor s emnificative aferente exercițiilor financiare precedente, nu se consideră încălcare a
principiului intangibilității. [16, punctul 54, alin. (3)]
6. Principiul evaluării separate a elementelor de activ și de datorii obligă la evaluarea
separată a componentelor fiecărui element de activ și de datorie. Astfel, pentru stabilirea sumei totale
corespunzătoare unui post din bilanț trebuie să se determine separat suma sau valoarea fiecărui element
de activ ori de datorii care formează postul respectiv. [11, p. 142]
7. Principiul necompensării interzice compensările între elementele de activ și cele de datorii
ale bilanțului, precum și între veniturile și cheltuielile contului de rezultate. Aplicarea principiului
menționat asigură prezentarea prin bilanț a totalității elementelor de activ, capitaluri proprii și datorii,
iar prin contul de rezultate a ansamblului cheltuielilor și veniturilor perioadei.
Potrivit Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 1.082/29.12.2014 pentru aprobarea
Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale
consolidate , punctul 56 , toate creanțele și datoriile trebuie înregistrate distinct în contabilitate, pe bază
de documente justificative. Eventualel e compensăr i între creanț e și datori i față de aceeaș i entitate
efectuate cu respectarea prevederilor legale pot fi înregistrate numai dup ă contabilizarea creanțelo r și
veniturilor , respectiv a datoriilor și cheltuielilor corespunzătoare. În această situație , în notele
explicativ e se pre zintă valoare a brută a creanțelo r și datoriilo r care au făcut obiectul compensării. În
cazul schimbului de active, în contabilitate se evidențiază distinct operațiunea de vânzare/scoatere din
evidență și cea de cumpărare/intrare în evidență, pe baza docume ntelor justificative, cu înregistrarea
tuturor veniturilor și cheltuielilor aferente operațiunilor. Tratamentul contabil este similar și în cazul
prestărilor reciproce de servicii.
8. Principiul contabilizării și prezentării elementelo r din bilanț și din contul de profit și
pierdere ținând seama de fondul economic a l tranzacției sau al angajamentulu i în cauză (cunoscut
și sub denumirea de principiul prevalenței economicului asupra juridicului sau principiul
primordialității realității asupra formei) . Respectarea acestui principiu are drept scop înregistrarea în
contabilitate și prezentarea fidelă a operațiunilor economico -financiare, în conformitate cu realitatea
economică, punând în evidență drepturile și obligațiile, precum și riscurile asociate acestor operațiuni.
Reglementările financiar -contabile în vigoare prevăd că: “ Evenimentel e și operațiunil e
economico-financiare trebuie evidențiate în contabilitate așa cum acestea se produc, în baz a
documentelo r justificative . Documentel e justificative care stau la baza înregistrări i în contabilitate
a operațiunilor economico-financiar e trebui e să reflect e întocma i modu l cum acestea se produc,
respectiv s ă fie în concordanță cu realitatea. D e asemenea , contractel e încheiat e între părți trebui e să
prevadă modul de derulare a operațiunilor și să respecte cadrul legal existent.
Form a juridic ă a unui documen t trebui e să fie în concordanță cu realitatea economică . Atunci
când există diferenț e între fondu l sau natur a economică a unei operațiuni sau tranzacți i și form a sa
juridică , entitate a va înregistr a în contabilitat e acest e operațiuni , cu respectare a fondului economic al
acestora.
Exemple de situații când se aplică acest principiu pot fi considerate : încadrare a de către
utilizatori a contractelo r de leasing în leasing o peraționa l sau financiar; recunoașterea veniturilor din
chirii, respectiv a cheltuielilor din chirii în funcți e de fondu l economi c al contractulu i și de eventualel e
gratuități (stimulente ) aferente ; încadrare a operațiunilo r la vânzar e în num e propriu sau comision ,
respectiv consignație; recunoaștere a veniturilor, respectiv a cheltuielilo r în contul de profit și pierdere
sau ca venituri în avans, respectiv cheltuieli în avans; recunoașterea participațiilor deținute ca fiind de
natura acțiunilo r deținut e la entităț i afiliat e sau sub forma altor imobilizăr i financiare; încadrarea
reducerilor acordate, respectiv primite, la reduceri comerciale sau financiare.

19
Entitățil e au obligați a ca la întocmire a documentelor justificativ e și la contabilizare a
operațiunilo r economico- financiare să țină seama de toate informațiile disponibile, astfel încât să fie
extrem de rare situațiile în care natura economică a operațiunii să fie diferită de forma juridică a
documentelor care stau la baza acestora. ” [16, punctul 57]
9. Principiul evaluării la cost de achiziție sau cost de producție . Elementele prezentate în
situațiil e financiare se evaluează, de regulă, pe baza principiului costului de achiziție sau al costulu i
de producție . Cazuril e în care nu se folosește costul de achizi ție sau costul de producție sunt cele
prevăzute de reglementările aplicabile.
Astfel, în cazul achiziționării de titluri de stat pentru care suma plătită la achiziți e este mai mare
decât suma care urmeaz ă a fi rambursată la scadență , diferenț a dintre cele două valor i este înregistrat ă în
contul 471 analitic distinct. Aceast ă diferență va fi recunoscut ă în contul d e profit și pierdere linear, p e
perioada dețineri i titlurilor respective. Dac ă suma plătit ă pentr u achiziționare a titlurilo r de stat este mai
mică decât suma care urmeaz ă a fi rambursat ă la scadență , entitate a recunoașt e titluril e achiziționat e la
valoarea care urmeaz ă a fi rambursat ă la scadență . În acest caz, diferența dintre cele dou ă valori se
înregistreaz ă în contul 47 2, urmând a fi recunoscut ă în contul de profit și pierdere linear, p e perioada
dețineri i titlurilor respective.
În situați a în care s-a optat pentru reevaluarea imobilizărilor corporale sau evaluarea
instrumentelor financiare la valoarea justă, se aplică prevederile secțiunii 3.4 „Evaluarea alternativă la
valoarea justă”.
10) Principiul pragului de semnificație. Entitatea se poate abat e de la cerințel e cuprins e în
reglementările contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale
consolidate referitoare la prezentările de informații și publicare, atunci când efectele respectării lor sunt
nesemnificative. [16, punctul 59]
Teme de verificare
TV 1.4. Principiile aplicabile în contabilitatea financiară
1. Caracterizați principiul intangibilității ;
2. Caracterizați principiul evaluării separate a elementelor de activ și de datorii
Răspuns:

1.5. Reguli generale de evaluare a elementelor din situațiile financiare
Elementele prezentate în situațiile financiare anuale se evaluează, în general, pe baz a
principiului costului de achiziție sau al costului de producție. [16, punctul 58, alin. (1)]
Pentru evaluarea elementelor din bilanț se stabilesc următoarele reguli:
La data intrării în entitate , bunurile se evaluează și se înregistrează în contabilitate la valoarea
de intrare, care se stabilește astfel:
a) la cost de achiziție – pentru bunurile procurate cu titlu oneros;
b) la cost de producție – pentru bunurile produse în entitate;
c) la valoarea de aport, stabilită în urma evaluării – pentru bunurile reprezentând aport la
capitalul social;
d) la valoarea justă – pentru bunurile obținute cu titlu gratuit sau constatate plus la inventariere.
Valoarea de aport și, respectiv, valoarea justă se substituie costului de achiziție.
Valoarea justă a activelor se determină, în general, după datele de evidență de pe piață, printr -o
evaluare efectuată, de regulă, de evaluatori autorizați, potrivit legii.
În situați a în care nu exist ă date pe piață privind valoarea justă , din cauza naturi i specializate a
activelo r și a frecvenței reduse a tranzacțiilo r, valoare a justă se poat e determin a prin alt e metod e
utilizate , de regulă, de către evaluator i autorizați, potrivit legii.
Costul de achiziție al bunurilor cuprinde costul de cumpărare, taxele de import și alte taxe (cu
excepția acelora pe care persoana juridică le poate recupera de la autoritățile fiscale), cheltuielile de
transport, manipulare și alte cheltuieli care pot fi atribuite direct achiziției bunurilor respective. În
costul de achiziție se includ, de asemenea, comisioanele, taxele notariale, cheltuielile cu obținerea de

autorizații și alte cheltuieli nerecuperabile, atribuibile direct bunurilor respective. Cheltuielile de
transport sunt incluse în costul de achiziție și atunci când funcția de aprovizionare este externalizată.
Reducerile comerciale acordate de furnizor și înscrise în factura de achiziție ajustează în sensul
reducerii co stul de achiziție al bunurilor. Reduceril e comercial e acordat e de furnizo r și înscris e pe
factura de achiziți e ajusteaz ă în sensu l reducerii costul de achiziție al bunurilor. Atunci când achiziția
de produse și primirea reducerii comerciale sunt tratate împreună , reducerile comerciale primite ulterior
facturări i ajustează , de asemenea, costul de achiziție al bunurilo r.
Dacă reducerile comerciale înscrise pe factura de achiziție acoperă în totalitate contravaloarea
bunurilor achiziționate , acestea se înregistrează în contabilitate la valoarea justă, pe seama veniturilor
curente (contul 758) în cazul stocurilor, respectiv a veniturilor în avans (contul 475), în cazul
imobilizărilo r corporale și necorporale. Veniturile în avans aferente acestor imobilizăr i se reiau în contul de
profit și pierdere pe durata de viață a imobilizărilo r respective.
Reduceril e comercial e primite ulterior facturării corectează costul stocurilor la care se referă,
dacă acestea mai sun t în gestiune . Dacă stocuril e pentru car e au fos t primite reduceril e ulterioar e nu
mai sunt în gestiune , aceste a se evidențiaz ă distinc t în contabilitate (contu l 609), pe seama conturilor
de terți. Atunci când informațiil e deținut e nu permit corectare a valori i stocurilor , reducerile ulterioare
se reflectă, de asemenea, pe seama contului 609. [16, punctul 76]
Reducerile comerciale primite ulterior facturări i unor imobilizăr i corporale și necorporale
identificabile reprezintă venituri în avans (contul 475), fiind reluate în contul de profit și pierdere pe
durata de viață rămasă a imobilizărilor respective. Reducerile comerciale primite ulterior facturări i
unor imobilizări corporale și necorporale care nu pot fi identificabile reprezint ă venituri ale perioadei
(contul 758 ).
Pentru valorile mobiliare pe termen scurt admise la tranzacționare pe o piață reglementată,
costul de achiziție nu include costurile de tranzacționare direct atribuibile achiziției lor, acest e costur i
fiind înregistrat e în conturil e de cheltuieli corespunzătoare.
În cazul valorilor mobiliare pe termen scurt care nu sunt admise la tranzacționare pe o piață
reglementată, precum și al valorilor mobiliare pe termen lung, costul de achiziție include și costurile
direct atribuibil e achiziție i lor (de exemplu, costuri legate de onorarii plătite avocațilo r, evaluatorilor).
Costul de producție al unui bun cuprinde costul de achiziție a materiilor prime și materialelor
consumabile și alte cheltuieli care pot fi atribuite direct bunului în cauză.
Costul de producție sau de prelucrare al stocurilor, precum și costul de producție al
imobilizărilor cuprind cheltuielile directe aferente producției, și anume: materiale directe, energie
consumată în scopuri tehnologice, manoperă directă și alte cheltuieli directe de producție, costul
proiectării produselor, precum și cota cheltuielilor indirecte de producție alocată în mod rațional ca
fiind legată de fabricația acestora.
În costu l de producți e al bunulu i se include o proporție rezonabilă din cheltuielile de regie fixe
sau variabile atribuibile indirect bunului în cauză, în măsura în care acestea se referă la perioada de
producție. Includerea în costul stocurilor a regiilor generale poate fi adecvată în măsura în care
reprezintă costuri suportate pentru a aduce stocurile în locul și forma dorite.
În costul de producție nu se includ costurile de distribuție.
Costuril e îndatorări i atribuibil e activelo r cu ciclu lung d e fabricați e sunt inclus e în costuril e
de producți e ale acestora , în măsur a în care sunt legat e de perioad a de producție. În costurile
îndatorării se include dobânda la capitalul împrumuta t pentru finanțare a achiziției , construcție i sau
producției de active cu ciclu lung de fabricație.
Costurile îndatorării suportate de entitate în legătură cu împrumutul d e fonduri se includ în
costul bunurilor sau serviciilor cu ciclu lung de fabricație.
Prin activ cu ciclu lung de fabricație se înțelege un activ care solicită în mod necesar o perioadă
substanțială de timp , respectiv mai mare de un an, pentru a fi gata în vederea utilizării sale prestabilite
sau pentru vânzare. Dobând a la capitalul împrumutat în legătură cu active care nu îndeplinesc condiți a de
durat ă prevăzută anterior reprezintă cheltuial ă a perioadei. Constituie, de asemenea, cheltuial ă a
perioadei cheltuielile reprezentând diferențel e de curs valutar.
Entitățile care au inclus în valoarea activelor cu ciclu lung d e fabricați e costur i ale îndatorări i
prezint ă informații corespunzătoare în notele explicative la situațiile financiare.

21
Evaluarea la inventar și prezentarea în bilanț. În scopul întocmirii situațiilor financiare
anuale, entitățile trebuie să procedeze la inventarierea și evaluarea elementelor de natura activelor,
datoriilor și capitalurilor proprii . La stabilirea valorii de inventar a bunurilor se va aplica principiul
prudenței, potrivit căruia se va ține seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor sau
pierderilor de valoare. Evaluarea imobilizărilor corporale și necorporale, cu ocazia inventarierii, se
face la valoarea de inventar, stabilită de comisia de inventariere sau de evaluatori autorizați, potrivit
legii. Fac obiectul evaluării și imobilizările în curs de execuție. Evaluarea la inventar a creanțelor ș i a
datoriilor se face la valoarea lor probabilă de încasare sau de plată.
În situațiil e financiare anual e elementel e de natura activelor, datoriilor și capitalurilor propri i
se reflect ă și se evaluează la valoarea contabilă, pusă de acord cu rezultatele inventarierii. Aceste
reguli de evaluare se aplică inclusiv în cazul bunurilor care au fost aduse drept aport la capital și al
activelor în curs de execuție. Valoarea contabilă a unui activ este valoarea la care acesta este
recunoscut după ce se deduc amortizarea acumulată, pentru activele amortizabile și ajustările
acumulate din depreciere sau pierdere de valoare. Valoare a de inventar a unu i activ reprezint ă
valoarea contabilă a activului, stabilită cu ocazia evaluării la inventariere, respectiv valoarea înscrisă în
listele de inventariere. [16, punctul 82, alin. (3 )]
Pentru elementele d e natura activelor înregistrate la cost, diferențel e constatat e în minu s între
valoare a de inventa r și valoare a contabil ă se evidențiaz ă distinct în contabilitate , în conturi de
ajustări, aceste elemente menținându -se la valoarea lor de intrare.
Corectarea valorii imobilizărilor necorporale și corporale ș i aducere a lor la nivelu l valori i de
inventa r se efectuează , în funcți e de tipul de deprecier e existentă , fie prin înregistrarea une i
amortizăr i suplimentare , în cazul în car e se constat ă o deprecier e ireversibilă , fie prin constituire a sau
suplimentarea ajustărilo r pentru depreciere , în cazu l în care se constat ă o depreciere reversibilă a
acestora. În cazul imobilizărilo r corporale și necorporale, la determinare a pierderilo r din depreciere ,
evaluatori i autorizați, potrivit legii, sau personalul entități i pot utiliza diferite metode de evaluare (de
exemplu: metode bazate pe fluxuri de numerar). [16, punctul 85, alin. (3)]
Difere nțele constatate în minus între valoarea de inventar și valoarea de intrare a creanțelor se
înregistrează în contabilitate pe seama ajustărilor pentru deprecierea creanțelor. Pentru creanțele
incerte se constituie ajustări pentru pierdere de valoare.
Evalu area imobilizărilor corporale la data bilanțului se efectuează la cost, mai puțin
amortizarea și ajustările cumulate din depreciere, sau la valoarea reevaluată, aceasta fiind valoarea
justă la data reevaluării, mai puțin orice amortizare ulterioară cumulată și orice pierderi din depreciere
ulterioare cumulate.
Activele de natura stocurilor se evaluează la cost, mai puțin ajustăril e pentru depreciere
constatate. Ajustăr i pentru depreciere se constată inclusiv pentru stocurile fără mișcare. În cazu l în care
valoarea contabil ă a stocurilor este mai mare decât valoarea de inventar, valoarea stocurilor se
diminuează până la valoarea realizabilă netă, prin constituirea unei ajustări pentru depreciere. Prin
valoare realizabilă netă a stocurilor se înțeleg e prețu l de vânzare estimat care ar putea fi obținu t pe
parcursul desfășurări i normale a activității , minu s costuril e estimat e pentru finalizare a bunului, atunci
când este cazul, și costurile estimate necesare vânzării. Fac obiectul evaluării și stocurile în curs de
execuție.
Evaluarea la bilan ț a creanțelo r și a datoriilor exprimate în valut ă și a celo r cu decontar e în lei în
funcți e de cursu l unei valute se face la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a
României , valabi l la data încheieri i exerciți ului financiar. În scopul prezentări i în bilanț , valoarea
creanțelo r, astfel evaluate, se diminuează cu ajustările pentru pierdere de valoare.
Disponibilitățile bănești, cecurile, cambiile, biletele la ordin, scrisorile de garanție, acreditivele,
ipotecile , precum și alte valor i aflate în casieri a unitățilo r se prezint ă în bilan ț în conformitate cu
prevederile legale.
Disponibilitățile bănești și alte valori similare în valută se evalueaz ă în bilan ț la cursu l de
schimb valuta r comunica t de Banca Națională a României, valabil la data încheierii exercițiului
financiar.
Titlurile pe termen scurt (acțiuni și alte investiții financiare) admise la tranzacționare pe o piață
reglementată se evaluează la valoarea de cotație din ultima zi de tranzacționare, iar cele
netranzacționate la costul istoric mai puțin eventualele ajustări pentru pierdere de valoare.

Titlurile pe termen lung (acțiuni și alte investiții financiare) se evaluează la costul istoric mai
puțin eventualele ajustări pentru pierdere de valoare.
Pentru e lementele de natura datoriilor, diferențele constatate în plus între valoarea de inventar
și valoarea de intrare se înregistrează în contabilitate, pe seama elementelor corespunzătoare de datorii.
Capitalurile proprii rămân evidențiate la valorile din cont abilitate.
La fiecare dată a bilanțului:
– Elementele monetare exprimate în valută (disponibilități și alte elemente asimilate, cum sunt
acreditivele și depozitele bancare, creanțe și datorii în valută) trebuie evaluate și prezentate în situațiile
financi are anuale utilizând cursul de schimb valutar, comunicat de Banca Națională a României și
valabil la data încheierii exercițiului financiar. Diferențele de curs valutar, favorabile sau nefavorabile,
între cursul de schimb al pieței valutare, comunicat de Banca Națională a României de la data
înregistrării creanțelor sau datoriilor în valută, sau cursul la care acestea sunt înregistrate în
contabilitate și cursul de schimb de la data încheierii exercițiului financiar, se înregistrează la venituri
sau cheltui eli din diferențe de curs valutar, după caz;
– Pentru creanțele și datoriile, exprimate în lei, a căror decontare se face în funcție de cursul
unei valute, eventualele diferențe favorabile sau nefavorabile, care rezultă din evaluarea acestora se
înregistre ază la alte venituri sau alte cheltuieli financiare, după caz. Determinarea diferențelor de
valoare se efectuează prevederilor de la paragraful precedent;
– Elementele nemonetare achiziționate cu plata în valută și înregistrate la cost istoric
(imobilizări, stocuri) trebuie prezentate în situațiile financiare anuale utilizând cursul de schimb valutar
de la data efectuării tranzacției;
– Elementele nemonetare achiziționate cu plata în valută și înregistrate la valoarea justă (de
exemplu, imobilizările corporale reevaluate) trebuie prezentate în situațiile financiare anuale la această
valoare.
Prin elemente monetare se înțelege disponibilitățile bănești și activele/datoriile de primit/de
plătit în sume fixe sau determinabile. Caracteristica esențială a unui el ement monetar este dreptul de a
primi sau obligația de a plăti un număr fix sau determinabil de unități monetare.
Evenimentele care apar după data bilanțului pot furniza informații suplimentare referitoare la
perioada raportată față de cele cunoscute la data bilanțului. Dacă situațiile financiare anuale nu au fost
aprobate, acestea trebuie ajustate pentru a reflecta și informațiile suplimentare, dacă informațiile
respective se referă la condiții (evenimente, operațiuni etc.) care au existat la data bilanțul ui.
La data ieșirii din entitate sau la darea în consum bunurile se evaluează și se scad din
gestiune la valoarea lor de intrare sau valoarea la care sunt înregistrate în contabilitate (de exemplu,
valoarea reevaluată pentru imobilizările corporale care au fost reevaluate sau valoarea justă pentru
valorile mobiliare pe termen scurt admise la tranzacționare pe o piață reglementată).
Activele constatate minus în gestiune se scot din evidență la data constatării lipsei acestora.
La scoaterea din evidență a activelor, se reiau la venituri ajustările pentru depreciere sau
pierdere de valoare aferente acestora.
Teme de verificare
TV 1.5. Reguli generale de evaluare a elementelor din situațiile financiare
1. Precizați regula de evaluare a elementelor ieșite din uni tate sau la darea în consum;
2. Prezentați modul de evaluare a activelor de natura stocurilor cu ocazia închiderii exercițiului.
Răspuns:

1.6. Răspunsuri la temele de verificare
TV 1.1. Contabilitatea financiară -componentă de bază a sistemului contabil dualist
1. Enumerați structurile componente ale poziției financiare:
– Activele;
– Capitaluri le proprii;
– Datorii le.

23
TV 1.2. Utilizatorii de informații financiar -contabile și necesitățile lor informative
1. Caracterizați utilizatorii de informații „angajații” și cerințele lor informative;
Personalul angajat și grupurile lor reprezentative (sindicate, în principal) sunt interesați de
informațiile privind stabilitatea și profitabilitatea angajatorilor lor, pentru a aprecia posibilitatea
menținerii locurilor de muncă pe termen lung. Cu toate că sănătatea financiară reflectată de bilanțul
actual oferă o siguranță a momentului, personalul este interesat, în principal, de sănătatea financiară
viitoare, concretizată în îmbogățirea întreprinderii și exprimată în conturile de rezultate. Acești
utilizatori sunt interesați și de informații care le permit să evalueze capacitatea entității de a oferi
remunerații, pensii și alte beneficii de pensionare, precum și oportunități profesionale.
2. Caracterizați utilizatorii de informații „clienții” și cerințele lor informative .
Clienții sunt interesați de informații despre continuitatea activității unei entități , în special
atunci când au o colaborare pe termen lung cu entitatea respectivă sau sunt dependenți de ea. Clientul
este r ege. El așteaptă, evident, de la furnizorul său, produse de calitate la cel mai bun preț și cu cele
mai bune termene de decontare. El este, deci, direct preocupat de sănătatea financiară a furnizorului
său. Dacă avem în vedere și afirmația anterioară că furnizorii reprezintă bancherii propriilor clienți,
interesul acestora din urmă pentru situația financiară a furnizorilor nu mai necesită nici un comentariu.

TV 1.3. Caracteristicile calitative ale informațiilor din situațiile financiare
1. Caracterizați oportunitatea.
Oportunitatea impune ca informațiile să fie puse la dispoziția factorilor decizionali în timp util,
având capacitatea de a le influența deciziile. În general, se apreciază că în procesul decizional,
informațiile vechi sunt mai puțin utile în fundamentarea deciziilor. Unele informații pot, totuși, să
rămână oportune o perioadă îndelungată, după finalul perioadei de raportare, deoarece unii utilizatori
au nevoie să identifice și să aprecieze tendințele de evoluție ale entității.
2. Caracterizați pragul de semnificație .
Pragu l de semnificați e este un aspect al relevanței specifi c unei entităț i bazat pe natur a și/sau
mărime a elementelor la care se referă informațiile raportate de entitate, cu toate că prin reglementări nu
se specifică un nivel cantitativ pentru pragul de semnificație și nu se predetermină ce ar putea fi
semnificativ într- o anumită situație.

TV 1.4. Principiile aplicabile în contabilitatea financiară
1. Caracterizați principiul intagibilității.
Potrivit acestui principiu bilanțul de deschidere al fiecărui exercițiu trebuie să corespundă
bilanțului de închidere al exercițiului precedent. Principiul vizează asigurarea continuității și coerenței
informațiilor furnizate privind poziția financiară și performanța obținută .
În cazul modificării politicilor contabile și corectării unor erori aferente perioadelor precedente,
nu va fi modificat bilanțul perioadei anterioare celei de raportare. Corectarea pe seama rezultatului
reportat, a erorilor semnificative aferente exercițiilor financiare precedente, nu se consideră încălcare a
principiului intangibilității.
2. Caracterizați principiul evaluării sepa rate a elementelor de activ și de datorii.
Principiul evaluării separate a elementelor de active și de datorii obligă la evaluarea separată a
componentelor fiecărui element de activ și de datorie. Astfel, pentru stabilirea sumei totale
corespunzătoare unui post din bilanț trebuie să se determine separat suma sau valoarea fiecărui element
de activ ori de datorii care formează postul respectiv.

TV 1.5. Reguli generale de evaluare a elementelor din situațiile financiare
1. Precizați regula de evaluare a elementelor ieșite din unitate sau la darea în consum.
La data ieșirii din entitate sau la darea în consum bunurile se evaluează și se scad din gestiu ne
la valoarea lor de intrare sau valoarea la care sunt înregistrate în contabilitate (de exemplu, valoarea
reevaluată pentru imobilizările corporale care au fost reevaluate sau valoarea justă pentru valorile
mobiliare pe termen scurt admise la tranzacționare pe o piață reglementată).
2. Prezentați modul de evaluare a activelor de natura stocurilor cu ocazia închiderii exercițiului.
Activele de natura stocurilor se evaluează la cost, mai puțin ajustăril e pentru depreciere
constatate. Ajustăr i pentru depreciere se constată inclusiv pentru stocurile fără mișcare. În cazu l în care
valoarea contabil ă a stocurilor este mai mare decât valoarea de inventar, valoarea stocurilor se

diminuează până la valoarea realizabilă netă, prin constituirea unei ajustări pentru d epreciere. Prin
valoare realizabilă netă a stocurilor se înțeleg e prețu l de vânzare estimat care ar putea fi obținu t pe
parcursul desfășurări i normale a activității , minu s costuril e estimat e pentru finalizare a bunului, atunci
când este cazul, și costurile estimate necesare vânzării. Fac obiectul evaluării și stocurile în curs de
execuție.
1.7. Teste grilă
1). La sfârșitul exercițiului financiar, valoarea datoriilor, respectiv creanțelor în valută se corectează
prin:
a) constituirea de ajustări pentru deprecierea creanțelor;
b) constituirea de provizioane;
c) nu se corectează;
d) înregistrarea ca venituri financiare sau cheltuieli financiare;
e) înregistrarea ca venituri sau cheltuieli de exploatare;

2). Elementele care caracterizează poziția financiară a unei entități sunt:
a) activ ele, capitalurile proprii și datoriile ;
b) activ ele și pasivele;
c) activele, datorii le, cheltuielile și veniturile ;
d) venituri le și cheltuielile ;
e) nici un răspuns nu este corect .

3). Elementele care caracterizează performanța financiară a unei entități sunt:
a) activele, capitalurile proprii și datoriile;
b) activele și pasivele;
c) activele, datoriile, cheltuielile și veniturile;
d) veniturile și cheltuielile;
e) nici un răspuns nu este corect.

4). Precizați care sunt caracteristicile calitative fundamentale în viziunea IASB:
a. comparabilitatea și neutralitatea ;
b. relevanța și verificabilitatea ;
c. reprezentarea fidelă și relevanța ;
d. inteligibilitatea și relevanța.

5). Precizați care sunt caracteristicile calitative amplificatoare în viziunea IASB:
a. comparabilitatea și neutralitatea;
b. relevanța și verificabilitatea;
c. reprezentarea fidelă și relevanța;
d. inteligibilitatea și relevanța.

Total: 10 puncte (câte 2 puncte pentru fiecare răspuns)

1.8. Bibliografie
1. Casimir, J.- P., Caspar, B., Cozian, M., Comptabilité générale de l’entreprise , Deuxième édition, Ed.
Litec, Paris, 1990
2. Horomnea, E, Tratat de contabilitate. Teorii, concepte, principii, standarde, aplicații , Vol. I, Ed.
Sedcom Libris, Iași, 2001
3. Horomnea, E., Audit financiar. Concepte. Standarde. Norme, Ed. Alfa, Iași, 2010
4. Horomnea, E., Tabǎrǎ, N., Budugan, D., Georgesu, I., Bețianu, L., Dicu, R., Introducere ȋn
contabilitate. Concepte și aplicații , Ed. TipoMoldova , Iași, 2010
5. Regnard, J.-F., Lire un bilan c’est simple , 2e edition, Éditions, CASTEILLA, Montigny le Bretonneux,
1996
6. Ristea, M., Contabilitatea între fiscal și gestionar , Ed. “Tribuna Economică”, București, 1998
7. Ristea, M., Noul sistem contabil al agenților economici din România, Ed. CECCAR, București, 1993
8. Rousse, F., Normalisation comptable , Principes et pratiques , Collection Méthodologie, Ed. Ministère
de la Coopération et du Développement, Paris, 1989
9. Toma, C., Managementul contabilității financiare , Ed. TipoMoldova, Iași, 2012
10. Toma, C., Contabilitate financiară , Ediția a II -a revizuită și adăugită – 2016, Ed. TipoMoldova, Ia și,
2016

25
11. Toma, C., Conturile anuale și imaginea fidelă în contabilitatea românească – probleme contabile
actuale, concepte, analiză și audit – , Ed. Junimea, Iași, 2001
12. Viandier, A., Lauzainghein, Ch. de, Droit comptable , 2e édition, Ed. Précis Dalloz, Paris, 1993
13. *** IASB, Standardele Internaționale de Raportare Financiară®, Norme oficiale emise la 1 ianuarie,
2015/2013/2011, Partea A Cadrul general conceptual și dispoziții, Ed. C ECCAR , București,
2015/2013/2011
14. *** Legea contabilității nr. 82/1991 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr.
454/18.06.2008, cu modificǎrile și completǎ rile ulterioare
15. *** Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.826/22.12.2003 pentru aprobarea Precizărilor privind
unele măsuri referitoare la organizarea și conducerea contabilității de gestiune , publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 23/12.01.2004
16. *** Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.802/29.12.2014 pentru aprobarea Reglementărilor
contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate
publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 963/30.12.2014 , cu modificǎrile și completǎrile
ulterioare

UNITATEA DE STUDIU 2 CONTABILITATEA STOCURILOR ȘI PRODUCȚIEI
ÎN CURS DE EXECUȚIE
Obiectivele unității de studiu 2 …………………………………………………………..
2.1. Delimitări și structuri privind stocurile și producția în curs de execuție …………
2.2. Particularitățile evaluării stocurilor și producției în curs de execuție ..
2.3. Organizarea contabilității sintetice a stocurilor ………………………………
2.4. Contabilitatea stocurilor de materii prime și materiale …………………….
2.5. Contabilitatea stocurilor în curs de aprovizionare …………………………..
2.6. Contabilitatea producției …………………………………………………………….
2.7. Contabilitatea stocurilor aflate la terți …………………………………………..
2.8. Contabilitatea activelor biologice de natura stocurilor …………………….
2.9. Contabilitatea mărfurilor ……………………………………………………………
2.10. Contabilitatea ambalajelor ………………………………………………………. .
2.11. Contabilitatea ajustărilor pentru deprecierea stocurilor și producției în curs de execuție …..

2.12. Răspunsuri la temele de verificare ………………………………………………
2.13. Teste grilă ……………………………………………………………………………….
2.14. Bibliografie ……………………………………………………………………………..

Obiectivele unității de studiu 2
Tematica acestei unitӑți de studiu își propune atingerea următoarelor obiective specifice:
• Asimilarea conceptelor de activ circulant, stocuri și producție în curs de execuție și
formelor de manifestare ale acestora;
• Cunoașterea metodelor de evaluare a stocurilor și producției în curs de execuție;
• Însușirea metodelor de organizare a contabilității sintetice a stocurilor și producției în curs
de execuție;
• Înreg istrarea în contabilitate a principalelor operații privind stocurile de materiale;
• Ȋnsușirea modului de ȋnregistrare ȋn contabilitate a operațiilor privind producția;
• Reflectarea în contabilitate a principalelor operații privind stocurile aflate la terț i;
• Înregistrarea în contabilitate a principalelor operații privind animalele și pă sările;
• Ȋnsușirea modului de ȋnregistrare ȋn contabilitate a operațiilor privind mărfurile și
ambalajele;
• Reflectarea în contabilitate a principalelor operații privind ajust ările pentru deprecierea
stocurilor și producției ȋn curs de execuție.

Timp de studiu: 5 ore

2.1. Delimitări și structuri privind stocurile și producția în curs de execuție
Pe lângă imobilizări, care asigură baza tehnică a producției, circulației mărfurilor și prestărilor
de servicii, activitatea desfășurată de întreprinderi impune și folosirea unui volum mare și diversificat
de active circulante. În cadrul acestora, activele circulante materiale dețin un rol hotărâtor în realizarea
obiectului de ac tivitate specific fiecărei entităț i.
Potrivit reglementărilor în vigoare, un element de activ este considerat activ circulant dacă [14,
punctul 268, alin (1)]:
a) se așteaptă să fie realizat sau este deținut cu intenția de a fi vândut sau consumat în cursu l
normal al ciclului de exploatare al entității;

27
b) este deținut, în principal, în scopul tranzacționării;
c) se așteaptă a fi realizat în termen de 12 luni de la data bilanțului; sau
d) este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a căror utiliz are nu este
restricționată.
Ciclul de exploatare al unei entități reprezintă perioada de timp dintre achiziționarea activelor
care sun t destinate procesării și finalizarea acestora în numerar sau echivalente de numerar.
Echivalentele d e numerar reprezint ă investițiil e financiare pe termen scurt, extrem d e lichide,
care sunt ușor convertibile în numerar și sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii.
În categoria activelor circulante se cuprind:
– stocurile, inclusiv valoarea serviciilor prestate pentru care nu a fost întocmită factură;
– creanțele;
– investițiile pe termen scurt;
– casa și conturile la bănci.
Stocurile sunt active circulante, aflate în diferite situații, și anume:
 destinate pentru a fi vândute pe parcursul desfășurării normale a activității;
 în curs de producție în vederea vânzării în procesul desfășurării normale a activității ;
 sub formă de materii prime, materiale și alte consumabile ce urmează a fi folosite în procesul
de producție sau pentru prestarea de servicii.
În categoria stocurilor se cuprind și activele cu ciclu lung d e fabricație , destinat e vânzări i (de
exemplu , echipamente, nave, ansambluri sau complexuri de locuințe etc., realizate de entitățil e ce au ca
activitate principal ă obținere a și vânzarea unor astfel de produse).
Terenurile cumpărate în scopul construirii pe acestea de construcții destinate vânzării, se
înregistrează la stocuri.
Din punct de vedere al sarcinilor gestionare care revin contabilității stocurilor, acestea se
grupează în stocuri propriu-zise și producție în curs de execuție.
Stocurile și producția în curs (neterminată) se concretizează în ansamblul bunurilor și
serviciilor din cadrul entitățiii care sunt destinate fie vânzării în aceeași stare sau după parcurgerea
anumitor stadii ale procesului de fabri cație, fie consumului de la prima lor utilizare. Acestea se
caracterizează , în general, printr- o viteză de rotație mare, servind activitatea întreprinderii, pe o
perioadă mai mică de un an, cu unele excepții.
Actele normative în vigoare prevăd că: “Deținer ea, cu orice titlu, de bunuri materiale, titluri de
valoare, numerar și alte drepturi și obligații, precum și efectuarea de operațiuni economice, fără să fie
înregistrate în contabilitate, sunt interzise ” [13, art. 11].
În aplicarea acestor prevederi este necesar să se asigure [ 14, pct. 284, alin. (2)]:
a) Recepționarea tuturor bunurilor materiale intrate în entitate și înregistrarea lor la locurile de
depozitare. Bunurile materiale primite pentru prelucrare, în custodie sau în consignație se
recepționează și înregistrează distinct ca intrări in gestiune. În contabilitate valoarea acestor bunuri se
înregistrează în conturi în afara bilanțului;
b) În situația unor decalaje între aprovizionarea și recepția bunurilor care se dovedesc a fi în
mod cert în propri etatea unității se procedează astfel:
– bunurile sosite fără factură se înregistrează ca intrări în gestiune atât la locul de depozitare , cât și în
contabilitate, pe baza recepției și a documentelor însoțitoare;
– bunurile sosite și nerecepționate se înregistrează distinct în contabilitate ca intrare în gestiune;
c) În cazul unor decalaje între vânzarea și livrarea bunurilor, acestea se înregistrează ca ieșiri
din unitate, nemaifiind considerate proprietatea acesteia, astfel:
– bunurile vândute și nelivrate se înregistrează distinct în gestiune, iar în contabilitate în conturi în
afara bilanțului;
– bunurile livrate, dar nefacturate se înregistrează ca ieșiri din gestiune atât la locurile de depozitare
cât și în contabilitate, pe baza documentelor care confirmă ieși rea din gestiune potrivit legii;
d) Bunurile aprovizionate sau vândute cu clauze privind dreptul de proprietate se înregistrează
la intrări și, respectiv, la ieșiri, atât în gestiune, cât și în contabilitate, potrivit contractelor încheiate.
Pornind de la aceste prevederi legale, organizarea corespunzătoare a gestiunii stocurilor de
materiale impune respectarea următoarelor restricții [7, p. 137]:
– identificarea strictă a naturii bunului;
– clasificarea bunurilor după destinație;
– înregistrarea intrărilor și ieșirilor în momentul transferului de proprietate;

– permanența și exactitatea evaluării intrărilor, ieșirilor și stocului.
Marea varietate a stocurilor propriu- zise fac necesară clasificarea lor după mai multe criterii.
Astfel din punct de vedere al naturii acestora stocurile se clasifică în următoarele categorii:
Materiile prime sunt bunuri care se consumă la prima utilizare, participă direct la obținerea
produsului finit și se regăsesc în acesta, integral sau parțial, în forma inițială sau transformate.
Materialele consumabile participă sau ajută la procesul de fabricație sau de exploatare, se
consumă la prima utilizare dar nu se regăsesc, de regulă, în produsul finit.
Materialele de natura obiectelor de inventar sunt reprezentate prin bunuri care nu îndeplinesc
una din condițiile necesare pentru a fi considerate imobilizări corporale, precum și bunurile asimilate
acestora (echipamentul de protecție, echipamentul de lucru, îmbrăcămintea specială, mecanismele,
sculele, dispozitivele și verificatoarele, aparatele de măsură și control, matrițele utilizate la execuția
anumitor produse și alte obiecte similare ).
Produsele sunt elemente de natura bunurilor realizate în urma procesului de exploatare și care
au ca principală destinație livrarea către terți. Asemenea ac tive circulante materiale sunt reprezentate
de semifabricate, produse finite , rebuturile, materialele recuperabile și deșeurile, precum și de
produsele agricole.
Activele biologice de natura stocurilor sunt acelea care urmează a fi recoltate ca produse
agricole sau vândute ca active biologice. Exempl e de activ e biologic e de natur a stocurilo r sunt
animalele destinate producției de carne, animalele deținute în vederea vânzării, peștii din fermele
piscicole, culturile, cum ar fi cele de porumb și grâu, și copacii crescuți pentru cherestea. Produsele
agricole sunt cele rezultat e la momentu l recoltări i de la activel e biologic e ale entității , de exemplu ,
lână, copac i tăiați , bumbac , lapte , struguri , fructe culese etc. [14, punctul 279, alin. (1)]
Bunurile pe care le cumpără entitatea pentru a le vinde în starea în care au fost achiziționate sau
după prelucrări nesemnificative sunt considerate mărfuri . Desfacerea acestora are loc prin societăți
specializate în activități de comerț cu ridicata (en gros) și cu amănuntul (en detail) sau prin unități care
au ca obiect alte activități decât comercializarea mărfurilor.
Ambalajele sunt bunurile folosite pentru asigurarea protecției materiilor prime, materialelor,
produselor finite, mărfurilor etc. pe timpul transportului și depozitării sau pentru prezentarea lor
comercială .
Din categoria activelor circulante materiale face parte și producția în curs de execuție . Aceasta
se referă la producția ce nu a parcurs toate fazele (stadiile) de prelucrare prevăzute în procesul
tehnolo gic, având o situație intermediară între materia primă și semifabricat sau între semifabricat și
produsul finit sau între materia primă și produsul finit. Serviciile și studiile în curs de execuție sau
neterminate sunt alte elemente componente ale producției în curs de execuție.
În cadrul stocurilor se includ și bunurile aflate în custodie, pentru prelucrar e sau în consignați e
la terți, mașinil e folosite numai ca material d e demonstrați e pentru negociere în domeniul automobilelor,
cu durată de utilizare de sub un an. Acestea se înregistreaz ă distinc t în contabilitate , pe categori i de
stocuri. Dac ă materialel e de demonstrați e au durat ă de utilizar e mai mare de un an, ele reprezintă
imobilizări.
Sunt reflectate, d e asemenea , distinc t în contabilitate, acele st ocuri cumpărate, pentru care s -au
transferat riscurile și beneficiil e aferente , dar care sunt în curs de aprovizionare.
După apartenența la unitate , stocurile se pot grupa în: stocuri aflate în gestiunea unității care
fac parte din averea proprie a acesteia și stocuri care nu aparțin averii proprii, deși se află în
gestiunea unității . Primele stocuri se găsesc în spațiile proprii (depozite, magazii, magazine etc.) sau la
terți (materii prime și materiale aflate la terți, produse date la terți, mărfuri în custodie sau consignație
la terți etc.). Stocurile din cea de -a doua categorie aparțin terților și se găsesc temporar în entitate
pentru anumite scopuri (materii prime, materiale, materiale de natura obiectelor de inventar, mărfuri
etc. primite spre prelucra re, în custodie sau în consignație) [10, p. 73].
Stocurile, din punct de vedere al provenienței , trebuie privite sub două aspecte [11, p. 51].
– stocuri achiziționate de unitate din afară (materii prime, materiale consumabile, materiale de natura
obiectelor de inventar, animale, mărfuri, ambalaje etc. cumpărate de la furnizori sau din avansuri de
trezorerie) sau intrate în gestiune pe alte căi (aport în natură al acționarilor/asociaților la capitalul
social, primite cu titlu gratuit, plusuri de inventar const atate la stocurile provenite din aprovizionări
din afara entității sau din alte surse etc.);

29
– stocuri obținute din activitatea proprie (materiale de natura obiectelor de inventar, semifabricate,
produse finite, produse reziduale, produse agricole, ambalaje, active biologice etc.).

Teme de verificare
TV 2 .1. Delimitări și structuri privind stocurile și producția în curs de execuție
1. Care sunt structurile de stocuri după natura lor?
Răspuns:

2.2. Particularitățile evaluării stocurilor și producției în curs de execuție
Pe lângă respectarea regulilor generale de evaluare prezentate la unitatea de studiu anterioară,
în evaluarea stocurilor și producției în curs de execuție intervin anumite particularități.
1) Evaluarea la intrarea în unitate. De regulă, intrările de bunuri materiale nu ridică
probleme sub aspectul evaluării, întrucât toate informațiile necesare la cantitățile și prețurile acestora
sunt preluate din documente justificative. Astfel, la intrarea în entitate stocurile și producția în curs de
execuție se evaluează și se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrarea (contabilă) , care se
particularizează (după căile de intrare a bunurilor) în cost de achiziție, cost de producție, valoare justă
și valoare de aport.
Costul de achiziție este folosit la evaluarea materiilor prime, materialelor consumabile,
materialelor de natura obiectelor de inventar, mărfurilor, ambalajelor și a altor bunuri procurate cu titlu
oneros.
Costul de producție este folosit la evaluarea bunurilor rezultate din proce sul de fabricație al
entității, cum sunt produsele finite, producția în curs de execuție, semifabricatele, ambalajele și alte
bunuri realizate cu resurse proprii .
Valoarea justă se folosește la evaluarea bunurilor primite cu titlu gratuit sau constatate î n plus
la inventariere.
Valoarea de aport , folosită la evaluarea stocurilor aduse ca aport în natură la capitalul social,
reprezintă valoarea prevăzută în actul de evaluare, determinată prin expertiză.
Costul stocurilor care nu sunt de obicei fungibile și al acelor bunuri sau servicii produse și
destinate unor comenzi distinct e trebui e determina t prin identificarea specific ă a costurilor
individuale. Bunurile fungibile sunt bunuri de orice natură care nu se pot distinge în mod substanțial
unele de altele. Identificarea specifică a costului presupune atribuirea costurilor specifice elementelor
identificabile ale stocurilor. Acest tratament contabil este adecvat pentru acele elemente care fac
obiectul unei comenzi distincte, indiferent dacă au fost cumpărate sau produse.
Identificarea specifică nu poate fi folosită în cazurile în care stocurile cuprind un număr mare
de elemente, care sunt de regulă fungibile.
Pentru stocurile la care nu poate fi aplicată metoda identificării specifice, legislația financiar –
contabilă din țara noastră [14, punctul 286] permite ca, în funcție de specificul activității, la
determinarea costului să fie folosite metoda costului standard , în activitatea de producție, sau
metoda prețului cu amănuntul , în comerțul cu amănuntul.
Costul standard ia în considerare nivelurile normale ale consumurilor de materiale și
consumabile, manoperei , precum și ale eficienței și capacității de producție. Aceste niveluri trebuie
revizuite periodic și ajustate, dacă este necesar, în funcție de condițiile existente la un moment dat.
Diferențele de preț față de costul de achiziție sau de producție trebuie evidențiate distinct în
contabilitate, fiind recunoscute în costul activului. Aceste diferențe pot fi nefavorabile (+), atunci când
costul efectiv este mai mare decât costul standard sau favorabile (-), atunci când costul efectiv este mai
mic decât costul standard.
Repartizarea diferențelor de preț asupra valorii bunurilor ieșite și asupra stocurilor se
efectuează cu ajutorul unui coeficient care se calculează astfel:
s isai idp
I SDp S
e repartizar de Coeficient

*100 , în care:
Sidp = Soldul inițial al diferențelor de preț;

Dp ai = Diferențe de preț aferente intrărilor în cursul perioadei, cumulat de la începutul anului;
Sis = Soldul inițial al stocurilor la costul standard;
Is = Valoarea intrărilor de stocuri în cursul perioadei la costul standard, cumulat de la începutul anului
Acest coeficient se înmulțește cu valoarea bunurilor ieșite din gestiune la costul standard, iar
suma rezultată se înregistrează în conturile corespunzătoare în care au fost înregistrate bunurile ieșite.
Coeficienții de repartizare a diferențelor de preț pot fi calculați la nivelul conturilor sintetice de
gradul I și II, prevăzute în planul general de conturi, pe grupe sau categorii de stocuri.
La sfârșitul perioadei, soldurile conturilor de diferențe se cumulează cu soldurile conturilor de
stocuri, la preț de înregistrare, astfel încât aceste conturi să reflecte valoarea stocurilor la cost de
achiziție, respectiv de producție, după caz.
Diferențele de preț astfel stabilite la recepția bunurilor respective se înregistrează proporțional
asupra valorii bunurilor ieșite, cât și asupra bunurilor rămase în stoc .
În comerțul cu amănuntul, pentru a determina costul stocurilor constituite din articole
numeroase și cu mișcare rapidă, care au marje similare (a se înțelege marja comerciantului sau adaosul
comercial), poate fi folosită metoda prețului cu amănuntul.
Costul bunurilor vândute este calculat prin deducerea valorii marjei brute din prețul de vânzare
al stoc urilor. Modificările operate asupra prețului de vânzare impun recalcularea marjei brute.
2) La inventariere și prezentarea în bilanț elementele de natura stocurilor se evaluează la
valoarea actuală (de utilitate), denumită valoare de inventar, stabilită în funcție de utilitatea bunului,
starea acestuia și prețul pieței. Valoarea de inventar a stocurilor și producției în curs de execuție se
stabilește și în funcție de destinația bunurilor, după cum urmează [9, p. 164]:
a) Pentru stocurile destinate vânzării (mărfuri, produse finite, semifabricate, unele materiale
etc.) evaluarea se realizează la prețul de vânzare diminuat de cheltuielile ocazionate de desfacere
(transport, depozitare, cheltuieli în perioada de garanție);
b) Semifabricatele și producția în curs de execuție se evaluează la valoarea corespunzătoare
elementelor materiale încorporate, la care se adaugă costurile aferente fazelor de fabricație parcurse;
c) Materiile prime și materialele consumabile sunt utilizate, în principal, la desfășurarea
activ ității de producție sau de prestări servicii a unității, fapt pentru care ar putea fi evaluate și la costul
de reaprovizionare (înlocuire) estimat.
Valoarea producției în curs de execuție se determină prin inventarierea producției neterminate,
utilizându-s e două metode, și anume:
– metoda directă;
– metoda indirectă.
“Metoda directă presupune determinarea producției nefinite, obligatoriu prin inventariere” [1,
p. 125] , operație care poate fi realizată pe stadii succesive de prelucrare sau pe piese și pe operați i.
“Metoda indirectă constă în determinarea producției nefinite pe seama datelor oferite de
contabilitate, motiv pentru care ea mai este cunoscută și sub denumirea de metodă contabilă ” [1, p.
127]. Aceasta constă în deducerea din totalul cheltuielilor efec tuate pe parcursul perioadei a
cheltuielilor aferente producției finalizate.
În momentul inventarierii se constată și elementele de activ lipsă sau degradate, cu mișcare
lentă sau fără mișcare, care sunt evaluate la prețul de valorificare posibil de obținut la o eventuală
vânzare (imputare) a lor.
Dacă valoarea de inventar se determină prin referință la prețul pieței se impune ca din aceasta
să se deducă toate cheltuielile care ar mai trebui efectuate pentru a aduce elementul de bilanț respectiv
în faza de vânzare.
La închiderea exercițiului activele de natura stocurilor se evaluează la valoarea contabilă, mai
puțin ajustările pentru depreciere constatate. Ajustări pentru depreciere se constată inclusiv pentru
stocurile fără mișcare. În cazul în care valoarea contabilă a stocurilor este mai mare decât valoarea de
inventar, valoarea stocurilor se diminuează până la valoarea realizabilă netă, prin constituirea unei
ajustări pentru depreciere [14, punctul 88, alin. (1 )].
Fac obiectul evaluării și stocurile în curs de execuție.
În această etapă se procedează la o comparație între valoarea de inventar și cea de intrare sau
contabilă, iar manifestarea principiului prudenței este mai mult decât evidentă , în sensul că: plusurile
latente de valoare (valoarea de inventar este superioară valorii contabile) la elementele stocabile nu se
înregistrează în contabilitate, pe când minusurile de valoare se înregistrează sub forma ajustărilor

31
pentru depreciere (dacă deprecierea este considerată reversibilă). Prin valoarea netă contabilă a
stocurilor se înțelege valoarea de intrare, mai puțin ajustarea pentru depreciere sau pierdere de valoare,
cumulate.
Elementele în cauză rămân reflectate în contabilitatea curentă la valoarea contabilă, în timp ce
în bilanțul contabil sunt prezentate la valoarea netă contabilă (valoare contabilă – ajustarea pentru
depreciere sau pierdere de valoare ).
3) Cu ocazia ieșirii din unitate sau la darea în consum bunurile se evaluează și se scad din
gestiune la valoarea lor de intrare. Regula enunțată nu poate fi aplicată în toate cazurile și pentru toate
categoriile de bunuri.
Bunurile din stoc (materii prime, materiale, mărfuri, produse finite etc.) pot fi urmărite
individual (bunuri identificabile) sau nu pot fi urmărite individual (bunuri interschimbabile, adică
bunuri fungibile, care în interiorul fiecărei categorii nu pot fi în mod unitar identificabile după intrarea
lor în depozit) [5, p. 216].
Elementele identificabile sunt evaluate la ieșire la costurile lor reale de intrare. Conform IAS 2
Stocuri , costul acestor stocuri care nu sunt de obicei fungibile și al acelor bunuri sau servicii produse și
destinate unor comenzi distincte trebuie determinat prin identificarea specifică a costurilor
individuale.
Elementele interschimbabile sunt evaluate la ieș ire prin costul lor estimat de intrare. De
aceea, în cazul elementelor fungibile s- au admis derogări de la regula generală (identificarea specifică),
putându- se folosi metode specifice pentru evaluarea la ieșire.
În condițiile în care pe parcursul desfășurării activității aceleași feluri de bunuri se procură la
prețuri diferite, pentru evaluarea cantității de stocuri ieșite sau consumate, având la bază valoarea de
intrare (costul estimat de intrare) a acestora, se recomandă următoarele metode de evaluare [3, p. 122]:
-metoda primului intrat- primului ieșit (First in -First out – FIFO);
-metoda ultimului intrat- primului ieșit (Last in -First out – LIFO);
-metoda costului mediu ponderat (CMP).
Potrivit metodei “primul intrat – primul ieșit” (FIFO) , elementele sto cabile ieșite din gestiune
se evaluează la costul de achiziție (sau de producție) în ordinea cronologică a vechimii loturilor intrate
în unitate. Dacă lotul ieșit nu este acoperit în totalitate (cantitativ) din cel mai vechi lot intrat se
apelează la costul de achiziție/producție al lotului următor, în ordine strict cronologică.
Metoda costului mediu ponderat (CMP) presupune calcularea costului fiecărui element pe
baza mediei ponderate a costurilor elementelor similare aflate în stoc la începutul perioadei și a
costului elementelor similare produse sau cumpărate în timpul perioadei. Relația de calcul aplicată este
următoarea:
QI QsiVI Vsi
iCMUP
, în care:
Vsi= valoarea bunurilor aflate în stoc înaintea ultimei intrări;
VI= valoarea bunurilor intrate la alt preț;
Qi= cantitatea din stoc înaintea ultimei intrări;
CI= cantitatea bunurilor intrate la alt preț.
Potrivit metodei “ultima intrare – prima ieșire” (LIFO) , bunurile ieșite din gestiune se
evaluează la costul de achiziție (sau de producție) al ultimei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului,
bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție/producție al lotului anterior, în ordine
cronologică.
Potrivit paragrafului 25 din IAS 2 “Stocuri” , costul stocurilor fungibile se determină pe
baza metodei FIFO sau a costului mediu ponderat. Este autorizat ă și determinarea costului
stocurilor fungibile pe baza metodei LIFO.
În alegerea metodelor de evaluare a ieșirilor de stocuri entitățile au libertate deplină și, deși
criteriul de bază al opțiunilor ar trebui să -l reprezinte fidelitatea informațiilor oferite, unitățile sunt
tentate să folosească acele metode care le permit obținerea de avantaje fiscale.
Potrivit prevederilor legale, metoda aleasă trebuie aplicată cu consecvență pentru elemente
simil are de natura stocurilor și a activelor fungibile de la un exercițiu la altul. Dacă, în situații
excepționale, administratorii decid să schimbe metoda pentru un anumit element de stocuri sau alte
active fungibile, în notele explicative trebuie să fie prezentate următoarele informații [14, pct. 287 ,
alin. (1)]:

– motivul schimbării metodei;
– efectele schimbării asupra rezultatului.
O entitate trebuie să folosească aceleași metode de determinare a costului pentru toate stocurile
care au natură și utilizare similare. Pentru stocurile cu natură sau utilizare diferită, utilizarea unor
metode specifice de calcul al costului poate fi justificată. O diferență în localizare a geografic ă nu este
suficientă pentru a justifica alegerea de metode diferite.

Teme de verificare
TV 2 .2. Evaluarea stocurilor
1. Cum se evaluează stocurile la intrarea în entitate?
Răspuns:

2.3. Organizarea contabilității sintetice a stocurilor
Conducerea și organizarea contabilității stocurilor se realizează, în conformitate cu
reglementările contabile, după una din următoarele metode:
– metoda (sistemul) inventarului permanent;
– metoda (sistemul) inventarului intermitent.
Metoda inventarului permanent constă în utilizarea conturilor de stocuri în care se
înregistrează cronologic toate operațiile de intrare și ieșire a bunurilor. Întrucât în conturile (sintetice și
analitice) de stocuri, operațiile de intrare și ieșire se înregistrează pe măsura apariției lor, metoda este
denumită “inventar permanent”. Folosirea acestei metode permite cunoașterea în permanență, pe baza
informațiilor oferite de contabilitatea sintetică, a stocului scriptic existent la un moment dat. În
contabilitatea sintetică a stocurilor se vor regăsi următoarele informații:
-Existentul inițial debitor, la începutul fiecărei perioa de, care va coincide cu existentul final de la
sfârșitul perioadei precedente;
-Intrările din cursul perioadei, pe baza documentelor justificative, înregistrate în debitul conturilor de
stocuri, formând rulajul debitor;
-Ieșirile din cursul perioadei înreg istrate în creditul conturilor de stocuri, care dau conținut rulajului
creditor;
-Existentul scriptic stabilit ori de câte ori este necesar și la sfârșitul fiecărei perioade pe baza relației:
Existent scriptic = Existent inițial + Intrări – Ieșiri
În funcție de categoria valorică adoptată pentru evidența stocurilor, sistemul inventarului
permanent poate îmbrăca mai multe variante [6, p. 77]:
-inventar permanent la cost de achiziție/producție;
-inventar permanent la cost standard.
Metoda inventarului permane nt este recomandată pentru a fi folosită de unitățile mari. Aceasta
oferă avantajul cunoașterii în permanență a existentului de stocuri , pe baza datelor contabilității, ceea
ce asigură un control gestionar mai riguros al acestora. Periodic, existentul scri ptic se compară cu
situația faptică constatată cu ocazia inventarierilor și se stabilesc eventualele diferențe (plusuri sau
minusuri) de inventar. Deși presupune un volum mai mare de muncă (prin înregistrarea în contabilitate
a tuturor operațiilor de intra re-ieșire), aplicarea metodei se justifică cel puțin prin funcția gestionară a
contabilității – păstrarea integrității activelor societății.
Metoda inventarului intermitent pornește de la concepția de bază că bunurile nu se
aprovizionează în scopul stocajului ci al consumului sau revânzării, motiv pentru care în momentul
achiziției lor nu se reflectă în conturile de stocuri, ci direct în conturile specifice de cheltuieli [7, p.
147]. Conturile de stocuri intervin doar la sfârșitul fiecărei perioade de gestiune și reflectă stocurile de
bunuri constatate prin inventariere. La începutul perioadei următoare stocurile existente sunt anulate,
prin majorarea cheltuielilor corespunzătoare.
Deoarece mișcările din cursul perioadei nu se înregistrează în conturile de s tocuri, pe baza
datelor contabilității nu pot fi cunoscute stocurile scriptice. Pentru determinarea stocurilor existente se

33
impune inventarierea faptică, operație care se efectuează la sfârșitul fiecărei luni, în vederea afectării
corecte a cheltuielilor perioadei.
Metodologia de lucru impusă de sistemul inventarului intermitent este diferită în funcție de
proveniența stocurilor. Astfel, pentru stocurile intrate din afara unității se parcurg următoarelor etape
[10, p. 82]:
– la începutul fiecărei luni, stocurile constatate prin inventariere la sfârșitul perioadei precedente se
anulează, prin majorarea cheltuielilor;
– pe parcursul lunii, achizițiile de bunuri se înregistrează direct în conturile specifice de cheltuieli;
– ieșirile de stocuri din cursul perioadei nu se înregistrează în contabilitate;
– la sfârșitul lunii se inventariază stocurile existente și se înregistrează în contabilitate, în debitul
contului de stocuri, prin diminuarea cheltuielilor corespunzătoare.
După parcurgerea acestor etape, soldul contului de cheltuieli va reflecta valoarea stocurilor
ieșite în cursul lunii, calculată în baza relației [4, p. 187]:
Ieșiri = Stoc inițial + Intrări – Stoc final
În cazul stocurilor provenite din producție proprie , etapele care trebuie parcurse sunt
urmă toarele [12, p. 164]:
– se anulează stocurile de producție constatate la sfârșitul perioadei anterioare prin inventariere în
corespondență cu veniturile aferente costurilor stocurilor de produse;
– bunurile obținute din producție proprie nu se înregistrează în evidența sintetică, ci doar în cadrul celei
operative ținută la locurile de depozitare;
– pe măsura vânzării (ieșirii din gestiune) a stocurilor, acestea vor fi înregistrate asupra conturilor de
venituri fără a fi necesară operația de destocare a lor (descărcarea gestiunii);
– bunurile provenite din producție proprie sunt inventariate la sfârșitul perioadei și se înregistrează în
conturile corespunzătoare de stocuri prin majorarea veniturilor aferente costurilor stocurilor de produse.
Metoda inventarul ui intermitent poate fi aplicată de unitățile mici și mijlocii care nu folosesc
un volum mare și diversificat de active circulante. Deși prezintă avantajul că reduce munca de
înregistrare în contabilitate (prin neînregistrarea ieșirilor din cursul perioade i), folosirea acestei metode
generează și unele dezavantaje:
– pe baza informațiilor contabilității, nu poate fi cunoscut stocul existent la un moment dat, ceea ce
necesită efectuarea de inventarieri periodice, cel puțin la sfârșitul fiecărei luni;
-nu ide ntifică diferențele de inventar, întrucât stocurile constatate la inventarierea faptică nu pot fi
comparate cu stocurile scriptice (despre care nu există informații); în consecință, nu apar noțiunile de plusuri și
minusuri de inventar;
-nu asigură un control riguros al gestiunii stocurilor și al integrității acestora, fiind considerată
“normală” situația constatată la inventariere; eventualele abateri față de situația reală vor afecta în plus sau
minus cheltuielile unității.
Observație:
Dacă în cazul aplicării metodei inventarului permanent stocurile pot fi evaluate atât la prețuri standard cât și
la costuri efective, în varianta utilizării inventarului intermitent evaluarea stocurilor se realizează numai la
costuri efective.
Inventaru l intermitent nu se utilizeaz ă în comerțu l cu amănuntul în situația în care se aplică
metoda global- valorică.
Teme de verificare
TV 2 .3. Organizarea contabilității sintetice și analitice a stocurilor
1. Care sunt metodele ce pot fi utilizate pentru conducerea și organizarea contabilității stocurilor?
Răspuns:

2.4. Contabilitatea stocurilor de materii prime și materiale
În categoria stocurilor de materii prime și materiale se includ: materiile prime, materialele
consumabile și materialele de natura obiectelor de inventar.
Materiile prime reprezintă substanța de bază în obținerea produselor finite, semifabricatelor,
lucrărilor și serviciilor din obiectul de activitate al entității și în care se regăsesc total sau parțial, în
starea inițială sau transformată.

