Măsuri Pentru Eliminarea Barierelor de Comunicare Interculturală în Judetul Osona, Catalonia

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

Facultatea de Geografie

Domeniul: Gestiunea spațiului turistic și servicii de ospitalitate

Programul de studii: Master

Măsuri pentru eliminarea barierelor de comunicare interculturală în județul Osona, Catalonia

Îndrumător științific:

Lect. Univ. Dr. Andreea Loreta Cercleux

Masterand:

Ileana Raluca Constantin

BUCUREȘTI

2016

CUPRINS

INTRODUCERE…………………………………………………………………………………………………..

I. ISTORICUL CERCETĂRILOR………………………………………………………………………

II. METODOLOGIA…………………………………………………………………………………………

III. CONTEXTUL CONCEPTUAL…………………………………………………………………….

III. 007ot pare a fi de referință tculturi, și astfel, să eliminăm posibile neînțelegeri, ară foarte redusă. a cee.1. Comunicarea interculturală…………………………………………………………………..

III.2. Multiculturalitate, Interculturalitate, Pluralism cultural…………………………….

III.2.1. Multiculturalitate……………………………………………………………………..

III.2.2. Interculturalitate………………………………………………………………………

III.2.3. Pluralism cultural…………………………………………………………………….

III.3. Bariere în comunicarea interculturală……………………………………………………

III.3.1. Etnocentrismul……………………………………………………………………….

III.3.2. Anxietatea………………………………………………………………………………

III.3.3. Comunicarea non-verbală…………………………………………………………

III.3.4. Stereotipurile………………………………………………………………………….

III.3.5. Traduceri eronate…………………………………………………………………….

III.3.6. Credințe și valori……………………………………………………………………..

IV. STUDIU DE CAZ: OSONA………………………………………………………………………….

IV.1. Localizare geografică…………………………………………………………………………..

IV.2. Date demografice………………………………………………………………………………..

IV.3. Măsuri pentru eliminarea barierelor de comunicare interculturală………………

IV.3.1. La Sinia…………………………………………………………………………………..

IV.3.2. Aurora GPS……………………………………………………………………………..

IV.3.3. Centrul de formare lingvistică…………………………………………………….

IV.4. Utilitatea măsurilor adoptate de județul Osona………………………………………..

IV.5. Propuneri de noi măsuri pentru eliminarea barierelor de comunicare interculturală în provincia Osona…………………………………………………………………………….

CONCLUZII………………………………………………………………………………………………………..

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………………………..

III. CONTEXTUL CONCEPTUAL

III. 007ot pare a fi de referință tculturi, și astfel, să eliminăm posibile neînțelegeri, ară foarte redusă. a cee. 1. Comunicarea interculturală

Deși comunicarea interculturală este un concept relativ nou, a generat un interes deosebit. Cercetările din acest domeniu au fost diverse și interdisciplinare, făcând posibilă corelarea comunicării interculturale la un spectru larg de discipline precum afacerile, sociologia, geografia, antropologia, lingvistica și psihologia.

Comunicarea interculturală reprezintă comunicarea dintre oameni de diferite culturi, etnii și medii. Desigur, dintotdeuna au existat întâlniri între persoane de diferite culturi, dar la o scară foarte redusă. În ziua de astăzi, națiunile și oamenii din întreaga lume devin din ce în ce mai interconectați și interdependenți.

La nivel global, majoritatea orașelor sunt pe zi ce trece mai diverse, cu cetățeni și residenți de rase foarte variate, diferite religii și etnii. Din acest motiv, întâlnirea cu o nouă cultură nu mai este o experiență deosebită, mai mult de atât, fiecare dintre noi o experimentează, fără a fi necesar să colindăm lumea.

Din cauza diferențelor dintre emițător și receptor, riscul neînțelegerilor este deosebit de mare în acest timp de comunicare, unde este important să punem accentul pe codarea și decodarea mesajului transmis, mesaj ce cuprinde atât elemente verbale, cât și non-verbale. Comunicarea interculturală ne ajută să înțelegem celelalte culturi, să practicăm un comportament adecvat la întâlnirea cu celălalt, și astfel, să eliminăm posibile neînțelegeri.

