Masuri Utilizate de Catre B.c. ,,banca de Economii” S.a., In Scopul Minimizarii Riscului Ratei Dobanzii

CUPRINS

ABSTRACT

ANNOTATION

LISTA ABREVIERILOR

LISTA FIGURILOR

LISTA TABELELOR

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1. METODOLOGIA DE IDENTIFICARE A RISCULUI DE RATĂ

A DOBÂNZII

1.1. Abordarea teoretică a riscului de rată a dobânzii

1.2. Tehnici de gestiune a riscului de rată a dobânzii

CAPITOLUL 2. ANALZA RISCULUI DE RATĂ A DOBÂNZII ÎN CADRUL

B.C.,, BANCA DE ECONOMII” S.A.

2.1. Gestiunea riscului de rată a dobânzii în cadrul B.C.,, Banca de Economii” S.A.

2.2. Tendințe de minimizare a riscului de rată a dobânzii în băncile comerciale

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

DECLARAȚIA PRIVIND ASUMAREA RĂSPUNDERII

GRAFICUL CALENDARISTIC DE EXECUTARE A PROIECTULUI DE LICENȚĂ

FIȘA DE EVALUARE A PROIECTULUI DE LICENȚĂ

LISTA ABREVIERILOR

ALCO – Comitetul de dirijare a activelor și pasivelor

AS – Active sensibile la dobândă

B.N.M. – Banca Națională a Moldovei

Dgap – Tehnica gapului de durată

PS – Pasive sensibile la dobândă

VaR – Value – at –Risk

LISTA FIGURILOR

Figura1.1. Componentele riscului financiar ……………………………………………………………….

Figura1.2. Factori care limitează riscul ratei dobînzii…………………………………………

Figura 2.3. Ratele medii ale dobânzilor la portofoliul depozitelor și creditelor ………………….

Figura 2.4. Evoluția marjei bancare per sistem bancar…………………………………………….

Figura 2.5. Evoluția activelor B.C. ,,Banca de Economii” S.A…………………………………

Figura 2.6. Evoluția activelor generatoare de dobândă la B.C. ,,Banca de Economii” S.A…….

Figura 2.7. Evoluția portofoliului de credite și a fondului de risc la B.C. ,,Banca de Economii” S.A………………………………………………………………………………………………….

Figura 2.8. Structura creditelor acordate clienților după scadență……………………………………………

Figura 2.9. Structura activelor la B.C. ,,Banca de Economii” S.A……………………………..

Figura 2.10. Evoluția capitalului acționar al B.C. ,,Banca de Economii” S.A……………………….

Figura 2.11. Evoluția lichidității curente a B.C. ,,Banca de Economii” S.A……………………….

Figura 2.12. Structura veniturilor și cheltuielilor B.C. ,,Banca de Economii” S.A……………

Figura 2.13. Evoluția portofoliului de depozite la B.C. ,,Banca de Economii” S.A……………..

Figura 2.14. Sistemul de dirijare a riscurilor la B.C. ,,Banca de Economii” S.A…………….

Figura 2.15. Organele B.C. ,,Banca de Economii” S.A. implicate în gestiunea riscurilor bancare..

LISTA TABELELOR

Tabelul 1.1. Influența fluctuației dobânzii asupra activelor și pasivelor băncii…………………………

Tabelul 2.1. Expunerea la riscul ratei dobînzii…………………………………………………..

INTRODUCERE

Actualitatea și importanța temei. O caracteristică importantă a lumii prezente o reprezintă prezența riscului și a incertitudinii. Sistemul bancar este supus permanent unui ansamblu de factori care generează un șir de riscuri. Perioada actuală este numită ,,era managementului de risc” în domeniul bancar, de aceea gestiunea riscurilor trebuie să dețină un loc prioritar pentru fiecare instituție bancară.

Ținînd cont de faptul că băncile sunt supuse permanent noilor oportunutăți de afaceri, acestea atrag după sine riscuri mai complexe și mai greu de gestionat constituind pentru managementul bancar o adevărată provocare.

Băncile desigur că acceptă riscurile bancare, totodată fiind impuse să elaboreze proceduri de ținere a acestora sub control. Succesul în gestiunea riscurilor bancare este obținut doar atunci cînd acestea sunt rezonabile, controlate și nu depășesc mijloacele financiare deținute de bănci.

Riscul ratei dobânzii este cauzat de variația dobânzii pe piața bancară, astfel, încît cheltuielile operațiunilor pasive sunt mai mari sau egale cu veniturile din operațiunile active. Negestionarea corectă a acestui tip de risc afectează direct profitabilitatea băncii. Ținînd cont că acest tip de risc este foarte greu de controlat, din motivul că este cauzat de factorii externi băncii, imposibil de a fi controlați. Pînă în prezent sau conturat o multitudine de metode, tehnici, instrumente de limitare a acestui risc, astfel încît efectele acesteia să fie ușor de suportat de instituția bancară. Majoritatea cercetătorilor subiectului riscuri bancare sunt de părerea că cea mai eficientă metodă o reprezintă metoda complexă de gestiune a acestora, ce presupune gestiunea riscurilor bancare fără a le separa.

Scopul proiectului de licență. Lucrarea dată are ca scop înțelegerea riscului ratei dobânzii prin identificarea factorilor care il generează, analiza tehnicilor utilizate la gestiunea riscului de rată a dobânzii, și identificarea acelor metode care ar minimiza riscul de rată a dobânzii în B.C. ,, Banca de Economii” S.A.

Obiectivele. Pentru atingerea scopului sus menționat sunt stabilite o serie de obiective principalele fiind:

definirea riscului ratei dobânzii;

identificarea factorilor care contribuie la apariția riscului de dobândă;

înțelegerea metodelor și tehnicilor de gestiune a riscului de rată a dobînzii;

selectarea celor mai efective metode de gestiune a acestui risc;

identificarea riscului de rată a dobânzii în cadrul B.C. ,,Banca de Economii” S.A.;

propunerea metodelor de minimizare a riscului de rată a dobânzii la B.C. ,, Banca de Economii” S.A.;

propunerea de recomandări de îmbunătățire a gestiunii riscului ratei dobînzii.

Metodologia cercetării. În scopul obținerii rezultatului scontat autorul a utilizat mai multe metode ca de exemplu metoda inducției, deducției, comparației, un rol deosebit revenindu-i metodei de analiză. Metoda tabelelor, metoda graficelor are la fel o importanță pentru această temă.

Revista literaturii de specialitate. Ținînd cont de faptul că tema riscurilor este analizată de foarte mulți ceretători, fiecare din aceștia venind cu propria explicație, metode de identificare și de reducere a riscurilor. Studiul efectuat se bazează pe lucrările următorilor autori: Cociug V., Dănilă N., Horobeț A., Kirițescu C., Mititelu C., Negoescu G., etc. La fel au fost consultate acte legislative, regulamente, care au contribuit laexplicarea temei date. Ținînd cont de faptul că este necesar de identificat, analizat riscul ratei dobânzii la B.C. ,,Banca de Economii” S.A., au fost folosite date statistici din rapoartele băncii date publicate pe pagina web a băncii.

CAPITOLUL 1. METODOLOGIA DE IDENTIFICARE A RISCULUI DE RATĂ

A DOBÂNZII

Abordarea teoretică a riscului de rată a dobânzii

Bancile comerciale au un rol important, deoarece oferă posibilitatea valorificării sumelor temporar libere dar și acoperirea nevoilor de lichiditate. Cu toate acestea rezultatele activității instituțiilor bancare sunt greu de ținut sub control deoarece principala lor sursă de venit o reprezintă diferența dintre dobânzile active, încasate de la cei care se împrumută, și dobânzile pasive, achitate deponenților.

Piața financiară este imprevizibilă datorită numărului mare de factori tip obiectivi și subiectivi care o influențează. În goana după maximizarea profitului instituțiile bancare se confruntă cu o serie de riscuri, care nefiind cunoscute și supravegheate generează pierderi nu doar la nivel de profitabilitate, dar afectează și partimoniul băncii.

În literatura de specialitae, la nivel general riscul este definit ca o întîmplare a cărei producere conduce la o serie de consecințe negative asupra agentului economic. Noțiunea de risc de cele mai multe ori se bazează pe funcția clasică a băncilor, din aceste considerente riscul este privit ca o pierdere bruscă din activele acestora cauzate de condițiile imprevizibile ale pieței [12, p.72].

Profesorul universitar Gheorghe Manolescu este de părere că ,,noțiunea de risc este inseparabil legată de cel al rentabilității și flexibilității. Rezultatul băncii este supus evenimentelor neprevăzute care însoțesc activitatea sa în toate activitățile. Riscul se traduce prin variabilitatea rezultatului, afectând rentabilitatea activelor și în consecință capitalul investit” [12, p. 78].

Riscul poate avea o influență deosebită asupra unei bănci comerciale, care se precizează în pierderi înregistrate, precum și o serie de efecte care sunt resimțite de clientelă, angajați precum și de conducerea băncii [18, p. 63].

Considerăm important de menționat faptul că riscul este legat de un număr mare de operațiuni. Din acest punct de verede, acesta trebuie să fie considerat ca un complex de riscuri, deseori producerea unui risc conduce la apariția altor riscuri.

Ținînd cont de practica bancară de ani de zile putem menționa ferm, că cea mai importantă cauză a pierderilor a reprezentat-o mai tot timpul supra concentrarea riscului asupra unui client, sector, industrie, etc. Cele mai mari pierdei înregistrate de bănci au fost cauzate în mare parte de împrumuturile mari acordate unor clienți, sau de practicarea în exces a speculațiilor cu cursul valutar, scadența ratei dobânzii etc [1].

Riscul financiar este cel mai prezent în activitatea bancară și rezultă din orice operațiune bancară, producînd pierderi dacă nu sunt gestionate eficient. Acest tip de risc este compus din: riscul structurii bilanțului și al profitabilității; riscul suficienței de capital; riscul de credit; riscul de lichiditate; riscul ratei dobânzii; riscul de piață; riscul valutar (vezi figura 1.1.).

Figura 1.1. Componentele riscului financiar [elaborat de autor]

Riscul ratei dobânzii este de natura sa un tip de risc financiar speculativ, deoarece fluctuațiile ratelor dobânzii pot rezulta în profit sau pierderi, el se mai numește și risc de transformare și presupune pierderi, determinate de evoluția ratei dobânzii. Gestiunea acestui tip de risc se realizează prin mai multe metode, mai importante fiind: măsurarea marjelor previzionate și a sensibilității la variațiile de rată a dobânzii, atât prin operațiuni bilanțiere, cît și celor extra-bilanțiere; utilizarea instrumentelor financiare derivate ca de exemplu: contracte futures, contracte pe bază de opțiuni, swap-uri pe rată a dobânzii [11, p. 172].