Pentru evidența acestor stocuri intervine contul de activ 301 “Materii prime” , iar modul lui
concret de funcționare diferă în raport de metoda folosită în contabilizarea stocurilor de materii prime
(inventar permanent sau intermitent).
În situația aplicării inventarului permanent contul 301 se debitează pe parcursul lunii cu
valoarea materiilor prime (la cost efectiv/standard) intrate în unitate constatate prin inventariere ( 601)
și se creditează cu valoarea ieșirilor de materii prime din cursul lunii. Soldul debitor al contul ui
reflectă valoarea materiilor prime aflate în stoc la sfârșitul perioadei.
În situația aplicării metodei inventarului intermitent contul 301 se debitează la sfârșitul lunii cu
valoarea materiilor prime (la cost efectiv) constatate prin inventariere ( 601) și se creditează la
începutul lunii următoare cu valoarea stocului de materii prime trecut asupra cheltuielilor
corespunzătoare ( 601).
Contabilitatea analitică a materiilor prime se ține pe grupe, subgrupe și pe fiecare fel de materie
primă în parte.
În categoria materialelor consumabile se includ:
– Materialele auxiliare sunt bunuri care participă sau creează condiții normale pentru desfășurarea
procesului de exploatare, fără a se regăsi, de regulă, în produsele obținute;
– Combustibilii pot participa direct sau indirect la procesul tehnologic, asigurând transformarea
materiilor prime și materialelor auxiliare în producție finită sau în curs de execuție, sub influența energiei
calorice. Uneori combustibilii creează doar condiții pentru desfășurarea procesu lui tehnologic sau realizarea
celorlalte funcții ale entităț ii;
– Materialele pentru ambalat sunt bunuri destinate protejării materialelor, produselor finite, mărfurilor
etc. pe timpul manipulării, transportului sau vânzării lor, care după folosirea lor nu mai pot fi utilizate pe
destinația inițială (deservesc un singur ciclu de circulație);
– Piesele de schimb sunt reprezentate prin acele bunuri care servesc pentru înlocuirea unor componente
uzate ale imobilizărilor corporale, ale materialelor de natura ob iectelor de inventar etc.;
– Semințele și materialele de plantat sunt active circulante materiale utilizate în unitățile din agricultură
și silvicultură, care au rolul de a asigura procesul de reproducție din aceste ramuri ale economiei naționale;
– Furajele sunt bunuri utilizate în unitățile cu profil agricol, fiind considerate produse finite la fermele
vegetale și materiale consumabile pentru fermele zootehnice;
– În categoria altor materiale consumabile se includ acele bunuri din dotarea unităților care dețin o
pondere redusă în totalul materialelor consumabile, cum sunt: imprimatele și rechizitele de birou, materialele
informatice, materialele pentru întreținere și curățenie etc.
Evidența materialelor de natura celor menționate se asigura cu ajutorul con tului de activ 302
“Materiale consumabile” care prezintă o funcțiune similară contului 301 “Materii prime”. Conținutul
eterogen al contului impune organizarea contabilității la nivelul co nturilor sintetice de gradul II.
Materialele de natura obiectelor de inventar sunt acele mijloace de muncă ce au o valoare
mai mică decât limita minimă prevăzută de lege pentru a fi considerate imobilizări corporale ,
indiferent de durata lor de serviciu (inclusiv cele cu durata mai mare de un an) sau cu durată mai mică
de un an, indiferent de valoarea lor. Sunt asimilate materialelor de natura obiectelor de inventar și
următoarele bunuri [8, p. 118]:
– echipamentul de protecție, echipamentul de lucru și îmbrăcămintea specială impuse salariaților prin
normele de protecție și se curitate a muncii sau de regulamente speciale;
– sculele, dispozitivele și verificatoarele (SDV -uri), mecanismele, aparatele de măsură și control
(AMC- uri), matrițele folosite la fabricarea anumitor produse ori comenzi și alte bunuri similare;
– baracamentele și amenajările provizorii de șantier, reprezentate de bunurile achiziționate sau
construite cu efort propriu de către unități pentru executarea lucrărilor și prestațiilor în construcții;
nu se includ în această categorie lucrările de organizare a șantierelor de la care, în urma terminării
lucrărilor de construcții sau a abandonării lor, nu se recuperează materiale, cum ar fi: platforme
betonate, drumuri și căi de acces, alte amenajari.
Deoarece sunt mijloace de muncă, materialele de natura obiectelor de inventar prezintă o serie
de caracteristici specifice mijloacelor fixe, și anume:
– participă la mai multe cicluri de exploatare;
– își păstrează forma fizică pe parcursul folosirii;
– își transmit treptat sau integral valoarea asupra producției la a căror re alizare au contribuit.
Pentru includerea pe cheltuieli a valorii obiectelor de inventar date în folosință pot fi utilizate
mai multe metode:

35
– metoda integrală care presupune trecerea pe cheltuieli a întregii valori a materialelor de natura
obiectelor de i nventar în momentul dării în folosință;
– metoda cotelor egale (proporționale) constă în includerea eșalonată a valorii obiectelor de inventar pe
cheltuieli (50% la darea în folosință și 50% la scoaterea din uz);
– metoda cotelor procentuale de uzură, care se bazează pe includerea în cheltuieli a valorii materialelor
de natura obiectelor de inventar prin aplicarea unor cote procentuale la valoare de intrare a celor aflate în
folosință. Aceste cote se pot stabili diferențiat pe subdiviziunile organizatorice ale unității și pe feluri de obiecte
de inventar sau sub forma unei cote unice pentru întreaga societate.
Observație:
Potrivit prevederilor legale, în cazul includerii eșalonate a valorii materialelor de natura obiectelor de inventar
pe cheltuieli trebuie să se asigure recuperarea integrală a valorii acestora în termen de maximum 3 ani).
Valoarea SDV- urilor cu destinație specială și aparatelor de măsură și control destinate
fabricării unor produse sau realizării anumitor comenzi se include, de regulă, eșal onat în costurile
acestor produse sau comenzi.
Evidența existenței, mișcării și uzurii materialelor de natura obiectelor de inventar se asigură
prin contul de activ 303 “Materiale de natura obiectelor de inventar” . Dacă evidența materiilor
prime și materialelor se ține la nivelul costurilor standard diferențele (în plus sau în minus) care apar
între prețul de înregistrare standard (prestabilit) și costul efectiv sunt reflectate cu ajutorul contului
bifuncțional 308 “Diferențe de preț la materii prime și mat eriale ”. Contul 308 este un cont
rectificativ al valorii de înregistrare a materiilor prime, materialelor consumabile și materialelor de
natura obiectelor de inventar.
Exemplu: O unitate care evaluează bunurile de natura stocurilor la nivelul prețurilor prestabilite deține
la începutul unei luni un stoc de materii prime în valoare de 30.000 lei (cost standard), cu diferență de preț în
plus de 3.800 lei.
În cursul lunii au loc următoarele operații:
A) Metoda inventarului permanent:
1) Se primesc de la furnizori materii prime facturate la 50.000 lei cu TVA de 19 % (9.500 lei ). Prețul
standard al materiilor prime aprovizionate este de 51.000 lei.
a) înregistrarea prețului efectiv de cumpărare al materiilor prime (pe baza datelor din factura
furnizorului):
1a. % = 401 – 59.500
301 50.000
4426 9.500
b) concomitent, se aduce stocul de materii prime la nivelul prețului de înregistrare (înregistrarea
diferențelor de preț în minus pe baza notei de intrare -recepție) :
1b. 301 = 308 1.000 1.000

Observație:
Cele două formule contabile ar putea fi comprimate în una singură, de forma:

1. % = % – –
301 401 51.000 59.500
4426 308 9.500 1.000
2) Se primesc de la terți materii prime în valoare de 5.000 lei, preț de înregistrare.
2. 301 = 351 5.000 5.000
3) Se achiziționează materii prime plătite din avansuri de trezorerie la un cost de 3.600 lei, cu o taxă pe
valoarea adăugată de 684 lei . Prețul de înregistrare al acestor bunuri este de 3.000 lei.
a) înregistrarea achiziției pe baza facturii și notei de recepție și constatare de diferențe
3a. % = 401 – 4.284
301 3.000
308 600
4426 684
b) justificarea achitării obligației față de furnizor, pe baza chitanței depusă de delegat
3b. 401 = 542 4.284 4.284
4) Se înregistrează valoarea materiilor prime rămase după terminarea unei comenzi, care urmează a fi
vândute, de 2.500 lei , preț de înregistrare.
4. 371 = 301 2.500 2.500
5) Se depun de către un acționar, ca aport la capitalul social, materii prime în valoare de 10.000 lei preț
de înregistrare

5. 301 = 456 10.000 10.000
6) Se înregistrează valoarea de 6.000 lei preț de înregistrare a materiilor prime trimise la terți pentru
prelucrare
6. 351 = 301 6.000 6.000
7) Se achiziționează de la furnizori materii prime facturate la 39.500 lei cu TVA de 7.524 lei .
Cheltuielile ocazionate de transportul bunurilor de la furnizori sunt facturate de unitatea specializată la 600 lei,
cu TVA de 114 lei . Prețul de înregistrare al materii prime cumpărate este de 40.000 lei.
-înregistrarea facturii primite de la furnizorul de materii prime:
7a. % = 401 – 47.024
301 39.500
4426 7.524
-înregistrarea facturii de transport, cu evidențierea diferenței de preț:
7b. % = 401 – 714
301 500
308 100
4426 114
8) Se trimit unei subunități materii prime în valoare de 7.500 lei , preț de înregistrare
8. 481 = 301 7.500 7.500
9) Se acordă cu titlu gratuit materii prime în valoare de 2.000 lei, preț de înregistrare:
-ieșirea materiilor prime prin donație:
9a. 6582 = 301 2.000 2.000
-evidențierea taxei pe valoarea adăugată aferentă donației;
9b. 635 = 4427 380 380
10) La sfârșitul lunii, în contabilitatea unității se reflectă următoarele operații:
-în baza centralizatorului bonurilor de consum se înregistrează eliberările de materii prime pentru
producție, î n valoare de 100.000 lei preț de înregistrare;
10a. 601 = 301 100.000 100.000
-se inventariază depozitul de materii prime și se constată un plus de 1.000 lei, preț de înregistrare;
10b. 301 = 601 1.000 1.000
-se calculează coeficientul de repartizare a diferențelor de preț și se înregistrează repartizarea
diferențelor aferente materiilor prime ieșite în cursul perioadei
D 301 C D 308 C
S.i.d. 30.000 S.i.d. 3.800
(1) 51.000 2.500 (4) (3a) 600 1.000 (1b)
(2) 5.000 6.000 (6) (7b) 100
(3a) 3.000 7.500 (8) Rd0 700 1.000 Rc0
(5) 10.000 2.000 (9a) 2.950
(7a) 39.500 100.000 (10a) Rd1 700 3.950 Rc1
(7b) 500 Tsd 4.500 3.950 Tsc
(10b) 1.000 550 Sfd
Rd. 110.000 118.000 Rc
Tsd 140.000 118.000 Tsc
22.000 Sfd
K308
 
301 d 301 i308 c d 308id
R S) R R ( S
110.000 30.0001.000) – (700 3.800
 =
140.0003.500 = 0,025
-Diferențe de repartizat, TOTAL: K 308 * Rc 301 = 0,025 * 118.000 = 2.950 lei, din care:
– pentru materiile prime destinate vânzării: 0,025 * 2.500 = 62,50 lei;
– pentru materiile prime trimise la terți: 0,025 * 6.000 = 150,00 lei;
– pentru materiile prime livrate subunității: 0,025 * 7.500 = 187,50 lei;
– pentru materiile prime acordate cu titlu gratuit: 0,025 * 2.000 = 50,00 lei;
– pentru materiile prime consumate: 0,025 * 100.000 = 2.500,00 lei.
10c. % = 308 – 2.950,00
371 62,50
351 150,00
481 187,50
6582 50,00
601 2.500,00

B) Metoda inventarului intermitent: Operațiile prezentate anterior, în varianta aplicării
metodei inventarului intermitent, se vor înregistra astfel:

37
0) La începutul perioadei de gestiune, valoarea stocului de materii prime, stabilit la sfârșitul lunii
anterioare prin inventariere, se trece asupra cheltuielilor, la nivelul costului efectiv de 33.800 lei.
Observație:
Pentru a obține costul efectiv al materiilor prime aflate în stoc, prețul de înregistrare al acestora (30.000 lei )
este corectat cu diferența de preț în plus (3.800 lei). Dacă diferența de preț ar fi fost în minus, din prețul
standard al materiilor prime aflate în stoc valoarea diferenței de preț s-ar fi scăzut, pentru a obține costul
efectiv al bunurilor.

0. 601 = 301 33.800 33.800
1) Cumpărarea materiilor prime de la furnizori la nivelul costului efectiv de 50.000 lei cu TVA de 20 %
(10.000 lei
1. % = 401 – 59.500
601 50.000
4426 9.500
2) Se primesc de la terți materii prime în valoare de 5.000 lei.
2. 601 = 351 5.000 5.000
3) Se achiziționează materii prime plătite din avansuri de trezorerie la un cost de 3.600 lei, cu o taxă pe
valoarea adăugată de 684 lei.
3a. % = 401 – 4.284
601 3.600
4426 684
b) justificarea achitării obligației față de furnizor, pe baza chitanței depusă de delegat
3b. 401 = 542 4.284 4.284
4) Se înregistrează valoarea materiilor prime rămase după terminarea unei comenzi, care urmează a fi
vândute, de 2.562,50 lei, cost efectiv.
Observație:
În cazul ieșirilor de materii prime, costul efectiv se obține prin corectarea prețului standard cu diferențele de
preț repartizate la sfârșitul lunii, în metoda inventarului permanent. Astfel, costul efectiv al materiilor prime
ieșite prin vânzare este de 2.500 lei (prețul standard) + 62,50 lei (diferențele de preț în plus repartizate);

4. 607 = 601 2.562,50 2.562,50
5) Se depun de c ătre un acționar, ca aport la capitalul social, materii prime în valoare de 10.000 lei cost
efectiv.
5. 601 = 456 10.000 10.000
6) Se înregistrează valoarea de 6.150 lei, cost efectiv, a materiilor prime trimise la terți pentru prelucrare
6. 351 = 601 6.150 6.150
7) Se achiziționează de la furnizori materii prime facturate la 39.500 lei cu TVA de 7.524 lei.
Cheltuielile ocazionate de transportul bunurilor de la furnizori sunt facturate de unitatea specializată la 600 lei,
cu TVA de 114 lei.
a) înregistrarea facturii primite de la furnizorul de materii prime:
7a. % = 401 – 47.024
601 39.500
4426 7.524
b) înregistrarea facturii de transport:
7b. % = 401 – 714
601 600
4426 114
8) Se trimit unei subunități materii prime în valoare de 7.687,50 lei cost efectiv (7.500 lei prețul de
înregistrare + 187,50 lei diferențe în plus repartizate).
8. 481 = 601 7.687,50 7.687,50
9) Se acordă cu titlu gratuit materii prime în valoare de 2.050 lei cost efectiv (2.000 lei prețul de
înregistrare + 50 lei difer ențe în plus repartizate).
a) ieșirea materiilor prime prin donație:
9a. 6582 = 601 2.050 2.050
b) evidențierea taxei pe valoarea adăugată aferentă donației;
9b. 635 = 4427 389,50 389,50
10) La sfârșitul lunii:
a) eliberările de materii prime pentru producție: NU SE ÎNREGISTREAZĂ
b) plusul de inventar: NU SE ÎNREGISTREAZĂ
c) NU SE ÎNREGISTREAZĂ

d) Se inventariază depozitul de materii prime și se înregistrează stocul existent la nivelul costului
efectiv de 22.550 lei (22.000 lei prețul de înregistrare + 550 lei diferențe de preț în plus aferente
stocului).
10d. 301 = 601 22.550 22.550

Observații:
1) La începutul lunii următoare se înregistrează asupra cheltuielilor costul efectiv al stocului de materii prime
stabilit prin inventariere la sfârșitul lunii (înregistrarea inversă);
2) În mod similar se reflectă în contabilitate și operațiile referitoare la materialele consumabile, cu mențiunea
că în locul contului 301 “Materii prime” se folosește contul 302 “Materiale consumabile”, iar în locul contului
601 “Cheltuieli cu materiile prime” intervine contul 602 “Cheltuieli cu materialele consumabile”. În această
situație, contul 302 va fi dezvoltat pe conturile sintetice de gradul II prevăzute în planul de conturi general,
pentru evidența distinctă a diferitelor categorii de materiale consumabile.

Exemplu [10, pp. 176-177] : Se achiziționează de la furnizori materiale de natura obiectelor de inventar
în valoare de 55.000 lei , preț de cumpărare. Cheltuielile de transport efectuate de furnizor în contul clientului și
incluse în fact ură sunt de 1.000 lei. Taxa pe valoare a adăugată este de 19% din valoarea facturată. Jumătate din
materialele aprovizionate se dau în folosință, unitatea practicând pentru includerea pe cheltuieli a valorii
obiectelor de inventar metoda:
a) integral la darea în folosință;
b) cotelor egale;
c) cotelor procentuale lunare de uzură; cota lunară pentru materialele de natura obiectelor de inventar
date în folosință este de 4%.
La expirarea duratei de folosință, materialele de natura obiectelor de inventar se scot din uz, ocazie cu
care se recuperează diverse materiale evaluate de comisia de casare la 600 lei.
În contabilitate se înregistrează următoarele operații:
1) Înregistrarea facturii primite de la furnizor și a recepției materialelor de natura obiectelor de inventar
la nivelul costului efectiv.
1. % = 401 – 66.64 0
303 56.000
4426 10.64 0
2) Eliberarea în folosință a materialelor de natura obiectelor de inventar, cu afectarea cheltuielilor de
exploatare, potrivit metodei aplicate:
a) metoda integrală;
2a. 603 = 303 28.000 28.000

Observație:
Concomitent cu eliberarea în folosință a materialelor de natura obiectelor de inventar valoarea acestora este
evidențiată prin contul în afara bilanțului 8035 „Stocuri de natura obiectelor de inventar date în folosință”.
b) Metoda cotelor egale:
i) la eliberarea în folosință.
2bi. % = 303 – 28.000
603 14.000
471 14.000
ii) înaintea scoaterii din folosință.
2bii. 603 = 471 14.000 14.000
c) metoda cotelor procentuale lunare de uzură (4% * 28.000 lei), 1.120 lei – luna r.
i) în prima lună.
2ci. % = 303 – 28.000
603 1.120
471 26.880
ii) în lunile 2-25.
2cii. 603 = 471 1.120 1.120
3) Scoaterea din folosință materialelor de natura obiectelor de inventar, cu evidențierea materialelor
recuperate în urma casării.
3. 3028 = 7588 600 600

Observație:
Dacă unitatea ar evalua materialele de natura obiectelor de inventar la nivelul prețurilor standard,
concomitent cu recepția acestora de la furnizori s-ar evidenția și diferențele de preț apărute (între prețul

39
standard și costul efectiv), iar la eliberarea în folosință s-ar înregistra proporțional și diferențele de preț
aferente ieșirilor;

Teme de verificare
TV 2 .4. Contabilitatea stocurilor de materii prime și materiale
1. Ce stocuri se includ în categoria stocurilor de materii prime și materiale?
Răspuns:

2.5. Contabilitatea stocurilor în curs de aprovizionare
În procesul de desfășurare a activității de aprovizionare impusă de ciclul de exploatare pot să
apară situații în care bunuri de natura stocurilor se află în curs de aprovizionare. Este cazul acelor
stocuri pentru care s- au transferat riscurile și beneficiile aferente, dar care la sfârșitul perioadei de
raportare sunt în curs de aprovizionare. Evidența acestor stocuri se asigură cu ajutorul conturilor din
grupa 32 „Stocuri în curs de aprovizionare ” (a se vedea Planul de conturi). Cu ajutorul conturilor
din această grupă se ține evidența stocurilor cumpărate, pentru care s -au transferat riscurile și
beneficiile aferente, dar care, la finele perioadei de raportare, sunt în curs de aprovizionare.
Conturile din această grupă sunt conturi de activ, care înregistrează în debit valoarea stocurilor
cumpărate, pentru care s -au transferat riscurile și beneficiile aferente, dar care sunt în curs de
aprovizionare (401), iar în credit valoarea stocurilor cumpărate, pentru care s -a încheiat procesul de
aprovizionare (301, 302, 303, 361, 371, 381). Soldul conturilor reprezintă valoarea stocurilor
cumpărate, pentru care s -au transferat riscurile și beneficiile aferente, dar care , la finele perioadei de
raportare, sunt în curs de aprovizionare.
Exemplu [10, pp. 100] :Pe 29 decembrie exercițiul N se recepționează de către delegatul societății
cumpărătoare un lot de mărfuri la furnizori, în valoare de 10 0.000 lei cu TVA de 19%. Contravaloarea bunurilor
achiziționate se plătesc în aceeași zi din acreditivul deschis anterior la dispoziția furnizorului. Datorită
condițiilor meteo nefavorabile, mijlocul de transport este blocat pe traseu , astfel încât pănă la sfârșitul
exercițiului mărfurile nu sosesc în depozitele societății cumpărătoare. Mărfurile se recepționează pe 2 ianuarie
N+1.
29.12.N
1. % = 401 – 119.000
327 100.000
4426 19.000
Înregistrat stocul de mărfuri recepționat la terți în curs de aprovizionare
29.12.N
2. 401 = 5411 119.000 119.000
Plata furnizorului prin acreditiv
02.01.N+1
3. 371 = 327 100.000 100.000
Recepția m ărfurilor în depozitele proprii
2.6. Contabilitatea producției
Activitatea desfășurată de unitățile din sfera producției se concretizează în obținerea de produse
finite, semifabricate, produse reziduale, produse agricole, lucrări și servicii. Dacă la sfârșitul perioadei
de gestiune producția nu este finalizată, aceasta se evidențiază ca producție neterminată sau în curs de
execuție.
Produsele finite sunt bunurile care au parcurs în întregime fazele procesului de fabricație și nu
mai au nevoie de prelucrări suplimentare în ca drul unității, sunt considerate corespunzătoare din punct
de vedere calitativ și sunt depozitate în v ederea livrării ulterioare sau expediate direct clienților.
Semifabricatele reprezintă bunurile obținute din producție proprie care nu au parcurs în
întregime stadiile de prelucrare impuse de procesul tehnologic, transformarea acestora fiind încheiată
la nivelul unei secții sau faze de fabricație. Aceste stocuri pot fi supuse prelucrării în cadrul aceleiași
unități (în alt e secții sau faze de fabricație) până la obținerea produselor finite, sau sunt supuse vânzării
către clienți în starea actuală.
Produsele reziduale sunt bunuri rezultate în urma desfășurării procesului de fabricație
concretizate în rebuturi, materiale recuperabile sau deșeuri, care urmează a fi valorificate în această

stare către terți. În vederea înregistrării în contabilitate, evaluarea p roduselor reziduale se face la
prețurile posibile de valorificare.
Produsel e agricole sunt cele rezultat e la momentu l recoltări i de la activel e biologic e ale
entității , de exemplu , lână, copac i tăiați , bumbac , lapte , struguri , fructe culese etc. Dac ă entitatea
raportoare prelucreaz ă produsele agricole, rezultă produse finite, de exemplu, fire, îmbrăcăminte,
covoare, cherestea, brânză, zahă r, fructe prelucrate etc. [14, punctul 279]
Serviciile constau în ansamblul operațiilor executate de întreprindere asupr a unor bunuri
furnizate de terți, special pentru a suporta aceste transformări, fără a li se modifica însă, destinația
inițială.
Producția în curs de execuție este reprezentată de “producția care nu a trecut prin toate fazele
(stadiile) de prelucrare, prev ăzute în procesul tehnologic, precum și produsele nesupuse probelor și
recepției tehnice sau necompletate în întregime” [14, punctul 276, alin. (1), lit. h)], având o situație
intermediară între materia primă și semifabricat sau între semifabricat și produ s finit sau între materia
primă și produs finit. Aceasta include, de asemenea, produsele care deși sunt terminate nu au fost
supuse probelor și recepției tehnice ori necompletate în întregime. În cadrul producției în curs de
execuție se cuprind, de asemenea, serviciile și studiile în curs de execuție sau neterminate.
Valoarea producției în curs de execuție se poate stabili prin inventarierea producției
neterminate la finele perioadei, prin metode tehnice de constatare a gradului de finalizare sau a
stadiulu i de efectuarea a operațiilor tehnologice și evaluarea acesteia la costurile de producție.
Pentru evidența acesteia varietăți de “rezultate” obținute din activitatea de producție a unei
unități intervin următoarele conturi:
– 331 “Produse în curs de execuț ie”, cont de activ, care înregistrează în debit valoarea la cost
de producție a stocului de produse în curs de execuție la sfârșitul perioadei, stabilită pe bază de
inventar ( 711), iar în credit scăderea din gestiune a valorii producției în curs de execuți e la începutul
perioadei următoare ( 711). Soldul debitor reflectă valoarea la cost de producție a produselor
neterminate la sfârșitul perioadei.
– 332 “ Servicii în curs de execuție” asigură evidenț a costului efectiv al serviciilor nefinalizate
la sfârșitul perioadei de gestiune, funcțiunea sa fiind similară contului 331 “Produse în curs de
execuție ”, numai că se folosește contul 712 .
– 341 “Semifabricate” are funcție contabilă de activ.
– 345 “Produse finite” are funcție contabilă de activ.
– 346 “Produse r eziduale ” are funcție contabilă de activ.
– 347 “Produse agricole” are funcție contabilă de activ.
– 348 “Diferențe de preț la produse” asigură evidența diferențelor între prețul standard
(prestabilit) și costul de producție.
Exemplu [11, pp. 101-104] : O u nitate productivă prezintă la începutul unei luni următoarea situație
privind produsele finite și producția în curs de execuție:
Produse finite:
– produs “A” : 1.000 buc. * 75 lei (cost normat) = 75.000 lei;
– produs “A” : 1.000 buc. * 78 lei (cost efectiv) = 78.000 lei;
Diferență de preț în plus: 3.000 lei;
– produs “B” : 250 buc. * 120 lei (cost normat) = 30.000 lei;
– produs “B” : 250 buc. * 114 lei (cost efectiv) = 28.500 lei;
Diferență de preț în minus: 1.500 lei;
Producție în curs de execuție (cost efectiv) 25.000 lei.
În cursul lunii se obțin din activitatea proprie 5.000 buc. produs “A” și 4.000 buc. produs “B” , evaluate
la aceleași costuri normate, de 75 lei/buc. și, respectiv, 120 lei/buc. De asemenea, se vând 4.800 buc. produs
“A”. la un pr eț de 100 lei/buc., (480.000 lei ) și 4.150 buc. produs “B” la un preț de 140 lei/buc. (581.000 lei ).
La sfârșitul lunii se inventariază și se evaluează producția în curs de execuție la nivelul costului efectiv
de 37.500 lei . De asemenea, se determină, pe b aza datelor din contabilitatea de gestiune, costul efectiv al
produselor finite obținute în cursul perioadei, care este de:
– pentru produsul “A” : 363.000 lei;
– pentru produsul “B” : 496.800 lei.
În contabilitate se înregistrează operațiile:

41
A) Metoda inventarului permanent:
1) La începutul lunii se preia în exploatare stocul de produse în curs de execuție, în valoare de 25.000
lei, cost efectiv.
1. 711 = 331 25.000 25.000

2) În cursul lunii se înregistrează operațiile:
a) obținerea a 5.000 buc. produs “ A” la costul normat de 75 lei/buc (375.000 lei ) și 4.000 buc. produs
“B” la costul normat de 120 lei/buc (480.000 lei ).
2a. 345 = 711 855.000 855.000
345/“A ” – 375.000
345/“B ” – 480.000
b) vânzarea către clienți a 4.800 buc. produs “A”. la un preț d e 100 lei/buc., (480.000 lei ) și 4.150 buc.
produs “B” la un preț de 140 lei/buc. (581.000 lei ).
2b. 4111 = % 1.262 .590
7015 1.061.000
4427 201.590
c) concomitent se descarcă gestiunea pentru produsele livrate, la nivelul costului normat de 858 .000 lei
(4.800 buc. “A” * 75 lei/buc. = 360.000 lei și 4.150 buc. “B” * 120 lei/buc. = 498.000 lei ).
2c. 711 = 345 858.000 858.000
345/“A ” – 360.000
345/“B ” – 498.000
3) La sfârșitul lunii se înregistrează:
a) valoarea producției în curs de execuți e la nivelul costului efectiv de 37.500 lei.
3a. 331 = 711 37.500 37.500
b) diferențele de preț aferente producției finite obținute în cursul perioadei:
i) – pentru produsul “A” :- preț de înregistrare: 375.000 lei;
– cost efectiv: 363.000 lei;
Diferență de preț ( -): 12.000 lei.
3bi. 711 = 348/“A ” 12.000 12.000
ii) – pentru produsul “B” :- preț de înregistrare: 480.000 lei;
– cost efectiv: 496.800 lei;
Diferență de preț (+): 16.800 lei.

3bii. 348/“B ” = 711 16.800 16.800
c) se calculează coeficienții de repartizare ai diferențelor de preț și se înregistrează repartizarea
diferențelor aferente produselor finite vândute în cursul perioadei :
i) pentru produsul “A” :
D 345/A C D 348/A C
S.i.d. 75.000 S.i.d. 3.000
(2a) 375.000 360.000 (2c) 12.000 (3bi)
Rd. 375.000 360.000 Rc Rd0 0 12.000 Rc0
Tsd 450.000 360.000 Tsc (3ci) 7.200
90.000 Sfd Rd1 7.200 12.000 Rc1
Tsd 10.200 12.000 Tsc
Sfc 1.800
K348/A
 
A d A iA c d A id
R SR R S
/ 345 / 345/ 348 0 0 / 348 ) (
375.000 75.00012.000 – 3.000
 =
450.000 9.000 – = – 0,02
Diferențe de repartizat: K 348/A * Rc345/A = – 0,02 * 360.000 = – 7.200 lei.
3ci. 348/“A ” = 711 7.200 7.200

ii) pentru produsul “B” :
D 345/B C D 348/B C
S.i.d. 30.000 1.500 S.i.c
(2a) 480.000 498.000 (2c) (3bii) 16.800
Rd. 480.000 498.000 Rc Rd0 16.800 0 Rc0
Tsd 510.000 498.000 Tsc 14.940 (3cii)
12.000 Sfd Rd1 16.800 14.940 Rc1
Tsd 16.800 16.440 Tsc
360 Sfd

K348/B
 
B d B iB d c B ic
R SR R S
/ 345 / 345/ 348 0 0 / 348 ) (
480.000 30.00016.800 1.500
 =
510.000 15.300  = – 0,03
Diferențe de repartizat: K 348/B * Rc345/B = – 0,03 * 498.000 = – 14.940 lei.
3cii. 711 = 348/“B ” 14.940 14.940
B) Metoda inventarului intermitent:
1) La începutul lunii se preia în exploatare atât stocul de produse în curs de execuție (în valoare de
25.00 0 lei, cost efectiv) cât și stocul de produse finite la costul efectiv (produs “A” – 78.000 lei și produs “A” –
28.500 lei).
1. 711 = % 131.500 –
331 25.000
345 106.500
345/”A” – 78.000
345/”B” – 28.500
2) În cursul lunii au loc următoarele operații:
a) obținerea de produse finite NU SE ÎNREGISTREAZĂ
b) vânzarea către clienți a 4.800 buc. produs “A”. la un preț de 100 lei/buc., (480.000 lei) și 4.150 buc.
produs “B” la un preț de 140 lei/buc. (581.000 lei).
2b. 4111 = % 1.262.59 0
7015 1.061.000
4427 201.59 0
c) descărcarea gestiunii pentru produsele livrate NU SE ÎNREGISTREAZĂ
3) La sfârșitul lunii se înregistrează:
a) valoarea producției în curs de execuție la nivelul costului efectiv de 37.500 lei
3a. 331 = 711 37.500 37.500
b) diferențele de preț aferente producției finite obținute în cursul perioadei NU SE ÎNREGISTREAZĂ:
c) calculul coeficienților de repartizare ai diferențelor de preț și repartizarea diferențelor aferente
produselor finite vândute în cursul perioadei NU SE IMPUN.
d) se determină pe baza inventarierii și a datelor din contabilitatea de gestiune stocul de produse finite la
nivelul costului efectiv de 100.560 lei, astfel:
– pentru produsul “A”: 88.200 lei [90.000 lei (preț standard) – 1.800 lei (diferență de preț î n
minus)];
– pentru produsul “B”: 12.360 lei [12.000 lei (preț standard) + 360 lei (diferență de preț în plus)].

[
3d. 345 = 711 100.560 100.560
345/”A” – 88.200
345/”B” – 12.360

[
Observații:
1) Întrucât inventarierea este operația de constatare la fața locului a existenței fizice a bunurilor, pentru
determinarea stocurilor de produse finite existente la sfârșitul perioadei se folosesc datele din inventarul
permanent în care prețul standard al fiecărui produs este corectat cu diferența de preț (în plus sau în minus)
aferentă (nu există posibilitatea de a efectua inventarierea decât la unitate);
2) În mod similar se reflectă în contabilitate și operațiile referitoare la semifabricate produse reziduale și
produse agricole, cu mențiunea că în locul contului 345 “Produse finite” se utilizează conturile 341
“Semifabricate”, respectiv 346 “Produse reziduale” sau 347 “Produse agricole”, iar pentru evidența
veniturilor obținute din vânzarea acestor stocuri intervin conturile 702 “Venituri din vânzarea
semifabricatelor” și 703 “Venituri din vânzarea produselor reziduale”, în locul contului 701 “Venituri din
vânzarea produselor finite, produselor agricole și a activelor biologice de natura stocurilor”;
3) Pentru reflectarea distinctă a diferențelor de preț aferente produselor finite, semifabricatelor și produselor
reziduale se impune dezvoltarea contului 348 “Diferențe de preț la produse” pe conturi analitice. De exemplu:
– 348.1 “Diferențe de preț la semifabricate”;
– 348.5 “Diferențe de preț la produse finite”;
– 348.6 “Diferențe de preț la produse reziduale”;
– 348.7 “Diferențe de preț la produse agricole”

Teme de verificare
TV 2 .6. Contabilitatea producției
1. Cum se definesc produsele finite?
Răspuns:

43

2.7. Contabilitatea stocurilor aflate la terți
Procesele economico-financiare care au loc într- o entitate ori în cadrul relațiilor ce se stabilesc între
aceasta și terți pot conduce la situații în care valori materiale, proprietatea întreprinderii, se află temporar la terți,
din diferite cauze sau în anumit e scopuri. Comparativ cu celelalte categorii de stocuri, stocurile aflate la terți
prezintă anumite caracteristici, și anume [9, pp. 192-193]:
1) Constituie o componentă a averii întreprinderii, însă pentru o anumită perioadă sunt în
răspunderea altor entităț i;
2) Se pot afla la terți toate categoriile de stocuri din proprietatea unei unități, respectiv: materiile
prime și materialele, produsele, a ctivele biologice , mărfurile și ambalajele;
3) Categoriile de stocuri menționate se pot afla la terți din diferite cauze sau în anumite scopuri,
cum sunt:
a) – trimitere la terți pentru prelucrare sau reparare, pentru îmbunătățirea calității sau în
scopul diversificării sortimentale;
b) – predare sau lăsare de bunuri în custodia altor entități în scopul păstrării pe o perioadă de
timp determinată (datorită lipsei spațiilor de depozitare, condițiilor adecvate pentru
menținerea calității, mijloacelor de transport corespunzătoare );
c) – prezentare și vânzare în cadrul standurilor și expozițiilor, la târguri naționale și
internaționale;
d) – vânzare în consignație a unor stocuri disponibile, atunci când nu există alte modalități de
valorificare a acestora.
Evidența stocurilor aflate temporar în afara entității din diferite cauze sau în anumite scopuri se
realizează prin mai multe conturi de activ, în funcție de natura bunurilor:
– 351 “Materii și materiale aflate la terți” asigură evidența existenței și mișcării stocurilor de materii
prime, materiale consumabile și materiale de natura obiectelor de inventar trimise la terți sau în curs de
aprovizionare;
– 354 “Produse aflate la terți” asigură evidența stocurilor de produse trimise la terți ;
– 356 “ Active biologice de natura stocurilor aflate la terți”;
– 357 “Mărfuri aflate la terți” ;
– 358 “Ambalaje aflate la terți”.
Conținutul și funcțiunea acestor conturi sunt similare cu cele ale conturilor prezentate anterior.
Exemple: 1) Se trimite pânză doc în valoare de 5.000 lei unei unități specializate pentru confecționarea
de salopete. După confecționarea salopetelor acestea se recepționează de unitatea beneficiară. Costul
confecționării salopetelor (inclusiv cheltuielile cu transportul materialelor la terți) se ridică la 6.000 lei cu TVA
de 19%, potrivit facturii primite.
În contabilitate se înregistrează operațiile:
1) Trimiterea materialului (pânz ei) la terți.
1. 351 = 3028 5.000 5.000
2) Reprimirea pânzei de la terți sub formă de salopete.
2. 303 = 351 5.000 5.000
3) Majorarea valorii salopetelor cu cheltuielile de prelucrare și transport, potrivit facturii primite.
3. % = 401 – 7.140
303 6.000
4426 1.140
2) Se predau în consignație mărfuri evaluate la prețul negociat cu unitatea vânzătoare de 5.000 lei.
Comisionul cuvenit unității de vânzare este de 5% din prețul negociat. Ulterior se primește confirmarea de
vânzare a mărfurilor predate în consignație , precum și factura pentru comisionul cuvenit vânzătorului.
Concomitent, se emite factura pentru valoarea mărfurilor vândute. Se încasează de la unitatea vânzătoare prețul
de vânzare a mărfurilor (mai puțin suma datorată vânzătorului) în n umerar.
În contabilitate se înregistrează operațiile:
1) Trimiterea mărfurilor la terți pentru vânzare în consignație.
1. 357 = 371 5.000 5.000
2) Înregistrarea facturii primite pentru comisionul cuvenit unității vânzătoare 250 lei (5.000 * 5%), cu
TVA af erentă.
2. % = 401 – 297,50
622 250,00
4426 47,50

3) Facturarea prețului de vânzare al mărfurilor vândute în consignație.
3. 4111 = % 5.950
707 5.000
4427 950
4) Descărcarea gestiunii cu valoarea de evidență a mărfurilor vândute, 5.0 00 lei.
4. 607 = 357 5.000 5.000
5) Încasarea sumei cuvenite din vânzarea mărfurilor ( 6.000 lei ), mai puțin suma datorată vânzătorului
(300 lei), 5.70 0 lei.
5. % = 4111 – 6.000
5311 5.700
401 300
2.8. Contabilitatea activelor biologice de natura stocurilor
În categoria stocurilor din țara noastră se regăsește o categorie distinctă reprezentată de active
biologice . Deși active le biologice sunt întâlnite predominant la societățile agricole, acestea pot apare și
la ent ități cu activitate industrială sau institute de cercetare ( active biologice crescute în gospodăriile
anexe sau folosite pentru experiențe).
Activitatea agricol ă include o gam ă larg ă de activități; de exemplu , creștere a animalelor ,
silvicultura , cultivare a de plante anuale sau perene, cultivarea pomilor fructiferi sau a altor plantații,
floricultura și acvacultura (inclusiv piscicultura). Aceste activități au anumite caracteristici comune, și
anume:
a) capacitatea de modificare. Animalele și plantele vii sunt capabile de transformări
biologice;
b) administrarea modificării . Modu l de administrare facilitează transformarea biologică prin
îmbunătățirea sau, cel puțin , stabilizare a condițiilo r necesar e desfășurări i procesului (d e exemplu ,
nivelu l de element e nutritive , umiditatea, temperatura, fertilitatea și lumina) . Aceast ă administrare
diferențiaz ă activitate a agricol ă de alte activități . De exemplu, recoltare a produselo r din resurs e
negestionat e (cum ar fi pescuitu l oceani c sau defrișarea ) nu reprezint ă o activitate agricolă; și
c) evaluarea modificării . Modificarea calitativă (de exemplu, calitatea geneticǎ, densitatea,
gradul de coacere, conținutul de grăsimi, conținutul de proteine și gradul de rezistență al fibrelor) sau
cantitativ ă (de exemplu, număru l de pui, greutatea, volumul, lungime a sau diametrul fibrelo r și
număru l de boboci) determinat ă de transformăril e biologice sau de recoltare este evaluată și
monitorizată ca funcție de rutină a administrării.
Transformarea biologică cuprinde procesele de creștere, degenerare, producere și procreare
care produc modificări calitative sau cantitative ale unui activ biologic. Astfel, transformarea biologic ă
poate conduc e la următoarele tipuri de rezultate:
a) modificăr i ale activelo r prin (i) creșter e (o creștere cantitativă sau o îmbunătățire a calității
unui animal sau a unei plante), (ii) degenerare (o scădere cantitativă sau o deteriorare a calității unui
animal sau a unei plante), sau (iii) reproducere (crearea de animale ori plante vii suplimentare); sau
b) producți a unor produse agricole, d e exemplu, lân ă și lapte. [14, punctul 282]
Stocurile de natura active biologice se referă la animale vi i și plant e vii crescute sau cultivate
pentru vânzar e sau pentru transformare a în produse agricole sau în active biologice suplimentare.
Activele biologice d e natura stocurilor sunt acelea care urmează a fi recoltate ca produse
agricole sau vândute ca active biologice. Exempl e de activ e biologic e de natur a stocurilo r sunt
animalele destinate producției de carne, animalele deținute în vederea vânzării, peștii din fermele
piscicole, culturile, cum ar fi cele de porumb și grâu, și copacii crescuți pentru cherestea. [14, punctul
278]
Nu sunt cuprinse în categoria stocurilor activele biologice productive, care îndeplinesc
condițiile pentru a fi considerate imobilizări corporale (ca de exemplu, animalele d e lapte, vița-de-vie,
pomii fructiferi și copacii din care se obține lemn de foc, dar care nu sunt tăiați ), care sunt reflectate cu
ajutorul contului 217 “Active biologice productive ”.
În contabilitate, activele biologice de natura stocurilor sunt reflectate cu ajutorul contului de
activ 361 “A ctive biologice de natura stocurilor ”.
Dacă evidența activel or biologice de natura stocurilor se ține la nivelul costurilor standard ,
diferențele (în plus sau în minus) care apar între prețul de înregistrare standard (prestabilit) și costul
efectiv sunt reflectate cu ajutorul contului bifuncțional 368 “Diferențe de preț la active biologice de

45
natura stocurilor ”. Contul 36 8 este un cont rectificativ al valorii de înregistrare a activel or
biologic e de natura stocurilor .
Exemplu [11, pp. 110-111] : La o unitate agricolă cu profil zootehnic se înregistrează pe parcursul unei
perioade de gestiune următoarele operații privind activele biologice de natura stocurilor:
1) Se recepționează de la furnizori 100 buc. juninci la un preț de 2 .000 lei/buc., cu TVA de 20 %,
potrivit facturii primite.
1. % = 401 – 238.000
361 200.000
4426 38.000
2) Se trimit unei subunități animale tinere în valoare de 80.000 lei.
2. 481 = 361 80.000 80.000
3) Se înregistrează, în baza “actului de cântărire” sporul în greutate al animalelor puse la îngrășat, în
valoare de 25.000 lei.
3. 361 = 711 25.000 25.000
4) Se facturează valoarea animalelor de 35.000 lei, preț de înregistrare, vândute unui abator la prețul de
50.000 lei , cu TVA aferentă.
a) înregistrarea facturării:
4a. 4111 = % 59.500
707 50.000
4427 9.500
b) transferul animalelor vândute la mărfuri, la nivelul prețului de evidență 35.000 lei:
4b. 371 = 361 35.000 35.000
c) descărcarea g estiunii cu valoarea animalelor vândute:
4c. 607 = 371 35.000 35.000
5) Se înregistrează valoarea de 700 lei a produșilor obținuți din fătări.
5. 361 = 711 700 700
6) Se înregistrează valoarea pierderilor din mortalități de 400 lei, la animale obținute din producție
proprie.
6. 711 = 361 400 400
2.9. Contabilitatea mărfurilor
Mărfurile sunt reprezentate, în general, prin acele bunuri cumpărate de o entitate în scopul
revânzării lor, fără a suferi transformări. Sunt asimilate mărfurilor și următoarele cat egorii de bunuri:
– materiile prime, materialele consumabile, materialele de natura obiectelor de inventar, animalele și
păsările, alte valori de natura stocurilor vândute ca atare;
– valoarea produselor obținute, transferate în magazinele proprii de desfa cere pentru a fi vândute;
– activele cu ciclu lung de fabricație, destinate vânzării (de exemplu, ansambluri sau complexuri de
locuințe etc. realizate de entitățile ce au ca activitate principală obținerea și vânzarea de locuințe);
– terenuri cumpărate în scopul construirii pe acestea de construcții destinate vânzării;
– imobilizările corporale îmbunătățite în perspectiva vânzării, la momentul luării deciziei privind
modificarea destinației.
Evaluarea mărfurilor intrate în gestiune se poate realiza la mai multe categorii valorice, și
anume:
– cost de achiziție ;
– preț cu ridicata (practicat de unitățile de desfacere a mărfurilor cu ridicata), format prin adăugarea la
costul de achiziție a marjei comerciantului (adaosului comercial);
– preț cu amănuntul (practicat de unitățile de desfacere cu amănuntul a mărfurilor), format prin
adăugarea la costul de achiziție a marjei comerciantului și a taxei pe valoarea adăugată.
Evidența existenței și mișcării stocurilor de mărfuri în depozitele întreprinderii se ține cu
ajutorul contului de activ 371 “Mărfuri” .
Pentru evidența adaosului comercial (marjei comerciantului) aferent mărfurilor din unitățile
comerciale intervine contul rectificativ 378 “Diferențe de preț la mărfuri” , care înregistrează în
credit valoarea adaosului co mercial aferent mărfurilor intrate în gestiune ( 371), iar în debit valoarea
adaosului comercial aferent mărfurilor ieșite din gestiune ( 371). Soldul contului reprezintă valoarea
adaosului comercial aferent mărfurilor existente în stoc la sfârșitul perioade i.
Exemplu: O societate de desfacere cu amănuntul a mărfurilor prezintă la începutul unei perioade de
gestiune un stoc de mărfuri evaluat la prețul de vânzare cu amănuntul de 1 19.000 lei, din care: TVA 19.000 lei
și adaos comercial 26.100 lei.

În cursul pe rioadei se aprovizionează mărfuri în valoarea totală de 500.000 lei cost de achiziție, cu TVA
de 19%. Adaosul comercial aferent mărfurilor aprovizionate este de 30%.
Valoarea vânzărilor de mărfuri din cursul lunii se ridică la 809.2 00 lei (inclusiv TVA).
Cu ocazia inventarierii mărfurilor se constată:
– un plus în valoare 1.785 lei preț de vânzare, din care TVA 285 lei și adaos comercial 300 lei;
– o lipsă de mărfuri la alte sortimente, ce se încadrează în normele de perisabi litate admise, în valoare
de 1.190 l ei preț de vânzare, din care: TVA 190 lei și adaos comercial 200 lei.
În contabilitatea societății se înregistrează operațiile:
1) Recepționarea mărfurilor primite de la furnizori.
a) înregistrarea costului efectiv de cumpărare al mărfurilor (pe baza datelor din factura furnizorului):
1a. % = 401 – 595.000
371 500.000
4426 95.000
b) concomitent, se înregistrează adaosul comercial și taxa pe valoarea adăugată aferentă prețului de
vânzare:
1b. 371 = % 273.300 –
378 150.000
4428 123.500
2) Înre gistrarea vânzărilor totale de mărfuri din cursul lunii.
TVA inclusă în prețul de vânzare =
 19 10019 200 .809
19 10019) ( Pr x x TVA inclusiv vanzaredeetul 129.200 lei

2. 5311 = % 809.2 00 –
707 680.000
4427 129.2 00
3) înregistrarea plusului de inventar constatat, în valoare de 1.800 lei.
3. 371 = % 1.785 –
607 1.200
378 300
4428 285
4) Înregistrarea lipsei de inventar la mărfuri, în valoare de 1.190 lei preț de vânzare.
4. % = 371 – 1.190
607 800
378 200
4428 190
5) Se descarcă gestiunea cu valoarea mărfuri lor vândute în cursul perioadei
D 371 C D 378 C
S.i.d. 119.000 26.100 S.i.c.
(1a) 500.000 1.190 (4) (4) 200 150.000 (1b)
(1b) 273.300 300 (3)
(3) 1.785 Rd0 200 150.300 Rc 0
Rd0 775.085 1.190 Rc 0 159.596
809.200 Rd1 159.796 150.300 Rc 1
Rd1 775.085 810.390 Rc 1 Tsd 159.796 176.400 Tsc
Tsd 894.085 810.390 Tsc Sfc 16.604
83.695 Sfd

K378
) ( ) (371 371378 378
TVA fara R TVA fara SRcS
d iic
651.500 100.000 150.300 26.100
 =
751.500 176.400 =
0,23473053892215568862275449101796  0,2347
-Diferențe de preț aferente mărfurilor vândute = 0,2347 * 680.000 = 159.596 lei.
5. % = 371 – 809.200
607 520.404
378 159.596
4428 129.200

Observație:
Contul 371 “Mărfuri” se creditează numai cu valoarea mărfurilor ieșite prin vânzare, deoarece lipsurile de
inventar au fost deja înregistrate în conturile de mărfuri, cu afectarea corespunzătoare a cheltuielilor.
B) Metoda inventarului intermitent : Operațiile prezentate anterior, în varianta aplicării metodei
inventarului intermitent, se vor înregistra astfel:

47
0) La începutul perioadei de gestiune, valoarea stocului de mărfuri, stabilit la sfârșitul lunii anterioare
prin inventariere, se trece asupra cheltuielilor, la nivelul costului efectiv de 73.900 lei.
Remarcǎ: Pentru a obține costul efectiv al mărfurilor aflate în stoc, prețul de vânzare al acestora (119.000 lei)
este corectat cu TVA inclusă în preț (19.000 lei) și cu adaosul comercial aferent stocului (26.100 lei).

0. 607 = 371 73.900 73.900
1) Recepționarea mărfurilor primite de la furnizori
a) înregistrarea costului efectiv de cumpărare al mărfurilor (pe baza datelor din factura furnizorului)
1a. % = 401 – 595.000
607 500.000
4426 95.000
b) adaosul comercial și taxa pe valoarea adăugată aferentă prețului de vânzare NU SE
ÎNREGISTREAZĂ
2) Înregistrarea vânzărilor totale de mărfuri din cursul lunii.
TVA inclusă în prețul de vânzare =
 19 10019 200 .809
19 10019) ( Pr x x TVA inclusiv vanzaredeetul 129.200 lei.
2. 5311 = % 809.200 –
707 680.000
4427 129.2 00
3) Plusul de inventar constatat la mărfuri NU SE ÎNREGISTREAZĂ
4) Lipsa de inventar la mărfuri NU SE ÎNREGISTREAZĂ
5) Descărcarea gestiunii cu valoarea mărfurilor vândute în cursul perioadei NU SE ÎNREGISTREAZĂ
6) Se inventariază mărfurile și se înregistrează stocul existent la nivelul costului efectiv de cumpărare:
Cost de achiziție = Preț de vânzare – TVA – Adaos comercial aferent stocului:
Preț de vânzare = Sfd 371 = 83.695 lei;
TVA =
19 10019*695.83 13.363,07 lei;
Adaos comercial aferent stocului = Sfc 378 = 16.604 lei;
Cost de achiziție = 83.695 – 13.363,07 – 16.604 = 53.727,93 lei.
6. 371 = 607 53.727,93 53.727,93

Teme de verificare
TV 2 .9. Contabilitatea mărfurilor
1. Ce bunuri se includ în structura „mărfuri”?
Răspuns:

2.10. Contabilitatea ambalajelor
Ambalajele sunt bunuri destinate să protejeze materiile prime, materialele consumabile,
produsele, mărfurile etc. pe timpul transportului, manipulării , păstrării sau vânzării lor. Pe lângă rolul
de pr otecție, ambalajele îndeplinesc și o funcție de promovare a bunului ambalat sau a firmelor care îl
produc.
După natura lor, ambalajele sunt structurate în mai multe categorii, și anume:
1) Ambalajele nerecuperabile sunt reprezentate prin bunurile care se livr ează sau se primesc o dată
cu bunurile protejate și care, după dezambalare, nu mai pot fi utilizate pe destinația inițială (pungi
și saci de hârtie și de plastic, cutii de carton, alte materiale). Acestea deservesc un singur ciclu de
circulație, nu impun obligații de restituire și se evidențiază cu ajutorul contului 3023 “Materiale
pentru ambalat ”;
2) Ambalajele recuperabile sunt bunuri care pot fi utilizate pe aceeași destinație în mai multe cicluri
succesive de circulație. Deoarece asemenea bunuri nu se consumă de la prima utilizare, în funcție
de caracteristicile lor, se structurează în:
a) ambalaje de natura imobilizărilor corporale (containere, butoaie de capacitate mare,
boxpaleți etc.), care îndeplinesc condițiile impuse pentru aceste active, reflectate cu ajutorul
contului 214 “Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și
materiale și alte active corporale” ;

b) ambalaje de natura obiectelor de inventar, folosite, de regulă, pentru păstrarea bunurilor sau
pentru transportul intern și reflectate cu ajutorul contului 303 “Materiale de natura
obiectelor de inventar ”;
c) ambalaje de natura bunurilor fungibile care nu se pot distinge în mod substanțial unele de
altele, cum sunt: lăzile , navetele, sticlele, borcanele etc. Aceste bunuri mai sunt denumite și
ambalaje de transport și pot circula pe principiul vânzării -cumpărării sau în regim de
restituire.
Pentru evidența ambalajelor de natura bunurilor fungibile intervine contul de activ 381
“Ambalaje” .
Observație:
Ambalajele de transport care circulă pe principiul restituirii sunt evidențiate cu ajutorul contului 381 numai în
contabilitatea proprietarului. Operațiile ocazionate de circulația acestora intre furnizor și client sunt reflectate
prin intermediul conturilor 419 “Clienți – creditori” (în contabilitatea vânzătorului) și, respectiv, 409
“Furnizori – debitori” (în contabilitatea cumpărătorului) și vor fi reflectate în cadrul operațiilor de decontare
cu terții.
Dacă evaluarea și înregistrarea în contabilitate a ambalajelor se face la prețurile prestabilite
evidența diferențelor de preț (în plus sau în minus) față de costul de achiziție sau costul de producție,
se asigură cu ajutorul contului rectificativ 388 “Diferențe de preț la ambalaje” , a cărui funcțiune este
similară cu cea a contului 308 “Diferențe de preț la materii prime și materiale” .
Exemple:
1) Se recepționează ambalaje achiziționate de la furnizori în valoare de 10.000 lei. Cheltuielile de
transport incluse în factura furnizorului sunt de 500 lei, iar TVA este de 19% din valoarea facturii.
1. % = 401 – 12.495
381 10.500
4426 1.995
2) Se obțin din producție proprie lădițe pentru fructe, din care o parte, în valoare de 3.000 lei, se rețin ca
ambalaje pentru nevoi proprii.
2. 381 = 345 3.000 3.000
3) Se înregistrează valoarea ambalajelor deteriorate în procesul de circulație, care se scot din evidență la
nivelul valorii contabile de 1.000 lei.
3. 608 = 381 1.000 1.000
4) La inventarierea ambalajelor se constată un plus în valoare de 250 lei.
4. 381 = 608 250 250
5) Se vând produse finite facturate la un preț de 100.000 lei, însoțite de ambalaje facturate de 15.000 lei .
TVA este de 19% din valoarea facturii. Valoarea contabilă a produselor finite se ridică la 75.000 lei, iar cea a
ambalajelor la 12.000 lei.

a) facturarea p roduselor și a ambalajelor:
5.a. 4111 = % 136.85 0
7015 100.000
708 15.000
4427 21.85 0
b) descărcarea gestiunii cu valoarea produselor finite vândute:
5b. 711 = 345 75.000 75.000
c) descărcarea gestiunii cu valoarea ambalajelor vândute:
5c. 608 = 381 12.000 12.000

Teme de verificare
TV 2 .10. Contabilitatea ambalajelor
1. Care sunt categoriile de ambalaje – după natura lor?
Răspuns:

2.11. Contabilitatea ajustărilor pentru deprecierea stocurilor și producției în curs de
execuție
La sfârșitul exercițiului financiar, pe baza rezultatelor inventarierii, se pot constata deprecieri la
elementele stocabile și producția în curs de execuție. Aceste deprecieri se stabilesc ca diferență între

49
valoarea de intrare (mai mare) a stocurilor și producției în curs de execuție și valoarea actuală/justă
din momentul inventarierii. În funcție de natura lor, deprecierile constatate la stocuri și producți a în
curs de execuție pot fi:
– ireversibile , înregistrate în contabilitate sub forma cheltuielilor;
– reversibile , care generează ajustări pentru deprecierea stocurilor și producției în curs de execuție.

Observație:
Diferențele constatate în plus între valoarea de inventar a stocurilor și producției în curs de execuție și
valoarea de intrare a acestora în gestiune nu se înregistrează în contabilitate, acestea raportându-se în bilanț
la nivelul valorii lor de intrare.
Evidența deprecierilor cu caracter reversibil constatate la stocuri și producți a în curs de
execuție se asigură cu ajutorul conturilor din grupa 39 (a se vedea Planul de conturi). Aceste conturi au
funcție contabilă de pasiv, se creditează cu valoarea ajustărilor pentru deprecierea stocurilor și a
producției în curs, constituite sau suplimentate, potrivit legii, pe feluri de provizioane ( 6814 “Cheltuieli
de exploatare privind ajustările pentru deprecierea activelor circulante ”) și se debitează cu sumele
reprezentând diminuarea sau anularea ajustărilor pentru deprecierea stocurilor și a producției în curs
(7814 “Venituri din ajustări pentru deprecierea activelor circulante ”).
Soldul creditor al conturilor reprezintă valoarea ajustărilor existente la sfârșitul perioadei.
Exemple:
1) La sfârșitul exercițiului N, pe baza rezultatelor inventarierii, se înregistrează deprecierile reversibile
constatate la stocurile de produse finite, 5.000 lei și la stocurile de mărfuri 2.000 lei.
2) La sfârșitul exercițiului următor se constată că deprecierea produselor finite este de 4.000 lei,
deprecierea mărfurilor este de 3.500 lei și apar deprecieri la materialele de natura obiectelor de inventar de
1.000 lei.
În contabilitate se înregistrează următoarele operații:
La sfârșitul exercițiului N:
1) Constituirea ajustărilor necesare, corespunzător deprecierilor reversibile constatate.
1. 6814 = % 7.000 –
3945 5.000
397 2.000
La sfârșitul exercițiului N+1:
1) Ajustarea pentru deprecierea produselor se reduce cu suma de 1.000 lei (ajustarea existent ă este în
valoare de 5.000 lei , iar deprecierea actuală se ridică la 4.000 lei).
1. 3945 = 7814 1.000 1.000
2) Ajustarea pe ntru deprecierea mărfurilor se suplimentează cu 1.500 lei (ajustarea existent ă este în
valoare de 2.000 lei , iar deprecierea actuală se ridică la 3.500 lei).
2. 6814 = 397 1.500 1.500
3) Se constituie o ajustare pentru deprecierea materialelor de natura obiectelor de inventar în valoare de
1.000 lei (nu există o ajustare de la sfârșitul exercițiului precedent constituită cu această destinație).
3. 6814 = 3922 1.000 1.000

Observație:
În cazul în care anumite bunuri care aparțin terților (ca drept de proprietate) se află temporar în entitate
pentru prelucrare, reparare, păstrare sau din alte motive, acestea se reflectă cu ajutorul următoarelor conturi
speciale (în afara bilanțului):
– 8032 “Valori materiale primite spre prelucrare sau reparare” ține evidența materiilor prime, materialelor și
altor valori materiale (imobilizări corporale, obiecte prețioase etc.) aparținând terților, primite pentru
prelucrare, finisare sau reparare, pe bază de contract. În debitul contului se înregistrează, la prețurile
prevăzute în contract, valorile materiale primite pentru prelucrare, finisare sau reparare, iar în credit se
înregistrează, la aceleași prețuri, valorile materiale finisate sau reparate, restituite titularilor. Soldul contului
reprezintă valorile materiale prim ite pentru prelucrare sau reparare;
– 8033 “Valori materiale primite în păstrare sau custodie” ține evidența valorilor materiale (materii prime,
materiale, mărfuri, imobilizări corporale etc.) primite temporar spre păstrare sau în custodie pe bază de act d e
predare-primire (scoatere) din custodie, încheiat în acest scop. În debitul contului se înregistrează, la prețurile
prevăzute în documentele încheiate, valorile materiale primite în custodie sau păstrare temporară, iar în credit,
la aceleași prețuri, valorile materiale ieșite din custodie sau păstrare ca urmare a restituirii, achiziționării
pentru nevoile unității, distrugerii din cauza calamităților, lipsurilor de inventar etc. Soldul contului reprezintă
valorile materiale primite în păstrare sau în custodie, existente la un moment dat.

2.12. Răspunsuri la temele de verificare
TV 2 .1. Delimitări și structuri privind stocurile și producția în curs de execuție
1. Care sunt structurile de stocuri după natura lor?
După natura lor stocurile cuprind: materii prime, materiale consumabile, materiale de natura obiectelor
de inventar, produse, active biologice , mărfuri, ambalaje și producția în curs de execuție.
TV 2.2. Evaluarea stocurilor
1. Cum se evaluează stocurile la intrarea în entitate?
La intrarea în entitate stocurile se evaluează la valoarea de intrarea (contabilă), care se particularizează
(după căile de intrare a bunurilor) în cost de achiziție, cost de producție, valoare justă și valoare de
aport.
TV 2 .3. Organizarea contabilității sintetice și analiti ce a stocurilor
1. Care sunt metodele ce pot fi utilizate pentru conducerea și organizarea contabilității stocurilor?
Metodele utilizate pentru conducerea și organizarea contabilității stocurilor sunt metoda inventarului
permanent și metoda inventarului in termitent.
TV 2 .4. Contabilitatea stocurilor de materii prime și materiale
1. Ce stocuri se includ în categoria stocurilor de materii prime și materiale?
În categoria stocurilor de materii prime și materiale se includ: materiile prime, materialele consumab ile
și materialele de natura obiectelor de inventar.
TV 2 .6. Contabilitatea producției
1. Cum se definesc produsele finite?
Produsele finite sunt bunurile care au parcurs în întregime fazele procesului de fabricație și nu mai au
nevoie de prelucrări suplimentare în cadrul unității, sunt considerate corespunzătoare din punct de
vedere calitativ și sunt depozitate în vederea livrării ulterioare sau expediate direct clienților.
TV 2 .9. Contabilitatea mărfurilor
1. Ce bunuri se includ în structura „mărfuri”?
Mărfurile sunt reprezentate, în general, prin acele bunuri cumpărate de o entitate în scopul revânzării
lor, fără a suferi transformări. Sunt asimilate mărfurilor și următoarele categorii de bunuri:
– materiile prime, materialele consumabile, materialele de natura obiectelor de inventar, animalele și
păsările, alte valori de natura stocurilor vândute ca atare;
– valoarea produselor obținute, transferate în magazinele proprii de desfacere pentru a fi vândute;
– activele cu ciclu lung de fabricație, destinate vânzării (de exemplu, ansambluri sau complexuri de
locuințe etc. realizate de entitățile ce au ca activitate principală obținerea și vânzarea de locuințe);
– terenuri cumpărate în scopul construirii pe acestea de construcții destinate vânzării;
– imobilizările corporale îmbunătățite în perspectiva vânzării, la momentul luării deciziei privind
modificarea destinației.
TV 2.10. Contabilitatea ambalajelor
1. Care sunt categoriile de ambalaje – după natura lor?
După natura lor, ambalajele sunt structurate în:
– Ambalajele nerecuperabile sunt reprezentate prin bunurile care se livrează sau se primesc o dată cu
bunurile protejate și care, după dezambalare, nu mai pot fi utilizate pe destinația inițială (pungi și
saci de hârtie și de plastic, cutii de carton, alte materiale).;
– Ambalajele recuperabile sunt bunuri care pot fi utilizate pe aceeași destinație în mai multe cicluri
succesive de circulație.
2.13. Teste grilă
1). Ce semnifică înregistrarea contabilă: 301 = 456?
a) subscrierea capitalului social;
b) a chiziție materii prime;
c) retragerea de capital social;
d) aport la capitalul social sub forma materiilor prime;
e) reevaluarea materiilor prime la capital.

2). Evaluarea stocurilor în bilanțul contabil se face la:
a) valoarea cea mai mică dintre valoarea de intrare și valoare de inventar;
b) valoarea de intrare;
c) valoarea reevaluată;
d) valoarea actuală;
e) valoarea de utilitate;

51
3). Contul 303 „Materiale de natura obiectelor de inventar" nu se debitează prin creditul contului:
a) 401 – „Furn izori";
b) 408 – „Furnizori facturi nesosite";
c) 456 – „Decontări cu asociații privind capitalul";
d) 7582 – „Venituri din donații primite";
e) 7583 – „Venituri din vânzarea activelor și alte operații de capital";

4). Indicați înregistrarea corectă pentru plusul de produse finite rezultat la inventarierea fizică în
valoare de 210 lei, în condițiile folosirii metodei inventarului permanent:
a) 345 = 6588 210;
b) 345 = 671 210;
c) 345 = 711 210;
d) 345 = 708 210;
e) 345 = 7015 210;

5). Care tranzacție economică se înregistrează prin articolul contabil: 345 = 401 ?
a) recepția de produse finite de la furnizori
b) recepția produselor finite din producție proprie
c) înregistrarea nu este corectă
d) manopera pentru produsele finite t rimise spre prelucrare la terți

Total: 10 puncte (câte 2 puncte pentru fiecare răspuns)
2.14. Bibliografie
1. Budugan, D., Contabilitate de gestiune, Ed. PRO JUVENTUTE, Focșani , 1998
2. Budugan, D., Contabilitate și control de gestiune , Ed. Sedcom Libris, Iași , 2002
3. Dumbravă, P., Pop, A., Contabilitatea de gestiune în comerț și turism , Ed. Intelcredo, Deva, 1995
4. Dumitrean, E., Scorțescu, Gh., Toma, C., Berheci, I., Mardiros, D. -N., Contabilitate financiară I , Vol. I,
Ed. Sedcom Libris, Iași, 2002
5. Feleagă, N., Ionașcu, I., Contabilitate financiară , vol. II, Ed. Economică, București, 1993
6. Negruțiu, M., Dumitrana, M., Bîrsan, L.L., Contabilitatea în comerț și turism , Ed. Maxim, București,
1998
7. Paraschivescu, M.D., Păvăloaia, W., Toma C., Țugui, Al., Istrate, C., Contabilitate și elemente de
analiză financiară , Ed. Neuron, Focșani , 1994
8. Pântea, I.P., Bodea, Gh., Contabilitatea financiară românească conformă cu Directivele Europene , Ed.
Intelcredo, Deva, 2006
9. Staicu, C., Contabilitate financiară armonizată cu directivele europene, Ed. CECCAR, București, 2002
10. Toma, C., Managementul contabilității financiare , Ed. TipoMoldova, Iași, 2012
11. Toma, C., Contabilitate financiară , Ediția a II -a revizuită și adăugită – 2016, Ed. TipoMoldova, Iași,
2016
12. Toma, C., Conturile anuale și imaginea fidelă în contabilitatea românească , Ed. Junimea, Iași , 2001
13. *** Legea contabilității nr. 82/1991 , republicată în M onitorul Oficial al României, Partea I. nr.
454/18.06.2008 , cu modificările și completările ulterioare
14. *** Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 1.802/29.12.2014 pentru aprobarea Reglementărilor
contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate
publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 963/30.12.2014, cu modifi cările și completările
ulterioare

UNITATEA DE STUDIU 3 CONTABILITATEA OPERAȚIILOR DE
DECONTARE CU TERȚII
Obiectivele unității de studiu 3 ………………………………………………………….. Error! Bookmark not defined.
3.1. Delimitări privind datoriile și creanțele ………………………………………… Error! Bookmark not defined.
3.2. Evaluarea datoriilor și creanțelor ………………………………………………… Error! Bookmark not defined.
3.3. Contabilitatea decontărilor cu furnizorii și clienții …………………………. Error! Bookmark not defined.
3.4. Contabilitatea decontărilor ocazionate de folosirea forței de muncă …. Error! Bookmark not defined.
3.5. Contabilitatea decontărilor cu bugetele și alte organisme publice …….. Error! Bookmark not defined.
3.5.1. Impozitul pe profit/venit ……………………………………………………. Error! Bookmark not defined.
3.5.2. Taxa pe valoarea ad ăugată …………………………………………………. Error! Bookmark not defined.
3.5.3. Impozitul pe venituri de natura salariilor ………………………………. Error! Bookmark not defined.
3.5.4. Subvențiile și activele primite prin transfer de la clienț i ………….. Error! Bookmark not defined.
3.5.5. Alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate ………………………….. . Error! Bookmark not defined.
3.5.6. Fonduri speciale – taxe și vărsăminte asimilate ……………………… Error! Bookmark not defined.
3.5.7. Alte datorii și creanțe cu bugetul statului ……………………………… Error! Bookmark not defined.
3.6. Contabilitatea decontărilor în cadrul grupului și cu asociații ………….. Error! Bookmark not defined.
3.6.1. Contabilitatea decontărilor între entitățile afiliate …………………… Error! Bookmark not defined.
3.6.2. Contabilitatea decontărilor cu asociații …………………………………. Error! Bookmark not defined.
3.7. Contabilitatea decontărilor cu debitorii și creditorii diverși ……………… Error! Bookmark not defined.
3.8. Contabilitatea operațiilor privind subvențiile, de regularizare și asimilate …….. Error! Bookmark not
defined.
3.8.1. Contabilitatea cheltuielilor și veniturilor înregistrate în avans ….. Error! Bookmark not defined.
3.8.2. Contabilitatea subvențiilor pentru investiți i ………………………….. . Error! Bookmark not defined.
3.9. Contabilitatea ajustărilor pentru deprecierea creanțelor …………………. Error! Bookmark not defined.
3.10. Răspunsuri la temele de verificare ……………………………………………… Error! Bookmark not defined.
3.11. Teste grilă ………………………………………………………………………………. Error! Bookmark not defined.
3.12. Bibliografie …………………………………………………………………………….. Error! Bookmark not defined.

