Masuri Pentru Perfectionarea Managementului Calitatii Si Promovarea Imaginii Intreprinderii pe Piata

Cuprins

Introducere

Capitolul I. Aspectele teoretice privind calitatea produselor

Calitatea-concepte și noțiuni

Modalități de abordare a calității

Metode și tehnici de asigurare în managementul calității

Capitolul II. Analiza economică a activității de producere și comercializare a întreprinderii „Ecovit” S.R.L.

2.1 Caracteristica generală a întreprinderii „Ecovit” S.R.L.

2.2 Analiza indicatorilor economico-financiari ai întreprinderii „Ecovit” S.R.L.

2.3Analiza activității de achiziții și analiza SWOT a întreprinderii „Ecovit” S.R.L.

Capitolul III. Măsuri pentru perfecționarea managementului calității și promovarea imaginii întreprinderii pe piață

3.1 Analiza managementului calității existent la întreprinderea „Ecovit” S.R.L.

3.2 Metode pentru asigurarea unei imagini pozitive pe piață practicate de întreprinderea „Ecovit” S.R.L.

3.3 Soluții pentru îmbunătățirea calității produselor și imaginii întreprinderii „Ecovit” S.R.L.

Concluzii și recomandări

Bibliografie

Anexe

Introducere

Scopul tezei de licență constituie relevarea căilor de creare, dezvoltare și consolidare a imaginii întreprinderii „Ecovit” S.R.L. prin delimitarea conținutului imaginii, a factorilor de influență în constituirea imaginii și a procesului de creare și gestionare a acesteia. Realizarea acestui scop este posibilă prin îndeplinirea următoarelor sarcini:

-Explicarea conținutului economic al noțiunilor de imagine;

-Evidențierea rolului imaginii în asigurarea succesului întreprinderii pe piață;

-Analiza procesului de creare a imaginii întreprinderii;

-Analiza principalilor factori de influență asupra creării imaginii;

Obiectul cercetării este Fabrica de Conserve „Ecovit” S.R.L. din orașul Ungheni, iar subiectul cercetării este calitatea produselor din cadrul întreprinderii date și dacă corespunde standardelor internaționale de certificare.

Calitatea produselor prezintă o deosebită însemnatate pentru întreaga societate, deoarece are efecte favorabile în toate domeniile activității economice. De aceea această noțiune care exprimă unitatea însușirilor esențiale ale mărfurilor a căpătat o importanță majoră fiind reglementată prin legea calității. Calitatea în primul rînd este cheia accesului spre succes. Tendințele economiei contemporane orientează activitatea agenților economici spre dezvoltare atît cantitativă, cît și calitativă. În condițiile unei concurențe destul de puternice, firmele investesc în diverse activități ce le-ar diferenția pe piață. În aceste condiții, consumatorii devin tot mai informați, mai pretențioși, mai exigenți, fiind în creștere și capacitatea lor de cumpărare, înaintînd cerințe înalte față de cei care le oferă diversitatea de oferte. Astfel, este de neimaginat o bună funcționare a piețelor fără dezvoltarea unui sistem informațional eficient în întreprinderi, cu ajutorul căruia se distribuie diverse informații spre consumatorii și potențialii clienți ai întreprinderii și, tot prin aplicarea tehnicilor de comunicare, se sesizează reacția inversă. Ca rezultat, se creează o imagine în rîndurile publicului larg despre întreprindere și produsele ei. Această imagine se formează în timp și are efecte multiple asupra întreprinderii, dar și asupra comportamentului consumatorilor și partenerilor de afaceri. Factorii ce influențează formarea unei imagini sunt multipli: misiunea organizației, managementul personalului, performanțele, climatul de lucru, concurența, calitatea și eficiența comunicațiilor, procesul decizional etc. Aceștia pot fi influențați de un număr considerabil de decizii strategice și operaționale ale top-managementului întreprinderii. În prezent firmele americane, profesează aproximativ 200000 de specialiști de relații publice, iar în Marea Britanie circa 60000, pe cînd în Republica Moldova, aceștia alcătuiesc o mînă de oameni care se confruntă cu mari dificultăți. Astăzi, sunt foarte rare organizațiile din țară, care au create departamente sau angajează specialiști în relațiile cu publicul, excepție făcînd însă marile companii financiar-bancare, companiile și organizațiile străine care activează pe teritoriul Republicii Moldova. În aceste condiții, devine actuală necesitatea studierii conceptelor de bază privind activitățile orientate spre crearea și gestionarea imaginii întreprinderii.

În literatura de specialitate, imaginii i s-au dat o serie de definiții mai mult sau mai puțin diferite. Imaginea se poate defini și ca felul în care se reprezintă un produs, o marcă sau o întreprindere, respectiv, ideea pe care o are consumatorul despre un anumit produs, chiar si atunci cînd nu îl are în față. Majoritatea consumatorilor se bazează în primul rînd pe calitate, după care urmează deja prețul. Deoarece „noncalitatea” costă mult mai scump. În viziunea lor calitatea apare definită, la modul general, ca fiind gradul sau modalitatea în care caracteristicile produsului satisfac necesitățile și trebuințele consumatorilor. În felul acesta, clienții sau consumatorii pot fi considerați principalii factori care determină calitatea unui produs. După opinia profesorului Ilieș L. (2003, pp.13) „organizațiile care pun accentul pe calitate, cunosc că cel mai important secret al calității este acela de a asculta și a răspunde corect la nevoile și dorințele consumatorilor, respectiv ale clienților săi”. Numai astfel prin cucerirea unui segment cît mai mare de consumatori pe piață întreprinderea va obține succes, atît pe plan național cît și pe plan internațional. Dintre autorii autohtoni, care au dedicat lucrări științifice problemelor imaginii întreprinderii, îi putem menționa pe: Garștea S., Bilaș L. , Covaș L. , Mitnițcaia L. , Cristafovici P. În lucrările acestora, găsim tratarea teoretică a noțiunii de imagine, legătura dintre comportamentul consumatorului și imaginea întreprinderii, metodele de cercetare a imaginii corporative, cultura corporativă. Totodată, o lucrare științifică amplă, care ar pune pe prim-plan problemele de creare și gestionare a imaginii corporative, pînă acum în RepublicaMoldova n-a fost elaborată, fapt ce a condiționat aprobarea acestei teme de cercetare. Ținem însă să subliniem că, în literatura de specialitate străină, crearea imaginii și a reputației întreprinderii au început a fi studiate la fel, nu demult, aceasta a devenit actual odată cu sesizarea de către manageri și oameni de știință a rolului imaginii în asigurarea succesului întreprinderii pe piață și tratarea ei ca un element important și valoros.

Pentru întreprinderea Ecovit S.R.L. calitatea produselor joacă un rol destul de important, dar nu în ultimul rînd este un factor determinant pe piața produselor concurențiale. Drept rezultat, producția fabricii de conserve „Ecovit” S.R.L. din orașul Ungheni, a obținut trei medalii de aur în cadrul expoziției internaționale „Prodexpo 2008”, ediția XV-A, care s-a desfășurat în perioada 11-15 februarie la Moscova. Potrivit directorului general al întreprinderii Radu Balan, medalii de aur „Cel mai bun produs al anului 2008” comisia a decernat pentru trei tipuri de produse ale fabricii „Ecovit”: „Mazăre verde”, „Castraveți marinați” și „Legume asorti Nr. 7”.

La fel cum întreprinderea se bazează foarte mult pe calitate, desigur că ea deține și anumite documente care îi atestă conformitatea produselor. Sistemul de management cu care este certificată întreprinderea “Ecovit” S.R.L. este:

– ISO 9001:2008 – Sisteme de management al calității, acesta este un standard internațional care prezintă cerințele care trebuie îndeplinite de sistemul de management al calității din cadrul unei organizații;

– HACCP (Hazard Analysis & Critical Control Points)) este o metodă de operare structurată recunoscută pe plan internațional, care ajută organizațiile din industria alimentară și a băuturilor în a identifica riscurile de siguranță alimentară, a le preveni si a respecta legislația. HACCP este obligatorie în mai multe zone, printre care SUA si UE.

Fabrica de conserve Î.C.S. „Ecovit” S.R.L. este situată în nord-vestul Republicii Moldova, în orașul de frontieră Ungheni, pe care îl putem considera ca fiind unul dintre cele mai dezvoltate centre industriale ale Republicii Moldova. Fabrica are o aranjare geografică favorabilă, din considerentul că se află la o distanță de 23 km de la Vama Sculeni, este traversată de drumul național și pe teritoriul ei sunt amplasate trei linii de cale ferată, ceea ce perimite încarcarea produselor direct de la depozit. Suprafața totală a întreprinderii constituie 19,2 ha. De la capitala Republicii Moldova, orașul Chisinău, fabrica se află la o distanță de 110 km și la o distanță de 250 km de la frontiera cu Ucraina. 90% din producția finită a întreprinderii „Ecovit” S.R.L. este realizată pe piețele de desfacere din Europa Centrală/de Est, Asia Centrală, Europa de Vest. Spre exemplu în Rusia și Kazahstan se comercializează conservele, în Australia, Germania, Polonia, Rusia se comercializează sucul de mere concentrat.

Capitolul I. Aspecte teoretice privind calitatea produselor

Calitatea-concepte și noțiuni

Calitatea este un concept care se utilizează în toate domeniile vieții economice dar și sociale, însă care are semnificații diferite pentru domenii, sectoare, funcțiuni sau obiecte specifice. Calitatea este un termen general, aplicabil la cele mai diferite trăsături sau caracteristici, fie individuale, fie generice și a fost definită în diferite moduri de către diverși experți sau consultanți în calitate, care îi atribuie deci acestui termen semnificații diferite. Termenul de calitate derivă din latină și poate fi tradus ca “fel de a fi”. De la noțiunea latină, la conceptul modern de calitate, a fost parcurs un drum lung în timp și un salt considerabil de mentalitate. Cert este că, de la primele etape ale diviziunii muncii într-o formă sau alta problema calității, a rezolvării cît mai corecte a problemelor ridicate de un obiect necesar vieții de zi cu zi a fost un motor al activității umane.

După al doilea război mondial un profund impact asupra calității l-au avut două elemente determinante:

– revoluția japoneză în domeniul managementului calității;

– orientarea tot mai preponderentă a clienților spre calitate;

În analiza privind viziunea întreprinderilor occidentale asupra calității, J. M. Juran evidențiază că, până în anii 1980:

– costurile și livrările erau prioritățile esențiale;

– rezolvarea gradului de calitate se făcea pe teren;

– costurile „non-calității” erau mascate de costurile standard;

– calitatea era considerată o problemă a proceselor de producție;

– responsabilitatea în domeniul calității nu implică întreprinderea în ansamblu și conducerea acesteia, revenind departamentului calității sau nimănui;

Începând cu anii 1980, întreprinderile Occidentale și în special cele americane au înțeles două aspecte neglijate până atunci:

– importanța calității și satisfacerii clienților din acest punct de vedere pentru succesul întreprinderii;

– necesitatea considerării calității nu numai ca obiectiv tehnic, ci și ca obiectiv de management;

Organizația internațională de standardizare a redactat normele ISO 9000 reprezentînd o serie de standarde internaționale ce cuprind cerințe și recomandări pentru societățile de producție și servicii, avînd ca obiectiv de bază asigurarea și managementul calității. În întreprinderile ce adoptă și aplică normele ISO 9000, calitatea devine obiectiv prioritar.

Conform ISO 8402-1986: calitatea reprezintă ansamblul caracteristicilor unei entitați materiale sau nemateriale care-i conferă aptitudinea de a satisface necesitațile exprimate. Necesitățile sunt exprimate sub forma unor specificații și reprezintă niște exigențe care fac parte dintr-un contract. Conform acestei definiții:

calitatea nu este exprimată printr-o singură caracteristică, ci printr-un ansamblu de caracteristici;

calitatea nu este de sine stătătoare, ea existînd numai în relația cu nevoile clienților;

calitatea este o variabilă continuă;

prin calitate trebuie satisfăcute nu numai nevoile exprimate ci și cele implicite;

O definiție mai veche a calității este că calitatea reprezintă ansamblul de proprietați ale unui produs sau serviciu care-i conferă aptitudinea de a satisface necesitățile exprimate sau implicite.