Cele mai importante surse ale riscului ratei dobânzii sunt [13, p. 124]:

Riscul modificării prețului – apare ca rezultat al diferenței scadențelor și diferenței perioadelor de schimbare a costului la activele, pasivele precum și pozițiile extrabilanțiere cu rate fixe și, respectiv, cu rate flotante.

Riscul bazei – apare ca rezultat al unei corelări nereușite între ajustările ratelor primite și plătite la diferite instrumente bancare, care au caracteristici asemănătoare de reevaluare. Astfel, de situații pot apărea atunci când un activ, reevaluat lunar în relație cu o rată de referință (ex. rata la obligațiunile de stat) este finanțat de o obligațiune care la fel este reevaluată lunar, dar în relație cu o altă rată de referință (ex. Libor). Riscul bazei derivă din modificările neprevăzute în diferențele de preț între două rate de referință.

La fel acest risc apare și atunci cînd plasamentele pe termen lung sunt acoperite din resursele financiare pe termen scurt, iar ratele dobânzii se situează peste limita calculată și stabilită prealabil de bancă. Cheltuielile aferente depozitelor bancare cresc mai mult în comparație cu veniturile aferente operațiunilor active. În asemenea situație riscul de rată a dobânzii influențează grav profitabilitatea băncii. Băncile comerciale trebuie să dispună de politici de gestiune a riscului de rată a dobânzii care trebuie să prevadă instrumente și proceduri de limitare a acestuia.Conform figurii 1.2. există trei proceduri esențiale care limitează acest risc: monitorizarea expunerii la risc care presupune identificarea, controlul și supravegherea continuă a activelor și obligațiunilor financiare sensibile la riscul de rată a dobânzii; reducerea riscului prin instrumente speciale, determinate independent de fiecare instituție în parte; stabilirea limitelor de expunere la riscul de rată a dobânzii pe benzi de scadență. Este necesar a se cunoaște limitele de expunere la acest tip de risc. Se recomandă stabilirea benzilor de scadențv profitabilitatea băncii. Băncile comerciale trebuie să dispună de politici de gestiune a riscului de rată a dobânzii care trebuie să prevadă instrumente și proceduri de limitare a acestuia.Conform figurii 1.2. există trei proceduri esențiale care limitează acest risc: monitorizarea expunerii la risc care presupune identificarea, controlul și supravegherea continuă a activelor și obligațiunilor financiare sensibile la riscul de rată a dobânzii; reducerea riscului prin instrumente speciale, determinate independent de fiecare instituție în parte; stabilirea limitelor de expunere la riscul de rată a dobânzii pe benzi de scadență. Este necesar a se cunoaște limitele de expunere la acest tip de risc. Se recomandă stabilirea benzilor de scadență pentru fiecare tip de valută în parte, ținînd cont de faptul că banca efectuează o serie de operațiuni valtare.

Figura 1.2. Factori care limitează riscul ratei dobînzii [elaborat de autor]

Ținînd cont de efectele riscului de rată a dobânzii asupra instituțiilor bancare reacția băncii trebuie să se manifeste pe două direcții [17, p. 89]:

Studierea riscului de rată a dobânzii și previzionarea evoluției variabilelor pieței.

Managementul riscului.

Cele mai înalte standarde de gestiune a riscurilor bancare impun în mod obligatoriu includerea programelor și procedurilor ce urmăresc dirijarea riscurilor, minimizarea probabilității ca riscurile să afecteze rezultatele băncii.

La determinarea acestor limite este necesar a se ține cont de următoarele: fluctuația ratei dobânzii în ultimii trei ani, pentru fiecare valută în parte; componența bilanțului pe ultimii 3 ani de zile; previziunea referitor la ratele de dobândă pentru fiecare valută; identificarea și analiza riscului sau a rentabilității pentru fiecare valută în parte, precum și pentru fiecare plasament.

De regulă se consider că la nivel general pentru o gestiune corectă a riscului de rată a dobânzii este necesar a se efectua următoarele [5, p. 24]:

gestiona marja dobânzii;

gestiona poziția băncii;

calcula și analiza indicatorii ce caracterizează riscul de rată a dobânzii.

În cadrul acestui subcapitol autorul a definit noținea de risc în general, riscurile la care sunt expuse instituțiile bancare, precum și a explicat efectul riscului de rată a dobînzii asupra profitabilității instituțiilor bancare.

1.2. Tehnici de gestiune a riscului de rată a dobânzii

Mediul inflaționist și volatilitatea accentuată a dobânzilor pe piața financiară din ultimul timp a determinat riscul ratei dobânzii ca fiind unul din cele mai importante riscuri financiare în sistemul bancar, care provocă dezechilibre majore în activitatea băncilor. Astfel, volatilitatea ratelor de dobândă conduce la efecte care în perspectivă pe termen lung pot fi interpretate ca modificări ale capitalului propriu al băncii, iar cele de scurtă durată, pot fi modificarea profitului bancar și modificarea valorii economice a băncii [5, p. 29].

Din aceste considerente, într-un mediu volatil al ratelor de dobândă, gestiunea operațiunilor bancare, ce implică dobânzile, impune managementul bancar să ia decizii complexe, prudente și flexibile, iar stabilirea unei politici adecvate de gestionare a riscului este esențială pentru managementul bancar.

Controlul expunerii la risc în cadrul băncii necesită a fi cât se poate de cuprinzător, incluzând atât aspecte de ordin teoretic, cât și cele de ordin practic. În acest punct se va precăuta aspectul practic, care presupune găsirea unor modele optime de cuantificare și gestiune a riscului de rată a dobânzii în condiții inflaționiste.

Cea mai utilizată metodă de gestiune a riscului de rată a dobânzii, inclusiv în Republica Moldova, este modelul gap-ului, fiind recomandată practic de toate sistemele naționale de supraveghere bancară, sau chiar impuse de organele de reglementare prin obligativitatea completării rapoartelor oficiale de către bănci [1].

Gestiunea riscului ratei dobânzii se efectuează printr-un șir de metode, principala fiind decalajului dintre scadențe. Ca indicator de bază pentru evaluarea acestui tip de risc este venitul net aferent dobânzii obținut de bancă precum și marja netă aferentă dobânzii. Secția de administrare a riscurilor, fiind responsabilă de gestiunea și controlul riscurilor financiare, împreună cu subdiviziunile corespunzătoare ale băncii, trebuie să analizeze volumul, structura, profitul sau cheltuielile nu doar a activelor dar și a pasivelor. Controlul activelor trebuie să fie coordonat cu controlul pasivelor, astfel, încât dirijarea activelor și pasivelor să se caracterizeze prin unitate interioară, ceea ce va permite maximizarea diferenței dintre veniturile din active și cheltuielile aferente obligațiilor. În fiecare an banca stabilește următoarele normative ale ratei dobânzii [2]:

Suplimentul procentual net – diferența dintre rapoartele venit din dobândă / activele dobânzii și cheltuielile de dobândă / pasivele dobânzii.

Marja dobânzii – raportul venitului net din dobândă față de activele dobânzii.

Acoperirea cheltuielilor fără dobândă de venitul fără dobândă în procente.

Raportul activelor dobânzii față de pasivele dobânzii exprimat în procente.

Decalajul la majorarea ratei – diferența dintre activele dobânzii sensibile la majorarea ratei și pasivele dobânzii sensibile la majorarea ratei (mii lei).

Decalajul la micșorarea ratei – diferența dintre activele dobânzii sensibile la micșorarea ratei și pasivele dobânzii sensibile la micșorarea ratei (mii lei).

Există mai multe forme a riscului de rată a dobânzii care se manifestă prin următoarele: pierderi de venituri din dobânzi ca urmare a scăderii dobânzilor active; creșteri de cheltuieli cu dobânzile ca urmare a creșterii dobânzilor pasive; deteriorarea situației patrimoniale a băncii ca urmare a variațiilor ratei dobânzii (vezi tabelul 1.1).

Tabelul 1.1. Influența fluctuației dobânzii asupra activelor și pasivelor băncii [1]

Monitorizarea riscului de dobândă presupune măsurarea riscului ratei dobânzii. Riscul ratei dobânzii se măsoară fie prin raportul între activele și pasivele sensibile la dobândă, fie prin diferența dintre acestea. Indicatorii riscului ratei dobânzii cel mai des utilizați în practica bancară sunt [5, p. 9]:

Riscul ratei dobânzii, care de determină ca raport dintre active productive și pasive purtătoare de dobânzi, nivelul standard fiind considerat egalitatea cu1;

Marja absolută a dobânzii este egală cu venituri nete din dobânzi, exprimă capacitatea băncii de a acoperi cheltuielile cu dobânzile bonificate la resursele atrase, din veniturile obținute din încasarea dobânzilor la creditele acordate. Marja dobânzii trebuie sa fie determinată astfel încât să asigure susținerea sarcinii bancare (diferența dintre alte cheltuieli bancare și alte venituri bancare) și obținerea unui profit satisfăcător pentru bancă.

Marja procentuală a dobânzii este egală cu marja absolută a dobânzii raportată la activele productive x 100 (nivel standard 3 – 4 %).

Marja procentuală netă a dobânzii, se determină ca raportul dintre nivelul mediu al ratei dobânzii active către nivelul mediu al ratei dobânzii pasive înmulțit la 100.

Acestia reprezintă principalii indicatori care indică gradul de risc la care este supusă banca.Managementul riscului dobânzii se face utilizând tehnici și intrumente bilanțiere precum și tehnici și instrumente extrabilanțiere [5, p.11]. Una din tehnicile bilanțiere o reprezintă managementul GAP-ului, menționată mai sus, care se determină după fomula (1.1)

GAP = Active sensibile la dobândă (AS) – Pasive sensibile la dobândă (PS) (1.1)

În situația cînd diferența dintre activele sensibile la rata dobânzii și pasivele sensibile la rata dobânzii este egală cu zero, exprimă faptul că banca nu obține nici profit nici pierdere.

GAP=0 când AS-PS = 0;

GAP pozitiv când AS – PS > 0;

GAP negativ când AS – PS < 0.

Din categoria tehnicilor și instrumente extrabilanțiere deosebim: swap-ul de dobânzi; anticipații asupra ratei dobânzii; contracte de limitare a dobânzii

Tehnicile bazate pe gap sunt de mai multe tipuri. Dintre acestea putem menționa [8, p. 112]:

Tehnici bazate pe gap-ul între activele și pasivele sensibile (în engleză: repricing model sau funding gap model).

Tehnici bazate pe gap-ul de maturitate (engl. maturity model).