Obiectivele unității de studiu 3
La terminarea acestei unități de studiu cursanții vor fi capabili să:
• asimileze conceptele de creanțe, datorii și criteriile de structurare ale acestora;
• cunoască regulile de evaluare aplicabile creanțelor și datoriilor;
• ȋnregistreze în contabilitate principalele operații privind decontările cu furnizorii și
clienții;
• cunoască conținutul decontărilor ocazionate de folosirea forței de muncă și modul de
reflectare ȋn contabilitate a acestora;
• asimileze noțiunile privitoare la decontӑrile cu bugetele și înregistrarea acestor decontӑr i
în contabilitate;
• înregistreze în contabilitate principalele operații de decontare cu debitorii și creditorii
diverși;
• cunoascӑ conținutul și reflectarea în contabilitate a subvențiilor pentru investiții și
operațiilor de regularizare;
• reflecte în contabilitate ajustӑrile pentru deprecierea creanțelor.

Timp de studiu: 6 ore

Realizarea operațiilor specifice activității de exploatare impune ca o entitate să se angreneze în
mediul economico- social în care activează, să intre în relații cu o multitudine de persoane fizice și
juridice (cunoscute sub denumirea generică de “terți”), cum sunt: furnizorii, clienții, personalul,

organismele de asigurări și protecție socială, bugetul statului, unitățile din cadrul grupului, asociații,
diverși debitori și creditori etc. Legăturile stabilite între entitate și terții săi se concretizează în raporturi
economico – juridice, cunoscute sub denumirea de “datorii și creanțe”. Datorită impactului pe care îl
au datoriile și creanțele asupra mărimii și structurii averii , contabilitatea financiară a relațiilor cu terții
deține locul central în sistemul informațional – contabil al fiecărei unități. Informațiile furnizate de
această componentă a contabilității sunt utile, în egală măsură, conducerii entității și terților cu c are
aceasta intră în relații [10, p. 124].
3.1. Delimitări privind datoriile și creanțele
Datoriile și creanțele generate de relațiile entității cu persoanele fizice și juridice din afara ei,
precum și cu persoanele fizice din interior sunt reflectate în p rincipal prin intermediul clasei a 4- a
“Conturi de terți”. Cu ajutorul conturilor din această clasă nu sunt evidențiate însă creanțele și
obligațiile generate de acordări și primiri de împrumuturi și nici drepturile provenind din deținerea
titlurilor imobi lizate. Deși nu reprezintă creanțe sau datorii față de terți, sunt reflectate în cadrul acestei
clase de conturi și operațiile de regularizare și decontare realizate între exercițiile financiare.
Asemenea operații apar ca urmare a aplicării principiului contabilității de angajamente și pot fi
asimilate unor creanțe, respectiv datorii ale exercițiului curent față de perioadele următoare.
Potrivit reglementărilor, o datorie reprezint ă o obligați e actual ă a entități i ce decurg e din
eveniment e trecut e și prin decontare a cărei a se așteapt ă să rezulte o ieșire de resurs e care
încorporează beneficii economice.
Prin noțiunea de “datorie” se desemnează angajamentul asumat de o anumită persoană de a
plăti o sumă de bani, livra un bun, executa o lucrare sau presta un serviciu. O persoană fizică sau
juridică care are o datorie este denumită în general debitor.
“Creanța” reprezintă dreptul unei persoane de a pretinde unui terț plata unei sume de bani,
livrarea unui bun, prestarea unui serviciu sau execuția unei lucrări. Titularul unei creanțe este denumit
în mod generic creditor [5, p. 183].
3.2. Evaluarea datoriilor și creanțelor
Potrivit regulilor aplicabile entităților autohtone , evaluarea creanțelor și datoriilor se realizează
similar celorlalte elemente de active și d atorii, în trei momente principale: la intrarea în unitate, la
inventariere și prezentarea în bilanț, precum și cu ocazia decontării lor (la ieșirea din entitate ).
La intrarea în entitate datoriile și creanțele se evaluează și se înregistrează la valoarea
nominală. Prin valoare nominală se înțelege suma înscrisă în documentul justificativ care stă la baza
înregistrării în contabilitate. O particularitate prezintă evaluarea creanțelor și datoriilor exprimate în
valută , care comportă o dublă exprimare: în lei, la cursul de schimb în vigoare la data efectuării
operațiunilor, și în valută. Acest fapt se datorează respectării obligației de a ține contabilitatea “în
limba română și în monedă națională”, iar transformarea în lei se realizează la cursul de schimb în
vigoare la data efectuării operației. Astfel, operațiunile în valută trebuie înregistrate în momentul
recunoașterii inițiale în moneda de raportare, aplicându -se sumei în valută cursul de schimb dintre
moneda de raportare și moneda străină, la data efectuării tranzacției.
La finele fiecărei luni, creanțele și datoriile în valută se evaluează la cursul de schimb al pieței
valutare, comunicat de Banca Națională a României din ultima zi bancară a lunii în cauză. Diferențele
de curs înregistrate se recunosc în contabilitate la venituri sau cheltuieli din diferențe de curs valutar,
după caz. Aceste prevederi se aplică și creanțelor și datoriilor exprimate în lei, a căror decontare se
face în funcție de cursul unei valute, caz în care diferențele înregistrate se recunosc în contabilitate la
alte venituri financiare sau alte cheltuieli financiare, după caz [12, punctul 325].
Începând cu data de 1 ianuarie 2015, sumele reprezentând avansuri acordate furnizorilor, furnizorilor
de imobilizări și, respectiv primite de la clienți, în valută, nu mai fac obiectul evaluării în funcție de cursul
valuta r, la finele lunii, respectiv la finele exercițiului financia r [12, punctul 316, alin. (2)].
Practica economică a afacerilor a consacrat și un sistem de reduceri de care benefi ciază
unitatea cumpărătoare în relațiile cu furnizorii săi. Aceste reduceri sunt “destinate să “plătească”
fidelitatea unui client, nerespectarea întocmai a unor clauze contractuale, achitarea înainte de termen a
unei datorii și, nu în ultimul rând, să incite clientul spre cumpărare, ceea ce atrage creșterea cifrei de
afaceri ” [2, p. 46].

55
Reducerile acordate de furnizori, în funcție de natura lor, pot fi comerciale sau financiare. În
cadrul reducerilor comerciale se cuprind rabaturile, remizele și risturnur ile (risturnele) , care modifică
valoarea netă a facturii, pe când cele financiare nu – i afectează valoarea, intervenind în momentul
plății (scont de decontare).
Rabaturile se acordă de către furnizor în situația excepțională a nerespectării clauzelor
contractuale referitoare la condițiile de calitate a bunurilor livrate, acceptată de cumpărator. Prețul de
vânzare stabilit între vânzător și cumpărător este redus, de regulă, prin aplicarea unei cote procentuale,
dar poate fi acordată și o diminuare în sumă absolută a valorii facturii.
Remizele se acordă asupra prețului pentru vânzări superioare volumului convenit sau poziția
preferențială a clientului. Remiza se poate stabili fie sub formă procentuală din prețul de vânzare, fie
prin negociere directă între vânzător și cumpărător.
Risturnurile (risturnele) sunt reduceri de preț acordate de furnizor pentru volumul vânzărilor
realizate către un client într -o perioadă determinată [1, p. 241].
Scontul de decontare este o reducere cu caracter financiar, acordată de un creditor pentru
încasarea anticipată (înaintea termenului de decontare convenit inițial) a creanței sale. Motivația
apariției scontului este determinată de faptul că beneficiarul sumei, încasându -și anticipat creanța,
poate obține dobândă de la bancă, dacă păstrează această sumă în cont.
La determinarea și înregistrarea reducerilor trebuie avute în vedere următoarele elemente [7,
pp. 217-218]:
– reducerile de preț trebuie consemnate în factură;
– toate reducerile se calculează în cascadă, în sensul că sumele sau procentele fiecărei categorii de
reducere se aplică valorii nete imediat anterioare;
– ordinea de calcul a reducerilor este următoarea: rabaturi, remize, risturnuri, sconturi;
– taxa pe valoarea adăugată se calculează la valoarea netă obținută în urma determinării ultimei reduceri,
indiferent de natura acesteia;
– dacă reducerile comerciale sunt acordate inițial, deși înscrise în factură, nu se înregistrează în
contabilitate;
– reducerile comerciale consemnate într- o factură distinctă de cea inițială dau loc la înregistrări;
– reducerile financiare se reflectă întotdeauna, constituind o cheltuială financiară la cel care le acordă
(furnizorul) și un venit financiar la cel care le primește (clientul).
Reduceril e comercial e acordat e de furnizo r și înscris e pe factura d e achiziți e ajusteaz ă în
sensu l reducerii costul de achiziție al bunurilor. Atunci când achiziția de produse și primirea reducerii
comerciale sunt tratate împreună , reducerile comerciale primite ulterior facturări i ajustează , de
asemenea, costul de achiziție al bunurilo r.
Reduceril e comercial e primite ulterior facturării corectează costul stocurilor la care se referă,
dacă acestea mai sun t în gestiune . Dacă stocuril e pentru car e au fos t primite reduceril e ulterioar e nu
mai sunt în gestiune, aceste a se evidențiaz ă distinc t în contabilitate , pe seama conturilor de terți.
Atunci când vânzarea de produse și acordarea reducerii comercial e sunt tratate împreună ,
reduceril e comerciale acordate ulterior facturării ajustează veniturile din vânzare.
Reduceril e comercial e acordat e ulterio r facturării, indiferent de perioada la care se referă, se
evidențiază distinct în contabilitate, pe seama conturilor de terți.
Reduceril e comercial e legat e de prestăril e de servicii, primit e ulterio r facturării , respecti v
acordat e ulterio r facturării, indiferent de perioada la care se referă, se evidențiază distinct în
contabilitat e, pe seama conturilor de terți.
În cazul în care reduceril e comerciale reprezintă evenimente ulterioare datei bilanțului care
conduc la ajustarea situațiilo r financiar e anuale , aceste a se înregistreaz ă la data bilanțului în contul
408 „Furnizori — facturi nesosite”, respectiv contu l 418 „Clienț i – factur i de întocmit” , și se reflect ă
în situațiil e financiar e ale exercițiulu i pentru care se face raportarea, pe baza documentelor
justificative. Reducerile care urmează a fi primite, înregistrate la data bilanțului în contul 408
„Furnizor i – facturi nesosite” , corecteaz ă costul stocurilor la care se referă, dacă acestea mai sunt în
gestiune.
Reducerile financiare sunt sub formă de sconturi d e decontar e acordat e pentru achitare a
datoriilo r înaint e de termenul normal de exigibilitate. Reduceril e financiar e primit e de la furnizo r
reprezintă venitur i ale perioade i indiferent d e perioada la care se referă . La furnizor, aceste reduceri

acordate reprezintă cheltuieli ale perioadei, indiferent de perioad a la care se refer ă. [12, punctele 76,
77]
La inventarierea anuală și prezentarea în situațiile financiare. Cu ocazia inventarierii
datoriile și creanțele sunt evaluate la valoarea actuală (denumită și valoare de inventar), înțeleasă ca
valoare probabilă de plată, respectiv de încasat.
La raportarea în situațiile financiare anuale, aplicarea principiului prudenței impune ca
evaluarea datoriilor și creanțelor să se facă la valoarea de intrare pusă de acord cu rezultatele
inventarierii. Astfel, dacă se constată că valoarea de inventar a creanțelor este inferioară celei
înregistrată la intrarea în unitate, pentru diferență se constituie o ajustare pentru depreciere. În cazul
datoriilor, o valoare de inventar superioară valorii de intrare generează suplimentarea datoriilor în
cauză. Evaluarea la bilanț a creanțelor și a datoriilor exprimate în valută și a celor cu decontare în lei în
funcție de cursul unei valute se face la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a
României, valabil la data încheierii exercițiului financiar. În scopul prezentării în bilanț, valoarea
creanțelor, astfel evaluate, se diminuează cu ajustările pentru pierdere de valoare. Diferențele
nefavorabile (cursul de schimb al datoriilor a crescut, iar al creanțelor a scăzut la sfârșitul exercițiului)
se înregistrează sub forma cheltuielilor din diferențe de curs valutar, iar cele favorabile, ca venituri.
Pentru creanțele și datoriile, exprimate în lei, a căror decontare se face în funcție de cursul unei valute,
eventualele diferențe favorabile sau nefavorabile, care rezultă din evaluarea acestora se înregistrează la
alte venituri sau alte cheltuieli financiare, după caz.
Cu ocazia ieșirii din entitate (plății sau încasării), datoriile și creanțele se evaluează la nivelul
valorii de intrare. Diferențele de curs valutar care apar cu ocazia decontării creanțelor și datoriilor în
valută la cursuri diferite față de cele la care au fost înregistrate inițial pe parcursul lunii sau față de cele
la care sunt înregistrate în contabilitate trebuie recunoscute în luna în care apar, ca venituri sau
cheltuieli din diferențe de curs valutar [10, p. 130].
Atunci când creanța sau datoria în valută este decontată în decursul aceleiași luni în care a
survenit, întreaga diferență de curs valutar este recunoscută în acea lună. Atunci când creanța sau
datoria în valută este decontată într -o lună ulterioară, diferența de curs valutar recunoscută în fiecare
lună, care intervine până în luna decontării, se determină ținând seama de modificarea cursurilor de
schimb survenită în cursul fiecărei luni.
Diferențele de valoare care apar cu ocazia decontării creanțelor și datoriilor exprimate în lei, în
funcție de un curs valutar diferit de cel la care au fost înregistrate inițial pe parcursul lunii sau față de
cele la care sunt înregistrate în contabilitate trebuie recunoscute în luna în care apar, la alte venituri sau
cheltuieli financiare. Atunci când creanța sau datoria este decontată în decursul aceleiași luni în care a
survenit, întreaga diferență rezultată este recunoscută în acea lună. Atunci când creanța sau datoria este
decontată într -o lună ulterioară, diferența recunoscută în fiecare lună, care intervine până în luna
decontării, se determină ținând seama de modificarea cursurilor de schimb, survenită în cursul fiecărei
luni [12, pct. 323, alin. (1) și (2 )].
Dacă pentru datoriile și creanțele ieșite din unitate au fost constituite provizioane și ajustări,
concomite nt cu decontarea lor provizioanele și ajustările existente sunt trecute la venituri.
La scăderea din evidență a creanțelor și datoriilor ale căror termene de încasare sau de plată
sunt prescrise, entitățile trebuie să demonstreze că au fost întreprinse toa te demersurile legale, pentru
decontarea acestora.
Contabilitatea terților asigură evidența datoriilor și creanțelor entității în relațiile acesteia cu
furnizorii, clienții, personalul, asigurările sociale, bugetul statului, entitățile afiliate și cele leg ate prin
interese de participare, asociații/acționarii, debitorii și creditorii diverși.

Teme de verificare
TV 3 .2. Evaluarea datoriilor și creanțelor
1. Cum se evaluează datoriile și creanțele la intrarea în entitate?
2. Ce reprezintă scontul de decontar e?
Răspuns:

57
3.3. Contabilitatea decontărilor cu furnizorii și clienții
Fiecare entitate care desfășoară acte de comerț este obligată (urmare a diviziunii muncii) să – și
procure din exterior utilitățile necesare pentru realizarea obiectului de activitate. Cumpărările de
bunuri și servicii conduc la stabilirea unor raporturi economico – juridice cu furnizorii, diferite
persoane fizice și juridice din afara unității. Furnizorii “livrează agentului economic bunuri, îi execută
anumite lucrări sau prestează servicii contra plată în baza unei înțelegeri prealabile” [4, pp. 220-221].
Dacă plata aprovizionărilor intervine pe loc, unitatea cumpărătoare nu înregistrează obligații față de
furnizori. Însă, relațiile economice contemporane se realizează în cea mai mare parte pe credit, adică
prin achitarea ulterioară a utilităților aprovizionate. Ca urmare, din momentul aprovizionării și până la
plata efectivă a elementelor achiziționate (bunuri, lucrări sau servicii), unitatea cumpărătoare
înregistrează obligații față de furnizori.
Pentru analiza obligațiilor față de furnizori pot fi luate în considerare mai multe criterii de
structurare, și anume [6, pp. 298-299]:
a) – după natura cumpărărilor :
– datorii din cumpărări de bunuri, lucrări și servicii pentru activitat ea de exploatare;
– datorii din cumpărări de bunuri, lucrări și servicii de natura imobilizărilor.
b) – după modalitatea stingerii datoriilor:
– datorii din cumpărări pe credit, achitate prin instrumente de decontare obișnuite;
– datorii din cumpărări pe credit care se decontează prin efecte de comerț.
c) – după scadența datoriilor:
– datorii exigibile, al căror termen de decontare este precizat;
– datorii neexigibile, al căror termen de plată urmează a fi precizat.
Având în vedere că entitatea poate a chiziționa bunuri, lucrări și servicii atât pentru activitatea
de exploatare, cât și pentru cea investițională, în contabilitatea românească evidența obligațiilor
generate de aprovizionări se asigură separat pe cele două tipuri de activități. Dacă aprovizionările
privesc activitatea de exploatare, obligațiile cauzate de acestea sunt reflectate prin contul de pasiv 401
“Furnizori” , care se creditează cu valoarea obligațiilor contractate ca urmare a aprovizionărilor ce
urmează a fi achitate ulterior și se debitează cu stingerea acestor obligații. Soldul creditor al contului
reflectă obligațiile față de furnizori neachitate. Atunci când bunurile, lucrările și serviciile
aprovizionate sunt destinate activității investiționale (imobilizări necorporale și corporal e realizate în
antrepriză sau în regie proprie), obligațiile rezultate din cumpărări sunt evidențiate prin intermediul
contului 404 “Furnizori de imobilizări” , cont de pasiv care funcționează similar contului 401 .
O entitate se poate afla și în postura de furnizor al bunurilor, lucrărilor și serviciilor obținute
din activitatea proprie sau al bunurilor procurate din afară și destinate revânzării. Vânzările de bunuri,
lucrări și servicii conduc la stabilirea unor raporturi economico – juridice cu clienții, d iferite persoane
fizice și juridice din afara entității. Dacă încasarea contravalorii livrărilor intervine pe loc, entitatea
vânzătoare înregistrează intrarea unui flux de lichidități. Însă, relațiile economice contemporane se
realizează în cea mai mare parte pe credit, adică prin încasarea ulterioară a bunurilor și valorilor
livrate. Din momentul livrării și până la încasarea efectivă a elementelor supuse vânzării (bunuri,
lucrări sau servicii), entitatea furnizoare înregistrează creanțe față de clienți.
Pentru analiza creanțelor față de clienți pot fi luate în considerare mai multe criterii de
structurare, și anume [6, p. 311]:
a) – după modalitatea lichidării creanțelor:
– creanțe din vânzări pe credit comercial, încasate prin instrumente de decontare obișnuite;
– creanțe din vânzări pe credit cambial, încasate prin efecte de comerț de tip cambial;
b) – după scadența creanțelor:
– creanțe exigibile, al căror termen de decontare este precizat în documentele de livrare;
– creanțe neexigibile, pentru livrările la care nu s -au emis facturi, al căror termen de încasare
urmează a fi precizat cu ocazia întocmirii facturii.
Bunurile și valorile care fac obiectul vânzărilor către terți pot proveni din activitatea de
exploatare a unității sau din alte activități desfășurate de aceasta. Dacă vânzările privesc activitatea de
exploatare, creanțele generate de livrări sunt reflectate prin contul de activ 411 “Clienți” , care se
debitează cu valoarea livrărilor însoțite de facturi ce urmează a fi încasate ulterior și se creditează cu

valoarea creanțelor decontate cu clienții. Soldul debitor al contului reflectă creanțele față de clienți
neîncasate.
Contul 411 “Clienți” se dezvoltă pe două conturi sintetice de gradul II, și anume:
– 4111 “Clienți” ;
– 4118 “Clienți incerți sau în litigiu” .
În contabilitatea analitică furnizorii și clienții se grupează astfel: interni și externi, iar în cadrul
acestora pe termene de plată, respectiv de încasare și pe fiecare persoană juridică sau fizică în parte. În
cadrul conturilor de fu rnizori și clienți, se evidențiază distinct da toriile și creanțele rezultate din
tranzacțiile cu clauze de rezervă de proprietate .
Decontarea între partenerii comerciali se poate realiza și prin intermediul efectelor de comerț
(bilet la ordin, trată, warant), denumite și titluri de credit comercial sau înscrisuri cambiale. Modul în
care afectează trezoreria unității la scadență conduce la structurarea efectelor de comerț în două grupe
distincte: efectele de plătit impun obligația de a achita suma înscrisă la scadența stabilită; efectele de
primit reflectă creanțele față de terți ce urmează a se încasa la un anumit termen.
Dacă efectele de comerț se referă la obligații față de furnizori pentru aprovizionări legate de
exploatare, evidența lor se asigură cu aju torul contului de pasiv 403 “Efecte de plătit” care se
creditează cu valoarea efectelor de comerț acceptate de furnizori și se debitează cu valoarea efectelor
plătite. Soldul creditor al contului reflectă valoarea efectelor neachitate. Contul de pasiv 405 “Efecte
de plătit pentru imobilizări” se creditează cu valoarea efectelor de comerț acceptate de furnizori i de
imobilizări și se debitează cu valoarea efectelor plătite. Soldul creditor al contului reflectă valoarea
efectelor pentru imobilizări neachitate.
Evidența drepturilor de creanță față de clienți ce urmează a se deconta prin intermediul
efectelor comerciale se asigură cu ajutorul contului de activ 413 “Efecte de primit de la clienți” , care
se debitează cu valoarea efectelor de comerț acceptate și se creditează cu valoarea efectelor decontate.
Soldul debitor al contului reflectă valoarea efectelor neîncasate.

În activitatea curentă a entităților apar situații în care, deși bunurile materiale au fost primite,
lucrările executate și serviciile prestate, nu s- au primit facturile de la furnizori, iar unitatea beneficiară
trebuie să -și afecteze cheltuielile perioadei. Dacă în cursul exercițiului financiar unitatea cumpărătoare
își poate “permite” să amâne recepționarea și înregistrarea aprovizionărilor până la primirea facturilor,
la sfârșitul exercițiului (data întocmirii situațiilor financiare ) înregistrarea lor (provizorie) este
obligatorie, pentru a nu denatura imaginea poziției și performanței financiare [6, p. 304]. Evaluarea se
realizează la nivelul prețurilor prevăzute în celelalte documente însoțitoare (dacă există), în contractele
încheiate sau la prețul ultimei aprovizionări, iar datoria față de furnizor are caracter de neexigibilitate
până la sosirea facturii.
Pentru aceste situații, planul contabil general a rezervat un cont distinct care să asigure evidența
obligațiilor față de furnizorii de la care nu s -au primit încă facturi, 408 “Furnizori – facturi nesosite ”.
Este un cont de pasiv care se creditează cu valoarea aprovizionărilor pentru care nu s-au primit facturi
și se debitează cu valoarea facturilor sosite. Soldul creditor al contului reflectă obligațiile față de
furnizorii de la care nu s-au primit facturi.
În contabilitatea furnizorilor, se folosește de asemenea un cont distinct, cu rolul d e a asigura
evidența creanțelor pentru care nu s -au întocmit încă facturi, 418 “Clienți – facturi de întocmit ”. Este
un cont de activ care se debitează cu valoarea livrărilor pentru care nu s -au emis facturile și se
creditează cu valoarea facturilor întocmite. Soldul debitor al contului reflectă creanțele comerciale
pentru care urmează să se întocmească facturile.
Pe lângă obligații, entitățile pot înregistra și creanțe în relațiile cu furnizorii lor. Aceste creanțe
sunt generate de două categorii de operaț ii [10, p. 152]:
a). Acordarea de avansuri furnizorilor . Uneori furnizorii condiționează livrările către clienții lor de
încasarea unor sume ca avansuri. Avansurile pot fi solicitate în două situații:
– valoarea bunurilor, lucrărilor sau serviciilor este mare, efortul financiar fiind împovărător pentru
producător;
– unitatea cumpărătoare creează frecvent probleme în decontarea la scadență a obligațiilor, ceea ce a
“șubrezit” încrederea furnizorului său; este adevărat că în această situație furnizorul are și posibilitatea să -i
solicite clientului său deschiderea unui acreditiv, care îi garantează încasarea creanței;
b). Primirea de la furnizor a ambalajelor care circulă pe sistemul restituirii , cum sunt navete, lăzi,
sticle, borcane, butoaie etc. Deși amb alajele sunt incluse în factura în care sunt consemnate bunurile

59
achiziționate, cumpărătorul nu le înregistrează ca elemente stocabile, deoarece ele rămân în proprietatea
furnizorului. Din acest motiv, valoarea ambalajelor restituibile este considerată o creanță, pe care clientul o
recuperează în momentul restituirii lor, concomitent cu reducerea datoriei față de furnizor.
Pentru evidența creanțelor pe care cumpărătorii le înregistrează asupra furnizorilor intervine
contul de activ 409 “Furnizori – debitori ”, care se debitează cu drepturile entității și se creditează cu
ocazia decontării lor. Soldul debitor al contului reflectă creanțele nedecontate asupra furnizorilor.
Contul 409 “Furnizori -debitori ” se dezvoltă pe patru conturi sintetice de gradul II, și anume:
– 4091 “Furnizori -debitori pentru cumpărări de bunuri de natura stocurilor” ;
– 4092 “Furnizori -debitori pentru prestări de servicii și executări de lucrări” ;
– 4093 “Avansuri acordate pentru imobilizări corporale”;
– 4094 “Avansuri acordate pentru imobilizări necorporale”;
Pentru evidența obligațiilor pe care furnizorii le înregistrează în relațiile cu proprii clienți
intervine contul de pasiv 419 “Clienți – creditori ”, care se creditează cu datoriile entității și se
debitează cu ocazia decontării lor. Soldul creditor al contului reflectă datoriile nedecontate cu clienții.
Exemple [9, pp. 218-227] :
1. O societate pe acțiuni prezintă la începutul lunii decembrie a exercițiului N următoarea situație a
creanțelor și datoriilor comerciale:
-o datorie/cre anță de 5.000 USD, față de un furnizor/client extern, transformată în lei la cursul de la
sfârșitul lunii precedente de 3,95 lei/USD;
-o datorie/creanță de 8.000 EURO, față de un furnizor extern de imobilizări/beneficiarul unui mijloc fix,
evaluată la cursul de 4 ,50 lei/EUR;
-un avans acordat unui furnizor extern de materii prime/primit de la un client extern în valoare de 6.000
franci elvețieni, înregistrat în contabilitate (momentul acordării) la un curs de 4,40 lei/CHF.
2. În cursul lunii decembrie au lo c următoarele operații:
a) –Se recepționează de la furnizori materii prime facturate de aceștia la 25.000 lei cu TVA de 19 %;
Pentru furnizor bunurile reprezintă produse finite a căror valoare de înregistrare este de 22.500 lei;
a. % = 401 – 29.750
301 / 601 25.000
4426 4.750
– întocmirea facturii pentru vânzare:
a1. 4111 = % 29.750 –
7015 25.000
4427 4.750
-Concomitent se descarcă gestiunea cu valoarea produselor finite livrate:
a2. 711 = 345 22.500 22.500
b) –Se acordă unu i furnizor intern un avans de 18.000 lei (inclusiv TVA), pentru execuția unei lucrări
de reparație la imobilizările corporale din dotarea unității;
b. 4092 = 5121 17.850 17.850
– încasarea avansului:
b. 5121 = 419 17.850 17.850
c) –După două zile se facturează cli entului avansul, care s-a primit anterior;
c1. 4111 = % 17.850
704 (472) 15.000
4427 2.850
-Concomitent, se decontează cu clientul valoarea avansului primit :
c2. 419 = 4111 17.850 17.850
-Primirea facturii:
c1. % = 401 – 17.850
(471) 611 15.000
4426 2.850
-Decontarea avansului:
c2. 401 = 4092 17.850 17.850
d) –Pentru obligația față de furnizorul materiilor prime achiziționate anterior se emite un bilet la ordin,
acceptat de acest a, cu scadență peste 30 de zile;
d. 401 = 403 29.750 29.750
-Acceptarea decontării prin efectul de comerț, cu scadență peste 30 de zile:
d1. 413 = 4111 29.750 29.750
-primirea efectul comercial de la beneficiarul produselor finite, livrate anterior, în valoare de 29.750 lei:
d2. 5113 = 413 29.750 29.750

e) –Se achită obligația în valoare de 5.000 USD față de furnizorul extern la un curs de 4,00 lei/USD:
e. % = 5124 /USD – 20.000
401 19.750
6651 250
Plata obligației față de furnizorul extern:
-val. în lei la 30 .11.: 5.000USD * 3,95 lei/USD= 19.750 lei;
-val. în lei la plata fact.: 5.000USD * 4,00 lei/USD= 20.000 lei;
Diferență de curs valutar nefavorabilă: 250 lei.
e) –Se încasează creanța în valoare de 5.000 USD de la clientul extern la un curs de 4,00 lei/USD;
e. 5124 /USD = % 20.000 –
4111 19.750
7651 250
Încasarea creanței de la clientul extern:
-val. în lei la 30.11.: 5.000USD * 3,95 lei/USD= 19.750 lei;
-val. în lei la plata fact.: 5.000USD * 4,00 lei/USD= 20.000 lei;
Diferență de curs valut ar favorabilă : 250 lei.
f) –Se primește fără factură un lot de combustibili în valoare de 8.000 lei cu TVA de 19 %, potrivit
datelor din avizul de însoțire a bunurilor;
f. % = 408 – 9.520
3022 /6022 8.000
4428 1.520
f) –Se livrează fără factură un lot de semifabricate în valoare de 8.000 lei cu TVA de 19 %; Valoarea
contabilă a bunurilor livrate este de 7.000 lei;
f1. 418 = % 9.520
702 8.000
4428 1.520
-Concomitent se descarcă gestiunea cu valoarea sem ifabricatelor livrate:
f2. 711 = 341 7.000 7.000
g) –Se achită contravaloarea biletului la ordin scadent, reprezentând obligația față de furnizorul
materiilor prime, în valoare de 29.750 lei, din contul de disponibilități;
g. 403 = 5121 29.750 29.750
g) –Se depune la bancă și se încasează contravaloarea ef ectului comercial scadent, de 29.750 lei;
g. 5121 = 5113 29.750 29.750
h) –Se primește factura restantă, pentru combustibilii aprovizionați anterior, în valoare de 9.520 lei
(inclusiv TVA);
h. 408 = 401 9.520 9.520
i) –Concomitent, se evidențiază exigibilitatea TVA aferentă facturii primite;
i. 4426 = 4428 1.520 1.520
h) –Se emite factura restantă, pentru semifabricatele liv rate anterior, în valoare de 9.520 lei (inclusiv
TVA);
h. 4111 = 418 9.520 9.520
i) –Concomitent, se evidențiază exigibilitatea TVA aferentă facturii emise;
i. 4428 = 4427 1.520 1.520
j) –Se recepționează din import materii prime facturate de furnizorul extern la valoarea de 15.000 CHF,
pentru care i s-a acordat acestuia un avans de 6.000 CHF. Cursul de schimb valabil la data primirii facturii este
de 4,45 lei/CHF;
j. 301 / 601 = 401 66.750 66.750
15.000 CHF*4,45 lei/CHF=66.750 lei
k) –Concomitent, se regularizează cu furnizorul extern valoarea avansului acordat;
k. 401 = % 26.700
4091 26.400
7651 300
-Val. avans la curs primire : 6.000CHF*4,40 lei/CHF=26.400 lei;
-Val. avans la curs dec .: 6.000 CHF*4,45 lei/CHF= 26.700 lei ;
-diferență de curs valutar favorabilă =300 lei.
j) –Se li vrează la export produse finite facturate la valoarea de 15.000 CHF, pentru care s -a primit un
avans de 6.000 CHF. Cursul de schimb vala bil la data livrării este de 4,45 lei/CHF;
j. 4111 = 7015 66.750 66.750
15.000 CHF*4,45 lei/CHF=66.750 lei
k) –Conc omitent, se regularizează cu clientul extern valoarea avansului primit;
k. % = 4111 – 26.700

61
419 26.400
6651 300
-Val. avans la curs acordare : 6.000 CHF*4,40 lei/CHF=26.400 lei;
-Val. avans la curs dec ontare : 6.000 CHF*4,45 lei/CHF= 26.700 lei ;
-diferență de curs valutar nefavorabilă = 300 lei.
l) pentru diferența de achitat furnizorului extern se emite un bilet la ordin, acceptat de acesta, cu
scadență de decontare în luna următo are;
l. 401 = 403 40.050 40.050
9.000 CHF*4,45 lei/CHF = 40.050 lei
l) -Pentru diferența de încasat de la clientul extern se acceptă decontarea printr -un bilet la ordin, cu
scadență de decontare în luna următoare ;
l. 413 = 4111 40.050 40.050
9.000 CHF*4,45 lei/CHF = 40.050 lei
m) –Se achită obligația față de furnizorul extern de imobilizări în sumă de 8.000 EUR, dintr -un credit
bancar pe termen lung, la un curs de schimb de 4,60 lei/EUR;
m. % = 1621 /EUR – 36.800
404 36.000
6651 800
-val. datoriei la curs 30.11 : 8.000 EUR *4,50lei/EUR = 36.000 lei;
-val. datoriei la curs plată: 8.000 EUR *4,60lei/EUR = 36.800 lei;
– diferență de curs valutar nefavorabilă = 800 lei.
m) –Se încasează valoarea efectului comercial scadent de 8.000 EUR în contul de disponibilități, l a un
curs de schimb de 4,60 lei/EUR;
m. 5124 /EUR = % 36.800 –
461 36.000
7651 800
-val. efectului la curs 30.11 : 8.000 EUR *4,50lei/EUR = 36.000 lei;
-val. efectului la curs încasare: 8.000 EUR *4,60lei/EUR = 36.800 lei;
– diferență de cu rs valutar favorabilă = 800 lei.
n) –Se primește de la unitatea specializată factura pentru lucrarea de reparație executată la imobilizări
corporale în valoare de 50.000 lei cu TVA de 19 %, din care este dedu să valoarea avansului acordat 1 7.850 lei
(inclusiv TVA);
n. % = 401 41.650
611 35.000
4426 6.650
n) –Se emite unității beneficiare factura pentru lucrarea de reparație executată în valoare de 50.000 lei
cu TVA de 19 %, pentru care s-a primit un avans în sumă de 17.85 0 lei;
n. 4111 = % 41.650
704 35.000
4427 6.650
o) –Se achiziționează de la furnizori mărfuri în valoare de 25.000 lei, ambalate în 250 lăzi care circulă
pe sistemul restituirii cu valoarea de 20 lei/buc.;
o. % = 401 – 35.700
371 25.000
4091 5.000
4426 5.700
o) –Se livrează unui client mărfuri în valoare de 25.000 lei, ambalate în 250 lăzi care circulă pe sistemul
restituirii cu valoarea de 20 lei/buc.;
o. 4111 = % 35.700 –
707 25.000
419 5.000
4427 5.700
p) –Se restituie 200 lăzi din cele care circulă în sistem de restituire, diferența reținându -se de
cumpărător pentru nevoi proprii;
p. % = 4091 – 5.000
401 4.760
381 1.000
4426 760

p) –Se restituie 200 lăzi din cele care circulă în sistem de restituire, diferența reținându -se de
cumpărător pentru nevoi proprii;
p. 419 = % 5.000 –
4111 4.760

708 1.000
4427 760

q) –Se acordă ca avans unui furnizor extern suma de 2.500 USD la un curs de 3,90 lei/USD, pentru
aprovizionarea unui lot de mate rii prime în perioada următoare;
q. 4091 = 5124 /USD 9.750 9.750
2.500 USD *3,90 lei/USD = 9.750 lei
q) –Se primește ca avans de la un client extern suma de 2.500 USD la un curs de 3,90 lei/USD, pentru
livrarea de semifabricate în exercițiul următor;
q. 5124/USD = 419 9.750 9.750
2.500 USD*3,9 0 lei/USD = 9.750 lei
3) La sfârșitul lunii decembrie se înregistrează diferențele de curs valutar aferente angajamentelor și
creanțelor existente, exprimate în valută, cunoscând că francul elvețian se schimbă pe ntru 4,50 lei:
a. 6651 = 403 450 450
-val. efectului la curs emitere: 9.000 CHF * 4,45 lei/CHF = 40.050 lei;
– val. efect. la curs 31.12 : 9.000 CHF * 4,50 lei/CHF = 40.500 lei;
Diferență de curs valutar nefavorabilă = 450 lei.

a. 413 = 7651 450 450
-val. efect. la curs accept. : 9.000 CHF * 4,45 lei/CHF = 40.050 lei;
– val. efect. la curs 31.12 : 9.000 CHF * 4,50 lei/CHF = 40.500 lei;
Diferență de curs valutar favorabilă = 450 lei.
b) De asemenea se constată, cu ocazia inventarierii de la sfârșitul exercițiului, că valoarea creanței față
de beneficiarul semifabricatelor în valoare de 9.520 lei prezintă un risc total de neîncasare:
b. 4118 = 4111 9.520 9.520
c) Concomitent se înregistrează ajustarea necesar ă pentru deprecierea creanțelor :
c. 6814 = 491 8.000 8.000

Teme de verificare
TV 3 .3. Contabilitatea decontărilor cu furnizorii și clienții
1. Cum se clasifică datoriile după modalitatea stingerii?
2. Ce operațiuni generează creanțe în relațiile cu furnizorii?
Răspuns:

3.4. Contabilitatea decontărilor ocazionate de folosirea forței de muncă
Desfășurarea oricărei activități economico -sociale este de neconceput fără intervenția muncii.
Folosirea forței de muncă de către entități generează relații de decontare cu salariații proprii, bugetul
statului, bugetul asigurărilor sociale și cu unele fonduri special constituite la dispoziția organismelor
publice.
Pentru munca prestată de angajați unitățile beneficiare (denumite și “angajatori”) înregistrează
obligații de plată a salariilor sau a altor sume cuvenite salariaților potrivit legislației din domeniu.
Salariile nu pot fi stabilite sub un nivel minim prevăzut în legislația în vigoare, nivel care se
actualizează periodic (de la 1 februarie 2017 valoarea este de 1.450 lei).
În cadrul decontărilor cu salariații se cuprind drepturile salariale, sporurile, adaosurile,
premiile din fondul de salarii, indemnizațiile pentru concediile de odihnă, precum și cele pentru
incapacitate temporară de muncă, plătite din fondul de salarii și alte drepturi în bani și/sau în natură
datorate de entitate personalului pentru munca prestată și care se suportă, potrivit reglementărilor în
vigoare, din fondul de salarii.
În contabilitate se înregistre ază alte drepturi și avantaje în bani și/sau în natură cum sunt:
indemnizația de instalare; costul abonamentelor telefonice și al convorbirilor telefonice, inclusiv
cartelele telefonice, efectuate în vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu ; tichetele d e masă, tichetele
de vacanță, tichetele cadou și tichetele de creșă, acordate potrivit legii; participarea la profit; utilizarea
unui vehicul din patrimoniul afacerii, în vederea deplasării de la domiciliu la locul de muncă și invers;
masa caldă; alimente antidot; abonamente la diferite servicii etc.
Totalitatea drepturile cuvenite salariaților dau expresie veniturilor brute ale acestora, din care
se rețin anumite sume. Reținerile pot fi structurate în două categorii:

63
– rețineri în favoarea unor terțe persoane fizice sau juridice: impozitul pe venit, contribuția salariaților
la asigurările sociale, la asigurările sociale de sănătate și fondul de șomaj, chirii și rate la împrumuturi pentru
cumpărarea pe credit a unor bunuri de folosință îndelungată, sume datorate terților în baza unor sentințe
judecătorești etc.;
– rețineri în favoarea propriei entități pentru pagube produse acesteia, lipsuri în gestiune, sume
nejustificate, avansuri și salarii necuvenite.
Totalitatea drepturilor cuvenite salariaților pentru munca depusă sau în virtutea calității de
angajat reprezintă fondul de salarii al unității. El se constituie într -o cheltuială de exploatare pentru
entitate și, în același timp, într -o obligație față de salariați. De asemenea, fondul de salarii reprezintă
baza de calcul a contribuțiilor entității la diverse organisme publice sau sociale.
Evidența obligațiilor unității față de personal, reprezentate de salariile cuvenite acestuia în bani
și/sau în natură, se asigură cu ajutorul contului de pasiv 421 “Personal – salarii datorate ”. În creditul
său se înregistrează salariile și alte drepturi cuvenite personalului (cu excepția stimulentelor din profit
și a indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă), iar în debit reținerile din salarii și sumele
nete a chitate salariaților. Soldul creditor al contului reflectă sumele datorate salariaților.
Evidența obligațiilor către salariații aflați temporar în incapacitate temporară de muncă, a
ajutoarelor de deces și a altor ajutoare datorate se asigură prin contul de pasiv 423 “Personal –
ajutoare materiale datorate ”. Se creditează cu sumele datorate personalului sub formă de ajutoare
materiale și se debitează cu reținerile efectuate și cu sumele nete achitate din ajutoare. Soldul contului
reflectă ajutoarele materi ale datorate personalului.
Observație:
În cazul îmbolnăvirilor angajatului, indemnizația pentru concediul medical se suportă din surse diferite:
– de către angajator, din prima zi până în a 5-a zi de incapacitate temporară de muncă;
– din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, începând cu:
* ziua următoare celor suportate de angajator și până la data încetării incapacității temporare de muncă a
asiguratului sau a pensionării acestuia;
* prima zi de incapacitate temporară de muncă, în cazul persoanelor precum asociații, comanditarii sau
acționarii; administratorii sau managerii care au încheiat contract de administrare ori de management;
membrii ai asociației familiale etc.
Pentru stimulentele din profit cuvenite sala riaților intervine contul de pasiv 424 “ Prime
reprezentând participarea personalului la profit ”, care se creditează cu sumele repartizate pentru
stimularea personalului și se debitează cu reținerile efectuate potrivit legii din stimulente și cu sumele
nete achitate. Soldul creditor al contului exprimă stimulentele datorate și neachitate.
Sumele achitate ca avansuri la chenzina I sunt considerate creanțe ale unității față de salariați
până în momentul decontării lor, fiind reflectate prin intermediul contulu i de activ 425 “Avansuri
acordate personalului ”. În debitul contului se înregistrează sumele acordate sub formă de avansuri
personalului, iar în credit valoarea avansurilor reținute de la salariați. Soldul debitor al contului reflectă
avansuri acordate per sonalului și nedecontate.
Sumele cuvenite personalului și neridicate în termenul legal (3 zile lucrătoare), la unitățile care
achită obligațiile față de salariați în numerar, sunt transferate într -un cont distinct, de așteptare, 426
“Drepturi de personal n eridicate ”. Este un cont de pasiv care evidențiază în credit sumele neridicate
de personal în termenul legal, iar în debit sumele achitate salariaților și drepturile neridicate prescrise.
Soldul creditor reflectă drepturile neridicate de salariați.
Salari ații pot avea obligații față de terțe persoane fizice și juridice generate de închirieri,
contractări de împrumuturi pentru cumpărarea bunurilor de folosință îndelungată, hotărâri ale
instanțelor judecătorești etc. De obicei, unitățile rețin sumele datorate de proprii salariați pentru a le
vira sau achita beneficiarilor. Sumele reținute din drepturile de personal în favoarea diverșilor
beneficiari sunt evidențiate prin contul de pasiv 427 “Rețineri din salarii datorate terților” . În credit
se reflectă sumele reținute de la salariați, iar în debit sumele achitate pe destinații. Soldul creditor
reflectă sumele reținute și neachitate.
Pentru celelalte datorii și creanțe față de personal, care n -au fost avute în vedere anterior,
intervine contul 428 “Alte datorii și creanțe în legătură cu personalul” , dezvoltat pe două conturi
sintetice de gradul II, respectiv:
– 4281 “Alte datorii în legătură cu personalul”, cont de pasiv, și
– 4282 “Alte creanțe în legătură cu personalul” , cont de activ.

Fondul de salarii constituie baza de calcul a obligațiilor unității , determinate de folosirea
forței de muncă, către diferite organisme sociale. Este vorba de contribuția la asigurările sociale,
asigurările sociale de sănătate, contribuția pentru concedii și indemnizații, contribuția la fondul de
șomaj, la fondul pentru garantarea creanțelor salariale și la fondul de risc și accidente de muncă.
Contribuția la asigurările sociale (CAS) constituie pentru unitate o cheltuială de exploatare,
care se determină prin aplicarea unor cote procentuale la fondul de salarii lunar, datorat angajaților cu
contract de muncă. Cotele de contribuții de asigurări sociale sunt diferențiate pe categoriile de
încadrare în grupe de muncă a angajaților, și anume:
– 26,3% pentru condiții normale de muncă, din care 10,5% pentru contribuția individuală și 15,8%
pentru contribuția datorată de angajator;
– 31,3% pentru condiții deosebite de muncă, din care 10,5% pentru contribuția individuală și 20,8%
pentru contribuția datorată de angajator;
– 36,3% pentru condiții speciale de muncă și pentru alte condiții de muncă, din care 10,5% pentru
contribuția individuală și 25,8% pentru contribuția datorată de angajator.
De asemenea, angajatorii datorează contribuția la asigurările sociale de sănătate (CASS),
determinată prin aplicarea cotei de 5,2 % la fondul de salarii lunar și o cotă de 0, 85 % din fondul de
salarii lunar drept contribuția pentru concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate .
Pe lângă contribuția proprie la asigurările sociale, unitățile calculează și rețin din drepturile
cuvenite salariaților contribuția personalului la asigurările sociale (CPAS) și la asigurările sociale
de sănătate (CPASS). Baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul
asiguraților o constituie salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile,
reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă, la care se aplică o cotă procentuală de
10,5%, pentru asigurările sociale, respectiv de 5,5%, pentru asigurările de sănătate.
Evidența contribuțiilor unității la asigurările sociale și a sumelor reținute de la salariați cu
această destinație se asigură prin intermediul contului de pasiv 431 “Asigurări sociale” . Este un cont
de pasiv care se creditează cu obligațiile înregistrate față de asigurările sociale și se debitează cu ocazia
achitării acestor obligații. Soldul creditor reflectă obligațiile neachitate la asigurările sociale.
Contul 431 se dezvoltă pe următoarele conturi sintetice de gradul II:
– 4311 “Contribuția unității la asigurările sociale” ;
– 4312 “Contribuția personalului la asigurările sociale” ;
– 4313 “Contribuția angajatorului pentru asigurările sociale de sănătate” ;
– 4314 “Contribuția angajaților pentru asigurările sociale de sănătate” .
Atât angaja torii cât și angajații trebuie să contribuie la constituirea fondului pentru plata
ajutorului de șomaj. Contribuția unității la fondul de șomaj (CUFS) se determină prin aplicarea cotei
de 0,5 % asupra fondului de salarii plătit lunar personalului angajat cu contract de muncă. Contribuția
personalului la fondul de șomaj (CPFS) se calculează pe baza cotei de 0,5% din salariului de bază
brut lunar, corespunzător funcției îndeplinite, la care se adaugă, după caz, indemnizația de conducere,
salariul de merit și alte drepturi salariale care, potrivit actelor normative, fac parte din salariul de bază .
Contribuțiile unităților și personalului la constituirea fondului de șomaj servesc la acordarea ajutorului
de șomaj persoanelor îndreptățite și la acoperirea cheltuielilor ocazionate de calificarea și recalificarea
șomerilor [6, p. 335].
Evidența obligațiilor unității și ale personalului la fondul de șomaj se asigură cu ajutorul
contului de pasiv 437 “Ajutor de șomaj” care înregistrează în credit contribuțiile datorate, iar în debit
sumele achitate în contul acestor contribuții. Soldul creditor al contului reflectă contribuțiile
neachitate.
Pentru a evidenția separat datoriile unității, respectiv ale personalului la fondul de șomaj și
virarea lor, contul 437 se dezvoltă pe două conturi sintetice de gradul II:
– 4371 “Contribuția unității la fondul de șomaj” ;
– 4372 “Contribuția personalului la fondul de șomaj” .
Datoriile de achitat sau creanțele de încasat în contul asigurărilor sociale, care aparțin
exercițiului curent, sunt evidențiate prin intermediul contului bifuncțional 438 “Alte datorii și creanțe
sociale ”.
Contul 438 se dezvoltă pe două conturi sintetice de gradul II, pentru a reflecta separat datoriile
și creanțele:
– 4381 “Alte datorii sociale”, cont de pasiv, ș i

65
– 4382 “Alte creanțe sociale” , cont de activ.
De asemenea, unitățile datorează o cotă de contribuție la asigurarea pentru accidente de
muncă și boli profesionale . Cota de contribuție la asigurarea pentru accidente de muncă și boli
profesionale se stabile ște în funcție de riscuri, pe sectoare economice, între limitele de 0, 15 și 0,85%.
Exemple [10, pp. 171-175 ]:
O entitate înregistrează următoarele operații generate de folosirea forței de muncă:
1) Se acordă personalului în baza listelor de avansul chenzin al, pe data de 20 decembrie, chenzina I în
valoare de 60.000 lei în numerar;

20.12.N
1. 425 = 5311 60.000 60.000
2) Pe 24 decembrie se achită salarii neridicate în termenul legal în sumă de 2.200 lei, reprezentând
chenzina a doua pentru luna anter ioară;
25.12.N
2. 426 = 5311 2.200 2.200
3) La sfârșitul lunii se înregistrează obligațiile totale față de salariați, aferente muncii prestate în luna
curentă, pentru care nu s -au întocmit statele de plată, în valoare totală de 150.000 lei;
31.12. N
3. 641 = 4281 150.000 150.000
4) Concomitent se înregistrează contribuțiile unității, aferente salariilor datorate, la:
a)-asigurările sociale: 150.000 * 15,8% = 23.700 lei;
31.12.N
a) 6451 = 4311 /CAS 23.700 23.700
b)-asigurările sociale de sănătate: 150.000 x 5,2% = 7.800 lei;
31.12.N
b) 6453 = 4313 /CASS 7.800 7.800
c)-fondul de șomaj: 150.000 * 0,5% = 750 lei.
31.12.N
c) 6452 = 4371 750 750
d)-contribuția la fondul pentru accidente de muncă și boli profesionale: 150.000 * 0,526% = 789 lei;
31.12.N
d) 6451 = 4311/AMBP 789 789
e)-contribuția pentru indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate: 150.000 * 0,85% = 1.275 lei;
31.12.N
e) 6453 = 4313/CCI 1.275 1.275
f)- contribuția la fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale: 150.000 * 0,25% = 375 lei;
31.12.N
f) 6452 = 447/FGCS 375 375
5) Pe 4 ianuarie exercițiul următor se întocmesc statele de plată a salariilor și se transferă datoriile față
de salariați în contul normal de decontare;
4.01.N+1
5) 4281 = 421 150.000 150.000
6) Concomitent se înregistrează pe baza centralizatorului statelor de plată reținerile din salarii:
– avansuri acordate: 60.000 lei;
– impozit: 150.000 * 16% 24.000 lei;
– contribuția la asigurările sociale de sănătate:150.000x 5,5% 8.250 lei;
– contribuția la asigurările sociale: 150.000 * 10 ,5% 15.750 lei;
– contribuția la fondul de șomaj: 150.000×0,5% 750 lei;
– rețineri în favoarea terților: 650 lei;
– debite față de unitate: 2.500 lei.
Total rețineri: 111.900 lei.
4.01.N+1
6. 421 = % 111.900
425 60.000
444 24.000
4312 15.750
4314 8.250
4372 750
427 650
4282 2.500
7). Pe 5 ianuarie, ziua prev ăzută pentru plata chenzinei a II -a, se depun la bacă ordinele de plată, pentru
achitarea pe destinații a contribuțiilor unității și a sumelor reținute de la personal:

– Contribuția unității la asigurările sociale: 23.700 lei;
– Contribuția angajatorului pentru asigurările sociale de sănătate: 7.800 lei;
– Contribuția unității la fondul de șomaj: 750 lei;
– Contribuția la accidente de muncă și boli profesionale : 789 lei;
– Contribuția pentru indemnizații de asigurări sociale de sănătate : 1.275 lei;
– Contribuția la fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale: 375 lei;
– Contribuția personalului la asigurările sociale 15.750 lei;
– Contribuția angajaților pentru asigurările sociale de sănătate: 8.250 lei;
– Contribuția personalului la fondul de șomaj: 750 lei;
– Impozit pe salarii: 24.000 lei;
– Rețineri în favoarea terților: 650 lei.
Total 84.08 9 lei.
5.01.N+1
7. % = 5121 – 84.089
4311 /CAS 23.700
4313 /CASS 7.800
4371 750
4311/AMBP 789
4313 /CCI 1.275
447/FGCS 375
4312 15.750
4314 8.250
4372 750
444 24.000
427 650
8) La aceeași dată casierul ridică de la bancă suma necesară plății chenzinei a II -a din salarii (150.000 –
111.900 = 38.100 lei );
5.01.N+1
8. 581 = 5121 38.100 38.100
Ridicarea numerarului din contul de disponibil
5.01 N+1
5311 = 581 38.100 38.100
Intrarea banilor în casieria unității
9) Se înregistrează pe baza statelor de plată și a registrului de casă salariile efectiv achitate în sumă de
34.000 lei . Diferența până la nivelul sumei ridicată de la bancă reprezintă drepturi de personal neridicate în
termenul legal.
9. 421 = 5311 34.000 34.000
10) Concomitent se evidențiază și drepturile de personal neridicate în termenul legal;
10. 421 = 426 4.100 4.100

Observații:
1) IAS 19 “Beneficiile angajaților” descrie principiile de recunoaștere și evaluare, precum și cerințele de
prezentare a informațiilor referitoare la datoriile unității către salariați.
2) În baza contractelor colective și/ sau individuale de muncă, angajatorii pot acorda angajaților lor diverse
avantaje în natură cu titlu gratuit sau cu plata parțială, cum sunt: folosirea vehiculelor firmei în scop personal,
acordarea de produse alimentare, îmbrăcăminte, cherestea, lemne de foc, abonamente de transport,
abonamentele și costul convorbirilor telefonice, inclusiv cartele telefonice, cadouri acordate cu diverse ocazii
etc. Potrivit legislației privind impozitul pe venit, avantajele acordate în natură se impozitează similar
celorlalte venituri salariale. În vederea impozitării, avantajele în natură acordate cu titlu gratuit se evaluează
la prețul de piață de la data și locul acordării avantajului. Avantajele în natură cu plata parțială se evaluează
la nivelul diferenței dintre prețul pieței de la data și locul acordării avantajului în natură și valoarea suportată
de beneficiarul avantajului.

Teme de verificare
TV 3 .4. Contabilitatea decontărilor ocazionate de folosirea forței de muncă
1. Cum se înregistrează impozitul pe veniturile de natura salariilor?
2. Dar plata salariilor prin sistemul de carduri?
Răspuns:

67
3.5. Contabilitatea decontărilor cu bugetele și alte organisme publice
Decontările cu bugetele și alte organisme publice includ, în general, obligații ale entității
generate de aplicarea prevederilor legislative. Pe lângă sumele datorate și suportate de entitate, în
categoria decontărilor cu bugetul sunt incluse și sumele care sunt doar colectate de aceasta în scopul
virării lor, cum este cazul impozitului pe venituri de natura salariilor. În sfera decontărilor cu bugetele
și alte organisme publice sunt incluse și creanțe ale entității față de acestea, determinate de achitarea
unor sume peste nivelul obligațiilor efective sau de care beneficiază unitățile în baza unor prevederi
din legislație.
Decontările de natura obligațiilor fiscale ale entității se concretizează în calculul, înregistrarea
și achitarea impozitului pe profit/venit, taxei pe valoarea adăugată, accizelor, altor impozite, taxe și
vărsăminte asimilate. Decontările de natura creanțelor unității sunt reprezentate de sumele pe care
entitatea urmează să le încaseze sub formă de subvenții, taxă pe valoarea adăugată de recuperat sau alte
impozite achitate în plus bugetului. Cu excepția subvențiilor, care se încasează efectiv de la buget,
celelalte creanțe ale unității față de buget , de regulă , se compensează cu obligațiile de aceeași natură
înregistrate în perioadele următoare.
3.5.1. Impozitul pe profit/venit
Potrivit legislației financiar -fiscale din țara noastră profitul sau pierderea se stabilește, prin
închiderea conturilor de venituri și cheltuieli, cumulat de la începutul exercițiului. Rezultatul
exercițiului, denumit și rezultat contabil, reprezintă suma totală a profitului sau pierderii exercițiului
financiar ce figurează în contul 121 “Profit sau pierdere ”, considerat ca rezultat înainte de impozitare,
ce servește la determinarea rezultatului fiscal. Pentru stabilirea rezultatului impozabil, rezultatul
contabil este corectat cu veniturile neimpozabile și cheltuielile nedeductibile în baza relației:
Rezultatul = Rezultatul contabil + Cheltuieli – Venituri – Deduceri
fiscal înainte de impozitare nedeductibile neimpozabile fiscale
În practica co ntabilă a entităților din țara noastră veniturile neimpozabile , deducerile fiscale și
cheltuielile nedeductibile sunt stabilite prin legislație, înregistrând modificări de la un exercițiu la altul
în baza normelor de închidere a exercițiului financiar, elaborate de Ministerul Finanțelor, și a
prevederilor din Codul fiscal . Cota normală de impozit pe profit este actualmente de 16% din profitul
impozabil, la care se aplică anumite excepții prevăzute de legislație, în funcție de particularitățile
activității desfășurate [11, Titlul II Impozitul pe profit].
Plata impozitului pe profit se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni
din trimestrul următor sau prin excepți e – la anumite entități – anual . În acest scop, profitul și impozitul
pe profit se calculează și evidențiază trimestrial, cumulat de la începutul anului sau anual.
Sarcina fiscală definitivă se stabilește la sfârșitul anului când se cunoaște mărimea efectivă a
rezultatului exercițiului.
O particularitate în domeniul impozitării prezintă microîntreprinderile care plătesc un impozit
pe venitul obținut din orice sursă. Impozitul datorat de microîntreprinderi se calculează prin aplicarea
unei cotei cuprinsă între 1,0% și 3,0% în funcție de numărul de salariați, după cum urmează:
– 1% pentru microîntreprinderile care au peste 2 salariați, inclusiv;
– 2% pentru microîntreprinderile care au un salariat;
– 3% pentru microîntreprinderile care nu au salariați.

Observație:
Microîntreprinderile sunt reprezentate de persoanele juridice române care îndeplinesc cumulativ următoarele
condiții:
– realizează venituri altele decât cele din activități în domeniul bancar; din domeniile asigurărilor și
reasigurărilor, al pieței de capital, cu excepția persoanelor juridice care desfășoară activități de
intermediere în aceste domenii; din domeniile jocurilor de noroc, consultanței și managementului; sau
activități de explorare, dezvoltare, exploatare a zăcămintelor petroliere și gazelor naturale.
– a realizat venituri, altele decât cele din consultanță și management, în proporție de peste 80% din veniturile
totale;

– a realizat venituri care nu au depășit echivalentul în lei a 100.000 euro. Cursul de schimb pentru
determinarea echivalentului în euro este cel valabil la închiderea exercițiului financiar în care s-au
înregistrat veniturile;
– capitalul social al acesteia este deținut de persoane, altele decât statul și unitățile administrativ-teritoriale;
– nu se află în dizolvare, urmată de lichidare, înregistrată în registrul comerțului sau la instanțele
judecătorești, potrivit legii.

Evidența obligațiilor unității de a plăti impozit pe profit/venit la bugetul central sau local se
asigură prin intermediul contului bifuncțional 441 “Impozit pe profit/venit” , care prezintă două
conturi sintetice de gradul II, respectiv: 4411 “Impozitul pe profit ”; și 4418 “Impozitul pe venit ”.
Exemple:
1) O entitate înregistrează la sfârșitul primului trimestru al exercițiului curent un profit impozabil în
valoare de 150.000 lei. Impozitul datorat pentru profitul ob ținut este de 150.000 lei * 16% = 24.000 lei;

31.03.N
1) 691 = 4411 24.000 24.000

2) Pe 24 aprilie se achită impozitul datorat bugetului;
24.04.N
2) 4411 = 5121 24.000 24.000

3) La sfârșitul lunii iunie unitatea înregistrează un profit afe rent trimestrului curent de 200.000 lei. În
scopul stabilirii obligației față de buget trebuie avute în vedere următoarele elemente:
– profit cumulat obținut de la începutul exercițiului: 150.000+200.000 = 350.000 lei;
– impozit pe profit datorat bugetulu i la sfârșitul lunii: 350.000 lei * 16% = 56.000 lei;
– impozit pe profit deja înregistrat în contabilitate: 24.000 lei;
– diferență de impozit neînregistrată: 56.000-24.000 = 32.000 lei;
– impozit pe profit achitat: 24.000 lei;
– diferență de impozit ce urmează a fi plătită: 32.000 lei.
30.06.N
3) 691 = 4411 32.000 32.000

4) Pe 24 iulie se achită impozitul datorat bugetului;
24.07.N
4) 4411 = 5121 32.000 32.000

5) La sfârșitul lunii septembrie unitatea înregistrează o pierdere de 100.000 lei. În acest caz, pentru
decontarea cu bugetul trebuie avute în vedere următoarele elemente:
– profit cumulat obținut de la începutul exercițiului: 350.000-100.000 = 250.000 lei;
– impozit pe profit datorat bugetului la sfârșitul lunii: 250.000 l ei * 16% = 40.000 lei;
– impozit pe profit deja înregistrat în contabilitate: 56.000 lei;
– impozit pe profit achitat: 56.000 lei;
– impozit pe profit plătit în plus: 56.000-40.000 = 16.000 lei.