După cum am menționat mai sus, există numeroase definiții ale termenului calitate, care exprimă un înțeles diferit pentru domenii diferite, formulate de experți diferiți în calitate. Totuși, variantele de definiții acceptate mai frecvent sunt următoarele:

– Conform terminologiei ISO 9000:2000, prin calitate se înțelege „ansamblul de proprietăți și caracteristici ale unui bun sau serviciu care îi conferă acestuia aptitudinea de a satisface necesitățile exprimate sau implicite”(www.iso.org);

– Standardul industrial japonez JIS 78101: 1981 definea calitatea ca „totalitatea caracteristicilor sau performanțelor unui bun/serviciu, care determină aptitudinea acestuia de a corespunde, de a se potrivi cu destinația dată de către client, cu intenția de utilizare a clientului” (Ilies, 2003, pp. 13);

– Societatea Americană pentru Controlul Calității (ASQ) definea în anul 1979 calitatea ca „o abordare sistemică și sistematică în scopul obținerii excelenței în legătură cu bunurile sau serviciile realizate de o întreprindere, în special în ceea ce privește modul în care ele sunt conforme cu cerințele clienților și le satisfac nevoile” (Ciurea și Drăgulănescu, 1995, pp.73);

– "Prin calitate nu trebuie să se înțeleagă cel mai bun bun/serviciu în sens absolut, ci cel mai bun bun/serviciu în condițiile impuse de către client, condiții izvorâte din modul de utilizare și prețul de vânzare” (Ilies, 2003, pp. 13);

– Dicționarul Enciclopedic al Limbii Române definește calitatea ca „o categorie filosofică exprimând unitatea însușirilor și laturilor esențiale, în virtutea căreia, într-un sistem dat de relații, un lucru este ceea ce este, deosebindu-se de celelalte lucruri, dar și asemănându-se cu cele din aceeași clasă, specie, etc. și a cărei schimbare atrage după sine transformarea (saltul calitativ) acelui lucru în altul” (Șraum Gheorghe, 2000, pp.109);

– Calitatea este „expresia gradului de utilitate socială a produsului, măsura în care, prin ansamblul caracteristicilor sale tehnico-funcționale, psiho-senzoriale și ale parametrilor economici satisface nevoile pentru care a fost creat și respectă restricțiile impuse de interesele generale ale societății privind eficiența economică, protecția mediului natural și social” (Șraum Gheorghe, 2000, pp.113);

– Juran, J. M. definește calitatea ca fiind „aptitudinea de a satisface necesitățile sau măsura în care produsul servește cu succes așteptările consumatorilor” (Juran și Gryna, 1973, pp.23);

– „calitatea înseamnă să îndeplinești și să depășești așteptările consumatorilor” (Stanciu, 2002, pp.65);

– „Calitatea este singura forță importantă care contribuie și duce la creșterea economică a companiilor pe piețele internaționale” (Feigenbaum, 1982, pp.22);

– „calitatea se poate identifica ca principala cauză care generează performanța în afaceri" (Al-Hawari, 2006, pp.18);

– „gradul în care un proces sau un produs atinge sau depășește nivelul așteptărilor și cerințelor consumatorilor”( Stanciu, 2002, pp.65.);

– „calitatea înseamnă gradul în care un produs sau serviciu se potrivește cu întrebuințarea sau folosirea lui” (Abby și Peter, 1994, pp.81);

– „calitatea înseamnă satisfacerea deplină a așteptărilor consumatorilor” (Grönroos, 1984, pp.38);

– în conformitate cu cerințele; (Crosby)

– măsura în care un ansamblu de caracteristici intrinseci îndeplinește cerințele, conform acestei definiții, calitatea nu este exprimată printr-o singură caracteristică, ci printr-un ansamblu de caracteristici;

– a preveni este mai ieftin decât a repara;

– este mai ieftin sa faci totul bine de la început;

– calitatea este costul minim pe care un produs îl impune societații;

Webster's Online Dictionary prezintă următoarele definiții pentru termenul calitate:

– un atribut esențial și distinctiv a ceva sau al cuiva;

– grad de excelență sau valoare;

– o proprietate caracteristică ce definește natura aparent individuală a ceva;

– o stare socială superioară, un om de calitate;

Business Dictionary (Dicționarul de Afaceri) include definiții generale, obiective și subiective ale calității:

– generală: măsură a excelenței sau starea de a fi lipsit de defecte, deficiențe și variații semnificative;

– fabricație: aderarea strictă și consistentă la standarde măsurabile și verificabile pentru a ajunge la uniformitatea rezultatului care să satisfacă cerințele specifice ale clienților sau utilizatorilor;

– obiectivă: aspect măsurabil și verificabil al unui lucru sau fenomen, exprimat în cifre sau cantități, ca de exemplu, greutate mică sau greutate mare, grosime sau subțirime, duritate mică (moliciune) sau duritate mare.

– subiectivă: atribut, caracteristică sau proprietate a unui lucru sau fenomen, care poate fi observat și interpretat și poate fi aproximat (cuantificat), însă nu poate fi măsurat, ca de exemplu: frumusețe, simț, miros, gust.

Unele definiții și comentarii nuanțate ale calității au fost elaborate de Compania Praxiom Research Group Limited din Canada, pe baza definițiilor formale din standardul ISO 9000:2005, care consideră că: calitatea a ceva poate fi determinată prin compararea unui set de caracteristici inerente cu un set de cerințe. Dacă acele caracteristici inerente satisfac toate cerințele, este obținută o calitate ridicată sau excelentă. Dacă acele caracteristici nu satisfac toate cerințele, se obține un nivel de calitate slab sau inferior. Calitatea este, prin urmare, o problemă de grad (valoare relativă). Ca urmare, problema centrală a calității este: cît de exact acest set de caracteristici inerente este conform cu acest set de cerințe? Mai succinct am putea afirma că, calitatea a ceva depinde de un set de caracteristici inerente și de un set de cerințe și de cît de exact cele dintîi sunt conforme cu cele din urmă. O definiție originală a calității a fost introdusă de Dr. Genichi Taguchi prin conceptul de "quality by design", cu sensul de calitate (obținută) prin proiectare: calitatea trebuie construită la proiectarea produsului, pentru a se asigura că produsul va atinge în mod consistent o calitate predefinită la sfîrșitul procesului de fabricație. În concluzie, printr-o definiție foarte generală din Dicționarul explicativ al limbii române DEX putem afirma că: "Calitatea este totalitatea însușirilor și laturilor esențiale în virtutea cărora un lucru este ceea ce este, deosebindu-se de celelate lucruri. Însușire (bună sau rea), fel de a fi (bun sau rău)."

În conformitate cu această definiție, calitatea este un concept relativ. Prin legarea calității cu cerințele, în ISO 9000:2005 se susține că calitate a ceva (a unui produs) nu poate fi stabilită în vid. Calitatea este totdeauna relativă la un set de cerințe.

David A. Garvin (1988) a definit opt "dimensiuni ale calității": calitatea performanței, trăsăturile sau caracteristicile complementare, fiabilitatea, calitatea de conformitate, durabilitatea, ușurința efectuării mentenanței, caracteristici estetice, calitatea percepută

O analiză succintă a tabloului economic mondial al anilor 90 permite evidențierea unor trăsături definitorii incontestabile: diversificarea și înnoirea rapidă a ofertei de mărfuri, sub impactul dezvoltării rapide a științei și tehnicii, mondializarea piețelor și clienților și ale creșterii exigenței societății. În aceste condiții, calitatea produselor  s-a impus ca un factor determinant al copetitivității întreprinderilor. Pe de altă parte, se manifestă un interes crescînd față de problemele asigurării calității la nivel național, regional și internațional. Se vorbește tot mai insistent despre fenomenul standardelor ISO 9000, standarde cu un impact deosebit asupra comerțului internațional. Calitatea este o noțiune cu o foarte largă utilizare, fapt ce face extrem de dificilă definirea ei din punct de vedere științific. Discipline ca filozofia, economia și cele tehnice dau un înțeles diferit acestui termen. în literatura de specialitate în conceptul de calitate a produselor și serviciilor se regăsesc mai multe accepțiuni. La fel și în practica economică. Astfel, calitatea este definită ca reprezentînd „satisfacerea cerințelor clientului”, „disponibilitatea produsului”, „un demers sistematic către excelență”, „conformitatea cu specificațiile”, „corespunzător pentru utilizare” etc. De unde putem concluziona, că calitatea este o noțiune complexă care poate fi definită ca expresie a gradului de utilitate socială a unui produs. Ea reflectă măsura în care, prin ansamblul caracteristicilor sale, produsul satisface nevoia pentru care a fost creat și respectă restricțiile impuse de societate privind eficiența economică și protecția mediului ambiant. Calitatea produselor se creează în procesul de producție, dar se constată și se testează în procesul de utilizare a acestora. De aceea se impune precizarea deosebirilor dintre noțiunea de calitate a producției și cea de calitate a produselor. Calitatea producției are o sferă mai largă de cuprindere. Ea se referă atît la concepție, la nivelul tehnic, la tehnologiile de fabricație, cît și la produsele rezultate în urma procesului de producție. Astfel rezultă că calitatea produselor este expresia finală a calității proceselor de producție, care sintetizează performanțele tehnice, economice, psiho-senzoriale, de disponibilitate, etc.

1.2 Modalități de abordare a calității

Calitatea produselor comercializate este percepută în mod diferit de către clienți și furnizori. De aceea, se face o distincție între calitatea industrială (tehnică) și calitatea comercială a produsului.

Calitatea industrială reprezintă conformitatea produsului cu documentele tehnice normative (standarde, fișe tehnice etc.). Calitatea comercială este determinată de o serie de factori ca: fiabilitate, mentenabilitate, termen de garanție, gamă sortimentală, finisaj, ambalaj, asistență tehnică acordată beneficiarului, costuri de întreținere scăzute. Potrivit standardului ISO 9000, comportarea în utilizare a produsului poate fi influențată de:

calitatea rezultată din definirea nevoilor față de produs;

calitatea concepției produsului;

calitatea conformității produsului cu concepția sa;

calitatea care rezultă din susținerea produsului pe durata întregului ciclu de viață;

Calitatea are un caracter dinamic, determinat de faptul că procesele de producție se modifică la intervale de timp tot mai scurte, iar exigențele consumatorilor față de produs sunt tot mai ridicate. Raportul de interdependență dintre producător și consumator se manifestă în producerea de mijloace de muncă, calitatea producției asigură realizarea de mijloace de muncă de o calitate superioară reintroduse în procesul de producție, acestea determină perfecționarea lui și creează condiții materiale pentru creșterea calității noilor produse. Privit în continuitatea sa, acest proces poate fi considerat un proces de reproducție lărgită a calității. Acesta cuprinde o serie de activități care pornesc de la prospectarea pieței și abordează întregul ciclu industrial de fabricare a produselor: cercetare științifică, elaborarea documentațiilor constructive și tehnologice, pregătirea și desfășurarea procesului de producție, controlul acestuia, încercări și probe, analize, activitatea de desfacere, service. Proiectarea trebuie să conceapă produsele corespunzător cerințelor calitative, etapă în care nivelul tehnic și calitativ reprezintă prima prioritate. De cele mai multe ori informațiile despre calitate trebuie să se extrapoleze, deoarece cele mai cunoscute se referă la produse fabricate în trecut, uzate moral. Concepția de proiectare trebuie verificată pe baza încercărilor prototipului și seriei zero, iar pentru produsele de mare complexitate, omologarea seriei zero se face după efectuarea încercărilor de fiabilitate.

Interdependența dintre calitatea concepției de proiectare, calitatea producției și a produsului poate fi evidențiată cu ajutorul triunghiului calității (fig.nr.1.2.1.).

Fig. 1.2.1 Triunghiul calității

În paralel cu schimbările tehnologice și socio-culturale rapide, au evoluat și modalitățile de asigurare a calității produselor. Analizînd această evoluție putem pune în evidență mai multe etape cu caracteristici specifice. Pot fi delimitate patru astfel de etape:

asigurarea calității prin control;

asigurarea calității prin metode statistice;

asigurarea calității prin motivarea personalului;

concepte integratoare de asigurare a calității;

Asigurarea calității prin control acoperă prima jumătate a secolului nostru. În această perioadă au dominat teoriile tayloriste de organizare științifică a muncii. Aceste teorii s-au regăsit în principiile de management, cît și în organizarea activităților din întreprindere concretizîndu-se în procesul de descompunere a rocesului de producție a unui produs în operații elementare, limitarea responsabilităților, specializarea unităților funcționale. A rezultat astfel separarea celor care i-au decizii de cei care le executa și cei care controlează îndeplinirea lor. Calitatea era astfel asigurată prin controlul final al componentelor, urmărindu-se identificarea și eliminarea celor necorespunzătoare. Atenția era concentrată asupra produsului și mai puțin a procesului, urmărindu-se verificarea post-proces a conformității cu specificațiile. Prin asigurarea calității se înțelege deci, respectarea acestor specificații.

Asigurarea calității prin metode statistice este etapa corespunzătoare anilor '50. Primele lucrări privind controlul statistic al calității sunt publicate în anii '20 când autorii propun folosirea fișei de control statistic a calității. În întreprinderi, folosirea acestor metode conduce la accentuarea controlului pe fluxul tehnologic, urmărindu-se identificarea cauzelor apariției defectelor, în scopul prevenirii lor în procesele ulterioare.

Asigurarea calității prin motivarea personalului este corespunzătoare anilor '60 și pune accentul pe motivarea personalului în asigurarea calității. Pe plan internațional pot fi puse în evidență mai multe direcții, relativ independente. În SUA sunt elaborate programe "zero defecte", în Japonia plecând de la același concept s-au înființat cercurile de calitate. Acestea au capătat o mare extindere, scopul lor fiind de a preveni defectele prin descoperirea cauzelor acestora. Cercurile de calitate promovează autocontrolul și utilizarea unor mijloace de stimulare materiale și morale pentru asigurarea calității.