Tehnici bazate pe gap-ul de durată (engl.duration model).

Tehnici bazate pe simulări statice și dinamice.

Tehnicile de gestiune a riscului de rată a dobânzii numite mai sus sunt recomandate de Comitetul de la Basel. În conformitate cu Basel, utilizarea acestor tehnici va facilita evaluarea riscului de rată a dobânzei.

Cunoscînd faptul că instituțiile bancare din Republica Moldova utilizează tehnicile menționate mai sus, autorul va descrie fiecare din aceste metode.

Tehnica bazată pe gap-ul între activele și pasivele sensibile, presupune gruparea activelor și pasivelor cu rată de dobîndă variabilă sau fixă pe o anumită bandă de scadență. Se presupune că un activ sau pasiv este sensibil la rata dobânzii dacă este actualizat în funcție de rata dobînzei într-o anumită perioadă. Astfel, un gap se determină ca diferența dintre activele și pasivele pe fiecare tip de scadență. Aceasta reprezintă o tehnică foarte simplă. De regulă această metodă este considerată una din cele mai simple tehnici de măsurare a acestui risc. Analiza gap-ului reprezintă tehnica cea mai simplă de măsurare a riscului de rată a dobînzei.

Tehnica gap-ului de maturitate, această tehnică are la bază valoare de piață a activelor și pasivelor. Aceasta se determină ca valoarea actualizată a fluxurilor viitoare generate de instrumentul dat, actualizarea efectuîndu-se la cu o rată a dobînzei de pe piață. Cu cît maturitatea activului este mai mare cu atît și modificarea valorii de piață la modificarea ratei dobînzei pe piață va fi mai mare. Utilitatea acestei tehnici derivă din faptul, că discrepanțele periodice indică riscurile ratei dobânzii aferente fiecărui orizont sugerând amploarea modificărilor ce trebuie operate în portofoliu pentru a micșora riscul. Neajunsurile tehnicii date se materializează în: ignorarea evoluției valorii banilor în timp, adică anticipațiile inflaționiste; nu se ține cont de faptul că activele și pasivele, intrate în calculul gap-ului se reevaluează diferit, chiar și atunci cînd ratele de dobândă se modifică coerent.Ca rezultat al celor expuse, concludem, că gap-ul este mai mult un mod de estimare a volumului de active / pasive, ce sunt expuse la variația ratelor de dobândă, decât a riscului ratei de dobândă [8, p.132].

Spre deosebire de gap-ul clasic, tehnica gap-ului de durată (Dgap), ia în considerație valoarea de piață a fiecărui flux monetar, intrat în componența activelor sau pasivelor bancare, evitând neajunsurile, oferite de orizontul de timp. Totodată, modelul oferă o dimensiune cuprinzătoare a riscului ratei dobânzii asupra întregului portofoliu al băncii. Cu cât valoarea Dgap-ului este mai mică, cu atât capitalul băncii este mai puțin sensibil la variația ratelor de dobândă.

Avantajele analizei duratei rezidă din posibilitatea măsurării atotcuprinzătoare a riscului ratei dobânzii pentru întreg portofoliu, urmărindu-se potrivirea activelor totale cu pasivele totale, recunoașterea valorii în timp a oricărui flux monetar, oferirea oportunităților în ajustarea sensibilității la rată prin utilizarea unei game largi de instrumente.

Dezavantajele analizei Dgap pot fi deduse din dificultatea calculelor cu precizie a duratei, măsurarea acesteia necesitând pe lângă un volum însemnat de informații privind rata de dobândă a fiecărui cont, cunoașterea schemei de reevaluare a activelor / pasivelor, a plăților anticipate ale ratelor de credite, potențiale retrageri anticipate și multe elemente subiective (presupuneri).

Un alt dezavantaj constă în necesitatea verificării și ajustării continue a duratei portofoliului său, ceea ce, teoretic, ar antrena modificarea bilanțului la fiecare schimbare în ratele de dobândă (zilnic sau săptămânal). În final, măsurile duratei sunt foarte subiective.

În acest context, propunem pentru perfecționarea sistemului de gestiune a riscului de rată a dobânzii în băncile comerciale de pe teritoriul Republicii Moldova o formă mai recentă a modelului gap care constă în abordarea dinamică a gap-urilor care pune la dispoziția conducerii băncilor, date mult mai detaliate, rezultate din simulările realizate. Este imperios necesar ca fiecare bancă să dispună de modele de simulare a efectului modificării dobânzilor pe piață.

Tehnicile bazate pe simulări sunt utilizate atât pentru gestiunea gap-urilor, cât și pentru elaborarea unor prognoze care să reflecte senzitivitatea venitului net din dobânzi la modificarea ratei dobânzii. Acest model elimină dezavantajele modelului gap-ului de durată legate de costurile induse de necesitatea restructurării bilanțului și de faptul că imunizarea este o problemă dinamică. Astfel, durata activului și pasivului se modifică permanent, poate uneori chiar instantaneu ca urmare a volatilității ratelor de dobândă, iar situația ideală este ca banca să restructureze bilanțul și să realizeze imunizarea la fiecare modificare a ratei de piață. Este necesar ca fiecare bancă să dispună de modele de simulare a efectului modificării dobânzilor pe piață [8, p. 136].

Ultimele perioade au cunoscut o volatilități fără precedent a cursurilor de schimb, ratelor de dobândă și a prețurilor mărfurilor. Toate aceste tendințe au dat naștere necesității de a dispune de un instrument de măsurare a riscului de piață, pe care managerii să îl folosească.

În acest context, pentru eficientizarea gestiunii riscului de rată a dobânzii în cadrul băncilor comerciale autohtone se propune evaluarea riscului de dobândă prin modelul Value-at-Risk, care este folosit la nivel mondial și este recomandat de Comitetul de la Basel.

VaR este definită ca fiind estimarea statistică a pierderii maxime datorate unor situații imprevizibile pe care o poate suferi valoarea unui portofoliu de active, cu un anumit nivel de încredere (de exemplu, 95%, 99%), la un anumit orizont de timp (peste o zi, o luna, un an etc.). Reieșind din definiția acestui model, putem deduce că cu ajutorul lui, situațiile imprevizibile, printre care se numără și inflația, ar putea fi prevăzute și diminuat efectul lor negativ. Dat fiind faptul că în Republica Moldova nu sunt dezvoltate instrumentele prin care băncile ar putea hedja riscul, putem conchide că este necesar faptul de a îmbunătăți managementul riscului prin folosirea unor modele mai performante.

Principalul indicator al gestiunii activelor și pasivelor o reprezintă marja netă a dobânzii care exprimă în unități monetare diferența dintre veniturile din dobânzi aferente activelor valorificabile și cheltuielile cu dobânzile corespunzătoare (vezi formula1.2.).

Marja netă a dobânzii = Venituri din dobânzi – Cheltuieli cu dobânzile (1.2)

Obiectivele gestiunii activelor și pasivelor constau în creșterea veniturilor băncii din plasamente, în strânsă legătură cu scăderea costurilor surselor atrase, în condițiile menținerii unui risc acceptabil și ale respectării reglementărilor în vigoare cu privire la adecvarea capitalului și lichiditatea băncii. Managementul activelor și al datoriilor, presupune colectarea și utilizarea fondurilor, și constituie nucleul financiar al unei bănci. În asemenea condiții gestiunea activelor și datoriilor presupune procese de implementare și control care afectează volumul, diversitatea, scadența, senzitivitatea ratelor dobânzii, calitatea și lichiditatea activelor și al datoriilor unei bănci. Obiectivul de bază al gestiunii activelor și al datoriilor este acela de a produce venituri nete din dobânzi, flux care să fie stabil, mare, de un înalt nivel calitativ și în creștere. Acest obiectiv este atins prin obținerea combinației și a unui nivel optim al activelor datoriilor și al riscului financiar [10, p. 63].

Variațiile mari ale ratei dobânzii, potențate de inflație și conjunctura economică, pot influența în mod drastic costurile, rambursările și valoarea activelor băncii. Băncile care dau împrumuturi cu rata dobânzii fixă și susțin aceste împrumuturi prin depozite pe termen scurt cu rata dobânzii fluctuantă au, în mod cert, rezultate dezastruoase, fiind condamnate la faliment. Situația ideală ar fi ca fiecărei categorii de activ să-i corespundă un pasiv cu aceleași caracteristici din punct de vedere al valorii, volatilității și duratei. Or, această situație în mod real nu există, în schimb, se poate crea printr-o corelare a resurselor și plasamentelor băncii de către managementul băncii. O bancă care își asumă un risc mic al dobânzii va fi insensibilă la modificările ratei dobânzii. Fluctuațiile ratei dobânzii modifică valoarea de piață a unei bănci dacă managementul nu elaborează strategii în vederea reducerii impactului. Riscul ratei dobânzii depinde de această volatilitate a ratelor dobânzii.

CAPITOLUL 2. MINIMIZAREA RISCULUI DE RATĂ A DOBÂNZII ÎN CADRUL

B.C. ,,BANCA DE ECONOMII” S.A.

Banca comercială ,,Banca de Economii” S.A., a fost înființată prin decizia Adunării constitutive a acționarilor în 1992. B.C. ,,Banca de Economii” S.A. are statut de persoană juridică și funcționează conform legislației în vigoare. Forma organizatorico-juridică,este societate pe acțiuni fiind independentă de autoritățile publice centrale și locale, ia propriile decizii legate de activitatea pe care o desfășoară, în interesul acționarilor și în conformitate cu legislația în vigoare a Republicii Moldova [2].

Scopul comercial al activității Băncii constă în utilizarea eficientă a resurselor financiare și materiale în vederea obținerii profitului. Sediu B.C. ,,Banca de Economii” S.A.se află în mun. Chișinău, str. Columna, nr.115, MD-2012. Banca desfășoară, în limitele licenței acordate, următoarele activități financiare (Anexa 1):

acordă credite (de consum și ipotecare, factoring cu sau fără drept de regres, finanțează tranzacții comerciale, eliberează garanții și cauțiuni etc);

acceptă depozite cu sau fără dobândă;

împrumută fonduri, cumpără ori vinde, în cont propriu sau în contul clienților (cu excepția subscrierii valorilor mobiliare):

– instrumente ale pieței financiare (cecuri, cambii, certificate de depozit etc);

– futures și opțioane financiare privind titlurile de valoare și ratele dobânzii;

– instrumente privind rata dobânzii;

acordă servicii de decontări și încasări, prestează servicii de plată și emite moneda electronică;

emite și administrează instrumente de plată;

cumpără și vinde bani (inclusiv valută străină);

acordă servicii la credit;

acordă servicii ca agent sau consultant financiar;

efectuează operațiuni în valută străină, inclusiv contracte futures de vânzare a valutei străine;

acordă servicii fiduciare (de investire și gestionare a fondurilor fiduciare), păstrează și administrează valori mobiliare și alte valori etc;

Capitalul propriu al Băncii este format din capitalul social, capitalul suplimentar, capitalul de rezervă, precum și din alte fonduri provenite din surse constituite conform legii.

