Masuri Legale In Spatiul Dreptului International, Pentru Prevenirea Si Combaterea Terorismului International

CUPRINS

Consideratii introductive………………………………………………………………………5

Capitolul I Definiții,concepte,structuri, clasificări

Terminilogia și definirea cuvântului terorism………………………………6

Definiții date de diferite personalități…………………………………………..9

Încadrarea juridică a terorismului……………………………………………….11

Paradigme teroriste…………………………………………………………………….14

Clasificarea actelor de terorism……………………………………………………15

Clasificarea lui George Levasseur…………………………………………………16

Clasificarea lui Croazier………………………………………………………………17

Clasificarea terorismului în concepția

Departamentului de Stat al SUA …………………………………………………18

Clasificarea lui Seger………………………………………………………………….20

Terorismul considerat după elementul subiectiv

al infracțiunii…………………………………………………………………………………21

Capitolul II Evoluția și caracterizarea terorismului

Etimologie,Istorie,Acualitate……………………………………………………….25

Terorismul antic…………………………………………………………………………26

Terorismul clasic………………………………………………………………………..26

Terorismul antebelic,interbelic … ……………………………………………….27

Terorismul postbelic contemporan………………………………………………27

Cauzele terorismului postbelic contemporan………………………………..27

Organizarea grupurilor teroriste…………………………………………………29

Caracterizarea terorismului………………………………………………………..30

Caracterizarea teroristului………………………………………………………….31

Culegerea de informații………………………………………………………………32

Capitolul III Islamul –sursă de terorism

Usama bin Laden și terorismul…………………………………………………….33

Noile arme ale Djihadului și sursele logistice ale terorismului…………………………………………………………………………………………33

Religia în contextul terorismului…………………………………………………………..34

Capitolul IV Terorismul internațional

Terorismul internațional……………………………………………………………….37

Accentuarea caracterului internațional al terorismului………………….37

Dezvoltarea terorismului internațional………………………………………….38

Caracterizarea terorismului actual…………………………………………………41

Frecvența actelor de terorism…………………………………………………………43

Despre cauzele terorismului internațional……………………………………….44

Elementele noțiunii de terorism internațional……………………………….44

Infracțiunile satelit………………………………………………………………………45

Manifestări ale terorismului…………………………………………………………45

Procedee de manipulare……………………………………………………………….47

Motivațiile actelor teroriste………………………………………………………….48

Letalitatea actelor teroriste………………………………………………………….49

Capitolul V Măsuri legale de prevenire, combatere și reprimare

a terorismului internațional

Combaterea terorismului……………………………………………………………..51

Antiterorismul……………………………………………………………………………..53

Cooperarea internațională în combaterea terorismului…………………54

Instrumente universale și regionale………………………………………………55

Convenția pentru prevenirea și reprimarea terorismului…………….. 55

Convenția pentru instituirea unei curți penale internaționale………..59

Organizația Națiunilor Unite(ONU) și terorismul internațional …..61

Rezoluția Adunării Generale a O.N.U 3034(XXVII)cu privire la

prevenirea terorismului internațional………………………………………….65

Alte documente referitoare la combaterea și reprimarea

terorismului….72

Concluzii …………………………………………………………………………………………..72

Anexe………………………………………………………………………………………………..74

Blibliografie……………………………………………………………………………………….82

Consideratii introductive

Terorismul este un subiect de preocupare considerabilă deoarece el constituie o amenințare directă adusă valorilor esențiale pe care organismele internaționale și regionale-europene trebuie să le apere.

Terorismul urmărește să provoace o teamă și insecuritate profundă prin intimidare pentru a-și atinge obiectivele politice sau de altă natură care fac ca guvernele țărilor implicate sa dea dovadă de o incapacitate din partea acestora de a-și proteja cetățenii.

Acțiunilor teroriste au dus la o multiplicare a acestora în contemporaneitate:

-asasinate

-atentate cu explozibili

-incendii provocate

-luare de ostatici

-acte de piraterie

-răpiri

-asedierea de clădiri

-agresiuni împotriva instalațiilor și echipamentelor publice

– sabotaje

-terorismul ecologic și tehnologic

Terorismul de stat poate de asemenea lua forma asasinatelor și violărilor drepturilor omului , aceste acte de terorism fiind comise de către state contra propriilor cetățeni sau contra altor populații de pe teritoriul altor state în vederea obținerii unor obiective strict fixate ,atât pe plan intern cât și extern.

Se evidențiază o evoluție clară a motivațiilor terorismului modern deoarece s-a generalizat terorismul fanaticilor religioși și al grupurilor care manipulează religia-în special islamul-cu scopuri politice(Organizații ca Hamasul,Djihadul islamic palestinian și Hezbollahul libanez care încă sunt active).

Consider că pentru o mai bună rezolvare a problemei terorismului ar trebui să-i acordăm o cât mai mare atenție, atât pe plan mondial cât și regional indiferent de religia și credința pe care o avem,indiferent de ce etnie suntem,indiferent de ce regim politic avem,pentru a stopa actele teroriste,să fim solidari în această privință deoarece acest fenomen a luat amploare și e un adevăr sesizabil pentru toți locuitorii planetei întrucât acesta e prezent pe toate continentele afectând într-un fel sau altul populația.

Totodată dreptul internațional(prin mecanismele sale) este chemat să joace un rol tot mai însemnat pentru stabilirea păcii și securității omenirii, prin prevenirea și reprimarea infracțiunilor internaționale printre care se enumeră și terorismul internațional.

În realizarea acestei lucrări am avut ca suport scriptic lucrările unor autori cunoscuți ca: Dr. Ion Bodunescu(Flagelul terorismului internațional), Grigore Geamănu( Drept internațional penal și infracțiunile internaționale), Ioan V. Maxim(Terorismul,cauze,efecte și măsuri de combatere), Vasile Simileanu cu cele două lucrări (Asimetria fenomenului terorist și Radiografia terorismului), Gen. Ion Pitulescu(Al treilea război mondial – crima organizată), Gen. Arădăvoaice, Maior Laurențiu Niță(Terorism,Antiterorism,Contraterorism)ș.a.

CAPITOLUL I

DEFINIȚII, CONCEPTE, STRUCTURI,CLASIFICĂRI

Terminologia și definirea cuvântului terorism

Terorism s.n ,, 1.Totalitatea actelor de violență comise de un grup sau de o organizație pentru a crea un climat de insecuritate sau pentru a schimba forma de guvernământ a unui stat. 2.Atitudine, manifestare teroristă. –Din fr.terrorisme

Terorist,-ă, teroriști, ste, adj.,s.m și f. 1. Adj.Care se referă la terorism, de teroare. 2.S.m și f. Persoană care terorizează;partizan,adept al terorismului. –Din fr.terroriste

Teroriza,terorizez, vb. I,Tranz. A inspira cuiva groază prin amenințări sau prin alte mijloace de intimidare; a face să trăiască într-o continuă stare de frică, de groază; a îngrozi, a înfricoșa, a înspăimânta. Din fr.terroriser’’

Terrorism, folosirea în mod sistematic a terorii,violență neașteptată împotriva guvernărilor,sau împotriva persoanelor cu scopul de a obține un obiectiv.Terorismul a fost folosit de organizații politice având obiective atât pe bună dreptate cât și obiective false, de către grupuri naționaliste sau etnice, de către revoluționari, și de către armate și poliție secretă a guvernelor însuși în cauză.Terorismul a fost practicat pe parcursul întregii istorii și în întrega lume.Istoricul grec Xenophon (c.430-c.349 BC) a scris despre bunăstarea psihică non-efectivă împotriva populațiilor dușmane.Împărații romani ca și Tiberius(a domnit între 14-37) și Caligula( a domnit între 37-41) au folosit izgonirea, expropierea și execuția ca modalități de descurajare a opoziției care era împotriva legei lor.Inchiziția spaniolă a folosit arestarea arbitrară, tortura,și execuția pentru a pedepsi faptele care erau văzute ca erezii.Folosirea terorii a fost susținută de catre Robespierre ca o modalitate de încurajare a spiritului revoluționar din timpul Revoluției franceze, conducând la dominanța sa politică în acea perioadă numită și Împărăția Terorii(1793-94).După Războiul Civil din America(1861-65) o sfidătoare organizație teroristă din sud, numită Ku Klux Klan au încercat să intimideze susținătorii Reconstrucției.În a doua jumătate a secolului al XIX lea, terorismul a fost adoptat de aderenții anarhismului din Europa de Vest, Rusia și din Statele Unite ale Americii.Ei credeau că cel mai bun lucru care putea afecta revoluționara schimbare politică și socială era să asasineze oameni din cadrul funcțiilor puterii.Din 1865 până în 1905 un număr de președinți regi, prim-miniștri și alți oficiali guvernamentali au fost asasinați de către anarhiști și atacuri cu bombe. Secolul XX a fost martorul marilor schimbări în ceea ce privește folosirea și practicarea terorismului.Terorismul a devenit sigla unor mișcări politice întizându-se de la extrema dreaptă la extrema stângă a spectrului politic.

Dezvoltarea tehnologică ca și armele automate și compacte, explozivi cu detonare electrică, au dat teroriștilor o nouă mobilitate și letalitate.Terorismul a fost adoptat ca o politică de stat virtuală,sub forma unui necunoscut , ca și regimul totalitar,ca și cel din Germania nazistă sub Adolf Hitler și Uniunea Sovietică sub Joseph Stalin.În aceste state cele mai multe arestări, torturi și executări au fost aplicate nu într-un climat legal care trebuia să creeze un mediu al corectitudinii și trebuia să încurajeze aderența la ideologia națională și să fii declarat golurile economice, sociale, și politice ale statului.

Terorismul a fost în mare parte identificat cu acele persoane și grupuri care încerc să destabihnologic

Terorismul de stat poate de asemenea lua forma asasinatelor și violărilor drepturilor omului , aceste acte de terorism fiind comise de către state contra propriilor cetățeni sau contra altor populații de pe teritoriul altor state în vederea obținerii unor obiective strict fixate ,atât pe plan intern cât și extern.

Se evidențiază o evoluție clară a motivațiilor terorismului modern deoarece s-a generalizat terorismul fanaticilor religioși și al grupurilor care manipulează religia-în special islamul-cu scopuri politice(Organizații ca Hamasul,Djihadul islamic palestinian și Hezbollahul libanez care încă sunt active).

Consider că pentru o mai bună rezolvare a problemei terorismului ar trebui să-i acordăm o cât mai mare atenție, atât pe plan mondial cât și regional indiferent de religia și credința pe care o avem,indiferent de ce etnie suntem,indiferent de ce regim politic avem,pentru a stopa actele teroriste,să fim solidari în această privință deoarece acest fenomen a luat amploare și e un adevăr sesizabil pentru toți locuitorii planetei întrucât acesta e prezent pe toate continentele afectând într-un fel sau altul populația.

Totodată dreptul internațional(prin mecanismele sale) este chemat să joace un rol tot mai însemnat pentru stabilirea păcii și securității omenirii, prin prevenirea și reprimarea infracțiunilor internaționale printre care se enumeră și terorismul internațional.

În realizarea acestei lucrări am avut ca suport scriptic lucrările unor autori cunoscuți ca: Dr. Ion Bodunescu(Flagelul terorismului internațional), Grigore Geamănu( Drept internațional penal și infracțiunile internaționale), Ioan V. Maxim(Terorismul,cauze,efecte și măsuri de combatere), Vasile Simileanu cu cele două lucrări (Asimetria fenomenului terorist și Radiografia terorismului), Gen. Ion Pitulescu(Al treilea război mondial – crima organizată), Gen. Arădăvoaice, Maior Laurențiu Niță(Terorism,Antiterorism,Contraterorism)ș.a.

CAPITOLUL I

DEFINIȚII, CONCEPTE, STRUCTURI,CLASIFICĂRI

Terminologia și definirea cuvântului terorism

Terorism s.n ,, 1.Totalitatea actelor de violență comise de un grup sau de o organizație pentru a crea un climat de insecuritate sau pentru a schimba forma de guvernământ a unui stat. 2.Atitudine, manifestare teroristă. –Din fr.terrorisme

Terorist,-ă, teroriști, ste, adj.,s.m și f. 1. Adj.Care se referă la terorism, de teroare. 2.S.m și f. Persoană care terorizează;partizan,adept al terorismului. –Din fr.terroriste

Teroriza,terorizez, vb. I,Tranz. A inspira cuiva groază prin amenințări sau prin alte mijloace de intimidare; a face să trăiască într-o continuă stare de frică, de groază; a îngrozi, a înfricoșa, a înspăimânta. Din fr.terroriser’’

Terrorism, folosirea în mod sistematic a terorii,violență neașteptată împotriva guvernărilor,sau împotriva persoanelor cu scopul de a obține un obiectiv.Terorismul a fost folosit de organizații politice având obiective atât pe bună dreptate cât și obiective false, de către grupuri naționaliste sau etnice, de către revoluționari, și de către armate și poliție secretă a guvernelor însuși în cauză.Terorismul a fost practicat pe parcursul întregii istorii și în întrega lume.Istoricul grec Xenophon (c.430-c.349 BC) a scris despre bunăstarea psihică non-efectivă împotriva populațiilor dușmane.Împărații romani ca și Tiberius(a domnit între 14-37) și Caligula( a domnit între 37-41) au folosit izgonirea, expropierea și execuția ca modalități de descurajare a opoziției care era împotriva legei lor.Inchiziția spaniolă a folosit arestarea arbitrară, tortura,și execuția pentru a pedepsi faptele care erau văzute ca erezii.Folosirea terorii a fost susținută de catre Robespierre ca o modalitate de încurajare a spiritului revoluționar din timpul Revoluției franceze, conducând la dominanța sa politică în acea perioadă numită și Împărăția Terorii(1793-94).După Războiul Civil din America(1861-65) o sfidătoare organizație teroristă din sud, numită Ku Klux Klan au încercat să intimideze susținătorii Reconstrucției.În a doua jumătate a secolului al XIX lea, terorismul a fost adoptat de aderenții anarhismului din Europa de Vest, Rusia și din Statele Unite ale Americii.Ei credeau că cel mai bun lucru care putea afecta revoluționara schimbare politică și socială era să asasineze oameni din cadrul funcțiilor puterii.Din 1865 până în 1905 un număr de președinți regi, prim-miniștri și alți oficiali guvernamentali au fost asasinați de către anarhiști și atacuri cu bombe. Secolul XX a fost martorul marilor schimbări în ceea ce privește folosirea și practicarea terorismului.Terorismul a devenit sigla unor mișcări politice întizându-se de la extrema dreaptă la extrema stângă a spectrului politic.

Dezvoltarea tehnologică ca și armele automate și compacte, explozivi cu detonare electrică, au dat teroriștilor o nouă mobilitate și letalitate.Terorismul a fost adoptat ca o politică de stat virtuală,sub forma unui necunoscut , ca și regimul totalitar,ca și cel din Germania nazistă sub Adolf Hitler și Uniunea Sovietică sub Joseph Stalin.În aceste state cele mai multe arestări, torturi și executări au fost aplicate nu într-un climat legal care trebuia să creeze un mediu al corectitudinii și trebuia să încurajeze aderența la ideologia națională și să fii declarat golurile economice, sociale, și politice ale statului.

Terorismul a fost în mare parte identificat cu acele persoane și grupuri care încerc să destabilizeze sau să răstoarne instituțiile politice existente.Terorismul a fost utilizat de către una sau ambele părți (în conflictul anticolonial dintre Irlanda și Regatul Unit, Algeria and France, Vietnam and France/Statele Unite ale Americii )în disputele dintre diferite grupuri naționaliste,sau în privința posesiei a unui teritoriu contestat(Palestina și Israel), în coflicte dintre diferite dominații religioase(catolici și protestanți în Irlanda de Nord)și conflicte interne între forțele revoluționare și guverne(Malaezia,Indonesia,Filipine, Iran, Nicaragua, El Salvador, Argentina).

Impactul terorismului asupra publicului a crescut în mod uimitor prin intermediul comunicației moderne și anume media.Orice act de violență este sigur că va atrage relatarea televizată, ceea ce aduce evenimentul în casele milioanelor de oameni. Terorismul moderm diferă de cel din trecut deoarece victimele sale sunt frecvent civili inocenți care sunt aleși la întâmplare sau care pur și simplu se nimeresc într-o situație de terorism.Multe grupuri de teroriști din Europa se regăsesc în izolarea lor față de anarhismul secolului al XIX-lea.Neavând suport public ,extremiștii substituie actele de violență pentru a-și legitima activitățile politice.Aceste acte includ: răpirile, asasinatele, deturnarea de avioane, bombardarea.Banda Baader-Meinhof din Germania de Vest,Armata Roșie Japoneză, Brigadele Roșii Italiene,FALN Puerto Rico, Al- Fatah și alte organizații palestiniene,Calea Dreaptă din Peru, și Acțiunea Directă a Franței au fost cele mai proeminente grupuri teroriste ale ultimelor decenii ai secolului XX.

Definiții date de diverși autori

Principalele instituții din SUA –Dpartamentul de Stat și FBI au definit terorismul ca fiind: ,, utilizarea, în mod calculat, a violenței sau a amenințării cu violența pentru a induce starea de teamă,în scopul de a constrânge sau intimida guvernele și societățile pentru a atinge unele țeluri politice, religioase sau ideologice’’

Jean Servier este autorul cărții Le terrorisme și el definește terorismul ca,, fiind folosirea sistematică a terorii’’. Tot Servier considera că terorismul este și,, un sistem ofensiv întrebuințat de către un individ sau un grup mai mult sau mai puțin amplu, pentru a-și impune în fața unui întreg popor, ba chiar față de o întregă civilizație, pentru a exercita o influență asupra istoriei’’.

Pentru o mai bună înțelegere a semnificației cuvântului terorism Gheorghe Arădăvoice face o dublă definire a termenului deoarece consideră că există o dublă conotație a cuvântului și anume prin noțiunea de teroare se înțelege,, o stare de teamă extremă care înspăimântă, tulbură și paralizează’’ și această stare poate fi trecută la următorul pas și anume terorizarea în sine prin amenințarea cu violența și chiar practicarea ei.Al doilea termen folosit de acesta este cel de violență acesta fiind definit ca ,, recurgerea la forță, de către un individ sau un grup în vederea prejudicierii integrității unor persoane sau bunuri’’.Totodată autorul consideră terorismul ca fiind ,,forma cea mai organizată de teroare’’.

Vasile Simileanu consideră că terorismul este,, înspăimântarea unei populații prin acte de violență’’, și totodată și practicarea terorii de către structuri non-statale;desemnează acte de natură antiumană care provoacă, într-un anumit mediu social, acte intimidante prevestitoare a unui rău inevitabil.

Termenul de terorism își are rădăcina din cuvântul latin ,,terror,terroris’’ceea ce înseamnă frică,spaimă,groază, care sunt premeditate având ca mijloc de acționare intimidarea și amenințarea.

Frank C. Carlucci III, secretar al Apărării din timpul administrației Bush considera că:,,Terorismul este în mod esențial o tactică, o formă de luptă politică destinată atingerii unor scopuri politice.Terorismul poate fi înscris în categoria conflictelor de mică intesitate și descris ca război purtat la limita minimă a spectrului violenței, război în care conotațiile politice, economice și sociale joacă un rol mai important decât în cazul celui clasic, purtat de puterea militară convențională’’. Nu putem însă săune că această definiție e actualizată deoarece azi terorismul se manifestă cu o intensitate putem spune maximă și totuși este purtat la cote înalte ale violenței și încă elementele economice, politice,sociale joacă un rol important .

General Ioan Pitulescu definește terorismul ca fiind ,, acea practică de rezolvare prin mijloace de violență a divergențelor dintre grupuri de interese, organizații criminale sau indivizi, precum și pentru impunerea unor revendicări politice, economice, religioase, etnice sau de altă natură, urmărindu-se cu preponderență înspăimântarea unei colectivități de oameni, a opiniei publice, care la rândul ei să exercite presiuni asupra autorităților și chiar a guvernului pentru satisfacerea revendicărilor pretinse de grupurile sau organizațiile teroriste’’. Autorul ajunge la concluzia că terorismul are drept scop ,,provocarea de panică,dezordine și teroare în sânul unei colectivități organizate’’

După Stephen Sloan terorismul este,,o formă de conflict de intensitate scăzută, fiind la celălalt capăt al spectrului unui conflict armat care se sfârșește cu un război generalizat.

(…) Terorismul a devenit din ce în ce mai mult o manifestate a schimbării naturii conflictelor armate sau o nouă formă de ducere a războiului, rezultată din revoluția tehnologică ce acompaniază schimbările din arena politică internațională”

Clausewitz afirma că,,…terorismul este o continuare politică a ducerii războiului cu alte mijloace”

În 1975 Brian Jenkins spunea că,,amenințarea cu violența,actele individuale de violență sau campaniile de violență concepute în primul rând pentru a inspira teamă, pentru a teroriza, pot fi definite ca terorism”.

Pentru Watson si Wilkinson terorismul este ,,…o strategie,o metodă prin care o grupare organizată încearcă să atragă atenția asupra scopurilor sale, sau să obțină concesii pentru acestea, prin folosirea sistematică si deliberată a violenței.Aceasta reprezintă o formă de război clandestin,nedeclarat și neconvențional,purtat fără nici un fel de reguli sau limitări umanitare”.

James Adams definea în 1980 terorismul ca fiind ,,…amenițarea cu violență sau folosirea violenței în scopuri politice de către indivizi sau grupuri de indivizi,indiferent dacă acționează pro sau contra autorității guvernamentale existente,când aceste acțiuni au intenția de a șoca,intimida sau consterna un grup țintă mai larg decât victimele imediate.Terorismul este relaționat cu indivizi sau grupuri de indivizi,care urmăresc răsturnarea regimurilor politice,corectarea unor deficiențe sociale percepute de grupările respective sau erodare ordinii politice internaționale”.

În concepția lui Gen.Ion Pitulescu există o ,, conjugare a terorismului cu crima organizată”,terorismul fiind parte a crimei organizate din întreaga lume care se caracterizează prin,, existența unor grupuri de infractori structurate în ideea înfăptuirii unor activități ilegale conspirate, având principal scop obținera de profituri ilicite la cote deosebit de ridicate”.

Alți autori îi conferă terorismului doar un caracter politic,spre exemplu Hayman care afirmă că ,, terorismul reprezintă folosirea violențelor politice extraordinare sau amenințarea cu folosirea acesteia în scopul inducerii unei stări de frică,neliniște,panică în rândul țintelor spectatoare, mai numeroase decât grupul victimelor imediate” și Tromp care afirmă că ,, terorismul politic înseamnă folosirea sistematică a violenței în scopuri politice,îndreptată împotriva celor neimplicate direct în conflictul politic,iar tăria sa depinde de patru factori:arme,mobilitate,comunicații și bani”.În anul 1990 Leger definea terorismul ca fiind ,,folosirea violenței sau amenințarea cu violența în scopuri politice de către persoane sau grupuri,indiferent dacă acționează pentru sau împotriva autorității guvernamentale stabilite, dacă asemenea acțiuni urmăresc influențarea unui grup-ținta aflat dincolo de victima sau victimele imediate”,iar Micolus considera că terorismul reprezintă ,,provocarea sau amenințarea cu provocarea unei stări de neliniște prin violență ieșită din comun în scopuri politice de către un individ sau un grup,fie în favoarea,fie în defavoarea autorității guvernamentale existente.În 1981 Herman a dat o definiție mai complexă a ceea ce înseamnă terorismul,și după părerea sa acesta ,,inseamnă folosirea extinsă și sistematică a violenței ofensive,a crimei si distrugerii,vizând oficialitățile guvernamentale și populația in general, ca și proprietatea publica și privată,în scopul de a determina indivizii,grupurile,comunitățile,entitățile economice și administrative să-și schimbe comportamentul și strategiile actuale astfel încât să corespundă cererilor terorișilor”.Astfel de definiție au mai fost date de Schwind in 1978 care afirma că ,,terorismul este comportamentul unui grup care prin mijloace violente încearcă să-și impună voința în fața persoanelor sau proprietății”,sau definiție dată de Crenshaw Hutchinson care susținea că ,,terorismul există atât în contextul rezistenței violente împotriva statului,cât si atunci când aceasta se exercită in interesul statului”,iar Zinone în 1978 să ajunga la concluzia că ,,terorismul este apogeul violenței”.

După Ion Bodunescu terorismul este ,,înfricoșarea unei populații prin acte de violență”, în concepția acestuia terorismul este în măsură să provoace într-un anumit mediu un ,,sentiment de teamă intensă,prevestitoare a unui rău inevitabil…acte intimidante sub toate raporturile” .

,, Principala caracteristică a terorismului este intimidarea prin violență, mijloacele folosite fiind extrem de variate, incluzând răpirea de persoane, luarea de ostatici, asasinatul, execuțiile sumare, producerea de explozii, distrugerea unor edificii publice, sabotarea căilor ferate sau a unor instalații industriale ori a mijloacelor de telecomunicații, ruperea unor diguri, otrăvirea apei potabile (a râurilor, fântânilor sau rezervoarelor de apa), producerea unor boli contaginoase, executarea de bombardamente, atentatele contra șefilor de state, atacurile misiunilor diplomatice și a diplomaților, atentate impotriva personalităților politice sau a unor persoane particulare cunoscute pentru opiniile lor, atacarea unor instituții publice sau întreprinderi comerciale, a avioanelor, a forțelor de ordine s.a.