Concepte integratoare de asigurare a calității corespunde anilor '80 și și-au găsit aplicabilitatea în primul rând în Japonia sub denumirea de "Total Quality Control" – TQC, desemnînd activitatea de ținere sub control a calității în întreprindere și devenind astfel o problemă națională. Această abordare cuprinde curînd și țările vest europene și se orientează tot mai mult către activitățile desfășurate pentru asigurarea calității la clienți, implicațiile proceselor și rezultatelor acestora asupra mediului înconjurător.

Calitatea produselor în economia contemporană vehiculează ideea abordării sistemice a relațiilor client-furnizor. Se conturează astfel apariția unui nou concept "Total Quality Management" – TQM în care capătă importantă orientarea consecventă spre "proces", urmărindu-se optimizarea proceselor de pe întreaga traiectorie a produsului, începând cu studiile de piață pentru identificarea nevoilor și pîna la faza de post-utilizare, a reintegrării în natură a rezultatelor acestui proces.

Pentru ca un anumit produs să fie de calitate trebuie să corespundă exigențelor consumatorilor, iar pentru a îndeplini aceste exigențe trebuie să aibă caracteristici de calitate. Din punct de vedere al cerințelor și exigențelor consumatorilor, caracteristicile de calitate pot fi: tehnice, economice, psiho-senzoriale, de ordin social general, de disponibilitate.

Caracteristicile tehnice se referă la însușirile produselor industriale și se concretizează într-o serie de proprietăți fizice, chimice, biologice. Ele se determină cu ajutorul unor indicatori cuantificabili. Caracteristicile tehnice ale unui produs complex sunt multiple și variate, însă prezintă importanță diferită în stabilirea și aprecierea nivelului calitativ al produsului. În funcție de importanța lor, caracteristicile tehnice se pot grupa în:

caracteristici critice (parametri critici) care au rol hotărâtor în aprecierea calității produsului. În cazul nerealizării lor, produsul nu poate fi încadrat în calitatea prevăzută sau devine necorespunzător scopului urmărit;

caracteristici principale a căror nerealizare influențează numai parțial viitoarea utilizare a produsului;

caracteristici secundare care nu influențează utilizarea produsului în procesul de consum;

In funcție de destinația produsului industrial, unele caracteristici tehnice se prezintă ca mărimi fizice (caracteristicile critice), iar altele se pot încadra în anumite limite de toleranță.

Caracteristicile economice se exprimă cu ajutorul unor indicatori sintetici și analitici: preț, randament, cheltuieli de exploatare, cheltuieli de mentenanță, grad de valorificare a materiilor prime etc. O caracteristică economică foarte importantă pentru toate produsele industriale este termenul de garanție. În aprecierea acestor caracteristici apar dificultăți în cazul produselor absolut noi, pentru care nu există o experiență.

Caracteristicile psiho-senzoriale vizează efecte de ordin estetic, ergonomie, organoleptic etc., pe care produsele le au asupra consumatorilor prin formă, culoare, grad de finisare, mod de ambalare, linie, gust, miros, etc. Aparent caracteristicile psiho-senzoriale au un caracter subiectiv, dar specialiștii au criterii riguroase de apreciere a lor. Importanța acestor caracteristici depinde de categoria produsului: mijloace de muncă, obiecte ale muncii, echipamente de producție, bunuri de consum.

Caracteristicile de ordin social general vizează efectele produselor asupra mediului natural, asupra siguranței și sănătății fizice și psihice a oamenilor. Ele se referă la gradul de poluare, confort, nivel de iluminare, de radiații, toxicitate etc.

Caracteristicile de disponibilitate s-au impus ca o grupă distinctă datorită proliferării produselor de folosință îndelungată cu caracteristici tehnice din ce în ce mai ridicate. Disponibilitatea arată gradul de satisfacere de către un produs a nevoilor posesorului său, respectiv probabilitatea ca acel produs să poată fi folosit atunci când posesorul are nevoie.

Pentru realizarea tuturor obiectivelor stabilite în domeniul calității din cadrul unei întreprinderi trebuie luate în considerare atît organizarea procesuală cît și cea structurală specifice acesteia. În cadrul organizării procesuale, trebuie mai întîi "funcțiunea calitate" și relațiile acesteia cu celelalte funcțiuni ale întreprinderii. Funcțiunea calitate poate fi încadrată în structuri organizatorice adecvate, ținînd seama de mărimea întreprinderii și de complexitatea activităților pe care le desfășoară.

Componenta de bază a organizării procesuale o reprezintă funcțiunea întreprinderii, care se detaliază în activității, atribuții, sarcini. În mod tradițional sunt considerate ca funcțiuni ale întreprinderii următoarele: cercetate-dezvoltare, producție comercială, financiar-contabilă și de personal. Potrivit acestei abordări, activitățile specifice referitoare la calitate sunt incluse în cadrul funcțiunii de producție. În prezent este tot mai evidentă tendința de a defini funcțiunea calitate a întreprinderii alături de cele menționate anterior.

Funcțiunea calitate reprezintă ansamblul activităților care se desfășoară în cadrul întreprinderii, în vederea realizării obiectivelor sale în domeniul calitătii. Această funcțiune reprezintă o serie de particularități, cuprinzînd activității care se regăsesc în cadrul celorlalte funcțiuni. Funcțiunea calitate este considerată o funcțiune orizontală, comparativ cu celelalte apreciate ca fiind verticale.

In organizarea structurala a întreprinderilor asistăm în prezent la un proces de modernizare. Acest proces are în vedere trecerea de la structurile de tip mecanicist, caracterizate printr-un grad ridicat de formalizare, predominant ierarhice, la cele de tip organic, în cadrul cărora întreprinderea este abordată ca un sistem deschis, dinamic și multidimensional. În cadrul întreprinderilor cu structuri din prima categorie se manifestă două tendințe principale, în ceea ce privește structura organizatorică a funcțiunii de calitate: centralizarea și respectiv, descentralizarea acesteia. Centralizarea funcțiunii calitate presupune regruparea în cadrul aceluiași compartiment, a persoanelor care desfașoară activitățile corespunzătoare acestei funcțiuni. Această variantă prezintă avantajul că facilitează comunicarea și reduce în mod sensibil necesitatea unor activității de integrare și coordonare. Incovenientul principal se datorează faptului că persoanele din compartimentul de calitate nefiind direct implicate în desfășurarea activităților curente, pot rezulta decizii și acțiuni inadecvate.

Metode și tehnici de asigurare în manangementul calității

Managementul calității reprezintă ansamblul de activități generale de management care determină politica în domeniul calității, obiectivele și responsabilitățile, pe care le implementează prin mijloace precum controlul calității, îmbunătățirea calității, asigurarea calității. Managementul calității implică toți participanții, actorii implicați în realizarea produsului / procesului / serviciului, devine responsabilitatea tuturor nivelurilor de management dar obligatoriu este să fie coordonat, condus de la nivelul cel mai de sus al unității.

Managementul calității s-a dezvoltat de-a lungul timpului răspunzînd la nevoile organizațiilor (firmelor), nevoi apărute prin dinamica evoluției la nivel socio-economic și cultural. Managementul calității s-a practicat și se practică, construind un sistem de management al calității care își trage seva din opt principii fundamentale. Toată această cultură a managementului calității este la această oră concretizată în întreaga lume prin practicarea managementului calității, asa cum este cerut într-o serie de standarde devenite treptat standarde internaționale. Aceste standarde internaționale sunt:

– standardul care explica principiile fundamentale și care definește o serie de termeni specifici este standardul internațional ISO 9000;

– standardul care enunță cerințele pentru un sistem de management al calității se numește ISO 9001; – standardul care ghidează modul de auditare a sistemelor de management se numește ISO 19011;

– standardul care ghidează spre succes se numește ISO 9004;

Existența acestor standarde constituie un ajutor neprețuit pentru întreprinderile din întreaga lume, deoarece informațiile puse la dispozția managerilor sunt cele mai bune, scutind întreprinderile de efortul de a le redescoperi singure. Avantajele sunt multiple. Un sistem de management este în primul rînd un instrument cultural. Înca se mai aude, prin unele organizatii întrebarea: la ce ne trebuie nouă ISO? Privit ca un instrument (cultural), sistemul de management ne raportează corect la mediul (socioeconomic) în care ne desfășurăm activitatea. Mediul economic (piața) impune sistemul de management al calității. Pentru a putea vinde produsele, organizația trebuie să respecte directivele aferente produselor sale (spre exemplu prin respectarea standardelor de produs), altfel ies din joc. Directivele UE sunt obligatorii și sunt transpuse în reglementări legale în fiecare stat.

Respectarea cerințelor pentru a pune produsele pe piață nu înseamna neaparat că le vom și vinde. Cerințele esențiale sunt reglementate legal, însa mai există și clienții cu propriile lor cerințe. Clienții plătesc satisfacția. Nu numai satisfacerea cerintelor pentru produs, ci și satisfacția. Aici intervine standardul internațional ISO 9001. Sistemul de management al calității urmărește satisfacția clientului. Certificatul de conformitate cu ISO 9001 este garanția clientului ca va primi mereu produse la acelasi nivel de calitate și pentru aceeași bani, mai multă satisfacție. Sistemul de management al calității implementat și certificat conform cu ISO 9001 oferă încredere. În lanțul economic încrederea trebuie să fie dublată de confirmarea ei de către un organism de terță parte (organism de certificare). Organizațiile (firmele) sunt puse în fața unei situații de impunere la masa tratativelor cu potențiali clienți sau furnizori. La masa de negocieri apar situații ca: Cumpăr de la dumneavoastră cu încredere dacă văd un certificat ISO…; sau: Vă nfurnizez materialele mele certificate în întreaga lume dar vreau sa ma asigur ca le vei folosi corespunzător, deci aratați-mi un certificat ISO…; Și pe bună dreptate partenerii noștri solicită dovezi de certificare ale sistemului de management al calității. Un astfel de sistem implementat modifică mentalități. Oamenii învata ca lucrurile nu mai trebuie făcute după cum li se primesc, învață și conștientizează importanța activității lor în cadrul organizației. Oamenii beneficiază de dezvoltare personală deoarece numai așa întreaga organizație poate fi stabilă pe piață. Implementarea unui astfel de sistem conduce la optimizarea proceselor, la reducerea timpilor morți, la diminuarea defectelor, neconformităților și reclamațiilor și în același timp la creșterea satisfacției clienților. Punerea în practică a principiilor fundamentale prin sistemul de management al calității, conduce pe scurt la încrederea tuturor parților interesate (din interiorul si exteriorul organizației). Organizațiile pot adopta aceste standarde, pot implementa un sistem de management al calității, pot certifica un astfel de sistem și pot aspira la excelență în calitate, urmînd cele mai bune practici. Pentru ca aceste lucruri să fie mai bine înșelese în continuare voi explica care sunt organismele implicate în aceste aspecte.

Primul este organismul de acreditare – fiecare țară are un astfel de organism de acreditare, care în baza cerințelor unor altor standarde internaționale, acreditează organisme de certificare și laboratoare. Adică, confirmă în mod oficial ca respectivele organizații au capabilitatea de a lucra conform cu standardele specifice. În Romînia, organismul de acreditare se numeste RENAR, iar în republica Moldova se numește Organism Național de Acreditare al Republicii Moldova (ONA). Cel de-al doilea se numește organismul de certificare – este o organizație (numită și organizație de terță parte) care certifică sisteme de mangement sau produse, avînd la bază cerințe pentru sisteme de mangement sau pentru produse, enuntate în standarde internaționale, fie standarde pentru sisteme (așa cum este ISO 9001 pentru sistemul de management al calității) fie standarde de produs.

Implementarea sistemului de management al calității se poate face în două feluri: de către organizația însăși, după ce și-a format nucleul de bază, adică cel puțin doi auditori interni și numirea unui reprezentant al managementului pentru calitate sau cu ajutorul unui consultant competent. Sistemul calității reprezintă o modalitate documentată prin care furnizorul se asigură că produsele sunt conforme cu specificațiile, specificații ce fac parte din manualul calității. În manual sunt sintetizate toate procedurile sistemului de calitate, respectiv conține ansamblul activităților tehnologice de control.

Există o interdependență, chiar o aparentă suprapunere între diferitele elemente (asigurare, control, îmbunătățire) furnizoare de calitate. O reprezentare aproximativă a relațiilor și interdependențelor existente între diferitele mijloace este prezentată în (figura nr. 1.3.1):

Fig. 1.3.1 Managementul calității

Controlul calității produselor este cea mai veche formă de control a producției. Formele pe care le-a îmbrăcat în timp sunt reprezentate în (figura nr 1.3.2):

Timp istoric

Fig. 1.3.2 Evoluția controlului calității

Prezentarea din figură nu are caracter absolut. Astfel, controlul executantului este cel mai vechi, controlul maistrului a fost aplicat mult timp în istoria manufacturieră sau a primelor fabrici cu producție de serie. De asemenea controlul statistic, care a cunoscut o înflorire de excepție după cel de-al doilea război (în jur de 1970 dă roade în Japonia), este aplicat încă din 1920 în anumite unități. De remarcat că fractura cea mai puternică între proces / produs și momentul controlului a fost în perioada în care controlul era doar în răspunderea inspectorului. Tendința spre implementarea controlului total al calității și a managementului total al calității pune un accent deosebit pe implicarea personalului operativ în implementarea calității. Acest lucru este echivalent controlului executantului.

