Masurile de Protectie In Cazul Violentei In Familie

CUPRINS:

LISTA ABREVIERILOR………………………………………………………………………………………..pag. 3

ADNOTARE……………………………………………………………………………………………………………pag. 4

INTRODUCERE……………………………………………………………………………………………………..pag. 6

TITLUL I: ASPECTE GENERALE PRIVIND MĂSURILE DE PROTECȚIE ÎN CAZUL VIOLENȚEI ÎN FAMILIE

1.1 Noțiunea și evoluția istorică a reglementărilor internaționale și naționale privind violența în familie………………………………………………………………………………..pag. 13

1.2 Tipurile și trăsăturile măsurilor de protecție în cazul violenței în familie………………………………………………………………………………………………………………….pag. 20

1.3 Subiecții violenței în familie. Femeia ca subiect principal și discriminator al violenței în familie…………………………………………………………………………………………pag. 26

TITLUL II: ASPECTE PROCEDURALE PRIVIND APLICAREA MĂSURILOR DE PROTECȚIE ÎN CAZUL VIOLENȚEI ÎN FAMILIE

2.1 Măsurile de protecție în cazurile violenței în familie – parte componentă a procedurii speciale…………………………………………………………………………………………….pag.

2.2 Instanța de judecată – autoritatea competentă în aplicarea măsurilor de protecție în cazul violenței în familie……………………………………………………………..pag.

2.3 Aplicarea măsurilor de protecție ca modalitate de prevenție generală și specială…………………………………………………………………………………………………………….pag.

TITLUL III: PRACTICA JUDICIARĂ ȘI ACTE NORMATIVE NAȚIONALE ȘI EUROPENE PRIVIND VIOLENȚA ÎN FAMILIE

3.1 Reglementările naționale privind măsurile de protecție în cazul violenței în familie………………………………………………………………………………………………………………………pag.

3.2 Acte europene și practica CEDO în cauzele de violență în familie în Republica Moldova………………………………………………………………………………………………..pag.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI……………………………………………………………………………pag.

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………………………………….pag.

LISTA ABREVIERILOR

CEDO – Convenția Europeană a Drepturilor Omului

CEDAW – Convenția privind Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare împotriva Femeilor

CtEDO – Curtea Europeană a Drepturilor Omului

DEX – Dicționarul explicativ al limbii române

DUDO – Declarația Universală a Drepturilor Omului

PNUD – Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare

ADNOTARE

Tatiana PLĂMĂDEALĂ, „Măsurile de protecție în cazul violenței în familie”, teză de master, Chișinău, 2016

Structura tezei: introducere, trei capitole, concluzii, bibliografia din 58 titluri, 65 pagini text de bază, anexe.

Cuvinte-cheie: egalitate, femeie, copil, familie, violență, violență în familie, instanța de judecată, poliție, asistență socială, măsuri de protecție, ordonanță de protecție, CEDO.

Domeniul de cercetare și obiectivele tezei. Scopul principal al studiului dat rezidă în identificarea caracteristicilor definitorii ale violenței în familie și a măsurilor de protecție în cazul violenței în familie, în stabilirea gradului de receptivitate a normelor juridice față de aceste manifestări infracționale, impuse de dezvoltarea lor continuă și, drept consecință, în stabilirea punctelor vulnerabile ale actualelor norme juridice, precum și a faptelor săvîrșite prin provocare.

Noutatea științifică și originalitatea investigației. Prezenta lucrare tinde a fi inovatoare și, posibil, îndrăzneață în aspirația noastră de a interpreta unele norme noi pentru legislația națională. Caracterul novator al lucrării este determinat de faptul că se face o investigație complexă a conținutului noțiunii de provocare prevăzută de art. 94 Cod de procedură penală, în baza căreia au fost formulate concluzii și înaintate recomandări teoretice în vederea perfecționării continue a legislației. Noutatea și rezultatele investigației își găsesc exprimare în multiplele propuneri de modificare și completare a legislației penale expuse în cadrul studiului realizat.

Semnificația teoretică și valoarea aplicativă. Aspectul conceptual al lucrării reprezintă un ansamblu teoretic menit să ordoneze, să concentreze, să explice esența noțiunii de provocare, contribuind, prin aceasta, la aprofundarea și amplificarea cunoștințelor științifice și doctrinare în domeniu. Considerăm că teza dobîndește o valoare aplicativă cu totul specială, în primul rînd, prin faptul că în ea sunt analizate comparativ și alte institute juridice care necesită a fi implementate în vederea înlăturării lacunelor existente, sunt relevate punctele vulnerabile ale actualelor reglementări juridice, pentru a împiedica eventuala eludare a persoanelor ce se fac vinovate de la răspundere și pedeapsă penală.

Pornind de la concepțiile teoretice asupra temei studiate, lucrarea cuprinde și unele propuneri practice de aplicare a normelor procesual penale. În special, acestea se referă la evitarea cazurilor de provocare, aplicare corectă a testului de integritate profesională, în acest sens fiind formulate unele propuneri de lege ferenda care ar minimiza interpretările ambigue și care ar fi utile în practică.

INTRODUCERE

Violența în familie este una dintre cele mai grave probleme cu care se confruntă societatea contemporană.

În ciuda faptului că violența în familie și, în special, violența împotriva femeii constituie de cîteva decenii un subiect de dezbatere, comunitatea internațională nu a reușit, pînă în prezent, să pună capăt acestei forme de violență extrem de distructive. Violența în familie este o problemă complexă, care implică atît protecția integrității personale a victimelor, cît și protejarea intereselor lor sociale comune, precum libertatea și democrația.

În conformitate cu recomandările Comitetului Specializat CEDAW din 2006, prin care se atenționează asupra necesității acordării unei atenții sporite procesului de implementare a unor măsuri exhaustive de abordare a cazurilor de violență față de femei, la 01 martie 2007 a fost adoptată Legea nr. 45 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, care a intrat în vigoare pe 18 septembrie 2008. Adoptarea acestei legi și a modificărilor ulterioare a legislației în domeniu a avut drept scop crearea unui mecanism de implementare a legii, reprezentînd un pas înainte în lupta împotriva violenței în familie și care a contribuit semnificativ la plasarea acestei probleme pe agenda factorilor de decizie politică. Prin urmare, protecția juridică cuprinzătoare si coerentă a integrității victimelor violenței în familie are o importanță capitală, autoritățile competente trebuind să acorde prioritate urmăririi penale a faptelor săvîrșite cu violență în contextul relațiilor de familie.

Violența în familie constituie un fenomen reflectat în ziua de azi prin prisma reglementărilor legale, iar înaintarea și examinarea unor asemenea cazuri determină o procedură complexă, cu aspecte specifice. Adoptarea Legii nr 45 cu privire la prevenirea și combaterea violenței în familie vine să reglementeze momente, care, deși nu sunt perfecte, totuși necesită o interpretare a acestora. Ca parte din politica națională de ocrotire și sprijinire a familiei, prevenirea și combaterea acestui flagel reprezintă o problemă importantă de sănătate publică, fapt pentru care asigurarea respectării principiilor fundamentale ale familiei, egalității de șanse între femei și bărbați în realizarea dreptului lor uman la viață fără violență determină scopul prevederilor legale în acest sens.

Înțelegerea la timp a caracterului acțiunilor agresorului, esența lor etico-morală și consecințele sociale, scopul și urmările violenței, portretul femeii abuzate și strategia de reabilitare a acesteia, este extrem de important. Necesitatea instruirii în acest domeniu se datorează modificării Legii nr. 45 cu privire la prevenirea și combaterea violenței în familie, iar rolul organelor competente în investigarea unor asemenea cazuri fiind unul semnificativ.

Este foarte important mecanismul de soluționare a actelor de violență în familie, modalitățile de solicitare a acestora din partea organelor competente, inclusiv posibilitatea aplicării măsurilor de protecție a victimei prin emiterea ordonanței de protecție de către instanța de judecată.

Progresul semnificativ obținut în ceea ce privește abordarea violenței în familie în Republica Moldova este un fapt real, dar mai există încă numeroase lacune legale, instituționale și de politici care persistă și care trebuie abordate. În acest context este foarte important să dispunem de date și evidențe cu privire la prevalența violenței față de femei, factorii care determină acest fenomen, precum și impactul violenței asupra sănătății și bunăstării femeii și a familiei în general.

Deși violența domestică are o istorie veche, fenomenul a fost prezentat public în Statele Unite și în Europa Occidentală drept o problemă generală gravă a societății abia în ultimele trei decenii ale secolului al XX-lea. Anii ’90 au adus recunoașterea violenței domestice drept o încălcare a drepturilor omului.

În domeniul sociologiei, cercetătorii lipsiți de perspectiva de gen și-au limitat studiile la identificarea și explicarea cauzelor individuale ale fenomenului violenței domestice (consum de alcool sau droguri, probleme de sănătate mintală) și a cauzelor generale de natură socială și economică (sărăcie, lipsa educației, șomaj, apartenență la grupuri sociale defavorizate etc.) Unele studii de specialitate leagă violența domestică de zona nevoiașă a societății, ignorînd cu desăvîrșire faptul că ea se produce și în familiile cu un nivel de trai decent sau în cele foarte bogate. Numeroase studii nu au făcut altceva decît să investigheze relațiile de familie, considerînd violența domestică o problemă a cuplului.

Teoriile feministe văd însă acest tip de violență ca fiind reflectarea unei structuri patriarhale, care are drept scop subordonarea femeilor. Violența domestică este o formă de control social care are la bază mituri și prejudecăți legate de modul în care trebuie să se poarte o femeie cu rudele sale de sex masculin. Feministele consideră, de asemenea, că instituțiile importante ale societății (justiția, poliția, Biserica, sistemul sanitar etc.) încurajează și mențin violența domestică, trivializînd sau ignorînd actele de violență suferite de femei. Răspunsul societății se manifestă deseori prin dezaprobarea victimei, care este considerată a fi vinovată pentru că a încălcat diferite norme de comportament.

Violența domestică are efecte devastatoare asupra femeii. Îi afectează sănătatea fizică, îi pericliteaza sănătatea mentală, îi scade încrederea în sine și în ceilalți. Efectele pe termen lung se circumscriu tulburărilor post-traumatice de stres, întîlnite, de obicei, la victimele războaielor sau ale dezastrelor naturale. Extrem de afectați sunt și copiii cuplului care asistă la actele de violență sau devin la rîndul lor victime. Ca orice fenomen social de mare amploare, violența domestică implică niște costuri importante pentru societate:

costuri directe – valoarea serviciilor destinate tratării victimelor violenței (spitalizare, consiliere, procese juridice);

costuri sociale – creșterea mortalității, scăderea nivelului de sănătate, scăderea calității vieții;

costuri economice – scăderea productivității muncii, scăderea numărului adulților activi pe piața muncii, creșterea numărului concediilor medicale etc.