O definiție a terorismului, unanim acceptată de specialiștii din domeniul politologiei, sociologiei sau al celui militar, nu există încă. Singura zona unde aceștia se ințeleg oarecum este cea in care se acceptă tipurile general-reprezentative de terorism, respectiv distingerea clara între terorismul de stat – exercitat de agenții specializate, care dețin monopolul coerciției – și terorismul politic – exercitat de „actori vremelnici”, practicat la începuturile sale la nivel intern, apoi la nivel internațional și intercontinental. Acesta din urmă are ca autori indivizi sau grupuri bine pregătite și puternic motivate etnic, religios, politic. Terorismul în sine folosește deliberat și sistematic mijloace violențe ori amenințări care trebuie să aibă ca rezultat provocarea de neîncredere, teamă, panică, nesiguranță, ignorând orice norme umanitare. Scopul acestuia este de a afecta grav atât structura socială cât și individul, luat separat, prin distorsionarea cadrului de percepție a imaginii societații de care membrii acesteia depind și în care își pun toata încrederea. Fără o definire clară a acestui fenomen, se poate ajunge la abuzuri practicate de unele puteri economice, politice sau militare, avînd ca țel ascuns scopuri strategice sau geopolitice, folosind manipularea informațională în câștigarea unui acord masiv pentru declanșarea unor intervenții militare punitive, acțiuni care în era armelor biologice, chimice și a celor nucleare pot deveni foarte periculoase pentru întreaga planeta. Se impune, de asemenea, instituirea de mecanisme, construirea unor instituții la nivelul organismelor internaționale (Consiliul de Securitate, de exemplu, să-și asume sarcini in acest sens) care să poată interveni urgent în astfel de crize. Terorismul este o tactică de luptă care urmărește intimidarea politică a adversarilor și a populației prin folosirea violenței. De obicei, metodele utilizate de teroriști reflecta ferocitate, cruzime și lipsa de scrupule. În majoritatea atentatelor cad victime necombatanți civili. Teroarea a fost folosită frecvent în trecut nu numai de către insurgenți și gherilele naționaliste împotriva unor autorități mult mai puternice sau împotriva unor ocupanți străini, dar și de către guvernanți împotriva oponenților interni și externi care le contesta legitimitatea.

 Termenul de "terorist" poate fi aplicat în mod arbitrar și abuziv oricărui grup care se opune obiectivelor enunțate de o oarecare autoritate. Ceea ce unii definesc că teroriști pentru alții sunt luptători pentru libertate. Guvernul Statelor Unite publică în fiecare an o listă a organizațiilor pe care le consideră "teroriste" și a țărilor care sunt suspectate că ar sponsoriza "terorismul internațional". Pe când gruparea Al Qaeda este indiscutabil responsabilă pentru atrocitățile din 11 septembrie 2001, majoritatea organizațiilor considerate "teroriste" de Departamentul de Stat nu au atacat Statele Unite în trecut și nu reprezintă un pericol pentru America.’’

,, Terorismul reprezintă factorul care aduce atingere securității persoanelor fizice, siguranței naționale cât și altor state opozante acceptiunilor adoptate de fractiunile sociale, avand motivatii si obiective de ordin politic-ideologic sau principial-religios”.

,,Termenul terorist și întreaga sa familie de cuvinte îmbracă valențe semantice incerte. Termenul poate fi abuzat cu ușurință. Totul poate fi definit ca terorism: acțiunile corporatiste ale marilor companii sunt terorism pentru ecologiști, macelărirea septelului atins de sindromul vacii nebune este calificat drept terorism de crescători, adversari politici în contextul dezbaterilor naționale din țări democratice devin teroriști. Cu toată această neclaritate, terorismul a devenit termenul care dă fața răului, întruchipând inamicul libertății și democrației. Terorismul este ,,le mot maudit”, loc ocupat, de pildă, de naziști în vocabularul comunist. Când vrei să desemnezi răul absolut, este suficient să invoci terorismul. Pronunțarea acestui nume odios pare a fi suficientă pentru a trezi adversiunea. Ambiguitatea termenului este prilejuită de inexistența unor criterii comune acceptate de definire a terorismului. Nu este oare bizar că vorbim atât de des de terorism fără să ne pese prea mult că nu există o definiție general agreată a sa ? Termenul pare dotat cu semnificație variabilă innăscută, încărcat negativ sau pozitiv în funcție de interlocutor. Teroristul unora este eroul sau luptătorul pentru libertate al altora. În regiunea controlată de clanuri la granița dintre Pakistan și Afganistan, unde se crede că se ascunde Bin Laden, Osama este cel mai des întâlnit nume de băiat al nou-născuților. Bush este teroristul unora, tot așa cum Zarquawi este teroristul altora.
Instanțe internaționale precum ONU, care reunește 191 de națiuni ale lumii, încearcă în van să ajungă la o definiție la care să se subscrie unanim, deși există elemente inerente și invariabile ale fenomenului terorist. Plecând de la definiții proprii, SUA își are propria sa listă cu organizații teroriste, Europa pe a sa, ambele neîmpărtășite de lumea arabă”

Încadrarea juridică a terorismului

Primele încercări de definire a terorismului sub raport juridic a apărut în cadrul ,,Conferințelor Internaționale pentru Unificarea Legii Penale”,când Quintilliano Saladana a menționat în 1925 în cadrul Academiei de la Haga noțiunea de ,,crimă internațională”,aceasta făcând referire la ,,crimele împotriva drepturilor omului și crimele comise împotriva șefilor de state sau a reprezentanților diplomatici.Conferința de la Copenhaga din 1935 definea terorismul ca fiind ,,un act voluntar comis împotriva vietii,integrități fizice,sănătăți sau libertății oficialităților;orice act care primejduiește o comunitate,crează o stare de teroare în vederea schimbării autorității publice sau împiedicarea acțiunilor acesteia,sau care urmărește deranjarea relațiilor internaționale”.

În cadrul ,,Conferinței Ligii Națiunilor pentru prevenirea și pedepsirea terorismului” s-a adoptat definiția actelor teroriste ca fiind ,,actele criminale îndreptate împotriva unui stat,astfel gândite și concepute să creeze teroare în mințile persoanelor particulare,a grupurilor sociale sau a opiniei publice”.

În 1972 administrația americană a înaintat un memoriu, intitulat,,The United States1972 Draft Convention for the Prevention and Punishment of Certain Acts of International Terrorism”(,,Propunerea SUA privind legiferarea convenției pentru prevenirea și pedepsirea anumitor acte de terorism internațional-1972”),Organizației Națiunilor Unite în cadrul celei de-a șasea Adunări Generale.Ca efect al acestei propuneri ONU a creat un ,,Comitet Ad Hoc pentru terorismul internațional”.Acest Comitet avea trei subcomitete iar unul dintre acestea avea rolul de a da o definiție juridică termenului de terorism.În anul 1985 Națiunile Unite au adoptat prima rezoluție de condamnare a actelor teroriste ca ,,acte criminale”.

În 1978 SUA înaintează Congresului ,,Actul de combatere a terorismului internațional”, dar care nu trece de Congres.După un an SUA a votat prima lege care definea terorismul internațional ca fiind:

1),,Actele violente sau actele periculoase vieții umane care constituie violării ale legislației criminale ale SUA sau ale altor state sau actele care ar putea constitui violări criminale ale legislației SUA ori a oricărui stat;”

2),,Dacă actele urmăresc: să intimideze sau să constituie mijloace de coerciție a populației civile:să influențeze politica unui guvern prin intimidare sau coerciție:să afecteze atitudinea și comportamentul unui guvern prin asasinate și răpiri”.Totuși au mai existat și alte definiții date de legislația americană.

Terorismul este una dintre infracțiunile internaționale comise de persoane particulare(delicta juris gentium), terorism care poate constitui o infracțiune de drept comun(când are la bază un element material, acte împotriva unor persoane inocente în vederea extorcării de fonduri dau răzbunare)sau acesta e politic atunci cînd,,urmărește să complice sau să determine ruperea relațiilor pașnice dintre state, să înlăture anumiți oameni politici indezirabili unor cercuri străine sau să influențeze prin intimidare politică internă sau externă a unui anumit stat”.De asemenea se manifestă și un terorism de stat, acesta constând în violența statelor coloniale împotriva mișcărilor de eliberare națională și tot acte de terorism de stat sunt considerate și actele violente ale statelor împotriva supușilor .

Intensificarea actelor de terorism au făcut ca preocuparea statelor și a juriștilor criminaliști să crească și ea în vederea prevenirii și reprimării infracțiuni de terorism.Pentru a fi posibile aceste demersuri e nevoie de o cunoaștere a originii și cauzelor acestui fenomen ,de multe ori găsindu-și ,,originea în situații politice grave dar nejustificabile” care rămân însă fără rezolvare, păstrându-și caracterul politico-social.

,,Convenția pentru prevenirea și represiunea terorismului” din 1937,a fost primul instrument juridic internațional care în articolul 1 că ,,Înaltele Părți Contractate, reafirmând principiul dreptului internațional potrivit căruia este de datoria oricărui stat de a se abține de la orice a ct ce este destinat să favorizeze activitățile teroriste îndreptate contra unui alt stat și să împiedice actele prin care acestea se manifestă, se angajează…să prevină și să reprime activitățile de acest gen și să-și acorde în mod reciproc concursul” .

În 1954 Comisia de drept internațional numește actele de terorism drept crime internaționale, îndreptate spre ruperea relațiilor dintre state și totodată acestea erau categorisite drept pericole pentru pacea și securitatea internațională.

În 1974 Comitetul special ONU,care era însărcinat cu definirea termenului de agresiune, a adoptat proiectul de definire a termenului de terorism de stat, atât comiterea lui cât și acordarea sprijinului pentru intreprinderea actelor teroriste, ca și drept agresiune.

Chiar dacă terorismul internațional este condamnat ca și fenomen,doar unele din actele terorismului fac obiectul răspunderii internaționale convenționale și acest lucru se datorează lipsei definiției clare a noțiunii de terorism,din ,,imposibilitatea elaborării și a adoptării până în momentul de față a unei definiții generale a terorismului, care să fie unanim acceptată” ,aceste dificultăți fiind de ordin politic și datorită ,,impasului” în ceea ce privește reglementările terorismului pe plan internațional.

Terorismul internațional constituie o infracțiune sui generis,o activitate criminală caracterizată prin prezența unui ,,element de extraneitate”,astfel că acțiunile criminale de tipul actelor teroriste care se,,prelungesc” pe teritoriul mai multor state face obiectul infracțiunii cu caracter internațional.

Prin existența elementului de extraneitate terorismul exclude activitatea teroristă care privesc afacerile interne ale statelor respective și prezintă interesul pe plan internațional.Elementele caracteristice ale extraneității sunt:o altă țară decît cea în care sau împotriva căreia s-a comis actul, să fie în cauză în mod direct sau indirect.

Definițiile date fenomenului terorist până în prezent în Occident nu ,,corespund spiritului și necesității”urmărite pentru reprimarea terorismului,deoarece numai un anumit tip de acte sunt considerate drept teroriste ,de exemplu deturnarea de nave sau asasinarea unor personalități politice,care acestea sunt aspecte precise ale terorismului și care ,, nu acoperă fenomenul(terorismului) în asamblul său”.În vederea celor două tipuri de acte teroriste s-au făcut demersuri ,pentru reprimarea lor, în cadrul Convenției de la Haga(1970) referitoare la reprimarea actelor de capturare ilicită a aeronavelor, cea de la Washington(1971)cu privire la represiunea actelor de terorism(convenție regională a Organizației Statelor Americane)și a celei de la Montreal(1971)pentru reprimarea actelor ilicite îndreptate contra securității aviației civile.Toate aceste demersuri se opresc doar la anumite aspecte ale fenomenului terorist iar pentru stabilirea unui ,,instrument general” ar trebui să se aibă în vedere ,,realizarea unui consens asupra tuturor formelor de terorism,cât și importanța fiecăruia”.

Ion Bodunescu este de părere că statele sunt interesate de fenomenul terorismului ,mai ales prin elementele acestuia și etapele constituirii,pregătirea și acțiunea infracțiunii, ,,subiectele ei active și pasive, mobilul, mijloacele de înfăptuire a autorului”și care se caracterizează printr-un ,,caracter internațional” deoarece după cum afirma și juristul român Pella, ,,săvârșirea sau efectul (actelor)lor se prelungește pe teritoriul mai multor state, fie prin faptul că aduc atingere unor bunuri juridice de înaltă valoare a căror protecție constituie o condiție esențială pentru menținerea raporturilor de bună înțelegere între state și, în consecință a păcii internaționale”.

Pentru a se vedea rezultatele actelor teroriste, acestea sunt de obicei pregătite pe teritoriul altui stat sau pe un teritoriu diferit de locul acțiunii și atunci aceste infracțiuni capătă un caracter internațional.În cadrul ,,Convenției pentru prevenirea și reprimarea terorismului”, din 1937, elaborată sub deviza Ligii Națiunilor, în articolele 1 și 3 se precizează că terorismul internațional dobândește ,,caracterul internațional al infracțiunii prin actele de violență, asocierea,înțelegerea, instigarea, participarea etc. care sunt săvârșite în vederea comiterii infracțiunii teroriste contra unui stat străin”, iar în baza articolului 10 din aceeași Convenție,se precizează faptul că infracțiunea îndreptată spre teritoriul în care acesta s-a și săvârșit, dar autorul faptei s-a refugiat într-un alt stat, acest act de terorism va fi considerat tot infracțiune internațională.

Pentru a afirma că infracțiunea de terorism este o infracțiune de drept internațional trebuie să se definească noțiunea de delict internațional ținând cont de aspectul formal și cel material al infracțiunii de drept internațional, primul aspect se referă la ,,posibilitatea urmăririi și judecării autorului infracțiunii indepedent de locul unde a avut loc infracțiunea” iar al doilea se referă, după Donnedieu Vabres, la existența premiselor care definește actul ilicit drept infracțiune a națiunilor:

1.dacă săvârșirea actului criminal se prelungește pe teritoriul mai multor state(traficul de stupefiante, vânzarea sclavilor);

2.dacă bunul căruia i s-a adus atingere prezintă pentru comunitatea internațională o importanță materială (căi de comunicație,circulație monetară etc.),sau o importanță morală (exemplu pacea internațională );

3.dacă actul criminal ofensează grav sentimentul de justiție și de respect datorat demnității umane, sentiment propriu tuturor oamenilor;dacă actul respectiv tulbură ordinea conștiinței umanității.Așadar un delict comis împotriva drepturilor națiunilor, indiferent dacă prezintă un aspect doar material sau și formal,ideal, acțiunea in sine nu trebuie să nu aibă urmări pentru ceea ce a făcut în contra intereselor internaționale.

Paradigme teroriste

Grupările și mișcările extremist-teroriste și-au dezvoltat propriile lor paradigme pe baza cărora analiștii emit doctrine antiteroriste .Există patru astfel de concepte:

Paradigma diplomației de constrângere

Actele teroriste au avut întotdeuna ca element specific de constrângere intimidarea persoanelor sau grupurilor de interese în vederea obținerii unor schimbări.Aceste constrîngeri au fost de o intensitate mai mică în vechime dar în prezent existența armamentului de distrugere în masă prezintă un real pericol pentru securitatea internațională.

Paradigma războiului

Acest tip de terorism care se încadrează în această paradigmă ,este un terorism care acționează în ,,nume propriu sau care acționează în serviciul unui stat care susține logistic și financiar terorismul”, și care au drept scop ,,cauzarea de pierderi și distrugeri la scară mare” lucru care este considerat de grupările respective că ar fi un ,,conflict militar”,aceste acțiuni fiind situate la ,,granița”juridică dintre acțiunile militare și actele teroriste.

Un astfel de exemplu poate fi acțiunea sârbilor de purificare etnică în Kosovo și invers a albanezilor din Kosovo împotriva populației sârbe din enclava Kosovo sau a rebelilor ceceni, gazarea de către regimul totalitar din Irak a populației kurde,omorârea unor minorități din Africa și America Latină de către forțele paramilitare antiguvernamentale etc.

Paradigma ,,noii lumi”

Aceasta reprezintă noua variantă a unui nou sistem social dominat de fundamentalismul religios care pretinde un control totalitar și instalarea unui haos generalizat.Acestui tip de terorism îi sunt atribuite evenimentele din 11 septembrie 2001 și 11 martie 2004 care au lăsat un haos general printre populațiile lumii.

Paradigma Netwar

Terorismului de tip Netwar îi sunt specifice acțiunile membrilor acestuia care au acces la strategii și tehnoligii moderne ,grupul respectiv fiind adaptat ,,erei informaționale” și de aceea ei sunt dispersați în întrega lume și au ca mijloc de comunicație accesul la o rețea informatică care nu are un centru de comandă tocmai pentru a nu putea fi idenficat.Prin astfel de metode se ajunge la o internaționalizare a terorismului evidentă mai ales în zilele noastre.Aceste grupări au drept scop ,,destabilizarea vieții politice,economice,sociale prin atacuri informatice cu efect imediat asupra comunității internaționale.”

Gen.Gheorghe Arădăvoaice identifică în lucrarea sa ,,Terorism, Antiterorism, Contraterorism” cinci paradigme care definesc determinarea și cauzalitatea fenomenului terorist.

Paradigma crizei

Conform acestei paradigme terorismul reprezintă efectul unei situații de criză asupra protagoniștilor actelor teroriste,criza putând exista la nivel statal,politic,cultural,economic și a valorii morale iar această criză poate cuprinde toate aceste sisteme.Caracteristic acestei paradigme este elementul asupra căruia decade, și anume actorul individual care manifestă o stare frustrare.

Paradigma instrumentală

Această paradigmă caracterizează teroristul care pentru obținerea unei stări de teroare,el ajunge la acte de violență pentru a sprijini unele mișcări sociale.Totuși această paradigmă nu a fost de ajuns pentru definirea terorismului.

Paradigma culturală

Aceasta apare sub forma a două variante: prima se referă la cultura sau subcultura care ar fi favorizat trecerea la terorism (exemplu terorismul de extremă stânga din Italia,Germania de Vest și Japonia unde s-a observat o cultură politică și intelectuală a acestor țări unde s-a manifestat fascismul și nazismul.Acest tip de cultură este una a violenței care a determinat trecerea protagoniștilor la forme extreme de comportament.Cea dea doua variantă se referă lamediul socio-cultural în care s-a format personalitatea actorilor teroriști.Conform acesteia se observă multitudinea arhetipurilor teroriste,profilul lor psihologic și totodată dezvoltarea comportamentală,însă această catalogare face imposibil elaborarea unei definiție clară a terorismului.

4.Paradigma ideologică

În ceea ce privește această paradigmă, ea se referă la identificarea surselor ideologice ale terorismului, mai ales ale terorismului ,,de extremă stânga,anarhismul pre-marxist-leninist,tradițiile intelectuale ale extremei drepte și fundamentalismul religios al islamului radical.”

Această paradigmă își are meritul de a oferi o caracteristică de bază a terorismului, spre exemplu doctrine,mituri,ideologii etc.

5.Paradigma socială

Aceasta pleacă de la ideea că terorismul are ca reper de pornire legăturile dintre mișcările sociale sau comunitare și terorism,în baza acesteia, destabilizarea mișcărilor sociale produce intensificarea acțiunilor teroriste.

Clasificarea actelor de terorism

O primă clasificare este dată de a)literatura de specialitate în felul următor:

1.după scop:

Realizarea unor scopuri politice(exemplul unor entii sau naționalități ca: kurzii,palestinienii,bascii-care cer rezolvarea problemelor ce îi au în vedere),înlocuirea puterii politice,tensionarea relațiilor dintre state;

Atragerea atenției publice asupra problemelor și persecuțiilor unor etnii;

Subminarea autorității regimurilor politice dintr-o țară prin implementarea unei stări de nesiguranță,de dezechilibru economic;

Obligarea autorității publice de a face unele demersuri în favoarea lor(eliberarea membrilor din închisori,cererea de răscumpărare pentru răpiți) etc.

Promovarea intereselor grupului care pot fi de natură națională,sau a unor minorități,lingvistice,religioase,ideologice,naționaliste,separatiste;

Intimidarea și influențarea unor personalități,guverne,organisme în vederea rezolvării unor probleme social-politice,economice,religioase etc.;

Răzbunarea față de persoane publice sau guverne.

2.După spațiu:

terorism național sau intern

terorism internațional

terorism transnațional

terorism global

3.După cauze și literatura de specialitate

terorism rasist

terorism neofascist și neonazist

terorism promotor al fundamentalismului religios

4.După modalitățile de executare:

terorism direct

terorism indirect

b)după mobilul sau scopul care stă la baza actului terorist:

1.terorism de drept comun(comiterea infracțiunii printr-o violență imensă pentru îndeplinirea scopului-amenințări,crime,șantaj,răpiri etc);

2.terorism social (prin actele sale se urmărește o schimbare a ordinii sociale,impunerea unui mod de viață sau ideologii);

3.terorism sindical (prin aceste acțiuni se urmărește destabilizarea economică a statului și atragerea maselor de populație-exemplu mineriadele din România postdecembristă);

4.terorismul politic (aceste acte sunt pentru răsturnarea unui guvern,schimbarea ordinii politice sau a oamenilor politici);

5.terorismul de stat (constituit sub forma unui instrument de politică internă sau externă a unui stat);

c)După spațiul în care se manifestă și actorii actului și intensitatea actului poate fi:

1.terorismul intern, național(se produce în interiorul garnițelor unui stat);

2.terorismul internațional( actul în sine se răsfrânge și pe teritoriul altor state);

3.terorismul tranzițional (autorii sunt apatrizi);

Clasificarea lui George Levasseur

O primă clasificare o face după autorii și scopul urmărit de aceștia prin acțiunea lor, astfel avem:

Terorismul ordinar sau banditismul, care au drept scop obținerea de foloase materiale sau unele avantaje,acestea fiind realizate în grup sau individual prin violență mare,fără a avea obiective politice.

Terorismul politic , care au drept scop politic.

Terorismul de stat, caracterizat prin acțiunea împotriva unor mișcări sau persoane,oprimarea sau represiunea unor grupuri etnice,sociale,religioase,politică de segregare rasială și de apartheid.În ceea ce privește terorismul internațional ,în părerea lui Levasseur ,se evidențiază existența acestuia la două nivele: individual(atunci când în cazul terorismului intern se adaugă un element de extraneitate cum ar fi autorul,victima sau teritoriul asupra căruia sța desfășurat atentatul),și statal, când actul este exclusiv îndreptat de către stat împotriva altui stat.

Terorismul internațional care se prezintă sub două forme:

a)Terorismul de drept comun sau banditismul internațional(în vederea tragerii de foloase)

b)Terorismul politic

Clasificarea lui Croazier

Brian Croazier,fost director pentru Europa al Institutului american pentru studierea conflictelor,a declarat în 1975 în fața Senatului SUA, că terorismul este după părerea sa împărțit în:

a)terorism diversionist ,care ar presupune publicitatea,creșterea prestigiului și totodată și discreditarea autorităților publice în fața opiniei publice, iar prin acțiunile de anvergură luate împotriva combaterii terorismului acestea vor suporta cheltuielile de înarmare.

b)terorism coercitiv, presupune demoralizarea populației civile care își vor pierde încrederea în autorități și guvernanțiși se va instala în rândul acestora un sentiment de frică.

În părerea sa există grupuri teroriste de genul:

grupări etnice,religioase,naționaliste;

grupări autointitulate revoluționare;

grupări anarhiste(caracreristic fiindu-le lipsa unor scopuri clare și precise,o ideologie confuză și eclectică);

grupări patologice sau individuale(acestea nu au revendicări bine definite în plan politic și ideologic,au ca motivație lipsa de acomodare în societate și familie și nu recunosc organizarea socială);

grupări neofasciste de extremă dreapta(în Italia ,,Ordine Nero” și unele care acționează cu acordul tacit al guvernului ca ,,Ojo por ojo” în guatemala și ,,Escadroanele morții” în Brazilia) și mercenari ai ideologiei(cu acțiune transnațională,exemplu ,,Rengo Segikun” în Japonia).

Clasificarea terorismului în concepția Departamentului de Stat al SUA

Clasificarea emisă de acest departament ,se poate spune, este mai apropiată realităților anilor 1990-1996, și se poate prezenta astfel:

1. terorismul organizațional(caracterizat prin grupuri mici, organizate,strâns unite și omogene politic);

2.terorismul practicat în contextul insurgențelor(aceștia pot fi separatiști etnici sau rebeli politici,aceștia din urmă acționând pe o scară largă la nivel regional sau național împotriva guvernului iar acțiunile insurgenților este de tipul guerilelor sau de tip paramilitar care acționează în tre granițele statului );

3.terorismul sponsorizat(prin sprijinul oferit de către state suverane unor țări –exemplu Iranului,Libiei, Coreei de Nord,Irakului);această sponsorizare implică mai multe implicații:

implicarea directă(prin atentarea unor ținte cu instrumente proprii statului respectiv)

încurajarea, asistența logistică și sprijinul material,acordate grupului terorist pentru a-i asigura bineînțeles interesele statului.

Procurarea de armament, explozibil,asistență în domeniul instrucției(locuri de antrenamente ).

Acest tip de terorism sponsorizat are ca drept scop atingerea unor obiective cum ar fi : intensificarea puterii,influența în mișcările revoluționare sau religioase,sau pe plan extern rezolvarea unor diferende care nu se por realiza prin căi convenționale.

În literatura de specialitate există și alte tipuri de terorism :

1. terorismul patologic , violența e cuvântul de ordine a acestuia,membrii acestuia nu dau dovadă de raționalitate,exemple:,,Armata Neagră de Eliberare”, care se descindea din,,Panterele Negre” care acționa împotriva,,ordinii albe” și ,,Armata Symbioneză de Eliberare” , ambele din SUA).

2.terirismul psihotic (psihopatic), acte comise fără un raționament și fără motivație, autorul având un comportament anormal,deviant care se transformă în asasin psihopat,el provenind dintr-un mediu ostil,familie dezorganizată,cu probleme de adaptare socială.

3.terorismul și violența criminală, acesta se poate realiza și prin plătirea unor profesioniști sau trupe de guerilă,care fiind plătiți, comit în numele ,,plătitorului” acte de violență, în special se ocupă de răpiri care sunt o sursă de venit în urma răscumpărării persoanelor răpite.

4.terorismul și violența endemică , acest tip îi este specific caracterul de nesiguranță în mediul unde se realizează și unde anarhia,masacrele,ura sunt caracteristica lor de bază(Uganda, Angola, Ruanda,Burundi).

5.terorismul autorizat face referire la folosirea forței de către un stat în cazuri de război, în privința acestui lucru fiid date legi pentru reglementarea acestor acte(Convenția de la Geneva din 1937) dar a căror reglementare poate fi încălcată.Unele state folosesc tehnici de menținere a ordinii interne care pot fi considerate acte de terorism autorizat(epurații,tortură etc).

6.terorismul autorizat mutual (vigilenții) specific acestui tip de terorism este tăcerea care o poartă regimul politic în cazul unor acte teroriste(care acționează fără o aprobare oficială ca să evite implicarea sa ) care îi fac un ,,serviciu” și care regim nu se autosesizează.