Capitolul II. Analiza economică a activității de producere și comercializare a întreprinderii Ecovit S.R.L.

2.1 Caracteristica generală a întreprinderii „Ecovit” S.R.L.

Aranjarea geografică a fabricii „Ecovit” S.R.L.:

Fabrica de conserve Î.C.S. „Ecovit” S.R.L. este situată în nord-vestul Republicii Moldova, în orașul de frontieră Ungheni, pe care îl putem considera ca fiind unul dintre cele mai dezvoltate centre industriale ale Republicii Moldova. Fabrica are o aranjare geografică favorabilă, din considerentul că se află la o distanță de 23 km de la Vama Sculeni, este traversată de drumul național și pe teritoriul ei sunt amplasate trei linii de cale ferată, ceea ce perimite încarcarea produselor direct de la depozit. Suprafața totală a întreprinderii constituie 19,2 ha.

De la capitala Republicii Moldova, orașul Chisinău, fabrica se află la o distanță de 110 km și la o distanță de 250 km de la frontiera cu Ucraina.

Structura operațională a fabricii „Ecovit” S.R.L.:

Halele de producere;

Secțiile auxiliare;

Secțiile de deservire;

Principalele hale de producție și echipamente aferente sunt:

Secția de conserve:

2 linii pentru prelucrarea mazării verzi cu capacitate de lucru 0,8 tone/oră fiecare;

Linia de compoturi și marinade (ambalaj 0,5-1,0 litri) cu capacitate de 1000 borcane/oră;

Linia de legume marinate (0,7-1,0 litri) cu capacitate de 1000 borcane/oră și ambalaj 3 litri cu capacitatea de 1000 borcane/oră;

3 linii de producere a sucurilor cu miez cu capacitatea de prelucrare a 1t/oră de fructe;

Linia de turnare a sucurilor în borcane de 3 litri cu capacitate de 1000 borcane/oră;

2 linii de prelucrare primară a tomatelor cu capacitatea de prelucrare a 3 tone/oră de tomate;

Linia de producere a gemurilor și dulceții cu capacitatea de producere a 1 tonă/oră;

Linia de turnare a gemurilor și dulceții în borcane (ambalaj 0,2-1,0 kg) cu capacitatea de 0,5 tone/oră;

Linia de producere a roșiilor în suc cu capacitatea de 1000 borcane/oră;

2 linii de producere a pastei de roșii (25-30 % substanțe uscate) tip VS-3000 cu capacitate de 300tone/24ore fiecare;

Linia de tip „Edinstvo” cu capacitatea de 10 tone/oră;

Secția de sucuri:

Linia de producere în flux a sucului concentrat cu capacitatea de 30 tone/oră de mere de tip („Buher” + stația „Uniceptin”);

Linia automată de producere a sucului în pachete „Tetra-Pak” (ТВАЗ-200) cu ambalaj 0,2 litri cu capacitatea 4500 pachete/oră și „Tetra-Pak” (ТВАЗ-15200) cu ambalaj 0,5 litri cu capacitatea 3600 pachete/oră;

Linia de prelucrare a tomatelor și producerea sucului semifabricat cu capacitatea de 20 tone/oră;

Sectorul de sterilizare și păstrare a sucurilor semifabricate (ASEPTICA);

5 linii de sterilizare cu capacitatea 6000-7000 litri/oră și 336 rezervoare de 24 m3 fiecare;

Secții auxiliare și de deservire:

Secția de fabricate;

Secția de ambalaj;

Secția mecanică;

Secția auto;

Secția de care electrice;

Seția electrică;

Secția de construcții;

Secția sanitară;

Cazangeria;

Totodată, fabrica dispune de cîteva depozite și de un frigorifer. Depozitul central are o suprafață de 0,5 mii m2 și este destinat pentru păstrarea materialelor tehnologice,capacelor,pieselor de schimb. Depozitul de ambalaj are o suprafață de 0,9 mii m2 și este destinat pentru păstrarea ambalajului din sticlă. Cele trei depozite pentru păstrarea conservelor au o suprafață de 1,2 mii m2. Frigorifel are o capacitate de păstrare concomitentă a 2000 tone de producție și este compus din 5 camere de congelare și 6 camere de păstrare la rece, în el se pastrează materia primă, semifabricatele și producția finită.

Fabrica de conserve „Ecovit” S.R.L. din Ungheni este una dintre cele mai mari fabrici de conserve din Republica Moldova. În decursul anilor întreprinderea devine un obiect important de susținere a economiei țării prin cantitățile sale mari de producție de înaltă calitate obținute în urma activității efectuate de către aceasta. Fabrica de conserve a fost dată în exploatare în anul 1974. În anul 1992 a fost reorganizată în Societate pe Acțiuni „Rozmiar” pe calea privatizării întreprinderii de stat și înregistrată prin decizia Camerii Înregistrării de Stat pe lîngă Ministerul Justiției al Republicii Moldova din 19.11.92.

Societate pe Acțiuni „NaturBravo” (împreună cu fabricile de conserve din Cupnici și Florești), înregistrată la 14.06.2002, numărul de înregistrare 1003600011211, sediul: MD-2004, str. A.Lăpușneanu, 16, mun. Chișinău, Republica Moldova, în persoana administratorului Golubciuc Ștefan, numit în continuare asociat. A decis următoarele:

A constituit Sociatatea comercială „Prut-Conservit” S.R.L. (denumită în continuare „Societate”). Denumirea completă a Societății Societatea Comercială „Prut-Conservit” S.R.L.

Sediul societății: MD-3601, str. Ghenadie Cristiuc, 1, or. Ungheni, Republica Moldova.

Societatea are statut de persoană juridică de drept privat, cu scop lucrativ (comercial). Persoana juridică are un patrimoniu distinct și răspunde pentru obligațiile sale cu acest patrimoniu, poate să dobîndească și să execute în nume propriu drepturi patrimoniale și personal nepatrimoniale, să-și assume obligații, poate fi reclamat și pîrît în instanță de judecată

După forma sa organizatorico-juridică Societatea este societate cu răspundere limitată. Societatea obține drepturi de persoană juridică din data înregistrării de stat în modul stabilit. Societatea dispune de bilanț autonom și conturi bancare, are ștampilă cu denumirea sa și imaginea emblemei.

Societatea se crează pe termen nelimitat.

Societatea poate constitui la rîndul său filial și reprezentanțe în Republica Moldova și în străinătate dacă lege nu prevede altfel.[vezi Anexa 9]

În decembrie 2008, fabrica a avut o schimbare de proprietate. Prin cererea depusă la 21.01.2008 asociatul a solicitat înregistrarea modificărilor în actele de constituire ale Întreprinderii cu Capital Străin „Prut-Conservit” S.R.L. și în datele înscrise în Registrul de stat al întreprinderilor și organizațiilor. Examinînd actele necesare și constatînd, că sunt respectate cerințele legale ce țin de modificarea actelor de constituire și a datelor înscrise în Registrul de stat al întreprinderilor și organizațiilor, în temeiul art. 14 și 18 al Legii nr. 1265-XIV din 05.10.2000 cu privire la înregistrarea de stat a întreprinderilor și organizațiilor, registratorul decide:

1. A admite cererea de înregistrare a modificărilor.

2. A înregistra și a consemna în Registrul de stat al întreprinderilor și organizațiilor modificările în actele de constituire ale Întreprinderii cu Capital Străin „Prut-Conservit” S.R.L., înscrisă în Registrul de stat al întreprinderilor și organizațiilor cu Nr. 1007609004175 din 24.09.2007, de a schimba denumirea completă în Întreprindere cu Capital Străin Fabrica de Conserve „Ecovit” S.R.L., întreprinderea dată a primit certificat nou MD 0068864 din 21.01.2008, administratorii au fost schimbați în Balan Radu și Gozun Iurii.

Scopul și genul de activitate:

Societatea se crează pentru desfășurarea activității de antreprenoriat ce prevede fabricarea producției, executarea lucrărilor și prestarea serviciilor, desfășurarea în mod independent, din propria inițiativă, din numele întreprinderii, pe riscul propriu și sub răspunderea sa patrimonială de către organele ei cu scopul de a asigura o sursă permanentă de venituri. Pentru a-și realiza sarcinile asumate Societatea va desfășura următoarele genuri de activitate:

Prelucrarea și conservarea fructelor și legumelor;

Prepararea sucurilor din fructe și legume;

Transporturi rutiere de mărfuri;

Comerțul cu ridicata pe bază de tarife sau contracte;

Capitalul social determină valoarea minimă a activelor pe care trebuie să le dețină societatea comercială și se formează din aporturile fondatorilor, exprimate în lei. La data constituirii Societății, capitalul social este de 5400 lei. Însă societatea este obligată să creeze și un capital de rezervă de cel puțin 10 % din cuantumul Capitalului social. Capitalul de rezervă se creează din prelevări anuale de beneficiu pînă ce atinge cuantumul prevăzut.

Principala specializare a întreprinderii este fabricarea și comercializarea produselor alimentare. Activitatea principală a fabricii este industria de prelucrare. Tradițional fabrica produce suc de mere și suc de fructe mixte, mazăre verde, icră de dovleac, castraveți, roșii, roșii murate, conserve, o varietate de salate de legume, lecho(ardei dulce în sos de roșii), compoturi de fructe. De asemenea, unul dintre principalele produse fabricate este concentratul de suc de mere, produs în echipamente de înaltă productivitate ”Bucher” și ”Unipectin”.

Anual în cadrul întreprinderii se pot recicla 75 – 100 mii tone de legume și fructe. În producție se utilizează materiale de fructe și legume prime, cultivate ecologic în regiunile sigure ale Republicii Moldova. Fabrica mai dispune și de rezervoare de stocare, inclusiv în condiții aseptice, de pînă la 7,5 tone. Numărul de angajați care activează în cadrul fabricii constituie 223 de persoane.

Secția de achiziții în cadrul întreprinderii „Ecovit” S.R.L., joacă un rol deosebit de important, ea este în legătură strînsă cu celelalte secții din cadrul întreprinderii. Anume de la secția de achiziții pornește tot procesul de aprovizionare și de producere în cadrul întreprinderii.

Adresa juridică a întreprinderii „Ecovit” S.R.L.:

MD 3600 MOLDOVA, or. Ungheni, str. Ghenadie Cristiuc, 1. Cod fiscal 1007609004175

2.2 Analiza indicatorilor economico-financiari ai întreprinderii Ecovit S.R.L.

Dacă ar fi să ne referim la o definiție mai exactă a analizei economico-financiare, atunci am putea spune că: analiza economico-financiară reprezintă un ansamblu de concepte, tehnici și instrumente care asigură tratarea informațiilor atît din interiorul cît și din exteriorul întreprinderii cu scopul de a formula aprecieri adecvate referitoare la situația unui agent economic, la nivelul și calitatea performanțelor sale.

Analiza economico-financiară a unei întreprinderi constituie un instrument important în mîinile unui contabil, deoarece ea contribuie la cunoașterea situației prezente pentru obținerea unor rezultate mai bune în viitor. Efectuarea unei astfel de analize se face cu ajutorul bilanțului contabil, care este un document contabil de sinteză care ne arată situația unei entități la un moment dat. Analiza economico-financiară a întreprinderii presupune o activitate de diagnosticare a echilibrului pe termen lung a întreprinderii și care are drept scop identificarea punctelor tari și a celor slabe ale întreprinderii.

Pentru ca să determinăm procesul de producție în întreprindere avem nevoie de a cunoaște proporția de producție. Pentru a întocmi o analiză cît mai reală avem nevoie de a calcula următoarele tabele.

Tabelul 2.2.1. Analiza proporției și a activității de producție a întreprinderii „Ecovit” S.R.L.

Sursa: Elaborat de autor în baza Rapoartelor financiare pe anii 2011-2013 [vezi Anexa1,2,3 ].

Concluzie: Din tabel obsevăm că pe anii analizați înregistrăm o creștere considerabilă a venitului din vînzări. Dacă în anul 2011 venitul din vînzări întegistra 37040,9 mii lei, atunci în anul 2013 s-a majorat cu aproximativ 38 % și a constitui 96985 mii lei. Totodată se înregistrează și o micșorare a valorii mijloacelor fixe. Dacă în anul 2011 valoarea mijloacelor fixe constituia 73618,9 mii lei, atunci în 2013 valoarea lor scade cu 47337,6 lei, ceea ce semnifică că mijloacele fixe au un procent de uzură mai ridicat, de unde rezultă că întreprinderea nu mai are un potențial atît de ridicat pentru a obține venituri mari.

Activitatea de bază a întreprinderii „Ecovit” S.R.L. este industria de prelucrare a materiei prime și comercializare producției finite. În continuare vom studia gradul de specializare al întreprinderii sub aspectul veniturilor din vînzări.