TITLUL I: ASPECTE GENERALE PRIVIND MĂSURILE DE PROTECȚIE ÎN CAZUL VIOLENȚEI ÎN FAMILIE

Noțiunea și evoluția istorică a reglementărilor internaționale și naționale privind violența în familie

Violența în familie predomină în întreaga lume și Republica Moldova nu reprezintă o excepție de la acest „viciu”. Fenomenul violenței față de femei în familie a fost mediatizat mult datorită eforturilor depuse de organizațiile internaționale și societatea civilă cu scopul de a spori nivelul de sensibilizare și pentru a îmbunătăți serviciile de protecție a victimelor. În pofida preocupărilor sporite vis-a-vis de această problemă, violența față de femei continuă să fie percepută în contextul importanței pe care o are familia ca și structură principală a societății. Din acest considerent sistemul general legal, instituțional și de politici se bazează pe conceptul violenței în familie. Acest fapt nu este unul surprinzător, deoarece rolurile tradiționale de gen mai persistă în societatea moldovenească și Republica Moldova nu a încetățenit încă o tradiție pe termen lung în ceea ce privește democrația și respectarea drepturilor omului.

Declarația Universală a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948 stabilește la art. 1 că „toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și în drepturi”. Art. 2 stipulează că „fiecare om se poate prevala de toate drepturile și libertățile proclamate în prezenta declarație fără nici un fel de deosebire ca, de pildă, deosebirea de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, de origine națională sau socială, avere, naștere sau orice alte împrejurări”, în continuarea susținerii acestei idei, art. 5 prevede că „nimeni nu va fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor crude, inumane sau degradante”.

În același mod, Pactul cu privire la Drepturile Civile și Politice din 16 decembrie 1966 statuează că „fiecare persoană are dreptul inerent la viață și nimeni nu poate fi arbitrar lipsit de viață. Pactul, de asemenea, recunoaște egalitatea în drepturi a soților în privința căsătoriei, în timpul căsătoriei și atunci când ea se desface”.

Totodată, Convenția împotriva Torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante din 10 decembrie 1984, obligă statele să prevină actele de tortură comise de actori privați. Termenul „tortură” înseamnă orice act prin care se provoacă unei persoane, cu intenție, o durere sau suferințe puternice, fizice ori psihice, de către un agent al autorității publice sau de orice altă persoană care acționează cu titlu oficial.

Un act important care pune bazele reglementării combaterii violenției în familie îl reprezintă Convenția privind Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare împotriva Femeilor (CEDAW), din 18 decembrie 1979. CEDAW este cel mai cuprinzător tratat privind drepturile femeilor. Convenția garantează egalitatea dintre femei și bărbați în drepturi civile, politice, economice și culturale. Deși CEDAW nu conține o prevedere specială privind interzicerea violenței domestice Recomandarea Generală nr. 19 a Comitetului CEDAW privind violența împotriva femeilor, a stabilit că „violența în bază de gen, inclusiv violența domestică, este o formă de discriminare care afectează grav abilitatea femeilor de a-și exercita drepturile și libertățile în condiții egale cu bărbații”. Recomandarea stipulează că statele nu sunt obligate doar să se abțină de la comiterea încălcărilor, dar sunt responsabile pentru acțiunile actorilor privați, avînd obligația pozitivă de a preveni și pedepsi asemenea acțiuni.

Primul instrument juridic obligatoriu pe teritoriul Europei, care creează un cadru juridic cuprinzător pentru combaterea violenței prin prevenire, protecție, atragere la răspundere și oferirea asistenței pentru victime îl constituie Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice din 11 mai 2011, semnată la Istanbul. Convenția definește diferite forme de violență împotriva femeilor: fizică, sexuală și psihologică. Documentul, de asemenea, creează un grup de experți independenți internaționali care vor monitoriza implementarea Convenției la nivelul național a fiecărui stat membru al Consiliului. Convenția stabilește hotărîtor legătura dintre realizarea egalității de gen și eradicarea violenței față de femei. Astfel, se recunoaște natura structurală a violenței față de femei drept o manifestare a pozițiilor istorice de inegalitate dintre femei și bărbați.

Standartele naționale specifice domeniului prevenirii și combaterii violenței în familie pornesc de la reglementările Constituției Republicii Moldova, care stabilește expres drepturile și libertățile omului, în strictă concordanță cu DUDO și cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte. Titlul II al Constituției conține totalitatea drepturilor de care dispun cetățenii Republicii Moldova și cetățenii străini sau apatrizii, printre care și dreptul la viață și integritate psihică (art. 24), libertatea individuală și siguranța persoanei (art. 25), dreptul la libera circulație (art. 27), viața intimă, familială și privată (art. 28), libertatea conștiinței (art. 31), libertatea opiniei și a exprimării (art. 32), familia (art. 48), protecția familiei și a copiilor orfani (art. 49), ocrotirea mamei, copiilor și a tinerilor (art. 50), precum și alte drepturi și libertăți fundamentale.

Normele dreptului familial sunt reglementate la general, de Codul familiei nr. 1316 din 26 octombrie 2010, care conține norme referitor condițiile și modalitatea de încheiere, încetare și declarare a nulității căsătoriei, reglementează relațiile personale nepatrimoniale și patrimoniale născute din căsătorie, rudenie și adopție, precum și alte relații sociale similare celor familiale.

Astfel, potrivit art. 5 Codul familiei, „toate persoanele căsătorite au drepturi și obligații egale în relațiile familiale, indiferent de sex, rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, opinie, apartenență politică, avere și origine socială”.

Familia și relațiile familiale în Republica Moldova sunt ocrotite de stat. Drepturile familiale sînt ocrotite de lege, de autoritățile abilitate ale administrației publice, iar în anumite cazuri și de instanțele judecătorești. Mijloacele de ocrotire a drepturilor familiale sînt stabilite de prezentul cod, de alte legi și acte normative.

Analiza Codului familiei ne permite de a face concluzia referitor la lipsa cărorva norme juridice ce ar reglementa situațiile de conflict în familie cu aplicarea violenței asupra unui membru al acesteia, doar existența art. 53, alin. (4), cu conținutul precum că „copilul are dreptul la protecție contra abuzurilor, inclusiv contra pedepsei corporale din partea părinților sau a persoanelor care îi înlocuiesc”. În cazul depistării pericolelor de genul celor menționate, persoanele cu funcții de răspundere și alți cetățeni sînt obligați să comunice acest fapt autorității tutelare, făcînd tot posibilul pentru a proteja drepturile și interesele legitime ale copilului.

Totodată, art. 67 Codul familiei, stabilește un temei de decădere din drepturile părintești, atunci cînd acțiunile părinților se reflectă prin comportament crud față de copil, aplicarea violenței fizice sau psihice sau atentarea la inviolabilitatea sexuală a copilului.

Ar fi important de menționat că Codul familiei stipulează că „cererile cu privire la orice măsuri de ocrotire, acceptate în baza legilor abrogate și aflate în fază de judecată la intrarea în vigoare a Codului familiei, vor fi soluționate de instanțele judecătorești potrivit dispozițiilor acestui cod”.

Un pas important în reglementarea violenței în familie, ca fenomen social, a constituit adoptarea Legii nr. 5 din 09 februarie 2006 cu privire la asigurarea șanselor egale între femei și bărbați, prin care s-a realizat un pas major în crearea cadrului legal pentru asigurarea egalității de gen și constituirea unui sistem eficient de abordare a violenței față de femei. Concomitent cu sancționarea discriminării în bază de gen, această lege mai prevede și crearea Comisiei Guvernamentale pentru egalitate între femei și bărbați (CGEFB) și a Departamentului politici pentru asigurarea egalității de gen și prevenirea violenței (DPAEGPV) în cadrul Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei, astfel edificînd structurile de bază pentru fortificarea eforturilor întru abordarea fenomenului violenței în familie.

Art. 5 al legii date interzice discriminarea femeilor după criteriul de sex, adică orice deosebire, excepție, limitare ori preferință avînd drept scop ori consecință limitarea sau intimidarea recunoașterii, exercitării și implementării pe bază de egalitate între femei și bărbați a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Totodată, legea definește noțiunea de „hărțuire sexuală” drept orice formă de comportament fizic, verbal sau nonverbal, de natură sexuală, care lezează demnitatea persoanei ori creează o atmosferă neplăcută, ostilă, degradantă, umilitoare sau insultătoare.

Avînd la bază recomandările Comitetului Specializat CEDAW din 2006, prin care se atenționează asupra necesității acordării unei atenții sporite procesului de implementare a unor măsuri exhaustive de abordare a cazurilor de violență față de femei, la 01 martie 2007, de către Parlamentul Republicii Moldova, a fost adoptată Legea nr. 45 privind prevenirea și combaterea violenței în familie, intrînd în vigoare pe 18 septembrie 2008.

Scopul legii constă în reducerea violenței în familie în toate formele sale și garantarea protecției juridice victimelor violenței în familie. În baza procedurii reglementate de lege, era posibilă crearea unui mecanism de luptă împotriva violenței în familie și contribuirea semnificativă la modificarea actelor legislative, în conformitate cu prevederile internaționale referitor la prevenirea și combaterea violenței în familie.

În legea menționată au fost introduse o serie de inovații privitoarea la domeniul violenței în familie. Astfel, art. 2 al legii definește:

 „violență în familie – orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare sau de apărare a unor alte persoane, manifestată fizic sau verbal, prin abuz fizic, sexual, psihologic, spiritual sau economic ori prin cauzare de prejudiciu material sau moral, comisă de un membru de familie contra unor alți membri de familie, inclusiv contra copiilor, precum și contra proprietății comune sau personale;

și respectiv definește formele violenței în familie:

violență fizică – vătămare intenționată a integrității corporale ori a sănătății prin lovire, îmbrîncire, trîntire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, prin otrăvire, intoxicare, alte acțiuni cu efect similar;

violență sexuală – orice violență cu caracter sexual sau orice conduită sexuală ilegală în cadrul familiei sau în alte relații interpersonale, cum ar fi violul conjugal, interzicerea folosirii metodelor de contracepție, hărțuirea sexuală; orice conduită sexuală nedorită, impusă; obligarea practicării prostituției; orice comportament sexual ilegal în raport cu un membru de familie minor, inclusiv prin mîngîieri, sărutări, pozare a copilului și prin alte atingeri nedorite cu tentă sexuală; alte acțiuni cu efect similar; 

violență psihologică – impunere a voinței sau a controlului personal, provocare a stărilor de tensiune și de suferință psihică prin ofense, luare în derîdere, înjurare, insultare, poreclire, șantajare, distrugere demonstrativă a obiectelor, prin amenințări verbale, prin afișare ostentativă a armelor sau prin lovire a animalelor domestice; neglijare; implicare în viața personală; acte de gelozie; impunere a izolării prin detenție, inclusiv în locuința familială; izolare de familie, de comunitate, de prieteni; interzicere a realizării profesionale, interzicere a frecventării instituției de învățămînt; deposedare de acte de identitate; privare intenționată de acces la informație; alte acțiuni cu efect similar; 

violență spirituală – subestimare sau diminuare a importanței satisfacerii necesităților moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspirațiilor membrilor de familie, prin interzicere, limitare, luare în derîdere sau pedepsire a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice sau religioase; impunere a unui sistem de valori personal inacceptabile; alte acțiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare;

violență economică – privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existență primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate; abuz de variate situații de superioritate pentru a sustrage bunurile persoanei; interzicere a dreptului de a poseda, folosi și dispune de bunurile comune; control inechitabil asupra bunurilor și resurselor comune; refuz de a susține familia; impunere la munci grele și nocive în detrimentul sănătății, inclusiv a unui membru de familie minor; alte acțiuni cu efect similar.”