30.09.N
5) 691 = 4411 16.000 16.000

Observații:
1. În urma înregistrării acestei operații în contabilitate contul 4411 prezintă un sold debitor de 16.000 lei, care
reflectă impozitul pe profit achitat în plus bugetului.
2. Dacă unitatea ar face parte din categoria microîntreprinderilor, ar apare următoarele particularități:
– impozitul se calculează prin aplicarea cotei corespunzătoare la valoarea veniturilor impozabile din contul
de profit și pierdere;
– în locul contului 691 “Cheltuieli cu impozitul pe profit” intervine contul 698 “Cheltuieli cu impozitul pe
venit și cu alte impozite care nu apar în elementele de mai sus”.
3.5.2. Taxa pe valoarea adăugată
Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect care se datorează bugetului de stat de către
toate ent itățile care efectuează operații impozabile, fiind suportată de consumatorul final.
Operațiunile sunt supuse taxei pe valoarea adăugată dacă îndeplinesc următoarele condiții:
– să constituie o livrare de bunuri, o prestare de servicii efectuată cu plată sau o operațiune asimilată
acestora;
– locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în România;

69
– livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizată de o persoană impozabilă (orice persoană
care efectuează de o manieră independentă activități de producție, comercializare, prestare de servicii , inclusiv
activitățile extractive, agricole și activitățile profesiilor liberale sau asimilate acestora , exploatarea bunurilor
corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate) , acționând ca atare;
– livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din una dintre activitățile economice menționate
anterior;
– reprezintă importuri de bunuri, dacă locul importului este în România ;
Operațiunile impozabile cuprinse în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată (TVA) se
clasifică, din punct de vedere al regimului de impozitare , astfel:
a) operațiuni taxabile , pentru care se aplică cota standard de 19 % sau cotele reduse de 9%, respectiv
5%;
b) operațiuni scutite de taxă cu drept de deducere , pentru care nu se datorează taxa, dar este permisă
deducerea taxei datorate sau achitate pentru achiziții ;
c) operațiuni scutite de taxă fără drept de deducere , pentru care nu se datorează taxa și nu este permisă
deducerea taxei datora te sau achitate pentru achiziții ;
d) importuri și achiziții intracomunitare , scutite de taxă;
e) operațiuni scutite fără drept de deducere , fiind efectuate de întreprinderile mici care aplică regimul
special de scutire pentru care nu se datorează taxă și nu este permisă deducerea taxei datorate sau achitate
pentru achiziții.
Baza de calcul a taxei pe valoarea adăugată pentru circulația bunurilor și serviciilor în
interiorul țării o reprezintă: [11, Titlul VII “Taxa pe valoarea adǎugatǎ”, art. 286 , alin. (1) – (3)]
a)- contrapartida obținută sau care urmează a fi obținută de furnizor ori prestator din partea
cumpărătorului, beneficiarului sau a unui terț, inclusiv subvențiile direct legate de prețul livrărilor de bunuri și
prestărilor de servicii, altele decât cele prevăzute la lit. b) și c);
b)- compensația aferentă pentru trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor
impozabile, în condițiile prevăzute de legislația referitoare la proprietatea publică și regimul juridic al acesteia,
în schimbul unei despăgubiri;
c)- prețul de cumpărare al bunurilor respective sau al unor bunuri similare ori, în absența unor astfel de
prețuri de cumpărare, prețul de cost, stabilit la data livrării, pentru operațiunile de transfer și pentru achizițiile
intracomunitare considerate ca fiind cu plată;
d)-suma cheltuielilor efectuate de persoana impozabilă pentru realizarea prestării de servicii constând
în: utilizarea bunurilor, altele decât bunurile de capital, care fac parte din activele folosite în cadrul activității
economice a persoanei impozabile în folosul propriu sau de către personalul acesteia ori pentru a fi puse la
dispoziție în vederea utilizării în mod gratuit altor persoane, pentru alte scopuri decât desfășurarea activității sale
economice, dac ă taxa pentru bunurile respective a fost dedusă total sau parțial, cu excepția bunurilor a căror
achiziție face obiectul limitării la 50% a dreptului de deducere ; serviciile prestate în mod gratuit de către o
persoană impozabilă pentru uzul propriu ori al personalului acesteia, sau pentru uzul altor persoane, în alte
scopuri decât desfășurarea activității sale economice;
e) valoarea de piață pentru livrarea de bunuri sau prestarea de servicii pentru care beneficiarul este o
persoană afiliată furnizorului/pr estatorului; Valoarea de piață reprezintă suma totală pe care, pentru obținerea
bunurilor sau serviciilor în cauză la momentul respectiv, un client aflat în aceeași etapă de comercializare la care
are loc livrarea de bunuri sau prestarea de servicii ar tre bui să o plătească în condiții de concurență loială unui
furnizor ori prestator independent de pe teritoriul statului membru în care livrarea sau prestarea este supusă
taxei;
f) impozitele și taxele, dacă prin lege nu se prevede altfel, cu excepția taxei pe valoarea adăugată;
g) cheltuielile accesorii, cum sunt: comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport și asigurare,
solicitate de către furnizor/prestator cumpărătorului sau beneficiarului. Cheltuielile facturate de furnizorul de
bunuri sau de presta torul de servicii cumpărătorului, care fac obiectul unui contract separat și care sunt legate de
livrările de bunuri sau de prestările de servicii în cauză, se consideră cheltuieli accesorii.
La importuri baza de impozitare o reprezintă valoarea în vamă, determinată potrivit legislației
vamale în vigoare, la care se adaugă orice taxe, impozite, comisioane și alte taxe datorate în afara
României, precum și cele datorate ca urmare a importului bunurilor în România, cu excepția taxei pe
valoarea adăugată care urmează a fi percepută.
La înregistrarea operațiunilor referitoare la TVA interesează și următoarele aspecte [5, p. 213]:
– faptul generator al TVA se suprapune cu momentul efectuării livrării de bunuri și/sau în momentul
prestării serviciilor, cu unele excepții prevăzute de legislație;

– exigibilitatea reprezintă dreptul organului fiscal de a pretinde plata taxei datorate bugetului; în general
exigibilitatea coincide cu faptul generator. De la această regulă generală apar și excepții în sensul că
exigibili tatea poate fi anterioară sau ulterioară faptului generator, situațiile de exceptare fiind prevăzute de lege.
Observație: Potrivit Legii privind Codul fiscal perioada fiscală este luna calendaristică. Prin excepție de la
prevederile anterioare, perioada fiscală este trimestrul calendaristic pentru persoana impozabilă care în cursul
anului calendaristic precedent a realizat o cifră de afaceri din operațiuni taxabile și/sau scutite cu drept de
deducere și/sau neimpozabile în România care nu a depășit plafonul de 100.000 euro, echivalent în lei.
În contabilitatea unei unități pot apare următoarele categorii de taxă pe valoarea adăugată:
– în cazul cumpărărilor de bunuri lucrări și servicii pe bază de facturi, avansurilor achitate furnizorilor și
producției de m ijloace fixe – TVA deductibilă (pe parcursul perioadei fiscale );
– TVA colectată pentru vânzările pe bază de facturi (pe parcursul perioadei fiscale);
– TVA neexigibilă în cazul aprovizionărilor / vânzărilor neînsoțite de facturi, cumpărărilor / vânzărilor
cu plata în rate (TVA aferentă ratelor) și mărfurilor aprovizionate de unitățile comerciale care țin evidența
acestor bunuri la nivelul prețurilor cu amănuntul (în cursul perioadei fiscale );
– TVA de plată , dacă se constată la sfârșitul perioadei fiscale că TVA colectată în cursul perioadei este
superioară celei deductibile;
– TVA de recuperat , dacă la sfârșitul perioadei fiscale taxa colectată este inferioară celei deductibile.
Contabilitatea operațiunilor referitoare la taxa pe valoarea adăugată se asigură prin intermediul
contului 442 “Taxa pe valoarea adăugată” , dezvoltat pe următoarele conturi sintetice de gradul II:
– 4426 “TVA deductibilă” , cont de activ.
– 4427 “ TVA colectată” , cont de pasiv.
– 4428 “ TVA neexigibilă” , asigură evidența taxei pe valoarea adăugată aferentă cumpărărilor
și vânzările neînsoțite de facturi, cumpărărilor și vânzărilor cu plata în rate, precum și a taxei inclusă în
prețul de vânzare cu amănuntul la unitățile comerciale care țin evidența mărfurilor la această categorie
de preț. Contul 4428 este bifuncțional.
Deoarece contul prezintă un conținut eterogen reflectând atât taxa neexigibilă aferentă
cumpărărilor (care va fi transferată în contul 4426), cât și pe cea aferentă vânzărilor (urmând să fie
evidențiată în contul 4427), considerăm utilă dezvoltarea a două conturi analitice în cadrul lui [5, p.
213]:
– 4428/6 “TVA neexigibilă aferentă cumpărărilor”, care îndeplinește funcția contabilă de activ și
– 4428/7 “TVA neexigibilă aferentă vânzărilor , cont de pasiv.
– 4423 “ TVA de plată” , cont de pasiv, care reflectă obligațiile entității față de bugetul statului.
– 4424 “ TVA de recuperat” , cont de activ, care reflectă creanțele entității față de bugetul
statului.
Exemple [9, pp. 249-250] :
1) La sfârșitul unei perioade de decontare a TVA, situația din conturile de TVA se prezintă astfel:
– TVA colectată (Sold creditor 4427) 500.000 lei;
– TVA deductibilă (Sold debitor 4426) 420.000 lei;
– TVA de recuperat (Sold debitor 4424) 50.000 lei;
– TVA de plată ` 30.000 lei.
1. 4427 = % 500.000
4426 420.000
4424 50.000
4423 30.000

2) La sfârșitul unei perioade de decontare a TVA, situația din conturile de TVA se prezintă astfel:
– TVA colectată (Sold creditor 4427) 50.000 lei;
– TVA deductibilă (Sold deb itor 4426) 500.000 lei;
– TVA de recuperat (Sold debitor 4424) 450.000 lei;
2. % = 4426 500.000
4427 50.000
4424 450.000

Observație:
În situația în care contribuabilul realizează atât operațiuni impozabile cât și operațiuni scutite fără drept de
deducere sau operațiuni care nu intră în sfera de aplicare a TVA, dreptul de deducere se determină în raport cu
participarea bunurilor și/sau serviciilor respective la realizarea operațiunilor impozabile.
Exemplu: Situația centralizatoare a TVA și operațun ilor desfășurate în cursul exercițiului financiar se
prezintă astfel:

71
1) TVA aferentă vânzărilor 1.01 -31.12:
-operațiuni care dau drept de deducere: 3.200.000 * 19 %= 6 08.000 lei;
-operațiuni scutite fără drept de deducere 100.000 lei * 0% 0 lei;
TOTAL 3.300.000 6 08.000 lei;
2) TVA aferentă cumpărărilor: 1.01 -31.12: 2.700.000 * 19 % = 5 13.000 lei;
PRORATA de deducere:
(PTVA)
totale Veniturilededucere de dreptul dau care operatii din Veniturile= *100
000.300. 33.200.000= *100 = 97 %;
-TVA nedeductibilă = TVA 4426 (100 % – P TVA) = 513.000 lei * 3% = 1 5.390 lei;
Înregistrarea taxei devenită nedeductibilă în baza proratei calculate:
1. 635 = 4426 15.390 15.390
3) TVA colectată 1.12 -31.12 (Sold creditor 4427): 80.000 lei;
4) TVA deductibilă 1.12 -31.12 (Sold debitor 4426) 60.000 lei;
5) TVA de dedus la sfârșitul lunii decembrie =
Sold debitor 4426 – TVA nedeductibilă = 60.000 – 1 5.390 = 44.610 lei;
6) TVA de plată = 80.000 – 44.610 = 35.390 lei.
Înregistrarea decontului de TVA la sfârșitul lunii decem brie:
2. 4427 = % 80.000
4426 44.610
4423 35.390
3.5.3. Impozitul pe venituri de natura salariilor
Impozitul pe veniturile de natura salariilor apare în cadrul decontărilor entității cu bugetul
statului, doar în virtutea metodei de calcul și reținere: stopajul la sursă.
Ca urmare a introducerii impozitului pe venitul global, decontarea impozitului pe venituri de
natura salariilor se realizează provizoriu de către unitatea unde persoana este angajată cu c ontract de
muncă, urmând ca decontarea finală să aibă loc în cursul exercițiului următor pe baza declarației de
venit depusă de angajat, la Administrațiile financiare teritoriale. Declarația de venit cumulează
veniturile obținute sub formă de salarii cu celelalte venituri care intră în sfera impun erii, iar decontarea
finală se realizează direct între contribuabil și organele fiscale. Din acest motiv nu vom avea în vedere
decât impozitul pe veniturile de natura salariilor reținut de unitate de la proprii angajați și colaboratori.
Sunt considerate ve nituri din salarii toate veniturile în bani și/sau în natură obținute de o
persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut
special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumir ea veniturilor ori de forma
sub care ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă [11].
Beneficiarii de venituri din salarii dato rează un impozit lunar, final, care se calculează și reține
la sursă de către plătitorii de ve nituri. Acest impozit se determină astfel:
a) la locul unde se află funcția de bază , prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul
determinată ca diferență între venitul net din salarii, calculat prin deducerea din venitul brut a
contribuțiilor contri buțiilor sociale obligatorii aferente unei luni, datorate potrivit legii în România sau
în conformitate cu instrumentele juridice internaționale la care România este parte, precum și, după
caz, a contribuției individuale la bugetul de stat datorată potrivit legii, și următoarele:
1) Deducerea personală acordată pentru luna respectivă . Deducerea personală se acordă
pentru persoanele fizice care au un venit lunar brut de până la 1.500 lei inclusiv, astfel:
-pentru contribuabilii care nu au persoane în întreți nere – 300 lei;
-pentru contribuabilii care au o persoană în întreținere – 400 lei;
-pentru contribuabilii care au două persoane în întreținere – 500 lei;
-pentru contribuabilii care au trei persoane în întreținere – 600 lei;
-pentru contribuabilii care au patru sau mai multe persoane în întreținere – 800 lei.
Pentru contribuabilii care realizează venituri brute lunare din salarii cuprinse între 1. 501 lei și
3.000 lei, inclusiv, deducerile personale sunt degresive față de cele de mai sus și se stabilesc pri n ordin
al ministrului finanțelor publice.
Pentru contribuabilii care realizează venituri brute lunare din salarii de peste 3.000 lei nu se
acordă deducerea personală.
2) Cotizația sindicală plătită pentru luna respectivă;

3) Contribuțiile la fondurile de pensii facultative , în conformitate cu legislația în materie , și
cele la scheme de pensii facultative, calificate astfel în conformitate cu legislația privind pensiile
facultative de către Autoritatea de Supraveghere Financiară, administrate de către entități autorizate
stabilite în state membre ale Uniunii Europene sau aparținând Spațiului Economic European, suportate
de angajați, astfel încât la nivelul anului să nu se depășească echivalentul în lei al sumei de 400 euro;
4) Primele de asigurare voluntară de sănătate conform Legii nr. 95/2006 , republicată,
suportate de angajați, astfel încât la nivelul anului să nu se depășească echivalentul în lei al sumei de
400 euro;
b) pentru veniturile obținute în celelalte cazuri , prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei de
calcul determinată ca diferență între venitul brut și contribuțiile obligatorii pe fiecare loc de realizare a
venitului [11 ].
Evidența sumelor reținute sub formă de impozit din drepturile salariale și a virării lor la buget
se asigură prin intermedi ul contului de pasiv 444 “Impozitul pe venituri de natura salariilor ”. În
creditul contului se evidențiază impozitul reținut personalului propriu și colaboratorilor din veniturile
realizate în cursul lunii, iar în debit sumele virate la bugetul statului. S oldul creditor al contului reflectă
impozitul pe salarii reținut și nevirat încă.
Exemplu:
1) –Se reține impozitul pe salarii (25.000 lei), impozitul pe ajutoarele materiale datorate personalului
(7.000 lei), impozitul pe stimulentele din profit (15.000 lei) și impozitul pe drepturile cuvenite colaboratorilor
(1.250 lei );
1. % = 444 48.250
421 25.000
423 7.000
424 15.000
401 1.250
2) –Se achită impozitul reținut la bugetul statului.
2. 444 = 5121 48.250 48.250
3.5.4. Subvențiile
Entit ățile pot beneficia de la guvern, agenții guvernamentale și alte instituții similare naționale
și internaționale anumite sume cu titlu nerambursabil, sub formă de subvenții, în vederea utilizării lor
pe destinațiile pe care au fost acordate. Asemenea resur se sunt întâlnite îndeosebi la regiile autonome
și societățile comerciale cu capital de stat, dar ele pot să apară și la entitățile cu capital privat, dacă
aceste entități prezintă o importanță economică și socială majoră pentru națiune sau dacă ele produc și
vând produse și servicii subvenționate total sau parțial de la buget.
Subvențiile guvernamentale sunt uneori denumite în alte moduri, cum ar fi subsidii, alocații,
prime sau transferuri și pot viza două segmente ale activității entității:
-activitatea investițională, caz în care ele poartă denumirea de subvenții pentru active (investiții);
-activitatea de exploatare, denumite subvenții aferente veniturilor; asemenea subvenții sunt destinate
acoperirii diferențelor de preț la unele produse și servicii subvenționate sau chiar acoperirii pierderilor
înregistrate în urma activității desfășurate.
Subvențiile aferente activelor reprezintă subvenții pentru acordarea cărora principala condiție
este ca entitatea beneficiară să le folosescă pentru finanțarea activității de investiții (să construiască sau
să achiziționeze active imobilizate).
Subvențiile aferente veniturilor cuprind toate subvențiile, altele decât cele pentru active.
Subvențiile guvernamentale, inclusiv subvențiile nemonetare la valoarea justă, nu t rebuie
recunoscute până când nu există certitudinea că:
a) entitatea va respecta condițiile impuse de acordarea lor; și
b) subvențiile vor fi primite.
Simpla primire a unei subvenții nu furnizează ea însăși dovezi concludente că toate condițiile
atașate acordării subvenției au fost sau vor fi îndeplinite.
În cazul proiectelor finanțate din subvenții, contabilitatea se organizează distinct, pe fiecare
proiect, sursă de finanțare, potrivit contractelor încheiate, fără a se întocmi situații financiare anuale
distincte pentru fiecare asemenea proiect.

73
Pentru a asigura corelarea cheltuielilor finanțate din subvenții cu veniturile aferente se
procedează astfel:
a) în contul de profit și pierdere:
– în cursul fiecărei luni se evidențiază cheltuielile după natura lo r;
– la sfârșitul lunii se evidențiază la venituri subvențiile corespunzătoare cheltuielilor efectuate;
b) în bilanț:
– creanța din subvenții se recunoaște în corespondență cu veniturile din subvenții, dacă au fost efectuate
cheltuielile suportate din aces te subvenții, sau pe seama veniturilor amânate, dacă aceste cheltuieli nu au fost
efectuate încă;
– periodic, odată cu cererea de rambursare a contravalorii cheltuielilor suportate sau pe baza altor
documente prin care se stabilesc și aprobă sumele cuvenite, se procedează la regularizarea sumelor înregistrate
drept creanță din subvenții.
Subvențiile se recunosc, pe o bază sistematică, drept venituri ale perioadelor corespunzătoare
cheltuielilor aferente pe care aceste subvenții urmează să le compenseze.
În cazul în care într- o perioadă se încasează subvenții aferente unor cheltuieli care nu au fost
încă efectuate, subvențiile primite nu reprezintă venituri ale perioadei curente (sunt considerate
venituri în avans).
De cele mai multe ori, perioadele de-a lung ul cărora o entitate recunoaște cheltuielile legate de
o subvenție guvernamentală sunt ușor identificabile. Astfel, subvențiile acordate pentru acoperirea
anumitor cheltuieli sunt recunoscute la venituri în aceeași perioadă cu cheltuiala aferentă. În mod
similar, subvențiile legate de activele amortizabile sunt recunoscute, de regulă, în contul de profit și
pierdere pe parcursul perioadelor, și în proporția în care amortizarea acelor active este recunoscută.
O subvenție guvernamentală care urmează a fi primită drept compensație pentru cheltuieli sau
pierderi deja suportate sau în sensul acordării unui ajutor financiar imediat entității, fără a exista
costuri viitoare aferente, trebuie recunoscută în contul de profit și pierdere în perioada în care
îndeplinește condițiile să fie recunoscută drept creanță.
În anumite situații, o subvenție guvernamentală poate fi acordată în scopul oferirii de ajutor
financiar imediat unei entități. Aceste subvenții pot fi limitate la o anumită entitate și pot să nu fie
disponib ile unei categorii întregi de beneficiari, iar recunoașterea subvenției în contul de profit și
pierdere are loc în perioada în care entitatea îndeplinește condițiile pentru primirea subvenției.
O subvenție guvernamentală reprezintă o creanță pentru entitate în situația în care compensează
cheltuieli sau pierderi suportate într- o perioadă precedentă. O astfel de subvenție este recunoscută în
contul de profit și pierdere al perioadei în care devine creanță.
Subvențiile nu trebuie înregistrate direct în conturile de capital și rezerve.
Entitatea trebuie să prezinte în notele explicative informații referitoare la subvențiile primite,
destinația acestora și elementele care justifică îndeplinirea condițiilor necesare pentru acordarea
subvențiilor.
Reflectarea în c ontabilitate a subvențiilor este diferită, în funcție de modalitatea concretă a
primirii lor: evidențierea directă a încasării lor în contul de disponibilități al unității sau înregistrarea
mai întâi a creanței față de buget pentru subvențiile care se vor primi de la buget, urmată de încasarea
lor efectivă. Pentru cel de -al doilea caz intervine un cont specific de creanțe pentru subvențiile ce
urmează a se încasa de la buget, contul 445 “Subvenții” . În debitul său se înregistrează subvențiile ce
urmează a se primi, iar în credit subvențiile efectiv încasate. Soldul debitor reflectă subvențiile ce
urmează a se încasa. Contul se dezvoltă pe următoarele conturi sintetice de gradul II:
Contul 445 se dezvoltă pe următoarele conturi sintetice de gradul II:
– 4451 “Subvenții guvernamentale”;
– 4452 “Împrumuturi nerambursabile cu caracter de subvenții” și
– 4458 “Alte sume primite cu caracter de subvenții”.
Exemple [10, p. 201]:
1) O companie națională evidențiază subvențiile de primit de la buget pentru primul trimestru a l anului
în curs, în valoare de 150.000 lei, din care: 60.000 lei pentru finalizarea unei construcții începută în exercițiul
anterior, iar diferența pentru acoperirea diferențelor de preț la serviciile subvenționate;
1. 4451 = % 150.000
4751 60.000
7411 90.000
2) În cursul lunii martie se încasează subvenția de la buget pentru primul trimestru al anului curent.

2. 5121 = 4451 150.000 150.000
3.5.5. Alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate
În categoria decontărilor cu bugetul statului de natura obligațiilor entității se cuprind și “alte
impozite, taxe și vărsăminte asimilate”, decât cele avute în vedere anterior. Sunt incluse în această
categorie economică obligații fiscale, cum sunt: accizele, impozitul pe țițeiul și gazele naturale din
produ cția internă, taxa pentru practicarea jocurilor de noroc, taxele vamale, impozitul pe dividende,
vărsăminte din profitul net al regiilor autonome, impozitul și taxa pe clădiri, impozitul și taxa pe
terenuri, impozitul pe mijloacele de transport, taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor și a
autorizațiilor, taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă și publicitate, impozitul pe spectacole,
precum și alte impozite și taxe datorate potrivit legislației în vigoare. O parte din impozitele și taxele
menționate alimentează bugetul administrației centrale de stat, iar altele bugetele locale. Deși aceste
obligații față de bugete sunt cuprinse la categoria “alte”, contribuția lor este destul de semnificativă la
formarea veniturilor bugetare.
Evidența obligațiilor față de bugete de natura celor precizate se asigură în contabilitatea unei
entități prin intermediul contului de pasiv 446 “Alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate” . În
credit se evidențiază impozitele, taxele și vărsămintele datorate, iar în debit obligațiile achitate în
contul acestora. Soldul creditor reflectă sumele datorate bugetului de stat și/sau bugetelor locale.
Deoarece contul sintetic 446 asigură evidența multiplelor impozite și taxe datorate de unitate
este necesară o dezvoltare analitică în cadrul lui, pe fiecare categorie de impozit, taxă și vărsământ
asimilat.
Exemple:
În luna martie a exercițiului N o entitate înregistrează următoarele operații privind impozitele, taxele și
vărsămintele asimilate datorate bugetului statului și bugete lor locale:
1) Se achiziționează din import un utilaj, în condiția de livrare franco -frontiera română facturat la un
preț de 50.000 USD. Pentru mijlocul fix achiziționat din import entitatea datorează în vamă: taxă vamală de
15% și acciză 6%. Cursul de schimb valabil la întocmirea declarației vamale de import este de 4,20 lei/USD.
Pentru înregistrarea în contabilitate a mijlocului fix se impune efectuarea următoarelor calcule:
1)-prețul de cumpărare de la extern (valoarea în vamă): 50.000 USD * 4,20 lei/USD = 210.000 lei;
2)-taxa vamală: 210.000 * 15% = 31.500 lei;
Baza de calcul pentru acciză (1+2): 241.500 lei;
3)-acciză: 241.500 * 6% = 14.490 lei;
Cost de achiziție (1+2+3): 255.990 lei.

1. 2131 = % 255.990 –
404 210.000
446/1 “Taxa vamală” 31.500
446/2 “Accize” 14.490
2) Din profitul net obținut în exercițiul precedent adunarea generală a hotărât repartizarea sumei de
75.000 lei pentru acordarea de dividende; se înregistrează impozitul pe dividende datorat de asociații persoane
juridice;
2. 1171 = 457 75.000 75.000
457 446/3 “Impozit pe dividende ” 12.000 12.000
3) Se virează la buget taxa vamală și acciza pentru utilajul importat;
3. % = 5121 – 45.990
446/1 “Taxa vamală” 31.500
446/2 “Accize” 14.490
4) La sfârșitul lunii se înregistrează pentru trimestrul I al anului în curs:
-impozitul pe clădiri: 2.500 lei;
-impozitul pe terenuri : 600 lei;
-impozit pe mijloacele de transport: 1.100 lei.

4. 635 = % 4.200
446/4 “Impozit pe clădiri ” 2.500
446/5 “ Impozit pe terenuri ” 600
446/6 “ Impozit pe mijloacel e de
transport ” 1.100
5) Pe data de 31 martie unitatea achită la bugetul de stat și bugetele locale impozitele, taxele și celelalte
vărsăminte datorate;
5. % = 5121 – 16.200

75
446/3 “Impozit pe dividende ” 12.000
446/4 “Impozit pe clădiri ” 2.500
446/5 “ Impozit pe terenuri ” 600
446/6 “ Impozit pe mijloacele de
transport ” 1.100
3.5.6. Fonduri speciale – taxe și vărsăminte asimilate
Pe lângă obligațiile entităților la alimentarea bugetului de stat sau bugetelor locale, legislația
prevede și contribuțiile acestora la formarea unor fonduri speciale destinate finanțării unor acțiuni cu
scop determinat. În această categorie se includ fondurile constituite pentru [3, pp. 159 ș.u.] :
dezvoltarea și modernizarea punctelor de control al trecerii frontierelor și a celorlalte unități vamale;
sănătate; modernizarea drumurilor publice; dezvoltarea sistemului energetic național; protejarea
asiguraților; promovarea și modernizarea turismului, precum și alte fonduri prevăzute de legislația în
vigoare.
Evidența contribuțiilor unității la constituirea fondurilor de natura celor menționate se asigură
prin intermediul contului de pasiv 447 “Fonduri speciale – taxe și vărsăminte a similate ” care
înregistrează în credit contribuțiile datorate pentru constituirea fondurilor speciale, iar în debit plățile
efectuate către aceste fonduri. Soldul creditor reflectă obligațiile entității față de fondurile speciale.
Exemple:
1) Se înregistre ază contribuția entității din luna curentă la fondul special de sănătate aferentă importului
de produse din tutun și băuturi alcoolice, în valoare de 42.500 lei;
1. 635 = 447/2 “Fondul special de
sănătate ” 42.500 42.500
2) Se virează obligația față de fondul special înregistrată anterior.
2. 447/2 “Fondul special de
sănătate ” = 5121 42.500 42.500
3.5.7. Alte datorii și creanțe cu bugetul statului
O unitate poate înregistra și alte datorii/creanțe în relația cu bugetul statului decât cele
menționate anterior. Acestea apar ca urmare a prevederilor din legislația economico -financiară și sunt
reflectate în contabilitate cu ajutorul contului 448 “Alte datorii și creanțe cu bugetul statului” .
Contul 448 se dezvoltă pe următoarele conturi sintetice de gradul II:
-4481 “Alte datorii față de bugetul statului” , cont de pasiv;
-4482 “Alte creanțe privind bugetul statului” , cont de activ.
Exemplu:
1) Se înregistrează penalitatea de întârziere de 687,53 lei, pentru neplata la termen a taxei pe valoarea
adăugată datorată bugetului;
1. 6581 = 4481 687,53 687,53
2) Se achită obligația față de buget;
2. 4481 = 5121 687,53 687,53

Teme de verificare
TV 3 .5. Contabilitatea decontărilor cu bugetele și alte organisme publice
1. Ce cuprind decontările de natura obligațiilor fiscale ale entității?
2. Care este temenul standard de plată a impozitului pe profit?
Răspuns:

3.6. Contabilitatea decontărilor în cadrul grupului și cu asociații
În desfășurarea operațiilor economico -financiare impuse de realizarea obiectului de activitate
propriu o unitate intră în relații de decontare cu o multitudine de terți. O categorie distinctă este

reprezentată de entitățile afiliate, entitățile asociate, entitățile controlate în comun, acționarii/asociații
societății și unitățile cu care se desfășoară operații în participație.
3.6.1. Contabilitatea decontărilor între entitățile afiliate
Economia contemporană se confruntă cu înființarea și dezvoltarea a numeroase grupuri de
societӑți. Acestea au apărut ca răspuns la cerințele practice impuse de de zvoltarea economico- socială,
urmărindu -se în principal asigurarea unei capacități mai mari de rezistență a entitӑților în lupta
concurențială. Astfel, un ansamblu de societăți, diferite și independente din punct de vedere juridic, se
supun unei unități de conducere (unitate de decizie), în scopul asigurării unei flexibilități și
adaptabilități mărite, evitând, în același timp, dezavantajele gigantismului pe care ar putea să -l
cunoască o singură firmă integrând activități diverse.
Această concentrare a societӑților conduce la desfășurarea de operații economico -financiare
(livrări reciproce de bunuri , lucrări și servicii, acordări și primiri de împrumuturi, distribuiri și primiri
de dividende între unitățile componente ale grupului etc.) care determină decontări bănești. Decontările
dintre unitățile membre ale grupurilor se înregistrează reciproc, în aceeași perioadă de gestiune și cu
aceeași sumă atât în contabilitatea entitӑții creditoare cât și în cea a unității debitoare.
Evidența relațiilor de decontare între entitățile afiliate se asigură prin intermediul contului
bifuncțional 451 “Decontări între entitățile afiliate” , care reflectă în credit datoriile față de celelalte
entități afiliate și creanțele încasate, iar în debit creanțele față de entitățile afiliate și datoriile achitate.
Soldul creditor/debitor al contului reflectă datoriile/creanțele față de celelalte entități afiliate, ce
urmează a se deconta în perioadele viitoare.
Exemple: Între două entități afiliate “A” și “B” au loc următoarele operații pe parcursul exercițiului N:
1) –Se acordă la începutul lunii martie de către societatea “A” societății “B” suma de 30.000 EUR, la un
curs oficial de schimb de 4,50 lei/EUR, pe o perioadă de 2 luni, cu o dobândă anuală de 6%
-în contabilitatea societății “A”:
1. 4511/B = 5124 135.000 135.000
30.000 EUR * 4,50 lei/EUR = 135.000 lei
-în contabilitatea societății “B”:
1. 5124 = 4511/A 135.000 135.000
30.000 EUR * 4,50 lei/EUR = 135.000 lei
2) –Adunarea generală a asociaților de la societatea “B” hotărăște repartizarea sumei de 80.000 lei din
profitul net pentru acordarea de dividende, din care 60.000 lei reprezint ă dividendele cuvenite societății “A”,
pentru participația de 75% în capitalul social. Se reține impozitul pe dividende și se evidențiază obligația de
plată a dividendelor nete societății “A”.
-în contabilitatea societății “B”:
2a. 1171 = 457 80.000 80.000
2b. 457 = 446/3 “Impozit pe dividende” 12.800 12.800
2c. 457 = 4511/A 50.400 50.400
-în contabilitatea societății “A”:
2. 4511/B = 7611 50.400 50.400
3) –La sfârșitul lunii martie se evidențiază dobânda lunară pentru împrumutul în valutӑ la un
curs of icial de schimb de 4,49 lei/EUR. Dobânda lunară
12 * 1001 * 6 * 000.30
12 * 100luni de nr. * dobânda * împrumut Val.=EUR
=150 EUR. Dobânda datorată la cursul zilei 150
EUR * 4,49 lei/EUR = 673,50 lei.
-în contabilitatea societății “B”:
3. 666 = 4518/A 673,50 673,50
150 EUR * 4,49 lei/EUR = 673,50 lei.
-în contabilitatea societății “A”:
3. 4518/B = 766 673,50 673,50
150 EUR * 4,49 lei/EUR = 673,50 lei.
4) Concomitent, se actualizeazӑ valoarea împrumutului la nivelul cursului de la sfârșitul lunii martie
-în contabilitatea societății “A”:

4. 6651 = 4511/B 300 300

77
– Valoare împrumut la curs acordare:
30.000 EUR * 4,50 lei/EUR = 135.000 lei
– Valoare împrumut la curs 31.03.N:
30.000 EUR * 4,49 lei/EUR = 134.700 lei
Diferențӑ de c urs valutar nefavorabilӑ: 300 lei
-în contabilitatea societății “B”:
4. 4511/A = 7651 300 300
– Valoare împrumut la curs primire:
30.000 EUR * 4,50 lei/EUR = 135.000 lei
– Valoare împrumut la curs 31.03.N:
30.000 EUR * 4,49 lei/EUR = 134.700 lei
Diferențӑ de curs valutar favorabilӑ: 300 lei
5)–Societatea “B” achită dividendele cuvenite societății “A”
-în contabilitatea societății “B”:
5. 4511/A = 5121 50.400 50.400
-în contabilitatea societății “A”:
5. 5121 = 4511 /B 50.400 50.400
6) –Societatea “B” cedează societății “A” un pachet de 1000 buc. titluri de participare deținute în
capitalul societății “C” din cadrul grupului, la un preț de 25 lei/buc. Valoarea contabilă a titlurilor este de 24
lei/buc.
-în contabilitatea societății “B”:
6a 4511/A = 7641 25.000 25.000
6b 6641 = 261/C 24.000 24.000
-în contabili tatea societății “A”:
6. 261/C = 4511/B 25.000 25.000
7) –La sfârșitul lunii aprilie se evidențiază dobânda aferentă celei de -a doua luni pentru împrumutul în
valută la un curs oficial de schimb de 4,55 lei/EUR. Dobânda datorată la cursul zilei 150 EUR * 4,55 lei/EUR =
682,50 lei.
-în contabilitatea societății “B”:
7. 666 = 4518/A 682,50 682,50
150 EUR * 4,55 lei/EUR = 682,50 lei.
-în contabilitatea societății “A”:
7. 4518/B = 766 682,50 682,50
150 EUR * 4,55 lei/EUR = 682,50 lei.
8) Concomitent, se actualizeazӑ valoarea ȋmprumutului la nivelul cursului de la sfârșitul lunii aprilie
-în contabilitatea societății “A”:
8. 4511/B = 7651 1.800 1.800
– Valoare împrumut la curs 30.04.N:
30.000 EUR * 4,55 lei/EUR = 136.500 lei
– Valoare împrumut la c urs 31.03.N:
30.000 EUR * 4,49 lei/EUR = 134.700 lei
Diferențӑ de curs valutar nefavorabilӑ: 1.800 lei
-în contabilitatea societății “B”:
8. 6651 = 4511/A 1.800 1.800
– Valoare împrumut la curs 30.04.N:
30.000 EUR * 4,55 lei/EUR = 136.5 00 lei
– Valoare împrumut la curs 31.03.N:
30.000 EUR * 4,49 lei/EUR = 134.700 lei
Diferen țӑ de curs valutar favorabilӑ: 1.800 lei
9) La aceeași datӑ se actualizeazӑ valoarea dobânzii înregistratӑ la sfârșitul lunii precedente.
-în contabil itatea societății “A”:
9. 4518/B = 7651 9,00 9,00
– Valoare dobândӑ la curs 30.04.N:
150 EUR * 4,55 lei/EUR = 682,50 lei
– Valoare dobândӑ la curs 31.03.N:
150 EUR * 4,49 lei/EUR = 673,50 lei
Diferențӑ de cur s valutar favorabilӑ: 9,00 lei
-în contabilitatea societății “B”:
9. 6651 = 4518/A 9,00 9,00

– Valoare dobândӑ la curs 30.04.N:
150 EUR * 4,55 lei/EUR = 682,50 lei
– Valoare dobândӑ la curs 31.03.N:
150 EUR * 4,49 lei/EUR = 673,50 lei
Diferențӑ de curs valutar nefavorabilӑ: 9,00 lei
10) –Se achită de către societatea “A” contravaloarea titlurilor de participare achiziționate de la “B”.
-în contabilitatea societății “A”:
10. 4511/B = 5121 25.000 25.000
-în contabilitatea societății “B”:
10. 5121 = 4511/A 25.000 25.000
11) –Se restituie pe 1.05.N de către societatea “B” societății “A” împrumutul de 30.000 EUR și dobânda
aferentă perioadei de creditare (300 EUR) la un curs de schimb de 4,56 lei/EUR. Pentru înregistrarea operației
în contabilitatea celor două unități se impune determinarea diferențelor de curs valutar:
-valoarea împrumutului la curs 30.04.N: 30.000EUR*4,55 lei =136.500 lei;
-valoarea împrumutului la curs rambursare:30.000EUR*4,56 lei =136.800 lei;
Diferență de curs valutar aferentă împrumutului 300 lei.
-valoarea dobânzii la curs 30.04.N: 300EUR*4,55 lei = 1.365 lei;
-valoarea dobânzii la curs plată: 300EUR*4,56 lei = 1.368 lei;
Diferență de curs valutar aferentă dobânzii: 3 lei;
– Suma plătită/încasată în cont:(30.00 0+300) 30.300EUR*4,56 lei=138.168 lei;
– Diferența de curs valutar totală: 300 + 3 = 303 lei.
-în contabilitatea societății “B”:

11. % = 5124 – 138.168
4511/A 136.500
4518/A 1.365
6651 303
-în contabilitatea societății “A”:
11. 5124 = % 138.168 –
4511/B 136.500
4518/B 1.365
7651 303
3.6.2. Contabilitatea decontărilor cu asociații
Societățile comerciale intră în relații de decontare cu acționarii sau asociații săi ca urmare a
diferitelor operații care au loc între cele două părți: constituirea și modificarea capitalului social,
depuneri de sume de către asociați la dispoziția societății, distribuiri de dividende din profitul net
obținut de societate, dividende neridicate de asociați. Sumele depuse și dividendele lăsate de asociați la
dispoziția societății sunt generatoare de dobânzi, care constituie o cheltuială financiară pentru unitate.
Pentru evidența relațiilor de decontare între o societate și asociați intervin următoarele conturi:
-455 “Sume datorate acționaril or/asociaților” , cont de pasiv, care reflectă în credit
obligațiile unității față de asociați pentru sumele depuse sau lăsate la dispoziția acesteia, iar în debit
sumele achitate asociaților. Soldul creditor reflectă obligațiile societății față de asociați .
-456 “Decontări cu acționarii/asociații privind capitalul” al cărui mod de funcționare va fi
prezentat în capitolul 5 al prezentei lucrări.
– 456 “Decontări cu acționarii/asociații privind capitalul” , cont bifuncțional, care reflectă în
debit creanțele unității față de asociați cu ocazia constituirii sau modificării capitalului social, iar în
credit decontarea acestor creanțe. Soldul debitor reflectă creanțele față de asociați.
-457 “Dividende de plată” , cont de pasiv, care evidențiază în credit dividende le datorate
acționarilor/asociaților din profitul realizat în exercițiile precedente, iar în debit impozitul pe dividende
reținut, sumele achitate acționarilor/asociaților, reprezentâ nd dividende datorate acestora , sumele lăsate
temporar la dispoziția entității, reprezentând dividende și sumele reprezentând dividende datorate
acționarilor/asociaților, prescrise potrivit legii. Soldul creditor reflectă dividendele datorate
acționarilor/asociaților.
Exemple:
1) –Se depune de către un asociat la dispoziția societății suma de 5.000 lei, în numerar.
1. 5311 = 4551 5.000 5.000
2) – Adunarea generală a asociaților hotărăște repartizarea sumei de 85.000 ei pentru plata dividendelor.

79
2. 1171 = 457 85.000 85.000
3) –Se evidențiază dobânda aferentă primei luni, datorată asociatului pentru suma lăsată la dispoziția
societății. Rata dobânzii anuale 9%.
Dobânda lunară
12 * 100luni de nr. * dobânda * depus ă Suma= =
12 * 1001 * 9 * 000. 5
lei 50,37
3. 666 = 4558 37,50 37,50
4) –Se reține impozitul pe dividende (16%) și se achită dividende nete în sumă de 60.000 lei (prin
virament 25.000 și în numerar 35.000), diferența reprezentând dividende neridicate și depuse în conturile
curente ale asociaților.
4. 457 = % 85.000 –
446 13.600
5121 25.000
“ 5311 35.000
4551 11.400
5) –Asociatul care a depus suma de 5.000 lei la dispoziția societății se prezintă să o retragă, după 40 de
zile de la depunere. Societatea mai are de înregistrat dobândă pentru 10 zile, rata dobânzii fiind aceeași.
Dobânda
360 * 100zile de nr. * dobânda * depus ă Suma=
lei50,12360 * 10010 * 9 * 000. 5
Remarcǎ: În calculele financiare anul este considerat egal cu 360 de zile și lunile toate egale cu 30 de zile.

5. % = 5311 – 5.050
4551 5.000
4558 37,50
666 12,50
3.7. Contabilitatea decontărilor cu debitorii și creditorii diverși
Entitățile, în activitatea pe care o desfășoară, intră în relații economico – financiare și cu alte
persoane fizice sau juridice decât furnizorii, clienții, personalul propriu, organismele de asistență și
protecție socială, bugetul statului, bug etele locale, organismele publice, ent itățile din cadrul grupului,
asociații sau unitățile cu care se desfășoară operații în participație. Aceste relații sunt determinate de
operații care nu au legătură directă cu activitatea de exploatare a entității ori care vizează persoane
fizice și juridice din afară. Asemenea operații apar ca urmare a vânzării de bunuri și valori care țin de
activitatea financiară și investițională a societății, sumelor de recuperat de la alte persoane fizice și
juridice, datoriilor c ontractate pentru cumpărări de bunuri și valori utilizate în alte scopuri decât
realizarea obiectului de activitate etc.
Operațiile menționate generează creanțe și datorii pentru ent itate, care sunt cunoscute sub
denumirile generice de debitori și creditori diverși. Aceste creanțe și datorii sunt reflectate în
contabilitate cu ajutorul conturilor:
– 461 “Debitori diverși” , cont de activ, care înregistrează în debit creanțele entității generate
de operații care nu au legătură cu activitatea de exploatare a acesteia sau din relații cu persoane fizice
și juridice din afara sa, iar în credit valoarea sumelor încasate din aceste creanțe. Soldul debitor reflectă
valoarea creanțelor față de debitorii diverși, de decontat.
– 462 “Creditori diverși” , cont de pasiv, care înregistrează în credit obligațiile entității
generate de operații care nu au legătură cu activitatea de exploatare sau din relații cu persoane fizice și
juridice din afara acesteia , iar în debit valoarea sumelor achitate pentru aceste obligații. Sold ul creditor
reflectă valoarea obligațiilor față de creditorii diverși, de achitat.
Exemple [10, pp. 227-2 30]:
1) Se subscrie la cumpărarea a 1.000 obligațiuni emise de altă societate al căror preț de achiziție este de
25 lei/buc.
1. 506 = 462 25.000 25.000
2) Se vinde un mijloc de transport cu valoarea contabilă de 45.000 lei și o amortizare înregistrată de
38.000 lei , la un preț de 15.000 lei cu TVA de 20%.
2a. 461 = % 17.850 –
7583 15.000
4427 2.850
Înregistrarea vânzării propriu -zise
2b. % = 2133 – 45.000
2813 38.000

6583 7.000
Scoaterea din evidență a imobilizării vândute
3) Se achită prin virament contravaloarea celor 1.000 obligațiuni achiziționate anterior, anticipat
scadenței cu 15 zile, pentru care se obține un scont d e 1%.
3. 462 = % 25.000
5121 24.750
767 250
4) Se scoate din evidență creanța față de un debitor insolvabil în valoare de 1. 200 lei (inclusiv TVA).
4. % = 461 – 1.190
654 1.000
4427 190
5) Concomitent se evidențiază creanța în contul din afara bilanțului 8034 “Debitori scoși din activ,
urmăriți în continuare” .

D 8034 C
1.190
6) Se încasează creanța față de un debitor din străinătate în valoare de 5.000 USD la un curs de 4,20
lei/USD . Creanța a fost înregistrată în contabilitate la un curs de 4,17 lei/USD.

6. 5124 = % 21.000 –
461 20.850
7651 150
-valoarea creanței la curs înregistrare:
5.000 USD * 4,17 lei/USD =20.850 lei;
-valoarea creanței la curs încasare:
5.000 USD * 4,20 lei/USD =21.000 lei;
– diferență de curs valutar favorabilă= 150 lei.
7) Se reactivează un debit în valoare de 595 lei (inclusiv TVA) , reprezentând creanța față de un debitor
devenit solvabil.
7. 461 = % 595 –
754 500
4427 95
8) Și se evidențiază creanța față de debitor în contul în afara bilanțului 8034 “Debitori scoși din activ,
urmăriți în continuare” .
D 8034 C
595
9) Se înregistrează suma de 2.000 lei încasată în cont, necuvenită unității.
9. 5121 = 462 2.000 2.000
10) Se evidențiază suma de 300 lei, cu TVA afe rentă ce urmează a se încasa de la chiriașul un ei
imobilizări corporale a societății.
10. 461 = % 357 –
706 300
4427 57
11) Se achită obligația de 1 .000 EUR către un creditor extern la un curs de schimb de 4,60 lei/EUR. La
data înregistrării datoriei cursul de schimb era de 4,50 lei/EUR.

11. % = 5124 – 4.600
462 4.500
6651 100
-valoarea datoriei la curs înregistrare:
1.000 EUR * 4,50 lei/EUR =4.500 lei;
-valoarea datoriei la curs plată:
1.000 EUR * 4,60 lei/EUR =4.600 lei;
– diferență de curs valutar nefavorabilă = 100 lei.
12) Se aprovizionează un lot de materii prime facturat e de furnizor la valoarea de 15.000 lei cu TVA de
19%. Cu ocazia recepției se constată o lipsă de 500 lei, care se impută cărăușului la valoarea de 600 lei cu TVA
de 19%.
12a. % = 401 – 17.850
301 14.500
601 500
4426 2.850
Înregistrarea recepției materiilor prime, potrivit datelor din factura
furnizorului
12b. 461 = % 714 –
708 600

81
4427 114
Imputarea lipsei constata te cărăușului
13) Se încasează contravaloarea mijlocului de transport vândut anterior, prin virament.
13. 5121 = 461 18.000 18.000
14) Se vând unui terț cele 1.000 obligațiuni achiziționate la valoarea unitară de 25 lei, pentru un preț de
25,50 lei/buc.
14. 461 = % 25.500
506 25.000
7642 500

Teme de verificare
TV 4.6. Contabilitatea decontărilor cu debitorii și creditorii diverși
1. Ce structuri de creanțe sunt evidențiate cu ajutorul contului 461 “Debitori diverși”?
Răspuns:

3.8. Contabilitatea operațiilor privind subvențiile, de regularizare și asimilate
Obiectivul principal al contabilității financiare este redarea imaginii fidele, clare și complete a
poziției și performanței financiare ale unității raportoare . În acest scop entitatea trebuie să aplice cu
bună credință metodele de evaluare a elementelor de activ , capitaluri proprii și datorii, precum și a
principiilor contabilității, între care un loc important îl ocupă și principiul contabilității de
angajamente. Aplicarea acestui pri ncipiu în contabilitate conduce la înregistrarea așa -numitelor
“operații de regularizare”, care se referă la delimitarea în timp a cheltuielilor și veniturilor . În categoria
operațiilor asimilate se includ: operații care necesită lămuriri ulterioare pentru corecta lor înregistrare
în contabilitate, subvenții le pentru investiții și veniturile înregistrate în vans aferente activelor primite
prin transfer de la clienți .
3.8.1. Contabilitatea cheltuielilor și veniturilor înregistrate în avans
Activitatea unei e ntități este caracterizată, de regulă, prin continuitate. Contabilitatea trebuie să
furnizeze periodic informații referitoare la situația și rezultatele unei entități , pentru fundamentarea
deciziilor pe care le iau atât utilizatorii interni cât și cei externi. Ca urmare, viața unei unități este
împărțită în mod convențional și artificial în perioade de gestiune egale, denumite exerciții.
Aplicarea principiului contabilității de angajamente impune alocarea cheltuielilor și veniturilor
la exercițiul la care ele se referă, indiferent de momentul plății sau încasării lor. Caracterul continuu al
activității entității face ca anumite tranzacții și evenimente din perioada curentă să se refere la altă
perioadă decât exercițiul curent. Astfel, în exercițiul curent pot apare plăți și încasări care vizează
exercițiile viitoare. Pentru ca mărimea rezultatului să fie corect dimensionată se impune ca cheltuielile
și veniturile apărute în exercițiul curent, dar care privesc alte perioade de gestiune să fie eliminate din
calculul rezultatului, să se reporteze pentru perioadele la care ele se referă. Acest lucru este posibil prin
intervenția conturilor delimitative de cheltuieli și venituri înregistrate în avans:
– Contul 471 “Cheltuieli înregistrate în avans” , cont de activ, înregistrează în debit
cheltuielile anticipate și cele efectuate în avans care urmează a se suporta eșalonat pe cheltuieli în
perioadele sau în exercițiile următoare, iar în credit valoarea cheltuielilor înregistrate în avans devenite
scadente. Soldul debi tor evidențiază valoarea cheltuielilor care privesc perioadele următoare.
– Contul 472 “Venituri înregistrate în avans” , cont de pasiv, înregistrează în credit veniturile
anticipate și cele de realizat care urmează a se vira eșalonat la venituri în perioadele sau în exercițiile
următoare, iar în debit valoarea veniturilor înregistrate în avans devenite scadente. Soldul creditor
evidențiază valoarea veniturilor care privesc perioadele următoare.
Exemple: În luna decembrie a exercițiului N o entitate înregistr ează următoarele operații:
1) Se execută o lucrare de reparație capitală neprevăzută la o categorie de imobilizări corporale din
dotarea unității, facturată de unitatea specializată la valoarea de 210.000 lei, cu TVA de 19%. Datorită valorii
mari, cheltuie lile cu reparația se includ eșalonat pe costuri, în trei rate egale, începând din luna curentă.

1. % = 401 – 249.900
611 70.000
471 140.000
4426 39.900
2) Se achită societății de asigurare suma de 24.000 lei, reprezentând primele de asigura re pe exercițiul
următor pentru parcul de autovehicule din dotare.
2. 471 = 5121 24.000 24.000
3) Se încasează în numerar chiria de 6.000 lei pentru primul trimestru al exercițiului următor, potrivit
clauzelor din contractul de închiriere, de la chiriașul unei imobilizări corporale a societății.
3. 5311 = 472 6.000 6.000
4) Se achită suma de 1.200 lei prin virament pentru efectuarea abonamentelor la diverse publicații pe
luna ianuarie a exercițiului următor.
4. 471 = 5121 1.200 1.200
5) Se înregistrează veniturile de realizat din dobânzi pentru vânzările de mărfuri cu plata în rate prin
magazinul propriu de prezentare și desfacere, ce urmează a se încasa în exercițiul următor, 12.000 lei.
5. 4111 = 472 12.000 12.000
6) La închiderea exercițiului se constată că suma de 2.500 lei, din cheltuielile cu studiile și cercetările
efectuate în exercițiul curent, sunt aferente exercițiului următor.
6. 471 = 614 2.500 2.500
7) În luna ianuarie din exercițiul N+1, se evidențiază cotele – părți din sumele cheltuite a nticipat incluse
în cheltuielile curente potrivit scadențarelor, precum și sumele constatate la sfârșitul exercițiului anterior ca fiind
aferente exercițiului în curs, în valoare totală de 75.700 lei, din care:
-cota – parte din cheltuielile cu reparațiile : 70.000 lei;
-cota – parte din cheltuielile cu asigurarea: 2.000 lei;
-cheltuielile cu abonamentele pe luna curentă: 1.200 lei;
-cheltuielile cu studiile și cercetările: 2.500 lei.
7. % = 471 – 75.700
611 70.000
613 2.000
628 1.200
614 2.500
8) De asemenea, se înregistrează cota -parte din chiria încasată anticipat, aferentă lunii curente (2.000
lei) și veniturile din dobânzile percepute la vânzările cu plata în rate, cuvenite lunii curente (1.500 lei).
8. 472 = % 3.500 –
706 2.000
766 1.500
3.8.2. Contabilitatea subvențiilor pentru investiții
Subvențiile pentru investiții reprezintă subvenții pentru acordarea cărora principala condiție
este ca entitatea beneficiară să construiască sau să achiziționeze active imobil izate. Sunt asimilate
subvențiilor pentru investiții și împrumuturile nerambursabile cu caracter de subvenții pentru investiții,
donațiile pentru investiții, precum și plusurile la inventar de natura imobilizărilor.
Subvențiile se recunosc, pe o bază sistematică, drept venituri ale perioadelor corespunzătoare
cheltuielilor aferente pe care aceste subvenții urmează să le compenseze.
Subvențiile pentru active, inclusiv subvențiile nemonetare la valoarea justă, se înregistrează în
contabilitate ca subvenții pentru investiții și se recunosc în bilanț ca venit amânat. Venitul amânat se
înregistrează în contul de profit și pierdere pe măsura înregistrării cheltuielilor cu amortizarea sau la
casarea ori cedarea activelor.
Aceste subvenții sunt, în general, nerambursabile (cu unele excepții), nu sunt purtătoare d e
dobânzi, asigură dezvoltarea e ntității. La evidențierea sau primirea lor, subvențiile pentru investiții se
înregistrează cu ajutorul unui cont de capitaluri, deși în bilanț figurează în grupa I „Venituri în avans”.
Restituirea unei subvenții referitoare la un activ se înregistrează prin reducerea soldului
venitului amânat cu suma rambursabilă.
În măsura în care suma rambursată depășește venitul amânat sau dacă nu există un asemenea
venit, surplusul, respect iv valoarea integrală restituită, se recunoaște imediat ca o cheltuială.
În cadrul sub vențiilor se reflectă distinct:
– subvenții guvernamentale;

83
– împrumuturi neramburs abile cu caracter de subvenții;
– alte sume primite cu caracter de subvenții.
Evidența subvențiilor pentru investiții se asigură prin contului de pasiv 475 “Subvenții pentru
investiții” , care înregistrează în credit subvențiile de primit sau primite pentru finanțarea
imobilizărilor, iar în debit subvențiile pentru investiții virate la venituri. Soldul creditor reflectă
subvențiile (venitul amânat) nevirate în contul de profit sau pierdere.
Contul 475 “Subvenții pentru investiții” se dezvoltă pe cinci conturi sintetice de gradul II . (a se
vedea Planul de conturi).
Exemplu: O societate pune în funcțiune un echipament tehnologic al cărui cost de achiziție se ridică la
90.000 lei. Valoarea subvențiilor guvernamentale primite de societate 60.000 lei. Durata de folosință a
imobilizării este de cinci ani, iar unitatea aplică metoda amortizării lini are pentru această clasă de imobilizări. În
contabilitate se vor înregistra operațiile:
1). primirea subvenției
1. 5121 = 4751 60.000 60.000
2). recepția și punerea în funcțiune a echipamentelor
2. 2131 = 231 90.000 90.000
3). amortizarea lunară:
%205100Ca  , A l = (C a * 90.000)/12 = 1.500 lei/lună.
a. 6811 = 2813 1.500 1.500
și concomitent, cota -parte din venitul în avans aferentă subvenției: C s = (C a * 60.000)/12 = 1.000
lei/lună.
b. 4751 = 7584 1.000 1.000
După cinci ani subvenția pentru investiții este virată integral la venituri, iar contul 4751
“Subvenții pentru investiții” este soldat.
În situația în care, din motive întemeiate, societatea valorifică către terți activele finanțate din
subvenții, (fără a fi obligată să restituie subvenția ) soldul creditor al contului 4751 se trece integral
asupra veniturilor din subvenții.

Teme de verificare
TV 3 .7. Contabilitatea operațiilor de regularizare și asimilate
1. Aplicarea cărui principiu contabil duce la apariția elementelor de cheltuieli si v enituri înregistrate în avans?
Răspuns:

3.9. Contabilitatea ajustărilor pentru deprecierea creanțelor
Creanțele entității, apărute în urma operațiunilor desfășurate, pot înregistra deprecieri.
Deprecierile se constată cu ocazia evaluării realizată la închiderea exercițiului și se determină ca
diferență între valoarea de inventar (mai mică) a creanțelor și valoarea lor de intrare. În general,
valoarea de inventar este inferioară valorii de intrare, atunci când recuperarea creanțelor prezintă un
grad de inc ertitudine sub aspectul recuperării totale sau parțiale. Potrivit principiului prudenței în
evaluare aceste deprecieri reversibile trebuie reflectate sub forma ajustărilor, pentru ca informațiile
prezentate prin situațiile financiare să reflecte imaginea fidelă a activelor, datoriilor, poziției financiare,
profitului sau pierderii entității. Dacă entitatea apreciază că recuperarea creanței este imposibilă,
deprecierea este considerată definitivă, iar valoarea creanței în cauză se înregistrează direct ca o
cheltuială.
Asemenea deprecieri pot apare la creanțele entității înregistrate față de clienți, la decontările în
cadrul grupului, unității și cu asociații, precum și cu debitorii diverși. Evidența ajustărilor constituite
pentru deprecierea creanțelor se asigură prin intermediul conturilor de pasiv:
– 491 “Ajustări pentru deprecierea creanțelor– clienți”, care înregistrează în credit valoarea
ajustărilor constituite pe seama cheltuielilor, iar în debit valoarea ajustărilor reluate la venituri. Soldul contului
reflectă valoarea ajustărilor pentru deprecierea creanțelor față de clienți, existente.
– 495 “Ajustări pentru deprecierea creanțelor – decontări în cadrul grupului și cu
acționarii/asociații” și 496 “Ajustări pentru deprecierea creanțelor – debitori div erși” al căror mod de
funcționare este similar contului 491 .
Exemple [9, pp. 289-291] :

1) Cu ocazia inventarierii de la sfârșitul exercițiului curent o societate constată următoarele:
a) Un client față de care unitatea are o creanță de 1 7.850 lei (inclusiv TVA) se dovedește rău platnic,
urmând să se declanșeze acțiunea în instanță;
a1. 4118 = 4111 17.850 17.850
Separarea creanței față de clientul rău platnic
a2. 6814 = 491 15.000 15.000
Constituirea ajustării pentru creanța incertă (exclusiv TVA)
b) În cursul exercițiului curent s -au vândut unei ent ități afiliate titluri de participare deținute la altă
societate, în valoare de 15.000 lei . Datorită situației financiare precare a cumpărătorului, se estimează că se va
recupera doar 50% din valoarea lo r;
b. 6864 = 495 7.500 7.500
c) O creanță față de un debitor în valoare de 1.500 lei prezintă riscul de nerecuperare integrală, ca
urmare a dispariției acestuia.
c. 6814 = 496 1.500 1.500
2) În exercițiul următor se înregistrează operațiile:
a) Se încase ază integral creanța de la clientul rău platnic, prin virament;
a1. 5121 = 4118 17.850 17.850
Încasarea creanței față de clientul rău platnic
a2. 491 = 7814 15.000 15.000
Concomitent se anulează ajustarea rămas ă fără obiect

b) Se declară falimen tul ent ității afiliate, beneficiara titlurilor de participare vândute de societate. În
urma valorificării activelor de la societate debitoare se recuperează suma de 5.000 lei.

b1. % = 4511 – 15.000
5121 5.000
668 10.000
Încasarea parțială a cr eanței față de societatea afiliată și evidențierea creanței
nerecuperate
b2. 495 = 7864 7.500 7.500
Se anulează ajustarea constituit ă cu această destinație

c) Se scoate din evidență creanța față de debitor, de 1.500 lei, ca urmare a insolvabilităț ii.
c1. 654 = 461 1.500 1.500
Scoaterea din evidență a debitorului insolvabil
c2. 496 = 7814 1.500 1.500
Se reia la venituri (consumă) ajustarea constituit ă la sfârșitul exercițiului
anterior

3.10. Răspunsuri la temele de verificare
TV 3.2. Eval uarea datoriilor și creanțelor
1. Cum se evaluează datoriile și creanțele la intrarea în entitate?
La intrarea în entitate datoriile și creanțele se evaluează și se înregistrează la valoarea nominală.
2. Ce reprezintă scontul de decontare?
Scontul de decon tare este o reducere cu caracter financiar, acordată de un creditor pentru încasarea
anticipată (înaintea termenului de decontare convenit inițial) a creanței sale.
TV 3 .3. Contabilitatea decontărilor cu furnizorii și clienții
1. Cum se clasifică datoriile după modalitatea stingerii?
După modalitatea stingerii, datoriile se împart în:
– datorii din cumpărări pe credit, achitate prin instrumente de decontare obișnuite;
– datorii din cumpărări pe credit care se decontează prin efecte de comerț.
2. Ce operațiuni generează creanțe în relațiile cu furnizorii?
Creanțele din relațiile cu furnizorii sunt generate de două categorii de operații:
a). Acordarea de avansuri furnizorilor.
b). Primirea de la furnizor a ambalajelor care circulă pe sistemul restituirii.
TV 3.4. Contabilitatea decontărilor ocazionate de folosirea forței de muncă
1. Cum se înregistrează impozitul pe veniturile de natura salariilor ?
Impozitul pe veniturile de natura salariilor se înregistrează prin articolul: 421 = 444.
2. Dar plata salariilor prin sistemul de carduri?
Plata salariilor prin sistemul de carduri se înregistrează prin articolul: 421 = 5121.
TV 3 .5. Contabilitatea decontărilor cu bugetele și alte organisme publice
1. Ce cuprind decontările de natura obligațiilor fiscale ale entităț ii?