Tabelul 2.2.2 Determinarea specializării întreprinderii „Ecovit” S.R.L. sub aspectul venitului din vînzări

Sursa: Elaborat de autor în baza Rapoartelor financiare pe anii 2011-2013 [vezi Anexa 1,2,3 ].

Concluzie: Analizînd tabelul, observăm că cea mai mare pondere în cadrul veniturilor din vînzări o are ramura de comercializare a sucurilor din fructe în 2011 cu 51,27 %, însă se înregistrează o diminuare în 2012 și coboară la 36,65 %, iar în 2013 este de 29,65 %. Putem observa că în anul 2013 fructele în conserve și borcane ajung să dețină 37,74 % din venitul de vînzări, iar cele din legume doar 32,30 %.

Unul dintre principalele obiective ale unei entități economice este de a obține rezultate financiare pozitive. Evaluare sistematică a rezultatelor financiare sporește identificarea punctelor tari dar și a punctelor slabe ale unei întreprinderi. Realizarea unui astefel de diagnostic al întreprinderii, poate fi motivat nu numai de situația în care aceasta are anumite dificultați financiare, dar și atunci cînd se dorește o îmbunătățire a performanțelor ei. Rezultatele financiare (profituri sau pierderi), reprezintă diferența dintre venituri și cheltuieli. În practică întîlnim următoarele tipuri de rezultate financiare:

(veniturile > cheltuielile)-rezultatul financiar pozitiv sau favorabil, exprimat sub formă de venit;

(veniturile = cheltuielile)-rezultat financiar nul;

(veniturile  < cheltuielile)-rezultat financiar negativ;

Tabelul 2.2.3 Analiza rezultatelor financiare în „Ecovit” S.R.L.

Sursa: Elaborat de autor în baza Rapoartelor financiare pe anii 2011-2013 [vezi Anexa 1,2,3

Concluzie: În urma tabelului analizat, observăm ca cel mai rentabil an pentru întreprindere a fost anul 2012 care a înregistrat un profit brut de 7106282 lei și o rentabilitate financiară de 114,63 %. Profitul net pe anul respectiv înregistrează 33132150 lei, iar rentabilitatea economică este de 31,65 %. Nu la fel de bune sunt rezultatele în anul 2013, pe care de fapt îl putem considera cel mai nerentabil an, în care toate rezultatele financiare sunt în scădere. Ceea ce ne indică că întreprinderea a suferit pierderi considerabile.

Patrimoniul întreprinderii constituie totalitatea drepturilor și obligațiilor cu valoare economică ce aparțin unei persoane juridice sau fizice, precum și bunurile economice la care se referă. Analiza situație patrimoniale contribuie la formarea gîndirii economice a specialiștilor din cadrul întreprinderii, îi ajută de-a înțelege complexitatea fenomenelor economico-financiare, de a diagnostica și soluționa diverse situații ce apar în cadrul întreprinderii. Analiza situației patrimoniale o putem considera ca fiind o condiție esențială în elaborarea și aplicarea unor decizii.

Tabelul 2.2.4. Structura activelor întreprinderii „Ecovit” S.R.L., lei

Sursa: Elaborat de autor în baza rapoartelor financiare ale „Ecovit” S.R.L. pentru anii 2011, 2012, 2013 [vezi Anexa 1,2,3].

Concluzie: În baza tabelului analizat, observăm că patrimoniul întreprinderii „Ecovit” S.R.L. pe anul 2011 atinge o valoare de 95041473 lei, pe cind în anul 2013 a înregistrat o micșorare comparativ cu anul 2012 cu -18379764 lei. Se înregistrează și o micșorare a activelor pe termen lung, dacă în anul 2011 valoarea lor atingea cifra de 86502367 lei, atunci în 2013 a scăzut cu 57013534 lei. Această micșorare a patrimoniului întreprinderii se apreciază ca un aspect negativ, deoarece cu cît mai mic este patrimoniul, cu atît întreprinderea prosperă mai puțin și în consecință se înregistrează rezultate financiare mici.

În prezent, în majoritatea cazurilor întreprinderile nu se finanțează în totalitate din propriile fonduri, ci apelează concomitent și la unele surse externe. Stabilirea unor astfel de modalități de finanțare are un impact pozitiv asupra activității agenților economici. Iar pentru a determina ponderea fiecărei surse de finanțare, vom stabili structura capitalului întreprinderii în următorul tabel:

Tabelul 2.2.5. Structura capitalului întreprinderii „Ecovit” S.R.L., lei

Sursa: Elaborat de autor în baza rapoartelor financiare ale „Ecovit” S.R.L. pentru anii 2011, 2012, 2013 [vezi Anexa1,2,3].

Concluzie: Din datele din tabel, observăm că cea mai mare pondre în totalul pasivului o dețin datoriile pe termen scurt cu respectiv 81,85 % în 2011, 72,39 % în 2012 și 83,53 % în 2013. Iar capitalul propriu deține o pondere de 18,15 % în 2011, 27,61 % în 2012 și 16,47 % în 2013. În concluzie putem menționa că întreprindrea nu se poate finanța din sursele proprii, ci are nevoie de surse de finanțare străine, ceea ce se apreciază ca un aspect negativ pentru întreprindere.

2.3 Analiza activității de achiziții și analiza SWOT a întreprinderii

A face o achiziție semnifică a procura în condiții ajantajoase un bun. Conform dicționarului, achiziție este o formă de comerț care constă în procurarea de produse (agroalimentare) sau de material pe baza unor contracte speciale. „O achiziție eficientă și calificată înseamnă mai mult decît a obține cîteva procente rabat. A achiziționa judicious înseamnă a economisi cheltuieli inutile, a achiziționa varianta cea mai avantajoasă în condiții optime.”

În prezent toate întreprinderile de succes sunt de părere că achizițiile sunt o activitate de o importanță deosebită. Dar totodată, nu toate entitățile economice sunt de părere că achizițiile reprezintă o funcție care ar fi mai bine să fie efectuată de un department aparte specializat în domeniu în frunte cu o echipă bine instruită. Multe din înterprinderile de succes fac apel la serviciile unui specialist în domeniu sau în cel mai bun caz înființează o secție de achiziție în cadrul întreprinderii. La momentul actual economia este din ce în ce mai incertă atît în Republica Moldova cît și în întreaga lume. Avem parte de clienți din ce în ce mai incerți, oferta concurențială se diversifică din ce în ce mai des, termenele contractuale tot mai mici și desigur nu în ultimul rînd progresul tehnico-științific foarte avansat. Toate aceste cauze impun înterprinderilor de a se restructura pentru a se menține pe piață, iar pentru aceasta este necesar ca întreprinderea să fie mai flexibilă, sa producă mai competitiv și nu în ultimul rînd sa supravețuiască pe piața concurențială.

În întreprinderea unde mi-am desfășurat practica de producție, „Ecovit” S.R.L., există secție de achiziție a materiei prime și există un specialist calificat în domeniu.

În procesul de achiziție, i-au parte două părți, cumpărătorul și furnizorul, furnizorul însă are rolul de a satisface în totalitate cerințele cumpărătorului. Astfel, furnizorul trebuie să respecte cîteva criterii de bază:

Livrare la timp;

Calitatea produselor;

Preț adecvat și convenabil;

Respectarea condițiilor din contract;

Etc ;

Alegerea cît mai judicioasă a furnizorilor, are o importanță deosebită pentru fiecare întreprindre. În prezent o alegere modernă a furnizorilor, înseamnă a examina furnizorii cu privire la fiabilitatea lor:

– Sunt ei reputați în domeniul lor de activitate?

– Dispun ei de suficient potențial de inovare și dezvoltare?

Pentru o alegere cît mai corectă a furnizorilor, ei sunt analizați din punct de vedere a mai multe criterii, care sunt reprezentate în următorul table. Drept exemplu, vom lua întreprinderea „Prog Agroter” din Valea Mare, ca furnizor de roșii și o vom analiza conform tabelului dat.

Tabelul 2.3.1. Criteriile de alegere a furnizorilor

Unde:

(++)- pentru o condiție foarte bună îndeplinită;

(+)- pentru o condiție îndeplinită;

(-)- pentru o condiție slab îndeplinită;

(–)-pentru o condiție neîndeplinită;

Drept concluzie, putem menționa, că întreprinderea dată dispune de toate criteriile de alegere a unui furnizor cu care se pot întreține relații strînse de cooperare, atît din punct de vedere că se află la o distanță foarte mică de client, ceea ce îi piermite o livrare cît mai rapidă a mărfii, cît și prin faptul că garantează caltatea materiei prime.

Alte criterii după care ei se conduc în selectarea furnizorilor sunt: un preț convenabil, calitatea produselor, livrarea la timp, etc.

Funcția de bază a secției de achiziții este aprovizionarea cu materie primă necesară procesului de producție. Printre funcțiile principale ale aprovizionării se întîlnesc:

Stabilirea necesarului de aprovizionat;

Stabilirea furnizorilor;

Contractarea mărfurilor aprovizinate și lansarea comenzilor;

Primirea și recepția mărfurilor;

Aprovizionarea este o verigă a lanțului fluxului tehnologic. La rîndul său fluxul tehnologic reprezintă succesiunea operațiilor și proceselor prin care din materia primă se obține produsul finit. Aprovizionarea este prima fază a fluxului tehnologic și fără de care o întreprindere nu ar putea produce sau comercializa producția.

Aprovizionare Prelucrare Produs Comercializare

Fig. 2.3.1. Fluxul tehnologic

De regulă, fiecare întreprindere își stabilește propria sa politică de aprovizionare. Prin politica de aprovizionare se înțelege:

•Ce formă de aprovizionare să se aleagă ?

•Cu ce cantitate de mărfuri să se aprovizioneze întreprinderea ?

•Cum se aleg furnizorii ?

•Care sunt prețurile mărfurilor ce urmează a fi livrate ?

Există mai multe forme de aprovizionare:

•Aprovizionare pe măsura apariției nevoii de consum;

•Aprovizionare fregventă cu cantități mici;

•Aprovizionare pe o perioadă determinată;

•Aprovizionare anticipată, în funcție de conjunctura pieței;

•Aprovizionare speculativă;

Pentru o aprovizionare cît mai eficientă, întreprindera „Ecovit„ S.R.L. își alege varianta care corespunde mai bine următoarelor criterii:

Prețul produselor;

Calitatea produselor;

Condițiile de plată ;

Termenele de livrare;

Serviciile ce însoțesc livrările;

Costurile aprovizionării;

Garanția respectării contractului;

În fond, „Achiziție” și „Aprovizionare” au aceeași semnificație. Cu termenul de „achiziție” se definește activitatea restrînsă de utilizare a banilor pentru marfă, iar termenul de „aprovizionare” întrunește suma activităților legate de actul de cumpărare. Dacă vorbim despre o întreprindere productivă, atunci nivelul achiziției se află între 40 % și 60 % din cifra de afaceri totală. Deci achiziția influențează în mod direct asupra ordinului de mărire a circa jumătate din cifra de afaceri a întreprinderii. De regulă, procesul de achiziiție se începe cu o cerere de aprovizionare. După care se întocmește un plan de aprovizionare. Conținutul acestui plan trebuie să evidențieze o situație reală în ceea ce privește volumul necesarului de aprovizionare.

Pentru ca activitatea generală a întreprinderii să se desfășoare în condiții bune este necesară asigurarea unui echilibru între necesități și resurse pe întreaga perioadă de gestiune. Echilibrul dat este exprimat de relația:

Npl + Ssf = Spi + Ari + Na,

Unde:

Spi – stocul preliminar de resurse materiale pentru începutul perioadei de gestiune;

Ari – alte resurse interne;

Na – necesar de aprovizionat cu resurse materiale de pe piața internă și internațională de materii prime și produse;

Elementele derulării procesului de aprovizionare implică:

Contractul economic, încheiat între beneficiar și furnizor;

Livrarea mărfurilor de către furnizor;

Transportarea mărfurilor de la furnizor la beneficiar;

Primirea mărfurilor de către beneficiar;

Achitarea mărfurilor;

Tipurile principale de achiziții care se fac într-o întreprindere sunt:

Tipul de achiziție nouă este caracteristic oricărei întreprinderi, deoarece s-a aflat în postura în care a achiziționat pentru prima dată o anumită materie primă. Tipul de achiziție repetată este un tip periodic, deoarece întreprindrea trebuie să se adapteze mai întîi de toate la condițiile și prețurile pieței, de aceea ea nu poate mereu să cumpere produsul la un preț constant. În concluzie, putem menționa că achiziția repetată modificată nu poate avea loc în cazul în care nu au avut loc celelate două tipuri. Întreprinderea „Ecovit” S.R.L. cel mai des practică tipul de achiziție repetată modificată, dar nu este exclus nici tipul de achiziție repetat, iar aproape inexistentă este achiziția nouă. Toate aceste tipuri de achiziție sunt niște etape prin care trece orice întreprindere în procesul său de achiziție. Cea mai fregventă metodă de achiziție care este folosită în cadrul întreprinderii „Ecovit” S.R.L. este metoda de contract direct.