Declarația ONU privind eliminarea violenței împotriva femeilor din 20 decembrie 1993 definește violența împotriva femeilor ca orice acțiune de violență în bază de gen care rezultă sau poate să rezulte într-o vătămare fizică, sexuală sau psihologică sau suferință a femeilor, inclusiv amenințări cu astfel de acțiuni, coerciție sau privare arbitrară de libertate, indiferent dacă are loc în viața publică sau privată.

O altă noțiune este prevăzută de Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice din 11 mai 2011, unde:

violența împotriva femeilor este înțeleasă ca o încălcare a drepturilor omului și o formă de discriminare a femeilor și va însemna toate acțiunile de violență bazată pe gen, care cauzează sau pot cauza femeilor un rău sau o suferință fizică, sexuală, psihologică sau economică, inclusiv amenințarea cu asemenea acțiuni, forțarea sau privarea de libertate arbitrară, comisă atît în public, cît și în secret;

violența în familie înseamnă toate actele de violență fizică, sexuală, psihologică sau economică, care au loc în familie sau în unitatea domestică sau între foști sau actuali soți sau parteneri, indiferent de faptul dacă agresorul locuiește sau a locuit împreună cu victima.

Prin Legea nr. 167 din 09 iulie 2010 de modificarea și completare unor acte legislative, s-au introdus completări la Codul de procedură civilă, și anume includerea cap. XXX1 cu următorul cuprins: „Aplicarea măsurilor de protecție în cazurile violenței în familie”, care se referă nemijlocit la ordinea aplicării măsurilor de protecție în cazurile violenței în familie și stabilesc o eficiență a măsurilor aplicate, bazate pe protecția victimelor violenței, responzabilizarea autorităților competente, includerea victimelor în programe de reabilitare și sancționarea persoanelor ce se fac vinovate (agresori).

Modificările adoptate la Codul de procedură civilă, au ca scop prevenirea și combaterea violența în familie, care este recunoscută de către societatea internațională o încălcare gravă a drepturilor omului, inclusiv a dreptului la viață, dreptului la cel mai înalt standard realizabil al sănătății fizice și mintale, dreptului de a nu fi supus torturii sau tratamentului crud, inuman și degradant sau pedepselor; dreptului la libertate și siguranță, dreptului la egalitate în fața legii; dreptului la viață privată și de familie, dreptul de a nu fi discriminat, dreptul la tratament egal și dreptul la un remediu juridic eficient.

Prin Legea nr. 167 din 09 iulie 2010 au fost modificate și completate: Codul penal , Codul de procedură penală, Codul familiei, Codul de procedură civilă, Legea asistenței sociale, Legea cu privire la prevenirea și combaterea violenței în familie, Legea privind administrația publică locală, Legea privind ocuparea forței de muncă și protecția socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă și Legea cu privire la poliție.

De bază, au fost efectuate modificări și completări la următoarele acte legislative:

a) la Codul penal:

– includerea unui articol privind noțiunea de membru de familie;

– includerea unei noi infracțiuni – violența în familie:

– includerea unei noi infracțiuni – hărțuirea sexuală;

– includerea agravantei la infracțiunea de viol pentru a include violul matrimonial – săvîrșit asupra soției (soțului);

– includerea unei noi infracțiuni privind încălcarea ordonanței de protecție;

b) la Codul de procedură penală:

– introducerea unui nou articol privind aplicarea măsurilor de protecție victimei violenței în familie;

– obligarea procurorului și a instanței de judecată de a examina dacă voința de împăcare a victimei violenței în familie este liber exprimată;

c) la Codul de procedură civilă:

– introducerea unui nou capitol privind procedura specială de aplicare a măsurilor de protecție în cazurile violenței în familie;

– reglementarea procedurii: de depunere a cererii privind aplicarea măsurilor de protecție; cuprinsul cererii; examinarea cererii; emiterea ordonanței de protecție; prelungirea și revocarea ordonanței și contestarea ei.

TO BE CONTINUED

Tipurile și trăsăturile măsurilor de protecție în cazul violenței în familie

Măsurile de protecție în cazul violenței în familie sunt materializate prin emiterea ordonanței de protecție, care în sine reprezintă un act legal prin care instanța de judecată aplică măsuri de protecție asupra victimei violenței în familie. Victima reprezintă persoana, supusă actelor de violență în familie sau concubinaj.

Astfel, ordonanța de protecție este menită să asigure victimei un mediu protector deosebit de practică existență, cînd victima, fiind agresată în familie, de cele mai dese ori este nevoită să plece de acasă, căutînd adăpost la rude sau vecini.

O măsură de protecție specială, care nu este prevăzută exhaustiv în Codul de procedură civilă o reprezintă – măsura de protecție sub formă de plasament al copilului.

Astfel, potrivit art. 8 al legii, autoritatea tutelară locală este obligată să se autosesiseze și/sau să asigure recepționarea și înregistrarea sesizărilor cu privire la copiii care sînt supuși violenței, sînt neglijați, practică vagabondajul, trăiesc în stradă, au fost abandonați de părinți etc. În acest mod, art. 9 stabilește faptul că autoritatea tutelară locală în a cărei rază este locul aflării copilului dispune evaluarea inițială a situației copilului de către specialistul pentru protecția drepturilor copilului, iar în lipsa acestuia – de către asistentul social comunitar, cu implicarea în procesul de evaluare, după caz, a altor specialiști din domeniul ocrotirii sănătății, educației, ordinii publice etc. Ulterior, ca urmare a evaluării inițiale, se constată existența unui pericol iminent pentru viața sau sănătatea copilului, autoritatea tutelară în a cărei rază este locul aflării acestuia dispune imediat luarea copilului de la părinți sau de la persoanele în grija cărora acesta se află, comunicînd acest fapt procurorului în termen de cel mult 24 de ore. Autoritatea tutelară locală emite dispoziția privind plasamentul de urgență al copilului și informează în acest sens autoritatea tutelară teritorială în a cărei rază este locul de plasament al copilului în cazul luării copilului de la părinți.

Astfel, art. 3 al legii menționate, definește noțiunea de plasament ca măsură de protecție a copilului separat de părinți prin care se asigură condiții pentru creșterea și îngrijirea acestuia în servicii sociale de plasament; plasament de urgență ca plasamentul copilului ale cărui viață sau sănătate sînt în pericol iminent, indiferent de mediul în care acesta se află, pentru o perioadă de pînă la 72 de ore și plasament planificat ca plasamentul copilului într-un serviciu social, pentru o perioadă determinată de timp, conform prevederilor planului individual de asistență.

În acest mod copiii supuși violenței sau neglijării pot fi plasați în plasament planificat, care se efectuează conform dispoziției autorității tutelare teritoriale, cu avizul autorității tutelare locale și numai în baza avizului pozitiv al Comisiei pentru protecția copilului aflat în dificultate, modul de organizare și funcționare a căreia este aprobat de Guvern.

Potrivit Hotărîrii de Guvern nr. 1177 din 31 octombrie 2007 privind instituirea Comisiei pentru protecția copilului aflat în dificultate și aprobarea Regulamentului–cadru de activitate a acesteia, Comisia pentru protecția copilului aflat în dificultate este un organ abilitat cu eliberarea avizului pentru aprobarea măsurilor de protecție a copilului aflat în dificultate și monitorizarea acestora. Astfel, conform lit. b), pct. 5 al Hotărîrii, Comisia poate plasa copilul în familia asistenților parentali profesioniști, în conformitate cu Regulamentul cu privire la serviciul de asistență parentală profesionistă.

Hotărîrea de Guvern nr. 1361 din  07 decembrie 2007 privind aprobarea Regulamentului-cadru cu privire la serviciul de asistență parentală profesionistă stipulează că asistența parentală profesionistă este un serviciu social, care oferă copilului îngrijire familială substitutivă în familia asistentului parental profesionist, în baza delimitării drepturilor și responsabilităților cu privire la protecția drepturilor copilului și intereselor lui legale între secția asistență socială și protecție a familiei, Direcția pentru ocrotirea și protecția minorilor din municipiul Chișinău și asistentul parental profesionist. Scopul asistenței date este protecția temporară a copilului aflat în situație de risc, socializarea și (re)integrarea acestuia în familia biologică, extinsă sau adoptatoare sau în alte forme de îngrijire de tip familial.

În urma efectuării evaluării inițiale, Comisia responsabilă emite un aviz privind aplicarea măsurii de protecție sub formă de plasament, care va fi cea mai potrivită pentru copil, ținîndu-se cont de toate circumstanțele și de respectarea prevederilor prezentului Regulament.

La luarea deciziilor privind aplicarea protecției copilului se vor ține cont de principiile:

a) prevalarea interesului superior al copilului;

b) asigurarea dreptului copilului de a fi îngrijit de către părinții săi;

c) responsabilitatea părinților de a-și îngriji copiii și de a le asigura o dezvoltare fizică, mintală, spirituală, morală și socială adecvată

d) asigurarea creșterii copilului într-un mediu familial pentru dezvoltarea deplină și armonioasă a personalității sale;

e) necesitatea de a dezvolta capacitatea copilului pentru ca aceasta să fie în stare să-și exprime opiniile referitor la problemele ce-l afectează și luarea în considerare a opiniilor copilului în funcție de vîrsta și gradul său de maturitate;

f) prioritatea menținerii relațiilor familiale, inclusiv plasarea împreună a copiilor din aceeași familie, în cazul în care nu este posibil ca aceștia să rămînă cu părinții biologici;

g) oportunitatea creșterii în continuare a copilului în mediul său etnic, religios, cultural și lingvistic;

h) obligativitatea acordării protecției și asistenței sociale în cazul în care un copil se află în dificultate;

i) necesitatea păstrării în strictă confidențialitate a informației cu privire la copil și familia sa.

Subiecții violenței în familie. Femeia ca subiect principal și discriminator al violenței în familie

http://www.lastrada.md/publicatii/ebook/La_Strada_express4_final_rom.pdf

http://www.unfpa.md/images/stories/publicati/raport_violenta_fam.pdf

http://cdf.md/files/resources/5/interior.pdf – pag. 93-99

TITLUL II: ASPECTE PROCEDURALE PRIVIND APLICAREA MĂSURILOR DE PROTECȚIE ÎN CAZUL VIOLENȚEI ÎN FAMILIE

2.1 Măsurile de protecție în cazurile violenței în familie – parte componentă a procedurii speciale

2.2 Instanța de judecată – autoritatea competentă în aplicarea măsurilor de protecție în cazul violenței în familie

2.3 Aplicarea măsurilor de protecție ca modalitate de prevenție generală și specială.

http://cdf.md/files/resources/5/interior.pdf – pag. 65-70, 78, 83-84, 86-92

Legea recunoaste urmatoarele tipuri de violenta in familie: violenta verbala, violenta psihologica, violenta fizica, violenta sexuala, violenta economica, violenta sociala, violenta spirituala.[4]

Ce este violența în familie?