7.terorismul organizațional -gruparea teroristă putându-se confrunta cu probleme de tip organizatorice, spre exemplu când se încearcă infiltrări în rândul acestora, și care atrage după sine pedepse rapide și crude asupra membrilor ,,feloni”.Acest tip de terorism este specific Mafiei sau altor organizații teroriste care lasă semne evidente pentru atenționare.

8.terorismul pragmatic se folosește în vederea utilizării violenței la care să participe și masele de oameni prin amenințarea acestora și care organizează greve,boicoturi,manifestații.

9.terorismul funcțional este utilizat cu scopul de a dobândi un avantaj strategic.

10. terorismul manipulativ este caracterizat prin jocul pe care îl fac pentru ca populația să fie ușor de manipulat,mai ales prin mijloacele media.

11.terorismul simbolic , acest tip de terorism este îndreptat asupra unui simbol al ,,dușmanului” care nu neaparat trebuie să fie persoana ea însăși , victima putând fii un reprezentant al puterii sau ,,inamicului” grupării respective care prin asasinarea unui simbol dorește o schimbare politică sau de altă natură.

Clasificarea lui Seger

Karl A. Seger afirmă că există doar trei tipuri de grupări teroriste care se evidențiază în contemporaneitate și anume:

Grupările care nu sunt sprijinite de stat și care sunt formațiuni mici,cu posibilități restrânse de acțiune pe termen nelimitat.

Grupări patronate de stat care sunt instruite și sponsorizate de către statși care sunt responsabile pentru 70% din atacurile teroriste internaționale.

Grupările dirijate de către stat(specifice grupărilor islamiste) sunt dotate cu echipamente și sunt instruite .

Oricare ar fi motivația actului terorist acesta va fi de culoare politică deoarece acestea urmăresc constrângerea societății prin direcționarea spre puterea politică a cerințelor lor și care putere este capabilă să se supună regulilor lor.

Grigore Geamănu vorbește despre terorismul atomic care este posibil prin folosirea armelor nucleare,care sunt un adevărat pericol pentru întreaga comunitate internațională.O dezarmare a acestor tipuri de arme nu a fost posibilă dar se s-au purtat strategii de ,,descurajare nucleară”.

Tratatul de la Moscova (1963) interzicea experiențele nucleare în atmosferă, extraatmosferic și sub apă.(nu se menționa experiențele subterane).

Tratatul cu privire la neproliferarea armelor nucleare,semnat la Londra, Washington și Moscova, statele nucleare se angajau să nu ajute țările care nu posedă armament nuclear în vederea dotării lor cu armament iar caestea din urmă se obșigau să nu devină state nucleare.Acest Tratat nu a fost semnat de toate țările ceea ce se poate afirma că nicio țară nucleară nu are garanția că nu vor fi atacate .Astfel armamentul nuclear poate ajunge pe mâna unui ,,dezechilibrat” care să ajungă să acționeze în numele terorismului atomic.

Vasile Simileanu face o clasificare a terorismului comforme realităților contemporane, și anume el identifică un nou termen celui de terorism și anume ,,narcoterorismul” și ,,fenomenul zonei gri”, noțiuni apărute la sfârșitul secolului XX.

Narcoterorismul care a fost definit de Gheorghe Arădăvoice ca fiind ,,utilizarea traficului de droguri pentru propagarea obiectivelor anumitor guverne și organizații teroriste”, specifice îi sunt țări ca și statele Americi de Sud(Columbia,Venezuela,Peru,Ecuador,Mexic ,Cuba) ce erau țări cu ,,tradiție” în producerea drogurilor dar au apărut de asemenea țări ca Angola,Somalia,Afganistan(țări anarhiste),Sudan,Libia,Iran(țări dictatoriale), Tadijkistan,Kîrghistan,Uzbekistan(țări rezultate din destrămarea unor superputeri) și țări ca Myanmar,Filipine,Malaysia,N-V Chinei(zone cu control greu de realizat), toate acestea ducând la o relansare a creșterii producției de droguri care sunt direcționate spre piețele din occident, cu precădere pe continentul nord american.

Mai recent termenului de terorism i s-a asociat cel de ,,fenomen al zonei gri”, această noțiune reprezentând ,,amenințările împotriva statelor națiuni ale unor factori nestatali precum și ale unor organizații non-guvernamentale.”

Consumul de produse stupefiante este condiționat de problemele psihosociale și afective ale consumatorului.

2.Terorismul de stat

Actele acestui tip de terorism are în vedere înlăturarea unor personalități politice de stat sau străine cu efecte în relațiile diplomatice internaționale și al securității mondiale.Mulți analiști consideră că terorismul a evoluat datorită sprijinului logistic și financiar de către anumite state, care deșă condamnă terorismul, deși în spatele acestei false idei se ascunde suportul acordat mișcărilor și grupărilor teroriste.Acești furnizori de armament de nimicire în masă trebuie să ia în considerare că acțiunea unor astfel de arme îi pot afecta și pe ei dar și întreaga comunitate internațională și nu doar grupul sau entitatea vizată.În prezent armele nucleare, chimice, bacteriologice nu se mai folosesc iar organismele internaționale are sarcina de a le găsi și distruge.

3.terorismul politic

4.terorismul social

5.Terorismul religios

După cel de-al doilea război mondial fanatismul religios și etnic a cunoscut o dezvoltare de neimaginat datorită fracțiunilor etnice și religioase care s-au succedat pe întreg globul pământesc și care au fost fie înglobate unor state(URSS,RFS Iugoslavia,China,Irak) sau au fost constituite în enclave etnice artificiale( de tipul: Kosovo,Regiunea Mureș Autonomă Maghiară, Transnistria,Republica Turkmenă, Republica Uzbecă), desființarea unor structuri statale rezultate din ciuntirea teritoriilor naționale și alipirea lor la alte state(desființarea Kurdistanului,separarea celor două Germanii,divizarea Coreei), toate acestea au dus la zeci de ani de conflicte a căror rezolvare nu s-au finalizat.Toate aceste aspecte au dus la o acutizare a vieții sociale la care s-au adăugat și impasurile economice în care se aflau ,iar în baza acestora ideologiile teocratice au declarat război democrației,care încurajează integrarea de tip social, național, regional, global și care au răspuns acesteia prin creearea de secte, asociații și organizații cu fundamentalism religios și care în cele mai multe cazuri au o activitate criminală.

Aceste grupări sunt finanțate de asociații sau organizații non-profit, donații, administrații guvernamentale, afaceriști arabi aflați în Occident.Liderii acestor grupări extremist-teroriste au încercat să impună statelor musulmane legea Sharia și totodată crearea unei organizații suprastatale de tip islamic(chiar dacă sunt etnii și diversități lingvistice și culturale diferite) care să lupte și să condamne democrațiile și civilizațiile de tip occidental.

6.Terorismul chimic și biologic

Deși folosirea tehnologiilor de producere a armelor chimice și bacteriologice este interzisă prin tratatele internaționale, multe organizații din state slab dezvoltate au dus la o creștere importantă a acestui tip de armament care are costuri mult mai reduse față de crearea armelor nucleare.Folosirea acestor arme ar duce la o catastrofă umanitară.

Armele biologice se pot împărți în trei mari grupe și anume:

Arme de joasă tehnologie care cuprind substanțe toxice din clasa agenților patogeni comuni, fiind folosite în contaminarea surselor de apă și alimentelor(exemplu Salmonella ).

Arme de înaltă tehnologie de tipul aerosolilor pentru a cuprinde o zonă cât mai mare.Armele biologice permit prin modificarea moleculară a unor bacterii și viruși greu de identificat și de găsit antidot împotriva acestora.Prin folosirea acestor arme atât biologice cât și chimice, acest nou tip de terorism ,,superterorism” poate constitui o gravă amenințare la adresa statelor și a unor grupuri mari de populații.

Grupările care folosesc aceste metode sunt grupări cu motivații politice sau religioase(36%) sau criminale(28%).La fel motivele acestora sunt de natură ideologică((35%) și economice(40%), acestea din urmă cu scopul extorcării de bani.

Arme chimice

,,Convenția privind interzicerea dezvoltării,producerii,stocării și folosirii armelor chimice și distrugerea acestora” care a intrat în vigoare la 29 aprilie 1997(tratat cu vocație universală) nu poate cere ca într-o perioadă de 10 ani(2007), să se elimine stocurile de muniție existentă în aproximativ 30 de state.

Apariția materialelor toxice de tipul compușilor radiologici(TIR),chimici(TIC) și biologici(TIB)în folosirea industrială a acestora poate crea un real pericol în cazul în care acestea au fost eliberate accidental sau cu intenție , acestea necesitând un control amplu și o cooperare strânsă între serviciile informative, medicale, state, care trebuie să avertizeze în privința pericolului pe care îl reprezintă aceste materiale toxice industriale.Acest tip de terorism a folosit o gamă de substanțe de la acidul clorhidric în magazine(Australia 1997) până la otrăvirea produselor alimentare(Germania,Brazilia,Sua).

Din spectrul agenților chimici și biologici se folosesc arsenul , iperita și cianidele, ultima putând fi utilizată ușor pentru otrăvirea alimentelor sau apei iar cele din gama celor mai periculoase trebuiesc răspândite prin aerosoli sau purtători infecți.

7.Terorismul nuclear

Chiar dacă s-a redus numărul de arme nucleare la nivel mondial există încă o importantă cantitate de armament nuclear care este deținut fie de țări cu instabilitate politică sau cu guverne militare fie de state care urmăresc să achiziționeze un astfel de armament sau țări care ar putea furniza acest tip de arsenal către alte state sau în cel mai rău caz către grupări sau organizații teroriste,structuri paramilitare sau mișcări extremiste.Problema dezvoltării armelor nucleare nu se referă doar la statele care se cunosc ca deținând arme nucleare ci la țări care sunt deținătoare dar și finanțatoare a grupărilor teroriste sau șări care prezintă un anumit risc de degenerare de conflicte(India –Pakistan), sau țări care pur și simplu doresc să dețină șă să-și mențină supremația mondială (fostele state din Uniunea Sovietică și SUA).Chiar dacă unele state sunt finanțatoare ale unor organizații, nu s-a văzut dispunerea statului către organizație a unui asemenea arsenal nuclear deși poate exista un ,,trafic ilicit” de armament nuclear ușor.

,,Hegemonul nuclear” poate impune ordinea și pacea mondială.

8.Cyberterorismul

Lumea se confruntă cu un alt tip de pericol și anume unul care folosește informația ca instrument de luptă și au drept victime utilizatorii sociali de informații care pot fi atât oamenii cât și organizațiile sau comunitatea umană.

Scopul acestuia este de a controla și dezorganiza în vederea perturbării funcționării socio-organizărilor, și crearea dependenței acestora față de agresor.Un exemplu elocvent este mass media națională sau internațională căruia îi oferă informațiile necesare asupra țelurilor propuse.Dezvoltarea tehnologică a creat un nou mijloc de manipulare și anume Internetul.

Terorismul considerat după elementul subiectiv al infracțiunii

Dr. Ion Bodunescu face o clasificare a terorismului după elementul subiectiv al infracțiunii ( mai exact elementul psihologic), mobilul sau intenția care a stat la baza săvârșirii actului de violență, astfel că avem :

1. Terorismul de drept comun

Prin terorism de drept comun se înțelege acel tip de terorism care este sub incidența legii penale ca infracțiune obișnuită dar care este agravată de modul de săvârșire a acesteia și anume prin teroare.Actele care sunt incriminate de drept comun sunt acte ale căror mobile nu sunt nici politice și nici sociale dar care pentru îndeplinirea obiectivelor prezintă o manifestare de violență plină de cruzime.Astfel că putem întâlni acte de terorism care au scopuri particulare(drept comun) sau personale în vederea obținerii de foloase (sume de bani).

2.Terorismul social

Acest tip de terorism urmărește impunerea unei ordini sociale sau a unei ideologii de acest fel sau chiar distrugerea organizării sociale.După modul în care acționează pentru schimbarea ordinii sociale , se poate spune că acest tip de terorism se resfrânge doar în interiorul statului vizat, ceea ce presupune ca statul în cauză să soluționeze problema pentru că este în competența sa și nu a comunității internaționale sau a organismelor acesteia.

3.Terorismul politic

În cadrul acestui tip de terorism elementul subiectiv,intențional este unul de ordin politic, deoarece actele sale sunt direcționate către un stat, către organele sale sau împotriva organizării politice din statul respectiv sau împotriva formei sale constituționale.Există o asemănare între infracțiunea politică și cea de terorism, iar o mare parte dintre infracțiunile teroriste sunt totodată infracțiuni politice prin scopul urmărit și sunt de drept comun prin modalitatea de executate(elementul material).În sine infracțiunea politică are drept scop subminarea puterii,infracțiunea împotriva securității statului,atentatul asupra colectivității etc.

Așadar există o dificilă delimitare a infracțiunii de terorism politic și cea de infracțiune politică.Dar se poate evidenția că delictul politic nu este altceva decât o ,,metodă ideologică” pe când teroarea nu este o metodă ideologică ci ,,un element de drept comun” , iar infracțiunea politică realizată prin metoda teroristă (folosirea violenței ,a terorii) încetează a mai fi o infracțiune politică ci va fi o infracțiune de terorism politic.

Acest tip de terorism constă în lupta dintre un individ sau grup de indivizi (reprezentată de o minoritate politică,economică,națională,religioasă) și stat.

În cadrul celei de-a V-a conferințe pentru unificarea dreptului penal , s-a încercat(dar fără reușită) definirea terorismului politic manifestat sub toate formele dar din aceasta nu se disting cele două aspecte și anume terorismul politic direct și cel indirect.

Terorismul politic trebuie declarat ca un ,,delictum juris gentium” și care trebuie supus principiului universalității(exteritorialității absolute).

4.Terorismul național sau intern

Ca și caracteristici a terorismului național sau intern sunt spațiul în care s-a comis actul și întinderea efectelor sale în interiorul granițelor statului respectiv.Acest tip de terorism se manifestă sub forma terorismului politic și social ale căror efecte sunt în interiorul țării.

Autorul actului va crea spaimă și va îndrepta actul spre persoane cu funcții publice importante dar poate de asemenea să provoace atacuri și împotriva unor bunuri materiale care prin distrugerea lor acestea pot deveni pericole.Prin acțiunea teroristă se poate atinge și obiective care nu erau în planurile autorului(incendii,inundații,explozii).

Terorismul aerian

Dr. Ioan V.Maxim dă o importanță și acestui tip de terorism mai ales că în privința prevenirii acestuia s-au luat măsuri atât la nivel național cât și la nivel internațional.Securitatea aviației civile este foarte importantă de menținut mai ales după intensificarea actelor de terorism în general dar și cele ce vizează transportul aerian.Astfel că pentru menținerea securității transporturilor aeriene organismele internaționale au putut să găsească instrumente internaționale cât și naționale în vederea menținerii și îmbunătățirii securitîții navigației aeriene.

Până acum aceste acte de terorism luau forma deturnărilor de aeronave aflate în zbor și care obligau comandanții de bord să schimbe ruta de zbor și destinația, însă acest lucru în prezent prezintă un grad înalt de pericol deoarece trebuie să se ia în considerare intensitatea zborurilor care necesită acum folosirea unor rute clare, a unor culuare și altitudini de zbor obligatorii, care dacă nu sunt respectate pot duce la catastrofe umane.Dacă înainte aceste deturnări se făceau de către criminali de drept comun sau alienați mintal acum se observă astfel de acte din partea unor indivizi cu motivații politice.

Deturnarea avioanelor nu este însă singura modalitate de a comite această infracțiune ci de asemenea s-au constatat și atacuri asupra aeronavelor aflate la sol,asupra instalațiilor aeroporturilor,în aeroportuate, în aerogări etc.

CAPITOLUL II

EVOLUȚIA ȘI CARACTERIZAREA TERORISMULUI

Etimologie,Istorie,Acualitate

Între anii 1936 și 1981 un autor a listat 109 definiții ale terorismului dar această noțiune întâmpină greutăți de definire din cauza intereselor naționale a statelor, ale grupurilor de presiune, astfel că fiecare țară și-a conceput o definiție proprie comform propriilor interese și valori.

Terorismul antic

Încă din Antichitate frica și teroarea au fost instrumente de constrângere asupra membrilor unei elite a unor pretendenți la putere,sau chiar asupra populației aceasta realizându-se prin intermediul violenței.Această realitate a fost prezentă și în orașele-state grecești și apoi în Imperiu Roman.

Terorismul cu nuanță politică a început încă din secolul XII, XIII de un ordin islamic secret cunoscut sum numele de ,,Asasinii”(termenul provine din limba arabă și se traduce prin ,,consumator de hașiș” sau ,,toxicoman”),aceștia au fost prima grupare care au folosit crima planificată și sistematică pentru a instala frica și teroarea pe termen nelimitat, în scopuri politice.

Terorismul clasic

Folosirea modernă a termenului de teroare începe din timpul Revoluției Franceze din 1789 când pentru crearea unei noi ordini sociale violența și amenințarea sau chiar folosirea acesteia a fost aplicată.caracteristică acesteia a fost eliminarea opozanților și ,,indezirabililor regimului”.

Astfel că în timpul Domniei Terorii termenul de terorism avea ,,conotații pozitive” deoarece acest regim a lui Robespierre a fost adoptat ca o metodă de stabilire a ordinii ,o luptă contra monarhiștilor dar care avea să schimbe semnificația cuvîntului în cel de terorism de stat .

Începând cu 1880 terorism este sinonim cu violența și teroarea antistatală(spre exemplu în Rusia acțiunile teroriștilor ruși, urmate apoi de acțiunile teroriste din Irlanda pentru retragerea administrației engleze etc).

În secolul al XIX-lea s-a folosit ,,teroarea țăranilor” din Andaluzia(Spania),în Irlanda,Polonia,Germania,acele acte erau împotriva marilor latifundiari,reprezentanților guvernamentali etc.

Terorismul antebelic și interbelic

Începând cu 1890 termenul de terorism a primit noi înțelesuri descriindu-se prin acțiuni de reprimare în masă,mai exact în statele totalitare prin dictatura dusă de conducătorii lor impotriva cetățenilor.Spre exemplu Hitler la conducerea Germaniei,Mussolini în Italia.Aceștia au ajuns la putere și au fost susținuți de membrii unor organizații paramilitare (putând fi considerate de tip terorist spre exemplu ,,Cămășile cafenii” sau ,,Cămășile negre „).

În timpul celui de al doilea Razboi Mondial statul nazist a dat o nouă dimensiune fenomenului terorist prin cea mai mare epurare etnică a milioanelor de deportați în marea lor majoritate evrei care și-au făcut ultimul drum înspre camerele de gazare.

Terorismul postbelic contemporan

După cel de al doilea Razboi Mondial Stalin va provoca ,,Marea Teroare” aplicată statelor fost democratice din Europa de Est acapararea puterii.Aceste acțiunii au avut drept scop moartea,exilul,întemnițarea sau trimiterea în lagare pentru muncă forțată.

În timpul Razboiului Rece termenul de terorism va avea înțeles de manifestare revoluționară chiar dacă aceste revoluții ar avea o anumită ,,legalitate” nu se poate numi totuși terorismul ca fiind legal odată ce acesta provoacă daune și teroare în rândul civililor nevinovați.

După Gen. Arădăvoice ,terorismul s-a manifestat prin violența statală care avea ca obiectiv alte state sau care erau îndreptate asupra propriilor cetățeni,acest lucru fiind întâlnit cu prepoderență în statele cu regimuri totalitare: naziste, fasciste, bolșevice, în țările comuniste din Asia și Europa de Est și în unele țări islamice și în statele cu regim ,,pseudodemocratic” din Africa, Asia, America Latină.

S-a evidențiat și o violență a cetățenilor contra altor cetățeni, din cauze cum ar fi : rivalitățile etnice,social-ideologice sau religioase.Violența cetățenilor contra statului va lua forma unei acțiuni spontane dar organizate,de tipul insurgenței fie pentru răsturnarea guvernului,fie pentru a-și manifesta nemulțumirile.Printre formele insurgenței se găsesc: revoluția,lovitura de stat, terorismul, răscoalele.

Cauzele terorismului postbelic

Generalizarea terorismului în perioada postbelică a avut drept cauze problemele naționale,sociale,politice,ideologice și religioase.Minoritățile etnice sau religioase au ales terorismul pentru a ajunge la o autodeterminare si autoguvernare proprie (exemplu bascii din Spania,catolicii din Irlanda de Nord,armenii din Turcia,kurzii din Siria,Iran și Turcia).

Terorismul postbelic s-a manifestat prin mișcări de gherilă si mișcări de eliberare națională și anticolonială.

În timpul anilor 1945-1960 s-a dezvoltat un terorism intern prin sprijinirea mișcărilor de gherilă de către blocul comunist luând forma unui ,,terorism sponsorizat”, care va începe sa facă victime înafara granițelor naționale, aceste acte ajungând în America de Nord,Europa chiar dacă în acestea nu existau violențe de genul insurgențelor armate sau mișcărilor de gherilă.Ceea ce este caracteristic grupărilor teroriste din ani 60 este orientarea lor de stânga,iar în unele țări ca Turcia,Italia,Guatemala,Argentina si Brazilia au existat grupări teroriste de extremă dreaptă și a căror impact a fost doar pe plan intern.

Începând cu anii 70 se evidențiază o ,,internaționalizare” a violenței teroriste prin proliferarea terorismului ca formă de război neconvențional (exemplu SUA și URSS care nu doreau un conflict deschis între ele ).

Vasile Simileanu găsește drept cauze ale terorismului contemporan și modern: victoria militară a Israelului asupra vecinilor săi arabi care au ripostat împotriva acestuia și a SUA prin acte teroriste și deturnări de avioane,mișcările studențești extremiste ,,(neomarxiste și neotroțkiste din țările indistrualizate și care erau adeptele protestelor ridicate împotriva războiului din Vietnam, iar sfârșitul războiului rece a dus la o decădere economică a statelor foste socialiste care își manifestau o oarecare atitudine antiamericană chiar unele și-au gasit convingerea ideologică în fundamentalismul islamic.

Printre schimbările ce au influențat dezvoltarea și globalizarea terorismului au fost: fenomenul desființării blocului comunist, state care n-au mai primit sprijin internațional pentru supravegherea mișcărilor din interiorul țării respective,statele arabe condamnă terorismul și sunt preocupați pentru menținerea păcii,statele încep să nu mai sponsorizeze terorismul, dorința întregii comunități pentru stoparea terorismului .

Care sunt diferențele între terorismul "vechi" și cel "nou"?

La un interviu dat pentru revista românească ,,revista 22”, Jacques Julliard,director delegat la Nouvel Observ răspunde întrebărilor legate de terorismul actual,despre cum era acesta în trecut și cum este în prezent și totodată despre ,, internaționala puterii”.

În ceea ce privește terorismul actual și diferențele care sunt între acesta și cel trecut, acesta afirmă că se poate compara terorismul modern cu terorismul vechi deoarece o diferență se vede. Vechiul terorism era de mai multe tipuri.,, Putem, de pildă, spune că fascismul și comunismul erau forme ale terorismului de stat: justificările uciderii erau valorile colective, considerate mai importante decât valorile individuale. În cazul Al Qaeda găsim de asemenea ideea unor valori superioare vieții, pentru că se fac sacrificii umane. Aceste valori sunt internaționale sau, mai exact, supranaționale. Este o diferență enormă între naționalismul arab, așa cum era de pildă cel reprezentat de Nasser (care la un anumit moment a utilizat terorismul, în numele unei anumite idei, mai degrabă laice, cum e cea a națiunii arabe) și acest terorism actual pentru care aceste idei nu au nici o importanță. Cea mai bună probă este că atentatele din Irak nu sunt comise de irakieni, ci de iordanieni, de cei care vin din Arabia Saudită, din Siria. Există deci un fel de "Internationala a Terorii" care a început să funcționeze fără ca obiectivele ei să fie într-adevar definite. Ceea ce are însă în comun cu regimurile precedente este viziunea totalitară antiindividualistă despre lume.

Comunismul, fascismul, islamismul sunt viziuni antiindividualiste asupra lumii, în timp ce Occidentul are o viziune din ce în ce mai individualistă. Deosebirea este că regimurile comuniste și fasciste opuneau statul – sau ideea de națiune (volk, în germana), poporul, rasa – viziunii individualiste occidentale, în timp ce Al Qaeda are o viziune în principiu religioasă, dar în care putem bănui că religia e doar un fel de pretext. În realitate, teroriștii actuali sunt oameni revoltați față de toate formele societății moderne: îi leagă mai ales refuzul lumii de azi. Aceasta este lupta unor oameni, formați de islamismul cel mai tradiționalist, care refuză lumea de azi.”

"Internaționala Terorii"

,,Nici măcar în antichitate viața nu avea această valoare pe care o are azi?”

Răspunzând negativ acestei întrebări, Jacques Julliard afirmă că în antichitate existau ,,valori superioare vietii: onoarea, patria, Dumnezeu. Astăzi, contemporanii noștri consideră că nu există nimic deasupra vieții, ea este valoarea supremă. În același timp, este o societate care nu are alte obiective în viață decât viața însăși. Ea se lovește de aceste grupuri islamiste, pentru care viața nu reprezintă o valoare supremă. Într-o anumită privință, Al Qaeda reprezintă un stadiu anterior al umanității, ei consideră că Dumnezeu este superior vieții (eu nu pun în discuție Dumnezeul lor). Lupta dintre Al Qaeda și lumea modernă este lupta dintre cei pentru care viața este valoarea supremă și cei pentru care nu este așa ceva. Cel care este capabil să-și sacrifice viața are un avantaj față de cel care nu vrea cu nici un preț să o sacrifice. De aici, eficacitatea considerabilă a acțiunilor Al Qaeda.

Eficacitatea atentatelor sinucigașe: pentru ca nu veți găsi în Occident pe nimeni care să se arunce în aer, iar față de cel care declara: "Eu sunt gata să mor", nu poți face nimic. Nu există legi care să pedepsească sinuciderea”.

Organizarea grupurilor teroriste

Caracteristic terorismului este țelul urmărit prin acțiunile sale și anume instaurarea stării de teamă,de frică prin folosirea violenței împotriva oamenilor nevinovați. Grupurile teroriste au peste 100 de membri,la nivelul grupării existând un compartiment central de comandă iar apoi subordonate acestuia alte compartimente împărțite în funcție de regiunea unde activează, iar la rândul lor acestea controlează acțiunile celulelor operaționale.