Elementele contractului sunt următoarele:

Obiectul contractului (vînzătorul se obligă să vîndă, iar cumpărătorul se obligă să procure și să achite costul mărfii procurate);

Termenul contractului (vînzătorul se obligă să livreze marfa cumpărătorului conform termenului stabilit anticipat de către părți);

Prețul contractului (valoare obligațiilor contractuale, ratele și scadența lor);

Modalitățile de plată (prin cont, numerar sau alte forme de plată);

Drepturile și obligațiile părților;

Clauza penală;

Clauze finale (de confidențialitate, notificări între părți, soluționarea litigiilor, prelungirea contractului, încetarea contractului, etc);

Anexe (procesele verbale de predare, primire, certificate de calitate a produselor certificate, contracte de garanție, etc);

În continuare vom analiza un contract de achiziție a materiei prime (măr):

Contractul Nr. 13041 din 15 octombrie 2013 [vezi Anexa 4]

Părțile contractante (cumpărătorul „Ecovit” S.R.L. în persoana directorului general Gheorghe Sanduleac și furnizorul „Fruitarian” S.R.L. în persoana directorului Platon Veceslav).

Obiectul contractului (vînzătorul se obligă să vîndă, iar cumpărătorul se obligă să procure mere în stare proaspătă pentru a le prelucra în concentrat de mere și să achite costul mărfii procurate);

Prețul contractului se stabilește în lei MD și se poate schimba în dependență de prețul de piață, această schimbare se menționează în contract;

Livrarea mărfii (furnizorul se obligă să livreze 1000 tone de mere pentru prelucrare. Marfa trebuie să fie livrată cumpărătorului în timpul sezonului de colectare a merelor);

Calitatea trebuie să corespundă ГОСТ Nr. 27572-97;

Modalitățile de plată (achitarea se face prin cont furnizorului, se permite o întirziere de 3 zile calendaristice);

Obiecțiile în privința calității se înaintează timp de 3 zile calendaristice de la primirea comenzii;

Forța majoră (părțile contactate vor fi exonerate cu răspundere pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare sau cu întirziere a obligațiilor contractuale);

Alte condiții (nici una din părți nu este în putință să-și transmită drepturile și obligațiile ce se includ în acest contract altor părți străine);

Adresele juridice ale părților contractante: cumpărător (ÎCS „Ecovit” S.R.L., or. Ungheni, str. Ghenadie Cristiuc, 1) și furnizor („Fruitarian” S.R.L., or. Orhei, str. Vasile Lupu, 1/14);

Recepția mărfurilor în întreprinderea „Ecovit” S.R.L. se face pentru a identifica și verifica calitatea și cantitatea mărfurilor primite de la furnizor. Recepția se îndeplinește cu scopul ca să se verifice dacă furnizorul a îndeplinit toate obligațiunile înscrise în contract (cu privire la sortiment, calitate, cantitate, ambalare, marcaje). De regulă, întreprinderea „Ecovit” S.R.L. face recepția mărfurilor la depozitul central din cadrul fabricii, unde se formează o comisie din rîndul angajaților de 3-5 persoane.Pe plan industrial activitate de achiziție a întreprinderii „Ecovit” S.R.L. impune colaborare cu diferiți producători în vederea achiziționării de materie primă și material ca: roșii, castraveți, dovleci, vinete, mazăre, mere, borcane, sticle, etichete, etc. Toată materia primă este achiziționată de la persoane fizice și juridice din Republica Moldova.

În continuare vom reprezenta două tabele în care se vor indica principalii furnizori persoane fizice și juridice ai întreprinderii, pe o materie primă (măr) pe o perioadă de un an. [Vezi anexa 5 și 6].

90% din producția finită a întreprinderii „Ecovit” S.R.L. este realizată pe piețele de desfacere din Europa Centrală/de Est, Asia Centrală, Europa de Vest. Spre exemplu în Rusia și Kazahstan se comercializează conservele, în Australia, Germania, Polonia, Rusia se comercializează sucul de mere concentrat.

Principalii clienți ai întreprinderii care procură produsele sunt:

– „Alpex Sp.”

– „Dinter Polska”

– „Dohler Neuenkirchen GmbH”

– „BPW Consulting & Marketing GmbH”

Analiza SWOT (Strengths, Weaknesses, Opportunities, Threats) reprezintă un pas important în analizarea situației unei firme. Evaluarea punctelor forte (strengths), a slăbiciunilor (weaknesses), a oportunităților de piață (opportunities) și a amenințărilor (threats) prin intermediul unei analize SWOT este un proces foarte simplu care poate oferi o perspectivă nouă în ceea ce privește potențialele probleme și puncte critice care afectează o firmă.

Fig. 2.3.2 Analiza SWOT

Scopul principal al analizei SWOT este de a identifica și atribui fiecare factor semnificativ la una din cele patru categorii: puncte tari, slăbiciuni, oportunități si amenințări, astfel încît să obținem o perspectivă obiectivă a situației firmei. Analiza va reprezenta un instrument util în dezvoltarea strategiei de marketing. În urma analizei SWOT, indiferent de acțiunile stabilite, procesul decizional ar trebui să includă următoarele elemente prioritare:

– construiește pe Punctele Tari;

– elimină Punctele Slabe;

– exploatează Oportunitățile;

– îndepărtează Amenințările;

Avantajele analizei SWOT:

– Este simplu de facut;

– Necesită puțin timp si nici un efort financiar;

– Duce la apariția unor idei noi;

– E o bună sursă de informare;

– Reprezintă baza planificării strategice;

– Ajută la depășirea problemelor si reajustarea obiectivelor;

– E un bun instrument de prognoză;

Trebuie să ținem cont că analiza este una orientativă și nu poate lua locul unui raport detaliat. În plus, aceasta își poate dovedi eficiența doar dacă sunt luate măsuri în funcție de rezultatele și concluziile la care s-a ajuns.

În continuare vom face analiza SWOT a fabricii de conserve Ecovit S.R.L.:

-Punctele forte (Strengths):

Are o aranjare geografică favorabilă, din considerentul că se află la o distanță de 23 km de vama Sculeni care este un punct de frontieră, la 110 km de Chișinău și 250 km de frontiera cu Ucraina;

Este traversată de drumul național;

Pe teritoriul ei sunt amplasate trei linii de cale ferată, ceea ce permite încărcarea produselor direct de la depozit;

Fabrica se extinde pe o suprafață de teren de 19,2 ha, ceea ce face posibilă ca toate halele de producere, secțiile auxiliare și secțiile de deservire să fie amplasate la un loc, care constituie un factor destul de important în economisirea de bani și timp;

Este una dintre cele mai mari fabrici de conserve din Republica Moldova;

Este un obiect important de susținere a economiei țării prin cantițățile sale mari de producție de înaltă calitate;

Este un brand deja cunoscut pe piața internă cît și externă;

-Slăbiciunile (Weaknesses):

Echipamentele din halele de producție sunt vechi;

Produsele fabricii nu sunt unice pe piață, fabrica are ca concurenți Natur Bravo, Orhei-Vit, etc.;

Nu are un magazin specializat;

Clădirile fabricii sunt vechi;

-Oportunități (Opportunities):

Reparația drumurilor, ceea ce oferă accesul mai ușor la fabrică;

Fondul de investiții Horizon Capital preconizează să direcționeze pentru modernizarea întreprinderii mai bine de 1 milion de dolari SUA;

Fabrica palnifică în timpul apropiat să se certifice conform standardelor UE și să înceapă exportul producției sa le în Europa;

Desfășoară activități pentru realizarea unui program comun cu parteneri italieni;

La întreprindere se desfășoară activități de pregătire pentru producerea unor produse noi;

-Amenințări (Threats):

Conform Serviciului Vamal al Republicii Moldova, în topul 50 celor mai mari exportatori 2013-2014 fabrica Ecovit S.R.L. este pe locul 91, pe cînd concurenții ei direcți Orhei-Vit pe locul 24, iar Natur Bravo pe locul 50;

Embargoul Rusiei impus asupra produselor alimentare, factor care a influențat exportul de produse al fabricii, deoarece aproximativ 98 % din producție este exportată în Rusia, Belarus și Kazahstan;

În concluzie putem menționa că, în urma efectuării analizei SWOT întreprinderea deține un număr de puncte forte considerabile, care permite de a utiliza oportunitățile existente pe piața mondială și regională pentru a spori exportul de produse. De asemenea înlăturarea punctelor slabe printr-o accelerare si restructurarea activității comerciale și reorientarea spre noi piețe, ar permite întreprinderii de a realiza oportunitățile în termeni și condiții optimale.

Capitolul III. Măsuri pentru perfecționarea managementului calității și promovarea imaginii întreprinderii pe piață

3.1 Analiza managementului calității existent la întreprinderea „Ecovit„ S.R.L.

Din punct de vedere al consumatorului sau utilizatorului de bunuri calitatea poate fi comparată cu utilitatea produsului, adică gradul de satisfacție pe care îl resimte consumatorul în procesul consumării sau utilizării bunului, iar dacă ar fi să privim din punct de vedere al producătorului calitatea unui bun depinde de măsura în care acesta se conformează cu specificațiile prevăzute în standardele de calitate. Cunoscînd foarte bine situația concurențială pe piețele interne cît și externe, întreprinderile aplică diferite metode de perfecționare a calității produselor pe care le promovează astfel, garantînd o creștere continuă a calității. Creșterea continuă a calității produselor se poate face fie pe cale extensivă, prin creșterea numărului de caracteristici de calitate ale produsului, fie pe cale intensivă, prin îmbunătățirea unor caracteristici existente. De asemenea, calitatea depinde de fiecare etapă care se succede în cadrul procesului tehnologic de obținere a bunului, începînd de la proiectarea sa, pînă la vânzare.

Sistemul de management al calității cu care este certificată întreprinderea “Ecovit” S.R.L. este:

– ISO 9001:2008 – Sisteme de management al calității, acesta este un standard internațional care prezintă cerințele care trebuie îndeplinite de sistemul de management al calității din cadrul unei organizații;

– HACCP (Hazard Analysis & Critical Control Points) este o metodă de operare structurată recunoscută pe plan internațional, care ajută organizațiile din industria alimentară și a băuturilor în a identifica riscurile de siguranță alimentară, a le preveni și a respecta legislația. HACCP este obligatorie în mai multe zone, printre care SUA si UE.

Pentru „Ecovit” S.R.L. asigurarea calității este un proces care se desfășoară înaintea începerii procesului de producție și desigur în timpul procesului de producție. Scopul acestui proces, este de a preveni greșelile și defectele care pot apărea. Principalele obiectivele ale asigurării calității sunt următoarele:

– să furnizeze încredere clienților;

– să furnizeze încredere managementului și angajaților;

Testarea calității în întreprinderea „Ecovit” S.R.L. se face atît în laboratoarele din cadrul întreprinderii cît și la laboratoarele clienților care procură produsele. Acest fapt desigur că ramîne la discreția clienților. „Ecovit” S.R.L. se conduce de trilogia calității lui J. Juran și anume:

1. planificarea calității;

2. ținerea sub control a calității;

3. îmbunătățirea continuă a calității.

Toate aceste trei obiective îi oferă posibilitatea de-a avea clienții ei permanenți și de-a avea o imagine favorabilă pe piața exporturilor, deoarece oferă încredere și calitate.

Fiind cointeresată în calitatea produselor pe care le furnizează, fabrica de conserve „Ecovit” S.R.L. apelează si la experții din afara întreprinderii pentru confirmarea calității produselor. Astfel, fabrica intentează o cerere pentru efectuarea certificării produselor organului de certificare specializat. În cazul nostru de certificarea produselor fabricii se ocupă Organismul de certificare „Conservstandard”, care în concluzie menționează că produsul corespunde cerințelor din Reglementarea Tehnică HG nr. SF 404496-001:2011, și anume că produsul „fasole în sos de tomate” și „fasole naturală” corespunde tuturor normelor de fabricare. [Vezi anexa 7]. După care produsului i se eliberează certificat de conformitate conform standardelor. După ce a fost certificat produsul poate fi supus exportului, iar clientul odată cu produsele primește și certificatul de conformitate [Vezi anexa 8].

Produsele după ce au fost fabricate sunt supuse unor încercări pentru a constata dacă corespund normelor, în continuare vom analiza fișa de încercări a produselor „fasole naturale” și „fasole în sos de tomate” [Vezi anexa 9]:

Fasole naturale:

Data fabricării: 02.11.12

Schimbul: 3

Denumirea produsului: fasole naturale

Tip ambalaj: am 425

Masa netă, g: 420

Raporul componenților, %: 65

Fișa masică:

Substanțe uscate, %: 0

Acizi titrabili, %: 0

Cloruri, %: 1,0

Grăsimi, %: 0

Verdeață, %(boabe strivite,%): 3,1

Impurități:

Minerale, %: nedepistat

Vegetale, buc.: nedepistat

Străine, buc.: nedepistat

Obiecții: corespunde

Fasole în sos de tomate:

Data fabricării: 03.11.12

Schimbul: 1

Denumirea produsului: fasole în sos de tomate

Tip ambalaj: am 425

Masa netă, g: 430

Raporul componenților, %: 0

Fișa masică:

Substanțe uscate, %: 27,2

Acizi titrabili, %: 0,20

Cloruri, %: 0,7

Grăsimi, %: 3,2

Verdeață, %(boabe strivite,%): 0

Impurități:

Minerale, %: nedepistat

Vegetale, buc.: nedepistat

Străine, buc.: nedepistat

Obiecții: corespunde

În concluzie putem menționa că ambele produse corespund normelor de fabricare și pot fi expuse atît vînzării cît și exportului.