III.2. Multiculturalitate, Interculturalitate, Transculturalitate

Orice definiție a conceptelor de „multiculturalitate”, „interculturalitate” sau „pluralism cultural” depinde de perspectiva asupra culturii. Ce se înțelege, așadar, prin cultură? Există sute de definiții ale culturii, astfel încât o formulare eseistică, memorabilă de altfel, precum cea a lui Edouard Herriot pare a fi de referință: „cultura este ceea ce rămâne după ce ai uitat totul” sau, conform unei alte versiuni, ea este ceea ce rămâne după ce ai uitat tot ceea ce ai învățat. (Râmbu, 2007)

Nu există vreun aspect al vieții umane care să nu fie atins și alterat de cultură.

Pe scurt, antropologii definesc cultura ca fiind un comportament învățat. Aceștia o interpretează ca un domeniu alcătuit din idei tradiționale, valorile aferente și comportamente demonstrate. Cultura este extrem de complexă, incluzând limba, cunoașterea, credința, artele, hainele, mâncarea, dansul, muzica, sportul, morala, legea, obiceiurile, precum și orice alte capacități și deprinderi dobândite de om ca membru al unei societăți. Cultura este ceva comun și transmis de la o generație la alta, este ceva care ajută la organizarea vieții și interpretarea existenței. Cu alte cuvinte, cultura reprezintă un set de interpretări comune despre credință, valori și norme sociale, care afectează comportamentul unui grup relativ mare de oameni. (Samovar și colaboratorii, 2007)

Fiecare cultură are aspecte vizibile și mai puțin vizibile, după cum se poate observa în Aisbergul cultural.

Fig. 1. Aisberg cultural

Se consideră că doar 10% din cultura unei țări este vizbilă: arta, literatura, muzica, religia, dansul, comportamentul, etc. Acestă parte a culturii rareori cauzează conflicte – mănânci mâncarea unei anume culturi sau nu, asculți muzica acesteia sau nu. Ai opțiunea de a alege pentru că ești conștient de existența ei.

Ceea ce se poate observa în Fig. 1. sub nivelul mării este o parte a ceea ce înseamnă partea invizibilă a culturii, 90% dintr-o cultură. Această parte este, de fapt, adevărata cultură a oricărei țări și, până nu ai oportunitatea de a trăi printre oamenii ei, nu o vei putea înțelege cu adevărat. Tocmai pentru că este foarte dificil să ajungi să cunoști o cultură în profunzime, această parte este cea care generează de cele mai multe ori conflicte interculturale.

III.2.1. Multiculturalitate

Multiculturalitatea este un concept sociologic, ce definește existența unor diferite culturi în același spațiu geografic și social. Deși acestea coabită, au o influență redusă una asupra celeilalte. Culturile imigrante formează ghetouri și duc vieți paralele. Societatea gazdă este adesea hegemonică și de multe ori obișnuiește să stabilească ierarhii juridice și sociale care pun alte grupuri în dezavantaj. Acest lucru duce la conflicte, dispreț, crearea de stereotipuri și prejudecăți care împiedică viața socială, bineînțeles în detrimentul grupurilor culturale mai slabe. (Argibay, 2003)

Fig. 2. Relația de putere între culturile unei societăți multiculturale

Sursa: Argibay, 2003

III.2.3. Interculturalitate

Interculturalitatea presupune nu neapărat o depășire a multiculturalității, ci mai mult o revitalizare a acesteia, aportându-i dinamismul și dimensiunea de interacțiune și interrelaționare a grupurilor și miniorităților etnice, aspecte fără de care multiculturalitatea ar rămâne la coabitare. Această definiție scoate în evidență idea creări a ceva nou, cu expresii culturale noi.

Spre deosebire de modelul de fuziune culturală – în care există pierderi ale propriei identități – interculturalitatea presupune elaborarea unor modele originale, ce provin din culturile în prezența cărora se formează și care se încorporează în cultura națională a cărei bază se consolidează și renovează. Prin urmare, elementele centrale ale interculturalismului sunt respectul și acceptarea diversității existente, recrearea culturilor preexistente și apariția unei noi sinteze.

Noțiunea de interculturalitate introduce o perspectivă dinamică a culturilor și se centrează pe contact și interacțiune, influență mutuală, sincretism, metisaj cultural. Aceasta reprezintă interacțiunea socio-culturală în contextul globalizării economice, politice și ideologice, a revoluției tehnologice a căilor de comunicație și telecomunicație.

Fig. 3. Definiția interculturalității

III.2.3. Pluralismul cultural

Pluralismul cultural este un model de organizare socială care sugerează posibilitatea de a conviețui armonios în societate a grupurilor sau comunităților etnice ce sunt diferite din punct de vedere cultural, religios sau lingvistic. Promovează diversitatea socio-culturală și pleacă de la ideea că niciun grup nu trebuie să-și piardă propria cultură și identitate.