85
Decontările de natura obligațiilor fiscale ale entității se concretizează în calculul, înregistrarea și
achitarea impozitului pe profit/venit, taxei pe valoarea adăugată, accizelor, altor impozite, taxe și
vărsăminte asimilate.
2. Care este temenul sta ndard de plată a impozitului pe profit?
Temenul standard de plată a impozitului pe profit îl reprezintă trimestrul.
TV 3 .6. Contabilitatea decontărilor cu debitorii și creditorii diverși
1. Ce structuri de creanțe sunt evidențiate cu ajutorul contului 461 „Debitori diverși”?
Cu ajutorul contului 461 „Debitori diverși” sunt evidențiate creanțele unității generate de operații care
nu au legătură cu activitatea de exploatare a unității sau din relații cu persoane fizice și juridice din
afara unității .
TV 3.7. Contabilitatea operațiilor de regularizare și asimilate
1. Aplicarea cărui principiu contabil duce la apariția elementelor de cheltuieli si venituri înregistrate în
avans?
Aplicarea principiului contabilității de angajamente conduce la apariția elementelor de cheltuieli și
venituri înregistrate în avans.
3.11. Teste grilă
1). Factura de plătit unui furnizor extern are o valoare nominală de 30.000$ la un curs de 4 ,0 lei/$. Plata
facturii are loc prin bancă, la un curs 4 ,21 lei/$. Care este înregistrarea cont abilă corectă?
a) 401 = % 126.300
5124 120.000
7651 6.300
b) 401 = 5121 126.300
c) 401 = 5124 120.000
d) 401 = 5124 126.300
e) % = 5124 126.300
401 120.000
6651 6.300

2). Care este înregistrarea corectă pentru compensarea unor creanțe și datorii co merciale reciproce în
sumă de 238 lei?
a) 462 = 461 238
b) 4511 = 461 238
c) 401 = 4111 238
d) 419 = 461 238
e) 462 = 409 238

3). Relațiile cu terții reprezintă:
a) raporturile juridice rezultate ca urmare a derulării relațiilo r comerciale;
b) raporturile juridice generatoare de drepturi și/sau obligații bănești;
c) raporturile juridice rezultate ca urmare a derulării relațiilor financiare;
d) raporturi juridice generatoare de drepturi și/sau obligații în bani și în natură, față de orice
persoană fizică sau juridică;
e) raporturile juridice generatoare de drepturi și/sau obligații bănești față de diverse persoane fizice
sau juridice cu excepția celor generate de relațiile reciproce de decontare în cadrul grupului și cu
asocia ții;

4). Datoriile și creanțele în valută se înregistrează în contabilitate:
a) în lei, la cursul de schimb în vigoare la data efectuării tranzacției și în valută;
b) în lei, la cursul de schimb în vigoare din prima zi a săptămânii în care are loc tranzacția;
c) în valuta înscrisă pe documente;
d) în lei, la cursul de schimb în vigoare în prima zi a lunii în care s- a înregistrat datoria/creanța;

5). Reflectarea creanței de 50.000 lei față de bugetul statului pentru subvențiile de primit pentru
investi ții se înregistrează:
a) 4751 = 445 50.000
b) 5121 = 4751 50.000
c) 445 = 4751 50.000
d) 4751 = 7584 50.000
e) 512 = 7417 50.000

Total: 10 puncte (câte 2 puncte pentru fiecare răspuns)
3.12. Bibliografie
1. Dumitrean, E., Contabilitate financiară , Ed. S edcom Libris, Iași, 2008
2. Feleagă, N., Ionașcu, I., Tratat de contabilitate financiară, Vol. II , Ed Economică, București, 1998
3. Istrate, C., Fiscalitate și contabilitate în cadrul firmei , Ed. Polirom, Iași, 1999
4. Paraschivescu, M.D., Păvăloaia, W., Toma C ., Contabilitate și modele de analiză economică, Ed. Fundația
Academică “Gh. Zane”, Iași, 1993
5. Paraschivescu, M.D., Păvăloaia, W., Cojocaru, C., Toma, C., Țugui, Al, Istrate, C., Contabilitate și elemente de
analiză financiară, Ed. NEURON, Focșani, 1994
6. Pântea, I.P., Managementul contabilității românești , Ed. Intelcredo, Deva, 1998
7. Pântea, I.P., Bodea, Gh., Contabilitatea financiară românească conformă cu directivele europene , Ed. Intelcredo,
Deva, 2006
8. Ristea, M., Contabilitatea financiară a întreprinderii , Ed. Universitară, București, 2005
9. Toma, C., Managementul contabilității financiare , Ed. TipoMoldova, Iași, 2012
10. Toma, C., Contabilitate financiară , Ediția a II -a revizuită și adăugită – 2016, Ed. TipoMoldova, Iași, 2016
11. *** Legea nr. 227/8.09.2015 privind C odul fiscal (publicată în Monitorul Oficial al Romȃniei, Partea I, nr.
688/10.09.2015), cu modific ările și completă rile ulterioare
12. *** Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 1.802/29.12.2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile
privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 963/30.12.2014, cu modificările și completările ulterioare

UNITATEA DE STUDIU 4 CONTABI LITATEA OPERAȚIILOR DE
TREZORERIE
Obiectivele unității de studiu 4 ………………………………………………………….. Error! Bookmark not defined.
4.1. Delimitări și structuri privind activitatea de trezorerie ……………………. Error! Bookmark not defined.
4.2. Particularitățile evaluării operațiilor de trezorerie …………………………. Error! Bookmark not defined.
4.3. Investițiile financiare pe termen scurt ………………………………………….. Error! Bookmark not defined.
4.3.1. Contabilitatea acțiunilor și obligațiunilor ……………………………… Error! Bookmark not defined.
4.3.2. Contabilitatea altor investiții pe termen scurt și creanțelor asimilate Error! Bookmark not defined.
4.4. Decontările prin conturile bancare ………………………………………………. Error! Bookmark not defined.
4.4.1. Contabilitatea valorilor de încasat ……………………………………….. Error! Bookmark not defined.
4.4.2. Contabilitatea decontărilor prin conturile curente și a dobânzilor aferente Error! Bookmark not defined.
4.4.3. Contabilitatea creditelor bancare pe termen scurt …………………… Error! Bookmark not defined.
4.5. Contabilitatea operațiunilor de încasări și plăți în numerar și a altor valori ….. Error! Bookmark not
defined.
4.5.1. Contabilitatea decontărilor în numerar …………………………………. Error! Bookmark not defined.
4.5.2. Contabilitatea altor valori păstrate în casierie ………………………… Error! Bookmark not defined.
4.6. Contabilitatea acreditivelor și avansurilor de trezorerie ………………….. Error! Bookmark not defined.
4.6.1. Reflectarea în contabilitate a operațiunilor privind acreditivele … Error! Bookmark not defined.
4.6.2. Contabilitatea avansurilor de trezorerie ………………………………… Error! Bookmark not defined.
4.7. Contabilitatea viramentelor interne ……………………………………………… Error! Bookmark not defined.
4.8. Contabilitatea ajustărilor pentru pierderea de valoare a conturilor de trezorerie …. Error! Bookmark
not defined.
4.9. Răspunsuri la temele de verificare ………………………………………………. Error! Bookmark not defined.
4.10. Teste grilă ………………………………………………………………………………. Error! Bookmark not defined.
4.11. Bibliografie …………………………………………………………………………….. Error! Bookmark not defined.

Obiectivele unității de studiu 4
Tematica acestei unitӑți de studiu își propune atingerea următoarelor obiective specifice:
• Asimilarea conceptelor de trezorerie și a formelor de manifestare ale acesteia;
• Cunoașterea particularităților evaluării elementelor de trezorerie;
• Însușirea noțiunii de investiții pe termen scurt și reflectarea în contabilitate a operațiilor cu
aceste active;
• Înregistrarea în contabilitate a principalelor operații de decontare prin conturile bancare,
inclusiv a creditelor bancare pe termen scurt;
• Reflectarea în contabilitate a principalelor operații de încasӑri și plӑți în numerar și a altor
valori gestionate de casieria entitӑții;
• Însușirea noțiunilor de acreditive și avansuri de trezorerie și reflectar ea în contabilitate a
operațiilor cu aceste active;
• Cunoașterea mecanismului de înregistrare în contabilitate a ajustӑrilor pentru pierderea de
valoare a conturilor de trezorerie.

Timp de studiu: 4 ore

4.1. Delimitări și structuri privind activitatea de trezorerie
Ciclul de exploatare și investițiile entităților economice necesită resurse de finanțare, care
arareori pot fi asigurate numai pe seama capitalurilor proprii. Acestea sunt frecvent completate prin
resurse împrumutate, dintre care unele sunt rambursabile într-un termen mai îndelungat, iar altele sunt
exigibile pe termen scurt [2, pp. 102-110] . De asemenea, operațiile de exploatare și cele de investiții
(uneori și cele de finanțare) generează creanțe ale entității față de terți, care se vor înc asa într-o
perioadă mai scurtă ori mai îndelungată. Indiferent de natura operațiilor care le cauzează și de scadența
decontării creanțelor și datoriilor, încasările și plățile tranzitează obligatoriu trezoreria entității .
Mai mult, continuitatea și eficiența activității desfășurate de o entitate depind într- o măsură
considerabilă de raporturile stabilite între încasări și plăți. Este recunoscut faptul că majoritatea
falimentelor înregistrate de entitățile economice nu s- au datorat neapărat lipsei profitului sau unei
conduceri defectuoase, ci gestiunii necorespunzătoare a trezoreriei. Practicarea contabilității de
angajamente conduce la apariția unor decalaje între momentul înregistrării cheltuielilor și veniturilor și
cel al decontării lor. Consecința o reprezintă apariția diferențelor între valoarea rezultatului cu care se
încheie exercițiul financiar și mărimea trezoreriei unității. Din acest motiv, trezoreria și gestiunea
științifică a acesteia condiționează decisiv viabilitatea și echilibrul financiar al unei entități economice .
Deși trezoreria este considerată componenta fundamentală în gestiunea financiară a entității , nu
există un consens în ceea ce privește conceptul și elementele care o compun. În decursul timpului
noțiunea de trezorerie a căpătat mai multe expresii [3, pp. 134-135]:
– una restrânsă , care pune semnul egalității între trezorerie și disponibilități;
– alta extinsă, care include pe lângă disponibilități și investițiile financiare pe termen scurt ( titlurile de
plasament) transformabile în lichidități;
– o a treia, apropiată conceptului de trezorerie netă , ia în considerare diferența dintre disponibilități și
creditele bancare pe termen scurt (indiferent dacă acestea sunt primite direct în contul curent sau prin cont
separat de împrumut);
– o a patra extinde conținutul conceptului de trezorerie netă, adăugând la suma disponibilităților
valoarea investițiilor financiare pe termen scurt , a creditelor bancare pe termen scurt, efectele scontate
nescadente și creanțele cedate (reflectate în conturi de angajamente în afara bilanțului);
– în limbajul curent, trezoreria este percepută ca totalitatea mijloacelor de plată disponibile la nivelul
unei entități pentru a face față plăților scadente.
Sub aspect etimologic , conceptul de trezorerie își are ori ginea în termenul latinesc “thesaurus”
care poate fi tradus prin “cantitate mare de bani, bijuterii, pietre scumpe sau alte obiecte de preț,
strânse și păstrate în loc sigur” sau “loc unde se păstrează obiectele de preț” [1, p. 1090]. Într-o
accepțiune generală , trezoreria poate fi definită ca totalitatea operațiilor financiare desfășurate de o
entitate economică pentru atragerea disponibilităților necesare și utilizarea lor în vederea realizării
propriului obiect de activitate. Din punct de vedere contabil, trezoreria se identifică cu “ansamblul
activelor lichide ale unei întreprinderi, ale unei asociații” [9, p. 1030].
Deși aparent rutinieră, prin repetabilitatea operațiilor, activitatea de trezorerie este deosebit de
complexă, fapt reliefat și de multitudinea elementelor care îi determină conținutul. Principalele
componente ale trezoreriei entităților din țara noastră sunt: investițiile financiare pe termen scurt;
valorile de încasat; disponibilitățile păstrate în conturile bancare; creditele bancare pe termen scurt;
numerarul și alte valori gestionate prin casieria unității; acreditivele; și avansurile de trezorerie;
Informațiile oferite de contabilitatea trezoreriei sunt apoi valorificate în activitatea de
planificare financiară, îndeosebi la elaborarea bugetului de trezorerie. Realitatea previziunilor obținute
pe baza datelor furnizate de contabilitatea trezoreriei este condiționată decisiv de corectitudinea și
exactitatea evaluărilor efectuate.
Teme de verificare
TV 4 .1. Delimitări și structuri privind a ctivitatea de trezorerie
1. Care sunt componentele trezoreriei?
Răspuns:

89
4.2. Particularitățile evaluării operațiilor de trezorerie
Elementele de trezorerie sunt supuse acelorași reguli de evaluare prevăzute pentru celelalte
elemente de activ și datori i, deși prezintă și unele particularități asupra cărora vom insista în cele ce
urmează.
Astfel, la intrarea în entitate , investițiile financiare pe termen scurt se evaluează la costul de
achiziție (prețul de cumpărare sau de răscumpărare) ori la valoarea stabilită potrivit contractelor. În
cazul valorilor mobiliare pe termen scurt admise la tranzacționare pe o piață reglementată, costul de
achiziție nu include costurile de tranzacționare direct atribuibile achiziției lor, acest e costur i fiind
înregistrat e în conturil e de cheltuieli corespunzătoare. În cazul valorilor mobiliare pe termen scurt care
nu sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată costul de achiziție include și costurile direct
atribuibil e achiziție i lor (de exemplu, costuri legate de onorarii plătite avocațilo r, evaluatorilor).
Sumele încasate/plătite în valută prin virament/în numerar comportă o dublă exprimare în
valută și în monedă națională, prin transformarea valutei la cursul zilei, comunicat de Banca Națională
a României [8, p. 248 ].
La inventariere se stabilește valoarea actuală a elementelor inventariate. La închiderea
exercițiului, diferențele de curs valutar aferente disponibilităților în valută [acestea se vor prezenta la
subcapitolele „Decontările prin conturile bancare”, respectiv „Contabilitatea operațiunilor de
încasări și plăți în numerar ”] și altor valori de trezorerie (cum sunt titlurile de stat în valută),
acreditivelor și depozitelor pe termen scurt în valută între cursul de schimb de la această dată și cursul
de sch imb de la înregistrarea în contabilitate se evidențiază în conturile de venituri și cheltuieli din
diferențe de curs valutar, după caz. De asemenea, cu acest prilej se vor înregistra și ajustările pentru
pierderile de valoare constatate la investițiile fin anciare pe termen scurt.
Cu ocazia ieșirii din entitate, elementele componente ale trezoreriei se evaluează, de regulă, la
valoarea de intrare. Investițiile financiare pe termen scurt pot fi însă evaluate și după una din metodele
utilizate la evaluarea ieșirilor de stocuri (FIFO, LIFO, CMP). Concomitent cu ieșirea investițiilor
financiare pe termen scurt din gestiune, eventualele ajustări de valoare pentru depreciere constituite se
transferă la venituri. Sumele în valută ieșite din conturile bancare sau din casierie reprezentând plăți
ale unității se evaluează atât în valută cât și în lei prin transformarea valutei la cursul oficial al zilei.
4.3. Investițiile financiare pe termen scurt
O entitate poate înregistra la anumite intervale de timp un excedent al mijloacelor bănești, care
poate fi păstrat la bănci sau poate fi investit în activitatea altor entități . Decizia de participare la
finanțarea altor entități poate viza o perioadă mai îndelungată sau un termen scurt. Operațiile de
finanțare realizate pe o perioadă de până la un an sunt cunoscute în literatura de specialitate sub
denumirea de investiții pe termen scurt sau plasamente de trezorerie [5, p. 145].
Observație [8, p. 262]:
Termenul de “investiții” este folosit în acest context în sens larg, exprimând orice ieșire de disponibilități,
indiferent de scadența recuperării lor și este impus ca denumire pentru prima grupă de conturi a clasei de
trezorerie [a se vedea planul de conturi]. În general, prin activitatea de investiție se înțelege cheltuirea uno r
sume, concretizate în realizarea de imobilizări, ale căror efecte depășesc durata unui exercițiu financiar. Ca
urmare, apreciem că noțiunea “titluri de plasament” ar fi mai potrivită în cazul operațiilor de finanțare pe
termen scurt.
Investițiile pe termen scurt sunt reprezentate prin titluri de valoare negociabile achiziționate
pentru a fi revândute în viitorul apropiat la un preț superior costului de cumpărare, în vederea obținerii
unor câștiguri financiare. Acțiunea cu scop speculativ intervine atunci când se estimează că profitul
obținut din plasarea disponibilităților va fi superior dobânzii acordate de bancă pentru o perioadă egală
cu cea de deținere a titlurilor. Având în vedere că titlurile de plasament se concretizează în marea lor
majoritate în a cțiuni și obligațiuni achiziționate de la terți, nu este exclusă nici obținerea unor venituri
financiare sub formă de dividende și dobânzi. În categoria investițiilor financiare pe termen scurt sunt
incluse și obligațiunil e proprii ale ent ității care au fost emise la o dată anterioară și sunt răscumpărate
în vederea anulării sau revânzării, precum și sumele acordate cu împrumut (constituite în depozite
bancare) pe termen de până la un an.

De asemenea, în categoria altor investiții pe termen scurt se evidențiază distinct certificatele de
emisii de gaze cu efect de seră care îndeplinesc condițiile de recunoaștere a investițiilor pe termen
scurt. [10, punctul 294, alin. (3)]
Titlurile de plasament prezintă următoarele trăsături [6, p. 396]:
– titlurile din acee ași emisiune au aceeași valoare și oferă deținătorilor drepturi egale;
– sunt titluri negociabile, liber transmisibile;
– pot fi cotate sau nu la bursa de valori.
Contabilitatea titlurilor de plasament se organizează cu ajutorul conturilor din grupa 50
“Investiții pe termen scurt”
4.3.1. Contabilitatea acțiunilor și obligațiunilor
Necesitățile impuse de elaborarea conturilor consolidate la nivelul grupurilor de societăți au
impus o separare netă în contabilitate a operațiilor (de exploatare, de investiție și de finanțare)
desfășurate de o entitate în două categorii:
– operații realizate cu unități din cadrul grupului;
– operații derulate cu terții din afara grupului.
Dacă acțiunile achiziționate pe termen scurt provin de la entitățile afiliate , evidența lor se
asigură cu ajutorul contului de activ 501 “Acțiuni deținute la entitățile afiliate” .
Pentru situațiile în care o entitate achiziționează acțiunile în momentul emisiunii (le subscrie)
ori dacă valoarea titlurilor achiziționate se achită total sau parțial la un anumit termen, cumpărătorul
înregistrează obligații față de vânzător până la achitarea contravalorii lor. În cazul investițiilor pe
termen scurt aceste obligații sunt evidențiate prin contul de pasiv 509 “Vărsăminte de efectuat
pentru investițiile p e termen scurt ”.
Pentru obligațiunile emise de entitatea economică și răscumpărate, la scadență, în vederea
anulării acestora [7, p. 181] intervine contul de activ 505 “Obligațiuni emise și răscumpărate”
De asemenea, entitățile pot achiziționa obligațiuni emise de alte entități în vederea obținerii de
venituri financiare sub formă de dobândă sau din diferența de preț obținută la revânzarea lor. Evidența
acestor titluri este asigurată prin contul de activ 506 “Obligațiuni” .
Evidența certificatelor verzi, de natura investițiilor financiare pe termen scurt, primite de la
operatorul pieței de energie electrică, se asigură prin contul de activ 507 “Certificate verzi acordate”
Exemple [8, pp. 264-265] :
1. Cu ocazia unei emisiuni suplimentare de acțiuni la una din entitățile afiliate (“A” ) se subscriu 10.000
titluri la un cost unitar de 5 lei.
1. 501/A = 5091/A 50.000 50.000
2. Se cumpără, cu plata în numerar, la bursă un pachet de 5.000 obligațiuni la un preț de 2,65 lei/buc, în
vederea revânzării ulterioare la un curs superior. Comisionul brokerului 1% din valoarea tranzacției.
2. % = 5311 – 13.382,50
506 13.250,00
622 132,50
3. Se virează din cont suma datorată societății “A” pentru acțiunile subscrise.
3. 5091/A = 5121 50.000 50.000
4. Se încasează în numerar, de la societatea emitentă a obligațiunilor, dobânda anuală cuvenită de 6 %
din valoarea lor nominală (2,50 lei/buc.).
Dobânda anuală
100dobanzii Rata * nominala Valoarea * titluri de Numar = =
1006 * 50, 2 * 000 . 5
lei750 .
4. 5311 = 762 750 750
5. Se achiziționează de la o altă societate (“X”), cu plata prin virament, 10.000 acțiuni la un cost unitar
de 3 lei.
5. 5081/X = 5121 30.000 30.000
6. Se vând 8.000 din acțiunile achiziționate de la societatea “A” (membră a grupului) la un preț de 52
lei/buc. Încasarea contravalorii lor se va realiza în termen de 10 zile de la vânzare.
6. 461 = % 41.600 –
501/A 40.000
7642 1.600
7. Se încasează în numerar dividendele cuvenite pentru deținerea celor 10.000 acțiuni “X” ; dividendul
net 0,1 lei /acțiune.

91
7. 5311 = 762 1.000 1.000
8. Se încasează contravaloarea celor 8.000 acțiuni “A” , vândute anterior, prin virament.
8. 5121 = 461 41.600 41.600
9. Se vând acțiunile deținute de la societatea “X” la un preț de 2,85 lei/buc. Încasarea contravalorii lor
are loc prin b ancă.
9. = 5081/X – 30.000
5121 28.500
6642 1.500
10. Se contractează un împrumut din emisiunea de obligațiuni în valoare de 20 .000.000 lei. La scadență
se răscumpără obligațiunile proprii la valoarea lor nominală. Decontarea se face prin virament.
a) – subscrierea împrumutului.
10a. 461 = 1618 20.000.000 20.000.000
b) – vânzarea obligațiunilor emise.
10b. 5311 = 461 20.000.000 20.000.000
c) – răscumpărarea obligațiunilor.
10c. 505 = 5121 20.000.000 20.000.000
d) – anularea obligațiunilor emi se.
10d. 1618 = 505 20.000.000 20.000.000
11. Se achiziționează 1000 de obligațiuni cu prețul de 10 lei/buc. 400 de obligațiuni se achită imediat cu
numerar, celelalte se vor achita ulterior prin bancă. Pentru aceste obligațiuni deținute, se cuvine o dobândă de
500 lei, care se încasează în numerar. Se vând apoi cu numerar 300 de obligațiuni cu prețul de 12 lei/buc. și 200
de obligațiuni cu prețul de 9 lei/buc.
a) – achiziționarea obligațiunilor.
11a. 506 = %
5311
5092 10.000 –
4.000
6.000
b) – achitarea ulterioară a celor 600 de obligațiuni.
11b. 5092 = 5121 6.000 6.000
c) – înregistrarea dobânzii cuvenite.
11c. 5088 = 762 500 500
d) – încasarea dobânzii.
11d. 5311 = 5088 500 500
e) – vânzarea obligațiunilor cu diferență favorabilă.
11e. 5311 = %
506
7642 3.600 –
3.000
600
f) – vânzarea obligațiunilor cu pierdere.
11f. %
5311
6642 = 506 –
1.800
200 2.000
4.3.2 . Contabilitatea altor investiții pe termen scurt și creanțelor asimilate
O entitate poate achiziționa de la terți, în vederea deținerii pe termen scurt, și alte titluri de
plasament decât acțiuni și obligațiuni, cum sunt: titluri de stat, certificate de investitor, certificate de
trezorerie etc. De asemenea, pot fi constituite depozite pe termen scurt, în lei și în valută, la bănci sau
pot fi aco rdate împrumuturi pe termen scurt altor unități (în măsura în care o asemenea operație este
permisă de legislație). Pentru evidența operațiunilor menționate intervine contul de activ 508 “Alte
investiții pe termen scurt și creanțe asimilate” .
Pentru evide nța separată a dobânzilor aferente investițiilor pe termen scurt și creanțelor
asimilate contul 508 “Alte investiții pe termen scurt și creanțe asimilate” se dezvoltă pe două conturi
sintetice de gradul II:
– 5081 “Alte titluri de plasament” ;
– 5088 “Dobânzi la obligațiuni și titluri de plasament” .
Exemplu [8, pp. 273-276] : Se constituie la 1.11.N un depozit bancar de 100.000 USD, pe 3 luni, la
un curs de 4,10 lei/USD, cu o dobândă anuală de 0,6%. Evoluția cursului în lei al monedei americane se prezintă
astfel:
-30.11.N – 4,09 lei/USD;
-31.12.N –4,095 lei/USD;

-31.01.N+1 – 4,11 lei/USD;
-1.02.N+2 – 4,111 lei/USD.
1. Constituirea depozitului: 100.000 USD * 4,10 lei/USD = 410.000 lei:
1. 5081 = 5124 410.000 410.000
2. La 30.11.N se înregistrează dobânda aferentă primei luni:
Dobânda lunară
12 * 100luni de Numar * dobanzii Rata * depozit Valoare= =
12 * 1001 * 6 , 0 * 000 . 100 = 50 USD
* 4,09 lei/USD = 204,50 lei:
2. 5088 = 762 204,50 204,50
50 USD * 4,09 lei/USD = 204,50 lei
3. Se actualizeazӑ valoarea depozitului la nivelul cursului de schimb valabil la sfârșitul lunii noiembrie:
3. 6651 = 5081 1.000 1.000
– valoare depozit la curs înreg.:
100.000 USD * 4,10 lei/USD = 410.000 lei;
– valoare depozit la curs 30.11.N:
100.000 USD * 4,09 lei/USD= 409.000 lei;
Diferențӑ de curs valutar nefavorabi lă: 1.000 lei.
4. La 31.12.N se înregistrează dobânda aferentă lunii curente: 50 USD * 4,095 lei/USD = 204,75 lei:
4. 5088 = 762 204,75 204,75
50 USD * 4,095 lei/USD = 204,75 lei.
5) La sfârșitul anului se înregistreazӑ diferența de curs valutar aferentă dobânzii înregistrate în luna
noiembrie:

5. 5088 = 7651 0,25 0,25
– dobânda la cursul înregistrӑrii: 50 USD * 4,09 lei/USD = 204,50 lei;
– dobânda la curs 31.12.N: 50 USD * 4,095 lei/USD = 204,75 lei ;
Diferențӑ de curs valutar favorabilă: 0,25 lei.
6) Concomitent, se actualizeazӑ la nivelul cursului de închidere valoarea depozitului constituit:
6. 5081 = 7651 500 500
– valoare depozit la curs 30.11.N:
100.000 USD * 4,09 lei/USD = 409.000 lei;
– valoare depozi t la curs 31.12.N:
100.000 USD * 4,095 lei/USD= 409.500 lei;
Diferențӑ de curs valutar favorabilă: 500 lei.
7) La 31.01.N+1 se înregistrează dobânda aferentă lunii curente: 50 USD * 4,11 lei/USD = 205,50 lei:
7. 5088 = 762 205,50 205,50
50 USD * 4, 11 lei/USD = 205,50 lei
8) La sfârșitul lunii ianuarie se înregistreazӑ diferența de curs valutar aferentă dobânzii totale (50 + 50)
USD înregistratӑ la sfârșitul anului precedent:
8. 5088 = 7651 1,50 1,50
– dobânda la cursul 31.01.N+1:
100 USD * 4,1 10 lei/USD = 411,00 lei;
– dobânda la curs 31.12.N: 100 USD * 4,095 lei/USD = 409,50 lei;
Diferențӑ de curs valutar favorabilă: 1,50 lei.
9. Concomitent, se actualizeazӑ la nivelul cursului de la sfârșitul lunii ianuarie valoarea depozitului
constituit:
9. 5081 = 7651 1.500 1.500
– valoare depozit la curs 31.01.N+1:
100.000 USD * 4,110 lei/USD= 411.000 lei;
– valoare depozit la curs 31.12.N:
100.000 USD *4,095 lei/USD= 409.500 lei;
Diferențӑ de curs valutar favorabilă: 1.500 lei.
10. La 1.02.N+1 se lichidează depozitul (100.000 USD) și se încasează dobânda aferentă (1 50 USD):
10. 5124 = % 411.716,65 –
5081 411.000,00
5088 616,50
7651 101,15
1- Valoarea încasӑrilor la curs zi:
100.150 USD * 4,111 lei/USD= 411.716,65 lei;
2- Valoare depozit la curs 31.01.N+1:
100.000 USD * 4,11 lei/USD=411.000,00 lei;
3- Valoare dobândӑ la curs 31.01.N+1:
150 USD * 4,11 lei/USD = 616,50 lei ;

93
4- Valoarea încasӑrilor la curs înregistrare (2+3)
411.616,50 lei ;
5- Difer. de curs valu tar favorabilă (1 – 4) 100,15 lei.

Teme de verificare
TV 4 .3. Investițiile pe termen scurt
1. Ce cuprind investițiile pe termen scurt?
Răspuns:

4.4. Decontările prin conturile bancare
Activitatea desfășurată de entitățile economice genere ază relații de decontare cu terții, care se
concretizează în operații de încasări și plăți. Din punct de vedere practic, decontările cu terții se pot
realiza prin casieria unității (cu numerar) sau prin conturile bancare (prin virament sau scriptic).
Opera țiile de încasări și plăți fără numerar dețin ponderea cea mai însemnată în cadrul
decontărilor cu terții. Prin conturile bancare se desfășoară o gamă diversă de operațiuni, referitoare la:
valorile de încasat, disponibilitățile în lei și în valută, credit ele bancare pe termen scurt, respectiv
dobânzile aferente disponibilităților aflate în conturi și creditelor primite.
4.4.1. Contabilitatea valorilor de încasat
Valorile de încasat sunt reprezentate prin titlurile de valoare care pot fi transformate de
beneficiarul lor în lichidități prin depunere la bancă. Sunt incluse în această categorie cecurile și
efectele comerciale primite de la clienți.
Cecul este un instrument de plată utilizat la decontările comerciale dintre titularii de conturi
care au disponibi lul necesar la bancă. Circuitul său se realizează, de regulă, între trei persoane:
trăgător, tras și beneficiar. Instrumentul este creat de tras care, în baza disponibilul ui deținut la o
societate bancară, dă ordin acesteia să plătească la prezentare o sumă de bani unei terțe persoane sau
trăgătorului, aflate în calitatea de beneficiari. Vânzătorul depune la banca cumpărătorului cecul primit
de la acesta și încasează contravaloarea livrărilor efectuate.
Efectele comerciale sunt titluri de credit comercial u tilizate pentru decontări la scadență între
partenerii de afaceri. Se includ în această categorie trata, biletul la ordin și warantul (vezi și
„Contabilitatea decontărilor cu furnizorii și clienții ”). Efectele primite de la clienți pot fi valorificate
de beneficiar astfel:
– sunt cedate înainte de scadență furnizorilor (dacă sunt acceptate) pentru stingerea propriilor obligații
(operație cunoscută sub numele de andosare);
– sunt depuse la bancă înainte de scadență, încasându -se contravaloarea lor, mai puțin sco ntul
(dobânda aferentă perioadei rămase până la scadența efectului comercial) reținut de bancă și
comisionul bancar (operație cunoscută sub denumirea de scontare);
– sunt păstrate până la scadență și se încasează suma de la debitor.
Subliniem faptul că, la scontare, beneficiarul sumei rămâne solidar răspunzător față de bancă
alături de clientul său, până la scadența efectului de comerț, ceea ce înseamnă că banca poate recupera
contravaloarea efectului de la beneficiar în cazul insolvabilității debitorului.
Contabilitatea cecurilor și efectelor comerciale primite de la clienți se realizează cu ajutorul
contului de activ 511 “Valori de încasat” . Pentru a asigura evidența separată a cecurilor și a efectelor
comerciale primite de la clienți, respectiv a celor depu se spre scontare, contul 511 “Valori de
încasat ”se dezvoltă pe conturi sintetice de gradul II (a se vedea Planul de conturi).
Exemple [8, pp. 277-279] :
1. Se facturează unui client o lucrare de reparație în valoare de 50.000 lei cu TVA de 19%.
1. 4111 = % 59.500 –
704 50.000
4427 9.500
2. Pentru creanța față de client se primește de la acesta un cec.
2. 5112 = 4111 59.500 59.500
3. Se livrează unui beneficiar un lot de produse finite facturate la 200.000 lei cu TVA de 38.000 lei.
3. 4111 = % 238.000 –

7015 200.000
4427 38.000
4. Pentru creanța față de client se acceptă decontarea printr -un efect de comerț cu scadența peste 60 de
zile.
4. 413 = 4111 238.000 238.000
5. Se depune la bancă și se încasează cecul primit de la client în valo are de 60.000 lei.
5a. 581 = 5113 59.500 59.500
Depunerea cecului spre încasare
5b. 5121 = 581 59.500 59.500
Încasarea contravalorii cecului depus la bancӑ
6. Se primește efectul comercial de la beneficiarul produselor finite în valoare de 2 38.000 lei.
6. 5113 = 413 238.000 238.000
7. Efectul comercial primit de la client se valorifică astfel:
a) – se cedează unui furnizor de materii prime față de care unitatea are o datorie de 300.000 lei (inclusiv
TVA), diferența achitându -se din cont:
7a. 401 = % 300.000 –
5113 238.000
5121 62.000
b) – se depune la bancă spre scontare cu 45 de zile înainte de scadență și se încasează valoarea netă a
efectu lui, la o taxă a scontului de 6 % pe an și un comision bancar de 0,5% .
– Scont reținut
360 x 100scadenta la pana zile de scontxNr. efectxTaxa Val.= =
360 * 10045* 6 * 000.238 = 1.785 lei;
-Comision bancar: 0,5% * 238.000 lei = 1.190 lei.
[[[
7b. 5114 = 5113 238.000 238.000
Depunerea efectului spre scontare
% = 5114 – 238.000
5121 235.025
667 1.785
627 1.190
Încasarea contravalorii efectului comercial scontat mai puțin
scontul reținut de bancă

Observație:
Concomitent cu scontarea efectului comercial, valoarea acestuia se înregistrează în contul în afara bilanțului
8037 “Efecte scontate neajunse la scadență” unde va rămâne reflectat până la scadență.

D 8037 C
238.000
c) – se așteaptă scadența, se depune la bancă și se încasează efectul comercial scadent.
7c. 5121 = 5113 238.000 238.000

Observație :
Pentru varianta 7b. (efectul comercial a fost scontat înainte de scadență) efectul de comerț scadent este
înregistrat în creditul contului 8037 “Efecte scontate neajunse la scadență”, în baza confirmării de către bancă
a încasării contravalorii lui de la debitor

D 8037 C
238.000
4.4.2. Contabilitatea decontărilor prin conturile curente și a dobânzilor aferente
Cea mai mare parte din disponibilitățile unei entități nu sunt păstrate la sediul acestora (în
casieria unității), ci în conturi curente deschise la bănci. Mai mult, majoritatea operațiilor de încasări și
plăți se derulează prin intermediul conturilor bancare. Banca Națională a României, prin reglementările
specifice, impune ent ităților derularea prin bancă a operațiilor de decontare peste o anumită sumă și
anumite limit ări în folosirea numerarului din casierie. Deși contestate adeseori, aceste reglementări au
la bază rațiuni practice: securitatea numerarului pe timpul păstrării, securitatea numerarului pe timpul
transportului și decontării, reducerea cheltuielilor ocazionate de decontare (mai ale s atunci când sediile
plătitorului și ale beneficiarului sunt situate în localități diferite), reducerea masei monetare aflată în
circulație și, de ce nu, un mai bun control al provenienței și destinației banilor.

95
Operațiile de decontare prin virament cons tau în transferarea unei sume din contul
plătitorului (debitorului) deschis la bancă în contul beneficiarului (creditorului), deschis la aceeași
bancă sau la alta. Regula generală este că plățile se efectuează în limita lichidităților existente. Băncile
pot accepta să efectueze plăți și peste nivelul disponibilităților, în limita unui plafon, situație în care
entitatea beneficiară primește un credit de trezorerie (credit în cont descoperit, credit în contul curent
sau linie de creditare ).
Plățile din contul debitorului au la bază consimțământul acestuia, cu excepția celor care
reprezintă obligații stabilite prin titluri executorii, în limita disponibilităților din cont și a creditelor
contractate [5, p. 167].
Contabilitatea operațiilor de încasări și plăți efectuate prin bancă se realizează cu ajutorul
contului bifuncțional 512 “Conturi curente la bănci” , care se debitează cu sumele încasate și se
creditează cu plățile efectuate. Soldul debitor reflectă disponibilitățile existente, iar cel creditor,
creditele primite.
Contul 512 “Conturi curente la bănci” se dezvoltă pe conturi sintetice de gradul II (a se vedea
Planul de conturi).
Contabilitatea analitică a decontărilor efectuate prin conturile curente se realizează pe fiecare
bancă. Dacă unitatea are deschise mai multe conturi la aceeași bancă, contabilitatea analitică se
organizează și pe fiecare cont. În cazul decontărilor în valută evidența analitică trebuie realizată și pe
fiecare valută în parte.
Pentru disponibilitățile păstrate în conturi la bănci unitățile primesc dobânda la vedere
practicată de bancă, care se reflectă ca un venit financiar. Dacă unitatea a beneficiat în cursul perioadei
de credite de trezorerie, pentru perioada de creditare, va datora băncii dobândă, reprezentând o
cheltuială financiară. Mai mult, în cursul aceleiași perioade o entitate poate înregistra dobânzi atât
aferente disponibilităților cât și creditelor primite. Potrivit prevederilor legale, dobânzile de încasat,
aferente disponibilităților aflate în conturi la bănci, se înregistrează distinct în contabilitate, față de cele
de plătit, aferente creditelor acordate de bănci în conturile curente [10, pct. 171, alin. (4)] . Evidența lor
se asigură prin contul bifuncțional 518 “Dobânzi” , dezvoltat pe două conturi sintetice de gradul II:
-5186 “Dobânzi de plătit” , cont de pasiv.
-5187 “Dobânzi de încasat” , cont de activ.
Observație:
Deoarece majoritatea operațiile de încasări și plăți prin conturile curente au fost avute în vedere pe parcursul
unităților de studiu precedente, apreciem că nu se mai impune reluarea lor. Unele dintre ele nu au fost însă
tratate sau au fost abordate parțial. Pentru aceste din urmă situații vom prezenta câteva operații.
Exemple [8, pp. 285-286] :
1. La sfârșitul lunii decembrie se înregistrează dobânda de încasat pentru disponibilitățile aflate la bancă
în lei, de 1.850 lei și dobânda pentru un credit de trezorerie primit în cursul lunii, 240 lei.
1a. 5187 = 766 1.850 1.850
Dobânda de încasat pentru disponibilități
1b. 666 = 5186 240 240
Dobânda datora tă pentru credit
2. Se înregistrează pe baza documentelor justificative primite de la subunități suma de 100.000 lei virată
de subunitatea “A” și neapărută în extrasul de cont.
2. 5125 = 481/ A 100.000 100.000
3. La începutul lunii decembrie societatea deținea în cont suma de 20.000 USD la cursul de schimb
(valabil la sfârșitul lunii precedente) de 4,1 7 lei/USD . În cursul lunii au avut loc următoarele operații:
– 03.12. – încasare 50.000 USD la cursul de 4,172 lei/USD;
– 08.12. – încasare 65.000 USD la cursul de 4,1693 lei/USD;
– 18.12. – plată 85.000 USD la cursul de 4,1725 lei/USD;
– 23.12. – încasare 15.000 USD la cursul de 4,1782 lei/USD;
– 29.12. – plată 55.000 USD la cursul de 4,171 lei/USD.
Cursul de schimb valabil la 31 decembrie este de:
a) –4,18 l ei/USD;
b) –4,16 lei/USD.
Se înregistrează diferențele de curs aferente disponibilităților în valută existente în cont.
D 5124( USD ) C D 5124( lei) C
Si 20.000 Si 83 .400,00
(3.12) 50.000 85.000 (18.12) 208.600,00 354.662,50

(8.12) 65.000 55.000 (29.12) 271.004,50 229.405,00
(23.12) 15.000 62.673,00
Rd 130.000 140.000 Rc Rd 542.277 ,50 584.067,50 Rc
Tsd 150.000 140.000 Tsc Tsd 625.677 ,50 584.067,50 Tsc
10.000 Sfd 41.610 ,00 Sfd
Pentru varianta a);
– Sold 5124 (USD) la curs închidere: 10.000 USD * 4,18 lei/USD = 41.800 lei;
– Sold 5124 (lei) 41.610 lei;
Diferență de curs valutar favorabilă: 190 lei.
3a. 5124 = 7651 190 190

Pentru varianta b);
– Sold 5124 (USD) la curs închidere: 10.000 USD * 4,16 lei/USD = 41.600 lei;
– Sold 5124 (lei) 41.610 lei;
Diferență de curs valutar nefavorabilă: 10 lei.
3b. 6651 = 5124 10 10
4. În luna ianuarie exercițiul următor în extrasul de cont apar evidențiate:
a) – încasarea sumei de 100.000 lei de la subunitatea “A” ;
4a. 5121 = 5125 100.000 100.000
b) – încasarea dobânzii cuvenite pentru disponibilitățile păstrate la bancă în cursul lunii decembrie,
1.850 lei;
4b. 5121 = 5187 1.850 1.850
c) – plata dobânzii datorate pentru creditul acordat de bancă în c ontul curent în cursul lunii anterioare,
240 lei.
4c. 5186 = 5121 240 240

Observații:
1) Dobânda pentru creditul de trezorerie nu se achită în baza unui ordin de plată emis de entitate ci se reține
automat de către bancă, ea figurând în primul extras de cont primit după încheierea unei luni;
2) Atât primirea creditelor acordate de bancă în contul curent cât și restituirea lor nu se reflectă în
contabilitate. În momentul primirii, contul 5121 va prezenta sold creditor (banca plătește o sumă mai mare
decât nivelul disponibilităților deținute de entitate în cont). Rambursarea (totală sau parțială) acestor credite
apare în momentul primei încasări a unității, banca reținând din suma încasată valoarea creditului acordat;
3) Semnificațiile debitului și creditului din extrasul de cont emis de bancă sunt diferite de cele ale debitului și
creditului conturilor curente la bănci, din contabilitatea entității. Astfel, disponibilitățile și încasările entității
apar în extrasul de cont pe credit, iar plățile și creditele de trezorerie primite, în debitul extrasului de cont.
4.4.3. Contabilitatea creditelor bancare pe termen scurt
Pentru completarea unor nevoi de finanțare temporare (în lei sau în valută) entitățile pot apela
la credite bancare pe termen scurt. Acestea sun t resurse străine alocate de bancă pe o perioadă de până
la un an, sunt purtătoare de dobândă (cheltuială financiară pentru entitate ) și sunt folosite pentru
finanțarea activității de exploatare a entităților. Ele se diferențiază de creditele bancare primi te pe
termen mediu și lung prin scadența rambursării, dar și prin destinația pe care sunt utilizate de entitatea
finanțată. În general, creditele bancare pe termen mediu și lung sunt folosite pentru finanțarea
activității de investiție și mai puțin pentru necesitățile de finanțare curente. De asemenea, creditele
bancare pe termen scurt se deosebesc și de creditele de trezorerie (care sunt folosite tot pentru
finanțarea activității de exploatare) prin: scadența mai mare a rambursării lor; existenț a unui contract
de împrumut între cele două părți (bancă și entitate ) și reflectarea distinctă în contabilitate. Astfel,
creditele bancare pe termen scurt primite nu sunt evidențiate doar în contul 5121 (cazul creditelor de
trezorerie) ci și într -un cont separat de împrumut – 519 “Credite bancare pe termen scurt” .
Pentru evidența separată a creditelor bancare pe termen scurt primite de la bancă, contul 519 se
dezvoltă pe conturi sintetice de gradul II (a se vedea Planul de conturi).
Exemplu: Pe 15.11 exercițiul curent se contractează de la bancă un credit de 30.000 franci elvețieni
(CHF) pe o perioadă de 60 de zile luni cu o dobândă de 6% pe an. La scadența rambursării împrumutului
societatea nu dispune de lichidități pentru rambursarea împrumutului, iar creditul este trecut la restanță. Pe 20.01
exercițiul următor se rambursează împrumutul și se achită dobânda de întârziere, calculatӑ pe baza aceluiași
procent al dobânzii anuale. Evoluția cursului în lei al francului elvețian se prezintă astfel:

97
-15.11 – 4,20 lei/CHF;
-30.11 – 4,19 lei/CHF;
-31.12 – 4,23 lei/CHF;
-14.01 – 4,25 lei/CHF;
-20.01 – 4,255 lei/CHF.
În contabilitatea societății finanțate se înregistrează operațiile:
1) Primirea creditului.
1. 5124 = 5191 126.000 126.000
30.000 CHF * 4,20 lei/CHF = 126.000 le i
2. Dobânda datorată la sfârșitul lunii noiembrie.
Dobânda
360 * 100zile de Numar * dobanzii Rata * credit Valoare= =
360 * 10015* 6 * 000.30 = 75 CHF.

2. 666 = 5198 314,25 314,25
75 CHF * 4,19 lei/CHF = 314,25 lei
3) Actualizarea valorii creditului la nivelul cursului de la sfârși tul lunii noiembrie.
– valoare credit la curs primire: 30.000 CHF * 4,20 lei/CHF = 126.000 lei;
– valoare credit la curs 30.11: 30.000 CHF * 4,19 lei/CHF = 125.700 lei;
Diferență de curs valutar favorabilă: 300 lei.
3. 5191 = 7651 300 300
4. Dobânda datorată la sfârșitul lunii decembrie.
Dobânda
360 * 100zile de Numar * dobanzii Rata * credit Valoare= =
360 * 10031* 6 * 000.30 = 155 CHF.
4 666 = 5198 655,65 655,65
155 CHF * 4,23 lei/CHF = 655,65 lei
5) Actualizarea valorii creditului la nivelul cursului de închidere.
– valoare credit la curs 30.11: 30.000 CHF * 4,19 lei/CHF = 125.7 00 lei;
– valoare credit la curs închidere: 30.000 CHF * 4,23 lei/CHF = 126.900 lei;
Diferență de curs valutar nefavorabilă: 1.200 lei.
5. 6651 = 5191 1.200 1.200
6) Înregistrarea dif erenței de curs valutar aferentă dobânzii reflectată în luna noiembrie:
-valoare dobândă la curs înregistrare: 75 CHF * 4,19 lei/CHF = 314,25 lei;
-valoare dobândă la curs închidere: 75 CHF * 4,23 lei/CHF = 317,25 lei;
Diferență de curs valutar nefavorabilă: 3,00 lei.
6. 6651 = 5198 3,00 3,00
7) Pe 14.01 se înregistrează dobânda aferentă lunii curente.
Dobânda
360 * 100zile de Numar * dobanzii Rata * credit Valoare= =
360 * 10014* 6 * 000.30 =70 CHF.
7. 666 = 5198 297,50 297,50
70 CHF * 4,25lei/CHF = 297,50 lei

8) Concomitent, se transferă creditul nerambursat la scadență în categoria celor restante.
-valoare credit la curs transfer: 30.000 CHF * 4,25 lei/CHF = 127.500 lei;
-valoare credit la curs închidere: 30.000 CHF * 4,23 lei/CHF = 126.900 lei;
Diferență de curs valutar nefavorabilă: 600 lei.
8. % = 5192 127.500
5191 126.900
6651 600

9) Rambursarea creditului restant și plata dobânzii (inclusiv dobânda de întârziere):
Dobânda
360 * 100zile de Numar * dobanzii Rata * credit Valoare= =
360 * 1006 * 6 * 000 . 30 = 30 CHF.
9. % = 5124 – 129.054,15
5192 127.500,00
5198 1.270,40
666 127,65
6651 156,10

1- Val. plăți la curs zi:
30.330 CHF * 4,255 lei/CHF = 129.054,15 lei;
2- Val. credit la transfer:
30.000 CHF * 4,25 lei/CHF = 127.500,00 lei;
3- Val. dob. la 31.12.N :
230 CHF * 4,23 lei/CHF = 972,90 lei;
4- Val dob. 1. -14 ian.:
70 CHF * 4,25 lei/CHF = 297,50 lei;
5- Val dob 15 -20 ian.:
30 CHF * 4,255lei/CHF = 127,65 lei ;
6- Total dobândă la curs înreg.: 1.398,05 lei
7- Val. plăți la curs istoric (2+6) 128.898,05 lei ;
8- Difer. de curs valutar nefavorabilă (1 – 7) 156,10 lei.

Teme de verificare
TV 4 .4. Decontările prin conturile bancare
1. Ce operațiuni sunt consemnate prin conturile bancare?
2. În ce c onstau operațiunile de decontare prin virament?
Răspuns:

4.5. Contabilitatea operațiunilor de încasări și plăți în numerar și a altor valori
Încasările și plățile în numerar dețin o pondere mai redusă în totalul decontărilor, comparativ
cu cele fără numerar. Încasările pot proveni din vânzarea produselor proprii sau mărfurilor, din
lichidarea unor debitori, din ridicări de numerar de la bancă, din aport de capital etc. Plățile se
efectuează pentru achitarea drepturilor de personal, pentru avansuri spre decontare, pentru cumpărări
de bunuri, pentru depuneri de numerar la bancă și altele.
Sumele în numerar, în lei și valută, de care dispune o entitate sunt păstrate în casieria unității și
se gestionează distinct, cu respectarea prevederilor legale. Toate operațiunile de casă se înscriu de către
casier în Registrul de casă, care constituie evidența operativă pentru asemenea mișcări de valori.
În casieria unității mai pot fi păstrate și alte valori (timbre fiscale și poștale, bilete de tratament,
tichete de călătorie etc.), care se asimilează decontărilor în numerar.
4.5.1. Contabilitatea decontărilor în numerar
Contabilitatea sintetică a operațiunilor de decontări în numerar se realizează cu ajutorul
contului de activ 531 “Casa” , care funcționează prin inter mediul conturilor sintetice de grad II:
– 5311 “Casa în lei” ;
– 5314 “Casa în valută” .
Contul 5311 “Casa în lei” se debitează cu încasările în lei prin casieria unității și se crediteaz ă
cu plățile efectuate în monedă națională. Soldul debitor reprezintă e xistentul de numerar în lei din
casierie.
Entitățile economice pot efectua, în condițiile legislației în vigoare, încasări și plăți prin
casierie în valută. Pentru fiecare fel de valută din casierie se conduce câte un registru de casă separat.
Relațiile di ntre valute și moneda națională, precum și diferențele de curs valutar care apar în timpul și
la sfârșitul exercițiului financiar, se calculează și se regularizează la fel ca cele privind disponibilitățile
în valută păstrate în conturi la bănci.
Contabilit atea sintetică a numerarului în valută se realizează cu ajutorul contului 5314 “Casa
în valută” , care are funcțiune asemănătoare cu a contului 5311 “Casa în lei” .
Exemple:
1. Subscrierea capitalului, depunerea sumelor (în numerar) și constituirea capitalului subscris vărsat:
1a 456 = 1011 100.000 100.000
Subscrier ea capitalului
1b 5311 = 456 40.000 40.000
Vărsămintele în lei aferente subscrierii

99
1c 5314 = 456 60.000 60.000
Vărsămintele în valută corespunzătoare subscrierii
1d 1011 = 1012 100.000 100.000
Transformarea capitalului subscris din nevărsat în vărsat
2. Depunerea numerarului în conturile de disponibil de la bancă:
2a 581

5121 =
și
= 5311

581 40.000

40.000 40.000

40.000
Depunerea sumei încasate în lei la bancă
2b 581

5124 =
și
= 5314

581 60.000

60.000 60.000

60.000
Depunerea sumei încasate în valută la bancă
3. Încasarea în numerar a sumei de 1.000 lei de la un client – creditor și încasarea în valută a unei
creanțe în sumă de 500 USD de la un client extern, la cursul de 4,20 lei/USD, cursul la facturare fiind de 4,10
lei/USD:
3a 5311 = 419 1.000 1.000
Încasarea avansului de la clientul -creditor
3b 5314 = %
4111
7651 2.100
–
2.050
50
Încasarea creanței de la clientul extern:
– valoarea în lei la facturare: 500 USD * 4,1 0 lei/USD = 2.05 0 lei
– valoarea în lei la încasare: 500 USD * 4,2 0 lei/USD = 2.100 lei
Diferență de curs valutar favorabilă: 50 lei
4. Depunerea la dispoziția societății de sume în lei și valută de către asociați:
4 %
5311
5314 = 4551 –
5.000
10.000 15.000

Numerarul încasat de la asociați
5. Încasarea de sume în lei de la diverși creditori și de sume în valută de la diverși debitori:

5a 5311 = 462 5.000 5.000
Încasarea de numerar de la diverși creditori
5b 5314 = 461 33.000 33.000
Încasarea de sume în valută de la diverși debitori
6. Cumpărarea cu numerar de titluri de valoare cu intenția de a le deține o perioadă îndelungată, achitate
parțial, și plata ulterioară a sumelor datorate:
6a 265 = %
5311
2695 10.000
–
7.500
2.500
Achiziția titlurilor de valoare la cost de achiziție
6b 2699 = 5311 2.500 2.500
Plata ulterioară a sumelor datorate pentru titlurile de valoare
achiziționate
7. Efect uarea de plăți în valută de 1 .000 USD pentru achitarea unei obligații față de un furnizor extern
înregistrată la cursul de 4 ,25 le i/USD și achitată la cursul de 4 ,30 lei/USD:
7 %
401
6651 = 5314 –
4.250
50 4.300

Înregistrat achitarea obligației față de furnizorul extern:
– valoarea în lei la primirea facturii:
1.000 USD  4,25 lei/USD = 4.250 lei
– valoarea în lei la plata facturii:
1.000 USD  4,30 lei/USD = 4.300 lei
Diferență de curs valutar nefavorabilă: 50 lei
8. Achitarea cu numerar a sumelor datorate salar iaților:
8 421 = 5311 50.000 50.000
Achitarea cu numerar a salariilor datorate personalului
9. Încasarea în numerar de sume din prestări de servicii cu reflectarea TVA aferentă:
9 5311 = %
704
4427 3.570
–
3.000
570

Încasarea în numerar a unei prestări de servicii și evidențierea TVA
10. Achitarea cu numerar, în prima lună din trimestru, a chiriei datorate pentru respectivul trimestru:
10 %
612
471 = 5311 –
1.000
2.000 3.000

Numerarul achitat reprezentând chiria datorată pentru luna curentă și
pentru următoarele două luni din trimestru
11. Încasarea de numerar în valută ca alte venituri din exploatare (de natura despăgubirilor, amenzilor,
penalităților, operațiunilor de capital):
11 5314 = 7581 2.500 2.500
Valuta încasat ă în numerar ca alt e venituri din exploatare
12. Ridicarea de numerar în lei din contul de disponibilități de la bancă:
12 581

5311 =
și
= 5121

581 75.000

75.000 75.000

75.000
Alimentarea casieriei cu numerar din contul de disponibil de la bancă
13. Constatarea de plusuri la inventarierea casieriei:
13a 5311 = 768 50 50
Plusurile de casă la unitățile private
13b 5314 = 4481 100 100
Plusurile de casă la societăți cu capital majoritar de stat
14. Evidențierea minusurilor de casă constatate la inventarierea casieriei și imputate :
14 4282 = 5311 15 15
Minusurile de casă de recuperat de la persoanele vinovate
4.5.2. Contabilitatea altor valori păstrate în casierie
În categoria “alte valori” sunt incluse timbrele fiscale și poștale, biletele de tratament și odihnă,
tichetele și biletele de călătorie, bonurile valorice pentru carburanți și lubrifianți, tichetele de masă și
altele similare. Existența și mișcarea acestor valori prin casieriile entităților sunt evidențiate cu ajutorul
contului de activ 532 “Alt e valori ”, care se dezvoltă pe conturi sintetice de grad II (a se vedea Planul
de conturi).
Aceste conturi de plasamente și active bănești [7, p. 203] se debitează la procurarea altor valori
și se creditează la ieșirea, prin folosire, a altor valori. Soldurile debitoare reprezintă existentul de alte
valori.
Exemple:
1. Achiziția cu numerar de timbre poștale și fiscale:
1 5321 = 5311 500 500
Cumpărarea cu numerar de timbre poștale și fiscale
2. Achiziția de bilete de tratament și odihnă pe bază de factură:
2 5322 = 401 6.000 6.000
Cumpărarea de bilete de tratament și odihnă cu plata ulterioară
3. Achiziție de tichete și bilete de călătorie pe seama avansurilor de trezorerie:
3 5323 = 542 25.000 25.000
Cumpărarea de tichete și bilete de călătorie a chitate din avansuri de
trezorerie
4. Utilizarea timbrelor poștale și fiscale:
4 626 = 5321 1.500 1.500
Consumul pentru interesele unității a timbrelor poștale și fiscale
5. Utilizarea tichetelor și biletelor de călătorie:
5 624 = 5323 5.000 5.000
Contravaloarea tichetelor și biletelor de călătorie utilizate pentru
nevoile unității
6. Distribuirea biletelor de tratament și odihnă către salariați suportate de entitate și de personal conform
prevederilor din contractele colective de muncă:
6 %
6458 (Cota -parte din valoarea
biletelor suportată de entitate )
4282 (Cota -parte din valoarea
biletelor suportată de salariați) = 5322 –
4.000

2.000 6.000

101
Distribuirea biletelor de tratament și odihnă către salariați
7. Încasarea în numerar sau reținerea pe statul de plată a salariilor a cotei -părți din valoarea biletelor de
tratament și odihnă suportată de personal:
7a 5311 = 4282 1.000 1.000
Încasarea în numerar a cotei -părți din valoarea biletelor de tratament și
odihnă suportată de salariați
7b 421 = 4282 1.000 1.000
Reținerea pe statul de plată a salariilor a cotei -părți din valoarea
biletelor de tratament și odihnă suportată de personal
8. Procurarea de combustibili pe seama bonurilor valorice:
8 3022 = 5328 10.000 10.000
Achiziția de c ombustibili pe baza bonurilor valorice

Teme de verificare
TV 4 .5. Contabilitatea operațiunilor de încasări și plăți în numerar și a altor valori
1. Ce cont ține evidența încasărilor și plăților în numerar?
Răspuns:

4.6. Contabilitatea acreditivelor și avansurilor de trezorerie
Decontările cu terții pot fi intermediate și de acreditive sau avansuri de trezorerie. Asemenea
modalități de efectuare a plăților sunt reflectate în contabilitate cu ajutorul conturilor din grupa 54
“Acreditive” .
4.6.1. Reflecta rea în contabilitate a operațiunilor privind acreditivele
Furnizorii au posibilitatea să ceară cumpărătorilor să le asigure anticipat sumele necesare
efectuării plăților, prin deschiderea de acreditive. Acreditivul documentar este una din cele mai
răspândite modalități de plată în schimburile economice internaționale, datorită gradului înalt de
certitudine în ceea ce privește încasarea sumelor cuvenite.
Acreditivul reprezintă disponibilitățile bănești ale cumpărătorului, virate într -un cont distinct la
dispoziția furnizorului și destinate achitării obligațiilor față de acesta, pe măsura livrării bunurilor sau
prestării serviciilor. Acreditivul poate fi constituit sau alimentat și din credite bancare pe termen scurt,
dacă plătitorul nu dispune de lichidități proprii. Deschiderea acreditivului se comunică băncii
furnizorului prin intermediul băncii cumpărătorului, împreună cu precizările referitoare la condițiile în
care se derulează. În vederea încasării sumelor cuvenite din acreditiv, furnizorul are obligația
prezentării la banca sa a documentelor din care să rezulte îndeplinirea condițiilor de livrare a bunurilor
sau de prestare a serviciilor.
Contabilitatea sintetică a acreditivelor deschise la bănci se realizează prin contul de activ 541
“Acreditive” , care are două conturi de gradul II, și anume:
– 5411 “Acreditive în lei” ;
– 5412 “Acreditive în valută” .
Contul 5411 “Acreditive în lei” ține evidența acreditivelor în monedă națională deschise la
bănci pentru efectuarea de plăți în favoarea terților. Acest cont se debitează cu sumele virate în
conturile de acreditive deschise la dispoziția furnizorilor, și se creditează cu sumele plătite furnizorilor
din acreditive și cu sumele restituite corespunzătoare acreditivelor expirate. Soldul debitor reflectă
valoarea acreditivelor în lei deschise și existente la bănci.
Evidența acreditivelor în valută deschise de firmele plătitoare la bănci se realizează prin
intermediul contului 5412 “Acreditive în valută” , care se debitează cu sumele în valută virate în
conturile de acreditive deschise la dispoziția terților și cu diferențele favorabile de curs valutar aferente
soldului la sfârșitul lunii și se creditează cu sumele în valută plătite terților, restituite din acreditivele
expirate și cu diferențele nefavorabile de curs valutar aferente operațiunilor efectuate în cursul
exercițiului ori soldului privind acreditivele deschise la sfârșitul lunii . Soldul debitor al contului
reprezintă valoarea acreditivelor în valută deschise și existente la bănci.
Exemple:
1. Deschiderea de acreditive la bănci în favoarea furnizorilor:

1a 581

5411 =
și
= 5121

581 40.000

40.000 40.000

40.000
Deschiderea acreditivului în lei pe seama disponibilităților din
contul de la bancă
1b 581

5414 =
și
= 5124

581 205.000

205.000 205.000

205.000
Deschiderea acreditivului în valută pe seama disponibilităților în
valută din contul de la bancă (50.000 USD , la cursul de 4 ,10
lei/USD , adică 205.000 lei)
2. Plata furnizorilor din acreditivele deschise în lei:
2 404 = 5411 35.000 35.000
Utilizarea acreditivului pentru achitarea obligațiilor față de
furnizorii de imobilizări
3. Închiderea acreditivului în lei cu sumele neutilizate la expirarea valabilității acestuia:
3 581

5121 =
și
= 5411

581 5.000

5.000 5.000

5.000
Virarea în contul d e la bancă a cumpărătorului a sumelor
neutilizate la expirarea termenului de valabilitate a acreditivului
4. Efectuarea de plăți în favoarea furnizorilor din acreditivele deschise în valută:
4a %
401
6651 = 5414 –
84.000
1.000 85.000
Plata unui furni zor din acreditivul deschis în valută , cu diferențe
nefavorabile de curs valutar:
– Val. în lei la facturare: 20.000 USD  4,20 lei/USD = 84.000 lei
– Val. în lei la plată: 20.000 USD  4,25 lei/USD = 85.000 lei
Diferență de curs valutar nefavorabilă: 1.000 lei
4b 401 = %
5414
7651 84.000 –
83.200
800
Achitarea unui furnizor din acreditivul deschis în valută , cu
diferențe favorabile de curs valutar:
– Val. în lei la facturare: 20.000 USD  4,20 lei/USD = 84.000 lei
– Val. în lei la plată: 20.000 USD  4,16 lei/USD = 83.200 lei
Diferență de curs valutar favorabilă: 800 lei
5. Evidențierea diferențelor de curs valutar la sfârșitul lunii , aferente acreditivelor deschise în valută :
5a 6651 = 5414 600 600
Diferențele nefavorabile de curs valutar aferente soldului contului de
acreditive în valută la sfârșitul lunii :
– Valoarea în lei a soldului la cursul de la deschiderea acreditivului:
10.000 USD  4,10 lei/USD = 41.000 lei
– Valoarea în lei a soldului la cursul de la sfârșitul lunii :
10.000 USD  4,04 lei/USD = 40.400 lei
Diferență nefavorabilă de curs valutar: 600 lei

5b 5414 = 7651 300 300
Diferențele favorabile de curs valutar corespunzătoare soldului
contului de acreditive în valută la sfârșitul lunii :
– Valoarea în lei a sold ului la cursul de la deschiderea acreditivului:
10.000 USD  4,10 lei/USD = 41.000 lei
– Valoarea în lei a soldului la cursul de la sfârșitul lunii:
10.000 USD  4,13 lei/USD = 41.300 lei
Diferență favorabilă de curs valutar: 300 lei
6. Închiderea con tului de acreditive în valută cu sumele neutilizate la expirarea termenului de
valabilitate a acestuia:

103
6a %
581
6651

5124 =

și
= 5414

581
4.080
20

4.080 4.100

4.080
Închiderea contului de acreditive în condițiile constatării de diferențe
nefavorabile de curs valutar:
– Valoarea în lei a valutei neconsumate la cursul de la deschidere sau
de la sfârșitul lunii anterio are:
1.000 USD * 4,10 lei/USD = 4.1 00 lei
– Valoarea în lei a valutei neconsumate la cursul de la închidere:
1.000 USD * 4,08 lei/USD = 4.080 lei
Diferență nefavorabilă de curs valutar: 20 lei
6b 581

5124 =

și
= %
5414
7651

581 4.125

4.125
4.100
25

4.125
Închiderea contului de acreditive în valută în condițiile constatării de
diferențe favorabile de cu rs valutar:
– Valoarea în lei a valutei neconsumate la cursul de la deschidere sau
de la sfârșitul lunii anterio are:
1.000 USD * 4,10 lei/USD = 4.1 00 lei
– Valoarea în lei a valutei neconsumate la cursul de la închidere:
1.000 USD * 4,125 lei/USD = 4.125 lei
Diferență favorabilă de curs valutar: 25 lei
4.6.2. Contabilitatea avansurilor de trezorerie
Sumele în numerar puse la dispoziția administratorilor sau altor categorii de persoane din
entitate , în vederea efectuării unor plăți în favoar ea acesteia , se evidențiază în contabilitate prin
intermediul contului de activ 542 “Avansuri de trezorerie” . Destinația acestor sume poate fi: plata
aprovizionărilor cu materiale și alte bunuri de valori mai mici; efectuarea de cheltuieli de reclamă,
protocol sau publicitate; achitarea cheltuielilor de transport, deplasări sau transferări; plata serviciilor
poștale sau taxelor de telecomunicații etc.
Acest cont se debitează cu suma avansurilor de trezorerie acordate și se creditează cu suma
avansurilor jus tificate sau restituite. Soldul debitor al contului reflectă valoarea avansurilor de
trezorerie acordate și nedecontate.
Asemenea avansuri de trezorerie pot fi acordate în lei și în valută, în ultima situație putând
apare diferențe favorabile sau nefavorab ile de curs valutar.
Exemple:
1. Acordarea de avansuri de trezorerie în numerar administratorilor sau altor salariați ai unității :
1a 542 = 5311 10.000 10.000
Acordarea unui avans de trezorerie în lei

1b 542 = 5314 4.450 4.450
Acordarea unui avans de trezorerie în valută , la cursul zilei (1.000
EUR  4,45 lei/USD = 4.4 50 lei)
2. Efectuarea de plăți pentru achiziționarea de materiale consumabile (inclusiv TVA deductibilă) din
avansurile de trezorerie:
2 %
302
4426 = 542 –
2.000
380 2.380

Justificarea avansului de trezorerie pentru plata achiziției de materiale
consumabile
3. Plățile efectuate în favoarea furnizorilor din avansurile de trezorerie:
3 401 = 542 5.000 5.000
Decontarea avansurilor de trezorerie pentru achitarea obligațiilor față
de furnizori
4. Achitarea altor servicii executate de terți din avansurile de trezorerie:
4 628 = 542 2.500 2.500

Justificarea avansurilor de trezorerie pentru plata altor cheltuieli cu
serviciile executate de terți
5. Decontarea avansului de trez orerie acordat în valută pentru efectuarea de cheltuieli cu deplasările,
când sumele nu au fost utilizate integral:
5a %
625 (avansul justificat la cursul de
schimb când s -a acordat)
5314 (diferența de avans
neconsumată la cursul de la
acordare)
5314
(diferența favorabilă de curs
valutar aferentă avansului
neconsumat și restituit) =

și
= 542

7651 –
4.175

275

25

4.450

25

Justificarea avansului acordat în valută pentru cheltuieli de deplasare ,
neconsumat în totalitate și evidențierea diferențelor favorabile de curs
valutar aferente devizelor neutilizate și restituite casieriei
5b %
625 (avansul justificat la cursul de
schimb din ziua acordării)
5314 (diferența de avans
neutilizată la cursul de la
acordare)
6651 (diferența nefavorabi lă de
curs valutar aferentă avansului
neutilizat și restituit) = 542 –
4.175

225

50 4.450
Decontarea avansului de trezorerie acordat în valută pentru cheltuieli
de deplasare și neutilizat integral, cu evidențierea diferențelor
nefavorabile de curs val utar aferente sumelor neutilizate și restituite
6. Restituirea avansurilor de trezorerie neutilizate:
6 5311 = 542 100 100
Depunerea la casierie a avansului de trezorerie neutilizat
7. Reflectarea diferențelor de curs valutar corespunzătoare avansu rilor de trezorerie în valută existente
la sfârșitul lunii:
7a 6651 = 542 30 30
Diferențele nefavorabile de curs valutar aferente avansurilor de
trezorerie acordate în valută și existente la sfârșitul lunii
7b 542 = 7651 40 40
Diferențele favorabile de curs valutar aferente avansurilor de
trezorerie acordate în valută și existente la sfârșitul lunii

Teme de verificare
TV 4 .6. Contabilitatea acreditivelor și avansurilor de trezorerie
1. Ce reprezintă acreditiv ul?
2. Ce evidențiază contul 542?
Răsp uns:

4.7. Contabilitatea viramentelor interne
Mijloacele de trezorerie ale entităților pot face obiectul unor transferuri între conturile lor de
gestionare (între conturile de disponibilități deschise la bănci diferite sau între conturile bancare și
casieria unității). Există posibilitatea ca sumele ieșite dintr -un cont – sursă să nu apară concomitent în
documentele care să justifice înregistrarea lor în același timp, într -un cont- destinație [4, p. 86].
Pentru a oferi posibilitatea evidențierii unor asemenea operațiuni în mod distinct și separat în
mai multe registre s- a introdus un cont ajutător, de așteptare, 581 “Viramente interne” , cu ajutorul
căruia se înregistrează transferul de disponibilități bănești între conturile de trezorerie. Acest cont de
activ se debitează cu sumele virate dintr -un cont de trezorerie în alt cont de trezorerie și se creditează
cu sumele intrate într-un cont de mijloace de trezorerie din alt cont de trezorerie. Eventualul sold

105
debitor reprezintă suma disponibilităților băneș ti virate într- un cont de trezorerie și neajunse în alt
cont de trezorerie . De cele mai multe ori, timpul de așteptare a sumelor este scurt, încât contul se
închide în mod curent, nemaiapărând în bilanț.
Înregistrări contabile care au implicat intervenția contului 581 “Viramente interne” , se regăsesc
în paragrafele anterioare ale acestei unități de studiu .
4.8. Contabilitatea ajustărilor pentru pierderea de valoare a conturilor de trezorerie
Pentru elementele de trezorerie se pot înregistra ajustări pentru pierderea de valoare atunci când
la inventarierea de la sfârșitul exercițiului valoarea lor de utilitate (de inventar, de piață) este inferioară
valorii de intrare (de achiz iție, de cumpărare) a acestora.
Dacă în perioada următoare elementele de trezorerie ies din averea entității , ajustările pentru
pierderea de valoare aferente acestora, constituite anterior, rămânând fără obiect se anulează. În
situația c ând pentru elementele de trezorerie ale entității, în exercițiile următoare, pierderea de valoare
crește sau descrește, atunci ajustările aferente se suplimentează sau se diminuează.
Ajustările pentru pierderea de valoare a conturilor de trezorerie fac obiectul conturilor sintetice
de gradul I din grupa 59 (a se vedea Planul de conturi). Cu ajutorul acesto r conturi rectificative se ține
evidența pierderilor de valoare pentru investițiil e financiare la entitățile afiliate, obligațiunil e emise și
răscumpărate, obligațiunil e și alt e investiții financiare și creanțe asimilate.
Toate acestea sunt conturi de pasi v, se creditează cu suma ajustărilor constituite sau
suplimentate pentru pierderea de valoare a elementelor de trezorerie și se debitează cu suma ajustărilor
pentru pierderea de valoare de trezorerie anulate sau diminuate. Soldurile creditoare ale acestor conturi
reflectă mărimea ajustărilor pentru pierderea de valoare a elementelor de trezorerie.
Astfel, conform regulilor generale de evidențiere în contabilitatea sintetică a ajustărilor pentru
pierderea de valoare a conturilor de trezorerie, tipurile de în registrări implicate de reflectarea
operațiunilor privind aceste ajustări, sunt următoarele:

1 6864 = 59X 80.000 80.000
Valoarea ajustărilor pentru pierderea de valoare sau suplimenta rea
acestora pe feluri de ajustări
2 59X = 7864 50.000 50.000
Valoarea ajustărilor pentru pierderea de valoare, diminuate sau
anulate .
4.9. Răspunsuri la temele de verificare
TV 4 .1. Delimitări și structuri privind activitatea de trezorerie
1. Care sunt componentele trezoreriei?
Principalele componente ale trezoreriei sunt:
– investițiile financiare pe termen scurt (titlurile de plasament);
– valorile de încasat;
– disponibilitățile păstrate în conturile bancare;
– creditele bancare pe termen scurt;
– numerarul și alte valori gestionate prin casieria unității;
– acreditivele;
– avansurile de trezorerie.
TV 4 .3. Investițiile pe termen scurt
1. Ce cuprind investițiile pe termen scurt?
Investițiile pe termen scurt sunt reprezentate prin titluri de valoare negociabile achiziționate pentru a fi
revândute în viitorul apropia t la un preț superior costului de cumpărare, în vederea obținerii unor
câștiguri financiare.
TV 4 .4. Decontările prin conturile bancare
1. Ce operațiuni sunt consemnate prin conturile bancare?
Prin conturile bancare se desfășoară operațiuni, referitoare la: valorile de încasat, disponibilitățile în lei
și în valută, creditele bancare pe termen scurt, respectiv dobânzile aferente disponibilităților aflate în
conturi și creditelor primite.
2. În ce constau operațiunile de decontare prin virament?
Operațiile de decontare prin virament constau în transferarea unei sume din contul plătitorului
(debitorului) deschis la bancă în contul beneficiarului (creditorului), deschis la aceeași bancă sau la
alta.