În urma standardului de firmă SF 40449610-001:2011 aprobat de directorul Î.C.S. Fabrica de conserve „Ecovit” S.R.L., Georghe Sandulachi și coordonat de Ministerul Sănătății al Republicii Moldova Centrul Național de Sănătate Publică și Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare al Republicii Moldova, conservele din fasole trebuie să corespundă următoarelor condiții tehnice [Vezi anexa 10]. Prezentul standard de firmă se referă la conservele fabricate din fasole alimentară, cu sau fără adaos de morcov, ceapă, ulei vegetal, sare, zahăr, produse de tomate concentrate, condiment, ambulate în borcane de sticlă și cutii de tineghea ermetic închise și sterilizate, destinate comercializării în calitate de produs finit pentru consum în alimentație.

Conservele trebuie să corespundă cerințelor Legii privind produsele alimentare, Regulamentului sanitar privind limitile maxime admise de reziduuri ale produselor de uz fitosanitar sau de pe produse alimentare și hrană de origine vegetală și animală pentru animale, prezentului standard și să fie fabricate conform rețetelor prezentate și instrucțiunii tehnologice, elaborate și aprobate conform SM 1-19, cu respectarea regulilor generale de igienă.

În funcție de materie primă utilizată conservele se fabrică în următorul asortiment:

-fasole naturale;

-fasole cu legume;

-fasole în sos de tomate;

Notarea conservelor în comandă și în alte documente trebuie să cuprindă denumirea produsului și indicativul prezentului standard. Ca spre exemplu:

Conserve. Fasole natural, SF 40449610-001:2011;

Conserve. Fasole cu ceapă, SF 40449610-001:2011;

Tabelul 3.1.1 Caracteristicile organoleptice pentru conserve

Sursa: Elaborat de autor în baza condițiilor tehnice

Tabelul 3.1.2 Caracteristicile fizico-chimice pentru conserve

Sursa: Elaborat de autor în baza condițiilor tehnice

GOST 8756.1-Produse alimentare conservate. Metode de determinare a proprietăților organoleptice, masei netă sau a volumului și a fracției masice de părți component;

GOST 28561-Produse obținute prin prelucrarea fructelor și legumelor. Metode de determinare a substanțelor uscate sau a umidității;

GOST 26183-Produse obținute prin prelucrarea fructelor și legumelor. Conserve din carne și vegetale cu carne. Metode de determinare a grăsimilor;

GOST 25555.0-Produse obținute prin prelucrarea fructelor și legumelor. Metode de determinare a acidității titrabile;

GOST 26186- Produse obținute prin prelucrarea fructelor și legumelor. Conserve din carne și vegetale cu carne. Metode de determinare a clorurilor;

GOST 26323- Produse obținute prin prelucrarea fructelor și legumelor. Metode de determinare a conținutului de impurități de origine vegetală;

GOST 25555.3- obținute prin prelucrarea fructelor și legumelor. Metode de determinare a impurităților minerale;

Conform standardului SF 40449610-001:2011 pentru fabricarea conservelor se folosesc următoarele materii prime:

Produse de tomate concentrate, conform SM 247;

Morcov de masă proaspăt, conform GOST 1721;

Ceapă proaspătă, conform documentului normative de produs în vigoare;

Fasole alimentare, conform GOST 7758;

Sare pentru uz alimentar, conform GOST 13830;

Ulei de floarea-soarelui rafinat, conform Reglementării Tehnice nr. 434 sau GOST 1129;

Clorură de calciu (E509), conform documentului normative de produs în vigoare;

Piper negru, Conform GOST 29050;

Piper roșu măcinat, conform GOST 29053;

Apă potabilă, conform Normelor sanitare privind calitatea apei potabile;

Se admite utilizarea materiei prime și a materialelor, conform altor documente normative de produs în vigoare sau provenite din import, însoțite de certificate igienic sau de conformitate cu caracteristicile tehnice nu mai joase din cele din documentele normative indicate mai sus.

Tabelul 3.1.3 Nivelurile maxime ale contaminanților conform Regulamentului sanitar privind contaminații

Sursa: Elaborat de autor în baza condițiilor tehnice

Conținutul de contaminanți, de pesticide în materiile prime nu trebuie să depășească limitile admisibile stabile în Regulamentul sanitary privind contaminații în produsele alimentare nr. 520 și Regulamentului sanitary privind limitele maxime admise de reziduuri ale produselor de uz fitosanitar din sau de pe produselor alimentare și hrană de origine vegetală și animală pentru animale.

Caracteristicile microbiologice ale conservelor din fasole se stabilesc în conformitate cu instrucțiunea nr. 01-19/9-11, cu privire la modul de control sanitar-tehnic al conservelor la întreprinderile de producție, bazele agro, în comerțul cu amănuntul și la întreprinderile de alimentație publică, aprobată de Comitetul de stat al federației Ruse pentru supravegherea sanitar-epidemologică 21.07.92 și ratificată de Ministerul Sănătății al Republicii Moldova cu ordinul nr. 06-1/3-122 din 01.08.94.

Conținutul aditivilor alimentari- E 509 (agent de solidificare) se stabilește după principiul „q.s” (cantitatea necesară pentru obținerea efectivului tehnologic), conform Normelor și regulilor sanitare nr. 06.10.3.46.

Etichetarea ambalajelor de desfacere se efectuează prin imprimarea informației pe etichetă sau ambalaj. Fiecare ambalaj de desfacere trebuie să fie etichetat cu caractere grupate în același cîmp visual și să poarte următoarele mențiuni:

Inscripția „Fabricat în Moldova”

Denumirea produsului;

Denumirea, sediul și telefonul întreprinderii producătoare;

Lista cu ingrediente, precedată de mențiunea „Ingrediente”, inclusive aditivii alimentari (la utilizare);

Masa netă, g;

Data fabricării (care coincide cu numărul lotului): (se indică ziua, luna, anul);

Condițiile de păstrare;

Valoarea nutritivă și energetic la 100g de produs;

Marca de produs, codul de bare EAN (dacă sunt înregistrate);

Informația cu privire la evaluarea conformității;

Indicativul prezentului standard (la discreția producătorului);

În continuare vom reprezenta un exemplu de etichetă, care se folosește în cadrul întreprinderii „Ecovit” S.R.L.:

Fabricat în Moldova

Producător: Î.C.S. „Ecovit” S.R.L., Republica Moldova, or. Ungheni, str. Ghenadie Cristiuc, 1

Tel: +373 236 2-54-51; Fax.: +373 236 2-56-63;

Fasole natural

Produs gata de consum

Ingrediente: fasole, sare, zahăr, apă, agent de solidificare (clorură e calciu E 509)

La 100 g de produs:

-valoarea nutritivă: glucide-2,9 g, lipide-1,1 g, protein-11,7 g;

-valoare energetic-68 kcal;

Masa netă-g;

Data fabricării (care coincide cu numărul lotului)ziua, luna, anul;

Termenul de valabilitate- 2 ani de la data fabricării;

Condițiile de păstrare: la temperature de la 0 pînă la 25 grade C și umiditatea relativă a aerului max. 75 %;

SF 40449610-001:2011

Etichetarea ambalajului de transport se face conform GOST 13799 cu aplicarea simbolurilor de avertizare „A se manipula cu grijă”, „A se feri de umiditate”, conform GOST 14192 și informației următoare:

Mențiune „Fabricat în Moldova”

Denumirea, sediul și telefonul întreprinderii producătoare;

Denumirea produsului;

Masa netă a unui ambalaj de desfacere;

Numărul unităților de ambalaj de desfacere;

Marca producătorului (dacă este înregistrată);

Data fabricării;

Termenul de valabilitate, exprimat în perioade de timp sau data limită de consum: ziua, luna, anul;

Condiții de păstrare;

Informația cu privire la evaluarea conformității;

Indicativul prezentului standard (la discreția producătorului);

Ambalarea produselor fabricate în cadrul întreprinderii se face conform GOST 13799. Conservele se ambalează în:

Borcane de sticlă conform GOST 5717.1 și GOST 5717.2 cu capacitatea de max. 1000 ml.;

Cutii de tinichea conform GOST 5981 cu capacitate de max. 1000 ml.;

Borcanele din sticlă sunt închise cu capace metalice lăcuite, conform SM 185 sau GOST 25749. Masa netă într-o unitate de ambalaj trebuiesă corespundă cantității nominale, indicată în marcarea ambalajului. Erorile negative- tolerante în conformitate cu GOST 8.579. În calitate de ambalaj de transport se folosesc cutii din carton ondulat conform GOST 13511 sau folie de polietilenă conform documentului normativ de produs în vigoare.

Prelevarea probelor pentru verificarea calității se face conform GOST 26313. Verificarea calității se face pe loturi. La fiecare loturi se face caracteristicile organoleptice și fizico-chimice, masa netă, calitatea ambalajului, corectitudinea și calitatea etichetării. O dată pe lună se face controlul impurităților minerale și de origine vegetală. Controlul conținutului de contaminanți în material primă și în produsul finit se efectuează în conformitate cu Regulile generale de igienă nr. 412 în baza principiilor HACCP.

Verificarea calității în cadrul întreprinderii se face conform următoarelor metode:

Asigurarea metrologică a încercărilor produselor conform SM 8-23. Mijloacele de măsurare utilizate pentru încercări trebuie să fie verificate metrologic în conformitate cu cerințele în vigoare;

Prelevarea probelor, conform GOST 26313, pregătirea probelor conform GOST 26671 și GOST 26929, metodele de analiză conform standardelor specificate la 4.2.2, 4.2.3, 4.2.4 ale prezentului standard. Modul de evaluare a proprietăților organoleptice conform documentelor normative de produs în vigoare;

Metode de prelevare a probelor pentru analizele microbiologice, conform GOST 26668, pregătirea probelor conform GOST 26669, cultivarea microorganismelor conform GOST 26670;

Analizele necesare pentru confirmarea alterării microbiene se efectuează conform GOST 10444.11, GOST 10444.12, GOST 10444.15, GOST 30425;

Fracția masică de clorură de calciu se determină prin șarjarea reală;

Corpurile străine, etichetarea și calitatea ambalajukui se verifică uzual;

Conservele fabricate în cadrul întreprinderii sunt transportate cu mijloace de transport acoperite de orice tip, în conformitate cu regulile de transportare a încărcăturilor conform GOST 13799, sau care sunt în vigoare pentru tipul de transport dat. Mijloacele de ransport trebuie să conțină pașaport sanitar, trebuie să fie uscate, curate și fără miros străin. În timpul transportării și lucrărilor de încărcare/descărcare produsele trebuie să fie protejate de precipitații atmosferice. Conservele sunt depozitate conform GOST 13799 în încăperi uscate, bine aerisite, fără mirosuri străine, neinfectate de dăunători ai produselor cerialiere la temperature de la 0 pănă la 25 grade C, fără oscilații bruște, cu umiditate relativă a aerului nu mai sus de 75 %. Termenul de valabilitate al conservelor este de 2 ani de la data facricării. Producătorul garantează conformitatea calității conservelor prevederilor prezentului standard de firmă în cazul respectării de către consummator a condițiilor de transport și depozitare stabilite în standardul de firmă.

3.2 Metode pentru asigurarea unei imagini pozitive pe piață practicate de întreprinderea „Ecovit” S.R.L.

O imagine puternică se realizează și se menține prin crearea și menținerea unei identități de marcă uniformă și consistentă. Imaginea unei întreprinderi, este ceea ce acea întreprindere reprezintă în ochii publicului și se constituie pornind de la siglă pîna la firma luminoasă de deasupra ușii de la intrare și la anunțurile publicitare. Iar toate acestea trebuie să transmită un mesaj clar și mai ales uniform, imaginea unei întreprinderi astfel fiind contruită prin conexiuni emoționale subtile cu publicul. 

Alte modalități de a îmbunătăți imaginea întreprinderii la care apelează întreprinderea „Ecovit” S.R.L. este de a-și crește profitabilitatea, astfel avînd o cifră de afaceri impunătoare, vom insufla mai multă încredere clienților. În continuare vom descrie căteva din metodele aplicate, metode care ajută la creșterea profitabilității întreprinderii date:

1.Îmbunătățirea activității de vînzări: acest lucru se poate obtine prin cresterea numarului de produse pe care întreprinderea le oferă, sporirea campaniilor de marketing sau mărirea echipei de vînzări. Aceste măsuri desigur că duc la creșterea costurilor de achiziție, dar pe termen lung vor duce la creșterea vînzarilor și a profitului.