„Violență în familie" este orice act vătămător, fizic sau emoțional care are loc între membrii unei familii. Aceasta poate include un singur episod sau mai multe acte de violență, formând un model de comportament abuziv prin exercitarea controlului. Violența în familie este un comportament intenționat. Scopul violenței în familie este stabilirea și exercitarea puterii și controlului asupra altei persoane.

Violența este folosită pentru a intimida, umili sau înfricoșa victima. Bărbații deseori folosesc violența împotriva partenerelor lor intime, inclusiv asupra actualelor sau fostelor soții, prietene ori partenere.

Violența apare atunci când o persoană obține și menține puterea și controlul asupra unei alte persoane, în cadrul unei relații intime. Este un model de comportament, în care partenerul intim aplică violența fizică, constrângerea, amenințările, intimidarea, izolarea și abuzul emoțional, sexual și economic pentru a controla sau schimba comportamentului celuilalt partener. Abuzatorul ar putea fi soțul sau fostul soț, concubinul sau partenerul cu care ai o relație, chiar și dacă nu locuiți împreună.

Pentru a înțelege mai bine toate modalitățile pe care le poate folosi abuzatorul pentru a deține puterea și controlul asupra victimei, poți să vezi schema ce reprezintă ceea ce adesea se numește "Cercul Puterii și Controlului ".

Cercul Puterii și Controlului demonstrează relația dintre violența fizică, cea sexuală și intimidarea, coerciția și manipularea soției și copiilor care sunt deseori folosiți de abuzator. Abuzatorul folosește aceste tactici pentru a menține puterea și controlul obținut prin violența fizică și sexuală. Chiar și un singur incident de violență fizică sau amenințare cu violența fizică poate fi suficient pentru instalarea puterii și controlului asupra partenerei.

Acest control și putere este apoi susținut de abuzul non-fizic și coerciție. De exemplu, un abuz verbal urmat de un abuz fizic dispune de pericolul producerii unui nou abuz fizic și astfel ar putea să fie suficient pentru a asigura puterea și controlul abuzatorului chiar și fără aplicarea violenței fizice propriu-zise.

Cinci caracteristici principale ale violenței în familie:

Violența în familie este un comportament învățat;

Violența în familie este un comportament repetitiv și cuprinde diferite tipuri de abuz care pot trece dintr-unul în altul sau în combinație;

Făptuitorul este cauza violenței domestice și nu consumul de alcool, victima sau relațiile dintre ei;

Pericolul pentru victimă și copii crește pe timpul separării dintre parteneri;

Comportamentul victimei depinde de modurile de supraviețuire la care a aderat.

Este abuzul o normalitate într-o relație?

Relațiile sănătoase nu sunt abuzive. Membrii de familie trebuie să se respecte reciproc și să se trateze cu respect reciproc. Este posibil că abuzatorul este supus unui stres major, însă aceasta nu este o scuză pentru violență. Există multe modalități sănătoase de a face față problemelor și conflictului. De exemplu, poți apela la ajutorul unei persoane în care ai încredere. Este posibil că abuzatorul te iubește și tu îl iubești, însă violența nu-și are locul în familie. Abuzatorul trebuie să afle că multe tipuri de abuz sunt infracțiuni în conformitate cu Codul Penal al Republicii Moldova și că el poate fi atras la răspundere de poliție. În secțiunile ce urmează sunt descrise diverse forme de abuz.

Pentru a înțelege dacă relația ta este una de tip abuziv, încearcă să răspunzi cu sinceritate la întrebările din secțiunea Lista de verificare. Gândește-te la felul în care ești tratată de partener și cum îl tratezi tu pe el. Ține minte: atunci când o persoană în permanență te amenință, te face să suferi sau îți cere să fii supusă, suntem în prezența abuzului.

Dacă ți se întâmplă aceste lucruri în cadrul relației, ai nevoie de sfatul unui specialist. De regulă, fără ajutor, abuzul va continua.

Ce trebuie să faci dacă ești abuzată?

Este posibil să nu dorești să discuți despre familia ta cu alte persoane. Sau este posibil să ai concepția că violența în familie este o problemă privată. Însă ea reprezintă de asemenea o chestiune publică. Această problemă afectează familii, copii și întreaga societate. Este foarte dăunător pentru copii să trăiască într-un mediu abuziv. Ai putea să discuți cu cineva – medicul, asistentul social, învățătorul, polițistul, ne poți contacta pe noi sau orice persoană în care ai încredere. Dacă copilul tău este abuzat, este martor al abuzului împotriva ta, trebuie să contactezi poliția sau direcția de protecție a copilului. Ar putea fi foarte dificil pentru tine să ieși din situația de abuz fără ajutorul altor oameni.

ATENȚIE ai putea să te simți dependentă de abuzator. E posibil ca încă îl mai iubești. Este posibil să simți că el are nevoie de tine. Sau poți avea membri ai familiei care cred este mai bine să rămâi cu el de dragul onoarei familiei. Ai putea să simți că este de datoria ta să rămâi în această relație. Persoana care te abuzează ar putea să te amenințe și să te facă să simți că dacă îl părăsești este mai periculos decât dacă rămâi cu el. Sau ar putea promite că se va schimba și să te implore să rămâi.

Cine poate fi supus violenței?

Violența se poate întâmpla oricui. Violența în familie nu depinde de condiția socială, de educație, de rasă, religie sau orientare sexuală. Pot fi afectate femeile: tinere sau în etate, căsătorite sau într-o relație, cu copii sau fără copii, bogate sau sărace, care au serviciu sau sunt casnice.

Majoritatea abuzatorilor sunt bărbații. Ei pot să dea impresia de persoane delicate, să fie răutăcioși, gălăgioși sau tăcuți și pot fi robuști sau scunzi. Există probe care sugerează că băieții care cresc în cămine unde are loc violența în familie, deseori devin abuzatori la maturitate, totuși sunt mulți bărbați violenți care nu au crescut în familii violente, iar mulți băieți din familii violente nu devin abuzatori la maturitate. Agresorul poate fi soțul, fostul soț, partenerul sau fostul partener.

Statutul economic sau profesional nu este un factor care determină pe cineva să aplice violența în familie sau să devină victimă a violenței în familie – abuzatorii și victimele pot fi muncitori sau profesori universitari, judecători sau portari, medici sau infirmieri, învățători, șoferi de camioane, constructori sau funcționari de magazin.

În Moldova, 63% dintre femei sunt afectate de violența în familie din partea soțului/partenerului pe parcursul vieții de la vârsta de 15 ani, iar o femeie din 10 a menționat că cel puțin o dată pe parcursul vieții a suferit din cauza violenței economice. (BNS, 2011)

În întreaga lume, în medie cel puțin o femeie din trei este bătută, forțată sexual sau abuzată în alt mod de partenerul său intim pe parcursul vieții. (Comisia pentru Statutul Femeilor, 2000)

Violența poate avea mai multe forme:

VIOLENȚA FIZICĂ: îmbrânciri, pălmuiri, loviri cu/de obiecte, lovituri cu picioarele sau cu pumnul, tragere de păr, izbirea victimei de pereți sau de mobilă, sugrumare, etc.

VIOLENȚA PSIHOLOGICĂ: umiliri și înjurături, batjocorire, criticarea opiniilor sau sentimentelor, amenințări cu bătaia, amenințare că o să ia copiii, folosirea copiilor pentru a trezi sentimente de vină, neglijare, amenințare, distrugere demonstrativă a obiectelor, manipulări psihologice sau izolarea forțată de prieteni, familie, copii, școală și/sau serviciu,etc.
Abuzul emoțional este grav. Rănile emoționale ar putea să se vindece foarte greu.

VIOLENȚA SEXUALĂ: constrângere la relații sexuale sau atingeri nedorite, contactul sexual continuat după cererea de a-l opri, sau forțarea cuiva să se supună la o relație sexuală neprotejată sau umilitoare.

VIOLENȚA ECONOMICĂ: interzicerea de a avea sau păstra un serviciu, limitarea accesului la veniturile și bunurile familiei, de a avea bani proprii, lipsire de mijloace de existență precum hrană, medicamente, etc.

ABUZ ECONOMIC: Încercarea de a face persoana dependentă financiar, de exemplu menținerea unui control total asupra resurselor financiare, îngrădirea accesului la bani, interzicerea frecventării școlii/continuării studiilor sau angajării la un post de muncă.

VIOLENȚA SPIRITUALĂ: de exemplu: limitarea sau interzicerea practicării unui cult religios sau unui mod de viață.

ATENȚIE! : oricare din aceste forme de abuz ar putea fi aplicate de abuzator și asupra copilului tău. În caz că suspectezi așa ceva, apelează de urgență la organele de protecție a copilului!

Caracterul ciclic al violenței în familie

Violența în familie are un caracter ciclic, care nu se oprește de la sine. După „explozii de violență” vine o perioadă de împăcare, momente în care agresorul promite că „nu se va mai întâmpla”, după care vine o altă „furtună”. Cu timpul, actele de violență devin tot mai frecvente și mai grave, iar perioadele blânde devin tot mai scurte sau dispar cu totul și ciclul de violență continuă.

Cum pot să-mi dau seama dacă sunt abuzată? Lista de verificare

Mituri și realități despre violența în familie

Dacă violența în familie a fost un tabu, nu înseamnă că nu a existat. A existat. Dintotdeauna. Dar nu s-a discutat despre ea sau a fost acceptată ca ceva normal într-o căsnicie.

Violența în familie nu este un mit, este o realitate cu care s-au întâlnit femeile aproape dintotdeauna în relațiile familiale și pe care au acceptat-o vrând-nevrând, pentru că nimeni nu le credea sau nu le ajuta în vreun fel.

Miturile și prejudecățile despre violența în familie învățate de mici ne împiedică să realizăm faptul că violența în familie este un act cu conotație criminală îndreptat împotriva unei persoane și încălcând dreptul său fundamental la protecție și libertate. 

Sunt abuzata? Lista de verificare

Există multe semne ale unei relații abuzive. Semnul cel mai reprezentativ este frica de partener. Daca simți că trebuie să mergi pe vârfurile degetelor în preajma lui – fiind atentă în permanența la ceea ce spui sau faci pentru a evita o eventuală cearta – sunt șanse ca această relație să fie nesănătoasă sau abuzivă. Alte semne ale unei relații abuzive includ: partenerul care incearca să exercite controlul asupra ta, sentimentele de ură față de propria persoană, sentimentul de neajutorare și disperare.