De obicei grupările teroriste au o structură funcțională avându-și locația în locul în care urmează să execute atacul,ceea ce înseamnă că pentru ei este un mediu ostil lor și de aceea securitatea este pentru ei importantă și de aceea ei au o structură celulară,fiecare avându-și rolul lor cum ar fi:obținerea de informații,obținerea de ajutor logistic,desfășurarea unor activității specifice terorismului.

Organizațiile teroriste care nu beneficiază de sprijin din partea guvernelor au nevoie de o structură de sprijin.Organizarea grupării teroriste are o structură de tip piramidă,iar în vârful acesteia se află conducătorul sau liderul grupării teroriste,acesta având funcții de stabilire a politici și a acțiunilor întreprinse de acestia.Subordonații acestuia sunt membri care execută atacurile teroriste și antrenează pe alții.La un nivel inferior se găsesc susținatorii activi ai grupărilor teroriste dar care nu se consideră membri,ei doar acordă sprijin financiar și de altă natură acestora.La ultimul nivel se găsesc susținători pasivi.Aceștia sunt culpabili de complicitate tacită deoarece chiar dacă au cunostință de cauză,știu despre existența grupării teroriste, aceștia nu denunță actele acestora.

Ca o caracteristică a liderilor organizațiilor teroriste,deși apar ca și alienați mintal prin mijloacele media,aceștia sunt totuși bine educați,motivați politic,cu

cunoștințe însemnate și bună perfecționare în tacticile militare.

Recrutarea teroriștilor se face la vârste fragede și care urmează un program de pregătire unde învață cum să mânuiască armele, utilizarea lansatoarelor antitanc,și antiaeriene,acestea fiind fie furate,fie obținute prin mijloace ilicite.Armamentul acestor grupări poate fi mai avansat decât a altor grupări chiar și decât a armatei proprii dintr-o țară.Ei învață de asemenea cum se proiectează și utilizează dispozitivele explozive,au cunoștințe despre modalitatea de strângere de informații,prelucrarea lor,interceptarea semnalelor, comunicațiilor etc.

Principiul compartimentării are drept scop păstrarea secretului și circulația informației într-un mod controlat,teroristul având cunoștință doar despre datele care îi sunt strict necesare la atacul pe care îl va efectua.Celulele componente sunt formate din 5-6 persoane,uneori chiar și 10,fiecare având un conducător și care celulă se bucură de independență.Cei care încalcă normele grupării sunt pedepsiți de regulă cu moartea.

În unele cazuri grupările teroriste au un ghid pe care îl urmează,sub forma unor manuale ale teroriștilor,spre exemplu manualul teroriștilor care au atacat ambasadele SUA din Kenya și Tanzania.În cadrul acestui manual apăreau articole sub forma unor lecții ca: principii de organizare militară, misiunile organizării militare,cerințele și calitățile cerute membrilor organizației,bazele militare ale acesteia,cumpărarea și transportul de arme,securitatea membrilor și măsurile pe care trebuie să le ia membrii organizației în funcție de ierarhizarea acestora.

Un astfel de ghid au folosit și teroriștii atentatului de la World Trade Center.

Caracterizarea terorismului

În părerea lui Gheorghe Arădăvoaice terorismul ,,nu produce numai și numai teroare”deoarece teroarea nu poate fi întotdeauna efectul unui act terorist deoarece aceasta înseamnă o stare de frică extremă pe când terorismul în sine reprezintă într-adevăr un pericol dar care este,,difuz” și neașteptat,imprevizibil.

Terorismul produce atentate îndreptate înspre comunitatea socială dar care face totuși victime individuale; ,,teroarea este un fenomen psihologic natural iar terorismul reprezintă exploatarea conștientă a acesteia”

Prin influențarea și manipularea voinței victimelor terorismul capătă un caracter coercitiv.Terorismul poate avea ca și tactică de constrângere și schimbare a opțiunilor populației prin forma violentă pe care o ia și chiar poate să redea un transfer de violență spre societatea atacată ca o reacție la impotența instituțiilor abilitate în lupta contra terorismului și această reacție putând ,,sprijini”actul terorist.

Scopul final al terorismului este de ordin politic ceea ce îl diferențiază de alte acte criminale .Terorismul prezintă o frustrare produsă în urma unei nedreptăți sau injustiții economice ,sociale și caută drept responsabil pentru aceasta o autoritate politică sau chiar o instituție și unica modalitate de inlăturare a acesteia este recurgerea la violență denumită și ,,tactica ultimei soluții” și își justifică acțiunea prin apelarea la ,,adevăruri supreme”,,,instanțe superioare” (spre exemplu,,jihad”).

Prin scopul tactic pe care îl are și anume crearea terorii și panicii ,iar nu distrugerea în sine, se poate spune că terorismul folosește o tactică psihologică având ca elemente frica și publicitatea.Pentru a instala frica teroriștii se folosesc de publicitate pentru a focaliza atenția opiniei publice asupra lor,astfel că modernizarea mijloacelor de comunicare în masă au dus la o influențare a terorismului modern mai însemnată decât progresele înregistrate în tehnologia armamentului.

Prin intermediul media teroriștii pot să-și exprime părerile și totodată și cererile în fața milioanelor de oameni.

Caracterizarea teroristului

O caracteristică importantă a teroriștilor este obsesia acestora de a convinge opinia publică să aibă aceeași concepție a lumii văzută din punctul lor de vedere.Convingerile teroriștilor pot fi preluate din mediul politic și social în care trăiesc și totodată acestea pot fi ordin cultural:istorie,tradiție,cultură,religie și care sunt transmise și membrilor grupului respectiv.Existând deja starea conflictuală între organizația teroristă și societate,teroristul trăiește într-o autoizolare deplină caracterizată prin tensiune si nesiguranță,acceptă marginalizarea și clandestinitatea,toate acestea făcându-l să aibă un sistem de convingeri opuse realități sociale.

De obicei teroriștii se consideră ei însuși ca fiind victime deoarece fac parte din clasa celor ,,oprimați”(muncitori,țărani, minoritari ), și nu se consideră ca fiind ei agresori și se cred ca fiind cei ,,aleși” deoarece ei sunt cei care văd pericolele la care sunt expuși si pe care restul ,,masele” nu le văd.Ei văd lupta teroristă ca o obligație morală și o datorie considerându-se ,,mai sensibili” și mai ,,nobili”.De multe ori aceștia se cred ,,victime,sacrificați pe altarul unor idealuri șsi cauze nobile”.Teroriștii nu consideră actul de terorism ca fiind crime ci ca ,,execuții după judecare”,ei văzându-și victimele ca ,,trădători” sau ,,vânzători”de țară și de neam.Ei folosesc simbolistica militară pentru a-și proiecta imaginea actelor lor identificându-se intr-un război pe care îl poartă ei și restul lumii.

Victimele acestora,chiar dacă sunt și persoane individuale sunt considerate reprezentante ale ,,dușmanului”,sau chiar dacă uneori recunosc victimele nevinovate ale atentatelor ,,oarbe”,ei găsesc vinovat guvernul care nu le-au respectat cererile și le-a ignorat amenințările.

Teroristul este gata să folosească forța împotriva unor persoane care nici măcar nu știu despre ce este vorba,el își alege victimele care de obicei sunt oameni nevinovați,copii,turiști ,și aceștia vor fi de identificat doar după modul de alegere a victimelor sale.Pentru a-și găsi justificarea în actele comise,teroristul caută să blameze o situație de criză care de obicei există doar în propria-i imaginație,iar prin actele comise el se autoproclamă un soldat, militant sau revoluționar.

Prin aderarea la o ideologie politică,religioasă,culturală total opusă societății întregi ,acțiunile teroriste se manifestă ca o ,,psihoză de grup” ,iar acest tip de terorism putând fi considerat,, patologic”(exemplu în acest sens Panterele negre din SUA ce lupta împotriva ,,ordinii albe”, ,,Armata neagră de Eliberare”, sau ,,Ku Klux Klan ) sau psihopatic(prin manifestarea de acte fără nici un sens de către persoane ce prezintă dezechilibru mintal).

Publicitatea teroriștilor este oferită ,,gratuit” de către mijloacele de informare în masă care involuntar fac acest lucru deoarece sunt în căutarea ,,senzaționalului”, fapt care are efect asupra populației și oficialităților.

Teroristul face transferul vinovăției către victima sa, acesta din urmă fiind vinovat de consecințele faptelor intreprinse de el.Pentru terorist este importantă neputința adversarului.

Culegerea de informații

Teroriștii au grupuri specializate în vederea strângerii de informații .aceștia primesc ajutor și sprijin chiar de multe ori din partea serviciilor de informații sau a poliției de stat,atât prin constrângere cât și prin găsirea simpatizanților care le lot oferi date despreprogramele antiteroriste intreprinse de guvernul respectiv,aceste grupări putând ajunge chiar la folosirea mijloacelor și frecvențelor folosite de poliție sau chiar aviație.

Soarta informatorilor este una precară deoarece în cele mai multe cazuri aceștia sunt torturați sau chiar omorâți.Prin culegerea informațiilor se realizează efectuarea unei analize din partea liderilor teroriști pentru fixarea țintelor ,stabilirea tacticilor și evaluarea atacului toate acestea făcând ca obietivele acțiunilor teroriste să aibă acel rol de a șoca, de a fi comentate în mass-media,de a distruge sau cel puțin a avaria unele edificii ale adversarului care este pentru gruparea teroristă,totodată dorește să obțină concesii și chiar să ducă unele negocieri politice în vederea obținerii scopului urmărit,să ucidă o personalitate politică,sau de altă natură,și nu în ultimul rând să ducă la creștwerea reputației și încrederii organizației.

Terorismul este ,, un inamic invizibil, disimulat, pierdut în mulțime,fără semne distinctive,făcând parte dintr-un sistem de comandă și control organizat în rețea,având o localizare geografică nedefinită, neclară dar cu conexiuni sigure, eficiente și durabile, fiind înzestrat (în urma antrenamentelor în taberele speciale)cu răbdare și grijă pentru alegerea țintelor și executarea loviturilor”.

O drept cauză a evoluției terorismului este dată de efectul distrugător și impactul pe care îl are acesta și totodată de inovațiile tehnologice,cibernetice ,, dependența de energie electrică,stațiile centrale de de alimentare cu apă sau gaze naturale, folosirea armelor de nimicire în masă,-chimice,radiologice, nucleare, bacteriologice, de procedee asimetricede exerciatare a agresiunii nearmate și crimei organizate,(realizate prin spionaj, penetrația economică,dependența energetică sau de materii prime, falsificarea monedei,sustragerea de tehnologii avansate, ingerința politică, propaganda, dezinformarea, producerea de catastrofe ecologice, blocarea sau distrugerea rețelelor rutiere, de alimentare cu energie electrică, apă,gaze naturale sau agent termic), afirmarea și recunoașterea polului de putere islamist (realizat prin disiparea eforturilor de cooperare internațională, direcționarea statelor sau comunității internaționale pe mai multe planuri, slăbirea capacității de prevenire și contracarare a actelor teroriste, proliferarea metodelor de atac terorist, pentru asigurarea surprinderii” .

Desfășurarea teroriștilor

Teroriștii folosesc mijloacele de transport în vederea reușitei acțiunii sale.Dacă în anii 70 și 80 teroriștii aveau asupra lor acte și pașapoarte originale ,în anii 90 aceștia călătoreau cu acte false sși puteau intra mai ușor în noile țări democratice însă este nevoia unei verificări și restricții importante pentru evitarea transportului ilegal de arme,explozibili etc.

Determinarea terorismului

Amplificarea fenomenului terorist a fost posibilă datorită ,,vulnerabilității” instituțiilor care luptă cu acest flagel , terorismul putând accede la tehnologiile moderne și au putut strânge resurse financiare însemnate.Totodată s-a remarcat o evoluție pe plan organizatoric a grupărilor și susținerii acestora .

O altă cauză a determinării terorismului o constituie chiar lupta dusă de comunitatea internațională care a format un ,,front comun”împotriva combaterii terorismului .

CAPITOLUL III

ISLAMUL – SURSĂ DE TERORISM

Usama bin Laden și războiul Djihadului

Usama bin Laden a devenit un personaj principal în ducerea luptei islamice internaționale fiind afiliat ,,legiunii islamice”,care chiar dacă este o armată secretă,fără statut juridic și sistem de finanțare unificat, aceasta are o existență internațională.În 1966 Usama declară războiul sfânt ,,djihadul” și duce o luptă sau ,,cruciadă” antiamericană(motiv fiind prezența trupelor americane în Arabia Saudită) intensă prin atacurile care avea să lezeze interesele americane în întreaga lume (exemplu atacurile asupra ambasadelor SUA din Tanzania și Kenia).Prin urmare Usama este inamicul numărul 1 al SUA.

Usama este șeful spiritual al ,,frăției bin Laden”, nu are un post oficial de ,,șef religios,militar,ideolog” dar are o puternică influență asupra adepților săi.Totodată el este și un puternic finanțator al terorismului internațional islamic(provine dintr-o familie bogată cu activități în construcție),averea lui a fost estimată în anii 90 la 300 de milioane de dolari, iar a familiei acestuia la 5 miliarde de dolari.Totuși se crede că acesta are afaceri în mai multe domenii în multe țări europene care îi duc la o creștere a capitalului acestuia și a finanțării grupării teroriste.

Noile arme ale Djihadului și sursele logistice ale terorismului

Dezvoltarea noii tehnologii și resursele financiare ale grupărilor teroriste fac posibilă achiziționarea de armament nuclear și de distrugere în masă, arme chimice,bacteriologice,(exemplu bacilul de antrax, toxina botulică)dar acestea din urmă fiind mai greu de manipulat.

Finanțarea grupurilor teroriste fac posibil asimilarea de armanent.La fel drogurile sunt o sursă de venit pentru achiziționarea de armament(în Afganistan, Pakistan)droguri care pe rute speciale ajung în Europa și în întreaga lume.

Întregul arsenal militar al teroriștilor constă în arme și echipament militar,pistoale automate,grenade,gloanțe deteflon sau sisteme de ochire noi,echipamente de vedere pe timp de noapte, lunete etc., teroriștii putându-se folosi și de explozibili pentru minări comerciale,făcând din acestea explozibili improvizați pentru efectuarea unor atacuri sub forma mașinilor-capcană.

Odată cu dezvoltarea noii tehnologii ,grupările teroriste au procurat sisteme de radar cu raze x,senzori de timp și presiune, bombe cu telecomandă.Teroriștii pot achiziționa armament și din depozite comerciale sau forțe de securitate sau pot obține finanțare din fonduri cu caracter social sau sustragerea acestora, din jefuirea de bănci,spălare de bani,traficul de stupefiante.

Religia versus terorism

Ofenda adusă unei religii poate constitui o atingere valorii culturale ale acestuia.Religiile au ajuns să folosească chiar și forța pentru obținerea obiectivelor dorite.De exemplu,în numele religiei,terorismul a efectuat manifestări violente urmate de masacre.Teroriștii motivați religios consideră că prin acțiunile lor se stinge o datorie divină.Islamul are ca și ,,carte de căpătâi”Coranul care cuprinde legi islamice care fac ca populația musulmană să nu accepte lumea occidentală și a fenomenului globalizării,între aceste două civilizații existând ,,divergențe de opinii”,statele islamice considerând că organizațiile internaționale urmăresc doar să distrugă legile lor din Coran.

Islamul este universal în lumea arabă prin faptul că reprezintă atât o religie cât și un mod de viață al populației respective.Islamul este o religie care este prezentă pe toate continentele mai ales în Orientul Mijlociu,Asia Mică,regiunea Caucaziană,India de Nord,Asia de Sud,Indonezia,Africa de Nord și de Est.În statele musulmane legea islamică ,,Sharia” ține loc codul penal iar istanțele religioase înlocuiesc de multe ori tribunalele laice.Victimele ,,Shariei” fiind de obicei femeile care se bucură de cele mai puține drepturi. În prezent religia islamică determină mișcările islamiste în cadrul războiului sfânt.

Aderenții grupării islamice extremiste au o percepție a religiei venită din partea unor șeici învățați religioși,ceea ce a dus ca influența acestora asupra populației să crească și musulmanii să nu aibă cunoștințe despre Islam,și acceptă percepțiile persoanelor care sunt eronate sau diferite de legea coranică.Această influență este posibilă deoarece musulmanii sunt mărginiți în ceea ce privește evoluția politicii mondiale și tocmai de aceea ei nu au o imagine clară a ceea ce se întâmplă la nivel global,ei fiind doar ,,îndoctrinați” cu principii politico-religioase și manifestarea împotriva modernității occidentale.

Se poate constata că acest nou terorism islamic face parte tot din vechiul terorism dar care a fost adaptat la realitățile mondiale contemporane.

În părerea lui Gen.Ion Pitulescu, Islamul este singura forță religioasă din lume care reprezintă un adevărat pericol pentru țările din preajma sa dar totodată este un pericol pentru însăși comunitatea în care se desfășoară (prin opoziția populației față de actele teroriste).

Fanaticii Islamului duc un război absolut,Jihad,conflict împotriva tuturor care se împotrivesc lor sau nu sunt de partea lor.

Tot autorul consideră că Islamul a acaparat puterea politică din mai multe state prin mijloace ca:insurecția de masă( Iran), lovitură de stat(Sudan), război de masă(Afganistan),sau prin schimbarea tacticii de preluare a puterii prin așa zisul proces democratic, prin organizarea alegerilor, în Algeria, Iordania, Turcia.

Această forță a Islamului atrage din ce în ce mai mult și trupele de guerilă din alte țări: Frontul de eliberare Națională din Filipine,Frontul de Eliberare din Birmania,a Sumatrei din Indonezia,din Thailanda,Palestina, Cașmir, Irak și din alte țări.

Ciocnirea civilizațiilor

Andrei Oișteanu a scris un articol imediat după atentatele teroriste din 11 septembrie 2001, un articol emoțional, în care făcea referire la unele teorii din controversata carte The Clash of Civilisations a lui Samuel P. Huntington: "Atata timp cât Islamul va rămâne Islam (ceea ce se va întampla) și Occidentul va rămâne Occident (ceea ce este mult mai puțin sigur), acest conflict fundamental între două mari civilizații și moduri de viață va continua să definească relațiile lor în viitor". Și asta pentru că islamicii ar fi "convinși de superioritatea culturii lor și obsedați de inferioritatea puterii lor".
,,Predispusă la fundamentalism religios și la regimuri teocrate, lumea islamică demonizează "Occidentul" (inclusiv Israelul, perceput ca un avanpost al acestuia). America este "Marele Satan". Occidentul este receptat ca o civilizație "fără credință", "fără Dumnezeu" și, prin urmare, "fără etică". În cazul unei societăți cu o religie nereformată, în care Shari'a (legea Islamului, conținută în Coran) ține loc de Constituție și de Cod Penal, relația cu "lumea iudeo-creștină" (percepută ca aroganță, materialistă, hedonistă, imorală, coruptă și decadentă) nu poate fi decât conflictuală.”

"Terorismul este bomba atomică a săracilor"

,,Există o anume incompatibilitate între societatea islamică și cea occidentală. Ele percep lumea din perspectiva unor coduri culturale și morale diferite. Prima este mai degrabă închisă, tradiționalistă și conservatoare, preponderent săracă, predispusă la fundamentalism religios, cvasi-teocrată, vindicativă pe termen lung, îndeobi refractară la progres. Dimpotrivă, societatea occidentală este deschisă, laică, democrată, consumistă, liberală și libertină, generatoare de progres.
Schimbările petrecute în lume în ultimii 15 ani au făcut ca aceasta incompatibilitate să se evidențieze și să fie resimțită mai pregnant. A căzut blocul sovietic care susținea fățiș tările arabe și pe cele "nealiniate", precum și lupta împotriva "colonialismului" și a "imperialismului american". Astăzi, cu excepția Africii și a unei părți din Asia, democrația liberală prevalează în lume. Ori, într-o astfel de lume, croită după dimensiunile culturale și morale ale occidentalului, musulmanul se simte de regulă exclus sau cel puțin marginalizat. El simte că într-un astfel de "joc", cu astfel de reguli, occidentalul va caștiga mai întotdeauna, iar islamicul va pierde mai întotdeauna. Este un sentiment care implică o imensă frustrare, care generează o uriașă energie conflictuală.
În urma căderii comunismului, anume lumea islamică a preluat cumva "steagul de luptă" împotriva "imperialismului occidental". Armele nu mai sunt, pentru moment, diviziile de tancuri și rachetele nucleare (acestea se pregătesc însa în Pakistan și Iran), ci terorismul, despre care Tzvetan Todorov spunea că este "bomba atomică a săracilor". O armă cu un uriaș efect distructiv, nu atât fizic (numărul de morți), cât psihic (instaurarea terorii). Un virus cu efecte perverse care atacă soft-ul lumii occidentale. Este vorba de un război neconvențional între forțe cantitativ inegale și calitativ asimetrice. „

,,Aprobare sau tăcere aprobatoare”

,,Evident, nu trebuie să facem eroarea de a confunda religia musulmană cu formele sale maladive și radicale, nici societatea islamică în întregul ei cu mișcările fundamentaliste și cu organizațiile teroriste. Demonizând întreaga lume musulmană nu facem decât să repetăm "noi" greșeala pe care le-o reproșăm "lor". "Dar, pentru a nu face această confuzie – spuneam în articolul din septembrie 2001 -, țările islamice însele trebuie să fie primele care să condamne terorismul, să lupte împotriva lui și să-i predea pe teroriști."
În cei trei ani scurși am urmărit felul în care societatea islamică a răspuns la provocarea terorismului islamic. Mai curând de ochii cancelariilor occidentale, guvernanții din unele țări musulmane au condamnat rar și formal, cu jumătate de gură, actele teroriste. De fapt, teroriștii nici nu sunt numiți ca atare, ci "militanți" care luptă pentru eliberarea Palestinei, Irakului, Afganistanului, Ceceniei etc. De regulă, mass-media din țările musulmane au tăcut în mod rușinos, iar organizațiile islamice au aprobat acțiunile teroriste fie explicit, fie prin tăcere.
Sigur că, în țările islamice – cu regimuri dictatoriale, autoritare sau cu o spoială de democrație – societatea civilă este slab dezvoltată, iar libertatea de expresie este limitată. Totuși, este de neînteles faptul că în ultimii ani nu s-a auzit în aceste țări nici o voce clară care să condamne terorismul deșantat. Nici o organizație civică, nici un intelectual de marcă, nici un politician, nici un preot islamic, nici un publicist important nu s-au ridicat împotriva acestui flagel. Cei foarte puțini care au îndrăznit totuși să protesteze au făcut-o în exil, mai departe de brațul lung al răzbunării islamice.
Cum se poate crede afirmația atât de vehiculata ca "Islamul este o religie a păcii și a toleranței", în condițiile în care nici un mare muftiu, nici o organizație musulmană nu protestează împotriva terorismului islamic? Dimpotriva, cei care cred că "Allah e mare" sunt chemați la jihad împotriva "necredincioșilor". Iar cei care mor în acest "război sfânt" sunt recompensați cu legende escatologice: martirii Islamului merg direct în rai, unde beneficiază de mâncare și băutură din belșug, fiind înconjurați de 70 de fecioare frumoase. Pentru mulți săraci este o tentație seducătoare. „

"Nu toți musulmanii sunt teroriști, dar aproape toți teroriștii sunt musulmani"

,,Ceea ce părea imposibil pare să se întâmple acum. Momentul critic l-a reprezentat atacul terorist asupra școlii din Beslan, cu sute de copii morți și răniți. Dar și asocierea musulmanului cu un terorist nemilos, îmbrăcat în negru și cu chipul mascat, care îi decapitează în fața camerei de luat vederi pe ostatecii străini. Excedați, unii publiciști din țări musulmane încep să protesteze împotriva terorismului islamic. De curând, John Kifner a publicat în New York Times mai multe luări de poziție apărute în presa din țările arabe. Le preiau și eu după articolul publicistului american.
Vocea cea mai puternică pare a fi cea a lui Abdel Rahman al-Rashed, director general al postului de televiziune Al Arabiya, post cu o largă audiență. "Este un fapt sigur că nu toți musulmanii sunt teroriști – declară el -, dar este la fel de sigur, și extrem de dureros, că aproape toți teroriștii sunt musulmani." Este un fapt "rușinos și degradant", scrie al-Rashed în ziarul pan-arab Al Sharq al Awsat, că nu numai teroriștii de la Beslan erau musulmani, ci și cei care i-au ucis pe muncitorii nepalezi din Irak, cei care au atacat clădirile rezidențiale în Riyad și Khobar (Arabia Saudită), femeile care recent au prăbușit două avioane rusești și Osama bin Laden însuși. "Majoritatea celor care au înfăptuit atentate sinucigașe cu bombe în autobuze, automobile, școli, case și clădiri în întreaga lume au fost musulmani. Ce record jalnic! Ce "performanță" abominabilă! Oare toate acestea nu ne spun nimic despre noi înșine, despre societatea și cultura noastră?"
Referindu-se la "neo-musulmani", Abdel Rahman al-Rashed scrie că "o religie inocentă și umanitară, ale cărei precepte interzic până și tăierea copacilor, dacă nu este absolut necesar, care consideră asasinatul cea mai abominabilă și odioasă dintre crime, care spune explicit că dacă omori un om ai omorât omenirea în întregul ei, a fost transformată într-un mesaj global de ură și un strigăt universal de război". În acest sens, al-Rashed îl critică în termeni duri pe șeicul Yusuf al-Qaradawi, un cleric superior egiptean care trăiește în Qatar și difuzează un program influent la televiziunea Al Jazeera. Al-Qaradawi a emis o fatwa (lege religioasă) care cere islamicilor să-i ucidă pe toți "ocupanții" din Irak, indiferent dacă sunt americani sau nu, indiferent dacă sunt militari sau civili. "Cum îl putem crede atunci când ne spune că Islamul este religia clemenței și a păcii, dacă o transformă într-o religie a sângelui și a măcelului?", scrie al-Rashed despre acest "șeic religios care nu numai că permite, dar chiar cere uciderea civililor".
La același personaj sinistru se referă editorialistul ziarului kuweitian Al Siyassa, Faisal al-Qina'I: "Este întristător să citești și să auzi despre cei care se presupune ca sunt clerici musulmani, că seicul Yusuf al-Qaradawi și alții ca el, care în loc să apere adevaratul Islam încurajează aceste acțiuni criminale și permit decapitarea, luarea de ostateci și omorul".