2.Creșterea prețurilor: dacă se efectuează o creștere de preț mică, clienții nu vor sesiza acest lucru, iar cresterea vînzărilor va determina o marjă de profit mai mare, sau o altă soluție poate îmbunătățirea calității produselor vîndute.

3.Creșterea eficienței: ineficiența există în toate afacerile și reducerea ei este o oportunitate de a îmbunătăți profitul. În urma studiilor efectuate de către oamenii specializați în domeniu s-a determinat că aproximativ 30% din cheltuielile operaționale ar putea fi economisite dacă există un proces de creștere a eficienței. Cîteva cauze ale ineficienței sunt: supraproductia, timpul pierdut, transportul, suprastocajul, defectele.

4.Planificarea eficientă: stabilirea obiectivelor, a responsabililor pentru acestea și a termenul de livrare, ajută întreprinderea pentru monitorizarea modului de implementare a strategiei. Atunci cînd se stabilește o revizuire a rezultatelor obținute reprezintă o modalitate eficientă de a îmbunătăți procesele interne.

5.Identificarea produselor care nu generează profit: din numărul total de produse livrate de către întreprindere se regăsesc și produse cu o marjă mai ridicată de profit, iar altele sunt cele care cauzează pierderi întreprinderii.

6.Vînzarea produselor cu o marjă ridicată de profitabilitate: astfel vînzarea lor va ridica cifra profitului din cadrul întreprinderii.

O altă metodă de a avea un succes grantat în rîndul concurenților este de-a oferi produse de cea mai înaltă calitate. Condiție de care ține cont și întreprinderea „Ecovit” S.R.L. În activitatea ei de producere calitatea începe de la:

A. Etapa de concepție și proiectare:

În etapa dată se asigură o documentare largă asupra produselor de același fel realizate pe plan mondial și se determină prin calcul o previziune asupra calității pentru alegerea variantei optime de proiectare. Tot la etapa dată este necesar studiul de piață și studiul capacității produselor de a satisface cerințele consumatorilor, stabilirea tehnologiei de fabricație și proiectarea fabricației.

B. Pregătirea materială a fabricației care are ca obiective:

-asigurarea competenței profesionale a personalului;

-efectuarea unor reglaje, reamplasari a tehnicii de producție;

-aprovizionarea tehnico-materiala regulată, în cantitatea si calitatea necesară pentru o bună desfășurare a activității procesului de productie;

-realizarea unor produse cu un nivel înalt de calitate;

C. Asigurarea concordanței între calitatea concepției si calitatea fabricației prin:

-executarea cu strinctețe a produselor și operațiilor prevăzute în documentația tehnică;

-obținerea de produse cu indicii calitativi proiectați;

D. Controlul produselor finite:

-măsurarea caracteristicilor de calitate;

-verificarea preciziei determinărilor pentru a stabili gradul de încredere în acestea;

-verificarea gradului de protecție a ambalajului;

-atenția în timpul depozitării, transportului și manipulării;

În managementul calității întilnim patru etape pe care întreprindrea trebuie să le parcurgă pentru a ajunge la un nicel înalt al calității:

Planificarea Execuția Evaluarea Îmbunătățirea

Pentru îmbunătățirea calității, în cadrul întreprinderii „Ecovit” S.R.L. sunt organizate diferite echipe, care au drept obiectiv principal elaborarea deferitelor proiecte pentru îmbunătățirea calității produselor. În cadrul acestor echipe sunt implicați specialiști din diferite domenii, iar echipa este dizolvată numai ăn momentul cînd toate obiectivele puse în fața lor au fost atinse. În figura următoare vom reprezenta etapele elaborării unui plan de îmbunătățire a calității:

Fig. 3.3.1 Etapele proiectelor de îmbunătățire

Dintre cele mai importante funcții ale imaginii, amintim funcția de orientare și funcția de simplificare a realității. În viața de zi cu zi, individul în calitate de consumator trebuie să ia mereu decizii, care nu sunt luate de cele mai multe ori în funcție de situația reală, ci în funcție de felul în care este percepută situația dată. Aici imaginea joacă un rol important. Imaginea unui produs sau a unei întreprinderi are rolul de a trezi încrederea clientului sau a consumatorului.

Cercetătorul suedez Mats Alvesson enumeră patru motive principale pentru care imaginea a cîștigat importanță în ultimele decenii:

– oamenii au devenit mult mai flexibili în ceea ce privește normele, valorile și concepțiile lor despre lume și viață, ceea ce a dus cu sine și o anumită doză de nesiguranță;

– dezvoltarea societății al cărei grad de complexitate nu mai permite membrilor săi o privire de ansamblu;

– dezvoltarea segmentului de servicii în detrimentul mărfurilor industriale ale căror calități materiale sunt ușor testabile;

– dezvoltarea mass-media este la rândul său responsabilă pentru intensificarea preocupării în direcția creării și gestionării imagini;

În foarte multe cazuri, calitatea produsului oferit de o întreprindere contează destul de puțin, deoarece vînzările încheiate fiind în cea mai mare parte rezultatul imaginii pe piața de afaceri pe care o are întreprinderea respectivă în fața clienților. Orice produs care este oferit spre vînzare se află într-o stransă legatură cu imaginea pe care o are întreprinderea care oferă produsul respectiv. Nimeni nu va cumpăra însă de la o întreprindere care nu inspiră încredere, oricît de atractivă ar fi oferta acesteia. Construirea cu pași mari a unei imagini puternice și impunătoare, stabilă financiar implica însă niște cheltuieli destul de mari. Nu este în putința oricui să-și ridice un sediu impunător sau să plăteasca bani grei pentru realizarea și difuzarea repetată la TV a unor clipuri publicitare bine realizate. O bună imagine a întreprinderii se poate obține însă ceva mai lent și prin alte mijloace, care sunt la îndemîna oricărui întreprinzător și nu sunt deloc costisitoare. Aceste mijloace țin de aspectul materialelor de promovare a unei întreprinderi, precum și de felul în care ne prezentăm în relațiile cu clienții.

3.3 Soluții pentru îmbunătățirea calității produselor și imaginii întreprinderii „Ecovit” S.R.L.

Promovarea întreprinderii pe piață are 3 unități tematice:

Identificarea nevoilor și așteptărilor clienților;

Utilizarea tehnicilor promoționale specifice întreprinderilor;

Analiza eficienței utilizării tehnicilor promoționale;

La baza constituirii unei imagini bune și prospere a întreprinderii trebuie de avut în vedere:

1. Materialele de promovare pe care le folosim:

De aici pleacă imaginea întreprinderii noastre, de la primul contact pe care îl avem cu potențialii clienți prin intermediul materialelor de promovare. Luăm în calcul cele mai ieftine materiale de acest gen (pliantele publicitare, etc), care pentru a-și atinge scopul, nu trebuie în nici un caz executate neglijent. Este foarte bine ca pe aceste pliante să fie trecute toate numerele de telefoane la care pot apele potențialii clienți, crearea unui web site personalizat unde să fie expus un catalog al produselor pe care întreprinderea le produce și nu în ultimul rînd crearea unei căsuțe poștale pe care să poată primi scrisori de la clienți.

2. Felul în care răspund angajații la telefon:

Cel de-al doilea element care contribuie la formarea imaginii întreprinderii il constituie calitatea convorbirilor telefonice pe care angajatii le au cu potențialii clienți. E vorba de acele convorbiri cu cei care au citit pliantul și care, ca urmare, doresc să afle cîte mai multe detalii despre produse sau chear sa facă o camandă direct.

Cîteva recomandări pentru conturarea imaginii întreprinderii ar fi:

1. Pentru a ne păstra clienții, atunci cînd ne confruntăm cu mărci comparabile, trebuie sa mizăm pe ceea ce este aparte în cazul întreprinderii noastre;

2. În efortul de a marca diferența care ne ajantajează, este important să nu încercăm să imităm adversarul, mai ales dacă acesta este puternic;

3. Să căutăm să punem în valoare ceea ce ne diferențiază, avînd în vedere faptul că, de regulă,a fi mai mic în afaceri înseamnă mai multă suplețe și o mai mare capacitate de a trata cu atenție clienții si angajații;

4. Dacă firmele concurente înclină să ne imite punctele noastre tari, atunci va trebui să investm în ceea ce este mai costisitor de imitate;

5. Dacă însă, concurența continuă cu aceeași strategie crescîndă, atunci ne putem liniști cu faptul că în conștiința consumatorilor figurăm drept acela care a impus primul pe piață produsul.

Unul din pașii importanți în crearea sau îmbunătățirea imaginii întreprinderii presupune aprecierea imaginii, pe care la moment o au diferite persoane despre întreprinderea noastră. Astfel, se concretizează măsura în care ei ne cunosc numele întreprinderii, culorile întreprinderii, publicitatea difuzată, ultimele realizări etc.

În continuare vom reprezenta cîteva tabele cu rețete de fabricare a 3 produse din cadrul întreprinderii, „fasole natural”, „fasole cu legume” și „fasole în sos de tomate”, fapt ce garantează calitatea calitatea produselor prin prisma că sunt respectate toate normele de șarjare.

Tabelul 3.3.1 Rețeta conservelor „Fasole naturale”

Sursa: Elaborat de autor în baza documentelor privind condițiile tehnice

Tabelul 3.3.2 Rețeta conservelor „Fasole cu legume”

Sursa: Elaborat de autor în baza documentelor privind condițiile tehnice

Tabelul 3.3.3 Rețeta conservelor „Fasole în sos de tomate”

Sursa: Elaborate de autor în baza documentelor privind condițiile tehnice

În concluzie putem spune că, Fabrica de conserve Ecovit S.R.L. din orașul Ungheni este o fabrică competitivă pe piața produselor din Republica Moldova și are o perspectivă de dezvoltare foarte bună, deoarece toate produsele care se produc în cadrul întreprinderii corespund tuturor normelor de fabricare, fapt care este atestat de certificarele de conformitate.

Concluzii și recomandări

În urma efectuării analizelor pe baza întreprinderii „Ecovit” S.R.L. putem formula următoarele concluzii:

Întreprinderea are un sistem de management bine organizat;

În timpul procesului de producție sunt respectate toate normele prevăzute în fișa cu condițiile tehnice;

În baza rapoartelor financiare și a analizei lor fabrica este una competitivă;

Observăm o creștere considerabilă a venitului din vînzări. Dacă în anul 2011 venitul din vînzări întegistra 37040,9 mii lei, atunci în anul 2013 s-a majorat cu aproximativ 38 % și a constitui 96985 mii lei. Totodată se înregistrează și o micșorare a valorii mijloacelor fixe. Dacă în anul 2011 valoarea mijloacelor fixe constituia 73618,9 mii lei, atunci în 2013 valoarea lor scade cu 47337,6 lei, ceea ce semnifică că mijloacele fixe au un procent de uzură mai ridicat, de unde rezultă că întreprinderea nu mai are un potențial atît de ridicat pentru a obține venituri mari.

Obsevăm că pe anii analizați înregistrăm o creștere considerabilă a venitului din vînzări. Dacă în anul 2011 venitul din vînzări întegistra 37040,9 mii lei, atunci în anul 2013 s-a majorat cu aproximativ 38 % și a constitui 96985 mii lei.

În urma efectuării analizei SWOT întreprinderea deține un număr de puncte forte considerabile, care permite de a utiliza oportunitățile existente pe piața mondială și regională pentru a spori exportul de produse. De asemenea înlăturarea punctelor slabe printr-o accelerare si restructurarea activității comerciale și reorientarea spre noi piețe, ar permite întreprinderii de a realiza oportunitățile în termeni și condiții optimale.

În baza concluziilor și a analizei efectuate pe întreprinderea „Ecovit” S.R.L. putem sugera următoarele:

Schimbarea ambalajelor pentru produse pentru a fi mai atractive pe piață;

Promovarea imaginii întreprinderii prin difuzarea reclamelor la TV;

Amenajarea cîtor mai multe placate cu produsele fabricii;

Axarea pe categoriile de furnizori-producători, pentru ca materia primă să fie achiziționată direct de la sursa producătoare pentru o asigurare a calității;

Îmbunătățirea procesului de colaborare cu furnizorii prin contact direct, pentru a construi relații de lungă durată;

Încorporarea unor noi metode de achiziții;

Pentru un proces de achiziții continuu și păstrarea furnizorilor principali este necesară respectarea a două tipuri de relații între furnizor și cumpărător, „relațiile tranzacționale” și „relațiile de reciprocitate”. Aceste relații fiind respectate duc la eliminarea de costuri inutile din lanțul de aprovizionare și reducerea prețurilor de achiziție.

O achiziție adecvată de la o sursă adecvată și la un preț adecvat, oferă avantaje ca:

De a cumpăra cu eficiență și economie pentru a obține cel mai bun raport între preț și calitate;

De a aproviziona întreprinderea cu un flux constant de materii prime necesare de a face față nevoileo acesteia;

De a asigura continuitatea aprovizionării prin deținerea de relații strînse cu furnizorii și dezvoltarea relațiilor cu alte surse de aprovizionare;

De a menține un echilibru între calitate și valoare;

De a selecta cei mai buni furnizori de pe piață;