Structura organizatorică este constituită după o formă vertical centralizată de dirijare de sus în jos, după principiul colegial de conducere și este formată din subdiviziuni structurale ale Băncii, circa 14 direcții, fiecare direcție – cel puțin două secții (Anexa 2). Din punct de vedere al activității, structura organizatorică reprezintă subdiviziunile Băncii care elaborează produse bancare, prestări de servicii, proceduri de realizare a lor și subdiviziuni care nemijlocit realizează aceste produse și prestează servicii în limita licenței eliberate de Banca Națională a Moldovei.

2.1. Gestiunea riscului de rată a dobânzii în cadrul B.C. ,,Banca de Economii” S.A.

Schimbările neanticipate în nivelul ratei dobânzii și compoziția pasivelor băncii pot ridica sau coborî în mod semnificativ profiturile deoarece cheltuielile cu dobânda cresc sau scad mai mult decât venitul din dobândă. Aceste schimbări pun în pericol și poziția băncii față de riscul de dobândă. Asupra riscului ratei dobânzii managerii B.C. ,,Banca de Economii” S.A. își concentrează atenția în mod deosebit, deoarece fluctuația ratei dobânzii pune în pericol atât câștigurile, dar și întregul portofoliu băncii (active, pasive, capital propriu).

Banca Națională a Moldovei stabilește rata de bază a dobânzii, băncile comerciale ținînd cont de mărimea acestei, stabilesc independent rata dobânzii la depozite și credite. Astfel, în scopul îndeplinirii obiectivelor de către B.N.M., în urma evaluării balanței riscurilor interne și externe, cărora ar putea fi supusă economia Republicii Moldova și a perspectivelor inflației pe termen scurt și mediu aceasta a majorat rata de bază cu 2.0 și 5.0 %, respectiv, de la nivelul de 6.5 la sută până la 13.5 la sută după care aceasta a fost menținută la nivelul de 13.5 %. Majorarea ratei de bază de către B.N.M., condiționează modificarea ratei dobânzii la creditele și depozitele băncilor comerciale. În figura 2.3. este prezentată evoluția rateii dobânzii la depozitele și creditele bancare în lei și valută pe întreg sistemul bancar [15, p.41].

Figura 2.3. Ratele medii ale dobânzilor la portofoliul depozitelor și creditelor pe

sistemul bancar (%) [15, p. 42]

Marja bancară (diferența dintre ratele medii ale dobânzilor la credite și ratele medii ale dobânzilor la depozite) pentru operațiunile efectuate în lei moldovenești, a scăzut în trimestrul I al anului 2015, constituind 2.88 %, sau cu 0.09 % mai puțin față de trimestrul IV, 2014. Pe parcursul trimestrului I, 2015 influența considerabilă asupra marjei bancare în monedă națională a avut-o costul depozitelor atrase în lei, care s-a modificat considerabil față de costul creditelor acordate. Evoluția marjei bancare pentru operațiunile în valută străină a avut un trend opus pe parcursul primului trimestrului 2015, înregistrând o creștere de 0.56 puncte procentuale față de trimestrul precedent, fiind influențată în mare parte de diminuarea mai accentuată a ratei dobânzii la depozitele atrase în valută străină pe parcursul trimestrului de raportare (vezi figura 2.4.).

Figura 2.4. Evoluția marjei bancare per sistem bancar [15, p. 43]

Modificarea ratei de bază a condiționat modificarea ratei dobânzii la activele și obligațiunile financiare a fiecărei bănci din sistem. Acesta este o cauză care generează riscul valutar, a doua cauză o generează necorelarea dintre scadențele activelor și obligațiunilor financiare.

În conformitate cu regulamentul cu privire la gestiunea riscului de rată a dobânzii, B.C. ,,Banca de Economii” S.A. a elaborat propria politică de dirijare a riscului ratei dobânzii. Politica conține elemente fundamentale ca: supravegherea adecvată din partea consiliului băncii și organului executiv, precum și un proces complex de dirijare a riscului care stabilește, evaluează și supraveghează eficient riscul. Politica B.C. ,,Banca de Economii” S.A. respectă cerințele impuse prin intermediul B.N.M., ca de exemplu [3]:

băncile activele cărora depășesc valoarea de 50 mil. lei, trebuie să formeze un comitet de gestiune a activelor și pasivelor băncii;

să posede o instrucțiune de gestiune a acestui risc în care este indicată limita acceptată a acestui risc; stabilirea resurselor pentru finanțarea acestui tip de risc;

crearea unui sistem de supraveghere a riscului de rată a dobânzii, etc.

În scopul identificării riscului de rată a dobânzei este important să analizăm activele băncii, inclusive activele generatoare de dobândă, obligațiunile financiare, veniturile și cheltuielile aferente dobânzilor, precum și cele neaferente, indicatorii de lichiditate etc.

Figura 2.5. Evoluția activelor B.C. ,,Banca de Economii” S.A. [14]

Analizînd total activele B.C. ,,Banca de Economii” S.A., observăm că pe an ce trece valoarea lor se majorează, aceasta demonstrează faptul că obiectivele băncii tind spre a majora valoarea de piață a băncii [14]. Astfel, la 31.12.2013 activele și resursele gestionate de B.C. ,,Banca de Economii” S.A. au reprezentat 8,533 mil. lei, volumul acestora majorându-se comparativ cu anul precedent cu 1,900.2 mil. lei, sau cu 28.7 % mai mult (vezi figura 2.5.).

Figura 2.6. Evoluția activelor generatoare de dobândă la

B.C. ,,Banca de Economii” S.A.[14]

B.C. ,,Banca de Economii” S.A., în calitate de intermediar financiar, a mobilizat și plasat resurse financiare considerabile. Formarea portofoliilor de active generatoare de dobândă comparativ cu creșterea altor categorii de active pe parcursul anului 2013, a permis creșterea volumului activelor generatoare de dobândă în total active de la 81.7 % la început de an până la 84.2 % la 31.12.2013 (vezi figura 2.6.).

La sfîrșitul anului 2013 soldul creditelor acordate în portofoliul de credite a constituit 1,476 milioane lei. Portofoliul net a reprezentat 1,077 mil. lei. În decursul anului 2013 banca a acordat credite în sumă de 282 mil. lei [14].

Ratele dobânzii la creditele acordate în valută națională și străină, corelate cu costul resurselor B.C. ,,Banca de Economii” S.A., au variat la finele anului între valorile 3.5 % și 25.2 % pentru creditele în lei și între 5.9 % și 18.5 % pentru creditele în valută străină. Ținînd cont de nivelul ratelor dobânzilor și de resurse băncii, portofoliul de credite s-a modificat în comparativ cu anul precedent, cota creditelor contractate în moneda națională au constituit 42.61 la sută, iar a creditelor în valută străină – 57.39 la sută [14].

La finele anului reducerile calculate în scop prudențial pentru pierderi la active au constituit suma de 811 milioane lei aferente soldului creditelor (vezi figura 2.7.).

Figura 2.7. Evoluția portofoliului de credite și a fondului de risc la

B.C. ,,Banca de Economii” S.A. [14]

La finele anului 2013 cota majoritară în total portofoliu o dețin creditele acordate comerțului, fiind urmate de creditele acordate industriei alimentare, creditele acordate industriei productive, creditele de consum, creditele acordate în domeniul prestării serviciilor, creditele acordate agriculturii etc.

La acordarea creditelor bancare banca solicită o serie de documente, prevăzute în politica de credit (Anexa 3)

Media anuală pentru 2013 a ratei dobânzii la depozitele atrase în monedă națională a fost de 7.2 % și la cele în valută străină: 4.4 la sută. Față de anul precedent rata pentru depozitele în monedă națională s-a diminuat cu 0.4 puncte procentuale și pentru cele în valută străină a crescut cu 0.1 % [14].

Majorarea ponderii creditelor acordate industriei și comerțului în total portofoliul de la 37.51% în anul 2012 pînă la 50.73% în anul 2013 a fost balansată cu micșorarea ponderii creditelor acordate industriei energetice de la 17.93 % în 2012 pînă la 0.09 % în 2013. Creditele acordate pentru transport și telecomunicații au crescut ca pondere de la 6.25 % în 2012 pînă la 11.03 % în 2013 în structura portofoliului după ramuri [14].

În anul 2013 B.C. ,,Banca de Economii” S.A. a continuat realizarea strategiei de majorare a volumelor de creditare pe termen lung, contribuind la dezvoltarea în ansamblu a economiei Republicii Moldova. Ponderea creditelor eliberate pe termen mediu și lung au reprezentat 77.6 la sută din total portofoliu înregistrat la 31.12.2013 (vezi figura 2.8.).

Figura 2.8. Structura creditelor acordate clienților după scadență [14]

Pentru diversificarea portofoliului de credite și utilizarea eficientă a resurselor disponibile, B.C. ,,Banca de Economii” S.A. a plasat mijloace pe piața interbancară.

Măsurile întreprinse și activitățile realizate pe acest segment de activitate, au condiționat înregistrarea unei dinamici controlate a portofoliului depozitelor persoanelor fizice, asigurând o finanțare durabilă și stabilă a activelor băncii.

O dinamică crescîndă au înregistrat și resursele persoanelor juridice, ceea ce reprezintă un indicator al accesibilității, competitivității și potențialului băncii. La sfârșit de perioadă, soldul depozitelor persoanelor juridice a înregistrat 1,929 mil. lei, cu 27.5 % mai mult față de începutul perioadei.

La finele anului 2013 conform figurei 2.9.:

depozitele la vedere și echivalentele de numerar au însumat 5,651 milioane lei sau 66.2 la sută din total active, în creștere față de anul precedent cu 3,671 milioane lei;

soldul creditelor și avansurilor a înregistrat 1,222 milioane lei, ceea ce constituie 14.3 la sută din total active, micșorându-se față de finele anului 2012 cu 44.7 la sută;

soldul instrumentelor de datorie păstrate până la scadență a înregistrat 392 milioane lei sau 4.6 la sută din total active.