"Măcelari în numele lui Allah"

,,La o întâlnire cu ministrul Cultelor din Iordania, un grup de personalități religioase musulmane a emis o declarație în care se spune că ocuparea școlii din Beslan și masacrul care a urmat "nu au făcut decât să distorsioneze imaginea pură a Islamului". "Acest act terorist – se menționează în declarație – contrazice principiile adevăratei noastre religii musulmane și valorile ei nobile."
În cotidianul iordanian Ad Dustour, editorialistul Bater Wardam scrie că în lumea arabă (și nu numai) există tendința "să se atribuie responsabilitatea pentru crimele făcute de organizațiile teroriste Mossad-ului, sioniștilor și serviciilor secrete americane. Dar noi știm cu toții că nu este cazul".
"Teroriștii provin din mijlocul nostru", scrie el despre cei care au răpit și ucis civili în Irak, au aruncat în aer trenurile din Madrid, au transformat avioanele de pasageri în bombe și au omorat copiii din Osetia. "Ei sunt arabi și musulmani care se roagă, țin post, poartă barbă, cer ca femeile să poarte val și cheamă la apărarea cauzei islamice." "De aceea – conchide publicistul iordanian – trebuie ca noi toți să ne ridicăm vocile, să ne disociem de ei și să ne opunem tuturor acestor crime." La rândul său, Rami G. Khouri, editor la cotidianul Daily Star din Beirut, scrie că cea mai mare parte a arabilor "s-au identificat puternic și au consimțit" la lupta gherilelor palestiniene sau libaneze împotriva ocupației israeliene. "Astăzi noi toți suntem dezumanizați și transformați în brute de imaginile cu arabii care răpesc și decapitează ostateci străini." Chemând la o strategie comună pentru reducerea terorii, el evidențiază ceea ce a numit un "derapaj urât" în lumea arabă către "lipsa demnității, negare, umilire și degradare, o plagă care a afectat din ce în ce mai mulți dintre tinerii noștri". Chiar și în ziarul oficial al Autorității Palestiniene, Al Ayyam, editorialistul Hassan al-Batal notează că "ziua de oroare din școala de la Beslan" trebuie desemnată că "zi internațională de condamnare a terorismului": "Nu există circumstanțe atenuante pentru oroarea inumană și pentru culmile barbarismului". Oficiosul egiptean Al Ahram a numit evenimentele din școala din Osetia ca fiind "o crimă urâtă împotriva umanității".
Strict controlate de guvern și aflate sub presiunea fundamentaliștilor islamici, ziarele din Arabia Saudită sunt și mai severe în critici. Sub titlul Măcelari în numele lui Allah, Khaled Hamed al-Suleiman, publicist la cotidianul guvernamental Okaz, scrie că "propagandiștii Jihadului au reușit ca în câțiva ani să deformeze imaginea Islamului". "Ei au transformat astăzi Islamul – afirma ziaristul saudit – în ceva care are de-a face cu decapitări, răpirea de civili nevinovați și aruncarea în aer a oamenilor. Ei au fixat imaginea musulmanilor în ochii lumii că barbari și sălbateci care nu sunt buni pentru altceva decât să ucidă oameni. A venit timpul ca musulmanii să fie primii care să se ridice împotriva celor interesati să răpească Islamul așa cum au răpit copii nevinovați. Acesta este adevăratul Jihad în zilele noastre și aceasta este obligația noastră, ca musulmani credincioși, față de religia noastră monoteistă." Astfel de poziții trebuie apreciate și încurajate. Cred că pentru eradicarea terorismului islamic cheia se află cu adevarat la islamicii inșiși.”

CAPITOLUL IV

TERORISMUL INTERNAȚIONAL

Terorismul internațional

Terorismul internațional constituie o infracțiune sui generis,o activitate criminală caracterizată prin prezența unui ,,element de extraneitate”,astfel că acțiunile criminale de tipul actelor teroriste care se,,prelungesc” pe teritoriul mai multor state face obiectul infracțiunii cu caracter internațional.

Prin existența elementului de extraneitate terorismul exclude activitatea teroristă care privesc afacerile interne ale statelor respective și prezintă interesul pe plan internațional.Elementele caracteristice ale extraneității sunt:o altă țară decît cea în care sau împotriva căreia s-a comis actul, să fie în cauză în mod direct sau indirect.

Vasile Simileanu atribuie terorismulului internațional definiția comform căreia acesta este ,,caracterizat de acțiunile desfășurate de unul sau mai multe grupuri teroriste, coordonate de către o țară sau de o entitate centrală de coordonare, care au ca țintă obiective de pe teritoriul mai multor state, ce fac parte din același sistem politic, social sau economic”.

Dr.Ioan Maxim susține că terorismul a devenit internațional sau transnațional datorită apariției unor grupuri și organizații teroriste care prin mijloacele și întinderea acțiunilor pe care le intreprind trec de granițele unei singure țări și totodată cuprind cetățeni din diferite state.Totodată reiese și o internaționalizare a terorismului prin ,,extinderea zonelor de acțiune ale teriâoriștilor precum și cu schimbări calitative în privința mijloacelor și metodelor lor de acțiune”.

În cadrul ,,simpozionului asupra terorismului în lumea întreagă” de la Colegiul de stat Glassboro, s-a ajuns la concluzia că terorismul internațional ,,reprezintă utilizarea sau amenințarea cu utilizarea unei violențe, ce creează o stare generalizată de teamă în scopuri politice, de către un individ sau grup atunci când ei acționează în favoarea sau împotriva unei autorități guvernamentale, când asemenea acțiuni urmăresc să influențeze atitudinea sau comportamentul unui grup social mai cuprinzător decât victimele imediateși când prin naționalitatea sau legăturile externe ale autorilor, localizarea lor, natura victimelor lor, instituționale sau umane, sau mecanismul de înfăptuire, ramificațiile lor, depășesc frontierele naționale ale unui stat” .

Accentuarea caracterului internațional al terorismului

Din ceea ce reiese din definițiile de mai sus se observă internaționalizarea terorismului și acest lucru se poate explica și prin legăturile organizațiilor teroriste din Occident cu alte grupuri din alte zone ale lumii și aceste relații chiar s-au intensificat după anii 90,(spre exemplu ,, Fracțiunea Armata Roșie” din Germania cu grupul terorist ,,Abu Nidal”). Rezultatul acestor relații au evidențiat reușita atacurilor organizațiilor teroriste din Orientul Apropiat intreprinse pe teritorii europene și care fără ajutorul venit, din partea organizațiilor teroriste din Occident ,acestea nu ar fi fost efectuate.

Intensificarea acțiunilor teroriste pe teritoriul altor state sau asupra unor obiective de interes internațional(,,aeroporturi, linii de transporturi aeriene și maritime,obiective turistice”) atestă caracterul internațional al fenomenului terorist.

Dezvoltarea terorismului internațional

Gen Gheorghe Arădăvoice este de părere că terorismul viitorului va fi o replică a ,,dezvoltării tehnologice” care va urma,schimbările din domeniul ,,social,transformarea structurală la nivel statal,regional și mondial” și ,,transferurile de influență” aceaste din urmă fiind determinate de ,,power shift”(dinamica centrelor de greutate a puterii).

Acțiunile teroriste se folosesc de toate aceste schimbări deoarece, de exemplu,terorismul se va folosi:

de transportul aerian modern și acesta îi va asigura ,,mobilitatea” în întrega lume;

de mijloacele de comunicație:radioul,televiziunea,internetul,toate acestea ducând la o audiență din partea publicului;

de ,,armele moderne, explozibili de ultimă generație,de dispozitive de ghidare,de ochire,de comandă de la distanță sau de comandă și control”,toate aceste posibilități fiind găsite de către teroriști pe piața ,,clandestină” a armelor în vederea obținerii unui ,,better boom for a buck” (unui ,,bang” cât mai mare pentru dolarul investit).

Generația nouă de teroriști va prelua din comportamentul teroriștilor contemporani prin captarea atenției prin nemulțumirea lor și va exercita o presiune asupra guvernelor.

Printre motivațiile teroriste vor fi ,,activismul antinuclear,antiavortul,antipoluarea,promovarea violentă a protecției animalelor”,un alt factor va fi cel economic care va determina terorismul să folosească amenințarea și teroarea având ca scop câștigarea de profituri.

Se va remarca o colaborare între rețelele cu suport logistic și celelalte grupări teroriste,chiar dacă acestea au motivații politice și ideologii diferite.Autorul crede că va apărea noi forme de terorism cum ar fi de exemplu ,,terorismul gulerelor albe” care se vor manifesta prin acțiuni ,,soft” contra ,,programelor informatice,rețelelor digitale ale băncilor sau consorților internaționale,contra sistemelor de procesare informatice din industrie,transporturi sau comunicații”.

În consecință prin nefolosirea violenței aceste atacuri nu va avea victime directe dar va imobiliza anumite segmente ale societății.Odată cu dezvoltarea terorismului internațional și costurile prevenirii terorismului vor fi mai mari iar statele vor ceda din atribuțiile lor unor organizații cu caracter transnațional.

În concluzie terorismul va continua să existe și în noul mileniu (III),și va constata o creștere atât cantitativă cât și calitativă,și se va folosi de tactici și armamente,iar unele state pentru atingerea scopurilor sale va apela la terorism,iar prin acțiunile teroriste se vor lua măsuri de combatere a acestora ceea ce va face ca guvernele statelor și organizațiile internaționale să lupte impotriva lor dar cu mijloace financiare imense.

Caracterizarea terorismului actual

Valul primei migrații musulmane înspre vest, în special în Europa și America de Nord, în a doua jumătate a secolului XX,au avut drept scop lupta imigranților pentru ,,învingerea dificultăților economice majore”(Franța, Marea Britanie, statele scandinave , Germania –au oferit sprijin economic acestora dar cel mai important ajutor a venit din partea țărilor musulmane bogate ca și Emiratele Arabe și Kuweit),dar cel de-al doilea și al treilea val nu a putut să-și îndeplinească aceste vise apărând o ,,înstrăinare” a acestora față de lumea occidentală.Apariția mișcărilor islamice este produsă de ,,xenofobia” și șomajul din țările respective inclusiv și de confruntarea cu modernitatea și democrația vestică.

Grupările teroriste intreprind activități de recrutare a membrilor,atrage fonduri,face posibilă publicarea și împărțirea de mesaje doar cu ajutorul suportului logistic oferit de asociații sociale prin organizarea de ,,activități sociale și culturale”, toate acestea contribuind la internaționalizarea terorismului .

Un alt factor care duce la globalizarea terorismului islamic este reprezentată chiar ,,înstrăinarea tinerilor musulmani” care ar trebui integrați în comunitatea islamică,iar statele occidentale ,inclusiv SUA ,media, politicieni,lideri culturali,ar trebui să înțeleagă care sunt rădăcinile violenței islamice, să producă o încurajare a luptei antiteroriste de către statele musulmane,să înțeleagă punctul de vedere al islamului în ceea ce privește opoziția dintre civilizația și cultura Islamului și cea Occidentală.

,,Discrepanțele” dintre state în ceea ce privește civilizația în plan particular și civilizațiile lumii caracterizează terorismul internațional după:

Calitatea autorilor

Membrii organizațiilor teroriste sunt de obicei intelectuali,respectați de comunitatea din care fac parte,sunt persoane onorabile și au o poziție socială care le permite accesul la informații de tip financiar-bancare, tehnologice, chimice,militare, nucleare,medicale etc., și care în numele Islamului acceptă executarea de acte teroriste chiar dacă acesta îi cere un sacrificiu mai mare cum ar fi sinuciderea.

Naționalitatea

Chiar dacă membrii grupărilor teroriste au plecat de pe teritoriile natale aceștia sunt încă legați de acele locuri deoarece ei sunt,,activați pe criterii de apartenență la un teritoriu sau la o etnie și ale căror cutume și tradiții sunt vii în subconștientul individului”,și în baza acestor apartenențe ei pot acționa făcând uz de latura sentimentală.

Teritoriul unde s-a comis actul terorist

Acest teritoriu este considerat de teroriști ca fiind teritoriul care definește ,,adevărurile” ideilor ce îi călăuzesc și este un teritoriu ostil lor.

Naționalitatea victimelor

Atentatele teroriste se desfășoară de obicei în locuri publice (piețe, locuri turistice,stații ale mijloacelor de transport, teatre, instituții de învățământ, sedii politico-administrative etc.) ceea ce atrage după sine prezența unei populații însemnate în zonă, de diferite cetățenii dar există însă atentatele comandate când acestea sunt îndreptate doar spre victimele din gruparea ostilă mișcării lor.

Scopul urmărit

Paralizarea vieții sociale

Revendicarea

Atacurile teroriste sunt de obicei necunoscute de către statul împotriva căruia a fost intentat atacul și deseori acestea sunt recunoscute după modul de acțiune al grupării teroriste sau după însemnele lăsate de aceștia la locul atentatului.

,,Internaționala Islamică” are susținători de ordinul miilor, și simpatizanți în număr de zece mii,suporteri și persoane care se ocupă cu strângerea de fonduri.Chiar dacă se constată o intensificare a cooperării teroriste între diferitele grupări și chiar încementarea noii versiuni a ideologiei ,,Wahhabi Takfiri”care ține unitatea grupărilor,nu se poate afirma că este o ,,Internațională Islamică” care este pregătită să acționeze pe plan mondial.Totuși SUA și aliații săi au abordat ,,strategia” de tipul ,,loviturilor preventive”.

Terorismul actual produce efectul unui act psihologic motivat de interese politice,religioase,ideologice.Frica instalată este îndreptată spre alt public, și nu victimelor,în vederea obținerii concesiilor din partea guvernului și chiar schimbarea regimului politic.

Atacurile teroriste sunt comise de tineri(majoritatea au sub 30) din clasele sărace,în cazul decesului acestora familiile lor primește suport financiar imens din partea grupării teroriste.De asemenea sunt recrutați tineri și din lumea a treia și uneori intelectuali(tineri musulmani din lumea occidentală care cunosc ,,legile,cutumele,tradițiile” lumii civilizate- exemplu poate fi atacurile din 11 septembrie) .

Majoritatea teroriștilor aparțin extremei drepte, trăiesc în orașe mici, sunt credincioși,uneori chiar fanatici și nici n-au renunțat la legile islamice.Dacă înainte femeia nu era socotită egală în societate acum ea este atrasă în rândul grupărilor teroriste .

Terorismul sud american și european are membri atei, cu ideologii reacționare sau comuniste,cerințețe lor fiind diferite chiar pe plan național(exemplu ideologia marxistă prin izbucnirea unei revoluții mondiale dar care să se limiteze la un anumit teritoriu).Acest tip de terorism nu a încetat ci continuă să existe sub forma unui alt tip de terorism și anume ,,ciberterorismul” sau ,,terorismul mediatic”, aceste tipuri de terorism sunt ,,invizibile”.

Prin diversificarea acțiunilor teroriste lupta antiteroristă nu va fii destul de eficace și cu atât mai puțin într-o perioadă scurtă, și apoi amenințările de tip extremist, mai ales cele teroriste,vor fi din ce în ce mai numeroase.

Deși se susține că terorismul este ,,războiul celui slab împotriva celui puternic”(definiție dată de cei ,,puternici”), terorismul a fost însă folosit de cei puternici pentru supunerea celui slab(de exemplu acțiunile unora din lumea occidentală).În prezent se evidențiază prin acțiunea celui slab împotriva celui puternis și invers acțiunea celui puternic cu scopul extinderii puterii.

Tendințețe actuale și evoluțiile acțiunilor de tip terorist se manifestă acum prin ,,recrudescența violenței,lovirea și distrugerea simbolurilor și punctelor vulnerabile ale societăților și a zonelor vitale,terorismul mediatizat, folosirea loviturilor la distanță,implicarea geneticii și biochimiei în terorismul genetic,atacuri ciberteroriste și acțiuni prin folosirea loviturilor de tip cosmic”(sistemele HAARP pentru crearea unor lentile în ionosferă prin care să pătrundă razele cosmice care sunt distructive).

Vasile Simileanu în lucrarea ,,Radiografia terorismului”afirmă că noul terorism islamic nu este un rezultat al declinului terorismului sponsorizat deoarece acesta nu a primit sprijin financiar din partea statului,chiar dacă unele state (Libia, Siria, Irak, Cuba, Coreea de Nord, uniunea sovietică) au sprijinit terorismul internațional,grupurile islamice egiptene s-au dezvoltat fără ajutor financiar ei au primit doar un suport logistic(ocazional) din partea Sudanului,și nu au primit ajutor din partea Arabiei Saudite din cauza ocolirii activității sociale.Grupările care au primit sprijin financiar au fost cele din școala ,,Frăției Musulmane”, Hamas-ul(mișcare a Frăției care a fost implicată în terorism cât și în activități sociale- sponsorizat de state arabe sau oameni bogați din Arabia)care a dus terorismul sub forma luptei naționale palestiniene împotriva Israelului.Hezbollah(Liban)care a intreprins activități de guerilă contra Israelului,și activități pentru întărirea socială și politică a comunității Shi’i din Liban(sponsorizat de Iran sub patronajul Siriei).

O nouă etapă a terorismului islamic este caracterizat de trecerea acțiunile grupărilor teroriste islamice de pe teritoriul țărilor lor împotriva regimuriloe ,,eretice”, la acțiuni pe arena internațională.Se remarcă și apariția internaționalizării ,,frontului” intermusulman din Afganistan după opresiunea teroriștilor de către guvernele arabe și care nu au mai putut efectua activități teroriste pe teritoriul țării respective.

Chiar dacă guvernele occidentale duc o ,,luptă antiteroristă sub forma unui război just și nu ca o declarație de război împotriva lumii musulmane”, rezultatele nu au fost în măsura așteptărilor lor.

Implicarea coaliției occidentale în Irak este percepută de musulmani și arabi ca un ,,asalt” asupra Islamului și că scopul acestora este de a pune mâna pe petrolul lor însă unele guverne arabe condamnă aceste concepții.Tinerii musulmani stiu că Ussama bin Laden a declanșat Djihadul tocmai pentru ca ,,necredincioșii”(occidentalii) să nu le ,,desacralizeze”pământurile lor lucru pentru care luptă adepții acestuia din Irak și Arabia.Susținătorii lui bin Laden spun că trebuie să lupte împotriva trupelor americane și a civilor cu arme nucleare.

Terorismul este forma violentă a războiului psihologic,și prin intermediul acestei violențe în statele occidentale demonstrează doar singura modalitate de a lovi statele în a căror mâini e puterea.Unii specialiști chiar consideră că ,,terorismul este prețul plătit de civilizația occidentală pentru hegemonia sa și impunerea principiilor democratice în lume”.

,,Ceea ce particularizează poate terorismul este faptul că are un potențial de destabilizare, răspândire a nesiguranței și distrugerii care nu este mărginit decât de inventivitatea, temeritatea fanatică și resursele aflate la îndemâna teroriștilor.
Atacuri cu arme chimice au avut deja loc, de pildă, în războiul dintre Irak și Iran în anii ’80 și, în martie 1995, cu gaz sarin în metroul din Tokyo. Posibilitatea unor atacuri la scară mare cu incărcături chimice, biologice sau nucleare este reală și nu ține doar de scenarii hollywoodiene. Bin Laden și alții nu ar ezita să lovească “imperialiștii” și “necredincioșii” cu astfel de arme. Putem presupune fără șovăială că acestea nu au avut loc în principal pentru că teroriștii nu au avut acces sau posibilitatea de a proiecta la distanță aceste arme de distrugere în masă. Chiar și dacă nu se va trece la urmatorul nivel în privința atacurilor teroriste și acestea vor rămâne “convenționale”, societățile libere vor fi profund afectate de spectrul unui atac chimic, biologic sau nuclear terorist și de măsurile ce vor fi luate pentru a le preîntampina. Fonduri imense, deturnate din alte domenii, se investesc în măsuri de protectie contra terorismului. Operațiunile din Afganistan și Irak i-au costat pe americani 6 miliarde pe luna, adica, în total, 257 de miliarde de dolari până acum, bugetul Romaniei pe 12 ani.
De fapt, gândul cel mai înspăimântător este că oricine, oriunde, oricând și oricum poate fi terorist sau victimă a terorismului. Terorismul are ceva democratic prin aceea că ne egalizează în fața morții și nu este discriminatoriu. Este de ajuns să fii suficient de motivat și să dispui de resurse și capacitățile necesare să comiți un act terorist. Și nu trebuie neaparat să fii membru Al Qaeda. Ambele condiții sunt ușor de realizat în situația în care poți să înveți să asamblezi o bombă pe Internet sau să citești online “manualul teroriștului”. O simplă accesare a motorului de căutare Yahoo cu textul “How to make a bomb” iti pune la dispoziție 53.500 de fișiere.
Oameni cu studii superioare, copii, femei și adolescenți, persoane avute, nu numai bărbați cu bărbi și nevoiași, cum ne imaginăm de multe ori profilul teroristului, sunt gata să devină martiri. În mod similar, oricine poate fi victima acestora, oriunde: într-o discotecă, avion, metrou, autobuz, vapor, imobil, hotel, în drum spre plajă sau fotografiind într-o țară străină un monument într-o piață.”

Frecvența actelor teroriste

Frecvența actelor teroriste efectuate de grupuri teroriste cât și de țările asupra cărora s-au direcționat,se caracterizează prin serialitatea și concomitența acestora.

Serialitatea,fenomen ce se manifestă prin ,,înlănțuirea” actelor teroriste sau de conbatere a acestora de tipul ,,acțiune-contraacțiune-contracontraacțiune”.

Concomitența,se caracterizează prin mai multe acțiuni care se produc la aceleași intervale de timp și în aceeași zi având doar ținte diferite,atentatele fiind executate de aceiași autori ai grupului terorist.

Despre cauzele terorismului

Grigore Geamănu consideră drept cauze ale fenomenului terorist următoarele aspecte ale vieții: mizeria,suferințele și disperarea, toate acestea produc efecte în mintea teroristului care îl împing să comită acte de terorism sau chiar să atenteze la propria-i viață în vederea obținerii unei atenții din partea lumii întregi.Dar sunt de asemenea situații când actele teroriste sunt caracterizate de ,,un orb fanatism”.

Gen. Ion Pitulescu susține cauzele terorismului de natură economică, politică, socială, etnică, religioasă,ideologică, acestea încadrându-se în patru mari categorii:

Factori determinanți care acționează pe termen lung, așa cum sunt: crizele economice, regimuri totalitare sau care nu sunt acceptate de anumite persoane,revolte și conflicte armate de durată,din cauza unei guvernări proaste,discriminări grave religioase sau ideologice prin lipsirea de drepturi;

Factori care acționează pe termen scurt,cum ar fi conflictele de scurtă durată, de natură etnică,declanșate spontan,conflicte sociale datorate unor măsuri oprimatoare sau nepopulare luate de autorități,declararea stărilor de necesitate în anumite teritorii;

Factori interni,care reprezintă motivațiile economice, sociale, etnice, religioase, ideologice existente în interiorul țării și care urmăresc de regulă desfășurarea de acțiuni teroriste pe teritoriul statului,sau în exterior,dar numai împotriva reprezentanților sau cetățenilor statului în cauză;

Factori externi,în cazurile în care motivațiile nu izvorăsc din interiorul țării respective.

Unii analiști sunt de părere că determinarea terorismului este produsă de factorul psihologic(ură personală,dorință de răzbunare etc) și exclud celelalte cauze.

Oricare ar fi cauzele care ar determina terorismul,acțiunea sau actul în sine nu este o modalitate de revolvare a problemelor și cu atât mai mult dacă acesta se realizează prin răpiri,sechestrări de persoane asasinate,mutilări etc.

Opinia publică este înșelată în privința scopurilor urmărite de teroriști, primii crezând că teroriștii urmăresc suferințele și durerea, tragediile oamenilor,dar de fapt acesta au drept scop motivații politice.

Dr. Ioan V. Maxim enumeră mai multe cauze ale terorismului privite prin prisma mai multor autori astfel că în opinia lui H.H. A. Cooper răspunsul la întrebarea care sunt cauzele terorismului este că aceasta se rezumă la individ.Peter Savigear elimină cauzele politice și ideologice.

Eric David susține că dintre cauzele care ar putea determina terorismul sunt nemulțumirile și frustrările grupurilor sociale.

Vojin Dimitrievic găsea rasismul, colonialismul,violarea dreturilor omului ca drept cauze ale terorismului care avea membri din rândul minorităților.

E. David afirma că atacurile teroriste sunt un fel de răspuns pentru societate, contra injustiției și inegalităților,un răspuns la violența ,,oficială” a puterii pentru menținerea prerogativelor sale.

Prof. american I. Simon crede că o cauză a fenomenului terorist o constituie chiar lipsa interesului guvernării de a rezolva problemele cu care se confruntă societatea.Din vina lipsei unei definiții clare a cauzelor care duc la actul terorist a făcut ca și comunitatea internațională să nu rezolve problema prevenirii și reprimării fenomenului terorist.

Jay Mallineste de părere că sunt mai multe cauze și anume cele politice,rasiale și economice care duc la ,,nemulțumire,frustrare,speranțe,emoții și țeluri nerealizate”.

În concluzie, cauzele care rezultă din actele teroriste implică și psihologicul cât și alți factori care trebuie luați în considerare împreună și nu separat.Chiar dacă se duce o luptă de reprimare a terorismului prin forță, nu se caută și eliminarea cauzelor care îl determină să se manifeste.

Sărăcia,nedreptatea,rasismul sunt probleme care alimentează terorismul.

Cercetătoarea americană Hilde L.Mosse M.D. arată că mass-media este o promotoare a violenței.

Dependența de droguri duce la cauzele care produc violență,mai ales tinerii care pentru a-și face rost de bani pentru cumpărarea drogurilor sunt capabili de furt,agresiune,spargeri etc.

Dintre cauzele care au determinat apariția terorismului în SUA au fost sărăcia unor pături sociale,de exemplu cei de culoare,ura de rasă.

În Italia au existat drept cauze: birocrația,corupția,influența mafiei,șomajul din rândul tinerilor,instabilitatea politică și guvernamentală, ,,șubrezirea” doctrinei democrat-creștină,toate acestea ducând la o renaștere neofascistă.