Pentru a înțelege dacă relația ta este una de tip abuziv, încearcă să răspunzi la întrebări prezentate mai jos. Gândește-te la felul în care ești tratată de partener și cum îl tratezi tu pe el. Ține minte: atunci când o persoană în permanență te amenință, te face să suferi sau îți cere să fii supusă, suntem în prezența abuzului.

Lista de verificare:

Partnerul, fostul partener, soțul, fostul soț…

Te umilește sau țipă la tine?

Te critică tot timpul?

Te face de rușine în fața prietenilor sau rudelor?

Îți ignoră și desconsideră opiniile sau scopurile?

Face să te simți incapabilă de a lua decizii?

Te intimidează sau te amenință pentru a se face respectat?

Spune că nu ești nimic fara el?

Te invinuiește pentru comportamentul său abuziv?

Te privește ca pe proprietatea lui sau mai degrabă ca pe un obiect sexual, decât ca pe o persoana?

Are un temperament imprevizibil?

Te rănește sau amenință că te va răni sau omorî?

Te amenință că îți va lua copiii sau că le va face rău?

Te amenință că se va sinucide daca pleci?

Te forțează la acțiuni sexuale nedorite?

Îți distruge lucrurile?

Este exagerat de gelos și posesiv?

Te controlează ca să știe unde mergi, cu cine si ce faci?

Nu-ți permite sa te vezi cu rudele sau prietenii?

Îți limitează accesul la bani, telefon sau mașină?

Te controleaza în permanență?

Face să te simți dispertă, fără vreo cale de ieșire din relație?

Te tratează cu brutalitate – te îmbrâncește, pălmuiește, lovește sau izbește?

Folosește dependența de droguri și alcool drept scuză pentru înjosiri sau abuz fizic?

Te învinovățește pe tine pentru cum se simte sau poartă?

Nu îți permite să pleci după o ceartă sau te lasă undeva după o ceartă pentru a „te învăța o lecție„?

Pentru cei care citesc și s-au regăsit în aceste intrebări, dar au gasit scuze diverse pentru a motiva comportamentul partenerului, vă mai spunem că este tot abuz chiar dacă:

Incidentele par minore comparativ cu cele despre care ați citit sau pe care le-ați văzut la televizor sau pe care le-ați auzit din gura altora.

Nu există o formă mai "buna" sau mai "rea" de abuz fizic, puteți fi rănită grav și în rezultatul unei "simple" împingeri.

Abuzul fizic a avut loc o singură dată sau de două ori de-a lungul relației. Studiile indică asupra faptului că dacă partenerul v-a rănit o dată este foarte probabil să o repete.

Atacurile s-au oprit cand ați devenit pasivă și ați renunțat la dreptul de a vă exprima liber sau de a fi liberă și a vă vedea cu alți oameni, de a lua decizii indepedent. Nu este o victorie dacă trebuie să renunți la drepturile tale, pe care le ai ca persoană!

Nu au existat cazuri de violență fizică. Multe femei însă sunt atacate emoțional și verbal. Acest lucru poate fi la fel de înfricoșător ca și abuzul fizic, dar este deseori mai dificil de înțeles.

Trebuie să acționezi dacă partenerul/membrul familiei:

Te intimidează – te înfricoșează prin folosirea aspectului fizic, acțiunilor, gesturilor, distrugerea bunurilor, distrugerea proprietății tale, demonstrarea ostentativă a armelor.

Te abuzează emoțional – te jignește, înjosește, înjură, te face să crezi că ești nebună, folosește jocurile minții, te umilește, învinuiește.

Te izolează de alții – vrea să dețină controlul asupra ta, controlează ce faci, cu cine te întâlnești, ce citești, unde pleci, limitează implicarea ta în viața socială, folosește scuza că este gelos pentru a-și justifica comportamentul abuziv.

Folosește minimalizarea, negarea, blamarea: diminuează actele de abuz comise, trece cu vederea îngrijorările tale, neagă faptul că a avut loc abuzul, pune pe umerii tăi responsabilitatea pentru comportamentul său abuziv, spunând că de fapt tu l-ai provocat.

Folosește copiii – folosește copiii pentru ca să te simți vinovată, folosește copiii pentru a transmite mesajele, folosește timpul de vizitare a copiilor pentru a te hărțui, amenință cu luarea copiilor de lângă tine.

Folosește privilegiile de bărbat – ești tratată ca servitoare, deciziile importante sunt luate de către abuzator, manifestă comportamentul de stăpân, abuzatorul definește rolurile de bărbat și femeie în casă.

Folosește abuzul economic – interzice să ai sau să păstrezi un serviciu, te obligă să ceri bani de la el, oferă o alocație, îți ia banii pe care tu i-ai câștigat, te lipsește de informații despre veniturile familiei și nu ai acces la aceste venituri.

Folosește coerciția și amenințările – te amenință cu vătămarea fizică, amenință că te va părăsi, că se va sinucide, că te va raporta autorităților, te influențează ca să renunți la plângerea făcută la poliție, te influențează ca să comiți acte ilegale.

Folosește abuzul sexual – te impune să întreții relații sexuale nedorite.

Violența psihologică

Doar pentru ca nu ești bătută sau nu ai vânătăi, nu înseamnă ca nu ești victima unui abuz. Multe persoane suferă pe urma abuzului psihologic, care nu este cu nimic mai puțin distructiv decât cel fizic. Din pacate, abuzul emoțional este foarte des minimalizat și trecut cu vederea – chiar și de către victimă.

Ai putea crede că abuzul fizic este mai grav decat cel emotional, dat fiind faptul că violența fizică te poate duce la spital și te poate lăsa cu cicatrici. Dar cicatricile abuzului emoțional sunt foarte reale și adânci. De fapt, abuzul emoțional poate fi la fel de traumatizant sau chiar și mai dăunator decât cel fizic.

Simți cumva că…

Iți este frică de partener?

Ești speriată de modul în care partenerul tău acționează în majoritatea timpului?

Eviți anumite subiecte pentru ca ți-e frică să iți infurii partenerul?

Simți că partenerul tău te consider că nu ești bună de nimic tau?

Crezi ca meriți să fii ranită sau maltratată?

Încerci să eviți a face ceva ce ar putea duce la conflicte sau l-ar supăra pe partenerul tau?

Faci întotdeauna ceea ce partenerul tau vrea sa faci în loc de ceea ce vrei tu?

Te simți amorțită emoțional sau neajutorată?

Accepți să rămâi cu partenerul tau, deoarece îți este frică de ceea ce partenerul tău ți-ar face dacă te-ai desparți?

Violența sexuală

VIOLENȚA SEXUALĂ este constrângere la relații sexuale sau atingeri nedorite, contactul sexual continuat după cererea de a-l opri, sau forțarea unei persoane să se supună la o relație sexuală neprotejată sau umilitoare.

Toate relațiile sexuale fără permisiune constituie infracțiune penală, definită ca viol. Aceasta include atingeri cu caracter sexual sau forțarea soțului/soției de a întreține relații sexuale. Chiar dacă sunteți căsătoriți, soțul nu te poate impune să întreții relații sexuale.

ABUZ SEXUAL: Impunerea sau încercarea de a impune orice contact sexual fără permisiune prealabilă, de exemplu, viol marital, forțarea de a întreține relații sexuale după aplicarea bătăilor fizice, atacuri asupra părților sexuale ale corpului sau tratarea altei persoane într-o manieră umilitoare în sens sexual; forțarea victimei de a întreține relații sexuale cu altă persoană, pe Internet, sau să pozeze pentru imagini cu caracter explicit sexual împotriva voinței ei.

COERCIȚIA DE ÎNTREȚINERE A RELAȚIILOR SEXUALE ȘI CONTROLUL REPRODUCTIV: Atunci când partenerul îți sabotează eforturile de control a reproducerii prin solicitarea sexului neprotejat, mințire despre ”retragerea penisului”, ascunderea sau distrugerea metodelor de contracepție (de ex. aruncarea pastilelor contraceptive în veceu sau găurirea prezervativului), prevenirea să faci un avort sau impunerea să faci avort.

Câte o dată abuzului sexual sau violul este comis de oameni străini, dar deseori abuzul sexual este comis de persoane cunoscute, precum prieteni, parteneri, cunoscuți rude sau chiar un partener de durată sau soț. În situațiile de violență în familie partenerii deseori abuzează sexual de partenerele lor. Abuzul sexual poate fi verbal, vizual sau orice care impune un contact sau atenție sexuală. Abuzul sexual se poate întâmpla oricui, inclusiv femeilor, bărbaților, copiilor, și vârstnicilor. La capitolul legislație poți citi mai multe norme juridice care interzic și pedepsesc abuzul sexual.

Violența economică

Violența poate avea mai multe forme, o formă a violentei este și cea economică. În acest caz, scopul abuzatorului este de a te controla complet, iar pentru asta el poate:

să-ți controleze finanțele;

să ascundă banii sau cardurile;

să te oblige sa dai explicații pentru fiecare ban cheltuit;

sa iți refuze accesul la lucrurile strict necesare, precum: hrană, haine, medicamente, adapost;

să iți dea o "alocație" (o sumă foarte mică în bătaie de joc);

să-ți interzică să lucrezi sau sa-ți alegi domeniul carierei;

să-ți saboteze locul de muncă (sa te faca sa lipsețti, să te sune mereu);

să fure de la tine sau sa iți ia banii.

Dacă ți se întămplă aceste lucruri în cadrul relației, ai nevoie de sfatul unui specialist. Fără ajutor, abuzul va persista.

Cum mă pot proteja în cadrul unei relații abuzive?

 În timpul actului de violență

Agresorul poate folosi diferite modele de abuz. Încearcă să fii atentă la orice semne care arată că el este pe cale să devină violent, astfel încât să-ți dai seama cât de periculoasă ar putea fi situația pentru tine și copiii tăi.

În cazul în care se pare că violența s-ar putea întâmpla, încearcă, dacă poți, să ieși din această situație înainte ca violența să înceapă.

Fii atentă la orice obiect pe care agresorul l-ar putea folosi drept armă. Dacă poți, încearcă să păstrezi obiectele ascuțite sau grele pe care ar putea să le folosească pentru a te răni, cât mai ascunse.

Trebuie să știi unde se află pistoalele, cuțitele și alte arme. Dacă poți, încuie-le sau fă-le să fie cât mai greu accesibile.

Identifică "locurile sigure" din casa ta – locurile în care nu sunt arme. Dacă se pare că agresorul este pe cale să te rănească, încearcă să ajungi la un loc sigur. Stai departe de bucătărie, garaj ori alte spații unde ai putea fi prinsă în capcană.

Dacă agresorul începe să-ți facă rău, nu fugi acolo unde sunt copiii; agresorul ar putea să-i rănească și pe ei.

Dacă nu există nici o modalitate de a scăpa de violență în acel moment, transformă-te într-o țintă mică. Retrage-te într-un ungher și ghemuiește-te într-o minge. Protejează-ți fața și pune-ți brațele în jurul fiecărei părți a capului, încleștând degetele împreună.

Încercă să nu porți eșarfe sau bijuterii lungi. Agresorul ar putea folosi aceste lucruri pentru a te strangula.