Figura 2.9. Structura activelor la B.C. ,,Banca de Economii” S.A., [14]

Ținînd cont de faptul că capitalul acționar reprezintă o marjă de siguranță considerăm important a analiza și acest indicator, astfel, la 31.12.2013, resursele proprii ale băncii au constituit 969 milioane lei, cu 115.7 milioane lei mai mult față de 31.12.2012 (vezi figura 2.10.). Dinamica capitalului acționar a fost influențată și de majorarea capitalului social în septembrie 2013 cu 80.2 milioane lei ca rezultat a emisiunii închise de acțiuni. Nivelul de capitalizare față de activele băncii a înregistrat 11.4 % [14].

Figura 2.10. Evoluția capitalului acționar al B.C. ,,Banca de Economii” S.A., [14]

Capitalul de gradul I a înregistrat 370 milioane lei, crescând pe parcursul anului 2013 cu 240.4 milioane lei. Contractarea datoriilor subordonate a condiționat înregistrarea capitalului de gradul II în sumă de 185 milioane lei. Capitalul normativ total la finele anului 2013 a însumat 555 milioane lei. Suficiența capitalului ponderat la risc a constituit 26.0 la sută, comparativ cu minimul de 16 % reglementat de către B.N.M. [14].

Figura 2.11. Evoluția lichidității curente a B.C. ,,Banca de Economii” S.A. [14]

Evoluții favorabile au fost înregistrate pentru indicatorii de lichiditate ai băncii, lichiditatea pe termen lung înregistrând 0.29, față de 0.45 la 31.12.2012 și lichiditatea curentă fiind de 66.1 la sută, față de 49.7 la sută la început de an (vezi figura 2.11.).

Figura 2.12. Structura veniturilor și cheltuielilor B.C. ,,Banca de Economii” S.A. [14]

Conform figurei 2.12. pe parcursul anului 2013, B.C. ,,Banca de Economii” S.A. a realizat un venit din dobânzi în sumă de peste 279 mil. lei, creșterea față de perioada precedentă fiind cauzată ca urmare a trendului în scădere a veniturilor din împrumuturi și creanțe precum și a celor din investiții păstrate până la scadență. Evoluția veniturilor a fost înregistrată în situațiile în care atât soldurile cât și ratele la unele operațiuni active au înregistrat o evoluție negativă. Cota cea mai mare în veniturile din dobânzi revine celor aferente împrumuturilor și creanțelor: 89.9 la sută, fiind urmate de cele aferente investițiilor păstrate până la scadență: 10.1 la sută.

Portofoliul de depozite la situația din 31.12.2013 a crescut și el reprezentînd valoarea de 6,423.2 mil. lei, fiind în creștere față de începutul anului cu 21.2%. Comparativ cu anul 2008 volumul resurselor atrase au crescut de 2.4 ori (vezi figura 2.13.) [14].

Figura 2.13. Evoluția portofoliului de depozite la B.C. ,,Banca de Economii” S.A. [14]

Scopul B.C. ,,Banca de Economii” S.A. pe parcursul anului 2013 a reprezentat atragerea depozitelor pe termen lung prin oferirea de condiții avantajoase însă care nu afectează performanțele bancare. Obiectivele date au permis ca la fârșitul anului 2013 soldul depozitelor la termen atrase să reprezinte suma de 4,140.4 milioane lei. Din total depozite atrase soldul depozitelor persoanelor juridice au constituit 2,880.7 mil. lei.

B.C. ,,Banca de Economii” S.A. dispune de un management al activelor și pasivelor care evaluează în mod regulat riscul ratei dobânzii (vezi figura 2.14.).

Figura 2.14. Sistemul de dirijare a riscurilor la B.C. ,,Banca de Economii” S.A.

[elaborat de autor]

Băncile au făcut față în ultimii ani la presiuni asupra câștigului lor din partea ratei dobânzii, cât și din partea concurenței exercitate de celelalte instituții financiare, ca urmare a unor tehnici de apărare împotriva riscului ratei dobânzii care au fost introduse în politica băncilor. Printre ele se afla managementul discrepanței activ-pasiv (G.A.P.) și calculul duratei (D.G.A.P.) care ajută pe manageri să echilibreze rata dobânzii aferentă activelor cu rata dobânzii aferentă pasivelor, precum și durata activelor cu durata pasivelor.

În continuare autorul va analiza indicatorii ce reflecă riscului ratei dobânzii la B.C.,,Banca de Economii” S.A. la 31.12.2014, utilizînd informația prezentată în (Anexa 4).

1. Riscul ratei dobânzii = 1060568326 / 987237311 = 1,0742

2. Marja absolută a dobânzii = 87771121,2 lei

3. Marja procentuală a dobânzii = 87771121,2 lei / 1060568326 lei x 100 = 0,0827%

4. Marja procentuală netă a dobânzii = 1,36 %

Riscul ratei dobînzii este puțin peste limită, aceasta contribuie diminuarea venitului net din dobînzi, marja procentuală netă a dobînzii constituind circa 1,36 %.

În conformitate cu informația privind expunerea la riscul ratei dobânzii, și urmărind activele și pasivele băncii pe benzi de scadență, observăm că la 31.12.2014, practic la fiecare bandă de scadență decalajul de dobândă este negativ, aceasta se explică prin faptul că activele financiare generatoare de dobândă sunt mai mari ca obligațiunile financiare, cauzate de necorelarea ideală a acestora [13, p. 42].

Tabelul 2.2. Expunerea la riscul ratei dobînzii [elaborat de autor în baza A 4]

Tabelul 2.2. este elaborat în baza anexei indicate din care observăm că banca este expusă la riscul ratei dobînzii, iar decalajul de dobândă este acoperit pe seama activelor fără dobîndă care reprezintă 12 558 356 057,94 lei. Activele financiare fără dobândă sunt reprezentate în cea mai mare parte din numerar și alte echivalente în valoare de 11 773 079 326,56 lei, instrumente de capital proprii 10 492 209,19 lei, rezerva minimă obligatorie aferentă mijloacelor atrase în monedă liber convertibilă 363 762 146,70 lei, etc.

Totuși, considerăm important a menționa că deși banca nu a corelat cel mai bine activele financiare cu obligațiunile financiare, fapt ce ne este demonstrat prin decalajul de dobândă obținut, totuși banca posedă rezerve fără dobândă care nu sunt supuse riscului de rată a dobânzii, din contul cărora acoperă decalajele negative obținute pe fiecare din benzile de scadență, reprezentînd pentru bancă o marjă de siguranță. Dar totuși această practică nu este sănătoasă, dat fiind faptul că și aceste resurse fără dobândă au un termen de scadență, ceea ce împiedică acoperirea obligațiunilor pe termen lung din contul activelor financiare pe termen scurt.

În conformitate cu regulamentul cu privire la gestiunea riscului de rată a dobânzii [16], banca trebuie să monitorizeze acest risc prin intermediul organelor sale. În figura 2.15. sunt prezentate organele B.C. ,,Banca de Economii” S.A., implicate în gestiunea riscului de rată a dobânzii.

Figura 2.15. Organele de conducere a B.C. ,,Banca de Economii” S.A. implicate în gestiunea riscurilor bancare [elaborat de autor]

Consiliul B.C. ,,Banca de Economii” S.A. – decide care vor fi direcțiile prioritare ale activității băncii, determină obiectivele strategice ale acesteia, fixează limitele, inclusiv și cantitative, împuternicirile, etc. [3].

Organului executiv al B.C. ,,Banca de Economii” S.A., aprobă politica și regulamentele fundamentale în cea ce privește domeniul de dirijare și control al riscurilor, efectuează evaluări independente în vederea asigurării activității băncii a unei politici adecvate de gestiune. Definește regulile privind formarea sistemului de control intern al băncii, precum și adoptă decizii privind încheierea tranzacțiilor mari, aprobă operațiunile în care există conflict de interese și tranzacțiile cu părți afiliate în cazurile și modul prevăzute de legislație.

Comitetul de conducere asigură implementarea efectivă a politicii în domeniul dirijării și controlului riscurilor, organizează procesul de gestionare a riscurilor, definește unitățile responsabile pentru managementul riscurilor, aprobă deciziile cu privire la riscurile în limita competențelor sale, este responsabil pentru funcționarea eficientă a sistemului de control intern.

Comitetul de dirijare a riscurilor, reprezintă organul special creat de bancă care se ocupă doar de riscurile bancare, fiind responsabil pentru control și revizuirea sistemului de gestionare a riscurilor în vederea asigurării eficienței acestuia, controlează veridicitatea și corectitudinea rapoartelor manageriale în domeniul gestionarii riscurilor, prezentate către Organele de conducere ale băncii și utilizatori externi. Efectuează analiza managementului băncii în cea ce privește asigurarea și controlului funcționării adecvate a sistemului de gestionare a riscurilor, elaborează recomandări corespunzătoare către Consiliul B.C. ,,Banca de Economii” S.A. și Cometul de conducere a Băncii.

Comitetul de dirijare a activelor și pasivelor (ALCO) gestionează activele și pasivele cu scopul de a maximiza profitul menținând în același timp un nivel optim de lichiditate și riscuri de piață. Este responsabil pentru elaborarea și supravegherea politicii de dirijare a riscului de rată a dobânzii, dirijării combinate a ratei dobânzii, riscului lichidității, riscului scadenței și asigurarea respectării de către instituția bancră a prevederilor actelor normative în domeniul dat.

Examinează și aprobă limitele operațiunilor de conversie cu băncile corespondente, clasificarea băncilor și sistemelor de transfer internațional de mijloace bănești în dependență de categoria de risc.

Comitetul de Credit elaborează propuneri privind strategia și politica B.C. ,,Banca de Economii” S.A. în domeniul creditării. Este responsabil pentru coordonarea și controlul privind petrecerea de către subdiviziunile băncii a politicii unice în domeniul creditării, organizarea procesului de creditare, minimizarea riscului de credit, maximizarea eficienței folosind resursele Băncii. Elaborarea recomandărilor și propunerilor Președintelui B.C. ,,Banca de Economii” S.A. și directorilor filialelor băncii privind condițiile încheierii tranzacțiilor ce duc în sine riscul de credit. Aprobă deciziile cu privire la limitele riscului de credit. Coordonează proiectele privind acordarea creditelor și altor produse bancare expuse riscului de credit. Monitorizează calitatea portofoliului de credite.

2.2. Tendințe de minimizare a riscului de rată a dobânzii în băncile comerciale

Datorită caracterului nediversificabil al riscului de rată a dobânzii, rezultă că nici un metodă caracterizată anterior, nu poate exprima cu precizie gradul de expunere a băncii la riscul respectiv. Numai prin îmbinarea arbitrară a mai multor metode sau a elementelor lor banca, va putea stabili acel model, care determină rezultate acceptabile pentru specificul ei.