Elementele noțiunii de terorism internațional

1.Mobilurile actelor de terorism internațional

În cadrul comitetului special al ONU în problema terorismului internațional (16 iulie-10 august 1973),s-a ajuns la concluzia că terorismul internațional,ca noțiune,cuprinde patru elemente: caracterul internațional a actelor de terorism, mobilurile lor, autorii și victimele.

Pentru a defini terorismul internațional trebuie să ținem cont de mobilul care a determinat actele de violență respective.S-a evidențiat ca prim factor,care a determinat actele de violență,ca fiind mobilul politic,dar multe dintre aceste acte nu au caracteristicile unui mobil de drept comun.

Este nevoie de a se face o clară distincție între terorismul internațional și presupusul mobil politic pe care se pare că l-ar avea de exemplu mișcările de eliberare națională,actele comise pentru a rezista agrsivității existente pe teritoriul propriu, șa.Această distincție se regăsește în rezoluția 3034 a Adunării Generale a ONU.În prezent se reafirmă legitima apărare a popoarelor pentru ființa lor națională și dreptul la autodeterminare, de altfel este recunoscut principiul egalității în drepturi a popoarelor și principiul de a dispune de le însele, și nu li se pot cere acestora să lupte pentru independența lor,luptă care este recunoscută de Rezoluțiile Națiunilor Unite și totodată se oferă sprijin din partea comunității internaționale pentru eliberarea și autodeterminarea popoarelor asuprite.

2.Calitatea autorilor actelor de terorism

Actele teroriste sunt de obicei săvârșite de indivizi sau persoane fizice dar nu se poate exclude și actele de violență ilicită pe care statele le poate face ducând la încălcarea normelor de drept internațional.

Aceste violențe comise de către stat sunt cele mai periculoase și vizează aplicarea acestora pe un teritoriu mai vast,de multe ori sub pretexte de ,,acțiuni preventive” împotriva suveranității și integrității statului în cauză.Pentru a face posibile aceste ,,acțiuni”, statul trimite grupuri sau agenți teroriști pe teritoriul statului respectiv.Astfel de state sunt cele care duc o politică de colonialism,de dominare,de exploatare,de rasism,etc.În cazul acesta popoarele asuprite au dreptul la autoapărare și autoeliberare chiar dacă folosesc forța.

3.Victimele actelor de terorism

Actele de terorism sunt îndreptate către stat,împotriva conducătorilor acestuia, a cetățenilor săi, a bunurilor acestora, entități și organizații internaționale.De obicei victimele sunt persoane nevinovate care nu au nicio legătură cu conflictul în cauză,uneori aflându-se în alte țări,violența ajungând și asupra altei țări și altor cetățeni.

4.Alte elemente ale terorismului internațional

Juristul polonez Raphael Lemkin susține că există trei elemente ale infracțiunii de terorism internațional:naționalitatea autorului actului,al cui este teritoriul pe care s-a comis delictul și naționalitatea victimei.Ca să se facă dovada unei infracțiuni de drept internațional, infracțiunea trebuie să conțină măcar unul din cele trei elemente,iar ceea ce diferențiază terorismul internațional de cel național constă chiar în existența celor trei elemente.Deosebirea dintre naționalitatea autorului,a victimei și a teritoriului presupune că infracțiunea cuprinde mai multe țări dar dacă nu este nicio deosebire între cele trei este vorba de o infracțiune comisă pe teritoriul unui singur stat.

Infracțiunile satelit

1.Actele preparatorii ale terorismului

Actele preparatorii constă în:înțelegerea delictuală,participarea și asistența.Planificarea unui act terorist,fabricarea, deținerea introducerea sau transportul de arme și obiecte necesare comiterii infracțiunii se face de către persoane a căror identitate rămâne de multe ori necunoscută,în concluzie sunt acte preparatorii și ale căror autori nu pot rămâne nepedepsiți chiar dacă aceste acțiuni nu se încadrează în actul terorist propriu zis.Pentru a stabili vinovăția acestora trebuie să se demonstreze că toate acele acțiuni s-au efectuat în scopul comiterii infracțiunii de terorism.

Există de asemenea forma de asistență distinctă în infracțiunea de terorism și anume , autorul actelor preparatorii ajută autorul atentatului după efectuarea lui cu scopul de a șterge toate urmele care ar putea să îl amenințe și pe el.

2.Incitarea la comiterea infracțiunii de terorism

Incitarea la comiterea infracțiunii de terorism constă în provocarea comiterii acesteia.Instigarea fiind urmată de un rezultat atrage după sine complicitatea.

Pentru ca acesta să fie infracțiune, în cadrul celei de-a cincea Conferințe internaționale pentru unificarea dreptului penal, s-a condiționat existența publicității pentru incitarea persoanelor interesate, (afișe, articole din ziar, desene)care denotă apologia autorului .

3.Asocierea în scopul comiterii infracțiunii

De obicei actele teroriste se produc sub forma actelor colective,sub forma unei organizații cu caracter politic.Aceste acte sunt de o intensitate maximă deoarece acestea sunt pregătite în detaliu.Infracțiunea colectivă de terorism nu înseamnă doar organizarea grupului pe un teritoriu,el putând ajunge sub forma asocierilor sau formării de bande și pe teritoriul altui stat în vederea comiterii infracțiunilor concomitent în mai multe țări.

În vederea stopării formării de astfel de bande ar trebui să existe norme clare care să vizeze acest aspect pentru că nu e posibil ca pe teritoriul unui stat să se organizeze astfel de bande ale căror acțiuni să fie destinate altei țări.

Manifestări ale terorismului

1.Sfera de acțiune a terorismului

Terorismul nu se limitează doar la actele care au în vizor rănirea corporală a persoanelor,violența premeditată,omuciderea(acte de agresiune directă), ci de asemenea el cuprinde și acele acte care au ca obiectiv distrugerea bunurilor publice, accidentelor feroviare, particulare(prin incendierii,explozii etc).

Uneori acest tip de terorism trece de limitele statului în care își desfășoară activitatea pe teritoriul altor state tot în vederea distrugerii unor obiective,prin lezarea bunurilor și vătămarea persoanelor din statul respectiv, fără a alege aceste acte realizându-se prin bombe,mine,ambuscade etc.Acest tip de act este o infracțiune indirectă condamnată de Adunarea Generală a O.N.U(rezoluția nr.110-III,din 1947).

2.Provocarea de catastrofe în comunitățile internaționale

Comunicațiile internaționale reprezintă un bun al comunității internaționale deoarece prin provocarea unor dezastre teroriste asupra comunicațiilor drept victime vor cădea cetățenii a mai multor state (de exemplu dezorganizarea serviciilor publice legate de întreținerea traficului internațional)care astfel ar provoca un haos.

Catastrofele provocate în căile de transport terestru,aerian,maritim poate avea cele mai multe victime,iar scopul urmărit este acela de a destabiliza puterea ,funcționarea serviciilor publice sau o alterare a relațiilor internaționale.

Dintre cele mai cunoscute infracțiuni de terorism asupra mijloacelor de transport este terorismul aerian.

3.Provocarea de catastrofe în mijloacele de transmisiuni internaționale

O altă infracțiune care ar putea leza buna desfășurare a relațiile dintre state este aceea a atacurilor împotriva unor bunuri de valoare internațională cum ar fi:comunicațiile poștale,telegrafice,radioul, televiziunea.

În vederea bunului mers al funcționării regulate a instalațiilor de legătură internațională,atât pe căile de circulație cât și pe cele de comunicații,trebuie să se ia măsuri printr-un instrument juridic care să sancționeze folosirea acestor căi în vederea comiterii unor infracțiuni.

Pentru stoparea unor astfel de acte se intrevede o bună colaborare internațională, eventual și în cadrul Uniunii Poștale Universale.

4.Acte de barbarie

Sunt acte de barbarie acele acte care sunt direcționate înspre o populație lipsită de apărare(masacre,violența asupra femeilor și copiilor etc), acte caracterizate prin violență manifestată prin cruzime; sunt acte organizate sistematic, acte poziționate împotriva unei populații sau colectivități determinate care sunt lipsite de apărare cu scopul de a intimida, iar ca o reacție împotriva unor asemenea acte se regăsesc în mai multe țări.

În părerea lui Vasile Simileanu acțiunile noului terorism se manifestă într-um mod diferit de cel clasic deoarece noul terorism cunoaște o Planificare la nivel strategic al acțiunilor prin stabilirea clară a obiectivelor urmărite,asigurarea suportului logistic,a mijloacelor de acțiune,a forțelor care îi sunt necesare etc.Această planificare poate dura o lungă perioadă de timp pentru a fi pus totul la cale,fabricarea sau cumpărarea armamentului,pregătirea membrilor prin antrenamente,și chiar se observă cooperarea existentă între aceste grupări atât pe plan intern cât și la nivel mondial într-o ,,internațională a răului”,exemple sunt Axa răului asiatică(Coreea de Nord-Iran-Irak), Axa răului sud-americană(Peru-Venezuela-Columbia-Cuba), și a unele persoane particulare.

Obiectivele alese sunt puncte strategice care pentru instaurarea terorii ,prin sacrificarea victimelor,comit aceste fapte tocmai cu scopul de a produce frică și haos pe o perioadă mai îndelungată.

Grupările noului terorism au un mod de acțiune diferit de cel clasic prin faptul că încearcă să realizeze o ,,internațională a teroarei” de forma Djihadului prin atragerea la această internațională a unor grupări de eliberare națională și grupări paramilitare care sunt neislamice.Pentru obținerea de informații, militare, politico-administrative, medicale, tehnologice, nucleare, biologice, stații radio și televiziune, centrale telefonice, căi aeriene, centre de comunicații, laboratoare bio-chimice, s-au făcut infiltrării în statele vizate prin căsătorii,locuri de muncă, afaceri, activități comerciale etc.De multe ori există un,,grup șoc”constituit din 4-6 persoane care asigură actul terorist în sine chiar dacă ajung să se sinucidă.

Mediatizarea a făcut ca grupările teroriste să acționeze în locurile publice unde se poate crea o stare de frică,agitație,panică în rândul cetățenilor.

Printr-o manipulare a opiniei se dorește exploatarea și coruperea populației prin utilizarea informațiilor în scop ofensiv și defensiv, aceasta fiind permanentă și chiar dacă nu s-ar părea, ea face victime prin impunerea unei conduite nu neaparat obligate sau cu scopul de a da impresia că face acel lucru comform voinței sale .Această manipulare face uz de dezvoltarea tehnologică,și anume prin trucaje cinematografice,modificarea imaginilor,etc și care pot induce în eroare publicul căruia îi este destinat mesajul, un astfel de manipulare este și cea a lumii arabe prin postul de televiziune Al –Jazeera din Qatar, post ,,aservit” Al-Qaida.Mai nou o manipulare a populației se realizează prin intermediul Internetului.S-a observat acest tip de manipulare a populației prin televiziune în unele țări cu regim dictatorial avându-i ca lideri pe:Hitler,Fidel Castro,Nasser, Mao, Ceaușescu.

Procedee de manipulare

Acestea au fost dezvoltate de era informațională și erau procedee: ,,informaționale,psihologice,tehnice,semantice,retorice,în timp real și comportamentale.”

Procedee informaționale

Acestea urmăreau schimbarea mesajului către receptorul său prin prezentarea unei minciuni,unor informații modificate,sau fapte care fac ca populația căruia i-a fost direcționat să-și facă o părere și să tragă concluziile urmărite,nereportarea unor informații,fragmentarea părților,zvonurile erau luate drept fapte reale etc.

Procedee psihologice

Acest tip este folosit cu scopul de a-și face receptorul să-și piardă controlul prin încercarea slăbiciunilor lui.

Procedee tehnice

Acest tip de manipulare s-a dezvoltat odată cu noua tehnologie informațională, care manipulare dramatică depășește cu mult pe celelalte la ,,nivel internațional și strategic”. Noile elemente care fac posibilă această manipulare sunt reprezentați de telefoane mobile,televiziunea prin satelit,Internetul etc.

Motivațiile actelor de terorism

motivația rațională,presupune o gândire rațională din partea autorului actului care ,,cântărește” bine cum va ataca ,ce capacități are dușmanul de a se apăra etc.

motivația psihologică,aceasta îi este caracteristică teroristului dezechilibrat,cu insatisfacții personale,frustrații sau care prezintă un devotament imens pentru idei,sloganuri și care sunt ușor de manipulat și care nu poate trăi fără a sta în colectivitatea reprezentată de grup și se identifică cu acesta.

motivația culturală, se referă la acele grupuri care pentru a-ți apăra valorile naționale sau etnice,religioase și care se tem de exterminarea lor culturală de către cei ,,din afara”lor , sunt în stare să ajungă la o violență irațională.

Terorismul în raport cu modalitățile de executare

Terorismul poate fi clasificat în primul rând în funcție de modalitățile pe care le utilizează pentru a-și îndeplini obiectivele, astfel că avem de-a face cu două tipuri de terorism: unul direct și unul indirect.

1.Terorismul direct care prin violența efectuată asupra unei ținte bine definite urmărește un scop care i-ar urma dorințelor sale.

2.Terorismul indirect care prin actul de violență săvârșit duce în mod indirect la realizarea scopului.

Vasile Simileanu identifica după modul de execuție a actelor teroriste următoarele forme:

Terorismul direct caracterizat prin agresivitatea atacului asupra obiectivului vizat,atacarea de la distanță,incendierea,explozia,distrugerea unor sisteme importante, deturnarea mijloacelor de transport,răpirea,sechestrarea sau luarea de ostatici.

Formele,metodele și procedeele actelor teroriste

acțiunea directă, care constă în atacul deschis,armat, cu scopul luării de ostateci,distrugerii materiale,deturnării,răpirii sau uciderii persoanelor,sau crearea terorii printre oameni.

acțiunea acoperită, care presupune efectuarea actelor teroriste prin distrugerea, incendierea, asasinarea persoanelor prin utilizarea mașinilor capcană.

acțiunea indirectă, scopul acestora fiind de a crea panică,intimidare, influențare sau constrângere .

3.Procedee

diversiunea constă în atragerea atenției a celor vizați cu scopul panicării populației prin acșiunile intreprinse de aceștia(atentate,răpiri etc).

ambuscada fiind realizată cu scopul de a răpi,fura documente,armament etc.

atacul direct presupune organizarea și efectuarea atentatului asupra obiectivului

distrugerile cu scopul afectării vieții în domenii vitale

raidul este o acțiune realizată pentru surprinderea adversarului dar care se retrage inducându-l în eroare

Letalitatea actelor teroriste

În prezent actele teroriste s-au intensificat dar și numărul victimelor a crescut în mod îngrijorător. Ca o cauză a letalității actelor teroriste este reprezentată de neatenția acordată acestui fenomen mai ales după 89, iar pentru accentuarea percepției terorismului acum se folosește de mass media pentru a crea frică în rândul oamenilor.

Totodată creșterea actelor teroriste s-au intensificat și datorită noii tehnologii care le-au adus posibilități de efectuare a actelor.Sponsorizarea este și ea un factor care determină acțiunea teroriștilor.Un importantă sursă de alimentare a terorismului o constituie acum religia, sau idealurile naționalist-separatiste.Mai nou au apărut teroriștii profesioniști,care au fost antrenați în tabere.

Dacă în anii 70 80 atacurile teroriste erau revendicate de grupările teroriste acum acestea nu mai folosesc aceiași metodă deoarece structurile antiteroriste au aparatură performantă de depistare și urmărire a acestora, lucru care ar putea afecta organizația.

Caracterul internațional al infracțiunii de terorism

Întrebarea este dacă infracțiunea de terorism poate face parte din caregoria delictelor dreptului internațional.În cadrul primei conferințe internaționale pentru unificarea dreptului penal, în articolul 6 din rezoluție se preciza că asemenea acte fac parte din infracțiunile dreptului ginților(delictum juris gentium- supuse principiului universalității),deoarece prin acțiunile sale terorismul folosește toate mijloacele pe care le are la îndemână pentru a crea un pericol comun.

Pentru a se determina dacă o infracțiune este o încălcare a dreptului internațional este nevoie de a se demonstra acest lucru si totodată dacă este sub incidența dreptului ginților această infracțiune de terorism internațional trebuie să arate că prin actele sale s-a adus o atingere asupra umanității.

De asemenea sunt infracțiuni de terorism politic și actele care urmăresc aceste acte ca având scop politic colectiv(pe teritoriul mai multor state și care ar duce la un dezechilibru al ordinii politice internaționale).

Acțiunile criminale care au scopuri politice cad sub incidența dreptului internațional dacă aceste acte aduc atingere bunurilor cu o valoare mare pentru comunitatea internațională și nu pentru scopul urmărit.Infracțiunile teroriste cu scopuri politice care aduc vătămare, intimidare,și întinderea lor pe un spațiu mai mare fac ca acestea să fie infracțiuni de tipul delictum juris gentium.

Indiferent de locul unde au loc aceste infracțiuni ele pot aduce vătămări și cetățenilor altor state, sau bunurilor cu valoare incontestabilă, care bunuri sunt bunuri internaționale.Se poate spune chiar că bunurile interne protejate în terorismul intern (mutatis mutandis) sunt și bunuri internaționale în cadrul bunurilor protejate în cadrul terorismului internațional.Chiar și bunurile care fac parte din bunurile interne ale statului sunt bunuri internaționale prin faptul acceptării principiului universalității de către state, state care pot aplica dreptul penal al fiecărei țării indiferent de locul unde s-au produs actele sau indiferent de naționalitatea autorului actului.

CAPITOLUL V

MĂSURI DE PREVENIRE, COMBATERE ȘI REPRIMARE A TERORISMULUI INTERNAȚIONAL

Combaterea terorismului

Concomitent cu apariția primelor acte teroriste și-au făcut apariția și primele structuri care s-au grupat pentru a lupta împotriva grupărilor care acționau în vederea instalării terorii.Aceste structuri trebuiau să fie stabile și care aveau drept scop apărarea comunității.

Activitatea acestor structuri aveau preocupări în ceea ce privește :

Capacitatea structurală a democrațiilor de a răspunde provocărilor teroriste

Țările democratice au apărut în ipostaza incapacității lor de a face față atacurilor teroriste atât pentru slaba pregătire și dotare la nivelul principalelor organe responsabile de acțiunile antiteroriste(organizații internaționale,poliție,puterea politică,etc), cât și din cauza imprevizibilității acțiunilor teroriste, toate acestea făcând ca statele să pară vulnerabile în fața atacutilor și să funcționeze în cadrul unei tensiuni imense care face ca democrația să funcționeze contrar intereselor acesteia impunând reguli contrare specificului ei.

Efectele luptei antiteroriste asupra terorismului și asupra statului și societății ocrotite prin acțiunile ei.

Concepția de combatere a terorismului

Poziționarea statului împotriva terorismului a avut de multe ori repercusiuni asupra societății civile deoarece statul prin politica dusă antiteroristă a întrecut limitele acționale și a devenit agresor într-o luptă antiteroristă care i s-ar părea motivată sau nu.(exemplu acțiunea loviturilor aeriene,represalii economice, politice ect,pe care le-a primit Irakul din partea SUA-fără prezentarea unor justificări sau probe materiale –pentru faptul că Irakul era vinovat de sprijinirea terorismului și atacul asupra Kuweitului).

Pentru ca terorismul să fie oprimat și controlat este nevoie de acțiuni din partea statelor de tipul antiterorismului care are drept scop prevenirea apariției actului terorist(protecție,întărirea obiectivelor de urmărit,evaluarea pericolului etc) și contraterorismul care are rolul de a acționa după un atac terorist (riposta, conducerea acțiunilor de urgență), combaterea sau contracararea acțiunilor teroriste care cuprinde asamblul măsurilor luate de celelalte două acțiuni(aceste măsuri sunt luate de guvern, structuri militare, profesioniști, echipe).

Pentru o mai bună eficacitate în ceea ce privește lupta antiteroristă trebuie să se ia în considerare și să se identifice modul de acțiune a teroristului,modul de gândire a acestuia,trebuie de asemenea să se cunoască tacticile utilizate,gradul de instruire ale teroriștilor.

Obiectivele luptei de combatere a terorismului

Unitățile special create pentru combaterea terorismului cor avea obiective care vor avea drept scop eliminarea amenințării teroriste.

Prevenirea

În cadrul comunității internaționale terorismul este un inamic al societății care trebuie combătut prin acordul țărilor care recunosc acest fenomen.

Descurajarea

Acest demers presupune întărirea țintelor teroriste ,a obiectivelor sale care pot fi atacate, în general fiind vorba de instituții,imobile ale unor misiuni diplomatice,instalații expuse riscului etc.

Reacția

Presupune activitatea unui guvern sau alte organisme de a răspunde atacurilor teroriste prin crearea unor unități antiteroriste sau contrateroriste(exemplu forțele speciale ale armatei sau jandarmeriei).

Previziunea

Prevenirea atacurilor teroriste au loc odată cu întărirea măsurilor ,,informative” sau ,,contrainformative,”lucru necesar pentru combaterea terorismului.

Pentru o mai bună cooperare între state în ceea ce privește combaterea terorismului un stat trebuie să se opună terorismului fie în cooperare fie de unul singur , trebuie să constate pericolul pe care îl reprezintă terorismul pentru securitatea națională și i se va opune acestuia,iar statele care sprijină terorismul va suporta consecințele, iar în fața teroriștilor concesiile nu vor exista deoarece acestea nu fac altceva decât să încurajeze terorismul.

În ceea ce privește combaterea terorismului, se cunosc trei nivele de acest tip:

Nivelul unu pe plan politic și diplomatic care presupune tratarea problemei terorismului prin două căi: una politică-prin actele guvernului de a face față terorismului atât intern cât și extern(măsuri extrem de dure sau mai moderate), iar cea de-a doua se referă la calea diplomatică care reprezintă eforturile statelor de a combate terorismul(plecând de la înțelegeri diplomatice până la atacuri militare sau chiar război-exemplu uciderea lui Franz Ferdinand arhiduce austriac de către un terorist sârb și care a atras după sine declararea războiului Serbiei).

De exeplu se pot lua măsuri drastice în cazul în care un stat ,,patronează” un act terorist sau pot rupe relațiile diplomatice cu aceste țări(ceea ce ar putea duce la o mai complicată rezolvare a conflictelor ceea ce ar duce la intensificarea atacurilor teroriste sub forma unui război ascuns),iar cea mai gravă atitudine diplomatică este cea militară deși a fost condamnată ca acțiune împotriva actelor de terorism.

Nivelul doi-Abordări strategice

De obicei se urmărește rezolvarea luptei contrateroriste prin măsuri strategice antiteroriste care presupun analizarea situației și culegerea de informații pentru a asigura protecția unor obiective ce pot forma ținta teroristului.

Nivelul trei-Reacții tactice

Aceste reacții sunt totalitatea măsurilor contrateroriste inițiate ca răspuns la o acțiune teroristă.Poate exista o echipă tactică cu scopul de a elibera ostateci, echipe de negociere,de executare a represaliilor după incidentul terorist, anchete în urma atacurilor.

Antiterorismul

În condițiile în care un guvern nu mai este capabil să ofere cetățenilor protecția necesară persoanei, familiei, averii, vieții lor atunci aceștia formează grupuri paramilitare cu scopul de a-și apăra interesele personale(economice, politice, sociale)care de multe ori în urma unor acte de terorism,banditism,terorizare a lor de către grupări extremiste ajung să riposteze prin contrateroare ceea ce ar putea isca un război civil care ar avea drept urmări intensificarea actelor de terorism.

Contrateroarea în regimurile totalitare

Regimurile totalitare au folosit așa zisele ,,metode normale” de control prin teroare prin imtermediul partidului unic, al poliției secrete, prin informatori, prin controlul asupra identității, ocupației, rezidenței, și a vieții personale a cetățenilor,a comunicațiilor și publicațiilor etc.Prin simpla încălcare a normelor impuse de stat ,fie și pentru simpla exprimare, existau pedepse cu închisoarea, lagăre de muncă,arest la domiciliu etc.Unele regimuri politice au ajuns să folosirea torturilor ,efectuarea deportărilor și chiar la genocid.

Regimul totalitar represiv controlează chiar procesul de fabricare,depozitare,vânzare a armamentului, explozibililor,în vederea protejării regimului în cazul folosirii oricărei rebeliuni din armamentul de stat.Acest tip de regim prezintă controlul total asupra mass mediei și ar putea nega existența unor insurgenți sau teroriști pe teritoriul statului care vor putea fi ușor lichidați mai ales că nu va exista nici o restricție judiciară în acest sens.

Astfel de regimuri autoritare sau dictaturi militare au fost în Portugalia-Salazar, Spania-Franco.

Contrateroarea în statele democratice

Există posibilitatea ca și țările democratice să ajungă în situația folosirii contraterorii față de grupări teroriste serioase(exemplu Israelul care a fos ținta atacurilor de guerilă și a amenințării graniței externe dar care a rămas o țară democrată)și a ripostat prin atacuri aeriene, bombardamente de artilerie contra concetățenilor, contra localităților urbane sau a taberelor de refugiați, sau crearea de comandouri de pedepsire care urmăreau autorii atentatelor împotriva cetățenilor săi.

Gen Gherghe Arădăvoaice este de părere că în cadrul procesului de acțiune antiteroristă intreprins de instituțiile naționale ,abilitate în acestă materie,trebuie să se ia în considerare unele aspecte privind măsurile antiteroriste operative care trebuiesc adoptate în vederea strângerii de informații,analizarea vulnerabilității unor posibile ținte ale acțiunilor teroriste dar de asemenea și unele măsuri de prevenire a acestora.

1.Stângerea informațiilor și studiul vulnerabilității la atacul terorist

Strângerea informațiilor sunt esențiale pentru identificarea pericolului, pentru determinarea unor studii ale modului de acțiune și a tacticilor folosite de teroriști,iar analizarea pericolului terorist ajută la prevenirea atacului și totodată și la scăderea vulnerabilității în cazul unui atac terorist.

Pentru un control riguros trebuie să existe o bună cooperare și schimb de informații între organele abilitate(civile,poliție,jandarmerie,armată,forțe antitero) cu lupta antitero.

2.Acțiunile preventive antiteroriste

Printr-o corectă prevenire a atacurilor teroriste scade și vulnerabilitatea la un atac de acest gen.Acest tip de prevenire are în vedere o strictă supraveghere a activităților,instalațiilor, echipamentelor și persoanelor vizate de atacul terorist.