Ce să le spun copiilor?

Creează un plan împreună cu copiii tăi pentru cazul în care are loc violența. Spune-le să nu se implice în cazul în care agresorul te rănește întrucât acesta ar putea să-i rănească și pe ei.

Decide privitor la un cuvânt-cheie pentru a le spune că ar trebui să părăsească casa și să obțină ajutor. În cazul în care agresorul nu îi va lăsa să părăsească casa în siguranță, identifică împreună cu ei un loc sigur în casă în care ei ar putea apela după ajutor (cum ar fi o cameră cu un sistem de blocare și un telefon). Asigură-te că ei știu că prioritatea lor este să rămână în siguranță, nu să te protejeze fizic.

Practică diferite modalități de a ieși din casă în siguranță. Practică-le de asemenea și cu copiii tăi.

Spune copiilor tăi că violența nu poate fi justificată, chiar și atunci când o persoană dragă/iubită este violentă. Spune-le că violența nu este din vina lor sau a ta. Spune-le că atunci când cineva este violent, este important ca ei să rămână în siguranță.

Modalități de a obține ajutor

Dacă este posibil, să ai acces la un telefon pe care sa-l folosești în cazuri de urgență. Cunoaște numerele pe care să le apelezi pentru ajutor: 902 POLIȚIA, 903 AMBULANȚA. Cunoaște unde să găsești cel mai apropiat telefon în cazul în care ai fugit de acasă fără telefonul mobil. Cunoaște numărul centrului de asistență și protecție și a liniei fierbinți.

Vorbește cu prietenii și vecinii tai în care ai încredere despre ceea se întâmplă în casa ta. Fă un plan cu ei, astfel încât ei să știe când ai nevoie de ajutor și să știe ce să facă (cum ar fi să sune la poliție sau să bată la ușa ta). Stabilește un semnal cu vecinii tăi, care îi va alerta că ai nevoie de ajutor.

Păstrează o copie a documentelor importante la tine, cum ar fi certificatele de naștere, pașapoartele, documentele importante ale tale și ale copiilor tăi, în cazul în care trebuie să plecați în grabă.

Dacă poți, apelează din când în când o linie fierbinte de violență în familie pentru a discuta opțiunile tale și a vorbi cu cineva care te înțelege, chiar dacă simți că încă nu ești gata să pleci. Un număr la care poți apela este Telefonul de încredere pentru femei 800-880-08.

Gândește-te la mai multe motive de a ieși din casă la diferite momente ale zilei sau nopții în care agresorul va crede, în cazul în care simți că violența este pe cale să erupă și ai nevoie de o scuză pentru a ieși.

Ce măsuri de protecție poți obține?

Poți depune o cerere (care este scutită de taxa de stat în instanța de judecată) pentru oferirea protecției împotriva actelor de violență în familie la instanța de judecată. Judecătorul va emite în termen de 24 de ore de la primirea cererii o ordonanță de protecție, și poate aplica agresorului următoarele 10 măsuri:

obligarea de a părăsi temporar locuința comună ori de a sta departe de locuința victimei, fără a decide asupra modului de proprietate asupra bunurilor;

obligarea de a sta departe de locul aflării victimei;

obligarea de a nu contacta victima, copiii acesteia, alte persoane dependente de ea;

interzicerea de a vizita locul de muncă și de trai al victimei;

obligarea, pînă la soluționarea cazului, de a contribui la întreținerea copiilor pe care îi are în comun cu victima;

obligarea de a plăti cheltuielile și daunele cauzate prin actele sale de violență, inclusiv cheltuielile medicale și cele de înlocuire sau reparare a bunurilor distruse sau deteriorate;

limitarea dispunerii unilaterale de bunurile comune;

obligarea de a participa la un program special de tratament sau de consiliere dacă o asemenea acțiune este determinată de instanța de judecată ca fiind necesară pentru reducerea violenței sau dispariția ei;

stabilirea unui regim temporar de vizitare a copiilor săi minori;

interzicerea de a păstra și purta armă.

În același timp, aceste măsuri de protecție nu te împiedică să inițiezi procedura de divorț, partajării averii comune, decăderii din drepturile părintești, luării copilului fără decădere din drepturile părintești și altor acțiuni prevăzute de legislația în vigoare.

Aceste măsuri de protecție pot fi aplicate pe un termen de pînă la 3 luni.

O altă modalitate de a obține ajutor este să te adresezi imediat la organele de poliție, cu o plîngere, care trebuie să fie înregistrată cu un număr special și cu indicarea datei depunerii plîngerii.

În cazul că după actele de violență ai nevoie de tratament medical, sau lipsești de la serviciu din același motiv, precum și în cazul în care agresorul ți-a distrus bunuri, în timpul urmăririi penale sau judecării cauzei de către instanța judecătorească, ai dreptul să începi o acțiune civilă pentru repararea prejudiciului material și moral cauzat prin actele de violență sănătății, proprietății și demnității tale. Acțiunea civilă poate fi intentată și separat și după finalizarea procesului penal în cauză.

Ordonanța de protecție

Ordonanța de protecție este un act judecătoresc de executare imediată, emis de instanță, prin care agresorului i se ordonă încetarea violențelor împotriva victimei. Acest document poate impune agresorului mai multe măsuri de protecție a victimei.

Prin ordonanța de protecție poți obține:

Obligarea agresorului de a părăsi temporar locuința comună, fără a decide asupra dreptului de proprietate asupra bunurilor

Obligarea agresorului de a sta departe de locul aflării tale. Prin obligarea de a "păstra distanța" judecătorul poate de asemenea să oblige agresorul să stea departe de tine, casa ta (chiar dacă e și casa lui!), locul tău de muncă sau grădinița/ școala copiilor tăi

Obligarea agresorului de a nu te contacta pe tine, copiii tăi, alte persoane dependente de tine. Totodată, ai putea cere judecătorului emiterea interdicției de oricare contactare a agresorului, fie telefonică, prin mesaje textuale (SMS), notițe, corespondență prin poșta obișnuită, e-mail, prin persoane terțe, sau prin livrarea de flori sau cadouri

Obligarea agresorului de a contribui la întreținerea copiilor comuni. Instanța poate să oblige agresorul să achite plățile (contribuțiile) de întreținere a copilului pînă la identificarea unei alte modalități (mai stabile) de asigurare a întreținerii copiilor de către tatăl acestora.

Obligarea restituirii cheltuielilor medicale și/sau legate de recuperare bunurilor materiale, distruse de agresor.

Obligarea agresorului de a nu păstra și purta armă.

Alte măsuri de protecție.

Cum pot obține ordonanța de protecție

Cererea privind emiterea ordonanței de protecție cu aplicarea măsurilor de protecție poate fi înaintată în instanța de judecată de către:

Tine ca și victimă a violenței în familie sau de reprezentantul tău legal;

Procuror, asistentul social sau polițistul, dacă, din anumite motive, ești în imposibilitate de a depune cererea personal.

Dacă victimă a violenței în familie este un copil, cererea privind aplicarea măsurilor de protecție poate fi înaintată instanței de judecată de către:

Unul dintre părinți;

Reprezentantul legal al copilului;

Autoritatea tutelară.

Cererea de solicitare a ordonanței de protecție se depune la locul:

domiciliului tău;

de reședință temporară a ta dacă ai părăsit domiciliul pentru a evita continuarea violenței directe;

de reședință al agresorului;

în care ai căutat asistență;

în care s-a produs actul de violență.

Cererea de solicitare a ordonanței de protecție nu este supusă taxei de stat.

Cât de repede poate fi emisă

Instanța de judecată este obligată să emită ordonanța de protecție în 24 de ore de la primirea cererii.

Cît timp poate fi valabilă ordonanța de protecție?

Măsurile dispuse prin ordonanța de protecție se stabilesc de către judecător, pe un termen de pînă la 3 luni. Ele încetează odată cu dispariția pericolului care a determinat luarea acestor măsuri și pot fi prelungite, în caz de necesitate, prin depunerea unei cereri repetate. Totodată, dacă pînă la expirarea termenului pentru care a ordonanța de protecție a fost emisă a dispărut pericolul din partea agresorului și ăți dorești retragerea măsurilor expuse în ordonanță, poți cere în scris aceleiași instanțe judecătorești revocarea măsurilor de protecție.

Ce se întâmplă dacă agresorul încalcă prevederile ordonanței de protecție?

Dacă agresorul nu respectă condițiile stabilite în ordonanța de protecție, prin sesizarea organului de poliție poți cere tragerea la răspundere (contravențională/penală) a agresorului pentru neexecutarea intenționată a hotărîrii judecătorești.

Nerespectarea interdicțiilor stabilite în ordonanța de protecție, pot constitui temei de solicitare a prelungirii termenului acesteia, precum și sancționarea penală a agresorului atît pentru neexecutarea intenționată a hotărîrii judecătorești, cît și pentru actele de violență în familie.

Nu ezita să informezi poliția ori de cîte ori ordonanța de protecție este încălcată de agresor.

http://cdf.md/files/pages/13/CDF.jpg – imagine

http://cdf.md/files/pages/64/Compilatie_BO_2.pdf

Ce pot face daca sunt victima a violentei în familie?
Cel mai important lucru este sa spui cuiva despre ceea ce ti se intampla. Poti face o sesizare la sectia de politie pe raza careia locuiesti, iar daca esti copil poti sesiza acest lucru fie la Politie, fie la Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului, fie la Telefonul copilului, nr. 116111.

Ce este un ordin de protectie?
Ordinul de protectie a fost introdus prin Legea 25/2012 si este un act emis de judecator, in baza caruia victima este protejata de viitoarele abuzuri ale agresorului. Scopul ordinului este inlaturarea starii de pericol pentru victima.

Cum pot obtine un ordin de protectie?
Victima poate depune cerere pentru emiterea ordinului de protectie personal, prin reprezentantul ei legal, prin procuror, prin reprezentantul autoritatii sau structurii competente la nivelul unitatii administrativ-teritoriale cu atributii in domeniu sau prin reprezentantul oricaruia dintre furnizorii de servicii sociale acreditati conform legii, cu acordul victimei. Legea 25/2012 are anexat formularul care trebuie completat de catre victima. Cererea este scutita de taxa de timbru. La cererea persoanei care solicita ordinul de protectie i se poate acorda asistenta sau reprezentare prin avocat.

Cat dureaza emiterea unui ordin de protectie?
In caz de urgenta, instanta poate emite ordinul de protectie in aceeasi zi in care se depune cererea.

Cat are valabilitate un ordin de protectie?
Durata masurilor dispuse prin ordinul de protectie se stabileste de judecator, fara a putea depasi 6 luni de la data emiterii ordinului.

Ce se întâmpla daca sunt încalcate prevederile ordinului de protectie?
Incalcarea oricareia dintre masurile dipuse prin ordinul de protectie constituie infractiunea de nerespectare a hotararii judecatoresti si se pedepseste cu inchisoare de la o luna la un an. Impacarea partilor inlatura raspunderea penala.