În acest model, diversitatea existentă nu dispare, se menține. Nu dispare nici prin asimilarea culturii majoritare și abandonarea propriei culturi, nici prin apariția unei culturi ce îmbină părți ale culturilor preexistente. Diversitatea este considerat un lucru pozitiv și deziderat. Se încurajează practica tradițiilor etnoculturale și se caută modalități prin care oamenii să se înțeleagă și să interacționeze respectând diferențele existente.

III.3. Bariere în comunicarea interculturală

Deoarece cultura afectează foarte multe aspecte ale vieții umane, oameni, de obicei, nu sunt conștienți de propria cultură și de cât de mult diferă față de cea a altora. Mai mult, majoritatea oamenilor au tendința de a presupune că valorile, comportamentele, comunicarea și stilul propriei culturi este cel normal și corect, iar celelalte culturi sunt ciudate și incorecte. Această atitudine este numită etnocentrism. Faptul că nu suntem conștienți de diferențele culturale poate cauza probleme în momentul interacționării cu persoane de culturi diferite. Există două diferențe culturale care par a avea mare impact în momentul comunicării interculturale. Una dintre ele este reprezentată de comunicarea nonverbală, precum limbajul corporal, iar cea de-a doua diferență include atitudini și comportamente cu privire la relațiile interumane, precum timpul, relațiile personale ș.a. O altă barieră importantă în comunicarea interculturală este cea lingvistică, chiar și atunci când oamenii altor culturi se pot comunica în engleză, chiar și atunci când limba maternă a acestora este engleza. De exemplu, engleza vorbită în Marea Britanie diferă de cea vorbită în Statele Unite ale Americii, iar diferențele pot crea de multe ori neînțelegeri.

III.3.1. Etnocentrism

Etnocentrismul „desemnează poziția celor care consideră că felul lor de a fi, de a acționa sau de a gândi trebuie să fie preferat tuturor celorlalte.” Fiind însoțit de sentimentul apartenenței organice a individului la un grup și de conștiința superiorității valorilor acestuia în raport cu celelalte, etnocentrismul este de regulă asociat cu „intoleranța și cu xenofobia, cu rasismul și cu stigmatizarea”. (Ferréol, Jucquois, 2005)

Din perspectiva oricărui tip de etnocentrism, lumea se împarte nu doar într-un spațiu familiar și unul străin, ci și în „omenesc” și „barbar-neomenesc, în„civilizat” și „sălbatic”, în „luminos” și „întunecat”. (Rüsen, 1998) Alți autori definesc etnocentrismul drept „tendința inconștientă de a privi alte popoare din perspectiva propriei comunități și de a face din propriile valori și norme standarde de apreciere”. (Maletzkem, 1996)

De exemplu, presupunând că încălzirea globală este reală, o consecință a acesteia ar fi temperaturi medii de 45°C în Statele Unite ale Americii pe parcursul verii. Ar fi normal ca acest lucru să determine adoptarea anumitor măsuri. Decât folosirea în permanență a aerelor condiționate în interiorul clădirilor, ar fi preferabilă închiderea școliilor și a afacerilor după-amiaza, în vederea conservării de energie. Aceste măsuri ar avea sens. Atunci, de ce anumiți oameni asociază siesta din zonele cu climat cald cu lenevia?

III.3.2. Anxietatea

Anxietatea ridicată reprezintă o barieră importantă în comunicarea interculturală. Când ești anxios pentru că nu știi cum se așteaptă ceilalți să te comporți, este foarte normal să te concentrezi pe acel sentiment și să nu fii complet prezent în procesul de comunicare.

Spre exemplu, probabil că te-ai simțit anxios în prima zi la noul loc de muncă sau în prima zi de facultate. Este posibil să fii atât de concentrat pe faptul că ești nou și, poate, diferit de ceilați, încât vei face greșeli și vei părea ciudat în ochii celorlalți.

În 1993, Sugawara a intervievat 168 de angajați japonezi ai unei companii japoneze cu sediul în Statele Unite ale Americii și 135 dintre colegii lor nord-americani. Doar 8% dintre angajații nord-americani au răspuns că se simt un pic deranjați de nivelul de engleză al colegilor japonezi, în timp ce 19% dintre japonezi au declarat că nivelul lor de engleză este scăzut sau foarte scăzut. 20% au declarat că se simt agitați când vorbesc cu colegii lor nord-americani, iar 30% dintre ei consideră că aceștia sunt deranjați de accentul lor. Mai mult de 60% dintre japonezi consideră că limba este o problemă în comunicarea cu colegii la locul de muncă.