Totodată, numai cuantificarea riscului nu presupune evitarea lui, cât de eficiente nu ar fi prognozele față de volatilitatea ratelor de dobândă. Pentru a crea o structură optimă de gestiune a riscului ratei dobânzii, fiecare bancă, care dorește a fi aliniată la cerințele internaționale, se va conforma recomandărilor Comitetului de la Basel, expuse în „Principiile de gestiune a riscului ratei dobânzii”, precum și cerințelor impuse de autoritățile de supraveghere bancară statale, formulate în baza lor [13, p. 123].

Dorim să subliniem, că caracterul supravegherii bancare, recomandate de Comitetul de la Basel este absolut liberal, permițând sistemelor bancare autohtone un drept de decizie major, bazat pe convingerea că printr-o transparență accentuată din partea instituțiilor și organismelor de reglementare, piețele de capital vor disciplina băncile cu abateri, impunându-le costuri de finanțare mai ridicate.

Pentru a condiționa existența unui sistem de supraveghere prudențială a riscului ratei dobânzii într-un sistem bancar, instituțiile internaționale recomandă explorarea următoarelor domenii:

atingerea unui nivel maxim posibil de transparență, prin faptul, că băncile vor face publice rezultatele financiare și calitatea activelor pe care le dețin cât se poate de des, precum și anumiți indicatori, ce vor permite concluzionarea asupra expunerii băncii la riscul ratei dobânzii;

constituirea unui sistem decizional optimal la nivelul fiecărei bănci, ce ar conferi managementului ratei dobânzii o flexibilitate majoră; transparența sporită care să permită înțelegerea evoluției fiecărei bănci în parte precum și evaluarea gradului ei de soliditate prin enunțarea felului în care băncile iau decizii în afaceri, a felului în care gestionează riscul, inclusiv cel al dobânzii, și nu în ultimul rând a structurii managementului băncii;

formarea la nivel de bănci a unei mentalități de constituire a ratelor de dobândă eficiente, prin formulare de norme și regulamente interne în concordanță cu cele statale și internaționale;

și un ultim domeniu în enumerare, dar nu conform importanței este fundamentarea strategiilor de evaluare și gestionare a riscurilor financiare și a celor de explorare, printre care un rol decisiv îl are, riscul ratei dobânzii.

Atenția sporită față de pierderile determinate de expunerea la riscul ratei dobânzii a condus la desemnarea lui într-un principiu separat din „Principiile de bază ale supravegherii bancare efective”, care a devenit cel mai important standard mondial pentru reglementarea și supravegherea prudentă, cristalizându-se în „principiile pentru managementul riscului ratei dobânzii”, aprobate în Septembrie 1997 [4].

Obiectivul principal al documentului este stabilirea unui număr de principii pentru folosința autorităților de supraveghere privind evaluarea și managementul riscului ratei dobânzii, de către bănci, constituite în baza experienței țărilor membre ai "G -10". Totodată, Comitetul de la Basel consideră „Principiile de gestiune a riscului ratei dobânzii” ca un document, aflat în proces de dezvoltare, care se modifică odată cu acumularea experienței.

Gestiunea riscului ratei dobânzii în accepțiunea supravegherii prudențiale este un proces, care include dezvoltarea strategiei de afaceri și asigurarea integrității activelor și pasivelor în activitățile bancare, un sistem al controlului intern. Acest sistem este menit să asigure o efectivă măsurare, monitorizare și control al riscului ratei dobânzii, iar locul managerilor bancari, în special a conducerii băncii în el este decisiv, deoarece de ei depinde modul de formare a strategiilor de gestionare a riscului ratei dobânzii [4].

În recomandările, formulate de Comitetul de la Basel, anume consiliul de directori al băncii este privit ca o ultimă instanță a responsabilității, fiind abilitat cu funcții de decizie referitor la adoptarea unui mecanism adecvat de gestiune a riscului ratei dobânzii.

Totodată, se menționează, că un sistem efectiv de gestionare a riscului ratei dobânzii vizează și organizarea procesului de analiză, reanaliză, urmărire și gestiune a acestui risc, care presupune transferarea parțială a funcțiilor sale asupra diverselor organisme componente ale managementului bancar la diferite nivele ale procesului de urmărire și control.

Mecanismul de separare a atribuțiilor fiecărui element managerial se va efectua prin conturarea politicilor și procedurilor, în care trebuie să fie clar definite instrumentele autorizate, strategiile de asigurare și pozițiile oportune considerate de bănci. De asemenea trebuie să fie identificați parametrii cantitativi ce definesc nivelul riscului ratei dobânzii acceptat de bancă, specific diferitelor tipuri de instrumente, portofolii și activități. Totodată, în contextul acestei recomandări se va identifica riscul ratei dobânzii inerent noilor produse înainte ca ele să fie introduse sau întreprinse, constituindu-se și procedurile de evitare sau micșorare a riscului.

În baza acestor recomandări B.N.M. a elaborat Regulamentul cu privire la dirijarea riscului ratei dobânzii prin care a obligat băncile autohtone să întreprindă măsuri în vederea estimării și protecției contra riscului de rată de dobândă [16].

În baza acestui Regulament este esențial ca banca să aibă un sistem de măsurare a riscului ratei dobânzii care să cuprindă toate sursele materiale ale riscului și care să reflecte efectul modificării ratei dobânzii în concordanță cu obiectul activității lor, astfel ca evaluarea riscului ratei dobânzii să se constituie atât în contextul sursei de proveniență a lui, cât și după tehnicile posibile a fi utilizate pentru cuantificare [16].

Astfel, metodele de evaluare a riscului ratei dobânzii, selectate de bancă trebuie să corespundă următoarelor obiective[5, p. 107]:

elementele de apreciere, conținute în modelele de evaluare a riscului rateidobânzii trebuie să fie clar documentate, iar semnificația lor să fie înțeleasă și cunoscută de toți participanții la procesul de management al riscului;

tehnicile de cuantificare a riscului ratei dobânzii necesită a fi reconsiderate și reevaluate de către consiliul de directori și de șefii de compartiment oricând este nevoie (dar cel puțin o dată pe an;.

în condițiile participării active a băncilor în circuitul internațional, se impune necesitatea urmăririi repartizării dobânzii pe operațiuni și poziții reflectând riscul ratei dobânzii aferent diferitelor valute;

în arsenalul măsurilor pentru monitorizarea și controlul riscului un rol important revine limitelor trasate subordonaților și compartimentelor de lucru;

sistemul de monitorizare a riscului va include toate capitolele și subcapitolele activelor și pasivelor bancare, dar și operațiunile extrabilanțiere.

Totodată tehnicile selectate de bancă se vor utiliza cu grijă, astfel ca ele să nu genereze doar aparențe de precizii, fără a reda realitatea obiectivă a situației asupra ratelor de dobândă și a riscului generat de fluctuațiile lor.

În contextul formării sistemului de identificare și cuantificare a riscului ratei dobânzii se impune necesitatea trasării unui cadru de bonitate a indicatorilor selectați, ce ar putea determina gradul admisibil de expunere a băncii. Scopul principal al managementului riscului este de formula gradul de admisibilitate a evoluției parametrilor esențiali în condițiile unor considerabile modificări a dobânzii și de a menține o expunere la risc în cadrul limitelor impuse. Determinarea acestor parametri este obiectivul de plecare pentru fundamentarea politicii de gestiune a riscului ratei dobânzii și aplicarea ei [10, p.132].

Limitele stabilite trebuie să reflecte caracteristicile bilanțului bancar și sursele de risc la care banca este expusă, fiind diferențiate în funcție de dimensiunea, complexitatea și adecvacitatea capitalului băncii. Pe de altă parte nivelul limitelor se va stabili pe unități subordonate, portofolii, instrumente tip și instrumente specifice. Aceste încadrări au, de regulă, valori absolute care trebuie respectate ca atare și care trebuie să acționeze în situații deosebite, astfel încât banca să fie capabilă să măsoare vulnerabilitatea sa la pierderi sub presiunea condițiilor de piață, incluzând prăbușirea elementelor componente ale tehnicilor de apreciere. În acest context Comitetul de la Basel recomandă de a crea la bănci o bază de date multilaterală de scenarii, ipoteze și analize ale unor multitudini de cazuri posibile a fi întâlnite în practici, funcție de acțiunea diferiților factori adverși, dar în special în situație de stres [4].

Întregul proces de management al riscului depinde de regularitatea și viteza de circulație a informației, astfel că, în mod necesar, sistemul de raportare în cadrul fiecărei bănci, are o deosebită importanță. În accepțiunea Comitetului de la Basel, o informare corectă și la timp, percepută dintr-o paletă integră de rapoarte și note de informație interne, ar permite conducerii manageriale să revizuiască și să optimizeze poziția băncii prin politica prevenirii riscului dobânzii.

Rapoartele întocmite și adresate diverselor niveluri ale managementului trebuie să includă, potrivit cerințelor B.N.M. un minimum de aspecte exprimate astfel [2]:

rapoarte sumare privind expunerea agregată la risc a băncii; rapoarte care demonstrează corespondența activității băncii cu politicile și limitele stabilite;

rezultate ale testelor de stres incluzând situații în care au fost depășiți parametrii și indicatorii de interpretare;

sumarele constatărilor privind revizuirea politicilor și procedurilor aferente prevenirii riscului ratei dobânzii și cu privire la eficiența sistemelor de măsurare a riscului, incluzând unele constatări ale auditorilor interni și externi și ale consultanților angajați.

Un sistem complex de gestiune a riscului ratei dobânzii presupune nu numai formularea mecanismul de acțiune, dar și verificarea permanentă a rezultatelor acestei acțiuni, pentru a-i determina optimalitatea. Astfel, B.N.M. insistă asupra unei structuri de control intern eficiente, care să acționeze adecvat pentru a asigura integritatea procesului de management al riscului ratei dobânzii în cadrul băncii [2].

Ca rezultat al influenței majore, ce îl are riscul ratei dobânzii asupra unei bănci și a importanței fiecărui element al structurii sistemului bancar pentru o țară, responsabili în fața întregii comunități bancare internaționale pentru eficiența sistemului de gestiune a riscului, în ultimă instanță, vor fi autoritățile de supraveghere bancară.

Din cauza deosebirilor existente între bănci fiecare bancă trebuie să-și elaboreze o politică adaptată la condițiile ei individuale. Pentru asigurarea unei dirijări eficiente a riscului ratei dobânzii politica trebuie să conțină elemente fundamentale cum ar fi supravegherea adecvată din partea consiliului băncii și organului executiv, precum și un proces complex de dirijare a riscului care eficient stabilește, evaluează și supraveghează riscul.

Politica băncii se aprobă de consiliul băncii și se promovează de către organul executiv, ea trebuie să includă, dar să nu se reducă la:

Responsabilitatea membrilor organului executiv specificați pentru dirijarea riscului ratei dobânzii.