TV 4 .5. Contabilitatea operațiunilor de încasări și plăți în numerar și a altor valori
1. Ce cont ține evidența încasărilor și plăților în numerar?
Contul 531 „Casa” ține evidența încasărilor și plăților în numerar .
TV 4 .6. Contabilitatea acreditivelor și avansurilor de trezorerie
1. Ce reprezintă acreditivul?
Acredi tivul reprezintă disponibilitățile bănești ale cumpărătorului, virate într -un cont distinct la
dispoziția furnizorului și destinate achitării obligațiilor față de acesta, pe măsura livrării mărfurilor,
executării lucrărilor sau prestării serviciilor.
2. Ce evidențiază contul 542?
Contul 542 „Avansuri de trezorerie” ține evidența sumelor în numerar puse la dispoziția
administratorilor sau altor categorii de persoane din entitate, în vederea efectuării unor plăți în
favoarea unității .
4.10. Teste grilă
1). La cererea unui furnizor se deschide din disponibilul de la bancă un acreditiv în sumă de 20.000 lei,
din care se plătește o factură în valoare de 12.000 lei. Care este înregistrarea corectă a operațiunilor?
a) 5414 = 581 20.000
581 = 5121 20.000
401 = 5414 12.000
b) 5411 = 581 20.000
581 = 5121 20.000
401 = 5411 12.000
c) 5411 = 581 20.000
581 = 5121 20.000
301 = 5411 12.000
d) 5411 = 581 20.000
581 = 5121 20.000
607 = 5411 12.000
e) 5411 = 581 20.000
581 = 5121 20.000

2). Cum se înr egistrează un plus de casă de 250 lei constatat la verificarea casieriei?
a) 5311 = 668 250
b) 5311 = 4282 250
c) 5311 = 771 250
d) 5311 = 7588 250
e) 5311 = 768 250

3). Ce semnifică înregistrarea contabilă: 501 = 5091?
a) subscrierea unor acțiuni la o entitate afiliată ;
b) reevaluarea unor acțiuni deținute la o entitate afiliată, aflate în posesia societății;
c) achiziția unor acțiuni de la o entitate afiliată cu plata ulterioară;
d) intrarea unor acțiuni de la o entitate afiliată cu titlu gratuit;
e) conversia unor acțiuni în obligațiuni.

4). Prin articolul contabil
5124 = %
456
7651 se reflectă operația de:
a) subscrierea unei sume în valută;
b) primirea ca aport a unei sume în valută, cu o diferență favorabilă de c urs valutar;
c) primirea ca aport a unei sume în valută, cu o diferență nefavorabilă de curs valutar;
d) primirea ca aport a unei sume în valută, după expirarea termenului prevăzut în actul constitutiv;

5). Investițiile financiare pe termen scurt cuprin d:
a) acțiunile achiziționate de unitate la entitățile afiliate, obligațiunile emise și răscumpărate,
obligațiunile achiziționate și alte valori mobiliare cumpărate de entitate în vederea realizării
unui profit într-un termen scurt;
b) drepturile sub for mă de acțiuni sau alte titluri de valoare în capitalul altor unități, care asigură
unității deținătoare exercitarea unui control sau a unei influențe notabile, respectiv realizarea
unui profit;

107
c) acele titluri pe care unitatea le dobândește, în vederea realizării unor venituri financiare, fără
a putea interveni în gestiunea unității emitente;

Total: 10 puncte (câte 2 puncte pentru fiecare răspuns)
4.11. Bibliografie
1. Academia Română, Institutul de lingvistică “Iorgu Iordan”, Dicționarul explicativ al limbii române ,
Ediția a II -a, Ed. Univers enciclopedic, București, 1996.
2. Burlaud, A., coord. și colectiv, Comptabilité et Droit comptable, L’intelligence des comptes et leur
cadre légal , Gualino éditeur, Paris 1998.
3. Feleagă, N., Ionașcu, I., Contabilitate financiară , Vol. al III- lea, Ed. Economică, București, 1993.
4. Istrate, C., Introducere în contabilitate , Ed. Polirom, Iași, 2002.
5. Munteanu, V., Munteanu, M., Zuca, Șt., Contabilitatea financiară a întreprinderii , Volumul 2, Ed.
Sylvi, București, 2001.
6. Pântea, I. P., Managementul contabilității românești , vol. 1, Ed. Intelcredo, Deva, 1998.
7. Pântea, I.P., Bodea, Gh., Contabilitatea financiară românească conformă cu directivele europene , Ed.
Intelcredo, Deva, 2006.
8. Toma, C., Contabilitate financiară , Ediția a II -a revizuită și adăugită – 2016, Ed. TipoMoldova, Iași,
2016
9. ***, Le petit Larousse en couleurs , Ed. Larousse, Paris, 1995.
10. *** Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.802/29.12.2014 pentru aprobarea Reglementărilor
contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate
publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 963/30.12.2014, cu modificările și completările
ulterioare

UNITATEA DE STUDIU 5 CONTABILITATEA CHELTUIELILOR
Obiectivele unității de studiu 5 ………………………………………………………….. Error! Bookmark not defined.
5.1. Delimitări și structuri privind cheltuielile ……………………………………… Error! Bookmark not defined.
5.2. Contabilitatea cheltuielilor de exploatare ……………………………………… Error! Bookmark not defined.
5.2.1. Contabilitatea cheltuielilor privind stocurile ………………………….. Error! Bookmark not defined.
5.2.2. Cont abilitatea cheltuielilor cu serviciile executate de terți ……….. Error! Bookmark not defined.
5.2.3. Contabilitatea cheltuielilor cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate Error! Bookmark not defined.
5.2.4. Contabilitatea cheltuielilor cu personalul ……………………………… Error! Bookmark not defined.
5.2.5. Contabilitatea altor cheltuieli de exploatare ………………………….. . Error! Bookmark not defined.
5.3. Contabilitatea cheltuielilor financiare ………………………………………….. Error! Bookmark not defined.
5.4. Contabilitatea cheltuielilor cu amortizările, provizioanele și ajustările pentru depreciere sau
pierdere de valoare ……………………………………………………………………. Error! Bookmark not defined.
5.5. Contabilitatea cheltuielilor cu impozitul pe profit și alte impozite …….. Error! Bookmark not defined.
5.6. Răspunsuri la temele de verificare ………………………………………………. Error! Bookmark not defined.
5.7. Teste grilă ………………………………………………………………………………… Error! Bookmark not defined.
5.8. Bibliografie ……………………………………………………………………………… Error! Bookmark not defined.

Obiectivele unității de studiu 5
La terminarea acestei unități de studiu cursanții vor fi capabili să:
• asimileze conceptele de cheltuieli, criteriilor de recunoaștere și de structurare a acestora;
• înregistreze în contabilitate cheltuielile de exploatare;
• cunoascӑ modul de reflectare în contabilitate a cheltuielilor financ iare;
• reflecte în contabilitate cheltuielile extraordinare;
• înregistreze în contabilitate cheltuielile cu amortizările, provizioanele și ajustările pentru
depreciere sau pierdere de valoare;
• cunoascӑ modul de reflectare în contabilitate a cheltuielilor cu impozitul pe profit și alte
impozite;
• reflecte în contabilitate preluarea cheltuielilor în contul de profit și pierdere.

Timp de studiu: 3 ore

Orice activitate economică este în același timp consumatoare de resurse și generatoare de
rezultate. În contabilitate, consumurile de mijloace materiale, umane și bănești sunt cunoscute sub
denumirea generică de “cheltuieli”, iar rezultatele obținute în urma consumurilor efectuate dau
conținut noțiunii de “venituri”. Diferența dintre mărimea cheltuielilor ș i cea veniturilor constituie
“rezultatul financiar” concretizat în profit sau pierdere, după caz.
5.1. Delimitări și structuri privind cheltuielile
Nu există activitate economico -socială care să nu genereze consumuri de resurse, concretizate
în cheltuieli. În cazul entităților economice, consumurile de resurse au la origine activitățile
desfășurate pentru realizarea obiectului de activitate. O parte dintre elementele utilizate în activitatea
economică se consumă în procesele de producție și de comercializare, o altă parte se uzează, iar altele
trebuie remunerate.
Potrivit Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 1.802/29.12.2014 pentru aprobarea
Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale
consolidate , cu modificările și completările ulterioare, cheltuielile reprezintă “diminuări ale
beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de ieșiri sau scăderi ale
valorii activelor ori creșteri ale datoriilor, care se concretizeaz ă în reducer i ale capitalurilo r proprii ,

109
altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acționari” [punctul 19, alin (2), lit. b)]. De
asemenea, reglementările românești fixează și criteriile de recunoaștere a cheltuielilor în contul de
profit și pierdere: Cheltuielile sunt recunoscute în contul d e profit și pierdere atunc i când s e poate evalu a
în mod credibil o diminuare a beneficiilo r economice viitoare legate d e o diminuare a valorii unui
activ sau de o creșter e a valorii unei dator ii. Recunoașterea cheltuielilo r are loc simulta n cu
recunoaștere a creșteri i valorii datoriilor sau reducerii valorii activelor (de exemplu, drepturile salariale
angajate sau amortizarea echipamentelor).
Ca urmare, cheltuielile unei entități sunt reprezenta te de valorile plătite sau de plătit
pentru: consumuri de stocuri și servicii prestate de care beneficiază entitatea ; remunerarea forței de
muncă; executarea unor obligații legale sau contractuale. Sunt incluse în cheltuielile exercițiului
provizioanele, a mortizările și ajustările pentru depreciere sau pierdere a de valoare.
Cheltuielile ocazionate de activitatea entităților sunt supuse prelucrării separate în cele două
circuite ale contabilității, și anume [3, p . 461]:
– Contabilitatea financiară ia în considerare totalitatea cheltuielilor efectuate de entitate la
stabilirea rezultatului financiar. Structurarea acestora se realizează prin îmbinarea a două criterii:
natura activităților desfășurate și natura cheltuielilor efectuate;
– Contabilitatea de gestiu ne recunoaște numai anumite cheltuieli (din totalul celor efectuate de
entitate ) la determinarea costului de producție. “Deoarece în cadrul contabilității de gestiune se
urmărește determinarea prin conturi a costurilor producției, cheltuielile care sunt pr eluate spre retratare
din contabilitatea financiară se referă numai la cheltuielile de exploatare și la o parte din cheltuielile
financiare și cu amortizările și provizioanele” [1, p. 236]. Acestea sunt regrupate, din contabilitatea
financiară, după destinație, pe produse, lucrări și servicii.
În contabilitatea financiară cheltuielile sunt structurate după natura activității și natura
cheltuielii, rezultând următoarele categorii: cheltuieli de exploatare; cheltuieli financiare ; cheltuieli cu
amortizările , provizioanele și ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare ; cheltuieli cu
impozitul pe profit și alte impozite.
1). Cheltuielile de exploatare sunt legate de activitatea curentă, normală a entității , iar
realizarea ei presupune importante efortur i materiale, financiare și bănești [2, p. 9]. Acestea sunt
generate și impuse de realizarea obiectului de activitate propriu fiecărei entități , având un caracter de
permanență.
2). Cheltuielile financiare sunt ocazionate de desfășurarea activității financ iare a ent ității și
sunt concretizate în: pierderi din creanțe legate de participații; valoarea contabilă a investițiilor
financiare cedate; diferența nefavorabilă dintre prețul de vânzare și valoarea contabilă a investițiilor pe
termen scurt cedate; difer ențele nefavorabile de curs valutar; dobânzile datorate pentru împrumuturile
primite; sconturile acordate furnizorilor și altor creditori; alte cheltuieli financiare;
3). Cheltuielile cu amortizările , provizioanele și ajustările pentru depreciere și pierde re
de valoare includ acele cheltuieli generate de amortizarea imobilizărilor ; ajustările pentru depreciere și
pierderile de valoare la imobilizări și activele circulante; constituirea și suplimentarea provizioanelor,
precum și de amortizarea primelor de ra mbursare a obligațiunilor. Aceste cheltuieli sunt structurate pe
cele două segmente ale activității desfășurate de entitate : de exploatare și financiară;
4). Cheltuielile cu impozitul pe profit și alte impozite sunt reprezentate de sumele datorate
bugetulu i de stat sub formă de impozit pe profit sau alte impozite prevăzute de legislația financiar –
fiscală.
Evidența cheltuielilor generate de activitatea unității se asigură cu ajutorul conturilor din clasa
6 “Conturi de cheltuieli” a căror funcție este de activ , cu excepția contului 609 „ Reduceri comerciale
primite ”, care are funcție de pasiv. Aceste conturi colectează în debit, în cursul perioadei cheltuielile
efectuate, în funcție de natura acestora, iar în credit: cheltuielile aferente operațiilor desfășurat e în
participație, transmise pe bază de decont și valoarea cheltuielilor transferate asupra contului de profit și
pierdere. Nu prezintă sold la sfârșitul perioadei.
Teme de verificare
TV 5 .1. Delimitări și structuri privind cheltuielile
1. Care sunt structurile de cheltuieli?
Răspuns:

5.2. Contabilitatea cheltuielilor de exploatare
Cheltuielile de exploatare dețin ponderea cea mai mare în totalul cheltuielilor înregistrate de o
entitate și determină semnificativ mărimea și natura rezultatului cu care se încheie exercițiul financiar.
După natura lor, aceste cheltuieli se concretizează în: consumuri de elemente stocabile; servicii
furnizate de terți; remunerarea forței de muncă; obligații către buget de natura impozitelor, taxelor și
vărsămintelor asimilat e; alte cheltuieli privind activitatea de exploatare.
5.2.1. Contabilitatea cheltuielilor privind stocurile
Cheltuielile ocazionate de consumul elementelor stocabile sunt specifice unităților care
desfășoară activități de producție și comercializare, deși se regăsesc într -o anumită proporție și la cele
care au ca obiect de activitate prestarea serviciilor.
Potrivit structurii prevăzute în planul de conturi, evidența acestor cheltuieli se asigură în
contabilitate cu ajutorul grupei 60 “Cheltuieli privind sto curile” . Principalele conturi sintetice de
gardul I se prezintă în cele ce urmează:
– 601 “Cheltuieli cu materiile prime” ;
– 602 “Cheltuieli cu materialele consumabile” .
În debitul acestor conturi se evidențiază: pe parcursul perioadei , valoarea la preț de înregistrare
a materiilor prime/materialelor consumabile incluse pe cheltuieli, constatate lipsă la inventar,
pierderile din deprecieri ireversibile, precum și diferențele de preț aferente; valoarea la preț de
înregistrare a materiilor prime/ materialelor consumabile aprovizionate, în cazul folosirii metodei
inventarului intermitent. Se creditează cu: valoarea consumurilor de materii prime/ materiale
consumabile aferente operațiilor în participație, transmise pe bază de decont; cu valoarea stocurilor de
materii prime/ materiale consumabile existente, în cazul folosirii metodei inventarului intermitent și cu
totalul cheltuielilor transferate asupra contului de profit și pierdere.
Contul 602 “Cheltuieli cu materialele consumabile” se dezvoltă pe mai multe con turi sintetice
de gradul II (a se vedea Planul de conturi).
– 603 “Cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar” înregistrează în debit,
în cursul lunii, valoarea la preț de înregistrare a materialelor de natura obiectelor de inventar in cluse pe
cheltuieli, constatate lipsă la inventar și pierderile din deprecieri ireversibile, iar în credit valoarea
obiectelor de inventar folosite la operații în participație și transmisă pe bază de decont; totalul
cheltuielilor transferate asupra contulu i de profit și pierdere;
– 604 “Cheltuieli privind materialele nestocate” înregistrează în debit, în cursul lunii, valoarea
materialelor nestocate aprovizionate de la furnizori incluse pe cheltuieli, iar în credit: valoarea
materialelor nestocate folosite la operații în participație și transmisă pe bază de decont; totalul
cheltuielilor transferate asupra contului de profit și pierdere;
– 605 “Cheltuieli privind energia și apa” înregistrează în debit valoarea consumului de energie
și apă, iar în credit: valoarea consumului de energie și apă aferent operațiilor în participație și transmis
pe bază de decont; totalul cheltuielilor transferate asupra contului de profit și pierdere;
– 606 “Cheltuieli privind activele biologice de natura stocurilor” înregistrează î n debit pe
parcursul lunii valoare a la preț de înregistrare a activelo r biologic e de natura stocurilor vândute,
constatate lipsă la inventa r, precum și diferențele de preț nefavorabile, aferente și sume clarificate
trecute pe cheltuieli. Se creditează, la sfârșitul lunii, cu totalul cheltuielilor transferate asupra contului
de profit și pierdere;
– 607 “Cheltuieli privind mărfurile” înregistrează în debit valoarea mărfurilor vândute,
constatate lipsă la inventariere, depreciate ireversibil și valoarea mărfurilor aflate la terți pentru care au
fost emise documentele de vânzare. În credit se evidențiază: costul mărfurilor vândute, aferent
operațiilor în participație și transmis pe bază de decont; totalul cheltuielilor transferate în contul de
profit și pierder e;

111
– 608 “Cheltuieli privind ambalajele” înregistrează în debit valoarea ambalajelor aflate în
consignație la terți pentru care au fost emise documentele de vânzare, valoarea la preț de înregistrare a
ambalajelor vândute, constatate lipsă la inventariere, precum și diferențele de preț aferente. În credit se
evidențiază: valoarea ambalajelor inclusă pe cheltuieli, aferentă operațiilor în participație și transmisă
pe bază de decont; totalul cheltuielilor transferate asupra contului de profit și pierdere ;
– 609 „Reduceri comerciale primite” ține evidența reducerilor comerciale primite ulterior
facturării, indiferent de perioada la care se referă și creditează cu valoarea reducerilor comerciale
primite ulterior facturării și care nu corectează costul stocurilor la care se referă. Se debitează, la
sfârșitul perioadei, cu totalul reducerilor comerciale primite transferate asupra contului de profit și
pierdere.
Observație:
Majoritatea operațiilor specifice cheltuielilor privind stocurile sunt exemplificate în cadru l Unității de studiu 3
al prezentei lucrări. Cu toate acestea, vom prezenta în sinteză modul de înregistrare a cheltuielilor ocazionate
de consumul stocurilor.
Exemple:
a. Pe baza documentelor justificative se înregistrează în contabilitate, pe parcursul l unii decembrie
exercițiul N, următoarele consumuri și cheltuieli privind stocurile:
1)-consum de materii prime: 100.000 lei;
2)-consum de materiale auxiliare 15.000 lei;
3)-consum de benzină pentru parcul de autovehicule 8.500 lei;
4)-consum de materiale pentru ambalat 2.000 lei;
5)-consum piese de schimb 25.000 lei;
6)-valoarea obiectelor de inventar trecută pe cheltuieli 2.000 lei;
7)-valoarea rechizitelor de birou aprovizionate și incluse pe cheltuieli 1.500 lei;
8)-energia consumată în c ursul lunii, pe baza facturii primite 6.200 lei;
9)-apa consumată în cursul lunii, pentru care nu s -a primit factura 3.000 lei;
10)-prețul de vânzare al mărfurilor vândute prin magazinul propriu de
prezentare și desfacere , din care TVA 2.850 lei și adaos comercial 3.000 lei 17.850 lei,
11)-valoarea ambalajelor vândute 1.500 lei.
1 601 = 301 100.000 100.000
Eliberările de materii prime în secțiile de producție
2 6021 = 3021 15.000 15.000
Consumul de materiale auxiliare
3 6022 = 3022 8.500 8.500
Consumul de carburanți
4 6023 = 3023 2.000 2.000
Consumul de materiale pentru ambalat
5 6024 = 3024 25.000 25.000
Consumul de piese de schimb
6 603 = 303 2.000 2.000
Valoarea obiectelor de inventar trecute pe cheltuieli la darea lor în
folosință
7 %
604
4426 = 401 –
1.500
285 1.785

Valoarea materialelor nestocate aprovizionate de la furnizori, incluse
direct pe cheltuieli
8 %
605
4426 = 401 –
6.200
1.178 7.378
Valoarea energiei consumate în baza facturii primite de la furnizor
9 %
605
4428 (Cota de 9%, valabilă de la 1
ianuarie 2016) = 408 –
3.000
270 3.270
Valoarea consumului de apă pentru care nu s -a primit factura
10 %
607
378
4428 =

371

–
12.000
3.000
2.850 17.850

Descărcarea gestiunii cu valoarea mărfurilor vând ute în cursul lunii
11 608 = 381 1.500 1.500
Descărcarea gestiunii cu valoarea ambalajelor vândute în cursul lunii
b. La sfârșitul perioadei se preia în contul de profit și pierdere soldul debitor al conturilor de cheltuieli
privind stocurile:
b. 121 = %
601
6021
6022
6023
6024
603
604
605
607
608 176.700
–
100.000
15.000
8.500
2.000
25.000
2.000
1.500
9.200
12.000
1.500
5.2.2. Contabilitatea cheltuielilor cu serviciile executate de terți
Fiecare entitate care desfășoară acte de comerț, indiferent de mărimea acesteia, nu poate să -și
asigure integral, din producție proprie, toate utilitățile necesare desfășurării procesului de exploatare.
Cea mai mare parte dintre acestea sunt procurate de la unități specializate. În cadrul utilităților
procurate din exteriorul entității o categorie distinctă o reprezintă serviciile. Utilitățile de natura
serviciilor furnizate de terți sunt folosite direct în procesele de exploatare sau în activitățile
administrative ale unității, fiind reprezentate de: întrețineri și reparații; redevențe, locații de gestiune și
chirii; prime de asigurare; studii și cercetări; prestări de servicii de către colaboratori; comisioane și
onorarii; activități de protocol, reclamă și publicitate; transport de bunuri și persoane; deplasări,
detașări și transferări; servicii poștale și taxe de telecomunicații; servicii bancare și asimilate; alte
servicii executate de terți.
Potrivit structurii prevăzute în planul de conturi, evidența acestor cheltuieli se asigură în
contabilitate cu ajutorul conturilor din grupele 61 “Cheltuieli cu serviciile executate de terți” și 62
“Cheltuieli cu alte servicii executate de terți” (a se vedea Planul de conturi).
În debitul lor se evidențiază, în cursul perioadei cheltuielile efectuate, în funcție de natura
acestora, iar în credit, la sfârșitul perioadei, valoarea cheltuielilor transferate asupra contului de profit
și pierdere.
Exemple:
a. Pe baza documentelor justificative se înregistrează în contabilitate, pe parcursul lunii decembrie
exercițiul N, următoarele cheltuieli cu lucrările și serviciile executate de terți:
1)-cota- parte din valoarea abonamentului plătit la începutul trimestrului pentru
întreținerea și repararea aparaturii informatice, aferentă lunii curente: 1.500 lei;
2)-valoarea chiriei lunare , datorată pentru folosirea unui spațiu de depozitare,
pentru care nu s-a primit factura 6.000 lei;
3)- cota-parte din valoarea primelor de asigurare achitate, pentru parcul de autovehicule 2.300 lei;
4)- valoarea unui studiu de marketing efectuat de o firmă specializată, potrivit facturii 12.000 lei;
5)-drepturile cuvenite colaboratorilor, aferente lunii curente 9.500 lei;
6)-onorariul cuvenit unei societăți de expertiză pentru verificarea tehnică a rezistenței
unei construcții 30.000 lei;
7)-servicii de publicitate (inclusiv TVA), achitate cu numerar 4.284 lei;
8)-valoarea transportului efectuat de terți pentru mărfuri transferate la magazinul
propriu din altă localitate 600 lei;
9)-un avans pentru deplasarea în interes de serviciu, justificat la nivelul sumei de 1.750 lei;
10)-valoarea convorbirilor telefonice (exclusiv TVA) de 14.000 lei;
11)-comisioanele reținute de bancă pentru serviciile din cursul lunii 275 lei;
12)- cota- parte din valoarea abonamentelor la reviste și publicații, achi tate la
începutul trimestrului, aferentă lunii curente: 750 lei.
1 611 = 471 1.500 1.500
Cheltuielile cu întreținerea și reparațiile pentru luna curentă

113
2 %
612
4428 = 408 –
6.000
1.140 7.140

Chiria datorată
3 613 = 471 2.300 2.300
Primele de asigurare aferente lunii curente
4 %
614
4426 = 401 –
12.000
2.280 14.280
Valoarea studiului de marketing
5 621 = 401 9.500 9.500
Drepturile brute cuvenite colaboratorilor
6 %
622
4426 = 401 –
30.000
5.700 35.700
Valoarea expertizei tehnice
7 %
623
4426 = 5311 –
3.600
684 4.284
Valoarea serviciilor de publicitate
8 %
624
4426 = 401 –
600
114 714
Valoarea transportului efectuat de către terți
9 625 = 542 1.750 1.750
Valoarea justificată a avansului spre decontare
10 %
626
4426 =

401 –
14.000
2.660 16.66 0
Valoarea convorbirilor telefonice din luna curentă
11 627 = 5121 275 275
Comisioanele reținute de bancă
12 628 = 471 750 750
Cota-parte din cheltuielile cu abonamentele, aferentă lunii curente
b. La sfârșitul perioadei se preia în contul de profit și pierdere soldul debitor al conturilor de cheltuieli
cu lucrările și serviciile executate de terți:
b. 121 = %
611
612
613
614
621
622
623
624
625
626
627
628 82.275,00 –
1.500,00
6.000,00
2.300,00
12.000,00
9.500,0 0
30.000,00
3.600,00
600,00
1.750,00
14.000,00
275,00
750,00
Închiderea conturilor de cheltuieli cu lucrările și serviciile executate
de terți
5.2.3. Contabilitatea cheltuielilor cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate
Apariția acestor cheltuie li în contabilitatea unei ent ități este determinată de aplicarea
prevederilor din legislația financiar -fiscală. Evidența lor se asigură cu ajutorul grupei 63 “Cheltuieli
cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate” din planul de conturi general, care include un singur
cont de gradul I 635 “Cheltuieli cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate” . Este un cont cu
funcție contabilă de activ, care înregistrează în debit, în cursul perioadei cheltuielile ocazionate de
impozitele, taxele și vărsămintele asimilate datorate bugetelor, iar în credit, la sfârșitul perioadei ,

valoarea cheltuielilor transferate asupra contului de profit și pierdere. Nu prezintă sold la sfârșitul
perioadei.
Exemple:
a. Pe baza documentelor justificative se înregistrează în contabil itate, pe parcursul lunii decembrie
exercițiul N, următoarele cheltuieli cu impozitele, taxele și vărsămintele asimilate:
1)-impozitul pe clădiri: 2.500 lei;
2)-taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat: 600 lei;
3)-impozitul pe mijloacele de transport: 1.100 lei;
4)-contribuția unității la fondul special de sănătate pentru adaosul comercial
aferent vânzărilor, prin magazinul propriu de prezentare și desfacere, de
produse din tutun și băuturi alcoolice: 1.425 lei;
5)-TVA aferentă bunurilor și serviciilor acordate salariaților sub formă de
avantaje în natură 4.750 lei;
6)-prorata din TVA deductibilă devenită nedeductibilă la sfârșitul perioadei 6.300 lei.
a. 635 = %
446/“Impozit pe clădiri ”
446/“Taxa pentru folosirea
terenurilor proprietate de s tat”
446/ “ Impozitul pe mijloacele
de transport ”
447/“Fondul special de
sănătate ”
4427
4426 16.675 –
2.500
600

1.100

1.425

4.750
6.300
b. La sfârșitul perioadei se preia în contul de profit și pierdere soldul debitor al contului de cheltuieli cu
alte i mpozite, taxe și vărsăminte asimilate:
b. 121 = 635 16.675 16.675
5.2.4. Contabilitatea cheltuielilor cu personalul
Desfășurarea oricărei activități economico -sociale este de neconceput fără intervenția muncii,
care reprezintă un factor creator de plusval oare. De aceea, orice entitate utilizează forță de muncă și
înregistrează cheltuieli cu munca vie (cu personalul). Folosirea forței de muncă de către unități
generează relații de decontare cu salariații proprii, bugetul statului, bugetul asigurărilor sociale și cu
unele fonduri special constituite la dispoziția organismelor publice.
Pentru munca prestată de angajați unitățile beneficiare (denumite și “angajatori”) înregistrează
obligații de plată a salariilor sau a altor sume cuvenite salariaților potrivit legislației din domeniu. În
categoria altor drepturi se includ: indexări de salarii, compensări pentru creșterea prețurilor,
indemnizații pentru concedii de odihnă sau incapacitate temporară de muncă, participarea la profitul
obținut de entitate, ajutoare de deces, tichete de masă etc.
Totalitatea drepturilor cuvenite salariaților pentru munca depusă sau în virtutea calității de
angajat reprezintă fondul de salarii al unității. El se constituie într -o cheltuială de exploatare pentru
entitate și, în același timp, într- o obligație față de salariați. De asemenea, fondul de salarii reprezintă
baza de calcul a contribuțiilor entității la diverse organisme publice sau sociale. Este vorba de
contribuția la asigurările sociale, asigurările sociale de sănătate și fondul de șomaj.
Evidența cheltuielilor ocazionate de folosirea forței de muncă de către unități se asigură cu
ajutorul grupei de conturi 64 “Cheltuieli cu personalul” , dezvoltată pe trei conturi sintetice de gradul
I:
– 641 “Cheltuieli cu salariile personalului”
– 642 “Cheltuieli cu avantajele în natură și tichetele de masă acordate salariaților”
Aceste conturi înregistrează în debit valoarea salariilor și a altor drepturi cuvenite personalului,
precum și drepturile de personal pentru care nu s -au întocmit s tatele de plată , respectiv valoarea
avantajelor în natură și tichetelor de masă acordate salariaților (aferente exercițiului încheiat), iar în
credit valoarea cheltuielilor transferate asupra contului de profit și pierdere ;
– 643 “Cheltuieli cu remunerarea în instrumente de cxapitaluri proprii” și 644 “Cheltuieli cu
primele reprezentând participarea personalului la profit” înregistrează în debit valoare a
instrumentelo r de capitalur i propri i acordate angajaților și valoarea primelor reprezentând participarea

115
personalului la profit, acordate acestora, iar în credit valoarea cheltuielilor transferate asupra
contului de profit și pierdere ;
– 645 “Cheltuieli privind asigurările și protecția socială” înregistrează în debit: sumele
acordate personalului, potrivit l egii, pentru protecția socială; contribuția unității la asigurările sociale;
contribuția unității la asigurările sociale de sănătate ; contribuția unității la constituirea fondului pentru
ajutorul de șomaj și alte contribuții aferente salariilor . Se credite ază cu valoarea cheltuielilor privind
asigurările și protecția socială transferate în contul de profit și pierdere. Contul 645 “Cheltuieli privind
asigurările și protecția socială” se dezvoltă pe conturi sintetice de gradul II (a se vedea Planul de
conturi ).
Exemple:
a. Pe baza documentelor justificative se înregistrează în contabilitate, pentru luna decembrie a
exercițiului curent, următoarele cheltuieli cu personalul:
1) salarii datorate personalului 150.000 lei;
2) contribuția unității la asigurările so ciale: (150.000 * 15,8%) 23.700 lei;
3)- contribuția angajatorului la fondul de șomaj: (150.000 * 0,5%) 750 lei;
4) contribuția unității la asigurările sociale de sănătate: (150.000 * 5,2%) 7.800 lei;
5) contribuția la concedii și indemnizații: (150.000 * 0,85%) 1.275 lei;
6) contribuția la accidente de muncă: (150.000 * 0,526%) 789 lei;
7) contribuția la fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale: (150.000 * 0,25%) 375 lei;
8) ajutoarele pentru incapacitate temporară de muncă datorate personalu lui
pentru luna curentă în valoare de 30.000 lei,
din care 10.266 lei se suportă din contribuția unității la asigurările sociale;
9) acordarea unui ajutor de deces în numerar (valoare pentru 2016) 2.681 lei.
1. 641 = 421 150.000 150.000
Salariile dator ate personalului
2. 6451 = 4311 /CAS 23.700 23.700
Contribuția angajatorului la asigurările sociale
3. 6452 = 4371 750 750
Contribuția unității la fondul de șomaj
4. 6453 = 4313 7.800 7.800
Contribuția angajatorului la asigurările sociale de sănătate
5. 6451 = 4311/CCI 1.275 1.275
Contribuția la concedii și indemnizații
6. 6453 = 4313/ACCM 789 789
Contribuția la accidente de muncă
7. 6452 = 447/FGCS 375 375
Contribuția la fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale
8. %
4311
6458 = 423 –
10.266
19.734 30.000
Ajutoarele pentru incapacitate temporară de muncă
9. 6458 = 5311 2.681 2.681
Ajutorul de deces acordat în numerar
b. La sfârșitul perioadei se preia în contul de profit și pierdere soldul debitor al c onturilor de cheltuieli
cu personalul:
b. 121 = %
641
6451
6452
6453
6458 207.104 –
150.000
24.975
1.125
8.589
22.415
5.2.5. Contabilitatea altor cheltuieli de exploatare
În activitatea desfășurată de entitățile economice pot să apară anumite cheltuieli c u caracter
întâmplător ori accidental, cum sunt creanțele față de clienți și debitori diverși care nu mai pot fi
recuperate și alte cheltuieli legate de exploatare concretizate în: protecția mediului înconjurător;
reevaluarea imobi lizărilor corporale; despăgubiri, amenzi și penalități; donații și subvenții acordate;
valoarea neamortizată a activelor cedate; calamitățile și alte evenimente extraordinare, precum și alte

cheltuieli de exploatare. Deși cheltuielile menționate nu sunt impuse de realizarea obiect ului de
activitate, acestea au legătură cu exploatarea, fiind determinate de influențele exercitate de mediul în
care se desfășoară activitatea sau de unele deficiențe tehnice, organizatorice ori de altă natură care
intervin în funcționarea unei firme.
Evidența cheltuielilor de natura celor menționate se asigură cu ajutorul grupei de conturi 65
“Alte cheltuieli de exploatare” , dezvoltată pe trei conturi sintetice de gradul I:
– 652 „Cheltuieli cu protecția mediului înconjurător” care ține evidența cheltuiel ilor cu
protecția mediului înconjurător, aferente perioadei. În debitul contului se înregistrează: taxele de mediu
achitate; certificatele de emisii de gaze cu efect de seră achiziționate și cheltuielile efectuate în avans,
aferente exercițiului în curs. În credit se înregistrează valoarea cheltuielilor transferate asupra contului
de profit și pierdere;
– 654 “Pierderi din creanțe și debitori diverși” înregistrează în debit sumele trecute pe
cheltuieli cu ocazia scoaterii din evidență a clienților incerți s au a debitorilor, iar în credit valoarea
cheltuielilor transferate asupra contului de profit și pierdere ;
– 655 “Cheltuieli din reevaluarea imobilizărilor corporale” înregistrează în debit valoare a
descreșteri i rezultat e din reevaluarea imobilizărilor corporale, recunoscută ca o cheltuială cu întreaga
valoare a deprecierii, atunci când în rezerva din reevaluare nu este înregistrată o sumă referitoare la
acel active, iar în credit valoarea cheltuielilor transferate asupra contului de profit și pierdere ;
– 658 “Alte cheltuieli de exploatare” înregistrează în debit: cheltuielile efectuate în avans,
aferente exercițiului în curs; valoarea despăgubirilor, amenzilor și penalităților, datorate sau plătite
terților și bugetului; valoarea donațiilor acordate; valoarea neamortizată a imobilizărilor necorporale
sau corporale scoase din activ; valoarea imobilizărilor în curs, scoase din evidență; valoarea stocurilor
distruse de calamități; sumele clarificate trecute pe cheltuieli; sumele prescrise, scutite sau anulate,
potrivit prevederilor legale în vigoare, reprezentând creanțe față de clienți, debitori diverș i etc.;
cheltuieli le reprezentând transferuri și contribuții datorate în baza unor acte normative speciale, altele
decât cele prevăzute de Codul fiscal. Se credit ează cu valoarea altor cheltuieli de exploatare transferate
în contul de profit și pierdere.
Contul 658 “Alte cheltuieli de exploatare” se dezvoltă pe conturi sintetice de gradul II (a se
vedea Planul de conturi).
Exemple:
a. Pe baza documentelor justifica tive se înregistrează în contabilitate, pentru luna decembrie a
exercițiului curent, următoarele cheltuieli:
1) -valoarea creanței (inclusiv TVA) față de un client insolvabil scos din activ 11.900 lei;
2) -plata unei penalități pentru achitarea TVA cu înt ârziere 300 lei;
3) -acordarea unei donații în numerar 15.000 lei;
4) –scoaterea din evidență a unui mijloc de transport vândut , valoarea contabilă 50.000 lei,
amortizarea calculată 45.000 lei.
1. 654 = % 10.000 –
4118 11.900
4427 1.900

Scoaterea din evidență a unui client insolvabil
2. 6581 = 5121 300 300
Plata unei penalități la buget
3. 6582 = 5311 15.000 15.000
Acordarea unei donații în numerar
4. % = 2133 – 50.000
2813 45.000
6583 5.000
Scoaterea din evidență a unui mijloc de transport cedat
b. La sfârșitul perioadei se preia în contul de profit și pierdere soldul debitor al conturilor de alte
cheltuieli de exploatare:
b. 121 = %
654
6581
6582
6583 30.300 –
10.000
300
15.000
5.000

Teme de verificare

117
TV 5 .2. Contabilitatea cheltuielilor de exploatare
1. În ce se concretizează cheltuielile de exploatare?
2. Ce se consemnează în debitul contului 609?
Răspuns:

5.3. Contabilitatea cheltuielilor financiare
Operațiile desfășurate de entități nu se limitează num ai la activitatea de exploatare, ci se extind
și în domeniul financiar. Activitatea financiară este reprezentată de ansamblul operațiilor prin care se
plasează capitalurile temporar disponibile sau prin care se atrag capitalurile excedentare ale altor
persoane fizice ori juridice. Având în vedere că orice activitate desfășurată presupune efectuarea
anumitor cheltuieli și generează venituri, contabilitatea are sarcina de a evidenția distinct cheltuielile și
veniturile rezultate din operații financiare. Cheltuielile financiare dețin o pondere variabilă în totalul
cheltuielilor unei unități (în funcție de mărimea acesteia și de politica adoptată de conducere în materie
de finanțare) și influențează într -o anumită măsură mărimea rezultatului global.
Pentru evide nța cheltuielilor financiare, planul contabil general a rezervat grupa 66 “Cheltuieli
financiare ”. În cadrul grupei 66 “Cheltuieli financiare” se regăsesc următoarele conturi:
– 663 “Pierderi din creanțe legate de participații” înregistrează în debit valoa rea pierderilor
din creanțe imobilizate, iar în credit valoarea pierderilor din creanțe imobilizate transferate în contul de
profit și pierdere;
– 664 “Cheltuieli privind investițiile financiare cedate” înregistrează în debit valoarea
imobilizărilor financiare cedate scoase din activ și diferențele nefavorabile dintre valoarea contabilă a
investițiilor financiare pe termen scurt vândute și prețul lor de cesiune, iar în credit valoarea
cheltuielilor preluate la sfârșitul perioadei în contul de profit și pierdere. Contul 664 se dezvoltă pe
două conturi sintetice de gradul II:
– 6641 “Cheltuieli privind imobilizările financiare cedate” ;
– 6642 “Pierderi din investițiile pe termen scurt cedate ”;
– 665 “Cheltuieli din diferențe de curs valutar” reflectă în debit: diferențele nefavorabile de
curs valutar, rezultate în urma încasării creanțelor în valută; diferențele nefavorabile de curs valutar
rezultate în urma evaluării creanțelor în valută, la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului
financiar; diferen țele nefavorabile de curs valutar, rezultate în urma achitării datoriilor în valută;
diferențele nefavorabile de curs valutar rezultate din evaluarea datoriilor în valută, la finele lunii,
respectiv la închiderea exercițiului financiar; diferențele nefavor abile de curs valutar rezultate din
evaluarea la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar, a disponibilităților bancare în
valută, a disponibilităților în valută existente în casierie, precum și a depozitelor și altor valori de
trezorer ie în valută; diferențele nefavorabile de curs valutar rezultate din lichidarea depozitelor, a
acreditivelor și avansurilor de trezorerie în valută; diferențele nefavorabile de curs valutar înregistrate
la cedarea unei participații într -o entitate externă care a fost cuprinsă în consolidare și diferențele
nefavorabile de curs valutar înregistrate în situațiile financiare anuale consolidate, aferente unui
element monetar care face parte dintr- o investiție netă a entității într -o entitate străină . Se creditea ză, la
sfârșitul perioadei , cu valoarea cheltuielilor din diferențe de curs valutar transferate în contul de profit
și pierdere. Contul 665 se dezvoltă pe două conturi sintetice de gradul II:
-6651 “Diferențe nefavorabile de curs valutar legate de elemente le monetare exprimate în
valut ă”;
-6652 “Diferenț e nefavorabile d e curs valutar din evaluarea elementelor monetare care fac
parte din investiția netă într -o entitate străină” ;
– 666 “Cheltuieli privind dobânzile” înregistrează în debit: valoarea dobânzilor datorate,
aferente împrumuturilor și datoriilor asimilate; dobânda datorată pentru ratele de leasing financiar;
valoarea dobânzilor datorate, aferente împrumuturilor încasate de la entități afiliate și entități asociate
și entități controlate în comun ; valoarea dobânzilor cuvenite acționarilor /asociaților pentru
disponibilitățile lăsate temporar la dispoziția entității ; valoarea dobânzilor repartizate pe cheltuieli
pentru operațiunile de cumpărare cu plata în rate; valoarea dobânzilor plătite, aferente cre ditelor

acordate de bănci în conturile curente; valoarea dobânzilor aferente creditelor bancare pe termen scurt.
În creditul contului se evidențiază, la sfârșitul perioadei, valoarea cheltuielilor cu dobânzile preluate în
contul de profit și pierdere;
– 667 “Cheltuieli privind sconturile acordate” evidențiază în debit valoarea sconturilor
acordate clienților, debitorilor sau reținute de bănci , iar în credit valoarea cheltuielilor cu sconturile
acordate transferate, la sfârșitul perioadei, în contul de profi t și pierdere;
– 668 “Alte cheltuieli financiare” evidențiază cheltuielile de natură financiară care nu au fost
avute în vedere anterior, funcțiunea sa fiind similară celorlalte conturi din grupa 66 “Cheltuieli
financiare ”.
Exemple:
a. Pe baza documentelor justificative se înregistrează în contabilitate, pentru luna decembrie a
exercițiului curent, următoarele operații:
1)-valoarea împrumutului acordat unei entități afiliate care nu mai poate fi recuperat 50.000 lei;
2)-valoarea contabilă unui pachet de ti tluri imobilizate vândute 15.000 lei;
3)-vânzarea de obligațiuni pe credit la un preț de 8.000 lei, cu valoarea contabilă de 9.500 lei;
4)-diferențele nefavorabile de curs valutar constatatela închiderea exercițiului
financiar, aferente:
– creanței față de un client 50 lei;
– datoriei față de un furnizor de imobilizări 75 lei;
– disponibilităților în valută existente în cont 260 lei;
– disponibilităților în valută existente în casierie 40 lei;
Total 425 lei;
5)-dobânzile datorate pentru:
– obligațiunile aflate în circulație 1.000 lei;
– împrumutul primit de la o entitate afiliată 480 lei;
– cumpărări cu plata în rate 120 lei;
– un credit acordat de bancă în contul curent 250 lei;
– un credit bancar pe termen scurt 150 lei;
Total 2.000 lei;
6)-acordarea scontului de 80 lei cumpărătorului de obligațiuni (vezi operația 3) pentru încasarea
anticipată a creanței;
7)-constatarea unei lipse de 50 lei la verificarea lunară a casieriei.
1. 663 = 2671 50.000 50.000
Valoarea pierderilor din creanțe imobilizate
2. 6641 = 265 15.000 15.000
Scoaterea din evidență a titlurilor imobilizate vândute
3. % = 506 9.500
461 8.000
6642 1.500
Vânzarea de obligațiuni la un preț inferior valorii contabile
4. 6651 = % 425 –
4111 50
404 75
5124 260
5314 40
Diferențele nefavorabile de curs valutar
5. 666 = % 2.000 –
1681 1.000
4518 480
471 120
5121 250
5198 150
Dobânzile aferente împrumuturilor de care beneficiază unitatea
6. 667 = 461 80 80
Scontul aco rdat unui debitor
668 = 5311 50 50
Lipsa constatată la verificarea casieriei
b. La sfârșitul perioadei se preia în contul de profit și pierdere soldul debitor al conturilor de cheltuieli
financiare:

119
b. 121 = %
663
6641
6642
6651
666
667
668 69.055 –
50.000
15.000
1.500
425
2.000
80
50

Teme de verificare
TV 5 .3. Contabilitatea cheltuielilor financiare
1. Ce cuprinde activitatea financiară?
Răspuns:

5.4. Contabilitatea cheltuielilor cu amortizările, provizioanele și ajustările pentru
depreciere sau pierdere de valoare
Unele elemente care formează averea unei ent ități pot înregistra în timp deprecieri, cu caracter
reversibil sau ireversibil. În general, imobilizările corporale și amenajările de terenuri se depreciază
definitiv ca urmare a utilizării în activitatea de exploatare, a influenței factorilor de mediu și a
progresului tehnic, depreciere care este înregistrată în contabilitate sub forma amortizării. Activele fixe
și circulante pot înregistra și deprecieri temporare, caz în care se impune înregistrarea ajustărilor
pentru depreciere. De asemenea, cu ocazia inventarierii pot fi identificate anumite riscuri și cheltuieli,
susceptibile să apară în viitorul previzibil, pentru care se impune constituirea de provizioane. Toate
aceste tratamente cont abile sunt impuse de aplicarea prudenței în evaluare și se concretizează în
cheltuieli.
Pentru evidența cheltuielilor ocazionate de deprecieri sau de riscurile și cheltuielile previzibile,
planul contabil general a rezervat grupa 68 “Cheltuieli cu amortizările, provizioanele și ajustările
pentru depreciere sau pierdere de valoare ”. Deoarece deprecierile, riscurile și cheltuielile pot fi
generate atât de activitatea de exploatare, cât și de cea financiară, grupa 68 este structurată pe două
conturi sintetice:
– 681 “Cheltuieli de exploatare privind amortizările, provizioanele și ajustările pentru
depreciere” înregistrează în debit: valoarea provizioanelor constituite , inclusiv a celor corespunzătoare
primelor ce urmează a se acorda personalului din profitul realizat, potrivit prevederilor legale ;
amortizarea aferentă imobilizărilor necorporale și corporale; valoarea ajustărilor pentru deprecierea
imobilizărilor necorporale sau corporale , constituite sau majorate ; valoarea ajustărilo r pentru
deprecierea fondului comercial; valoarea ajustărilor pentru deprecierea stocurilor și a producției în curs
de execuție , constituite sau majorate; valoarea ajustărilor pentru creanțe neîncasabile și a clienți lor
dubioși, rău platnici sau în litigiu , constituite sau majorate. Î n credit se înregistrează valoarea
cheltuielilor cu amortizările , provizioanele și ajustările pentru depreciere privind activitatea de
exploatare transferate în contul de profit și pierdere. Deoarece prin contul 681 nu se asigură evidența
cheltuielilor pri vind amortizările , provizioanele și ajustările pe feluri, acesta se dezvoltă pe conturi
sintetice de gradul II (a se vedea Planul de conturi).
686 “Cheltuieli financiare privind amortizările, provizioanele și ajustările pentru pierdere de
valoare” înregist rează în debit: valoarea actualizării provizioanelor ; valoarea ajustărilo r pentru
pierdere a de valoare a imobilizărilor financiare; valoarea ajustărilo r pentru deprecierea creanțelo r
din decontări în cadrul grupului și cu acționarii/asociații, constituite sau majorate; valoare a ajustărilo r
pentru pierdere a de valoar e investițiilor pe termen scurt, constituite sau majorate; valoarea diferenței
dintre suma plătită la achiziția titlurilor de stat și suma rambursat ă la scadență , aferente titlurilor de
stat, amo rtizată; valoarea primelor de rambursare a obligațiunilor și a altor datorii, amortizate. Se
creditează cu valoarea cheltuielilor privind amortizările , provizioanele și ajustările de natură financiară
preluate în contul de profit și pierdere. Contul 686 se dezvoltă pe conturi sintetice de gradul II (a se
vedea Planul de conturi).
Exemple:

a. Pe baza documentelor justificative și a rezultatelor inventarierii se înregistrează în contabilitate,
pentru luna decembrie a exercițiului curent, următoarele operații:
1) -amortizarea aferentă imobilizărilor necorporale și corporale existente în unitate, în valoare de 6.500
lei, din care:
– amortizarea cheltuielilor de constituire 50 lei;
– amortizarea altor imobilizări necorporale 150 lei;
– amortizarea amenajărilor de terenuri 175 lei;
– amortizarea construcțiilor 1.500 lei;
– amortizarea instalațiilor și a mijloacelor de transport 4.025 lei;
– amortizarea altor imobilizări corporale 600 lei;
2) -valoarea unui provizion pentru litigii 15.000 lei;
3) -deprecierea reversibilă înregistrată la terenuri 9.000 lei;
4) -deprecierea înregistrată la stocurile de mărfuri 3.000 lei;
5) –pierderea de valoare înregistrată de titlurile deținute la entitӑțile afiliate 6.000 lei;
6) -cheltuielile generate de amortizarea primel or de rambursare a obligațiunilor 80 lei.
1. 6811 = %
2801
2808
2811
2812
2813
2814 6.500
–
50
150
175
1.500
4.025
600
Amortizarea lunară aferentă imobilizărilor din dotarea unității
2. 6812 = 1511 15.000 15.000
Constituirea unui provizion pentru l itigii
3. 6813 = 2911 9.000 9.000
Înregistrat ajustarea pentru deprecierea terenurilor
4. 6814 = 397 3.000 3.000
Înregistrat ajustarea pentru deprecierea mărfurilor
5. 6863 = 2961 6.000 6.000
Înregistrat ajustarea pentru pierderea de valoare a titlurilor deținute la
entitӑțile afiliate
6. 6868 = 1691 80 80
Amortizarea primelor de rambursare a obligațiunilor
b. La sfârșitul perioadei se preia în contul de profit și pierdere soldul debitor al conturilor de cheltuieli
cu amortizările și provizioanele:
b. 121 = %
6811
6812
6813
6814
6863
6868 39.580
–
6.500
15.000
9.000
3.000
6.000
80

Teme de verificare
TV 5.5. Contabilitatea cheltuielilor cheltuielilor cu amortizările, provizioanele și ajustările
pentru depreciere sau pierdere de valoa re
1. Ce principiu contabil se aplică la tratamentul contabil al deprecierii activelor?
Răspuns:

5.5. Contabilitatea cheltuielilor cu impozitul pe profit și alte impozite
Pentru profitul obținut din activitatea desfășurată entitățile au obligația legală d e a achita la
bugetul statului impozitul pe profit. De asemenea, microîntreprinderile datorează bugetului un impozit
pe venitul obținut, potrivit dispozițiilor legale în vigoare.
Evidența cheltuielilor ocazionate de impozitul pe profit și alte impozite dat orate bugetului se
asigură prin grupa 69 “Cheltuieli cu impozitul pe profit și alte impozite” . În grupa 69 se includ
următoarele conturi sintetice de gradul I:

121
– 691 “Cheltuieli cu impozitul pe profit” înregistrează în debit obligația de plată a
impozitului pe profit, iar în credit valoarea cheltuielilor cu impozitul pe profit transferate în contul de
profit și pierdere;
– 698 “Cheltuieli cu impozitul pe venit și cu alte impozite care nu apar în elementele de mai
sus” funcționează similar contului 691 și asigură evidența impozitului pe venit datorat de
microîntreprinderi și a altor impozite datorate, potrivit prevederilor legale.
Exemple: a) La sfârșitul exercițiului financiar curent, o societate a înregistrat un profit brut de 400.000
lei, din care constitu ie rezerva legală și înregistrează impozitul pe profit (cota de impozit pe profit în vigoare
este de 16%).
În contabilitate se înregistrează operațiile:
1.) Cota destinată rezervei legale: 5% * 400.000 lei = 20.000 lei.
1. 129 = 1061 20.000 20.000
2.) Impozitul pe profit: 380.000 * 16% = 60.800 lei.
2. 691 = 4411 60.800 60.800
3.) Închiderea contului 691 “Cheltuieli cu impozitul pe profit” .
3. 121 = 691 60.800 60.800
5.6. Răspunsuri la temele de verificare
TV 5 .1. Delimitări și structuri privind cheltuie lile
1. Care sunt structurile de cheltuieli?
După natura activității și natura cheltuielii, cheltuielile cuprind următoarele structuri: cheltuieli de
exploatare; cheltuieli financiare; cheltuieli extraordinare; cheltuieli cu amortizările, provizioanele și
ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare; cheltuieli cu impozitul pe profit și alte impozite.
TV 5.2. Contabilitatea cheltuielilor de exploatare
1. În ce se concretizează cheltuielile de exploatare?
Cheltuieli de exploatare se concretizează în: consumuri de elemente stocabile; lucrări și servicii
furnizate de terți; remunerarea forței de muncă; obligații către buget de natura impozitelor, taxelor și
vărsămintelor asimilate; alte cheltuieli privind activitatea de exploatare.
2. Ce se consemnează în debitul contului 609?
În debitul contului 609 se consemnează, la sfârșitul perioadei, totalul reducerilor comerciale primite
transferate asupra contului de profit și pierdere ?
TV 5.3. Contabilitatea cheltuielilor financiare
1. Ce cuprinde activitatea fi nanciară?
Activitatea financiară este reprezentată de ansamblul operațiilor prin care se plasează capitalurile
temporar disponibile sau prin care se atrag capitalurile excedentare ale altor persoane fizice ori
juridice.
TV 5.4. Contabilitatea cheltuielilor cheltuielilor cu amortizările, provizioanele și ajustările pentru
depreciere sau pierdere de valoare
1. Ce principiu contabil se aplică la tratamentul contabil al deprecierii activelor?
La tratamentul contabil al deprecierii activelor se aplică principiul prudenței.
5.7. Teste grilă
1). Cheltuielile reprezintă:
a) diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de
ieșiri sau scăderi ale valorii activelor sau creșteri ale datoriilor, care se concretizează în red uceri
ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din distribuirea către acționari;
b) diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de
ieșiri sau scăderi ale valorii activelor sau creșteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri
ale capitalului propriu;
c) diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de
ieșiri sau scăderi ale valorii activelor sau creșteri ale datoriilor;
d) diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de
ieșiri sau scăderi ale valorii activelor sau creșteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri
ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din contribuții ale acționarilor;
e) creșteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de
ieșiri sau scăderi ale valorii activelor sau creșteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri
ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acționari;

2). Cheltuielile cu reparațiile curente executate la imobilizările corporale se cuprind în:

a) cheltuielile de dezvoltare;
b) cheltuielile de constituire;
c) cheltuielile de exploatare;
d) cheltuielile financiare.

3). Prin articolul contabil 301 = 601 se poate înregistra:
a) materiile prime intrate prin donație;
b) materiile prime constatate plus la inventar;
c) materiile prime constatate lipsă la inventar;

4). Articolul contabil: 6651 = 5412 1.050, reflectă:
a) diferențele nefavorabile de curs valutar aferente disponibilităților din conturile bancare în
valută, la închiderea exercițiului
b) diferențele nefavorabile de curs valutar aferente disponibilităților din contul de acreditive în
valută, la închiderea exercițiului
c) diferențele nefavorabile de curs valutar constatate la achitarea unei obligații în valută din contul
de acreditive
d) diferențele nefavorabile de curs valutar constatate la achitarea unei obligații în valută din contul
de disponibilități

5). Prin articolul contabil 6811 = 2811 se înregistrează:
a) amortizarea terenurilor;
b) amortizarea amenajărilor de terenuri;
c) articolul contabil nu este corect.

Total: 10 puncte (câte 2 puncte pentru fiecare răs puns)

5.8. Bibliografie
1. Budugan, D., Georgescu, I., Berheci, I., Bețianu, L., Contabilitate de gestiune , Ed. CECCAR București ,
2007.
2. Scorțescu, Gh., Contabilitatea cheltuielilor agenților economici , Ediția a II -a (revăzută și completată),
Ed. “Dosoftei”, Iași, 1996.
3. Toma, C., Contabilitate financiară , Ediția a II -a revizuită și adăugită – 2016, Ed. TipoMoldova, Iași,
2016
4. *** Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 1.802/29.12.2014 pentru aprobarea Reglementărilor
contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate
publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 963/30.12.2014, cu modificările și completările
ulterioare

UNITATEA DE STUDIU 6 CONTABILITATEA VENITURILOR
Obiectivele unității de studiu 6 ………………………………………………………….. Error! Bookmark not defined.
6.1. Delimitări și structuri privind veniturile ……………………………………….. Error! Bookmark not defined.
6.2. Contabilitatea veniturilor din exploatare ………………………………………. Error! Bookmark not defined.
6.2.1. Contabilitatea veniturilor aferente cifrei de afaceri netă …………… Error! Bookmark not defined.
6.2.2. Contabilitatea veniturilor aferente costului producției în curs de execuție Error! Bookmark not defined.
6.2.3. Contabilitatea veniturilor din producția de imobilizări …………….. Error! Bookmark not defined.
6.2.4. Contabilitatea veniturilor din subvenții de exploatare ……………… Error! Bookmark not defined.
6.2.5. Contabilitatea altor venituri din exploatare ……………………………. Error! Bookmark not defined.
6.3. Contabilitatea veniturilor financiare ……………………………………………. Error! Bookmark not defined.
6.4. Contabilitatea veniturilor din provizioane, amortizări și ajustări pentru depreciere sau pierdere de
valoare…………………………………………………………………………………….. Error! Bookmark not defined.
6.5. Răspunsuri la temele de verificare ………………………………………………. Error! Bookmark not defined.
6.6. Teste grilă ………………………………………………………………………………… Error! Bookmark not defined.
6.7. Bibliografie ……………………………………………………………………………… Error! Bookmark not defined.
Obiectivele unității de studiu 6
La terminarea acestei unități de studiu cursanții vor fi capabili să:
• asimileze conceptele de venituri, criteriilor de recunoaștere și de structurare a acestora;
• înregistreze în contabilitate veniturile de exploatare;
• cunoascӑ modul de reflectare în contabilitate a veniturilor financiare;
• reflecte în contabilitate veniturile extraordinare;
• înregistreze în contabilitate veniturile din provizioane și ajustări pentru depreci ere sau
pierdere de valoare;
• reflecte în contabilitate preluarea veniturilor în contul de profit și pierdere.