Confidențialitatea informațiilor este necesară deoarece scurgerea de informații poate ajunge să ajute planificarea atacului terorist.

Instituțiile abilitate cu prevenirea și combaterea terorismului

Poliția este o ,,agenție de informații” importantă în prevenirea și conbaterea terorismului pentru că ea este cea care prin atibuțiile sale ajunge în compartimentul vieții sociale: pe străzi, în cartiere mărginașe, în localuri cu un anumit renume,în zonele rezidențiale,în apropierea școlilor, băncilor etc , locuri frecventate și de anumiți membri ai unor grupări teroriste care își schimb rezidența ușor ,se mută dintr-un loc în altul sau caută ținte publice.

Gherghe Arădăvoice a identificat trei direcții acționale ale poliției în vederea dezvoltării luptei antiteroriste:

Prima direcție presupune perfecționarea modalităților de strângere de informații, de procesare computerizată a acestora.

A doua direcție se referă la fructuoasa cooperare între instituțiile abilitate în lupta antiteroristă(în SUA unități mixte antiteroriste, FBI, și structurile la nivel federal).

A treia direcție vizează cooperarea internațională calitativă în vederea diminuării terorismului internațional.

O coordonare la nivel național a instituțiilor prinse în lupta antiteroristă(exemplu SUA),aceste instituții sunt însărcinate cu aplicarea legislației antiteroriste și pot elabora și aplica programe antiteroriste,au scop menținerea relațiilor de cooperare între acest tip de instituții.

De asemenea SUA are structuri la nivel federal care urmăresc cooperarea dintre agențiile guvernamentale(Serviciul Secret al SUA, Departamentul Apărării,Energiei de Stat și Transporturilor).

În SUA există un sistem de avertizare intern condus de FBI.Se transmit prin intermediul lui mesaje de avertizare,emise și coordonate de aparatul de informații american.

SUA are și un program prin intermediul căruia poate acorda sprijin de specialitate,atât pe plan intern cât și internațional.Acest program își are denumirea de managementul situațiilor speciale.

Pregătirea de specialitate este oferită de FBI prin cursuri de pregătire și instruire a personalului în aplicarea legislației antiteroriste atât la nivel local cât și înafara SUA.

Ca și Publicații Centrul de analiză și cercetare a fenomenului terorist din cadrul FBI publică documente în ceea ce privește aplicarea legislației antiteroriste.Acest centru are o intensă activitate de cercetare a terorismului.Publicații : ,,Terorismul din Statele Unite” și ,,Buletinul FBI privind aplicarea legii”.

În ceea ce privește colaborarea internațională există deja structuri abilitate în acest scop:

INTERPOL Creată în 1923, având 150 de state membre, asigură transmiterea de informații utile solicitate de autorități cu competențe în aplicarea legislației din întrega lume.Inițial nu s-a dorit o implicare a INTERPOLULUI în problemele legate de infracțiunile care au motivații rasiale,politice, militare,religioase dar în cadrul Adunării Generale din 1984 s-a decis ca aceasta să se implice doar în cazul infracțiunilor de motivație politică.În cadrul INTERPOLULUI funcționează de asemenea o unitate antiteroristă care se ocupă de informațiile privind activitățile teroriste , să analizeze și să evalueze datele disponibile ale grupărilor teroriste.

GRUPUL TREVI(Terorism,Radicalism, Extremism,Violență internațională)

Creat în 1976 la Luxemburg în cadrul căreia s-a decis de către miniștrii de Justiție și de Interne a Comunității Economice Europene cooperarea împotriva terorismului, SUA va participa ca și observator.Acest grup a elaborat programe pentru combaterea criminalității organizate.

GRUPUL DE LUCRU QUANTICO(QWG)

Grupul s-a format la inițiativa FBI din Quantico,statul Virginia în 1979.

Reprezentanții agențiilor de informații și de aplicare a legislației din câteva țări europene, Canada, Australia și SUA se întâlneau anual, având discuții în privința terorismului,coordonarea investigațiilor și schimbul de informații, elaborarea de documente referitoare la terorism și a măsurilor antiteroriste.

GRUPUL DE LUCRU ITALO-AMERICAN(IAWG)

Existența unui subgrup pentru terorism cu întâlniri anuale,la Washington și Roma, alternativ,și unele înt’lniri suplimentare periodice.Aveau drept scop schimbul de informații operaționale asupra terorismului,schimb de informații la nivel bilateral,pregătirea reciprocă în domenii de specialitate prin organizarea cursurilor din cele două țări.

ASOCIAȚIA INTERNAȚIONALĂ A ȘEFILOR DE POLIȚIE(IACP).COMITETUL PENTRU PROBLEME TERORISTE

Duce o luptă împotriva terorismului internațional, scoate în eviență pericolul pe care îl reprezintă acest fenomen pentru activitatea intreprinsă de comunitatea poliției internaționale și stabilește crearea unui comitet pentru probleme de terorism care avea drept scop acela de a examina problematica activității poliției în domeniu.Comitetul are opt membri iar întâlnirile au los de patru ori pe an ,de trei ori în SUA și o dată în Canada.Alături de acest comitet mai funcționează încă două subcomitete cu atribuții operaționale în ceea ce privește informațiile și pregătirea ,instruirea antiteroristă.

Riposta contrateroristă

Riposta sau acțiunea contrateroristă înseamnă o rezolvare a actului terorist care nu a putut fi rezolvat pe alte căi cum ar fi prevenirea,descurajarea și care în momentul desfășurării atacului încearcă să dețină controlul și este principala forță de contraactac.

Riposta antiteroristă cunoaște trei faze :

Prima fază care presupune stabilirea naturii actului terorist,care sunt obiectivele acțiunii teroriste,scopul atacului toate acestea în vederea găsirii unui dispozitiv de ripostă.

Faza a doua presupune stabilirea jurisdicției asupra atacului terorist , și anume dacă acest incident este în conpetența unor organe sau unități care se ocupă de astfel de probleme(poliția,armata).

A treia fază este chiar rezolvarea sau contracararea atacului terorist în sine.

Principalele elemente a unei eficiente operațiuni de contraatac sunt reprezentate de buna organizare a ripostei prin existența unei bune structuri de comandă și control, un factor important îl constituie și instruirea și selectarea personalului care se ocupă de contraatacul actului terorist, un alt element presupune existența armamentului și echipamentului care trebuie să facă față pericolului terorist, confidențialitatea informațiilor și procesarea lor rapidă este de asemenea importantă cât și inițiativa și versatilitatea luptătorilor într-un contraatac pentru a-i surprinde pe teroristi și de a le găsi punctele slabe.

Cooperarea internațională în combaterea terorismului

Instrumente universale și regionale

Convenția pentru prevenirea și reprimarea terorismului

Pericolul pe care îl reprezintă terorismul internațional,în special pentru relațiile de pace, înțelegere și cooperare dintre state face ca acest fenomen să intereseze din ce în ce mai mult comunitatea internațională și dreptul internațional.

Terorismul internațional este respins ca fenomen mai ales că s-a intensificat acțiunile acestuia și trebuie să existe o cooperare internațională în vederea combaterii dar în special al prevenirii sale.

În domeniul dreptului internațional s-au făcut puține progrese în ceea ce privește definirea infracțiunii de terorism și adoptarea unor măsuri de reprimare a acestuia tocmai pentru că problematica acestui fenomen este foarte complexă, chiar și experții ONU nu au reușit să definească și să încadreze juridic acțiunile teroriste,limitându-se doar la o caracterizare generală a acestuia fiind considerat ca o ,,manifestare ilegală a violenței sau amenințarea cu utilizarea violenței împotriva unor persoane sau bunuri materiale, în scopul atingerii unor obiective politice sau sociale urmărind, în general, intimidarea sau forțarea unui guvern, unor indivizi sau a unor grupuri să își modifice comportamentul sau politicile”.

Dreptul internațional consideră că statele sunt responsabile pentru acte sau fapte ilicite,această răspundere este privită ca o obligație a acestora și ca o respectare a normelor dreptului internațional în vederea combaterii și prevenirii actelor infracționale.

Dreptul internațional poate fi considerat ca un mijloc de creștere și menținere a cooperării internaționale împotriva terorismului, operând prin intermediul convențiilor internaționale referitoare la terorism.

După primul război mondial se vede un interes în ceea ce privește găsirea unor soluții pentru prevenirea și combaterea terorismului internațional.

În 1926, în cadrul Societății Națiunilor, România a pus problema studierii și elaborării unei convenții internaționale pentru universalizarea reprimării terorismului dar care a dus la o întârziere a studierii acestei chestiuni până când, Consiliul Societății Națiunilor, la cererea guvernului Iugoslaviei în 22 noiembrie 1934 a cerut o anchetă în legătură cu atentatul de la Marsilia soldat cu moartea regelui Alexandru al Iugoslaviei și a ministrului de externe francez Louis Bartou,această cerere fiind urmată și de un memorandum în care erau evidențiate atacuri anterioare asasinatului și acuza de complicitate guvernul străin pentru că nu a luat măsuri împotriva teroriștilor.

La 9 decembrie guvernul francez a înaintat Consiliului Societății Națiunilor un memoriu în care se arătau principiile generale susceptibile de a servi ca bază pentru conturarea unui acord internațional în vederea reprimării unor crime ce au scop terorismul politic.

În urma anchetei cerute de guvernul iugoslav în urma atentatului de la Marsilia , în 10 decembrie în cadrul ședinței Consiliului, reprezentantul Marii Britanii, delegatul Eden a menționat că Consiliul nu este o curte de justiție și nu are mijloace de a stabili o anchetă și că acest Consiliu ar trebui să fie capabil să restabilească relațiile pacifice între părți, și a propus o rezoluție care a fost adoptată în unanimitate.Această rezoluție prevedea crearea unui comitet care avea sarcina de a studia problematica reprimării terorismului în vederea elaborării unui anteproiect de convenție internațională pentru a asigura reprimarea actelor teroriste și a crimelor cu scopuri politice.Comitetul va fi format din 11 membri(experți ai guvernelor din U.R.S.S , Elveția, Franța, România, Chile, Belgia, Marea Britanie, Spania, Ungaria, Italia, Polonia) și va invita guvernele țărilor de a prezenta sugestii în această problemă Secretariatului general pentru a fi apoi dezbătute în cadrul Comitetului.

Sub președinția reprezentantului belgian Carton De Wiart comitetul va dezbate problema terorismului în trei sesiuni.În prima ședință s-a elaborat un anteproiect de convenție pentru reprimarea terorismului iar un al doilea pentru instituirea unei Curții penale internaționale(acest proiect a fost inițiat de către profesorul român V.V. Pella ), aceste două anteproiecte de convenție fiind trimise spre guvernele țărilor pentru emiterea unor observații.

Aceste anteproiecte au fost și obiectul studiului în cadrul celei de-a șasea conferințe internaționale pentru unificarea dreptului penal de la Copenhaga din 1935.

În cea de-a doua sesiune (1936, ianuarie) Comitetul a ținut cont de observațiile făcute asupra celor două anteproiecte de convenție și au fost supuse spre examinare Consiliului Societății Națiunilor care a însărcinat pe Secretarul general de a comunica din nou aceste anteproiecte spre guverne în vederea unor noi observații .

În cadrul adunării din septembrie 1936 s-au purtat lungi dezbateri iar profesorul român V.V. Pella a fost desemnat raportor, acesta la 10 octombrie a propus o rezoluție votată în unanimitate în urma căreia s-a decis ca să se reia studiul anteproiectelor pe baza observațiilor recente.

Ultima ședință s-a ținut în aprilie 1937 iar rezultatul său a fost trimis tuturor guvernelor și supus Conferinței interguvernamentale pentru prevenirea și reprimarea terorismului de la Geneva la 1 noiembrie 1937, pe baza unei hotărâri luate anterior de Consiliul Societății Națiunilor.Astfel că la 16 noiembrie 1937 Conferința a adoptat pe baza celor două anteproiecte două convenții:una pentru prevenirea și reprimarea terorismului iar cea de-a doua referitoare la crearea unei Curți penale internaționale.

Convenția pentru prevenirea și reprimarea terorismului este primul instrument juridic internațional în această materie.

Definirea terorismului în cadrul convenției

Încă de la prima sesiune a Comitetului care a pregătit proiectul de convenție s-a insistat asupra necesității elaborării unei definiții juridice a noțiunii de terorism(V.V. Pella cerea definirea acestui termen ,care dintre acte îmbracă forme teroriste sau care dintre acte îmbracă un caracter internațional).

S-au găsit două definiții care se explică și care și se completează reciproc, astfel că există:

a) o definiție abstractă a infracțiuni teroriste, în articolul 1, actele de terorism fiind ,, fapte criminale îndreptate împotriva unui stat al căror scop sau natură însă este de a provoca teroarea asupra unor personalități determinate, a unor grupuri de persoane,ori în public”

b) o definiție enumerativă, făcând o clasificare a infracțiunilor care sunt considerate infracțiuni teroriste.

În cadrul acestei Conveți nu se face o clară delimitare a infracțiunilor care sunt de ordin politic sau de tipul celor teroriste.Sunt enumerate doar faptele care sunt considerate teroriste și care atrag după sine extrădarea autorului sau trimiterea acestuia în fața tribunalelor proprii ale țărilor.

Așadar Convenția privește infracțiunea de terorism sub multiplele ei aspecte: sociale, politice, de drept comun.Pentru a fi o infracțiune teroristă să existe un element internațional, actul în sine să fie în lista infracțiuniloe enumerate,actul să fie îndreptat împotriva unui stat,și existența caracterului internațional și a terorii ca modalitate de execuție.

Îndatoriri generale ale statelor

Principiile ce reies din dreptul internațional

În articolul 1 al Convenției se prevedea:

,,1.Înaltele părți contractate , reafirmând principiul de drept internațional după care trebuie ca fiecare stat să se abțină el însuși de la orice fapt destinat a favoriza activitățile teroriste îndreptate împotriva unui alt stat și de a împiedica actele care prin care ele se manifestă, se angajează prin termenii astfel exprimați să prevină și să reprime activitățile de acest gen și să-și ofere în mod reciproc ajutorul lor;iar în această convenție actele de terorism erau acele acte care erau,,fapte criminale îndreptate împotriva unui stat ,al căror scop este de a provoca teroarea împotriva unor personalități determinante, a unor grupuri de persoane sau în public”.

Din conținutul acestei convenții reiese principiile dreptului internațional,în baza cărora statele, indiferent dacă sunt părți contractante sau nu au obligația să nu favorizeze activitățile teroriste și să nu permită desfășurarea lor pe teritoriul țării respective,acestea fiind dintre obligațiile juridice a statelor în vederea prevenirii și reprimării terorismului.Aceste state vor răspunde în conformitate cu aceste principii dacă se dovedește o încălcare a lor.În alte articole ale convenției este specificată și obligația morală statelor care deși nu au semnat convenția să prevină și să reprime actele de terorism și să ia măsuri în eventualitatea unui atac terorist împotriva unui stat.

Această dispoziție este contrară principiilor dreptului tratatelor potrivit căreia doar statele semnatare sau părți sunt obligate să respecte aceste reguli.Chiar dacă poziția juridică a statelor nesemnatare este diferită de cea a statelor semnatare dar acest lucru nu înseamnă că aceste state nesemnatare nu au nici o răspundere atunci când au favorizat sau împiedicat o activitate teroristă deoarece acestea sunt puse în fața principiilor de drept internațional.

Obligația de a preveni actul terorist la nivel internațional

Grupările teroriste activează pe un anumit teritoriu iar aceste activități ale lor trebuiesc supravegheate de către statul pe a cărui teritoriu aceste asociații își desfășoară activitatea.Ca modalități de prevenire sunt de exemplu expulzarea indivizilor suspecți(în cazul în care pregătirea actelor se face pe un teritoriu cu intenția de a fi puse în aplicare într-un alt stat), sau mutarea lor într-o zonă de unde să poată fi mai ușor de supravegheat și unde activitățile lor vor putea fi chiar reprimate.

Articolul 13 din Convenție obligă statele semnatare ca să centralizeze toate informațiile referitoare la activitățile teroriste către un serviciu special care să fie într-o strânsă cooperare cu alte organizații menite să apere securitatea în țară cât și cu altele din alte țări.

Obligația reprimării actelor teroriste

Îndiferent de locul unde s-a produs actul terorist sau indiferent de naționalitatea autorului care a comis acest act,individul sau complicii atacului trebiuesc pedepsiți.Statele semnatare și-au asumat obligația de a exercita direct reprimarea actelor de terorism, statele având dreptul de a aplica legislația și jurisdicția proprie, de a înlătura imunitatea autorului infracțiunii și a complicilor săi sau de a extrăda sau de a-l remite Curții penale internaționale pe autorul infracțiunii, toate acestea pentru a evita ca autorul să nu circule liber în țara sa proprie și să se apere de la pedeapsă în baza motivului de crimă politică sau să se afle într-o țară de refugiu cerând azil politic.Însă multe țări fac să ajute la acțiunile teroriste pe baza unui succes egoist pe care și-l propun sau fac din acest fenomen un instrument de politică națională.

Obligația statelor de a-și acorda ajutor reciproc

În cadrul acțiunii de prevenire și reprimare a actelor de terorism, statele semnatare ale convenției se văd obligate să-și acorde ajutor reciproc.Acest ajutor se poate realiza atât prin colaborarea cât și prin cooperarea dintre state, această colaborare fiind existentă prin schimbul de informații în ceea ce privește securitatea țărilor, punerea la dispoziție a unor organe de cercetare, stabilirea de comisii operative, stabilirea unor raporturi de cooperare între organele de securitate, colaborare putând exista și la nivelul instanțelor de judecată, acest ajutor constând în acordul dat pentru extrădarea autorului faptei sau chiar judecarea sa în acea țară dacă are o legislație clară în această privință.

Condițiile care fac obiectul incriminării actelor în cadrul Convenției

Condițiile generale pe care trebuie să le îndeplinească un act terorist pentru a face obiectul convenției sunt:

1) Indiferent de persoana sau de bunurile cărora li se aduce atingere sau, în sfârșit, de mijloacele folosite, actul trebuie să fie îndreptat, în toate cazurile, împotriva unui stat(art.1, nr. 2).Din aceasta reiese că doar actele care lezează interesele unui stat sunt văzute ca infracțiuni teroriste internaționale iar celelalte împotriva particularilor nu fac obiectul infracțiunii de terorism internațional prevăzute în convenție.

2)Actul trebuie să provoace teroarea față de anumite personalități determinate, de grupuri de persoane, sau față de public, ori să fie de natură de a produce asemenea efecte(art.1 nr.2).Din acest articol reiese determinarea elementului psihologic culpabil și intenția criminală și totodată elementul material (executatea actului) cu scopul de a provoca groază și frică.

3) Actul trebuie să intre în enumerarea limitativă a diferitelor fapte prevăzute de convenție. În această privință V.V. Pella considera că nu e suficient de a numi acte de terorism doar acele acte care sunt realizate în vederea stabilirii unui pericol comun ci trebuie de asemenea să se prevadă și alte fapte la fel de grave care nu a implicat neaparat crearea unui pericol colectiv.Astfel că V Pella a clasificat actele de terorism în trei mari categorii: în prima categorie intră acele acte care sunt îndreptate împotriva vieții, integrității corporale, sănătății sau libertății anumitor personalități care prin situația lor sunt chemate să participe la funcționarea organizației statului, sau care prin calitatea lor, sunt obiectul unor protecții penale speciale, sau în numeroase legislații.(este vorba de șefi de stat, persoanele care execută prerogativele șefilor de stat și de succesorii lor).

Tot în aceiași categorie intră și actele împotriva vieții, integrității corporale, sănătății sau libertății oricărei persoane care are o funcție sau sarcini publice, atunci când actul a fost săvârșit cu scopul de a împiedica îndeplinirea acestei funcții sau sarcini de către victimă.A doua categorie presupune acele acte care constă în distrugerea sau deteriorarea anumitor bunuri publice sau destinate folosinței publice aparținând altei părți contractante decât aceea pe teritoriul căreia actul de violență s-a comis.În a treia categorie intră acele toate acele fapte care pun în pericol viețile omenești prin crearea unui pericol comun.

Infracțiuni adiacente

S-au incriminat de asemenea și tentativa (art.2 nr.4), actele preparatorii(art.2 nr.5), asocierea sau înțelegerea, instigarea, participarea intenționată și orice ajutor dat cu știință în vederea îndeplinirii actelor teroriste.Toate aceste forme constituie forma de complicitate la actul terorist, acestea trebuind însă să demonstreze caracterul terorist și să fie îndreptate împotriva unui stat.De obicei aceste infracțiuni sunt săvârșite pe un alt teritoriu decât cel pe care trebuie să fie executată infracțiunea sau pe acela unde trebuie să-și producă efectele.În art. 14 al convenției se menționează nevoia pedepsirii infracțiunilor adiacente ca:

Confecționarea și falsificarea pașapoartelor,sau a altor documente cu aceiași valoare;

Introducerea în țară sau procurarea și deținerea unor astfel de documente cu condiția cunoașterii acestui lucru;

Obținerea unor astfel de documente ca urmare a unor declarații false sau a prezentării unor documente contrafăcute;

Întrebuințarea cu bună știință a documentelor false sau falsificate, care stabilesc o altă identitate decât cea a deținătorului;

Caracterul internațional al infracțiunii în cadrul convenției

Una dintre condițiile de bază a infracțiunii de terorism internațional este acela de a conține un element care face face obiectul infracțiunii internaționale, de exemplu statul.În art. 10 se precizează că dacă infracșiunea a fost săvârșită împotriva statului pe teritoriul căreia s-a comis, aceasta poate deveni infracțiune internațională dacă autorul faptei s-a refugiat în străinătate, astfel că deși le este asigurată imunitatea, între statul victimă a actului terorist și statul care a acordat azil și protecție, pot apărea diferende internaționale între acestea.Factorii care determină caracterul internațional al infracțiunii este dat de:

naționalitatea autorului sau a complicilor

b)natura intereselor lezate

c)subiectul pasiv al atentatului

Convenția se mai preocupă și de aspectul în ceea ce privește recidiva cu efect juridic internațional.Astfel că condamnarea pronunțată în străinătate pentru astfel de acte constituie recidiva ca și incapacitățile, decăderile, interdicțiile.Recidiva nu este așadar doar pentru acte teroriste propriu-zise ci și pentru acte de complicitate, de aspciere, instigare, participare , în vederea comiterii unor acte teroriste.În acest sens se presupune o cooperare internațională între polițiile țărilor, o centralizare a informațiilor referitoare la terorism la nivelul unui serviciu care să fie în contact cu serviciile altor țări.(de exemplu fotografiile și semnalmentele delicvenților, amprente, căutări, urmăriri,arestări, expulzări,deplasări ale autorilor etc).

Extrădarea

Printre dificultățile pe care le-a întâmpinat cooperarea internațională în privința combaterii terorismului a fost tocmai refuzul țărilor de a extrăda pe infractorii străini care se găseau ca refugiați pe teritoriul țării lor după ce au săvârșit fapte cu caracter politic.Din art. 8 al convenției țările erau obligate de a extrăda pe autorii faptelor de terorism dar aceste prevederi nu sunt tocmai respectate de unele țări ale căror legislații nu admit în legislațiile lor extrădarea infractorilor politici.În cadrul convenției nu s-a făcut o clară delimitare între infracțiunea de terorism internațional și cea de infracțiune politică.

În ceea ce privește situația unui conațional care a săvârșit infracțiunea pe teritoriul altui stat și întors în țară, statul trebuie să îl judece ca și cum ar fi comis actul pe teritoriul acestuia ,aici se adoptă principiul neextrădării sale.

În art. 10 se precizează faptul că o infracțiune comisă de un individ pe un teritoriu străin și care teritoriu aparține unei țări care este semnatară a convenției, atunci țara de refugiu este obligată să pedepsească pe autorul infracțiunii în condițiile în care:

nu s-a putut acorda extrădarea,

dacă legislația țării de refugiu recunoaște competența jurisdicției sale , deci are competență legală, pe baza principiului universalității, de a judeca pe străini care comit infracțiuni în străinătate

străinul este conațional al unei țări care recunoaște competența jurisdicției sale asupra infracțiunilor comise de străini în străinătate.

Statele care cer extrădarea

Statele care por cere extrădarea sunt :

statul pe teritoriul căruia s-a comis infracțiunea de terorism;

statul împotriva căruia s-a comis infracțiunea de terorism;

statul ai cărui conaționali sunt autorii și complicii care au contribuit la săvârșirea infracțiunii;

statul pe teritoriul căruia infracțiunea de terorism a fost pregătită;

statul pe teritoriul căruia s-a desfășurat acțiunea sau își produce efectele.

În cazul în care statul se află în fața mai multor cereri de extrădare din partea mai multor țări acesta va proceda prin aplicarea dreptului ginților și anume:

Se va lua în considerare cererea statului pe teritoriul căruia s-a săvârșit actul de terorism,apoi aceea a statului împotriva căruia s-a îndreptat actul teroristși în cele din urmă aceea a statului căruia îi aparține autorul actului.

Alte dispoziții

Drepturile și obligațiile părților semnatare

Prin semnarea convenției statele contractare dispun de anumite drepturi dar trebuie de asemenea să îndeplinească și unele obligații care au în vedere extrădarea, abținerea de la sprijinirea actelor teroriste,să nu permită ca pe teritoriul său să se desfîșoare activități teroriste, în cazul în care se refuză extrădarea statul trebuie să asigure judecarea autorului după jurisdicția proprie,fiecare stat trebuie să asigure buna colaborare între organizațiile de poliție și crearea unui sistem informațional,statul este obligat ca și atunci când pe teritoriul său se face o infracțiune împotriva altui stat acest să asigure represiunea sa,statul trebuie să asigure neeliberarea unor documente false,fiecare stat să reglementeze fabricarea,portul, circulația armelor etc.

Deși convenția de la Geneva din 1937 nu a intrat niciodată în vigoare terorismul internațional rămâne o infracțiune internațională.

Convenția pentru instituirea unei Curți penale internaționale

Odată cu încheierea Convenției pentru prevenirea și reprimarea terorismului s-a văzut necesar înființarea unei Curți penale internaționale.Profesorul V.V. Pella a lansat ideea crearii unui drept penal internațional și a unei Curți penale internaționale care să se ocupe cu judecarea infracțiunilor comise atât de stat cât și de persoane fizice care au tulburat relațiile pacifice internaționale.Astfel că la 16 noiembrie 1937 în cadrul Conferinței s-a semnat convenția pentru instituirea unei Curți penale internaționale care a fost semnată de 13 state și cuprindea 36 de articole.