Băncile ale căror active depășesc 50 milioane lei trebuie să formeze un comitet de dirijare a activelor și pasivelor. Acest comitet, în componența căruia vor intra membri ai organului executiv și conducători ai subdiviziunilor de sine stătătoare, va elabora și va prezenta spre aprobare consiliului băncii proiectul politicii cu privire la dirijarea riscului ratei dobânzii, care va include dirijarea combinată a riscului ratei dobânzii, riscului lichidității, riscului scadenței, măsuri privind respectarea de către bancă a prevederilor actelor normative de domeniu și controlul realizării politicii în cauză;

Instrucțiuni cu privire la nivelul riscului ratei dobânzii acceptat de bancă, inclusiv limitele față de riscul ratei dobânzii la activele, pasivele și posturile extrabilanțiere ale băncii;

La stabilirea limitelor față de riscul ratei dobânzii trebuie să fie luate în considerație mărimea capitalului băncii, profitul, lichiditatea, structura clientelei, volumul și diversitatea activităților. Aceste limite trebuie să fie aplicate la riscul total la care este supusă banca.

Stabilirea resurselor suficiente ale băncii (inclusiv resursele tehnice și umane) pentru dirijarea riscului ratei dobânzii.

Un sistem pentru stabilirea, evaluarea și supravegherea riscului ratei dobânzii a băncii. Scopul acestui sistem este de a asigura menținerea riscului ratei dobânzii la nivelul stabilit de consiliu.

Banca este obligată să creeze un sistem adecvat de informare care va asigura obținerea informației autentice, complete și oportune de către comitetul de dirijare a activelor și pasivelor în scopul îndeplinirii obligațiunilor sale în conformitate cu prezentul Regulament;

Identificarea tipurilor de instrumente și activități care pot fi utilizate pentru dirijarea expunerii băncii la riscul ratei dobânzii. Instrumentele admise trebuie stabilite la concret sau prin caracteristicile lor și scopurile pentru care acestea pot fi utilizate.

Proceduri de autorizare a excepțiilor de la politica băncii;

Controale interne adecvate și prevederi în programul auditului intern al băncii pentru a asigura integritatea procesului de dirijare a riscului general al băncii, inclusiv a riscului ratei dobânzii;

Reexaminarea periodică a politicii de către consiliul băncii cel puțin o dată în an. O astfel de examinare trebuie să determine dacă limitele stabilite pentru expunerea băncii la riscul ratei dobânzii corespund situației curente, luându-se în considerație mărimea capitalului normativ total;

Rapoartele interne – rapoarte periodice regulate (cel puțin trimestrial sau mai frecvent) care reflectă expunerea băncii la riscul ratei dobânzii și se prezintă consiliului, organului executiv și/sau comitetului de dirijare a activelor și pasivelor.

Aceste rapoarte trebuie să conțină cel puțin următoarele [16]:

nivelul și tendința riscului ratei dobânzii la care este expusă banca. Raportul trebuie să includă o analiză a diferențelor de scadență. Băncile pot să elaboreze și să utilizeze sisteme și rapoarte de dirijare a riscului privind rata dobânzii mai sofisticate (de ex. analiza duratei sau modelarea). Însă orice sistem care va fi folosit trebuie să includă toate pozițiile esențiale ale ratei dobânzii în bancă, toată informația respectivă cu privire la reevaluare și scadențe și să conțină presupuneri și metodologii documentate;

caracterul acceptabil al principiilor cheie folosite la stabilirea riscului legat de rata dobânzii și în sistemul de supraveghere, care asigură că posibilele modificări ulterioare ale ratei dobânzii sunt acceptabile și că la analiză sunt utilizate variantele "în cel mai rău caz";

respectarea limitelor riscului stabilite de consiliul băncii, inclusiv a tuturor excepțiilor de la politica consiliului;

determinarea mărimii necesare a capitalului normativ total pentru nivelul riscului ratei dobânzii la care este supusă banca.

Băncile trimestrial prezintă la Banca Națională a Moldovei raportul cu privire la analiza diferenței scadențelor, în conformitate cu Instrucțiunea Băncii Naționale a Moldovei cu privire la modul de întocmire și prezentare de către bănci a rapoartelor financiare.

Băncile la care s-a depistat un nivel înalt al expunerii la riscul ratei dobânzii și/sau metode neadecvate de dirijare a riscului vor fi obligate să întreprindă măsuri de corectare. Aceste măsuri de corectare pot include cerințe de a majora capitalul normativ total, de a îmbunătăți cunoștințele conducerii, de a perfecționa sistemele de informare și de estimare, de a reduce nivelul expunerii la risc, sau o combinare a acestor măsuri în dependență de situația și condițiile în fiecare bancă.

Ținînd cont de cele analizate mai sus în scopul administrării eficientă a riscului ratei dobânzii recomandăm B.C. ,,Banca de Economii” S.A. să elaboreze un complex de măsurare a riscului de rată a dobânzii, care va conține procedure referitoare la identificarea și determinarea expunerilor excesive la risc. Acest sistem în mod obligatoriu va cuprinde toate activele, pasivele și pozițiile extrabilanțiere și va prezenta managementului o viziune integrată și consistentă asupra riscului în raport cu toate produsele și subdiviziunile Băncii.

Recomandăm ca în politica de administrare a riscului de rată a dobânzii a B.C. ,,Banca de Economii” S.A. să își găsească loc următoarele principii de gestiunea riscului [11, p.175]:

Înțelegerea riscurilor – presupune identificarea, înțelegerea și analizarea riscului la toate nivelurile în cadrul băncii.

Apetit de risc definit – riscurile care sunt acceptate de către bancă să fie în conformitate cu strategia generală a acesteia, limitele impuse de B.N.M. și obiectivele băncii.

Aliniere între riscuri și profitabilitate – organele de conducere a Băncii trebuie să ia decizii de risc, fondate pe principiul optimizării raportului între risc și profitabilitate.

Conformitate – deciziile care pot angaja instituția bancară din punct de vedere legal și moral trebuie să fie conforme legislației în vigoare și actelor normative interne.

Sistem de raportare aferent riscurilor – menținerea unui sistem de raportare corespunzător expunerilor la riscuri, respectiv al pragurilor la care un risc este considerat semnificativ.

Respectarea limitelor aferente riscurilor – menținerea limitelor corespunzătoare privind expunerea la riscul de rată a dobânzii, în conformitate cu mărimea, complexitatea și situația financiară a Băncii.

Asumarea responsabilității –  toate structurile băncii poartă răspundere pentru riscurile asociate activității bancare. Acestea fiind responsabile de înțelegerea corectă a riscurilor de către angajați și se asigură că deciziile de risc sunt luate de către persoanele competente în acest sens. Subdiviziunile băncii din front-office sunt responsabile de selectarea clienților în concordanță cu standardele de cunoaștere a clientelei și de încadrarea relației cu acești clienți în parametrii aprobați.

Separarea atribuțiilor –  administrarea riscurilor se realizează prin separarea corespunzătoare a atribuțiilor, pentru diminuarea riscului manipulării intenționate evitarea potențialelor conflicte de interese. Atribuțiile supuse separării sunt următoarele: autorizarea / aprobarea operațiunilor; executarea operațiunilor; înregistrarea tranzacțiilor; custodia (păstrarea) resurselor; elaborarea registrelor și sistemelor de înregistrări și evidență electronică și aplicarea lor în operațiunile zilnice.

Astfel, recomandăm B.C. ,,Banca de Economii” S.A., elaborarea stress testelor, care vor permite calcularea, evaluarea efectelor modificărilor de rată a dobânzii asupra rezultatelor simulînd posibile evoluții a modificării ratei dobânzii. Aceste modele desigur că implică o individualizare a fiecărui element bilanțier precum și extrabilanțier. Aceste metode vor fi bazate pe două tehnici [13, p. 74]:

– tehnica simulării statice, și;

– tehnica simulării dinamice.

Prima ține cont doar de schimbările apărute în urma modificării ratei dobînzei asupra elementelor bilanțiere și extrabilanțiere existente în momentul real. Tehnica simulării dinamice va lua în calcul influența a mai multor factori cum ar fi: evoluția viitoare a ratei dobînzei, comportamentul clienților băncii precum și posibelele modificări a portofoliului băncii.

La fel recomandăm B.C. ,,Banca de Economii” S.A., ca eforturile de gestionare a riscului ratei dobânzii să fie îndreptate către obiectivele financiare clare în ceea ce privește venitul net din dobânzi, să-și măsoare expunerea la risc și să formuleze strategii și proceduri pentru atingerea obiectivelor. Limitele de expunere la riscul ratei dobânzii să se stabilească pe benzi de scadență și pentru fiecare valută în parte. [11, p.171].

Determinarea limitelor de expunere la risc se va efectua ținând seama de:

istoricul volatilității ratei dobânzii stabilit pe o perioadă de 1-3 ani pe fiecare tip de valută în parte;

structura bilanțului pe o perioadă de 1-3 ani;

previziuni privind ratele de dobândă pe fiecare tip de valută;

analiza riscului/rentabilității la nivelul fiecărei activități și a fiecărui tip de plasament;

analiza expunerilor la riscul de dobândă.

La fel recomandăm următoarele metode care pot fi aplicate la discreția băncii, care au ca scop gestiunea risului de rată a dobânzii [5, p.112]:

I. Metoda modelării statistice, adică prin simularea evenimentelor cu ajutorul modelelor matematice și urmărirea acestora prin utilizarea unor sisteme-suport de decizie. Metodă considerată cea mai sigură, însă și cea mai complicată.

II. Metoda aprecierii riscurilor în baza anumitor criterii și indicatori este aplicată de majoritatea băncilor, cu toate că, frecvent, evaluarea prin această metodă se reduce la menținerea normativelor obligatorii impuse de organele de supraveghere bancară. Însă cerințele organelor de supraveghere sunt elaborate pentru tipuri de riscuri specifice și urmează scopul general al supravegherii bancare, care, de altfel, este diferit de scopul managementului riscului efectuat de o bancă comercială.

III. Metoda analitică, ce presupune analiza riscului de rată a dobânzii atît pentru fiecare operațiune în parte, căt și a totalității riscurilor la care este supusă banca. Analiza se face pe feluri de risc, ele fiind grupate în dependență de anumite criterii. De obicei, în acest scop, riscurile bancare sunt divizate în riscuri interne și riscuri externe. Riscurile interne depind de activitatea băncii concrete, la ele se referă riscul de bilanț (de credit, valutar, de formare a resurselor, strategic etc.), riscul serviciilor financiare (tehnologic, operațional, de inovație) și riscurile extrabilanțiere.