Timp de studiu: 2 ore

6.1. Delimitări și structuri privind veniturile
Scopul principal al activităților desfășurate de entități îl constituie obținerea și/sau vânzarea de
bunuri și prestarea de servicii care să aibă desfacerea asigurată. Astfel, prin vânzarea și încasarea
rezultatelor obținute din activitatea de exploatare entitățile realizează venituri, care servesc la
acoperirea cheltuielilor efectuate. Practicarea unei contabilități de angajamente conduce la apariția
veniturilor în momentul transferului dreptului de proprietate, indiferent de data încasării acestora.
Potrivit Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 1.802/29.12.2014 pentru aprobarea
Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale
consolidate, cu modificӑrile și completӑrile ulterioare, veniturile reprezintă “creșter i ale beneficiilo r
economice înregistrate p e parcur sul perioadei contabile, sub form ă de intrări sau creșter i ale activelo r ori
reducer i ale datoriilor , care se concretizeaz ă în creșter i ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate
din contribuții ale acționarilor” [punctul 19, alin. (2), lit. a) ].
Veniturile sunt recunoscute în contul de profit și pierdere atunc i când se poate evalu a în mod
credibil o creștere a beneficiilor economice viitoare legate de creșterea valorii unui activ sau de
scădere a valori i unei datorii . Recunoașterea veniturilor s e realizează simultan cu recunoașterea
creșterii de active sau reduceri i datoriilo r (de exemplu , creștere a netă a activelor , rezultat ă din
vânzare a produselo r sau serviciilor , ori descreșterea datoriilor ca rezultat al anulării unei datorii).
Constatăm că veniturile includ atât sumele ori valorile încasate sau de încasat din activități
curente, cât și câștigurile obținute din orice alte surse .

Activitățile curente sunt orice activități desfășurate de o entitate , ca parte integrant ă a
obiectulu i său de activitate, precum și activitățile conexe acestora.
Veniturile din activități curente se pot regăsi sub diferite denumiri , cum ar fi: vânzări , prestăr i
de servicii, comisioane, redevențe, chirii, subvenții, dobânzi, dividende.
Câștigurile reprezintă creșteri al e beneficiilor economice care pot apăre a sau nu ca rezultat din
activitatea curentă, dar nu diferă ca natură de veniturile din această activitate. În contul de profi t și
pierdere , câștiguril e sunt prezentate , de regulă , la valoarea netă, exclusiv cheltuielile aferente, la
elementul „Alte venituri din exploatare”.
În contabilitatea financiară veniturile sunt structurate după natura activității care le generează și
natura venitului, rezultând următoarele cat egorii: venituri din exploatare, venituri financiare și venituri
din provizioane și ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare .
1). Veniturile din exploatare, generate de activitatea curentă, normală a entității , sunt impuse
de realizarea obiectului de activitate propriu fiecărei unități, având un caracter de permanență.
2). Veniturile financiare sunt ocazionate de desfășurarea activității financiare a unității și se
concretizează în: veniturile din deținerea titlurilor de participare și a investițiilor financiare pe termen
scurt; dobânzile cuvenite din imobilizarea creanțelor; prețul de vânzare al imobilizărilor financiare
cedate; diferența favorabilă dintre prețul de vânzare și valoarea contabilă a investițiilor pe termen scurt
cedate; diferențele favorabile de curs valutar; dobânzile cuvenite pentr u împrumuturile acordate pe
termen scurt și disponibilitățile păstrate în conturile bancare; sconturile obținute de la furnizori și alți
creditori; alte venituri financiare;
3). Veniturile din provizioane , ajustări pentru depreciere și pierderi de valoare sunt
generate de anularea, diminuarea sau consumarea provizioanelor; ajustărilor pentru deprecierea
imobilizărilor și activelor circulante. Aceste venituri sunt structurate pe cele două segmente ale
activității desfășurate de entitate : de exploatare și financiară.
Evidența veniturilor obținute de o entitate se asigură cu ajutorul conturilor din clasa 7 “Conturi
de venituri ” a căror funcție este de pasiv, cu excepția conturilor 709 „Reduceri comerciale acordate ”,
care are funcție de activ, și cele din grupa 71 „Venituri aferente costului producției în curs de
execuție ”, care sunt bifuncționale. Aceste conturi colectează, în cursul perioadei, în credit veniturile
obținute, după natura lor, iar în debit: veniturile realizate din operații în participație transfe rate
coparticipanților și soldul creditor transferat în contul de profit și pierdere. Nu prezintă sold la sfârșitul
perioadei.
Teme de verificare
TV 6 .1. Delimitări și structuri privind veniturile
1. Care sunt categoriile de venituri?
2. Când se înregistre ază în contabilitate veniturile din vânzări de bunuri?
Răspuns:

6.2. Contabilitatea veniturilor din exploatare
Veniturile din exploatare dețin ponderea cea mai mare în totalul veniturilor obținute de o
entitate și determină semnificativ mărimea și natura rezultatului cu care se încheie exercițiul financiar.
După natura lor, aceste venituri se concretizează în: vânzări de bunuri și servicii; variația stocurilor;
producția de imobilizări; subvenții pentru exploatare; alte venituri din activitatea de explo atare.
6.2.1. Contabilitatea veniturilor aferente cifrei de afaceri netă
Veniturile care formează cifra de afaceri sunt ocazionate de valorificarea rezultatelor obținute
din realizarea obiectului de activitate (producție, comerț, prestări de servicii).
Potrivit structurii prevăzute în planul de conturi, evidența acestor venituri se asigură în
contabilitate cu ajutorul grupei 7 0 “Cifra de afaceri netă” . Principalele conturi sintetice de gradul I se
prezintă în cele ce urmează:

125
– 701 “Venituri din vânzarea produselor finite , produselor agricole și a activelor biologice
de natura stocurilor” dezvoltat pe următoarele conturi sintetice de gradul II:
– 7015 “ Venituri din vânzarea produselor finite ”;
– 7017 “ Venituri din vânzarea produselor agricole ”;
– 7018 “ Venituri din vânzarea activelor biologice de natura stocurilor ”;
– 702 “Venituri din vânzarea semifabricatelor” ;
– 703 “Venituri din vânzarea produselor reziduale” .
În creditul acestor conturi se evidențiază pe parcursul perioadei : prețul de vânzare al produsel or
finite, produselor agricole, activelor biologice de natura stocurilor , semifabricatelor și produselor
reziduale vândute clienților pe bază de facturi; prețul de vânzare al produselor finite, produselor
agricole activelor biologice de natura stocurilor , semifabricatelor și produselor reziduale vândute
clienților, pentru care nu s -au întocmit facturi ; sumele cuvenite din vânzări de bunuri și prestări de
servicii către entități afiliate și entități asociate și entități controlate în comun .
Se debitează: cu valoarea vânzărilor de produse finite, produselor agricole și a activelor
biologice , semifabricate și produse reziduale aferente operațiilor în participație, transferate
coparticipanților; cu valoarea soldurilor creditoare transferate la sfârșitul perioadei în contul de profit
și pierdere;
– 704 “Venituri din lucrări executate și servicii prestate” se creditează, pe parcursul perioadei ,
cu: tarifele serviciilor prestate, facturate clienților; tarifele serviciilor prestate pentru care nu s -au
întocmit facturi; veniturile înregistrate în avans din servicii prestate, aferente perioadei curente sau
exercițiului în curs; tarifele serviciilor prestate, încasate în numerar ; sumele cuvenite din vânzări de
bunuri și prestări de servicii către entități afiliate , entit ăți asociate și entități controlate în comun . În
debitul contului se înregistrează: valoarea serviciilor prestate aferente operațiilor în participație,
transferate coparticipanților; valoarea soldului creditor transferat la sfârșitul perioadei în contul de
profit și pierdere;
– 705 “Venituri din studii și cercetări” înregistrează în credit, în cursul perioadei: valoarea
studiilor și a contractelor de cercetare facturate clienților ; valoarea studiilor și a contractelor de
cercetare pentru care nu s-au întocm it facturile ; valoarea studiilor și a contractelor de cercetare
înregistrate în avans, aferente perioadei curente sau exercițiului în curs; sumele cuvenite din vânzări de
bunuri și prestări de servicii către entități afiliate, entități asociate și entități controlate în comun. În
debit se înregistrează: valoarea studiilor și a contractelor de cercetare aferente operațiilor în
participație, transferate coparticipanților; valoarea soldului creditor transferat la sfârșitul perioadei în
contul de profit și pier dere;
– 706 “Venituri din redevențe, locații de gestiune și chirii” se creditează pe parcursul
perioadei cu: valoarea redevențelor pentru concesiuni, a locațiilor de gestiune și a chiriilor facturate
către concesionari, locatari și chiriași; valori primite de la terți privind locații de gestiune, licențe,
brevete și alte drepturi similare; valoarea redevențelor pentru concesiuni, a locațiilor de gestiune și a
chiriilor pentru care nu s-au întocmit facturi; sumele datorate de personal, reprezentând chirii care se
fac venituri ale entității ; veniturile înregistrate în avans din redevențe, locații de gestiune și chirii,
aferente perioadei curente sau exercițiului în curs; sumele încasate reprezentând valoarea redevențelor
cuvenite pentru concesiuni, a locațiilor de gestiune și a chiriilor, precum și pentru folosirea brevetelor,
mărcilor și a altor drepturi similare; sumele cuvenite din vânzări de bunuri și prestări de servicii către
entități afiliate, entități asociate și entități controlate în comun. În debitul contului se înregistrează:
valoarea redevențelor, a locațiilor de gestiune și a chiriilor aferente operațiilor în participație,
transferate coparticipanților; și valoarea soldului creditor transferat în contul de profit și pierdere ;
– 707 “Venituri din vânzarea mărfurilor” înregistrează în credit, în cursul perioadei: prețul de
vânzare al mărfurilor vândute clienților pe bază de facturi; prețul de vânzare al mărfurilor, pentru care
nu s-au întocmit facturi; sumele încasate în numerar din vânzarea mărfurilo r; sumele cuvenite din
vânzări de bunuri și prestări de servicii către entități afiliate, entități asociate și entități controlate în
comun. Se debitează cu valoarea vânzărilor de mărfuri aferente operațiilor în participație, transferate
coparticipanților și cu valoarea soldului creditor transferat în contul de profit și pierdere;
– 708 “Venituri din activități diverse” asigură evidența veniturilor obținute din: comisioane,
servicii prestate în interesul personalului, utilizarea personalului propriu de către terți, vânzări de
ambalaje și a altor venituri realizate din operații realizate cu terții. În creditul acestui cont se

evidențiază pe parcursul perioadei: sumele facturate clienților, reprezentând venituri din activități
diverse; sumele datorate de clien ți, reprezentând venituri din activități diverse, pentru care nu s -au
întocmit facturi; sumele datorate de personal, reprezentând consumuri efectuate pentru acesta, care se
constituie în venituri pentru entitate; sumele încasate de la terți, reprezentând venituri din activități
diverse; veniturile înregistrate în avans din activități diverse, aferente perioadei curente sau exercițiului
în curs; valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, nerestituite de clienți; sumele cuvenite
din vânzări de bunuri și prestări de servicii către entități afiliate , entități asociate și entități controlate în
comun. Se debitează cu valoarea veniturilor din activități diverse aferente operațiilor în participație,
transferate coparticipanților și cu valoarea soldu lui creditor transferat în contul de profit și pierdere.
– 709 “Reduceri comerciale acordate” – ține evidența reducerilor comerciale acordate ulterior
facturării, indiferent de perioada la care se referă. În debitul contului se înregistrează valoarea
reduc erilor comerciale acordate ulterior facturării, iar credit totalul reducerilor acordate în cursul
perioadei transferat în contul de profit și pierdere.
Observație:
Majoritatea operațiilor specifice veniturilor care formează cifra de afaceri netă au fost prezentate pe
parcursul unităților de studiu anterioare ale prezentei lucrări. Cu toate acestea, vom prezenta în cele
ce urmează, modul de înregistrare a veniturilor din structura cifrei de afaceri.
Exemple:
a. Pe baza documentelor justificative se înregist rează în contabilitate, pe parcursul lunii decembrie
exercițiul N, următoarele venituri:
1)-vânzări de produse finite pe bază de facturi 400.000 lei;
2)-vânzări de semifabricate fără factură 50.000 lei;
3)-vânzări de produse reziduale pe bază de facturi 20.000 lei;
4)-contravaloarea unei reparații efectuată unui terț, încasată în numerar 4.000 lei;
5)-facturarea unui studiu de marketing pentru terți 15.000 lei;
6)-chiria lunară datorată de personalul propriu, cazat în căminul unității 6.000 lei;
7)-cota- parte din locația de gestiune încasată la începutul trimestrului,
aferentă lunii curente 14.000 lei;
8)-vânzările de mărfuri prin magazinul propriu de prezentare și desfacere, inclusiv TVA 17. 850 lei;
9)-prețul de vânzare al ambalajelor facturate clienților 2.000 lei.
1 4111
= %
7015
4427 476.000 –
400.000
76.000
Valoarea produselor finite facturate clienților
2 418
= %
702
4428 59.500 –
50.000
9.500
Vânzarea de semifabricate pentru care nu s -a întocmit factura
3 4111
= %
703
4427 23.800 –
20.000
3.800
Valoarea produselor reziduale facturate clienților
4 5311
= %
704
4427 4.760 –
4.000
760
Încasarea contravalorii lucrării de reparație, în numerar
5 4111
= %
705
4427 17.850 –
15.000
2.850
Valoarea studiului de piață facturat be neficiarului
6 4282
= %
706
4427 7.140 –
6.000
1.140
Chiria datorată de personalul propriu
7 472 = 706 14.000 14.000
Cota-parte din valoarea locației de gestiune încasată anticipat
8 5311
= %
707
4427 17.850 –
15.000
2.850

127
Valoarea mărfuri lor vândute prin magazinul propriu de prezentare și
desfacere
9 4111
= %
708
4427 2.380 –
2.000
380
Înregistrat valoarea ambalajelor facturate clienților
b. La sfârșitul perioadei se preia în contul de profit și pierdere soldul creditor al conturi lor de venituri
din structura cifrei de afaceri:
b. %
7015
702
703
704
705
706
707
708 = 121
–
400.000
50.000
20.000
4.000
15.000
20.000
15.000
2.000 526.000
6.2.2. Contabilitatea veniturilor aferente costului producției în curs de execuție
La ent itățile care au ca obiect de activitate producția, valoarea produselor și serviciilor obținute
în cursul lunii sunt considerate venituri ale perioadei. Înregistrarea producției obținute drept venit al
perioadei are două motivații:
– bunurile și serviciile obținute în cursul perioadei (inclusiv producția nefinalizată) sunt valori
economice care sporesc averea întreprinderii;
– veniturile înregistrate “echilibrează” cheltuielile ocazionate de obținerea producției, cu efecte
directe asupra contului de rezultate.
Evid ența acestor venituri se asigură în contabilitate cu ajutorul grupei 71 “Venituri aferente
costului producției în curs de execuție” din care fac parte:
– 711 “Venituri aferente costurilor stocurilor de produse” , cont bifuncțional, care înregistrează în
credit: la sfârșitu l perioadei, costul produselor în curs d e execuție; prețu l de înregistrare al produselor
obținute, la finele perioadei, sau constatate plus la inventar; diferențel e de preț în plus sau
nefavorabil e (costu l de producți e este mai mare decât prețul standard ) aferente produselor intrate în
gestiune ; prețul de înregistrare al activelor biologic e de natur a stocurilo r obținut e din producți e
proprie, precum și sporurile de greutate și plusurile la inventar ; diferențele de preț în plus sau
nefavorabi le aferente activelor biologice de natura stocurilor intrate în gestiune, din producție proprie;
diferențele de preț în minus sau favorabile (costul de producție este mai mic decât prețul prestabilit)
aferente produselor ieșite din gestiune și diferențele de preț în minus sau favorabile aferente activelor
biologice de natura stocurilor ieșite din gestiune, din producție proprie. Se debitează cu: reluare a
produselo r în curs de execuție , la începutul perioadei; prețu l de înregistrare al produselor vândute sau
constatate lipsă la inventar; diferențel e de pre ț în plus sau nefavorabil e repartizate asupra produselor
ieșite din gestiune; prețul de înregistrare al activelor biologice de natura stocurilor ieșite din gestiune,
din producție proprie (361); diferențele de preț în plus sau nefavorabile aferente activelor biologice de
natura stocurilor ieșite din gestiune, din producție proprie (368); diferențele de preț în minus sau
favorabile aferente produselor intrate în gestiune (348) și diferențele de preț în minus s au favorabile
aferente activelor biologice de natura stocurilor intrate în gestiune, din producție proprie (368) ;
– 712 “Venituri aferente costurilor serviciilor în curs de execuție” ține evidenț a costului d e
producție al serviciilor în curs de execuție, precum și variația acestuia. În creditul contului se
înregistrează la sfârșitul perioadei, costul serviciilor în curs de execuție, iar în debit reluarea serviciilor
în cur s de execuție , la începutul perioadei.

Exemple [ a se vedea și operațiunile pr ezentate în unitatea de studiu 2]:
a) La începutul lunii decembrie o societate productivă are un stoc de producție în curs de execuție
(evaluată la costul efectiv) în valoare de:
– varianta 1) 50.000 lei;
– varianta 2) 15.000 lei.
Se preia în exploatare valoarea producției neterminate de la sfârșitul perioadei precedente.

a1 711 = 331 50.000 50.000
a2 711 = 331 15.000 15.000
b) Pe baza documentelor justificative se înregistrează în contabilitate, pe parcursul lunii decembrie
exercițiul N, următoarele operații:
1)-obținerea de produse finite la nivelul prețului standard de: 350.000 lei;
2)-vânzări de produse finite (facturate la 400.000 lei) al căror preț standard este de: 330.000 lei.
b1 345 = 711 350.000 350.000
Valoarea produselor finite obținute, la prețul s tandard
b2
4111
= %
7015
4427 476.000 –
400.000
76.000
Valoarea produselor finite facturate clienților
711 = 345 330.000 330.000
Descărcarea gestiunii cu valoarea produselor finite vândute, la prețul
standard
c) La sfârșitul perioadei au lo c operațiile:
1)-se determină costul efectiv al producției în curs de execuție și se
înregistrează în contabilitate 20.000 lei;
2)-se determină costul efectiv (pe baza datelor din contabilitatea de gestiune) al
producției obținute în cursul perioadei, de 315.000 lei , și se înregistrează
diferența față de prețul standard 35.000 lei;
3)-se determină coeficientul de repartizare a diferențelor de preț (
1 , 0000.350000.35  K )
și se repartizează diferențele aferente produselor vândute (0,1 * 330.000) 33.000 l ei;
c1 331 = 711 20.000 20.000
Valoarea produselor în curs de execuție la sfârșitul perioadei
c2 711 = 348 35.000 35.000
Diferențele de preț aferente producției obținute
c3 348 = 711 33.000 33.000
Diferențele de preț aferente vânzărilor de prod use finite
d)-se stabilește soldul contului 711 și se preia asupra contului de profit și pierdere în cele două variante:
D 711/1 C D 711/2 C
50.000 15.000
330.000 350.000 330.000 350.000
35.000 20.000 35.000 20.000
33.000 33.000
Tsd. 415.000 403.000 Tsc. Tsd. 380.000 403.000 Tsc.
12.000 Sfd. Sfc. 23.000
– varianta 1)
d1 121 = 711 12.000 12.000
Preluarea soldului final debitor al contului 711 în contul de profit și
pierdere
– varianta 2)
d2 711 = 121 23.000 23.000
Preluarea soldului final creditor al contului 711 în contul de profit și
pierdere
6.2.3. Contabilitatea veniturilor din producția de imobilizări
Unele entități pot să -și asigure o parte din necesarul din imobilizări prin producție proprie.
Imobilizările corporale și necorporale obținute cu efort propriu sunt rezultatul lucrărilor de investiții
realizate în regie, iar costul de producție al acestora se constituie în venit al perioadei. Dacă la sfârșitul
exercițiului, lucrările de investiții sunt nefinalizate valoarea cheltuielilor încorporate în obiectivele de
investiții se reflectă, de asemenea, ca venit al perioadei (în virtutea principiului contabilității de
angajamente ).
Evidența acestor venituri se asigură în contabilitate cu ajutorul grupei 72 “Venituri din
producția de imobilizări” , dezvoltată pe trei conturi sintetice de gradul I:

129
– 721 “Venituri din producția de imobilizări necorporale” înregistrează în credit valoarea
imobilizărilor necorporale realizate p e cont propriu, iar în debit soldul creditor preluat în contul de
profit și pierdere la sfârșitul perioadei;
– 722 “Venituri din producția de imobilizări corporale” înregistrează în credit: costul de
producție al amenajărilor de terenuri, al celorlalte imobilizări corporale realizate pe cont propriu și al
investițiilor efectuate la imobilizările corporale existente, iar în debit soldul creditor preluat în contul
de profit și pierdere la sfârșitul perioadei;
– 725 “Venituri din producția de investiții imobiliare” înregistrează în credit valoarea
investițiilor imobiliare realizate pe cont propriu, iar în debit soldul creditor preluat în contul de profit și
pierdere la sfârșitul perioadei ;
Exemple :
a. Pe baza documentelor justificative se înregistrează în conta bilitate, în luna decembrie
exercițiul N, următoarele operații:
1)-valoarea unui studiu de dezvoltare, realizat cu efort propriu, pentru
asimilarea de produse noi 50.000 lei;
2)-cheltuielile efectuate pentru realizarea unui program informatic 5.000 lei;
3)-valoarea cheltuielilor ocazionate de realizarea unei hale de producție
în regie, care va fi recepționată în exercițiul următor 200.000 lei ;
1. 203 = 721 50.000 50.000
Valoarea studiului de dezvoltare recepționat
2. 208 = 721 5.000 5.000
Valoarea cheltuielilor încorporate în programul informatic nefinalizat
3. 231 = 722 200.000 200.000
Valoarea cheltuielilor efectuate pentru construcția în regie a unei hale
de producție neterminată
b. La sfârșitul perioadei se preia în contul de profit și p ierdere soldul creditor al conturilor de venituri
din producția de imobilizări:
b. %
721
722 = 121
–
55.000
200.000 255.000

6.2.4. Contabilitatea veniturilor din subvenții de exploatare
Anumite entități pot să beneficieze de la bugetul de stat sau organ ismele publice locale de
subvenții pentru activitatea de exploatare. Aceste sume nu pot fi utilizate decât pe destinația pentru
care au fost primite și cu îndeplinirea condițiilor impuse de instituția finanțatoare. Pot fi primite
subvenții de exploatare pe ntru: stimularea desfășurării unor activități, acoperirea diferențelor de preț la
produsele și serviciile subvenționate, acoperirea pierderilor sau pentru alte scopuri, strict precizate.
Venituril e din subvenți i de exploatar e aferent e cifrei de afaceri nete se prezintă în contul de profit și
pierdere ca parte a cifrei d e afacer i nete, iar celelalt e venitur i din subvenți i se prezint ă în contul d e
profit și pierdere ca o corecți e a cheltuielilor pentru care au fost acordate sau ca elemente d e venituri,
potrivit structurii prevăzute în acest sens.
Contabilitatea sumelor nerambursabile primite de o entitate pentru activitatea de exploatare se
asigură cu ajutorul grupei 74 “Venituri din subvenții de exploatare” , care include un singur cont
sintetic de gradul I, 741 “Venituri din subvenții de exploatare” . În creditul acestui cont se evidențiază
subvențiile de exploatare primite sau care urmează să fie primite și subvenții pentru venituri,
recunoscute anterior ca venituri amânate, iar în debit soldul creditor transf erat în contul de profit și
pierdere. Contul 741 se dezvoltă pe conturi sintetice de gradul II (a se vedea Planul de conturi).
Exemple:
a. Pe baza documentelor justificative se înregistrează valoarea subvențiilor primit e de la buget pentru
acoperirea difer ențelor de preț la produsele subvenționate, vândute în luna decembrie exercițiul N, 20.000 lei.
1. 5121 = 7411 20.000 20.000
Valoarea subvențiilor de primit
b. La sfârșitul perioadei se preia în contul de profit și pierdere soldul creditor al contului de
venituri:
b. 7411 = 121 20.000 20.000

6.2.5. Contabilitatea altor venituri din exploatare
În activitatea desfășurată de entitățile economice pot să apară și alte venituri din exploatare
decât cele care au fost prezentate anterior, care au un caracter întâmplător ori accidental, cum sunt
operațiunile de fiducie, reactivările de creanțe față de clienți și debitori diverși , reevaluarea
imobilizărilor corporale și alte venituri din exploatare concretizate în: despăgubiri, amenzi și penalități
cuvenite; don ații primite; vânzări de active imobilizate și alte operații de capital; cote -părți din
subvențiile pentru investiții virate la venituri și alte venituri din exploatare.
Evidența veniturilor de natura celor menționate se asigură cu ajutorul grupei de contu ri 75
“Alte venituri din exploatare” , dezvoltată pe următoarele conturi sintetice de gradul I:
-751 “Venituri din operațiuni de fiducie” înregistrează în credit veniturile obținute din
operațiuni de fiducie (constituirea, derularea și lichidarea fiduciei), iar în debit valoarea veniturilor
încorporate în contul de profit și pierdere . Contul 751 “Venituri din operațiuni de fiducie” se dezvoltă
pe conturi sintetice de gradul II (a se vedea Planul de conturi);
– 754 “Venituri din creanțe reactivate și debitori diverși” înregistrează în credit valoarea
creanțelor reactivate, iar în debit valoarea veniturilor încorporate în contul de profit și pierdere ;
– 755 “Venituri din reevaluarea imobilizărilor corporale” înregistrează în credit valoare a
creșteri i față de valoare a contabil ă netă, rezultată din reevaluarea imobilizărilor corporale, recunoscută
ca venit care să compensez e cheltuial a cu descreșterea, recunoscută anterior la acel activ , iar în debit
valoarea veniturilor încorporate în contul de profit și pierdere ;
– 758 “Alte venituri din exploatare” înregistrează în credit: sumele datorate de personal
privind debite, salarii, sporuri sau adaosuri necuvenite și avansuri nejustificate; valoare a bunurilo r
constatate lips ă sau deteriorate, imputate terților; valoarea despăgubirilo r, amenzilor și penalitățilo r
datorate de terți ; cota-parte a subvențiilo r pentru investiți i trecut ă la venituri, corespunzăto r amortizări i
înregistrat e sau la scoatere a din evidență a activelor ; bunurile sau valorile primite gratuit ; bunurile
rezultate din dezmembrarea unor imobilizăr i; drepturi d e personal neridicate, prescrise , potrivit legii ;
sumele cuvenite unității, datorate de către bugetul de stat, altele decât impozite și taxe; prețu l de
vânzare al imobilizărilo r necorporale și corporale cedate; diferenț a dintre valoarea participațiilo r primite
ca urmare a participări i cu mărfur i la capitalu l altor entităț i și valoarea mărfurilor care fac obiectul
participației; sume prescrise , scutit e sau anulate , potrivi t legii, reprezentând datori i față de furnizori ,
creditor i diverși, acționari/asociați ; sume prescrise , scutit e sau anulate , potrivi t legii, reprezentân d
datori i privind asigurăril e sociale , ajutoru l de șomaj, impozitul pe profit/venit, taxa pe valoarea
adăugată, alte impozite , taxe și vărsămint e asimilate , fondur i speciale, dividende de plătit și alte
datorii cu bugetul statului. Se debitează cu valoarea altor venituri din exploatare transferate în contul
de profit și pierdere. Contul 758 “Alte venituri din exploatare” se dezvoltă pe c onturi sintetice de
gradul II (a se vedea Planul de conturi).
Exemple:
a. Pe baza documentelor justificative se înregistrează în contabilitate, pentru luna decembrie a
exercițiului curent, următoarele operații:
1)-se reactivează creanța (inclusiv TVA) față de un client insolvabil scos din activ 17.850 lei;
2)-valoarea penalităților de încasat de la un furnizor pentru livrarea cu întârziere
a unui lot de materii prime 500 lei;
3)-imputarea sumei de 595 lei (inclusiv TVA) pentru o lipsă în gestiune
4)-încas area în numerar a unei donații 5.000 lei;
5)-vânzarea la licitație a unui mijloc de transport intern 20.000 lei;
6)-valoarea drepturilor de personal neridicate și prescrise 2.700 lei;
7)-cota- parte din subvențiile pentru investiții virată la venituri 1.000 lei;
8)-piesele de schimb rezultate din dezmembrarea imobilizărilor corporale 2.500 lei.

1. 4111 = % 17.850 –
754 15.000
4427 2.850
Reactivarea creanței față de un client
2. 461 = 7581 500 500
Valoarea penalităților de încasat de la u n furnizor
3. 4282 = % 595 –
7588 500

131
4427 95
Constituirea unui debit pentru o lipsă în gestiune
4. 5311 = 7582 5.000 5.000
Primirea unei donații în numerar
5. 461 = % 23.800 –
7583 20.000
4427 3.800
Vânzarea unui mijloc de transport
6. 426 = 7588 2.700 2.700
Valoarea drepturilor de personal neridicate, prescrise
7. 4751 = 7584 1.000 1.000
Cota-parte din subvențiile pentru investiții virată la venituri
8. 3024 = 7588 2.500 2.500
Valoarea pieselor de schimb r ecuperate la casarea imobilizărilor
corporale
b. La sfârșitul perioadei se preia în contul de profit și pierdere soldul creditor al conturilor de alte
venituri din exploatare:
b. %
754
7581
7582
7583
7584
7588 = 121
–
15.000
500
5.000
20.000
1.000
5.700 47.200

Teme de verificare
TV 6 .2. Contabilitatea veniturilor din exploatare
1. În ce se concretizează veniturile din exploatare?
2. Ce se consemnează în creditul contului 709?
Răspuns:

6.3. Contabilitatea veniturilor financiare
Operațiile desfășurat e de entități nu se limitează numai la activitatea de exploatare, ci se extind
și în domeniul financiar. Având în vedere că orice activitate desfășurată presupune efectuarea anumitor
cheltuieli și generează venituri, contabilitatea are sarcina de a evidenția distinct cheltuielile și
veniturile rezultate din operații financiare. Veniturile financiare dețin o pondere variabilă în totalul
veniturilor unei ent ități (în funcție de mărimea acesteia și de politica adoptată de conducere în materie
de investiții) și influențează într -o anumită măsură mărimea rezultatului global.
Pentru evidența veniturilor financiare, planul contabil general a rezervat grupa 76 “Venituri
financiare ”. În cadrul grupei 76 se regăsesc următoarele conturi:
– 761 “Venituri din imobilizări financiare” înregistrează în credit dividendele de încasat/
încasate, aferente titlurilor imobilizate, iar în debit valoarea veniturilor din imobilizări financiare
încorporate în contul de profit și pierdere. Contul 761 se dezvoltă pe conturi sintetice de gradul II (a se
vedea Planul de conturi);
– 762 “Venituri din investiții financiare pe termen scurt” înregistrează în credit dividendele de
încasat/ încasate, aferente investițiilor financiare pe termen scurt, iar în debit valoarea veniturilor
încorporate în contul de profit și pierdere;
– 764 “Venituri din investiții financiare cedate” înregistrează în credit prețul de vânzare al
imobilizărilor financiare cedate și câștigul rezultat din vânzarea investițiilor pe termen scurt la un preț
de cesiune mai mare decât valoarea contabilă, iar în debit valoarea veniturilor din investiții financiare
cedate, încorporate în contul de profit și pierdere. Contul 764 se dezvoltă pe conturi sintetice de gradul
II (a se vedea Planul de conturi).
– 765 “Venituri din diferențe de curs valutar” reflectă în credit diferențele favorabile de curs
valutar rezultate: la încasarea creanțelor în valută; din evaluarea creanțelor în valută , înregistrate la
finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar; la decontarea datoriilor în valută; din

evaluarea datoriilor în valută , înregistrate la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar;
din evaluarea la închiderea exercițiului financiar ; din evaluarea disponibilităților în valută, existente în
casierie sau în conturi la bănci, precum și a depozitelor și a altor valori de trezorerie în valută ,
înregistrate la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar; la cedare a unei participați i
într-o entitat e străin ă care a fost cuprinsă în consolidare; înregistrate în situațiil e financiar e anual e
consolidate , aferent e unui element monetar care face parte dintr- o investiție netă a entității într -o
entitate străină. Se debitează, la sfârșitul perioadei , cu valoarea veniturilor din diferențe de curs valutar
transferate în contul de profit și pierdere. . Contul 765 se dezvoltă pe două conturi sintetice de gradul II
(a se vedea Planul de conturi).
– 766 “Venituri din dobânzi” înregistrează în credit: dobânzile cuvenite, aferente
împrumuturilor acordate entitățil or afiliate , entitățilo r asociat e și entitățilo r controlat e în comun ;
dobânda aferentă creanțelor imobilizate; dobânzile aferente sumelor datorate de către debitorii diverși;
dobânzile primite, aferente disponibilităților aflate în conturi curente; dobânzi le de primit aferente
disponibilităților aflate în conturi curente; valoare a dobânzilo r înregistrat e pe venituri , pentru
operațiunile de vânzare cu plata în rate . În debitul contului se evidențiază, la sfârșitul perioadei ,
valoarea veniturilor din dobânzi preluate în contul de profit și pierdere;
– 767 “Venituri din sconturi obținute” evidențiază în credit valoarea sconturilor obținute de la
furnizori sau alți creditori, iar în debit valoarea veniturilor transferate, la sfârșitul perioadei, în contul
de pro fit și pierdere;
– 768 “Alte venituri financiare” evidențiază în credit: valoarea titlurilor imobilizate primite ca
urmare a majorării capitalulu i socia l al entități i la care se dețin participații , prin încorporarea
beneficiilor; diferenț a dintre valoarea participațiilo r primite ca urmare a participări i în natur ă la
capitalu l altor entităț i și valoarea neamortizată a imobilizărilor corporale și necorporale care fac
obiectul participației; diferenț a dintre valoarea participațiilo r primite ca urmare a partici pării cu creanț e
la capitalu l altor entităț i și valoarea creanțelor care fac obiectul participației; valoarea titlurilor
imobilizate primite fără plată, potrivit legii ; contravaloare a acțiunilo r pe termen scur t primit e fără
plată, potrivit legii; diferențe le favorabile aferente furnizorilor și creditorilor cu decontar e în funcți e de
cursu l unei valute, rezultat e din evaluare a acestor a la finele lunii, respecti v la închiderea exercițiulu i
financia r, sau cu ocazia decontări i lor; diferențel e favorabil e aferent e datoriilo r din leasing financiar
exprimate în lei, a căror decontare se face în funcți e de cursul unei valute, rezultate din evaluarea acestora
la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar; diferențel e favorabil e aferente cliențilo r și
debitorilor, a căror decontare se face în funcți e de cursul unei valute, rezultate din evaluare a acestor a la
finele lunii, respecti v la închiderea exercițiulu i financiar, sau cu ocazia decontări i lor; diferenț e
favorabil e aferent e datoriilo r față de entitățile afiliate , entitățil e asociat e și entitățil e controlat e în
comun , cu decontar e în funcți e de cursu l unei valute, rezultat e din evaluare a acestor a la finele lunii,
respecti v la închiderea exercițiului financia r, sau cu ocazia decontării lor; diferențe le favorabile
aferente creanțelor față de entitățile afiliate , entitățil e asociat e și entitățil e controlat e în comun,
precum și a creanțelor imobilizate, a căror decontare se face în funcție de cursul unei valute, rezultate
din evaluarea acestora la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiulu i financiar, sau cu ocazia
decontării lor; diferențel e favorabil e din evaluarea , la încheierea exercițiulu i financiar, a valorilo r
mobiliar e pe terme n scurt admise la tranzacționare pe o piață reglementată ; partea cuvenit ă
investitorulu i din profitu l înregistra t în exercițiu l financiar curen t de entitățil e asociat e și entitățile
controlate în comun, cu ocazia consolidării prin metoda punerii în echivalență a participațiilo r deținut e
de investitor în aceste entități . Se debitează cu valoarea altor venituri financiare transferate, la sfârșitul
perioadei, în contul de profit și pierdere
Exemple:
a. Pe baza documentelor justificative se înregistrează în contabilitate următoarele operații:
1) – dividendele de încasat d e la alte societăți 45.000 lei ,
din care: – pentru participațiile deținute la entități afiliate 25.000 lei;
– pentru participațiile deținute la entități asociate 20.000 lei;
2) – dividendele încasate prin bancă de la alte societăți 15.000 lei,
din care : – pentru participațiile deținute la entități afiliate 11.000 lei;
– pentru participațiile deținute la entități asociate 4.000 lei;
3) – valoarea acțiunilo r primite ca urmare a majorări i capitalului social
al entitățilo r afiliat e la care se dețin partic ipații , prin încorporare a beneficiilor 6.500 lei;

133
4) – dividendele de încasat pentru acțiunile deținute pe termen
scurt de la entitățile afiliate 800 lei;
5) – dobânda de încasat pentru valoarea împrumutului acordat unei filiale
pe termen de 2 ani 5.000 lei;
6) – prețul de vânzare al unor acțiuni deținute la entități afiliate, cu încasare ulterioară 17.000 lei;
7) – vânzarea de obligațiuni pe credit la un preț de 10.000 lei, cu valoarea contabilă de 9.500 lei;
8) – diferențele favorabile de curs valutar constatatela închiderea exercițiului financiar, aferente:
– creanței față de un client 75 lei;
– datoriei față de un furnizor de imobilizări 50 lei;
– disponibilităților în valută existente în cont 200 lei;
– disponibilităților în valută existen te în casierie 50 lei;
Total 375 lei;
9) – dobânzile de încasat pentru:
– împrumuturile acordate unei entități afiliate 1.200 lei;
– sumele datorate de debitorii diverși 180 lei;
– disponibilitățile existente în cont 420 lei;
Total 1.800 lei;
10) -primirea unui scont de 1.200 lei pentru plata anticipată a obligației de 12.0 00 lei față de un creditor;
11) – imputarea lipsei de 450 lei constatată la verificarea lunară a casieriei.

1. 4511 = 7611 25.000 25.000
Valoarea dividendelor de încasat din partici pațiile deținute la entități
afiliate
4531 = 7612 20.000 20.000
Dividendele de încasat din interese de participa re
2. 5121 = % 15.000 –
7611 11.000
7612 4.000
Dividendele încasate în cont
3. 261 = 768 6.500 6.500
Valoarea titluri lor primite ca urmar e a majorări i capitalului socia l al
entitățilo r afiliat e, prin încorporare a beneficiilo r
4. 4511 = 762 800 800
Valoarea dividendelor de încasate pentru acțiunile deținute pe termen
scurt la entitățile afiliate
5. 2672 = 766 5.000 5.000
Dobânda datorată de o filială pentru împrumutul acordat
6. 4511 = 7641 17.000 17.000
Prețul de vânzare al unor titluri imobilizate vândute, încasat în cont
7. 461 = % 10.000 –
506 9.500
7642 500
Vânzarea de obligațiuni la un preț superior valorii contabile
8. % = 7651 – 375
4111 75
404 50
5124 200
5314 50
Diferențe favorabile de curs valutar
9. % = 766 – 1.800
4518 1.200
461 180
5187 420
Veniturile din dobânzi aferente perioadei
10. 461 = 767 1.200 1.200
Scontul obținut de la creditori
11. 4282 = 768 450 450
Imputarea lipsei de numerar
b. La sfârșitul perioadei se preia în contul de profit și pierdere soldul creditor al conturilor de venituri
financiare:

b. %
7611
7612
763
7641
7642
7651
766
767
768 = 121
–
36.000
24.000
800
17.000
500
375
6.800
1.200
6.950 93.62 5

Teme de verificare
TV 6 .3. Contabilitatea veniturilor financiare
1. Ce conturi țin evidența veniturilor financiare?
Răspuns:

6.4. Contabilitatea veniturilor din provizioane, amortizări și ajustări pentru
depreciere sau pierdere de valoare
Provizioanele și ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare înregistrate în perioadele
anterioare sunt generatoare de venituri pe parcursul exercițiului sau la sfârșitul acestuia, dacă în urma
analizei efectuate se constată următoarele situații:
– provizionul și ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare au rămas fără obiect ca
urmare a ieșirii din gestiune a elementelor pentru care s- a constituit (mărim ea provizionului sau
ajustarea pentru depreciere se reintegrează la venituri);
– provizionul și ajustarea pentru depreciere sau pierdere de valoare înregistrate sunt superioare
mărimii riscului sau deprecierii pentru care s-a constituit (provizionul sau ajustarea se diminuează la
nivelul necesarului);
– provizionul și ajustarea pentru depreciere sau pierdere de valoare nu se mai justifică întrucât
riscul sau deprecierea nu mai există (provizionul sau ajustarea se anulează integral);
– provizionul se consumă ca urmare a producerii riscului pentru care s-a constituit, compensând
cheltuiala intervenită (se reintegrează la venitur i în totalitate);
Veniturile ocazionate de reluarea provizioanelor sau ajustărilor pentru depreciere sunt reflectate
în contabilitate cu ajutorul grupei de conturi 78 “Venituri din provizioane, amortizări și ajustări
pentru depreciere sau pierdere de valoare ”. Deoarece acestea pot viza atât activitatea de exploatare,
cât și pe cea financiară, grupa 78 este structurată pe două conturi sin tetice de gradul I:
– 781 “Venituri din provizioane și ajustări pentru depreciere privind activitatea de
exploatare” înregistrează în credit : sumele reprezentând diminuarea sau anularea: provizioanelor;
ajustărilor pentru deprecierea imobilizărilor; deprecierea stocurilor și producției în curs de execuție;
deprecierea creanțelor -clienți, precum și cota-parte din fondul comercial negativ , transferată la
venituri . În debit se înregistrează valoarea acestor veniturilor transferate în contul de profit și pierde re.
Deoarece prin contul 781 nu se asigură evidența veniturilor din provizioane și ajustărilor pentru
depreciere pe feluri, acesta se dezvoltă pe conturi sintetice de gradul II (a se vedea Planul de conturi).
– 786 “Venituri financiare din amortizări și ajustări pentru pierdere de valoare” înregistrează
în credit sumele reprezentând diminuarea sau anularea ajustăril or pentru: pierderea de valoare a
imobilizărilor financiare; deprecierea creanțelor -decontări în cadrul grupului și cu acționarii/asociații ;
deprecierea conturilor de trezorerie și valoarea diferențelor favorabile aferente titlurilor de stat
achiziționate, amortizate. În debit se înregistrează valoarea acestor venituri încorporate în contul de
profit și pierdere. Contul 786 se dezvoltă pe conturi sintetice de gradul II (a se vedea Planul de
conturi).
Exemple:
a. Pe baza documentelor justificative și a rezultatelor inventarierii se înregistrează în contabilitate,
pentru luna decembrie a exercițiului curent, următoarele operații:
1)-consumarea unui provizion pentru litigii 25.000 lei;
2)-diminuarea ajustărilor pentru deprecierea altor imobilizări necorporale 30.000 lei;
3)-anularea ajustărilor pentru deprecierea înregistrată la stocurile de produse finite 8.000 lei;

135
4)-reducerea ajustărilor pentru ti tlurile deținute la entitățile afiliate 3.500 lei;
5)-anularea ajustărilor pentru acțiunile deținute la entitățile afiliate, vândute 1.200 lei.
1. 1511 = 7812 25.000 25.000
2. 2908 = 7813 30.000 30.000
3. 3945 = 7814 8.000 8.000
4. 2961 = 7863 3.500 3.500
5. 591 = 7864 1.200 1.200
b. La sfârșitul lunii se preia în contul de profit și pierdere soldul creditor al conturilor de venituri din
provizioane și ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare :
b. %
7812
7813
7814
7863
7864 = 121
–
25.000
30.000
8.000
3.500
1.200 67.700

Teme de verificare
TV 6 .5. Contabilitatea veniturilor veniturilor din provizioane și ajustări pentru depreciere sau
pierdere de valoare
1. Ce se înregistrează în creditul contului 786?
Răspuns:

6.5. Răspunsuri la temele de verificare
TV 6 .1. Delimitări și structuri privind veniturile
1. Care sunt categoriile de venituri?
După natura activității care le generează și natura venitului, rezultă următoarele categorii: venituri din
exploatare; venituri financiare și venituri din provizioane și ajustări pentru depreciere sau pierdere de
valoare.
2. Când se înregistrează în contabilitate veniturile din vânzări de bunuri?
Veniturile din vânzări de bunuri se înregistrează în contabilitate în momentul predării bunurilor către
cumpărători, al livrării lor pe baza facturii sau în alte condiții prevăzute în contract, care atestă
trecerea bunului din proprietatea vânzătorului în cea a cumpărătorului.
TV 6.2. Contabilitatea veniturilor din exploatare
1. În ce se concretizează veniturile din e xploatare?
Veniturile din exploatare se concretizează în: vânzări de bunuri și servicii; variația stocurilor; producția
de imobilizări; subvenții pentru exploatare; alte venituri din activitatea de exploatare.
2. Ce se consemnează în creditul contului 709?
În creditul contului 709 se consemnează totalul reducerilor acordate în cursul perioadei transferat în
contul de profit și pierdere.
TV 6.3. Contabilitatea veniturilor financiare
1. Ce conturi țin evidența veniturilor financiare?
Evidența veniturilor fina nciare este ținută cu ajutorul conturilor din grupa 76.
TV 6 .4. Contabilitatea veniturilor veniturilor din provizioane și ajustări pentru depreciere sau
pierdere de valoare
1. Ce se înregistrează în creditul contului 786?
În creditul contului 786 se consem nează sumele reprezentând diminuarea sau anularea ajustărilor pentru
pierderea de valoare a imobilizărilor financiare; deprecierea creanțelor -decontări în cadrul grupului și
cu acționarii/asociații; deprecierea conturilor de trezorerie și valoarea diferenț elor favorabile aferente
titlurilor de stat achiziționate, amortizate .
6.6. Teste grilă
1). Veniturile reprezintă :
a) creșteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de
intrări sau creșteri ale activelor sau descreșteri ale datoriilor, care se concretizează în creșteri ale
capitalului propriu;
b) creșteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de
ieșiri sau descreșteri ale activelor sau creșteri ale datoriilor, care se concretizează în scăderi ale

capitalului propriu, altele decât cele rezultate din distribuirea către acționari;
c) creșteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de
intrări sau creșteri ale activelor sau descreșteri ale datoriilor, care se concretizează în creșteri ale
capitalului propriu, altele decât cele rezultate din contribuții ale acționarilor;

2). Prin articolul contabil 231 = 722 se înregistrează:
a) finalizarea unei lucrări de investiție;
b) finaliz area unei lucrări de investiție începută în cursul exercițiului anterior;
c) o lucrare de investiție începută și nefinalizată până la sfârșitul exercițiului;

3). SC „X" încasează dividende aferente acțiunilor deținute la entitățile afiliate în valoare de 500 lei,
prin virament. Precizați înregistrarea corectă:
a) 5121 = 7611 500;
b) 5121 = 767 500;
c) 5311 = 7641 500;
d) 5124 = 766 500;
e) 532 = 768 500;

4). Articolul contabil
461 = %
7583
4427 poate reflecta:
a) cedarea unui teren sub formă de donație;
b) vânzarea unui teren;
c) primirea unui teren ca donație;

5). Care dintre următoarele articole contabile influențează veniturile de exploatare:
a) 4111 = % 1.190
7015 1.000
4427 190
vânzarea de produse finite
b) 301 = 7582 2.500
materii prime primite prin donație
c) 401 = % 5.500
5124 5.200
7651 300
plata unui furnizor extern
d) 401 = 767 100
sconturi obținute de la furnizor

Total: 10 puncte (câte 2 puncte pentru fiecare răspuns)

6.7. Bibliografie
1. Toma, C., Contabilitate financiară , Ediția a II -a revizuită și adăugită – 2016, Ed. TipoMoldova, Iași, 2016
2. *** Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 1.802/29.12.2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile
privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 963/30.12.2014, cu modificările și completările ulterioare

UNITATEA DE STUDIU 7 SITUAȚIILE FINANCIARE ANUALE
Obiectivele unității de studiu 7 ………………………………………………………….. Error! Bookmark not defined.
7.1. Legӑtura dintre contabilitatea curentӑ și situațiile financiare. Lucrările contabile de închidere a
exercițiului financiar …………………………………………………………………. Error! Bookmark not defined.
7.2. Conținutul și forma situațiilor financiare anuale simplificate ………….. Error! Bookmark not defined.
7.2.1. Bilanțul/Bilanțul prescurtat ………………………………………………… Error! Bookmark not defined.
7.2.2. Contul de profit și pierdere/ Contul prescurtat de profit și pierdere Error! Bookmark not defined.
7.2.3. Situația fluxurilor de trezorerie …………………………………………… Error! Bookmark not defined.
7.2.4. Situația modificӑrilor capitalurilor proprii …………………………….. Error! Bookmark not defined.
7.2.5. Notele explicative la situațiile financiare anuale [7, Capitolul 6 Note explicative la situațiile
financiare anuale] ……………………………………………………………. Error! Bookmark not defined.
7.3. Răspunsuri la temele de verificare a cunoștințelor …………………………. Error! Bookmark not defined.
7.4. Teste grilă ………………………………………………………………………………… Error! Bookmark not defined.
7.5. Bibliografie ……………………………………………………………………………… Error! Bookmark not defined.

Obiectivele unității de studiu 7
La terminarea acestei unități de studiu studențiii vor fi în măsură să:
• aprofundeze ciclul d e prelucrări contabile, de la contabilitatea curentă la raportarea
financiară;
• cunoască conținutul fiecărei componente a situațiilor financiare;
• cunoascӑ rolul pe care îl îndeplinește fiecare componentă a situațiilor financiare în
sistemul informațional al entității.

Timp de studiu: 2 ore

Principala sursă de informare a utilizatorilor externi, pentru a -și fundamenta deciziile
economice pe o bază realistă, o constituie situațiile financiare anuale, eventual cerificate (garantate) de
profesioniști contabili independenți.
7.1. Legӑtura dintre contabilitatea curentӑ și situațiile financiare. Lucrările contabile
de închidere a exercițiului financiar
Indiferent care este modul de organizare a contabilității adoptat, în orice entitate ciclul de
prelucrări contabile se desfășoară potrivit unei scheme identice. Astfel, se pornește de la primirea
documentelor justificative și se încheie cu elaborarea situațiilor financiare anuale.
Schematic, demersul general de organizare a ciclului de prelucrări contabile se poa te reprezenta
ca în fig. nr. 4. [5, p.70]

1) Primirea documentelor justificative
2) Analiza documentelor justificative și înregistrarea
cronologică a operațiilor în registrul -jurnal
3) Sistematizarea datelor conținute în registrul jurnal și reportarea lor în cartea mare
4) Ve rificarea înregistrării în conturi a tuturor operațiilor.
Elaborarea balanței de verificare primară (înaintea inventarierii)
5) Inventarierea generală a patrimoniului
6) Înregistrarea operațiilor de regularizare în registrul -jurnal și sistematizarea lor în
cartea -mare. Elaborarea balanței de verificare după inventariere
7) Determinarea rezulatului exercițiului și repartizarea acestuia. Sistematizarea
datelor în cartea mare și întocmirea balanței de verificare finală
8) Închiderea conturilor
9) Elaborar ea situațiilor financiare
Fig.nr. 4. Demersul general de organizare a lucrărilor contabilității

Etapele 4-8 din demersul general de organizare a lucrărilor contabilității sunt cunoscute în
literatura de specialitate sub denumirea de lucrări premergătoare (pregătitoare) întocmirii bilanțului.
Succesiunea lucrărilor contabilității în vederea elaborării situațiilor financiare este în general
aceeași, indiferent de legislațiile contabile naționale aplicabile.

Teme de verificare
TV 7.1. Legӑtura dintre contabilitatea curentӑ și situațiile financiare. Lucrările contabile de
închidere a exercițiului financiar
1 Enumerați etapele premergătoare întocmirii bilanțului
Răspuns:

7.2. Conținutul și forma situațiilor financiare anuale simplificate
Potrivit legislației în vigoare numărul componentelor și complexitatea situațiilor financiare
întocmite de persoanele juridice diferă în funcție de criteriile de mărime în care se încadrează acestea
(vezi Unitatea de studiu 1).
Situațiile financiare anuale constituie un tot unitar și au ca obiectiv furnizarea de informații
despre poziția financiară, performanța financiar ă și fluxuril e de trezoreri e ale unei entități , utile unei
categorii largi de utilizatori.
Formatul bilanțului, respectiv al bilanțului prescurtat, și cel al contulu i de profit și pierder e nu
se modific ă de la un exercițiu financiar la altul. În cazuri excepționale sunt permise totuși abateri de la
acest principiu pentru a se oferi o imagine fidelă a activelo r, datoriilor , poziției financiare și a profitului
sau pierderii entității . Astfel de abateri și justificăril e corespunzătoare se prezintă în notele explicative la
situațiile financiare. [7, punctul 25]

139
7.2.1. Bilanțul/Bilanțul prescurtat
Bilanțul, în calitatea lui de document contabil de sinteză, prezintă active le, capitalurile proprii
și datoriile entității la închiderea exercițiului, precum și în celelalte momente când se încheie, potrivit
dispozițiilor legale. Această situație financiară de sinteză include toate elementele de activ, datorii și
capitaluri proprii grupate după natură și lichiditate, respectiv după natură și exigibilitate.
Bilanțul structurează activele în ordinea crescătoare a lichidității. Principalele structuri de activ
sunt activele imobilizate și activele circulante.
Grupa A. Activele imobilizate denumite și imobilizări, active fixe, valori imobilizate sunt
reprezentate prin acele bunuri și valori destinate a servi de o manieră durabilă, pe o perioadă mai
îndelungată (mai mare de un an), activitatea entitӑții. Imobilizările, prin destinația lor, contribuie la
realizarea de noi bunuri și servicii sau susțin dezvoltarea de ansamblu a firmei, nefiind supuse, de
regulă comercializării.
Activele imobilizate sunt structurate în bilanț pe trei subgrupe:
I) Imobilizări necorporale (nemateriale) denumite și imobilizări nemateriale sau active
intangibile, cuprind valorile economice de investiție care nu sunt concretizate în bunuri fizice. În
cadrul bilanțului aceste imobilizӑri sunt structurate pe urmӑtoarele posturi (bilanțul prescurtat nu
prezintă o asemenea dezvoltare, informațiile fiind prezentate cumulat pe un singur rând) :
1. Cheltuieli de constituire (ct. 201-2801);
2. Cheltuieli de dezvoltare (ct. 203 – 2803 – 2903);
3. Concesiuni, brevete, licențe, mărci comerciale, drepturi și active similare și alte imobilizari
necorporale (ct. 205 + 208 -2805 – 2808 – 2905 – 2908);
4. Fond comercial (ct. 2071 – 2807);
5. Active necorporale de explorare și evaluare a resurselor minerale (ct. 206 – 2806 – 2906) și
6. Avansuri ( ct. 4094).
II) Imobilizări corporale (materiale), ca parte componentă a mijloacelor de producție,
reprezintă bunuri fizice cu utilizare îndelungată care dețin ponderea cea mai mare în totalul
imobilizărilor unei entitӑți productive. Aceastӑ subgrupӑ de bilanț include urmӑtoarele posturi (bilanțul
prescurtat nu prezintă o asemenea dezvoltare, informațiile fiind prezentate cumulat pe un singur rând) :
1. Terenuri și construcții (ct. 211 + 212 – 2811 – 2812 – 2911 -2912);
2. Instalații tehnice și mașini (ct. 213 + 223 – 2813 – 2913);
3. Alte instalații, utilaje ș i mobilier (ct. 214 + 224 – 2814 – 2914);
4. Investiții imobiliare (ct. 215 – 2815 – 2 915);
5. Imobiliz ări corporale în curs de exec uție (ct. 231 – 2931);
6. Investiții imobiliare în curs de exec uție (ct. 235 – 2935);
7. Active co rporale de explorare și ev aluare a resurselor minerale (ct. 216 – 2816 – 2916);
8. Active biologice productive (ct. 217 + 227 – 2817 – 2917) și
9. Avansuri ( ct. 4093).
III) Imobilizările financiare sunt reprezentate prin acele investiții, concretizate în titluri sau
nu, realizate de ent itate pe termen mai mare de un an, în scopul exercitării unui control, a unei
influențe semnificative în gestiunea unității finanțate sau doar pentru a realiza venituri financiare
(dividende, dobânzi). În cadrul bilanțului aceste imobilizӑri sunt structurate pe urmӑtoarele posturi
(bilanțul prescurtat nu prezintă o asemenea dezvoltare, informațiile fiind prezentate cumulat pe un
singur rând): [4, p. 474]
1. Acțiuni deținute la filiale (ct. 261 – 2961 );
2. Împrumuturi acordate entităților din grup (ct. 26 71 + 2672 -2964);
3. Acțiunile d eținute la entitățile asociate și la entit ățile controlate în comun (ct. 262 + 2 63 –
2962);
4. Împrumuturi acordate entităților asociate ș i entităților controlate în comun (ct. 2673 +
2674 – 2965);
5. Alte titluri imobilizate (ct. 265 + 266 – 2963) și

6. Alte împrumuturi (ct. 2 675* + 2676* + 2 677 + 267 8* + 2679* -2966* – 29 68*).
Spre deosebire de contabilitatea curentă unde activele imobilizate figurează la valoarea de
intrare, în bilanț aceste elemente sunt reflectate la valoarea contabilă (valoarea de intrare – amortizări –
ajustări pentru depreciere). În cazul terenurilor și imobilizărilor financiare, care nu fac obiectul
amortizării, valoarea contabilă se obține pornind de la valoarea de intrare diminuată de eventualel e
ajustări pentru pierderea de valoare.
Grupa B. Activele circulante, denumite și active curente, valori circulante, bunuri mobile sau
mijloace circulante sunt reprezentate prin “ansamblul activelor […] care datorită destinației și naturii
lor, nu au voc ația de a rămâne durabil în întreprindere cu excepția acelora legate de particularitățile
entității (ciclul lung al fabricației).” [2, p. 87] Ele se caracterizează printr -o viteză de rotație mare și
servesc, în general, activitatea entității pe o perioadă mai mică de un an.
Activele circulante sunt structurate în bilanț, după natura și destinația lor în: stocuri, creanțe,
investiții pe termen scurt și casa și conturi la bănci.
I) Stocurile (inclusiv producția în curs de execuție) includ ansamblul bunurilor ș i serviciilor
din cadrul entitӑții, destinate fie vânzării în aceeași stare sau după prelucrarea lor în procesul de
producție, fie consumului de la prima lor utilizare. În bilanț, subgrupa stocurilor este structuratӑ pe
urmӑtoarele posturi (bilanțul prescurtat nu prezintă o asemenea dezvoltare, informațiile fiind
prezentate cumulat pe un singur rând):
1. Materii prime și materiale consumabile (ct. 301 + 302 + 3 03+/- 308 + 321 + 322 + 323 +
328 + 351 + 358 + 381 +/- 388 -391 – 392 – 3951 – 3958 – 398);
2. Pr oducția în curs de execuție (ct. 3 31 + 3 32 + 341 +/- 3 48* -393 – 3 941 – 395 2);
3. Produse finite și mӑrfuri (ct. 327 + 34 5 + 3 46 + 347 +/- 348*+ 354 + 35 6 + 357 + 3 61 +
326 +/- 368 + 3 71 +/- 378 – 3 945 -3946 – 3 947- 3953 – 3 954 – 3955 – 39 56 – 3 957 – 39 6 – 397 – din
ct. 4428) și
4. Avansuri (ct. 4091).
În cadrul acestor posturi valoarea de intrare a elementelor stocabile este corectată în plus/minus
cu diferențele de preț aferente din care se scade valoarea ajustӑrilor pentru depreciere existente, iar în
cazul mărfurilor evidențiate la preț de vânzare cu amănuntul și valoarea taxei pe valoarea adăugată
neexigibilă.
II) Creanțele (Sumele care urmeazӑ sӑ fie încasate dupӑ o perioadӑ mai mare de un an trebuie
prezentate separat pentru fiecare element ) oferă informații referitoare la drepturile unității fațӑ de terți
care urmeazӑ să se deconteze într -o perioadă de până la un an.
Aceastӑ subgrupӑ de bilanț include urmӑtoarele posturi (bilanțul prescurtat nu prezintă o
asemenea dezvoltare, informațiile fiind preze ntate cumulat pe un singur rând):
1. Crean țe comerciale† (ct. 2675* + 2 676* + 2678* + 2679* – 2966* – 296 8* + 4092 + 411 +
413 + 41 8 – 491);
2. Sume de încasat de la entitӑțile afiliate (ct. 451** – 495*);
3. Sume de încasat de la entitățile asociate și entitățile controlate în comun (ct. 453** – 495*);
4. Alte creanțe (ct. 425 + 4282 + 431** + 437 ** + 4 382 + 44 1** +4424 + din ct. 4428** +
444** + 4 45 + 446** + 4 47** + 44 82 +4582 + 4662 + 461 + 473* * – 496 + 5 187) și
5. Capital subscris și nevӑrsat (ct. 456 – 495*).
Din valoarea de intrare creanțelor se deduc ajustӑrile pentru depreciere constituite.
III) Investițiile pe termen scurt sunt rezultatul plasării excedentelor de trezorerie pe o perioadă
de până la un an. Acestea sunt reprezentate sau nu prin titluri de valoare negociabile achiziționate
pentru a fi revândute în viitorul apropiat, în vederea obținerii unor câștiguri financiare sub formă de
dividende, dobânzi sau din diferența favorabilă obținută la revânzare. În bilanț grupa investițiilor pe

* Conturi de repartizat după natu ra elementelor respective.
1 Sumele înscrise la acest rând și preluate din conturile 2675 la 2679 reprezintă creanț ele aferente contractelor de leasing
financiar și altor contracte asimilate, precum și alte crean țe imobilizate, scadente într-o perioadă mai mică de 12 luni.
** Solduri debitoare ale conturilor respective.

141
termen scurt este structuratӑ pe douӑ posturi (bilanțul prescurtat nu prezintă o asemenea dezvoltare,
informațiile fiind prezentate cumulat pe un singur rând) :
1. Acțiuni deținute la entitӑțile afiliate (ct. 501 – 591) și
2. Alte investiții pe termen scurt (ct. 50 5 + 506 + 5 07 + din ct.508 – 5 95 – 596 – 598 + 5113 +
5114).
Din valoarea de intrare a investițiilor pe termen scurt se deduc ajustӑrile pentru pierderea de
valoare constituite.
IV) Casa și conturile la bănci (din ct. 508 + ct. 5112 + 51 2 + 531 + 53 2 + 541 + 54 2) sunt
reprezentate de lichidități și echivalente ale acestora gestionate prin casieria și conturile unității
deschise la bănci. Prin aceastӑ subgrupӑ de bilanț se prezintă informații referitoare la: disponibilitățile
existente în cecuri de încasat, conturi la bănci în lei, conturi la bănci în valutӑ, sume în curs de
decontare; numerarul din casieria unității; alte valori; lichiditățile din conturile de acreditive;
avansurile de trezorerie acordate și nedecontate.
Grupa C) Cheltuieli în avans (ct. 471) sunt acele cheltuieli plătite cu anticipație, cum sunt:
cheltuielile cu reparațiile capitale neprevizibile, reparații curente și revizii tehnice, abonamente, chirii
și alte cheltuieli efectuate anticipat, cheltuieli ce sunt aferente exercițiului următor .
În bilanț grupa cheltuielilor în avans este structuratӑ pe douӑ rânduri:
Sume de re luat într-o pe rioadă de p ână la un an (din ct. 471*) și
Sume de re luat într-o pe rioadă mai ma re de un an (din ct. 471*).
Apariția cheltuielilor înregistrate în avans în bilanț constituie consecința aplicării principiilor:
continuității activității, contabilității de angajamente și prudenței.
Grupa D) Datorii: sumelele care trebuie plătite într -o perioadă de până la un an
(cunoscute și sub denumirea de datorii pe termen scur t sau datorii curente) . În general, datoria
reprezintă “obligația asumată de o persoană (debitor) față de o altă persoană (creditor) atestată într -un
raport juridic, privind restituirea la un anumit termen a unei sume de bani sau bunuri, prestarea unor
lucrări, servicii, etc.” [1, p. 84] Această structură exprimă resursele străine de care beneficiază o entitate
pe o perioadă de până la un an pentru finanțarea activității proprii, fiind împӑrțitӑ pe urmӑtoarele
posturi (bilanțul prescurtat nu prezintă o asemenea dezvoltare, informațiile fiind prezentate cumulat pe
un singur rând):
1. Împrumuturi din emisiunea de obligațiuni, prezentându -se separat împrumuturile din
emisiunea de obligațiuni convertibile (ct. 161 + 1681 – 169 );
2. Sume datorate instituțiilor de credit (ct. 1621 + 1 622 + 1624 + 1625 + 162 7 + 168 2 + 5191 +
5192 + 5 198);
3. Avansuri încasate în contul comenzilor (ct. 419 );
4. Datorii comerciale – furnizori (ct. 401 + 404 + 40 8);
5. Efecte de comerț de plӑtit (ct. 403 + 4 05);
6. Sume datorate entitӑț ilor din grup (ct. 1661 + 1685 + 269 1 +451***‡);
7. Sume datorate entităților asociate și entit ăților controlate în comu n (ct. 1663 + 16 86 +
2692 + 269 3 + 453* **) și
8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale și datoriile privind asigurӑrile sociale (ct. 1 623 + 1 626
+ 167 + 1687 + 2695 + 4 21 + 423 + 424 + 426 + 427 + 4281 + 43 1*** + 43 7*** + 4381 + 441***
+ 44 23 + 442 8*** + 444 *** + 4 46*** + 4 47** * + 4481 + 455 + 4 56*** + 457 + 4581 + 462 +
4661 + 473* ** + 509 + 5 186 + 519 3 + 519 4 + 5195 + 5 196 + 5 197).
Din valoarea împrumuturilor din emisiuni de obligațiuni se deduc primele de rambursare a
obligațiunilor.
Grupa E) Active circulante nete/datorii curente nete prezintă rezultatul diferenței dintre
valoarea activelor circulante la care se adaugă cheltuielile în avans, pe de o parte, și valoarea datoriilor
pe termen scurt la care se adaugă veniturile în avans, pe de altă parte.
Grupa F) Total active minus datorii curente reprezintӑ suma dintre valoarea activelor
imobilizate și activele circulante nete/datoriile curente nete.