Pe unii, nesiguranța pe care o simțeau pentru că nu puteau vorbi limba engleză la un nivel avansat i-a făcut să evite interacțiunea cu colegii de muncă care nu vorbeau japoneza.

III.3.3. Comunicarea non-verbală

Modul în care oamenii se mișcă, poziția corpului, gesturile diferă de la o cultură la alta. Aceste diferențe și atitudinea oamenilor față de ele pot determina probleme de comunicare și neînțelegeri între culturi. Spre exemplu, în Statele Unite ale Americii oamenii au învățat că este foarte importantă menținerea contactului vizual cu ceilalți, atât într-o conversație informală, cât și în una formală. În anumite culturi, în mod special culturi ale Asiei, menținerea contactului vizual cu un superior este considerată lipsă de respect. În Statele Unite ale Americii, oamenii se prezintă într-o întâlnire de afaceri cu o strângere de mână, în timp ce în Japonia, oamenii se prezintă făcând o plecăciune, în mod special atunci când se întâlnesc cu un superior. Anumite gesturi cu mâna, pe care mulți dintre noi le folosim în mod regulat, precum semnul „ok”, poate fi interpretat drept nepoliticos de alte culturi. Conștientizarea acestor diferențe culturale ajută la prevenirea neînțelegerilor. (Lesikar, Flatley & Rentz, 2008)

III.3.4. Stereotipurile

Stereotipurile sunt constructe cognitive care se referă la atributele personale ale unui grup social și, deși acestea sunt trasaturi de personalitate frecvent întâlnite în grupul respectiv, cu siguranță nu sunt singurele și nu se pot atribui fiecărui membru al grupului. (Ashmore, Boca, 1981) Cu alte cuvinte, un stereotip este o idee sau o credință care stabilește imaginea atribuită unui grup. Se poate adăuga că acest set de idei, în mod normal acceptat de toată lumea, se transmite și se învață încă de când ne naștem și începem să socializăm cu membrii familiei, în grupul de prieteni, la școală, etc. Cercetările au demonstrat că încă de la 6 ani copii sunt conștienți de existența anumitor grupuri sociale și chiar își manifestă opinia în ceea ce privește grupurile naționale. (Zlobina, 2003)

Din păcate, media este percepută ca un puternic promotor al stereotipurilor. Acest lucru se datorează faptului că media reprezintă sursa majoră de informație în ceea ce privește străinii. Când vizionăm un film sau știrile internaționale ne formăm idei exagerate despre grupurile reprezentate. De obicei, cantitatea de informații pe care o deținem asupra unui anumit grup cultural este limitată și determină crearea unor păreri inadecvate.

Fig. 4. Stereotipuri

Sursa: http://www.trans4mind.com/quotes/stereotypes.html

Eliminarea stereotipurilor pare aproape imposibilă, iar provocarea de a elimina stereotipurile în comunicarea interculturală pare chiar mai profundă și greu de atins. Totuși, din moment ce stereotipurile au apărut ca urmare a deținerii unor informații culturale inadecvate sau a experienței cu anumite persoane ale altor culturi, conștientizarea culturală și trainingul intercultural poate fi util în lupta împotriva stereotipurilor.

III.3.5. Traduceri eronate

Barierele comunicării interculturale verbale includ traducerile eronate. (Tubbs, Moss, 1994) Acestea sunt foarte frecvente în contextul utilizării unei limbi străine. Traducerea literală a “I am going to come” în loc de “I shall return” poate fi o sursă de neînțelegere. Expresii precum “I am going to greet the king”, “to the white house” sau “to the end room”, care înseamnă, de fapt, ”mă duc la toaletă” sunt inovații culturale care traduse mot a mot produc cu siguranță neînțelegeri în comunicarea interculturală.

III.3.6. Credințe și valori

Credințele și valorile pot împiedică înțelegerea în comunicarea interculturală. Anumiți interlocutori nu vor dori să ofere informații cu privire la ambițiile personale, aspecte financiare și planuri de carieră din cauza credințelor lor, în special credințe care afirmă o puternică influență a supranaturalului asupra omului. Credința în vrăjitorie, de exemplu, ar putea speria oamenii să dea informații personale către străini. În alte circumstanțe, oamenii comunică, de obicei, cu ușurință valorile și sentimentele lor, mai ales atunci când aceste valori sunt nerespectate.