Cum pot depune o plângere?
Plangerea o poti depune la sectia de politie pe raza careia domiciliezi sau pe raza careia s-a comis infractiunea. Solicita in incinta sectiei, la relatii cu publicul, sprijin din partea politistilor cu competenta in domeniu. Plangerea o poti depune personal, prin posta, prin e-mail sau prin alta persoana, numita mandatar, pentru care tu ti-ai dat consimtamantul.

Pot renunta la o plângere dupa ce a fost depusa?
In cazul infractiunilor ce se pot sesiza la plangerea prealabila (cum ar fi lovirile si alte violente), exista posibilitatea retragerii plangerii. Acest fapt nu-ti garanteaza insa ca o fapta similara nu se va mai produce. Pentru infractiunile pentru care punerea in miscare nu se face obligatoriu la plangerea prealabila, plangerea nu poate fi retrasa.

Violenta domestica are loc doar într-o anumita clasa sociala sau minoritati?
Violenta domestica nu este specifica unei anumite clase sociale sau unei anumite minoritati. Sunt multe situatii in care agresorul si/sau victima au studii superioare, au o situatie materiala buna sau foarte buna, au o imagine sociala impecabila si totusi conflictele se acutizeaza iar bataile sunt la ordinea zilei. Din pacate, cei cu un nivel de educatie ridicat si o situatie materiala peste medie evita sa sesizeze violenta la care sunt supusi, in mai mare masura decat cei cu studii medii si cu o situatie materiala mai putin buna.

Numai femeile sunt victime ale violentei in familie?
Femeile nu sunt singurele victime ale violentei in familie, dar sunt cele mai multe (circa 95% din total). Barbatii reprezinta circa 5% din victime.

Violentele domestice sunt cauzate de consumul de alcool sau droguri?
Consumul de alcool sau droguri devine o conditie favorizanta producerii violentelor in familie, dar exista si persoane care nu consuma astfel de substante si sunt totusi violente. Cauzele tin atat de psihologia fiecaruia cat si de modul in care persoana respectiva a fost educata, respectiv de modelele pozitive sau negative oferite ei in copilarie, in principal de familie.

Violenta domestica este declansata de stress, de exemplu, pierderea locului de munca sau probleme maritale?
Este posibil ca in perioade de crize cum ar fi somajul, lipsa banilor, decesul unei persoane importante, sa se produca o acutizare a violentelor in familie. Cu siguranta ele existau in stare latenta, inca inainte ca aceasta criza sa le scoata la suprafata.

Ce am facut sa îl provoc pe partenerul meu la violenta?
Nimeni nu este vinovat ca este batut. Cuvantul „provocare” este des folosit de agresori, pentru a-si justifica faptele. In violenta in familie nu este vorba de provocare, ci de comunicarea deficitara intre parteneri.

Exista si cazuri de violenta domestica în care barbatii sunt victime?
Da, statistica arata ca 5% dintre victime sunt barbati.

Violenta domestica este o problema mai putin serioada decât violenta reala, precum crimele stradale?
Violenta domestica este o problema mai serioasa si mai grava chiar decat violenta stradala. Gravitatea ei decurge din faptul ca se produce in spatele usilor inchise, unele fapte aflandu-se doar atunci cand este prea tarziu. Daca avem in vedere faptul ca un sfert dintre omorurile produse intr-un an sunt ca urmare a violentelor in familie, ne dam seama cat de serioasa este aceasta problema. De aceea, legea din Romania ca si cea din alte tari sanctioneaza mai mult violentele in familie decat cele produse intre persoane necunoscute.

În ce masura sunt afectati copiii de violenta în familie?
Copiii sunt afectati in mare masura de violenta in familie. Ei sunt atat victime directe, in sensul ca sunt loviti, cat si victime pasive, asistand la conflictele si bataile dintre parintii lor.

Este mai dificil pentru femeile din mediul rural sa caute si sa primeasca ajutor?
Da, este mai dificil, in primul rand pentru faptul ca toleranta comunitara si individuala fata de violenta in mediul rural este mult mai mare. Apoi, pentru faptul ca in mediul rural sunt servicii mai putine pentru victime sau nu exista deloc. Si teama de „gura lumii” este mult mai mare in mediul rural.

Exista o legatura între saracia din mediul rural si violenta în familie?
Saracia poate acutiza violenta, o poate intretine. In mediul rural insa, problema este alta: copiii cresc in familii in care li se spune ca barbatul este capul si numai el hotaraste, iar femeia este obligata sa faca ce spune el. Femeia este mai putin pusa in valoare, ea nu are aceleasi drepturi ca barbatul. Acest model se transmite de la generatie la generatie, devenind un tabuu.

Ce pot face pentru a-mi ajuta parintele care este victima a violentei domestice?
Fii alaturi de el, spune-i ca nu este vinovat de violenta pe care o indura si ca nu este normal sa fie asa. Sfatuiti-va impreuna ce aveti de facut si cereti ajutor. Pentru parintele tau (95% mama ta) si pentru tine este mai bine sa cresti departe de tatal tau, daca acesta este violent. Divortul parintilor tai nu este vina ta dar poate fi solutia ca tu sa cresti frumos si sanatos.

Mama este abuzata de tata. De ce nu reactioneaza?
Pentru ca ii este teama, pentru ca-si face griji pentru tine, daca te poate creste singura, daca poate sa-ti ofere o locuinta si siguranta traiului de maine. Poate ca ii este teama si de „gura lumii” si de faptul ca o femeie divortata este privita mai putin bine de cei din jur. Si, nu in ultimul moment, spera sa se intample o minune care sa-l schimbe pe tatal tau.

Daca sunt abuzat când sunt mic, ma voi transforma într-un agresor ca adult?
Nu neaparat. Deja ai o parere despre violenta, cu siguranta nu-ti place sa fii batut. Daca iti dai seama ca „ce tie nu-ti place, altuia nu-i face”, vei lupta si ca adult impotriva acestei forme de „cumintire”.

Ce este violenta în familie?
Violenta in familie este definita in Legea 217/2003 modificata prin Legea 25/2012 ca: “orice actiune sau inactiune intentionata, cu exceptia actiunilor de autoaparare ori de aparare, manifestata fizic sau verbal, savarsita de catre un membru de familie impotriva altui membru al aceleiasi familii, care provoaca ori poate cauza un prejudiciu sau suferinte fizice, psihice, sexuale, emotionale ori psihologice, inclusiv amenintarea cu asemenea acte, constrangerea sau privarea arbitrara de libertate.”

De ce victimele violentei în familie se intorc sau raman cu agresorii?
Se spune ca victimele violentei in familie trec printr-o experienta numita „Sindrom Stocholm”, care consta in faptul ca cu cat timpul in care raman in situatia violenta creste, cu atat ele devin mai atasate de agresor. Paradoxal, ele tot timpul spera ca agresorul sa se schimbe, sa redevina cel de altadata. Daca cunosti o astfel de victima, spune-i ca sunt foarte putine sanse ca un agresor sa se schimbe si ca cele mai periculoase momente sunt cel in care pleaca de acasa si cel in care anunta divortul. Pericolul este de moarte.

Cât de des sunt întâlnite cazurile de violenta în familie?
Studiile arata ca in Romania circa 18% din populatia adulta este victima a violentei in familie. Raportat la populatia feminina, o femeie din trei este victima violentei in familie.

Este posibil ca violenta în familie sa fie cauzata de boli mintale?
In mica masura. Sunt intr-adevar boli mintale, precum schizofrenia care au aceasta consecinta. Dar trebuie sa stii ca majoritatea agresorilor sunt sanatosi psihic in momentul in care comit violentele.

Sunt victimele violentei în familie fara ajutor?
Teoretic nu, pentru ca acest tip de infractiune este pedepsita prin lege. Exista legi mai bune si legi mai proaste. In Romania, problemele tin de lipsa adaposturilor si a serviciilor sociale pentru victime, precum si de o toleranta excesiva a societatii si a celor care aplica legea, fata de acest tip de agresori.

Este violenta în familie un delict?
Da, violenta in familie este o infractiune, pedepsita de Codul Penal.

Ce drepturi legale au victimele violentei în familie?
Victima violentei in familie are dreptul:

la respectarea personalitatii, demnitatii si a vietii sale private;

la informarea cu privire la exercitarea drepturilor sale;

la protectie speciala, adecvata situatiei si nevoilor sale;

la servicii de consiliere, reabilitare, reintegrare sociala, precum si la asistenta medicala gratuita, in conditiile prezentei legi;

la consiliere si asistenta juridica gratuita, in conditiile legii.

Cine poate fi o victima a violentei in familie?
Oricine poate deveni o victima a violentei in familie, deopotriva tineri si varstnici, femei si barbati, bogati si saraci, persoane educate si fara scoala.

Care sunt efectele abuzului asupra victimelor?
Victimele sunt traumatizate uneori toata viata. Efectele directe sunt: insomniile, depresiile, gandurile suicidare, sentimentul ca nimic nu le poate ajuta, scaderea stimei de sine si a increderii in ceilalti, culminand chiar cu pierderea locului de munca si izolarea sociala. Pentru un copil, efectele sunt si mai grave. Un copil lovit cu palma peste cap poate trai aceesi trauma ca in cazul unei cioniri frontale intr-un accident rutier. Lovirea poate conduce la pierderea auzului, paralizie, fracturi ale membrelor. In plus, copilul va avea o teama de ceilalti iar cand va deveni adult exista riscul sa perpetueze comportamentul violent.

Daca sunt o victima a agresiunilor, ce pot face în cazurile de urgenta sau într-o situatie de criza?
Atunci cand esti agresat, cere ajutor Politiei, Directiei de Protectia a Copilului din sectorul unde domicilieze sau unui ONG care dispune de adapost, suna la Telefonul Copilului, la 116.111. Cere ajutorul unui adult, acesta poate fi chiar dirigintele tau! Nu ramane mult timp intr-o situatie violenta. Mai importanta decat orice este viata ta!

http://www.gandirefresh.ro/node/34

http://www.americanbar.org/content/dam/aba/directories/roli/moldova/moldova_practical_and_legal_remedies_domestic_violence_victims_0209_romanian.authcheckdam.pdf

În România fenomenul violenței domestice este tratat de legislația în vigoare ca parte a fenomenului de violență în familie. Termenul de „violență domestică” nu apare deloc în textul Legii 217 din 2003 și nici în modificarea cea mai importantă la ea promulgată în 2012, respectiv Legea 25. Totuși, mișcarea pentru crearea unui sistem de protecție pentru victimele violenței a pornit de la organizațiile pentru femei și s-a centrat pe intervenția pentru victimele violenței domestice ca fenomen specific și diferit de violența în familie. Aceasta a însemnat în primul rînd că ong-urile și specialiștii au făcut distincția între fenomenul violenței asupra adultului partener în relația de conviețuire și violența asupra copiilor. Logica a fost că fenomenul violenței în familie asupra copilului era reglementat prin legi dedicate și manageriat de Agenția pentru Protecția Copilului.