La categoria riscuri externe se referă riscurile care nu depind de managementul unei bănci concrete, de exemplu, riscul politic, macroeconomic, legislativ, social, de asigurare etc. Evident, această metodă este cea mai simplă, fapt care, probabil, și explică răspandirea mai largă.

În cadrul acestui capitol autorul a analizat evoluția ratelor dobânzii atît la activele cît și obligațiunile financiare, au fost analizate activele, obligațiunile băncii, au fost analizate gradul de expunere a acestora la riscul de rată a dobînzii, precum și au fost propuse recomandări de a minimize riscul de rată a dobînzii.Autorul consider că cea mai bună metodă de a gestiona riscul

de rată a dobânzii și nu numai, este identificarea cauzelor care le gestionează și acționarea asupra factorilor care pot fi controlați de bancă. În cazul riscului de rată a dobânzii factorii care generează riscul de rată a dobînzii și care pot fi influențați de bancă il reprezintă corelarea corectă dintre activele financiare și pasivele financiare. Influența asupra ratei dobînzii este puțin posibilă, aceasta depinde de rata de bază stabilită de B.N.M.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Ca rezultat al cercetării efectuate asupra temei proiectului de licență autorul poate concluziona următoarele:

Sistemul bancar este un element necesar economiilor, prin faptul că ele identifică acele sectoare ale economiei pe care le finanțează, asigurîndule modernizarea și dezvoltarea, totodată băncile comerciale asigură condiții de păstrare care asigură un venit deponenților.

Datorită operațiunilor efectuate de bănci atît ca tipuri cît și ca cantitate, contribuie ca acestea să fie supuse unui spectru larg de riscuri bancare. Apariția unui tip de risc bancar, contribuie la activarea altora, astfel, acestea practic tot timpul sunt supuse unei game de riscuri care treuiesc identificate gestionate și controlate.

Riscul financiar reprezintă cel mai prezent risc în activitatea bancară și este compus din un șir de riscuri ca de exemplu: riscul de credit; riscul valutar; riscul de lichiditate; riscul de rată a dobânzii; riscul de capital etc. Fiecare din aceste riscuri nefiind gestionate corect generează reducerea profitului bancar și chiar diminuarea partimoniului băncii.

Riscul de rată a dobânzii este definit de unii autori ca fiind un risc speculative, care apare datorită fluctuațiilor ratei dobînzii la activele și obligațiunile financiare.

De regulă sunt identificate două cauze principale care generează riscul de rată a dobînzii acestea fiind: creșterea / scăderea ratei dobânzii și necorelarea corectă dintre scadențele la activele și obligațiunile financiare.

Ținînd cont de efectele riscului de rată a dobânzii asupra instituțiilor bancare reacția băncii trebuie să se manifeste pe două direcții: studierea riscurilor și previzionarea evoluției variabilelor pieței; managementul riscurilor. Cele mai înalte standarde de gestiune a riscurilor bancare impun în mod obligatoriu includerea programelor și procedurilor ce urmăresc dirijarea riscurilor, minimizarea probabilității ca riscurile să afecteze rezultatele băncii.

La nivel general pentru o gestiune corectă a riscului de rată a dobânzii este recomandat a se aplica următoarele metode: gestiunea marjei dobânzii; gestiunea poziției băncii; calcularea și analiza indicatorii ce caracterizează riscul de rată a dobânzii.

Ținînd cont de importanța gestiunii riscului de rată a dobânzii în literatura de specialitate au fost conturate o serie de tehnici de gestiune a acestui risc, acestea se impart în metode de instrumente bilanțiere și extrabilanțiere. Din categoria celor extrabilanțiere deosebim: swap-ul de dobânzi; anticipații asupra ratei dobânzii; contracte de limitare a dobânzii. Tehnicile bazate pe gap sunt de mai multe tipuri. Dintre acestea putem menționa: tehnici bazate pe gap-ul între activele și pasivele sensibile; tehnici bazate pe gap-ul de maturitate; tehnici bazate pe gap-ul de durată tehnici bazate pe simulări statice și dinamice.

Indicatorii riscului ratei dobânzii cel mai des utilizați în practica bancară sunt: riscul ratei dobânzii, care de determină ca raport dintre active productive și pasive purtătoare de dobânzi, nivelul standard fiind condiderat egalitatea cu1; marja absolută a dobânzii este egală cu venituri nete din dobânzi, exprimă capacitatea băncii de a acoperi cheltuielile cu dobânzile bonificate la resursele atrase, din veniturile obținute din încasarea dobânzilor la creditele acordate; marja procentuală a dobânzii este egală cu marja absolută a dobânzii raportată la activele productive x 100 (nivel standard 3-4%); marja procentuală netă a dobânzii, se determină ca raportul dintre nivelul mediu al ratei dobânzii active către nivelul mediu al ratei dobânzii pasive înmulțit la 100.

B.C. ,,Banca de Economii” S.A., are elaborată propria politică de gestiune a riscului de rată a dobânzii, politica dată respect regulamentul B.N.M. privin gestiunea acestui tip de dobândă.

În scopul identificării ricului de rată a dobânzii la B.C. ,,Banca de Economii” S.A., autorul a analizat activele, capitalul băncii, obligațiunile, lichiditatea, activitatea de creditare etc. Indicatorii de capital au fost analizați cu scopul de a se asigura că în caz de manifestare a acestui tip de risc, pierderile suportate să fie posibil de acoperit.

În urma celor analizate autorul propune unele recomandări în scopul minimizării acestui tip de risc. Ținînd cont de cauzele care generează acest tip de risc recomandăm B.C. ,,Banca de Economii” S.A. următoarele:

identificarea și gestiunea întregului sistem de riscuri la care este supusă B.C. ,,Banca de Economii” S.A.

urmărirea evoluției ratei dobânzii;

identificarea metodelor de corelare cît mai reală a activelor și obligațiunilor pe benzi de scadență;

elaborarea stres testelor care vor permite testarea rezistenței băncii la riscul de rată a dobânzii;

limitarea riscului de rată a dobânzii prin stabilirea unor limite clar prevăzute în politica de gestiune a riscurilor.

BIBLIOGRAFIE

Analiza riscului bancar http://www.vanguardsw.com/solutions/application/risk-analysis/ default. htm. (vizitat 23.04.2014).

Banca Natională a Moldovei http://www.bnm.md/md/oficial_acts ( vizitat 18.03.2014).

Banca de Economii http://bem.md/license-of-the-bank (vizitat 04.14.2014).

Basel Committee on Banking Supervision, ,,Principles for the management and supervision of Interest Rate Risc” july 2004, http://www.bis.org/publ/bcbs108.pdf (vizualizat 05.04.2014).

Cociug V., Cinic L. Gestiunea riscurilor bancare. Chișinău: USM, 2008. 147 p.

Dicționarul explicativ al limbii române. București: I. Editura Academiei Republicii Socialiste România; II. Univers Enciclopedic, București.1998. 1194 p.

Dictionnaire des termes du management. Paris: De Vecchi, 2002. 410 p.

Dănilă N., Berea A. Managementul bancar: Fundamente și orientări. București: Economica, 2000. 255 p.

Horobeț A. Managementul riscului în investiții internaționale. București: ALL BECK, 2005. 236 p.

Kirițescu C. Idei contemporane în acțiune. București: Enciclopedica, 1996. 169 p.

Mititelu C. Managementul riscului ratei dobânzii. În: Revista Științifică București an IV Nr.5 /2006. 169-175 p.

Negoescu G. Risc și incertitudine în economia contemporană. Galați: Alter-EGO, 1995. 174 p.

Rouch M., Gerard N. Le control de gestion bancaire et financiare. Lyon: 2001. 237 p.

Raport anual 2013 a B.C. ,,Banca de Economii”S.A. www.bem.md/file /2013/ Raport_ ANUAL.pdf (vizitat 08.05.2015).

Raportul B.N.M. asupra inflației http://bnm.md/md/inflation_report_mp/2015 (vizitat 08.05.2015).

Regulamentului B.N.M., cu privire la dirijarea riscului ratei dobînzei, nr. 171, din 11.09.2008. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 3.10.2008, nr. 180-181, cu modificări și completări.

Sîrbu I.,Georgescu N. Management întreprinderii. Sibiu: 2003. 138 p.

Stoian I., Ilinca G., Șerban R. Dicționar comercial: termeni utilizați în tranzacțiile comerciale. București: 2002. 375 p.

BIBLIOGRAFIE

Analiza riscului bancar http://www.vanguardsw.com/solutions/application/risk-analysis/ default. htm. (vizitat 23.04.2014).

Banca Natională a Moldovei http://www.bnm.md/md/oficial_acts ( vizitat 18.03.2014).

Banca de Economii http://bem.md/license-of-the-bank (vizitat 04.14.2014).

Basel Committee on Banking Supervision, ,,Principles for the management and supervision of Interest Rate Risc” july 2004, http://www.bis.org/publ/bcbs108.pdf (vizualizat 05.04.2014).

Cociug V., Cinic L. Gestiunea riscurilor bancare. Chișinău: USM, 2008. 147 p.

Dicționarul explicativ al limbii române. București: I. Editura Academiei Republicii Socialiste România; II. Univers Enciclopedic, București.1998. 1194 p.

Dictionnaire des termes du management. Paris: De Vecchi, 2002. 410 p.

Dănilă N., Berea A. Managementul bancar: Fundamente și orientări. București: Economica, 2000. 255 p.

Horobeț A. Managementul riscului în investiții internaționale. București: ALL BECK, 2005. 236 p.

Kirițescu C. Idei contemporane în acțiune. București: Enciclopedica, 1996. 169 p.

Mititelu C. Managementul riscului ratei dobânzii. În: Revista Științifică București an IV Nr.5 /2006. 169-175 p.

Negoescu G. Risc și incertitudine în economia contemporană. Galați: Alter-EGO, 1995. 174 p.

Rouch M., Gerard N. Le control de gestion bancaire et financiare. Lyon: 2001. 237 p.

Raport anual 2013 a B.C. ,,Banca de Economii”S.A. www.bem.md/file /2013/ Raport_ ANUAL.pdf (vizitat 08.05.2015).

Raportul B.N.M. asupra inflației http://bnm.md/md/inflation_report_mp/2015 (vizitat 08.05.2015).

Regulamentului B.N.M., cu privire la dirijarea riscului ratei dobînzei, nr. 171, din 11.09.2008. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 3.10.2008, nr. 180-181, cu modificări și completări.

Sîrbu I.,Georgescu N. Management întreprinderii. Sibiu: 2003. 138 p.

Stoian I., Ilinca G., Șerban R. Dicționar comercial: termeni utilizați în tranzacțiile comerciale. București: 2002. 375 p.