*** Solduri creditoare ale conturilor respective.

Grupa G) Datorii: Sumele ce trebuie plătite într -o perioadă mai mare de un an reflectă
resursele străine folosite de entitate pe o perioadă de peste un an pentru finanțarea activității proprii.
Această structură exprimă resursele străine de care beneficiază o entitate pe o perioadă de peste un an
pentru finanțarea activității proprii, fiind împӑrțitӑ pe urmӑtoarele posturi (bilanțul prescurtat nu
prezintă o asemenea dezvoltare, informațiile fiind prezentate cumulat pe un singur rând) :
1. Împru muturi din emisiunea de obligațiuni, prezentându -se separat împrumuturile din
emisiunea de obligațiuni convertibile (ct. 161 + 1681 – 169 );
2. Sume datorate instituțiilor de credit (ct. 1621 + 1 622 + 1624 + 1625 + 162 7 + 168 2 + 5191 +
5192 + 5 198);
3. Avansuri încasate în contul comenzilor (ct. 419 );
4. Datorii comerciale – furnizori (ct. 401 + 404 + 408);
5. Efecte de comerț de plӑtit (ct. 403 + 4 05);
6. Sume datorate entitӑților din grup (ct. 16 61 + 1685 + 269 1+ 451***);
7. Sume datorate entităților asociate și entit ăților controlate în comu n (ct. 1663 + 16 86 +
2692 + 269 3 + 453* **) și
8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale și datoriile privind asigurӑrile sociale (ct. 1 623 + 1 626
+ 167 + 1687 + 2695 + 4 21 + 423 + 424 + 426 + 427 + 4281 + 43 1*** + 43 7*** + 4381 + 441***
+ 44 23 + 44 28*** + 444 *** + 4 46*** + 447*** + 4481 + 455 + 4 56*** + 4581 + 4 62 + 4 661 +
473*** + 50 9 + 51 86 + 5193 + 519 4 + 519 5 + 5 196 + 519 7).
Din valoarea împrumuturilor din emisiuni de obligațiuni se deduc primele de rambursare a
obligațiunilor.
Grupa H) Provizioanele. Ca structură de bilanț, provizioanele reprezintă resurse “destinate
acoperirii de riscuri și cheltuieli pe care evenimentele survenite sau în curs de desfășurare le fac
probabile; astfel de evenimente privesc cazuri pr ecise, dar realizarea lor este nesigură.” [2, p. 98]
Potrivit legislației în vigoare entitӑțile autohtone pot constitui provizioane pentru multiple riscuri și
cheltuieli, aceastӑ grupӑ fiind structuratӑ pe trei posturi (bilanțul prescurtat nu prezintă o as emenea
dezvoltare, informațiile fiind prezentate cumulat pe un singur rând) :
1. Provizioane pentru beneficiile angaja ților (ct. 151 5 + 151 7);
2. Provizioane pentru impozite (ct. 1516) și
3. Alte provizioane (ct. 1511 + 151 2 + 1 513 + 1 514 + 1518).
Grupa I) Veniturile în avans reprezintă sumele încasate sau creanțele generate de vânzarea
unor bunuri sau prestații care nu afectează veniturile exercițiului. În această categorie sunt încadrate
veniturile încasate anticipat reprezentând chirii, locații de gestiun e, abonamente, prime de asigurare,
veniturile de realizat la vânzările de mărfuri cu plata în rate , partea din valoarea subvențiilor pentru
investiții care urmează a fi virate la venituri și venituri le în avans aferente activelor primite prin
transfer de la clien ți. Această grupă este împӑrțitӑ pe urmӑtoarele posturi:
1. Subven ții pentru investi ții (ct. 475) , dezvoltate pe două rânduri :
– Sume de re luat într-o pe rioadă de p ână la un an (din ct. 475*);
– Sume de re luat într-o pe rioadă mai ma re de un an (din ct. 475*).
2. Venituri înregistrate în avans-total, din care:
– Sume de re luat într-o pe rioadă de p ână la un an (din ct. 472*);
– Sume de reluat într-o perioad ă mai mare d e un an (din ct. 472*).
3. Venituri în avans aferente activelor primite prin transfer de la clien ți, dezvoltate pe două
rânduri:
– Sume de re luat într-o pe rioadă de p ână la un an (din ct. 478*);
– Sume de re luat într-o pe rioadă mai ma re de un an (din ct. 478*) și
Fond comercial negativ (ct. 2075).
Grupa J) Capital și rezerve reprezintă dr epturile proprietarilor asupra activelor unei persoane
juridice, după deducerea tuturor datoriilor. Acestea sunt dobândite prin aporturi la capital și prin
autofinanțare, fiind prezentate în bilanț pe următoarele subgrupe:
I) Capital este reprezentat de ca pital social, patrimoniul regiei etc., în funcție de forma juridică
a entității. În bilanț (și în contabilitatea curentă) se prezintă distinct valoarea capitalului subscris
nevărsat și a celui subscris vărsat, iar grupa este structurată pe următoarele post uri:
1. Capital subscris vӑrsat (ct. 1012);

143
2. Capital subscris nevӑrsat (ct. 1011);
3. Patrimoniul regiei (1015);
4. Patrimoniul institutelor na ționale de cercetare-dezvoltare (ct. 101 8); și
5. Alte elemente de capitaluri proprii (ct. 1031).
II) Prime de capital reprezintă excedentul dintre valoare a aaporturilor la capital și valoarea
nominală a acțiunilor sau părților sociale. În funcție de natura lor, acestea pot fi: de emisiune, de
fuziune /divizare , de aport și de conversie a obligațiunilor în acțiuni.
III) Rezerve din reevaluare reprezintă plusul de valoare stabilit cu ocazia reevaluării
imobilizărilor corporale.
IV) Rezerve sunt reprezentate de resursele aflate o perio adă îndelungată la dispoziția entității,
constituite din profit sau alte surse autori zate de lege, destinate protejării capitalului împotriva
pierderilor sau utilizării pe alte destinații legale. În funcție de originea și natura lor, acestea sunt
prezentate în bilanț pe urmӑtoarele categorii (bilanțul prescurtat nu prezintă o asemenea dezv oltare,
informațiile fiind prezentate cumulat pe un singur rând) :
1. Rezerve legale (ct. 1061);
2. Rezerve statutare sau contractuale (ct. 1063) și
3. Alte rezerve (ct. 1068).
Acțiunile proprii reprezintӑ titluri de capital care au fost emise la o datӑ anterioarӑ și au fost
rӑscumpӑrate, aflându -se momentan în posesia entitӑții.
Câștigurile legate de instrumentele de capitaluri proprii reprezintӑ diferența între prețul de
vânzare al instrumentelor de capitaluri proprii și valoarea lor de răscumpărare, respe ctiv între valoarea
nominală a instrumentelor anulate și valoarea lor de răscumpărare.
Pierderile legate de instrumentele de capitaluri proprii se determină ca diferență între valoarea
de răscumpărare a instrumentelor de capitaluri proprii și prețul lor de vânzare, respectiv între valoarea
de răscumpărare a instrumentelor anulate și valoarea lor nominală.
V) Profitul sau pierderea reportat (ӑ) este reprezentat de rezultatele exercițiilor precedente,
concretizate în profit (a cărui repartizare a nu s -a reali zat) sau pierdere (a cărei acoperire s -a amânat) ,
având alocate două rânduri: sold C și sold D .
VI) Profitul sau pierderea exercițiului financiar constituie expresia sintetică a eficienței
economice înregistrată de entitate pe parcursul exercițiului care s e încheie, stabilindu-se ca raport între
mărimea veniturilor și mărimea cheltuielilor înregistrate, cumulat de la începutul exercițiului. Acesta
se concretizează în profit, dacă veniturile depășesc cheltuielile, și pierdere, în situația inversă, având
alocate două rânduri: sold C și sold D .
Teme de verificare
TV 7.2.1. Bilanțul
1 Precizați modul de structurare a activelor în bilanț
Răspuns:

7.2.2. Contul de profit și pierdere / Contul prescurtat de profit și pierdere
Pornind de la constatarea că orice activitate economică și socială este în același timp
consumatoare de resurse și producătoare de rezultate, contabilitatea s -a confruntat cu necesitatea de a
studia și prezenta echilibrul specific proceselor interne transformatoare, care produc modificări
cantitative și calitative în masa și structura averii unei entitӑți. Aceste modificări sunt consecința
relațiilor care se stabilesc între cheltuielile și veniturile ocazionate de activitatea desfășurată de o
unitate, reflectate sintetic sub forma rezultatului.
Bilanțul propriu -zis, deși prezintă mărimea rezultatului global, nu explică proveniența acestuia
și cauzele care l -au generat. Prin urmare, contabilitatea a fost determinată să întocmească o altӑ situație
anualӑ care să specifice modul de formare a rezultatului și să favorizeze desprinderea unor concluzii
pertinente privitoare la performanțele activității entității. Astfel, a fost elaborat “contul de profit și
pierdere” (contul de rezultate). [5, p. 200]

Legislația contabilă din țara noastră a adoptat un model al contului de profit și pierdere sub
formă de listă, în care veniturile și cheltuielile sunt structurate după natura și conținutul lor economic.
Principalele structuri din contul de profit și pierdere sunt: cifra de afaceri netă, veniturile și
cheltuielile exercițiului, grupate după natura lo r, precum și rezultatul exercițiului (profit sau pierdere).
1) Cifra de afaceri netă include valorile rezultate din vânzarea de bunuri și prestarea de
servicii care intră în categoria activităților curente ale entității, după scăderea reducerilor comerciale, a
taxei pe valoarea adăugată și a altor impozite și taxe aferente. Cifra de afaceri se calculează prin
însumarea veniturilor re zultate din livrările de bunuri și prestările de servicii, mai puțin reducerile
acordate clienților. Principalele componente ale cifrei de afaceri nete sunt producția vândută, veniturile
din vânzarea mărfurilor, reducerile comerciale acordate, veniturile din dobânzi înregistrate de entitӑțile
radiate din Registrul general și care mai au în derulare contracte de leasing și veniturile din subvenții
de exploatare aferente cifrei de afaceri nete.
Producția vândută (ct. 701 + 70 2 + 703 + 70 4 + 705 + 70 6 + 708 ) reflectă prețul de vânzare
(exclusiv TVA) al produselor finite, produselor agricole și a activelor biologice de natura stocurilor,
semifabricatelor, produselor reziduale, serviciilor prestate, studiilor și cercetărilor , veniturile din
redevențe, locații de gestiune, chirii și activități diverse facturate .
Venituri din vânzarea mărfurilor (ct. 707 ) exprimă prețul de vânzare (exclusiv TVA) al
bunurilor achiziționate de la terți și revândute în aceeași stare ș i prețul de vânzare al bunurilor
asimilate mărfurilor (vezi Contabilitatea mărfurilor ) livrate către terți .
Reduceri comerciale acordate (ct. 709) se referӑ la rabaturi, remize și risturnuri acordate
clienților ulterior facturӑrii, indiferent de perioada la care se referӑ aceste reduceri.
Venituri din dobânzi înregistrate de entitățile radiate din Registrul general și care mai au în
derulare contracte de leasing (ct. 766), al căror obiect principal de activitate îl constituie leasingul,
reflectă dobânzile pe care le înregistrează societățile specializate la contractele de leasing aflate în
derulare.
Venituri din subvenții de exploatare aferente cifrei de afaceri nete prezintă informații cu privire
la sumele primite sau de primit de la bugetul de stat sau organismele publice locale sau alte instituții
pentru realizarea cifrei de afaceri.
Ȋn contul prescurtat de profit și pierderi Cifra de afaceri netă (ct. 70 1 + 702 + 703 + 7 04 +
705 + 706 + 708 + 707 – 7 09 + 741** + 766** *) este p rezentatǎ pe un singur rȃnd. Celelalte venituri
sunt grupate pe un alt rȃnd, sub denumirea de Alte venituri (ct. 7 11 + 71 2 + 7 21 + 7 22 + 7 25 +
741**** + 7 51 + 755 + 758 + 761 + 7 62 + 764 + 7 65 + 766 + 767 + 7 68 + 781 5).
2) Venituri aferente costului producției în curs de execuție evidențiazӑ costul de producție al
produselor stocate (inclusiv al producției în curs de execuție), precum și variația acestuia. Pentru
această structură sunt rezervate în contul de profit și pierdere două rânduri:
– sold creditor;
– sold debitor.
3) Venituri din produ cția de imobilizări necorp orale și corporale reflectă valoarea
imobilizărilor corporale și necorporale realizate în regie proprie, exprimată în costuri efective de
producție. Evaluarea producției stocate și a producției de imobilizări în costuri efective de producție
constituie consecința aplicării principiului evaluării la cost de achiziție sau cost de producție .
4) Venituri din reevaluarea imobilizărilor corp orale (ct. 755) reflectă creșterile valorice
recunoscute la reevaluarea imobilizărilor corporale sub forma veniturilor, dacă pentru respectivul activ
a fost recunoscută o descreștere valorică la o reevaluare anterioară, înregistrată sub forma unei
cheltuieli.
5) Venituri din produ cția de investiții imobiliare (ct. 725) evidențiază costul de producție al
investițiilor imobiliare realizate cu efort propriu .
6) Venituri din subvenții de exploatare (ct. 7412 + 7 413 + 7 414 + 7415 + 7416 + 7417 +
7419) prezintă informații cu privire la sumele primite sau de primit, altele decât subvențiile aferente
cifrei de afaceri, de la bugetul de stat sau organismele publice locale sau alte instituții pentru finanțarea
activității de exploatare a entității .
7) Alte venituri din exploatare (ct. 751+ 758 + 7815) este un post ce prezintă informații
referitoare la celelalte venituri aferente activității de exploatare, care nu se regăsesc în structurile

145
anterioare, cu prezentarea distinctӑ a venituril or din fondul comercial negativ și a celor din
subvenții pentru investiții .
VENITURI DIN EXPLOATARE – TOTAL este un post care însumează valorile specifice
veniturilor din exploatare avute în vedere anterior, iar eventualul sold debitor al contului 711 se scade.
8 a) Cheltuieli cu materii prime și materiale consumabile (ct. 601 + 60 2) evidențiază costurile
ocazionate de consumul materiilor prime și materialelor consumabile. Ȋn contul prescurtat de profit și
pierderi structura Cheltuieli cu materii prime și materiale consumabile poartǎ denumirea de Costul
materiilor prime și al consumabilelor (ct. 601 + 602 – 609*), iar reducerile comerciale primite ulterior
facturǎrii, care nu corectează costul stocurilor la care se referă , sunt deduse din valoarea cheltuielilor
corespunzǎtoare .
Alte cheltuieli materiale (ct. 603 + 60 4 + 606 + 6 08) cumulează informații cu privire la
cheltuielile generate de materialele de natura obiectelor de inventar date în folosință, costul
materialelor nestocate incluse direct pe cheltuieli, cheltuielile privind activele biologice de natura
stocurilor și cheltuielile privind ambalajele.
8 b) Alte cheltuieli externe (cu energie și apă) (ct. 605) prezintă valoarea energiei și apei
consumate din afara ent ității, în baza facturilor primite de la furnizori.
8 c) Cheltuieli privind mărfurile (ct. 607) evidențiază costul de achiziție al mărfurilor vândute
în cursul exercițiului.
Reduceri comerciale primite (ct. 609 ) conține informații referitoare la rabaturi, remize și
risturnuri primite de la furn izori ulterior facturӑrii, care nu corectează costul stocurilor la care se referă .
9) Cheltuieli cu personalul reflectă costul ocazionat de folosirea forței de muncă , concretizat
în salarii, tichete de masă, instrumente de capitaluri proprii acordate salariaților, prime privind
participarea personalului la profit , precum și contribuțiile la asigurările și protecția socială. Valoarea
cheltuielilor cu personalul este prezentatӑ separat pe douӑ rânduri:
– a) Salarii și indemniza ții (ct. 641 + 642 + 643 + 64 4);
– b) Cheltuieli cu asigur ările și protec ția socială (ct. 64 5).
Ȋn contul prescurtat de profit și pierderi structura Cheltuieli cu personalul (ct. 641 + 64 2 + 643
+ 644 + 645 ) este prezentat ǎ pe un singur rȃnd.
10 a) Ajustări de valoare privind imobilizărilor corporale și necorporale oferă informații
referitoare la cheltuielile generate de amortizarea imobilizărilor și de constituirea sau suplimentarea
ajustărilor pentru deprecierea imobilizărilor corporale și necorporale, precum și la veniturile care s -au
obținut din reluarea ajustărilor pentru deprecierea imobilizărilor corporale și necorporale. A justări le de
valoare privind imobilizărilor corporale și necorporale sunt prezentate pe două rânduri:
– a.1) Cheltuieli (ct. 6811 + 6813 + 6 817);
– a.2) Venituri (ct. 7813).
10 b) Ajustări de valoare privind activele circulante evidențiază, pe de o parte, cheltuielile cu
scoaterea din evidență a creanțelor neîncasabile și de constituire a ajustărilor pentru deprecierea
activelor circulante, iar pe de altă parte, veniturile din reactivarea creanțelor față de clienți și debitori
diverși și din anularea ajustărilor pentru deprecierea activelor circulante, fiind prezentate pe două
rânduri:
– b.1) Cheltuieli (ct. 654 + 6814);
– b.2) Venituri (ct. 754 + 78 14).
Ȋn contul p rescurtat de profit și pierderi structura Ajustări d e valoare (ct. 654 + 68 1 + 686 –
754 – 7812 – 7 813 – 7814 – 786) este prezentat ǎ pe un singur rȃnd. Celelalte cheltuieli sunt grupate pe
un alt rȃnd, sub denumirea de Alte cheltuieli (ct. 603 + 6 04 + 60 5 + 60 6 + 6 07 + 60 8 – 60 9* + 611 +
612 + 613 + 6 14 + 615 + 6 21 + 622 + 62 3 + 6 24 + 6 25 + 6 26 + 6 27 + 6 28 + 6 35 + 65 1+ 652 + 655
+ 658 + 663 + 66 4 + 665 + 666 + 667 + 668).
11) Alte cheltuieli de exploatare regrupează acele cheltuieli legate de exploatare car e nu se
regăsesc în structurile prezentate anterior .
11.1. Cheltuieli privind prestaț iile externe (ct. 61 1 + 612 + 613 + 614 + 6 15 + 621 + 6 22 +
623 + 6 24 + 625 + 6 26 + 627 + 6 28) vizează cheltuielile ocazionate de procurarea serviciilor din afara
unității cum sunt: întreținerea și reparațiile; redevențele, locațiile de gestiune și chiriile; studiile și
cercetările; asigurările; alte servicii executate de terți (colaboratori; comisioane și onorarii; protocol,

reclamă și publicitate; transport de bunuri și persoane; deplasări, detașări și transferări; poștă și
telecomunicații; servicii bancare; alte cheltuieli cu serviciile excutate de terți) ;
11.2. Cheltuieli cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate; cheltuieli reprezentând
transferuri și co ntribuții datorate în baza unor acte no rmative speciale (ct. 635 + 6586*) grupează
cheltuielile unității în relația cu bugetul central, bugetele locale, alte organisme publice, generate de
impozite, taxe, contribuții și vărsăminte similare, datorate potrivit legislaț iei fiscale în vigoare;
11.3. Cheltuieli cu prote cția mediului înconjurător (ct. 652) prezintă informații referitoare la
taxele de mediu achitate de unitate și certificatel e de emisi i de gaze cu efec t de seră achiziționate ;
11.4. Cheltuieli din reevaluarea imobilizărilor co rporale (ct. 655 ) reflectă descreșterile
valorice recunoscute la reevaluarea imobilizărilor corporale sub forma cheltuielilor, dacă pentru
respectivul activ nu este înregistrată o rezervă din reevaluare;
11.5. Cheltuieli privind calamitățile și alte evenimente similare (ct. 6587) prezintă informații
privind valoarea bunurilor distruse de calamități sau expropiate potrivit prevederilor legale;
11.6. Alte cheltuieli (ct. 651 + 6581 + 6582 + 658 3 + 6588) , structurӑ a contului de profit și
pierdere care regrupeazӑ informații referitoare la cheltuielile rezultate din operațiuni de fiducie, cu
despăgubirile, amenzile și penalitățile datorate sau plătite, donațiile acordate, cheltuielile privind
activele cedate și alte operațiuni de capital și alte cheltuieli de exploatare;
Cheltuieli cu dobânzile de refina nțare înregistrate d e entitățile radiate din Registrul general
și care mai au în derulare contracte de leasing (ct. 666*) al căror obiect principal de activitate îl
constituie leasingul, reflectă cheltuielile aferente exercițiului curent cu dobânzile pe care le datorează
societățile specializate pentru refinanțarea contractelor de leasing aflate în derulare;
Ajustări p rivind provizioa nele oferă informații referitoare la cheltuielile generate de
constituirea sau suplimentarea provizioanelor necorporale, precum și la veniturile care s -au obținut din
reluarea provizioanelor. A justări le privind provizioanele sunt prezentate pe două rânduri:
– Cheltuieli (ct. 6812);
– Venituri (ct. 7812).
CHELTUIELI DE EXPLOATARE – TOTAL este un post care însumează cheltuielile de
exploatare avute în vedere anterior, din care sunt deduse veniturile din ajustări și provizioane aferente
activității de exploatare.
12) Venituri din interese de participare (ct. 7611 + 7612 + 7613) evidențiază sumele încasate
sau de încasat sub formă de dividende pentru titlurile de capital deținute la alte entități afiliate, entități
asociate și entități controlate în comun, cu menționarea pe un rând distinct a veniturilor din
participațiile deținute la entitățile afiliate.
13) Venituri din dobânzi (ct. 766*) se referă la dobânzile încasate sau de încasat pentru
împrumuturile acordate pe termen scurt, pentru titlurile de plasament deținute și pentru disponibilitățile
păstrate în conturi bancare , inclusiv dobânda aferentă creanțelor imobilizate. Dobânzile încasate sau de
încasat de la entitățile afiliate au alocat un rând separat în cadrul contului de profit și pierdere.
14) Venituri din subvenții de exploatare pentru dobânda datorată (ct. 741 8) reflectă
veniturile de natura celor menționate în denumirea rândului.
15) Alte venituri financiare (ct. 7615 + 762 + 764 + 76 5 + 767 + 7 68) include venituri
financiare diverse ca natură, cum sunt: dividende din deținerea altor imobilizări financiare ; dividende
și dobânzi pentru investițiile financiare deținute pe termen scurt; prețul de vânzare al imobilizărilor
financiare cedate; diferențele favorabile între valoarea de cesiune a investițiilor financiare pe termen
scurt și valoarea lor contabilă; diferențele favorabile de curs valutar; sconturile obținute și alte venituri
din activitatea financiară. Veniturile din alte imobiliz ări financiare au alocat un rând separat în cadrul
contului de profit și pierdere.
VENITURI FINANCIARE – TOTAL este un post care însu mează valorile specifice
veniturilor financiare avute în vedere anterior.
16) Ajustӑri de valoare privind imobilizările financiare și investițiile financiare deținute ca
active circulante oferă informații cu privire la mărimea cheltuielilor ocazionate de c onstituirea sau
suplimentarea ajustărilor de natură financiară și a celor generate de amortizarea primelor de
rambursare a obligațiunilor, dar și la veniturile rezultate în urma reluării ajustărilor de natură
financiară. Ajustări le de aceastǎ naturǎ sunt p rezentate pe două rânduri:
– Cheltuieli (ct. 686 );

147
– Venituri (ct. 786 ).
17) Cheltuieli privind dobânzile exprimă sumele plătite sau de achitat pentru împrumuturile
primite de la terți, cu evidențierea distinctă a dobânzilor generate de relația cu entități le afiliate.
Alte cheltuieli financiare (ct. 663 + 664 + 665 + 667 + 668) constituie un post eterogen al
contului de profit și pierdere care reunește informații referitoare la: pierderile din creanțe legate de
participații; valoarea contabilă a imobilizărilor financiare cedate; diferențele nefavorabile dintre
valoarea de cesiune a investițiilor financiare pe termen scurt și valoarea lor contabilă; diferențele
nefavorabile de curs valutar; sconturile acordate și alte cheltuieli din activitatea financiară.
CHELTUIELI FINANCIARE – TOTAL este un post care însumează valorile specifice
cheltuielilor financiare avute în vedere anterior, din care sunt deduse veniturile din ajustări aferente
activității financiare.
PROFITUL SAU PIERDEREA FINANCIAR ( Ă) rezultă din com pararea totalului
veniturilor financiare cu totalul cheltuielilor financiare și se concretizează în profit (dacă veniturile
sunt mai mari) sau în pierdere (situația inversă) , pentru fiecare fiind alocat câte un rând:
– Profit (rd. 52 – 59);
– Pierdere (rd. 59 – 52).
VENITURI TOTALE prezintӑ informații referitoare la totalitatea veniturilor anuale ale
entitӑții obținute din activitatea de exploatare și financiarӑ .
CHELTUIELI TOTALE ȋnsumeazǎ cheltuielile de exploatare cu cheltuielile financiare.
18) PROFITUL SAU PIERDEREA BRUT (Ă) se obține prin deducerea din veniturile totale a
cheltuielilor totale. Dacă veniturile totale sunt superioare cheltuielilor totale, rezultatul brut al
exercițiului se concretizează în profit , iar ȋn situația inversă rezultatul brut al exercițiului se
materializează în pierdere , pentru fiecare fiind alocat câte un rând:
– Profit (rd. 62 – 63 );
– Pierdere (rd. 63 – 6 2).
19) Impozitul pe profit (ct. 691) se determină prin aplicarea cotei legale (actualmente de 16 %)
asupra bazei impozab ile, rezultând sarcina fiscalӑ anualӑ definitivӑ fațӑ de buget.
20) Alte impozite neprevăzute la elementele de mai sus (ct. 698) reflectă impozitul pe venit
datorat de microîntreprinderi și alte impozite, conform reglementărilor emise în acest scop.
Ȋn contul prescurtat de profit și pierderi structurile Impozitul pe profit și Alte impozite care nu
apar în elementele de mai sus sunt regrupate sub denumirea de Impozite (ct. 691 + 698) fiind
prezentat e pe un singur rȃnd.
21). PROFITUL SAU PIERDEREA NET(Ă) A EXERCI ȚIULUI FINA NCIAR reflectӑ rezultatul aflat
la dispoziția entitӑții dupӑ închiderea exercițiului. Dacă din profitul brut al exercițiului se deduce
impozitul pe profit și/sau alte cheltuieli cu impozitele, se obține rezultatul (profitul) net al
exercițiu lui. El reprezintă partea din rezultat care se cuvine proprietarilor, pentru aporturile puse la
dispoziția societății. Din acest motiv, acționarii/asociații sunt îndreptățiți să hotărască destinațiile pe
care va fi repartizat rezultatul obținut de societatea ai cărei proprietari sunt, iar repartizarea se
realizează de către organul suprem de conducere al unității (adunarea generală). Ȋn contul de profit și
pierdere sunt alocate douǎ rȃnduri:
– Profit (rd. 64 – 66 – 67 );
– Pierdere (rd . 65 + 66 + 6 7); (rd. 66 + 67 – 64).
În contul prescurtat de profit și pierdere PROFITUL SAU PIERDEREA NET(Ă) A
EXERCI ȚIULUI FINA NCIAR, prezentate pe cele două rânduri, se bazează pe datele din această
situație financiară anuală:
– Profit (rd. 01 + 02 – 03 – 0 4 – 05 – 06 – 07);
– Pierdere (rd. 03 + 04 + 0 5 + 06 + 07 – 0 1 – 02).

Teme de verificare
TV 7.2.2. Contul de profit și pierdere
1 Caracterizați cifra de afaceri netă
Răspuns:

7.2.3 . Situația fluxurilor de trezorerie
Rolul pe care îl îndeplinește trezoreria în finanțarea activității și în asigurarea perenității unei
entitӑți, a făcut ca, în ultimul timp, analizele fundamentate pe conceptul de trezorerie să fie considerate
de primă importanță. Utilizatorii situațiilor financiare anuale sunt din ce în ce mai mult intere sați să
aprecieze capacitatea ent ității de a genera lichidități și echivalente de lichidități, momentul și siguranța
apariției lor, precum și necesitățile de finanțare ale entitӑții. Trezoreria stă la baza determinării unor
indicatori de analiză și gestiune financiară pe termen scurt (asigurarea solvabilității) și pe termen lung
(determinarea nevoii de finanțare), favorizând totodată elaborarea previziunilor privind evoluția
situației financiare a unității.
Situația fluxurilor de trezorerie a apărut ca răspuns la aceste nevoi concrete. Aceasta “permite
utilizatorilor situațiilor financiare: (i) să evalueze capacitatea întreprinderii de a degaja lichidități; (ii)
să determine necesitățile de lichidități; (iii) să prevadă scadențele și riscul încasărilor viitoare; (iv) să
compare rezultatele întreprinderii, prin eliminarea efectelor utilizării diferitelor metode contabile
pentru aceleași operații și evenimente.” [3, p. 222]
Importanța și utilitatea situației fluxurilor de numerar se dezvăluie în contextul folosir ii
împreună cu celelalte situații financiare a informațiilor conținute, permițându -le utilizatorilor să
evalueze modificarea activului net al entității, structura sa financiară (inclusiv lichiditatea și
solvabilitatea) și capacitatea de a influența valoarea și momentul producerii fluxurilor de lichidități, în
vederea adaptării la circumstanțele și oportunitățile în continuă schimbare.
Reglementările contabile românești impun obligativitatea de a întocmi “Situația fluxurilor de
trezorerie ” pentru entitățile mijlocii și mari, iar pentru entitățile mici prezentarea este opțională.
Situați a fluxurilor d e trezorerie întocmită de aceste entităț i se prezint ă ca parte integrant ă a situațiilo r
financiare, pentru fiecare perioad ă pentru care sunt prezentate situațiil e financiare anuale. [7, punctul
452, alin. (2)]
Prin s ituați a fluxurilor de trezoreri e trebui e să se raporteze fluxurile d e trezorerie din cursul
perioadei, clasificate p e activități de exploatare, de investiții și de finanțare.
Fluxurile de trezorerie sunt reprezentate intrările sau ieșirile de numerar și echivalente de
numera r.
Activitățil e de exploatare sunt principalel e activități producătoare de venit ale entității,
precum și alte activități care nu sunt activități de investiții sau de finanțare. Fluxuril e de trezoreri e
provenit e din activităț i de exploatare sunt generate, în primul rând, d e principalele activități
producătoar e de venit ale entității . Prin urmare , ele rezult ă în genera l din tranzacțiil e și alte
eveniment e care intră în determinare a profitulu i sau a pierderii . Fluxuril e de trezoreri e provenit e din
activităț i de exploatare pot fi determinate potrivit metodei directe prin care sunt prezentate principale le
clase de plăț i și încasăr i brute în numerar. Exempl e de fluxur i de trezorerie provenit e din activități de
exploatare, potrivit metodei directe, sunt: [7, punctul 455]
a) încasările în numerar din vânzarea de bunuri și prestarea de servicii;
b) încasăril e în numerar provenit e din redevențe , onorarii, comisioane și alte venituri;
c) plățil e în numera r efectuat e către furnizori i de bunur i și prestatorii de servicii;
d) plățile în numerar efectuate către și în numele angajaților;
e) plățile în numerar sau restituiri ale impozitelor pe profit, cu excepți a cazulu i în care pot fi
asociat e în mod specific activităților de investiții și de finanțare.
Entitățil e obligat e să întocmească situați a fluxurilor d e trezorerie pot folosi pentru
întocmirea acesteia și metoda indirectă , prin care profitul sau pierderea este ajustat (ă) cu
efectele tranzacțiilo r care nu au natur ă monetară , amânăril e sau angajamentele d e plăți ori
încasăr i în numerar din exploatare, trecute sau viitoare, și elementele d e venituri ori cheltuieli
asociate cu fluxurile de trezorerie din investiții sau din finanțare.

149
“Prin metoda indir ectă, fluxul d e trezorerie net din activități de exploatare este determinat
prin ajustarea profitului sau a pierderii cu efectele:
a) modificărilor survenite pe parcursul perioadei în stocuri și în creanțele și datoriile din
exploatare;
b) elementelo r nemonetar e cu m ar fi amortizarea, provizioanele , pierderil e și câștiguril e
nerealizate asociate valutelor; și
c) tuturo r celorlalt e element e pentru car e efectel e de trezorerie reprezint ă fluxur i de trezoreri e
din investiți i sau finanțare.” [7, punctul 4551, alin. (2)]
Activitățil e de investiții constau în achiziționare a și cedarea de activ e imobilizat e și de alte
investiți i care nu sunt incluse în echivalentele de numerar. Fluxurile de trezorerie provenite din
activitatea de investiții dețin , în general, o pond ere mai mică în totalul circulației disponibilităților din
cadrul ent ității, ceea ce nu înseamnă că relevanța lor este mai redusă decât a fluxurilor de exploatare.
Prezentarea lor distinctă este importantă întrucât reflectă plățile actuale pentru procurarea de bunuri și
valori ce contribuie la obținerea de venituri și încasări viitoare. Determină asemenea fluxuri de
trezorerie activi tățile de investiții, cum sunt: [7, punctul 456 ]
a) plățil e în numera r pentru dobândire a de imobilizări corporale, necorporale și alte active
imobilizate , inclusiv plățile privind costuril e de dezvoltare capitalizat e și construcția , în regi e proprie ,
a imobilizărilor corporale;
b) încasăril e în numerar din vânzare a de imobilizări corporale, necorporale și alte active
imobilizate;
c) plățil e în numera r pentru dobândire a de instrument e de capitaluri proprii sau de datorie ale
altor entități și de interese în asocierile în participați e (altele decât plățil e pentru instrumentele
considerate a fi echivalente d e numerar sau pentru cele deținute în vederea plasării sau tranzacționării);
d) încasăril e în numerar din vânzarea d e instrumente de capitaluri proprii sau de datorie ale
altor entități și din vânzarea de interese în asocierile în participație (altele decât încasările pentru
instrumentele considerate a fi echivalente de numerar și pentru cele păstrate în vederea plasării sau
tranzacționării);
e) avansurile în numerar și împrumuturile acordate altor părți;
f) încasăril e în numera r din rambursare a avansurilor și împrumuturilor acordat e altor părți.
Activitățil e de finanțare sunt activităț i care au drept rezultat modificăr i ale dimensiuni i și
compoziție i capitalurilor proprii și împrumuturilor entității. Fluxurile de numerar provenite din
activitatea de finanțare permit previzionarea ne voilor viitoare de disponibilități, determinate de
retragerea fondurilor investite de către proprietari sau de scadența rambursării unor datorii , respectiv
anticiparea excedentelor de disponibilități generate de activitățile de finanțare. Operațiile de finanțare
care stau la baza unor asemenea circuite de dispo nibilități se concretizează în: [7, punctul 457]
a) încasările în numerar provenite din emisiunea de acțiuni sau alte instrumente de capitaluri
proprii;
b) plățil e în numera r efectuat e către proprietar i pentr u a dobândi sau răscumpăra acțiunile
entității;
c) încasările în numerar provenite din emisiunea titlurilor de creanță , împrumuturilor , efectelo r
comerciale , obligațiunilo r, ipotecilor și a altor împrumuturi pe termen scurt sau lung;
d) rambursările în numerar ale sumelor împrumutate; și
e) plățile în numerar efectuate de locatar pentru reducerea datoriei existente aferente unui
contract de leasing financiar.
Sunt însă și situații în care o tranzacție singulară poate să includă fluxuri de trezorerie care
corespund mai multor activități. De exemplu, când rambursarea unui împrumut include atât capitalul
împrumutat cât și dobânda aferentă perioadei de creditare, valoarea împrumutului se încadrează în
activitatea de finanțare, iar dobânda, în cea de expl oatare. [6, punctul 16, p. A436]
Alte tranzacții, cum ar fi vânzarea unui element al unei instalații, pot genera un câștig sau o
pierdere, recunoscut (ă) în rezultatu l perioade i curente . Fluxuril e de trezoreri e aferente acestui tip de
tranzacții sunt fluxu ri de trezorerie provenite din activităț i de investiții . Totuși , plățil e în numerar pentru
producere a sau dobândire a de activ e deținut e în vederea închirieri i către terți sun t fluxur i de
trezoreri e din activităț i de exploatare . Încasăril e de numerar din închiriere a și vânzarea ulterioar ă a

acesto r activ e sunt, de asemenea , fluxur i de trezorerie din activități de exploatare. [7, punctul 454,
alin. (2)]
Dobânda plătită , respectiv dobând a și dividendele încasat e pot fi clasificat e drept fluxur i de
trezoreri e din exploatare , deoarec e intră în determinare a profitulu i sau a pierderii . Alternativ,
dobânda plătită și dobânda și dividendele încasate pot fi clasificate drept fluxuri de trezorerie din
finanțare ș i, respectiv, din investiții , deoarec e reprezint ă costuri ale atragerii surselor de finanțare sau
a rentabilității investițiilo r.
Pe de altă parte, dividendel e plătit e po t fi clasificat e drept fluxuri de trezorerie din finanțare ,
deoarec e reprezint ă costuri ale atragerii surselor d e finanțare . Alternativ, dividendele plătit e pot fi
clasificat e drept component ă a fluxurilo r de trezoreri e din activități de exploatare, pentru a ajuta
utilizatorii să determine capacitate a unei entităț i de a plăti dividend e din fluxuril e de trezorerie din
exploatare.
Fluxuril e de trezoreri e agregat e provenit e din obținere a sau pierdere a controlulu i asupra
filialelo r sau altor entități trebui e prezentat e separa t și clasificat e drept activități de investiții, iar cele
care rezult ă din modificăr i ale participațiilor în capitalurile propri i dintr- o filială care nu conduc la
pierdere a controlulu i trebui e clasificat e drept fluxur i de trezorerie provenite din activități de finanțare.
Fluxurile de trezorerie provenite din impozitul pe profit trebuie prezentate separat și trebuie
clasificate drept fluxuri de trezorerie din activități de exploatare, cu excepția situației în care pot fi
identificate în mod specific cu activitățile de finanțare și de investiții. Impozitel e pe profit sunt
generat e în urm a tranzacțiilor care determină fluxur i de trezoreri e clasificat e în situați a fluxurilo r de
trezoreri e drept activităț i de exploatare, d e investiți i și de finanțare . În timp c e cheltuial a cu impozitul
poate fi alocată fără dificultate activităților de investiții sau celor d e finanțare , fluxuril e de trezoreri e
aferent e impozitelor respectiv e sunt, adesea , imposibi l de identifica t și pot apărea într-o perioadă
diferită de cea a fluxurilor de trezorerie aferente tranzacție i de bază. Prin urmare, impozitel e plătit e
sunt clasificat e de obice i drept fluxur i de trezoreri e din activităț i de exploatare. T otuși , atunci când sunt
posibile identificarea fluxului d e trezoreri e din impozit e și alocare a lui unei tranzacții individuale care
generează fluxuri de trezorerie clasificate drept activităț i de investiți i sau de finanțare , fluxul d e
trezoreri e din impozite va fi clasificat în mod corespunzător drept activitate de investiții sau de
finanțare. Atunci când fluxurile de trezorerie din impozite sunt alocate mai multor clase de activități, se
prezintă valoarea totală a impozitelor plătite. [7, punctul 46 1]
Nu sunt considerate fluxuri d e trezorerie c âștiguril e și pierderil e nerealizat e care provin din
variați a cursurilor d e schimb valutar . Totuși , efectu l variație i cursulu i de schimb valuta r asupra
numerarului și echivalentelor de numerar deținute sau datorate în valută este raportat în situația
fluxurilor de trezorerie pentru a reconcilia numerarul și echivalentele de numerar la începutul și la
sfârșitul perioadei. Această valoare este prezentată separat d e fluxurile de trezorerie provenite din
activităț i de exploatare, de investiții și de finanțare și include, dacă este cazul, diferențele care ar fi
apărut dacă respectivele fluxuri de trezorerie ar fi fost raportate la cursul de schimb de la sfârșitul
perioadei.
În situa ția fluxurilo r de trezorerie trebuie prezentată v aloarea totală a dobânzii plătite de-a
lungul unei perioad e indiferent dacă a fost recunoscută drept cheltuială în profit sau pierdere sau dacă a
fost capitalizată.
De asemenea, o entitate trebuie s ă prezinte componentel e de numera r și echivalent e de
numera r și trebui e să prezinte o reconciliere a valorilor din situația fluxurilor sale de trezorerie cu
elementele echivalente raportate în situația poziției financiare.
De asemenea, o entitate trebuie s ă prezinte componentel e de numera r și echivalent e de
numera r și trebui e să prezinte o reconciliere a valorilor din situația fluxurilor sale de trezorerie cu
elementele echivalente raportate în situația poziției financiare.
7.2.4. Situația modificӑrilor capitalurilo r proprii
Situațiilor financiare tradiționale li s -a adăugat și o altӑ componentă, situația modificărilor
capitalurilor proprii. Deoarece evaluarea corectă a modificărilor poziției financiare înregistrate de o
entitate depinde de luarea în considerare a tu turor câștigurilor și pierderilor, utilizatorii trebuie să

151
dispună de o situație distinctă în cadrul situațiilor financiare care să prezinte câștigurile și pierderile
totale ale unității (inclusiv cele care sunt incluse direct în capitalul propriu).
În viz iunea IASB, unitӑțile trebuie să prezinte o situație distinctă, în cadrul situațiilor financiare
anuale, care să reflecte: [6, punctul 106, pp. A 404 -A405] rezultatul global total aferent perioadei,
evidențiind separat valorile totale atribuibile proprietarilor societății -mamă și intereselor care nu
controlează; pentru fiecare structură de capitaluri proprii, efectul aplicării retroactive sau al retratării
retroactive recunoscute de IAS 8 Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile și erori și
pentru fiecare componentă a capitalurilor proprii, o reconciliere între valoarea contabilă de la începutul
și cea de la finalul perioadei, prezentând distinct modificările care rezultă din: (i) profit sau pierdere;
(ii) alte elemente ale rezultatului globa l; și (iii) tranzacții cu proprietarii, prezentând separat
contribuțiile de la și distribuirile către proprietari și modificările privind participațiile în capitalurile
proprii în cadrul filialelor care nu duc la o pierdere a controlului.
De asemenea, enti tӑțile trebuie să prezinte fie în situația modificărilor capitalului propriu, fie în
notele explicative: valoarea tranzacțiilor de capital cu proprietarii și distribuțiile către aceștia; soldul
profitului cumulat sau al pierderii cumulate la începutul peri oadei, la data elaborării bilanțului și
modificările intervenite pe parcursul exercițiului; o comparație între valoarea contabilă a fiecărei clase
de capitaluri vǎrsate și a fiecǎrei rezerve la începutul și sfârșitul perioadei, cu prezentarea distinctă a
modificărilor intervenite.
Reglementările contabile românești prevăd că: Modificăril e capitalurilor proprii ale unei
entități între începutul și finalul perioadei d e raportare reflect ă creșterea sau reducere a activulu i net în
cursu l perioadei . Cu excepția modificărilo r rezultat e din tranzacțiil e cu proprietari i care acționează în
calitatea lor de proprietari (cum ar fi contribuțiil e la capitalu l propriu , răscumpărare a propriilo r
instrument e de capitaluri proprii ale entității și dividendele), modificarea glo bală a capitalurilo r propri i
în timpu l unei perioad e reprezintă , în general , valoare a totală a veniturilo r și cheltuielilor, inclusiv
câștiguril e și pierderile , generat e de activitățil e entități i pe parcursul acelei perioade.
În situați a modificărilo r capitalului propriu se prezintă distinct ajustarea reprezentând
corectarea p e seama rezultatului reportat a erorilor contabile, respectiv ajustare a rezultat ă din
contabilizarea pe seama rezultatului reportat a modificărilor de politici contabile. [7, punctul 464 , alin.
(2).]

7.2.5. Notele explicative la situațiile financiare anuale [7, Capitolul 6 Note explicative la
situațiile financiare anuale ]
Notele explicative la situațiile financiare anuale trebuie:
a) să prezinte informații despre reglementările contabi le care au stat la baza întocmirii
situațiilor financiare anuale și despre politicile contabile folosite;
b) să ofere informații suplimentare care nu sunt prezentate în bilanț, contul de profit și pierdere
și, după caz, în situația modificărilor capitalurilor proprii și/sau situația fluxurilor de numerar, dar sunt
relevante pentru înțelegerea oricărora dintre acestea.
Trebuie s ă se menționeze , totodată , dac ă situațiile financiar e anual e au fos t întocmit e în
conformitat e cu Legea contabilități i nr. 82/1991 , republicată , cu modificăril e și completările
ulterioare, și cu prevederile cuprinse în Ordinul ministrului finanțe lor publice nr. 1.802/29.12.2014, cu
modificările și completările ulterioare.
De asemenea, trebuie prezentate cu claritate și repetate ori d e cât ori este necesar următoarel e
informați i:
a) denumirea entității care face raportarea;
b) faptul că situațiile financiare anuale sunt proprii acesteia, și nu grupului;
c) data la care s- au încheiat sau perioada la care se referă situațiile financiare an uale;
d) moneda în care sunt întocmite situațiile financiare anuale;
e) exprimarea cifrelor incluse în raportare (de exemplu, lei). [7, punctul 466]
Notele explicative se prezintă sistematic. Pentru fiecare element semnificativ din situațiile
financiare an uale trebuie să existe informații aferente în notele explicative. Notele explicative la bilanț

și la contul de profit și pierdere respectă ordinea în care sunt prezentate elementele în bilanț și în contul
de profit și pierdere.
În notele explicativ e la sit uațiil e financiare , toate entitățil e prezintă , în plus față de informațiil e
cerute conform altor dispoziți i ale reglementări lor contabile privind situațiile financiare anuale
individuale și situațiile financiare anuale consolidate , informați i referitoar e la următoarele aspecte:
a) politicile contabile adoptate, inclusiv:
– bazele de evaluare aplicate diferitelor elemente;
– conformitatea politicilo r contabile adoptate cu principiile contabile prevăzute de
reglementări le aplicabile;
– oric e modificăr i semnificativ e ale politicilo r contabile adoptate;
b) dac ă imobilizăril e corporale sunt evaluate la valori reevaluate, un tabel care să prezinte:
(i) mișcările rezervei din reevaluare în cursul exercițiului financiar , cu o explicați e a
tratamentulu i fisca l al ele mentelor pe care le conține; și
(ii) valoarea contabil ă care ar fi fost recunoscut ă în bilanț dacă imobilizările corporale nu ar fi
fost reevaluate;
c) atunc i când instrumentel e financiar e sunt evaluat e la valoarea justă:
(i) ipotezele semnificative care stau la baza modelelor și tehnicilo r de evaluare ;
(ii) pentru fiecare categorie d e instrumente financiare, valoare a justă, modificăril e de valoar e
inclus e direct în contul de profit și pierdere, precum și modificările incluse în rezervele de valoare
justă;
(iii) pentru fiecar e clasă de instrumente financiare derivate, informați i despr e aria și natura
instrumentelor, inclusi v termeni i și condițiile semnificativ e car e po t afecta valoarea , calendaru l și
certitudinea fluxurilor viitoare de numerar; și
(iv) un tabel care să prezinte mișcările recunoscute direct în capitalurile proprii, în cursul
exercițiului financiar;
d) valoarea totală a oricăror angajamente financiare, garanții sau activ e și datori i contingent e
neinclus e în bilanț , indicând natur a și form a oricărei garanți i reale car e a fos t acordată; separat de
acestea, sunt prezentate orice angajamente privind pensiile și entitățile afiliate sau asociate;
e) suma avansurilo r și creditelo r acordat e membrilor organelor de administrație, de conducere
și de supraveghere, cu indicarea ratelor dobânzii, a principalelor condiții și a oricăror sume restituite,
amortizate sau la care s-a renunțat, precum și a angajamentelo r asumat e în numel e acestora sub forma
garanțiilo r de orice fel, cu indicarea totalului p e fiecare categorie;
f) cuantumul și natura elementelor individuale d e venituri sau de cheltuieli care au o mărime sau
o incidență excepțională;
g) sumel e datorat e de entitat e care devin exigibil e după o perioad ă mai mare de cinci ani,
precu m și valoare a totală a datoriilor entității acoperite cu garanții reale depuse de aceasta, cu indicarea
naturii și formei garanțiilor; și
h) numărul mediu de angajați în cursul exercițiului financia r.
În notele explicative la situațiile financiare, entitățile mijloci i și mari, precum și
societățile/companiil e naționale, societățil e cu capita l integra l sau majorita r de stat și regiile
autonom e prezintă informații referitoare la următoarele:
a) pentru diversele elemente de imobilizări:
(i) prețul de achiziție sau costul de producție sau, dacă a fost aplicată regula de evaluare
alternativă, valoarea reevaluat ă la începutu l și la închidere a exercițiului financiar;
(ii) creșterile, cedările și transferurile în cursul exercițiului financiar;
(iii) ajustăril e cumulate d e valoare la începutul și la închiderea exercițiului financiar;
(iv) ajustările de valoare înregistrate în cursul exercițiului financiar;
(v) mișcăril e ajustărilo r cumulate d e valoare în privința creșterilo r, cedărilo r și transferurilo r
în cursul exercițiului financiar; și
(vi) dacă exist ă dobând ă capitalizată , suma capitalizată î n cursu l exercițiului financiar;
b) dacă activele imobilizat e sau circulante fac obiectul ajustărilor de valoare exclusiv în scop
fiscal, valoarea ajustărilor și motivele pentru care acestea au fost e fectuate;
c) atunci când instrumentele financiare sunt evaluate la prețul de achiziție sau la costul de
producție:

153
(i) pentru fiecar e clasă de instrumente financiare derivate:
– valoarea justă a instrumentelor ; și
– informații privind aria și natura instru mentelor;
(ii) pentru imobilizările financiare înregistrate la o valoare mai mare decât valoarea lor justă:
– valoare a contabil ă și valoare a justă a activelor individual e sau a grupărilo r corespunzătoar e
ale acelor active individuale; și
– motivel e pentru care nu a fos t redus ă valoarea contabilă, inclusiv natura dovezilor care stau
la baza ipotezei că valoarea contabilă va fi recuperată;
d) valoarea indemnizațiilor acordat e în exercițiu l financiar membrilo r organelo r de
administrație , de conducer e și de supravegher e pentru funcțiil e deținut e de aceștia , precu m și orice
angajamente care au luat naștere sau sunt încheiate cu privir e la pensiil e acordat e foștilo r membr i ai
acesto r organe, indicând totalul p e fiecare categorie d e organe. Aceste informații pot fi omise dacă
prezentarea lor ar face posibilă identificarea situație i financiare a unu i anumi t membru a l organelor
respective;
e) numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financia r, defalcat p e categorii și, dac ă
acestea nu sunt prezentate separat în contul de profit și pierdere, cheltuielile cu personalul aferente
exercițiulu i financiar, defalcate p e salarii și indemnizații , cheltuieli cu asigurările sociale și cheltuieli cu
pensiile;
f) în cazul recunoașteri i în bilan ț a unui provizion pentru impozite , soldu l aferen t acestui a la
închidere a exercițiului financia r și mișcăril e acestor soldur i în cursul exercițiului financiar;
g) denumirea și sediul social ale fiecăreia dintre entitățile în care entitatea raportoare deține
fie direct, fie printr-o per soană care acționeaz ă în num e propriu , dar în contu l entității , un interes de
participare, prezentând proporția de capital deținută, valoare a capitalulu i și rezervelor , precu m și
profitu l sau pierdere a entități i respectiv e pentru ultimu l exerciți u financiar pentru car e au fos t
aprobat e situațiil e financiare . Informațiile respectiv e pot să fie omis e dacă sunt de natur ă a cauza un
prejudiciu grav oricăreia dintre entitățile la care se referă. Orice astfe l de omisiun e este prezentat ă în
notel e explicativ e la situațiile financiare;
h) numărul și valoarea nominală sau, în absența unei valori nominale, echivalentul contabil al
acțiunilor subscrise în cursul exercițiului financiar în limitele capitalului autorizat§. Dac ă societate a nu
are capita l autorizat , potrivi t legii, se prezintă cuantumul capitalului subscris. Dac ă societatea are
capital autorizat, potrivit legii, se prezintă cuantumul acestuia, precum și cuantumul capitalului subscris
la înființare a societăți i sau la autorizare a societăți i pentru începere a activități i și în momentu l oricăre i
modificăr i a capitalului autorizat;
i) dacă există mai multe categorii de acțiuni , număru l și valoare a nominal ă sau, în absenț a
unei valor i nominale, echivalentul contabil al acțiunilor din fiecare categorie;
j) existența oricăror certificat e de participare , obligațiuni convertibile, warante, opțiuni sau
valori mobiliare sau drepturi similare, cu indicarea numărulu i acestora și a drepturilor p e care le conferă;
k) denumirea , sediu l principa l sau sediu l social și forma jurid ică a fiecăreia dintre entitățile la
care entitatea raportoare este asociată cu răspundere nelimitată ;
l) denumire a și sediu l socia l al entități i care întocmește situațiile financiare anuale consolidate
ale celui mai mare grup din care entitatea raportoare face parte în calitate de filială ;
m) denumire a și sediu l socia l al entități i care întocmește situațiil e financiare anuale consolidate
ale celui mai mic grup din care entitatea raportoare face parte în calitate de filială și care este inclus în
grupul de entități menționat la lit. l);
n) locul de unde pot fi obținute copii ale situațiilor financiare anual e consolidat e menționat e la
lit. l) și m), cu condiți a ca acestea să fie disponibile;
o) propunerea de distribuire a profitului sau de acoperire a pierder ii sau, acolo unde este
cazul, distribuirea profitului sau acoperirea pierderii;

§ Capitalul social autorizat reprezintă valoarea nominală maximă până la care consiliul de administrație, respectiv
directoratul unei societ ăți pe acțiuni poate majora capitalul social (http://legeaz.net/dictionar-juridic/capital-social-autorizat ,
accesat la 30.01.2016).

p) natura și scopul comercial ale angajamentelor entități i care nu sunt incluse în bilanț, precum
și impactul financiar al acelor angajament e asupra acesteia , cu condiți a ca riscurile sau beneficiil e
care decurg din acest e angajament e să fie semnificative și în măsura în care divulgarea acestor riscuri
sau benefici i este necesar ă pentru evaluare a poziție i financiar e a entității;
q) natur a și efectel e financiar e ale evenimentelo r semnificative care apar ulterior datei
bilanțului și care nu sunt reflectate în contul de profit și pierdere sau în bilanț; și
r) tranzacțiile încheiate de entitate cu părțile legate , inclusiv suma acestor tranzacții, natura
relației cu părțile legate și alte informați i referitoar e la tranzacțiil e care sunt necesar e pentru
înțelegerea poziției financiare a entității. Informațiile referitoare la tranzacți i individual e pot fi
agregat e după natur a lor, cu excepți a cazului în care sunt necesare informați i separate pentru înțelegere a
efectelo r tranzacțiilo r cu parte a legat ă asupra poziției financiare a entității.
Informațiile prevăzute la lit. a), m), p), q) și r) se prezintă și de entitățile mici.
În notel e explicativ e la situațiil e financiare, entitățil e mijlocii și mari, precum și entitățil e de
interes public prezintă informații referitoare la următoarele aspecte:
a) cifra d e afaceri netă, defalcat ă pe segmente d e activităț i și pe piețe geografice, în măsura în
care aceste segmente și piețe diferă substanția l unele față de altele, ținând seama d e modul de organizare
a vânzării de produse și a furnizării de servicii ; aceste informații pot fi omise, dacă prezentare a lor a r
aduc e prejudici i grave entității și orice astfe l de omisiun e este prezentat ă în notel e explicativ e la
situațiile financiare; și
b) totalul onorariilor aferente exercițiului financiar percepute de fiecar e audito r statuta r sau
firmă de audit pentru auditul statuta r al situațiilo r financiar e anual e și totalu l onorariilor percepute de
fiecare audit or statutar sau firmă de audit pentru alte servicii d e asigurare, pentru servicii d e consultanță
fiscal ă și pentru alte servicii decât cele de audit; aceste p revederi nu se aplic ă situațiilo r financiare
anual e ale unei entităț i atunc i când aceast a este inclus ă în situațiil e financiar e anual e consolidate , cu
condiți a ca acest e informați i să fie furnizat e în notel e explicativ e la situațiil e financiar e anuale
consolidate.
Entitățil e mijlocii și mari, precum și entitățil e de interes public care preiau creanț e, prezintă
în notele explicative la situațiile financiare anuale următoarele informații aferente creanțelor preluate
prin cesionare:
a) modificările valorii creanțelor evidențiate în conturi bilanțiere (contul 461 „Debitori
diverși”) prin Situația creanțelor preluate prin cesionare (la cost de achiziție) care prezintă date
referitoare la: s oldul creanțelor la începutul exercițiului financiar; creanțele preluate în cursul exercițiului
financiar; creanțele cedate terților în cursul exercițiului financiar; creanț ele încasate în cursul exercițiului
financiar direct de la debitor, din care: evidențiate anterior în conturi bilanțiere (contul 461 „Debitori
diverși”/analitic distinct) și încasate pe seama conturilor de venituri (contul 758 „Alte venituri din
exploatar e”/analitic distinct); creanțele trecute pe cheltuieli în cursul exercițiului financiar datorită imposibilității
încasării și soldul creanțelor la sfârșitul exercițiului financiar;
b) modificăril e valorii creanțelo r evidențiat e în conturi în afara bilanțul ui (contul 80 9 „Creanț e
preluate prin cesionare”) prin Situația creanțelor preluate prin cesionare (la valoare nominală), care
prezintă date referitoare la: s oldul creanțelor la începutul exercițiului financiar; creanțele preluate în cursul
exercițiului financiar; creanțele scoase din evidența extracontabilă în cursul exercițiului financia r, din care:
scoase din evidență ca urmare a încasării direct de la debitor; cedate terților în cursul exercițiului financiar și
scoase din evidență datorită imposibilității încasării, precum și soldul creanțelor la sfârșitul exercițiului financiar.
Entitățil e care preiau creanț e, în cazu l în car e cesionaru l cedeaz ă creanț a față de debitoru l
preluat, prezint ă în notel e explicativ e la situațiil e financiar e anuale informați i aferente creanțelo r
preluate prin cesionare, referitoare la costul de achiziție și valoarea nominală a creanțelor preluate,
încasate, cedate terțilo r, trecute pe cheltuieli, precum și soldul creanțelor la sfârșitul exercițiului
financiar.

Teme de verifica re
TV 7.2. Conținutul și forma situațiilor financiare anuale simplificate
1. Precizați modul de structurare a activelor în bilanț ;
2. Caracterizați cifra de afaceri netă;
3. Enumerați metodele recomandate de IAS 7 pentru elaborarea situației fluxurilor de numerar.

155
Răspuns:

7.3. Răspunsuri la temele de verificare a cunoștințelor
TV 7.1. Legӑtura dintre contabilitatea curentӑ și situațiile financiare. Lucrările contabile
de închidere a exercițiului financiar
1 Enumerați etapele premergătoare întocmirii bilanțului
 Verificarea înregistrării în conturi a tuturor operațiilor. Elaborarea balanței de verificare
primară (înaintea inventarierii)
 Inventarierea generală a elementelor de active, capitaluri proprii și datorii
 Înregistrarea operațiilor de regul arizare în registrul- jurnal și sistematizarea lor în cartea -mare.
Elaborarea balanței de verificare după inventariere
 Determinarea rezulatului exercițiului și repartizarea acestuia. Sistematizarea datelor în cartea
mare și întocmirea balanței de verificare finală
 Închiderea conturilor
TV 7.2. Conținutul și forma situațiilor financiare anuale simplificate
1. Precizați modul de structurare a activelor în bilanț
Bilanțul structurează activele în ordinea crescătoare a lichidității.
2. Caracterizați cifra de afaceri netă
Cifra de afaceri netă include valorile rezultate din vânzarea de bunuri și prestarea de servicii
care intră în categoria activităților curente ale unității, după scăderea reducerilor comerciale, a taxei pe
valoarea adăugată și a altor impozite și taxe aferente. Cifra de afaceri se calculează prin însumarea
veniturilor rezultate din livrările de bunuri, prestările de servicii și a altor venituri din exploatare, mai
puțin reducerile acordate clienților. Principalele componente ale cifrei de afaceri nete sunt producția
vândută, veniturile din vânzarea mărfurilor, reducerile comerciale acordate, veniturile din dobânzi
înregistrate de entitӑțile radiate din Registrul general și care mai au în derulare contracte de leasing și
veniturile din subvenții de exploatare aferente cifrei de afaceri nete.
3. Enumerați metodele recomandate de IAS 7 pentru elaborarea situației fluxurilor de numerar
Potrivit IAS nr. 7 o unitate trebuie să raporteze fluxurile de numerar din activitatea de
exploatare după una din metod ele:
-metoda directă, prin care sunt prezentate structurile principale de încasări și plăți;
-metoda indirectă, prin care profitul net sau pierderea sunt ajustate cu efectele tranzacțiilor ce
nu generează disponibilități, amânările ori angajamentele de plăți sau încasări din exploatare trecute ori
viitoare și cu elementele de venituri și cheltuieli asociate fluxurilor de trezorerie din investiții și
finanțări.
7.4. Teste grilă
1) Sub raportul modului și sensului de influențare a rezultatelor perioadei, prin amortizări și ajustări
pentru depreciere, care din enunțurile următoare sunt corecte?
a) amortizarea și ajustările pentru depreciere nu afectează rezultatul perioadei;
b) amortizarea și ajustările pentru depreciere măresc rezultatele perioadei;
c) amor tizarea diminuează, iar ajustările pentru depreciere măresc rezultatele perioadei;
d) amortizarea diminuează, iar ajustările pentru depreciere diminuează sau, prin reluare, majorează
rezultatele perioadei;
e) amortizarea diminuează sau mărește, iar ajustările pentru depreciere măresc rezultatele
perioadei.

2) Veniturile aferente costurilor stocurilor de produse de la începutul și sfârșitul perioadei de gestiune
nu influențează:
a) v aloarea adăugată;
b) veniturile din vânzarea mărfurilor;
c) producția exercițiului;
3) Care din următoarele poziții de cheltuieli nu antrenează fluxuri de trezorerie în cursul exercițiului?
a) cheltuieli privind amortizările și ajustările pentru depreciere;
b) cheltuieli privind prestațiile efectuate de terți;
c) cheltuie li de personal, cu asigurările sociale și protecția socială;
d) cheltuieli cu impozitele și taxele;
e) cheltuieli cu stocurile achiziționate.

3) La o societate comercială, datele din contabilitatea curentă privind soldurile conturilor se prezintă
astfel: 212 = 70.000 lei; 2812 = 22.000 lei; 301 = 9.000 lei; 391 = 4.000 lei; 4091 = 8.000 lei; 419 = 5.000 lei;
303 = 1.000 lei; 5121, sold debitor 10.000 lei. Care este valoarea activelor circulante în bilanț?
a) 31.000;
b) 33.000;
c) 24.000;
d) 28.000;
e) 29.000;

4) Precizați care element nu a fost încadrat corect în bilanț:
a) avansuri acordate furnizorilor (active circulante);
b) timbre fiscale și poștale (active circulante);
c) avansuri de trezorerie (active circulante);
d) decontări cu asociații privind capitalul (active circulante);
e) avansuri primite de la clienți (active circulante).

5) În exercițiul „N” s-a înregistrat o ajustare pentru deprecierea mărfurilor în valoare de 10.000 lei. În
exercițiul „N+1”, cu ocazia inventarierii se stabilește o depreciere la mărfuri de 9.000 lei. Ce înregistrare
contabilă trebuie efectuată la sfârșitul exercițiului „N+1”?
a) 6814 = 397 1.000
b) 397 = 7814 10.000
c) 397 = 7814 1.000
d) 6814 = 397 9.000
e) 6814 = 397 10.000

Total: 10 puncte (câte 2 puncte pentru fiecare răspuns)

7.5. Bibliografie
1. Dobrotă, N., coordonator și colectiv, A.B.C.-ul economiei de piață moderne – concepte, mecanisme,
aplicații practice – , Casa de editură și presă “Viață românească”, București, 1991
2. Feleagă, N., Ionașcu, I ., Contabilitate financiară , vol. I, Ed. Economică, București, 1993
3. Feleagă, N., Ionașcu, I., Tratat de contabilitate financiară , vol. I, Ed. Economică, București, 1998
4. Toma, C., Managementul contabilității financiare , Ed. TipoMoldova, Iași, 2012
5. Toma, C., Conturile anuale și imaginea fidelă în contabilitatea românească , Ed. Junimea, Iași, 2001
6. *** Standardele Internaționale de Raportare Financiară®, Norme oficiale emise la 1 ianuarie, 2011 ,
Partea A Cadrul general conceptual și dispoziții, Ed. CECCAR, București, 2011, punctul 106
7. *** Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 1.802/29.12.2014 pentru aprobarea Reglementărilor
contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate
publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 963/30.12.2014, cu modificările și completările
ulterioare