Violența în familie a devenit un subiect de discuție publică în România abia după 1995. Anul 1995 nu reprezintă o cotitură, nu este data unui eveniment important care a determinat modificări majore ci este doar un jalon orientativ. Urmînd logica abordării problemelor societății românești în tranziție atunci s-a ajuns pe firul rezolvării situației copilului abandonat la motivele abandonului apoi la familia cu probleme sociale și în sfîrșit la violența în familie.
Cadrul legislativ în care s-a pus problema violenței în familie a fost Codul Penal dinainte de 2000 care nu menționează ca infracțiune separată violența domestică. Ceea ce a făcut ca în practică posibilitatea de intervenție să fie redusă și să depindă de felul în care angajații instituțiilor abilitate înțelegeau și aplicau legea. “ (Există soluții pentru violența domestică? – Grupul Român pentru Apărarea Drepturilor Omului, București, 2002)

Modelele de intervenție, practica în domeniu și camapniile pentru introducerea unei legislații specifice au fost toate realizate de organizațiile non-guvernamentale. Legea pentru prevenirea și combaterea violenței domestice a fost promulgată în 2003. Ea a fost rezultatul unor negocieri între reprezentanții guvernamentali și cei ai ONGurilor și, pentru momentul respectiv a fost un succes. S-a înființat Agenția pentru Protecția Familiei. În 2010 ca urmare a efectelor crizei economice generale ANPF s-a desființat și atribuțiunile ei au fost preluate, după o serie de reorganizări, Departamentului pentru Protecția Copilului din Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale. Responsabile pentru implementarea prevederilor legii sunt Direcțiile Generale pentru Asistență Socială și Protecția Copilului la nivel local.

Reproducem cîteva dintre definițiile existente:
violența domestică este o amenințare sau provocare, petrecută în prezent sau în trecut, a unei răniri fizice în cadrul relației dintre partenerii sociali, indiferent de statutul lor legal sau de domiciliu
violența maritală este definită ca ansamblul conflictelor din grupul familial care au ca efect maltratarea partenerului sau a copilului
violența domestică este definită, într-un sens larg, ca orice act violent comis de o persoană angajată într-o relație maritală, sexuală sau parentală și orientat împotriva unei alte persoane care este parte a relației
violența domestică este orice act de violență bazat pe diferența de gen și care are ca rezultat o rănire sau o suferință fizică, sexuală sau psihologică produsă femeii incluzînd amenințări, acțiuni de coerciție sau privare arbitrală de libertate, fie ca aceasta se petrece în public, fie că se petrece în viața privată
(Există soluții pentru violența domestică? – Grupul Român pentru Apărarea Drepturilor Omului, București, 2002

Comparăm aceste definiții cu definiția violenței în familie din Legea 25 din 2012:

Art. 2
1. In sensul prezentei legi, violenta in familie reprezinta orice actiune sau inactiune intentionata, cu exceptia actiunilor de autoaparare ori de aparare, manifestata fizic sau verbal, savarsita de catre un membru de familie impotriva altui membru al aceleiasi familii, care provoaca ori poate cauza un prejudiciu sau suferinte fizice, psihice, sexuale, emotionale ori psihologice, inclusiv amenintarea cu asemenea acte, constrangerea sau privarea arbitrara de libertate.”
2. Constituie, de asemenea, violență în familie împiedicarea femeii de a-și exercita drepturile și libertățile fundamentale.

Remarcăm o diferență fundamentală în grupul de definiții: definiția dată în Declarația Națiunilor Unite privind Violența împotriva Femeii recunoaște ca sursă a violenței domestice, diferența de gen. Aceasta este definiția agreată de majoritatea organizațiilor de și pentru femei și, deși este contestată, ea reflectă realitatea faptului că există ceva în concepțiile despre gen care permite unui adult de sex masculin să se considere îndreptățit să pedepsească prin orice formă de violență în mod regulat un adult de sex femenin.

Indiferent dacă faptul dacă legea se așează pe o poziție care, practic, anulează problema diferenței de gen, existența ei este un fapt îmbucurător pentru organizațiile de și pentru femei, ea este foarte valoroasă, indispensabilă pentru că pune bazele asigurării protecției victimelor violenței ce se desfășoară în unitatea familială.

În Legea 25 din 2012 care modifică Legea 217 din 2003 cu modificărle ulterioare, formele de violență în familie sunt descrise astfel:

Art. 2^1
Violenta in familie se manifesta sub urmatoarele forme:
a) violenta verbala – adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenintari, cuvinte si expresii degradante sau umilitoare;
b) violenta psihologica – impunerea vointei sau a controlului personal, provocarea de stari de tensiune si de suferinta psihica in orice mod si prin orice mijloace, violenta demontrativa asupra obiectelor si animalelor, prin amenintari verbale, afisare ostentativa a armelor, neglijare, controlul vietii personale, acte de gelozie, constrangerile de orice fel, precum si alte actiuni cu efect similar;
c) violenta fizica – vatamarea corporala ori a sanatatii prin lovire, imbrancire, trantire, tragere de par, intepare, taiere, ardere, strangulare, muscare, in orice forma si de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otravire, intoxicare, precum si alte actiuni cu efect similar;
d) violenta sexuala – agresiune sexuala, impunere de acte degradante, hartuire, intimidare, manipulare, brutalitate in vederea intretinerii unor relatii sexuale fortate, viol conjugal;
e) violenta economica – interzicerea activitatii profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existenta primara, cum ar fi hrana, medicamente, obiecte de prima necesitate, actiunea de sustragere intentionata a bunurilor personale, interzicerea dreptului de a poseda, folosi si dispune de bunurile comune, refuzul de a sustine familia, impunerea de munci grele si nocive in detrimentul sanatatii, incusiv unui membru de familie minor, precum si alte actiuni cu efect similar;
f) violenta sociala – impunerea izolarii persoanei de familie, de comunitate si de prieteni, interzicerea frecventarii institutiei de invatamant, impunerea izolarii prin detentie, inclusiv in locuinta familiala, privare intentionata de acces la informatie, precum si alte actiuni cu efect similar;
g) violenta spirituala – subestimarea sau diminuarea importantei satisfacerii necesitatilor moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspiratiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice sau religioase, impunerea aderarii la credinte si practici spirituale si religioase inacceptabile, precum si alte actiuni cu efect similar sau repercusiuni similare.

Violenta in familie

http://aleg-romania.eu/docs/strategie%20violenta.pdf

http://www.lastrada.md/publicatii/ebook/Violenta_raport_rom.pdf – Emiterea și monitorizarea executării ordonanțelor de protecție

http://jurisprudenta.csj.md/search_hot_expl.php?id=115 – Hotarirea Plenului CSJ

http://legestart.ro/apararea-victimei-violentei-in-familie-prin-ordinul-de-protectie-cum-se-obtine-acesta-si-ce-risca-cei-care-l-incalca/ – Ordinul de protectie pe teritoriul României

http://www.osce.org/ro/moldova/121520?download=true – Violenta in familie (d-stra matinca aveti cartea asta)

http://lex.justice.md/md/335828/ – Legea de modificare a legii nr. 45 din 2010

http://particip.gov.md/public/documente/139/ro_1472_Nota-informativa.pdf – la legea de mai sus

http://salvaticopiii.ro/upload/p000600010000_Ghid%20juridic%20privind%20protectia%20copilului%20si%20a%20familiei%202005.pdf – măsuri speciale de protectie a copilului in cazul violentei asupra copilului si celei domestic

http://unbr.ro/ro/ordinul-de-protectie-varietate-a-ordonantei-presedintiale/ – părerea avocatului Oana Ghiță despre ordinul de protecție prinj prisma legislației române

http://www.just.ro/LinkClick.aspx?fileticket=%2Fc%2FxcmTrN7Y%3D&tabid=2980 – pag. 21

http://www.juridice.ro/209698/ordinul-de-protectie-in-legislatia-romaneasca.html – ordinul de protectie in legislatia romînească

http://www.soros.md/files/publications/documents/Raport%20Ordonanta%20de%20Protectie.pdf – raport SOROS 2015

https://cristidanilet.files.wordpress.com/2013/08/protection-orders_poems-final-report_2015.pdf – statistica UE privind ordonanta de protectie

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

BIBLIOGRAFIE:

Acte internaționale:

Declarația Universală a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948

Pactul cu privire la Drepturile Civile și Politice din 16 decembrie 1966.

Convenția împotriva Torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante din 10 decembrie 1984.

Convenția privind Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare împotriva Femeilor (CEDAW), din 18 decembrie 1979.

Recomandarea Generală nr. 19 a Comitetului CEDAW privind violența împotriva femeilor.

Declarația ONU privind eliminarea violenței împotriva femeilor din 20 decembrie 1993, semnată la Viena.

Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice din 11 mai 2011, semnată la Istanbul.

Acte legislative naționale:

Constituția Republicii Moldova din 29 iulie 1994, Monitorul Oficial nr. 1 din 12 august 1994.

Codul de procedură civilă nr. 225 din 30 mai 2003, Monitorul Oficial nr. 111-115 din 12 iunie 2003.

Codul familiei nr. 1316 din 26 octombrie 2000, Monitorul Oficial nr. 47-48 din 26 aprilie 2001.

Legea nr. 5 din 09 februarie 2006 cu privire la asigurarea șanselor egale între femei și bărbați, Monitorul Oficial nr. 47-50/200 din 24 martie 2006.

Legea nr. 45 din 01 martie 2007 privind prevenirea și combaterea violenței în familie, Monitorul Oficial nr. 55-56 din 18 martie 2008.

Legea nr. 167 din 09 iulie 2010 cu privire la modificarea și completarea unor acte legislative.

Legea nr. 140 din 14 iunie 2013 privind protecția specială a copiilor aflați în situație de risc și a copiilor separați de părinți, Monitorul Oficial nr. 167-172 din 02 septembrie 2013.

Hotărîrea de Guvern nr. 1177 din 31 octombrie 2007 privind instituirea Comisiei pentru protecția copilului aflat în dificultate și aprobarea Regulamentului–cadru de activitate a acesteia, Monitorul Oficial nr. 178-179 din 16 noiembrie 2007.

Hotărîrea de Guvern nr. 1361 din  07 decembrie 2007 privind aprobarea Regulamentului-cadru cu privire la serviciul de asistență parentală profesionistă, Monitorul Oficial nr. 198-202 din 21 decembrie 2007.

Literatura de specialitate internațională redactate în limba:

română:

rusă:

Literatura de specialitate autohtonă:

Lilia Gorceag ș.a. Suport de curs pentru formatori privind intervenția eficientă a poliției la cazurile de violență în familie în Moldova. Chișinău, 2013.

Alte surse bibliografice:

Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD). „Violența față de femei în familie în Republica Moldova”, Chișinău, 2011.

Nota informativă la proiectul Legii nr. 167 cu privire la modificarea și completarea unor acte legislative nr. 356 din 15 februarie 2010.

Resurse internet:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Violen%C8%9B%C4%83_%C3%AEn_familie