Scopul organizării Curții penale internaționale

În preambulul convenției se specifică crearea acestei Curți penale internaționale pentru intensificarea progresului în lupta împotriva infracțiunilor teroriste și infracțiunile cu caracter internațional.Prin crearea acesteia se avea în vedere instituirea unei instituții care să se ocupe într-o primă fază de infracțiunile teroriste internaționale, de judecarea indivizilor acuzați de terorism,dar care are posibilitatea ca pentru mai târziu să aibă și alte competențe.

Această Curte avea un caracter permanent și sediul avea să fie la Haga dar acesta putându-se schimba eventual în cazul în care se cerea ,exemplu pentru administrarea probelor.Componența Curții era formată din magistrați cu competențe în dreptul criminal, membri în tribunalele penale naționale.

Existau cinci judecători titulari și cinci judecători supleanți, conaționali ai statelor contractante ,numiți de către Curtea permanentă de justiție internațională(art.7) pe o perioadă de zece ani dar care tot la doi ani se prevedea sistemul reînoirii parțiale ale judecătorilor – unul titular iar un altul supleant.Aceștia aveau imunitate diplomatică și li se asigura independența.

Competența Curții în cazul infracțiunilor

Curții îi era prevăzut să judece infracțiunile prevăzute de articolele 2 și 3 ale Convenției pentru prevenirea și reprimarea terorismului.Acestea ar fi fost:

faptele împotriva vieții, integrității corporale, sănătății sau libertății:

șefilor de stat,persoanelor ce exercită prerogativele șefilor de stat, succesorilor lor ereditari sau desemnați;

soțiilor persoanelor menționate;

persoanelor cu funcții sau însărcinări publice atunci când fapta a fost motivată de funcția sau sarcina pe care persoana respectivă o exercita;

faptele internaționale de natură să pună în pericol vieți umane prin crearea unui pericol public.

fapte care presupun acele acte care constă în distrugerea sau deteriorarea anumitor bunuri publice sau destinate folosinței publice aparținând altei părți contractante decât aceea pe teritoriul căreia actul de violență s-a comis.

tentativa comiterii infracțiuniloe de mai sus.

fabricarea,procurarea , deținerea sau furnizarea de arme, muniție, produse explozive sau substanțe nociveîn vederea executării, în alte țări, oricare ar fi aceasta, a unei infracțiuni prevăzute de art. 2 al Convenției pentru prevenirea și reprimarea terorismului astfel:

asocierea sau întrunirea în vederea săvârșirii unor asemenea acte;

instigarea la asemenea fapte;

instigarea directă,publică, la actele prevăzute la art. 2 nr.1,2,3 din Convenția pentru prevenirea și combaterea terorismului, fie că sunt urmate de fapte sau nu;

participarea internațională la asemenea acte;

orice ajutor dat în mod conștient în vederea îndeplinirii obiectivelor;

Toate aceste infracțiuni trebuiau fie îndreptate către un stat pentru ca să aibă caracter internațional.Competența Curții penale se limita doar la sancționarea persoanelor fizice responsabile de aceste acte și nu presupunea și răspunderea statelor.

În convenție este precizat faptul că statul care deține acuzatul acesta îl poate deferi Curții atunci când actul terorist a fost comis pe teritoriul său sau în străinătate.Această prevedere presupune ca statul, în cadrul legislației sale interne, să aibă posibilitatea judecării acuzatului fie în virtutea sistemului teritorialității legii(dacă infracțiunea a fost comisă pe teritoriul său) fie în virtutea sistemului universalității,comform convenției,(dacă fapta a fost săvârșită în străinătate de străini) fie în baza sistemului personalității active ,consacrate de asemenea de Convenție, atunci când fapta a fost comisă de un conațional reîntors în țară sa după ce a efectuat actul în altă țară.

Rațiunea existenței celor două convenții

S-a presupus că adoptarea celor două convenții luate împreună ca instrument unic ar fi fost mai potrivite dar pe urmă s-a pus problema greutății semnării acestora deoarece după ce au fost luate individual prima convenție a fost semnată de 24 de țări iar cea de-a doua doar de 13 state.Chiar dacă Convenția pentru Curtea penală internațională nu intra în vigoare , punerea în aplicare a primei convenții însemna un mare pas spre realizarea colaborării internaționale pentru reprimarea terorismului.

De fapt orice stat era liber să adere la prima convenție fără a fi obligat să adere și la cea de-a doua deoarece prima era autonomă iar cea de-a doua reprezenta doar un instrument subsidiar, de completare al primei.

Prin semnarea de către un stat doar al primei convenții acesta renunța la posibilitatea de a deferi acuzatul Curții penale internaționale și se angaja să pună în aplicare principiul aut dedere, aut punire, adică să judece acuzatul prin tribunalele proprii sau să îl extrădeze.

Se poate spune că cele două convenții se înscriu atât ca izvoare de drept penal internațional dar și ca instrumente juridice care ar fi putut să contribuie la asigurarea păcii internaționale prin intermediul dreptului penal .

Privită prin prisma contemporaneității aceste două convenții pot servii unei noi și actuale convenții care ar trebui să rezolve problema terorismului internațional care este cu atât mai importantă de elaborat cu cât și gravitatea terorismului se intensifică.

Organizația Națiunilor Unite(ONU) și terorismul internațional

Organizația Națiunilor Unite are menirea de a apăra și menține pacea și securitatea internațională.Națiunile Unite nu puteau rămâne indiferente la actele de terorism.La început a inițiat un proiect de convenție iar apoi Comisia de drept internațional a ONU a elaborat un proiect de cod revizuit în 1954,privind infracțiunile comise împotriva păcii și securității omenirii iar o altă comisie a întocmit un proiect de statut pentru o Curte penală internațională. O problemă importantă ce a dus la amânarea examinării proiectului de cod și a statutului a fost tocmai problema legată de definirea termenului de agresiune.

Federația internațională a asociațiilor piloților de linie care chema la grevă în 1972 piloții din 62 de țări dacă Consiliul de Securitate a ONU nu se va întruni pentru a discuta asupra problemei pe care o constituie terorismul aerian.

Consiliul a dat o declarație cu caracter general prin care condamna pirateria aeriană și chema statele în procesul de combatere a acestui flagel.

Carta Națiunilor Unite a proclamat anumite drepturi precum drepturile fundamentale ale statelor , dreptul la autodeterminare,drepturile omului, principiul conform căruia statele își rezolvă diferendele pe cale pașnică,toate aceste drepturi sunt însă încălcate de actele teroriste.

Unele acte de terorism umbresc existența statelor iar prin combaterea terorismului ar însemna doar legitima apărare.Unele acte urmăresc destrămarea independenței, a unității naționale, a integrității teritoriale iar în categoria drepturilor din Cartă este precizat dreptul la autodeterminare a popoarelor și dreptul de a-și hotărî soarta.

În ceea ce privește drepturile omului se poate vedea prin atacurile teroriste asupra acestora a prejudiciilor aduse drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, a demnității și valorii ființei umane .Articolul 3 din Declarația Universală asupra drepturilor omului susține că : ,,orice individ are dreptul la viață, la libertate și la siguranța persoanei sale”, astfel că prin actele teroriste se evidențiază o degradare a vieții omenești, o suprimare a libertății, demnității și drepturilor.

Prin încălcarea acestor drepturi terorismul reprezintă un real pericol la adresa păcii și securității internaționale, deoarece violența care caracterizează teorismul este total contrar principiilor freptului internațional .

Rezoluția Adunării Generale a O.N.U 3034(XXVII)cu privire la prevenirea terorismului internațional

Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a adoptat în 18 decembrie 1972 în cadrul celei de-a 2114-a ședință, Rezoluția 3034(XXVII)intitulată

,, Măsuri vizând prevenirea terorismului internațional care pune în pericol sau numicește vieți omenești inocente, ori compromite libertățile fundamentale ale omului;studierea cauzelor subiacente ale formelor terorismului și actelor de violență ce își au originea în decepții, subjugare și disperare și care îndeamnă anumite persoane să sacrifice vieți omenești, inclusiv pe a lor, pentru a încerca să aducă comunității schimbări radicale”.

Această rezoluție prevede elaborarea unor măsuri adecvate pentru prevenirea terorismului pe baza unui studiu asupra cauzelor determinante a acestuia și crearea în acest scop a unui comitet special.

Rolul Comitetului special pentru reprimarea terorismului internațional

Comitetul și-a început lucrările la 16 iulie 1973 fiind format din 35 de membri. La nivelul acestui Comitet s-a format trei subcomitete care au avut rolul de a studia definiția terorismului internațional, cauzele subdiacente ale acestuia și măsurile destinate prevenirii lui.

În ceea ce privește găsirea unei definiții a terorismului Comitetul Organizației Națiunilor a fost de părere spre a adopta o definiție mixtă, care întrunea o definiție abstractă generală și una enumerativă sau analitică.

Pentru elaborarea unei definiții a terorismului internațional s-a ținut cont de patru elemente principale: caracterul internațional al actelor comise, mobilul, autorii,victimele.

În 15 decembrie 1976 Adunarea Generală a ONU a adoptat rezoluția nr.31/102 care cerea Comitetului să examineze în continuare observațiile statelor, să prezinte raportul și să formuleze recomandări în vederea cooperării pentru eliminarea terorismului internațional.

În cadrul Sesiunii Comitetului din 1979 s-au elaborat câteva măsuri generale de de prevenire a terorismului prin cooperarea dintre state.Adunarea Generală avea să solicite tuturor statelor să contribuie la eliminarea progresivă a cauzelor terorismului internațional,statele să-și onoreze angajamentele conform dreptului internațional, de a se abține de la organizarea, instigarea, ajutorul sau participarea la acte de terorism care să provoace dezordine în state.

Era recomandat ca statele să ia măsuri corespunzătoare la nivel național în vederea eliminării rapide a terorismului internațional prin alinierea legislațiilor naționale la convențiile internaționale ,împiedicarea pregătirii și organizării de acte împotriva altor state pe teritoriile lor.

Problema terorismului internațional s-a aflat pe agenda Adunării Generale a ONU și în anii următori : 1979, 1981, 1983, și care a condamnat ferm actele teroriste.

În anul 1984 Adunarea Generală a ONU a adoptat rezoluția 39/159 la inițiativa U.R.S.S .Prin aceasta se cerea statelor să nu intreprindă nici o acțiune de intervenție internațională și erau condamnate politicile și practicile de terorism în relațiile dintre state.

La 1 decembrie 1985 se adoptă rezoluția nr.40/161 prin care Adunarea ,,condamnă fără echivoc, drept infracțiuni, toate actele, metodele și practicile teroriste”.Erau prevăzute cooperarea internațională în combaterea terorismului,dreptul inalienabil al popoarelor la autodeterminare și legitimitatea luptelor împotriva regimurilor coloniale, rasiste și a altor forme de dominație străină.

În 18 decembrie, la inițiativa SUA, Consiliul de Securitate a ONU a adoptat rezoluția nr.57 prin care se condamna luarea de ostatici și răpirile de orice fel și cerea eliberarea persoanelor răpite.Statele erau obligate să ia măsuri de eliberare a ostaticilor care sunt răpiți pe teritoriul lor și să împiedice arice astfel de acte în viitor.

La 1 ianuarie 1992 Consiliul de Securitate a emis rezoluția nr. 731 și la 31 martie 1992 rezoluția 748 , care la inițiativa Franței ,SUA și Marii Britanii a cerut Libiei extrădarea suspecților atentatului de la Lockerbie dar refuzul acesteia a atras după sine măsurile de constrângere asupra Libiei care a fost supusă unui embargo al transportului aerian și al traficului de armament până când nu vor fi îndeplinite cererile din cadrul rezoluției nr.748.

Convenția asupra prevenirii și reprimării infracțiunilor contra persoanelor care se bucură de protecție diplomatică, inclusiv agenții diplomatici, adoptată de Adunarea Generală a ONU la New York din 14 decembrie 1973

Adoptarea acestei Convenții oferă un cadru juridic adecvat unei cooperări internaționale pentru prevenirea și reprimarea actelor îndreptate împotriva persoanelor care se bucură de protecție internațională.

Prin ,,persoană care se bucură de protecție internațională”, Convenția stabilește că este ,,orice șef de stat sau membru al unui guvern de conducere care îndeplinește funcțiile șefului de stat, orice șef de guvern sau ministru al Afacerilor Externe, orice reprezentant, funcționar sau personalitate oficială a unui stat sau reprezentant al unei organizații interguvernamentale ca și membrii lor de familie care îi însoțesc”.

Conform articolului 2 faptele incriminate de Convenție sunt:

,,a comite un omor, o răpire sau orice alt atac contra persoanei sau libertății unei persoane care se bucură de o protecție internațională;

a comite acte de violență, contra sediilor oficiale, locuințelor particulare sau mijloacelor de transport ale unei persoane care se bucură de protecție internațională, un atac de natură a pune persoana sau libertatea ei în pericol;

amenințarea cu comiterea unui asemenea act;

încercarea de a comite un asemenea act;

acțiunea de a participa ca și complice la un asemenea act;”

Aceste acte incriminate constituie o infracțiune față de legislația internă a țărilor semnatare neprecizâns însă pedepsele împotriva acestora.În acest sens se are în vedere colaborarea dintre state pentru prevenirea infracțiunilor de acest gen, schimbul de informații între state, pornirea urmăririi penale a autorului actului sau extrădarea sa.

Toate părțile contractate se obligă să includă infracțiunile respective ca situații de extrădare în toate tratatele ce se vor încheia între ele.

Această Convenție este foarte importantă datorită consacrării aspectului internațional al fenomenului terorist.

Convenția internațională împotriva luării de ostatici din 17 decembrie 1979

Inițiativa adoptării de către Adunarea Generală a ONU a Convenției internaționale împotriva luării de ostatici a aparținut Germaniei de Vest după tragedia deturnării aeronavei pe aeroportul Mogadiscio în 1977.În cadrul dezbaterilor ce au avut loc pe seama acestei probleme s-a menționat că luarea de ostatici în timp de pace cât și de război este ilicită iar asemenea fapte trebuiesc reprimate printr-o reală cooperare între state.Actele de tentativă ca și complicitatea la comiterea unor asemenea acte sunt considerate tot infracțiuni.

În baza articolului 8 al Convenției se precizează că principiul aut dedere aut indicare de aplică țărilor contractante ceea ce înseamnă că statul care deține autorul unei astfel de infracțiuni este obligat de a-l extrăda sau să-l judece conform legilor penale din statul respectiv, indiferent dacă fapta a fost comisă pe teritoriul statului respectiv sau pe al altui stat.

Articolul 10 prevede că infracțiunea de luare de ostatici este caz de extrădare și este inclusă în toate tratatele de extrădare încheiate între statele semnatare.

Totodată Convenția servește ca bază juridică pentru extrădare și în cazul inexistenței unor astfel de tratate.

În articolul 12 se menționează faptul că această Convenție nu-și va aplica aceste prevederi în cazul luării de ostatici în timpul conflictelor armate,sau în timpul conflictelor în care popoarele luptă împotriva dominației coloniale sau străine, împotriva regimurilor rasiste în baza dreptului lor la autodeterminare conform Cartei Organizației Națiunilor Unite.

Alte documente referitoare la combaterea și reprimarea terorismului

Documentul final al Reuniunii de la Madrid din 1980

În cadrul Conferinței pentru securitate și cooperare în Europa reprezentanții statelor participante condamna terorismul, inclusiv terorismul în relațiile internaționale care pune în pericol viețile omenești și primejduiește drepturile și libertățile fundamentale ale omului și în vederea combaterii acestuia se necesită adoptarea unor măsuri.Aceste măsuri trebuie să fie exprimate atât la nivel național cât și la nivel internațional prin cooperarea și acordurile bilaterale și multilaterale corespunzătoare.

Statele participante confirmă abținerea de la asistența directă sau indirectă a terorismului sau a altor activități îndreptate spre înlăturarea prin violență a regimului dintr-un alt stat participant.Totodată se vor abține de la finanțarea,încurajarea, instigarea sau tolerarea unor acte teroriste.

Convenția privind prevenirea și reprimarea actelor teroriste de la Washington din 2 februarie 1971

În 30 iunie 1972 Adunarea Generală a Organizației Statelor Americane adoptă o rezoluție pe baza căreia s-a elaborat o Convenție pentru prevenirea și reprimarea actelor de terorism care iau forma de delicte ca și exterminarea legată de aceste delicte când astfel de acte au repercursiuni internaționale.

Această Convenție elimina caracterul politic al actelor teroriste asimilându-le cu crime de drept comun.În articolul 2 sunt considerate delicte de drept comun acele acte care au urmări internaționale și oricare ar fi mobilul lor,răpirea, uciderea de persoane care beneficiază de protecție internațională , atentatele împotriva vieții și integrității acestor persoane precum și extorsiunea legată de aceste delicte.

În ceea ce privește extrădarea , un stat poate refuza acest lucru statului solicitant doar dacă autorul delictului va fi judecat conform legislației naționale a statului ca și cum infracțiunea ar fi fost comisă pe teritoriul său.Convenția cere statelor să prevină și să împiedice pregătirea pe teritoriul acestora a delictelor prevăzute de articolul2.

Din cauza lacunelor sale(incriminarea se face doar asupra actelor care au fost comise împotriva persoanelor care au un statut mai special ) Convenția de la Washington nu a intrat în vigoare.

Convenția europeană pentru reprimarea terorismului semnată la Strassbourg la 27 ianuarie 1977

Această Convenție a fost semnată de către statele Europei Occidentale , membre ale Consiliului Europei.Aceste țări au înțeles că terorismul este din ce în ce mai activ iar internaționalizarea acestuia este evidentă.

Măsurile care trebuiesc intreprinse de statele membre ale Consiliului Europei se referă la angajamentele de asistență reciprocă în ceea ce privește extrădarea .

Referitor la extrădare sunt considerate infracțiuni speciale, considerate politice:

o infracțiune în limitele Convenției de la Haga din 1970 privind deturnarea;

o infracțiune în limitele Convenției de la Montreal privind actele comise în dauna aviației civile;

o ionfracțiune gravă care are scop atentarea la viață, integritatea fizică sau libertatea persoanelor protejate la nivel internațional;

o infracțiune privind răpirea sau luarea de ostatici;

o infracțiune care are în vedere folosirea de bombe,rachete, sau colete explozive;

încercarea de a comite sau participarea, complicitatea la una dintre infracțiunile de mai sus.

Convenția recunoaște dreptul statului de a refuza extrădarea mai ales când aceasta a fost inițiată pe considerente de rasă,religie, naționalitate sau convingeri politice.

Statul poate refuza extrădarea și în cazul în care autorul actului se află pe teritoriul său și îl poate judeca conform propriei legislații naționale.Conform articolului 15 Convenția încetează să mai fie valabilă în cazul când un stat încetează să mai facă parte din Consiliul Europei.

Reuniunea G 7 de la Tokio din mai 1976

Șefii statelor celor mai industrializate șapte țări occidentale au adoptat o rezoluție în ceea ce privește măsurile care trebuie luate la nivel internațional cât și național împotriva oricărui stat implicat în sprijinirea terorismului internațional.

Aceste măsuri prevedeau:

– limitarea strictă a nivelului reprezentării diplomatice și consulare a statelor ce sprijină terorismul și în anumite situații încheierea respectivelor misiuni diplomatice;

– instituirea unui embargo asupra livrărilor de arme destinate statelor ce sprijină terorismul;

– interdicția unei persoane care a fost expulzată de pe teritoriul celor șapte țări să intre pe teritoriul uneia dintre aceste țări;

– cooperarea bilaterală și multilaterală a forțelor ce își desfășoară activitatea în vederea combaterii terorismului.

Reuniunea Internațională de la Sharm-El –Sheikh(Egipt) 13 martie 1996

Această reuniune este o premieră istorică, chiar dacă a fost cu participare internațională, deoarece a fost consacrată luptei antiteroriste și de reinstaurare a păcii în Orientul Mijlociu.

Summitul s-a desfășurat sub peședinția lui Bill Clinton și a președintelui egiptean Hosni Mubarak(el însuși victima a trei atentate teroriste), și a avut scopul de a lupta împotriva terorismului internațional și mai ales împotriva distrugerii forțelor fundamentaliste implicate în atentatele din Israel.Șefii a 30 de state dintre care 13 arabe și organizații internaționale și-au exprimat poziția față de instabilitatea păcii din Orientul Mijlociu, discutând despre sursele finanțării organizațiilor teroriste.

Statele participante au ajuns la o ,,Declarație comună”adoptată la finalul summitului.

Dintre obiectivele principale au fost:

– izolarea mai accentuată a Iranului fiind acuzată de sprijinirea terorismului;

– înființarea unui organism internațional care să includă factori de decizie guvernamentali, polițienești și ai serviciilor de securitate din țările participante în vederea eficienței luptei antiteroriste;

– o acțiune comună pentru promovarea securității și stabilității în regiune.

– depunerea unor eforturi pentru depistarea surselor de finanțare a grupărilor teroriste urmate de acțiuni de sistare a fondurilor ș.a.

Conferința G7+ 1 asupra terorismului din 31.07.1996

În 1996 s-au întâlnit miniștri de Externe și Interne ai statelor din cadrul G7 și ai Rusiei.Cei 16 miniștri s-au întâlnit la Paris pentru a discuta și a adopta un plan de măsuri care să pună capăt atentatelor teroriste care s-au intensificat în ultima vreme mai ales care au avut loc în SUA, Marea Britanie, Japonia și Italia.

Aceste măsuri(în număr de 25) au în vedere întărirea cooperării internaționale în lupta contra terorismului.Statele membre G7 au cerut legi care să împiedice instruirea teroriștilor prin intermediul rețelelor informatice de genul Internetului.

Organizația Națiunilor Unite și terorismul internațional

Pirateria aeriană sau deturnarea aeronavelor este o infracțiune a dreptului internațional public.Deturnările ratate sau reușite , amenințările armate, presiunile exercitate asupra echipajului sau pasagerilor și orice alte acte de violență care pun în pericol desfășurarea normală a zborului se vor încadra în noua categorie a infracțiunilor și anume în cadrul infracțiunilor de piraterie aeriană.Aceste acte pot fi cele care atentează la securitatea persoanelor și bunurilor,caracterizare care intră în vechea definiție a pirateriei aeriene în care accentul este pus pe atingerea bunurilor și persoanelor și a securității generale.

Cooperarea statelor în domeniul realizării deplinei securități a traficului aerian internațional de pasageri și mărfuri a fost stimulată de rezoluțiile adoptate de ONU în cadrul a trei convenții internaționale:

1) infracțiuni și alte acte care se pot produce la bordul aeronavelor(Tokio 16 septembrie 1963)

2) reprimarea capturării ilicite de aeronave(Haga, 16 decembrie 1970)

3)reprimarea actelor ilicite îndreptate împotriva securității aviației civile(Montreal, 23 septembrie 1971).

Convenția de la Tokyo (14 septembrie 1963)

Convenția de la Tokyo se referă la infracțiunile și actele care compromit securitatea aeronavei, a persoanelor ori a bunurilor,a ordinii și a disciplinei la bord.România a ratificat această Convenție prin Decretul 627 al Consiliului de Stat din 21 noiembrie 1973.

Statele semnatare ale Convenției au datoria de a-l reține pe infractor și de a-l supune unei anchete preliminare înștiințând statul de înmatriculare a aeronavei sau pe un altul interesat despre concluziile cercetării și să întrebe dacă intenționează să-și exercite competența de jurisdicție.Sunt precizate și atribuțiile comandantului de aeronavă și ale echipajului în cazul în care se confruntă cu un act de terorism.

Articolul 13 din Convenție stipulează că aprevederile acesteia se aplică doar actelor care se comit între momentul decolării și cel al aterizării, iar actele care se săvârșesc în timpul staționării aeronavei sau a rulării ei la sol nu sunt precizate măsuri împotriva acestora, prin urmare această Convenție prezintă unele lacune.

Convenția de la Haga (16 decembrie 1970)

Multiplicarea actelor de capturare ilicită de aeronave ce s-au petrecut după anii ’60 au dus la adoptarea acestei Convenții.În cadrul Conferinței diplomatice de la Haga din 1970 au luat parte reprezentanții a 77 de state și a fost organizată de Oaci (Organizația Aviației Civile Internaționale).

Textul proiectului de convenție a fost pregătit de către comitetul juridic al Oaci care definea infracțiunea de capturare ilicită a aeronavelor.Statul de înmatriculare a aeronavelor cât și statul pe teritoriul căruia s-a produs deturnarea și care făcea infracțiunea ca drept obiect al extrădării aveau competența de a cerceta aceste cazuri.Convenția obliga statele contractante de a extrăda sau pedepsi autorii unor asemenea acte.

Multe state au respins însă ideea extrădării automate sau a urmăririi obligatorii în cazul neextrădării autorului.

Articolul 1 al convenției menționează actele sau faptele care constituie infracțiunea de deturnare și pe care statele se angajau să le reprime.

,,Orice persoană aflată la bordul unei aeronave în zbor care :

a) în mod ilicit,prin violență sau amenințarea cu violența sau prin orice alt mijloc de intimidare,preia sau exercită controlul asupra aeronavei sau care încearcă să îndeplinească asemenea acte;

b) este complice a unei persoane care înfăptuiește sau încearcă să înfăptuiască un astfel de act,comite o infracțiune”.

Convenția lasă la latitudinea statelor completarea listei de acte ce intră în conținutul infracțiunii precizând doar principalele elemente ale infracțiunii:

utilizarea violenței sau amenințării cu violența sau orice altă formă de amenințare;

folosirea acestora cu scopul de a prelua sau exercita controlul asupra aeronavei;

utilizarea violenței sau a amenințării cu aceasta să fie ilicită, fără o bază legitimă;

aceste acte să fie comise în timp ce aeronava este în zbor.

În Convenție este precizat și termenul de aeronavă în zbor care presupune că este în zbor din momentul îmbarcării(ușile exterioare au fost închise) și până la debarcarea sa(când una dintre uși este deschisă).În caz de aterizare forțată ,zborul se consideră a fi continuat până când autoritatea competentă ia în primire aeronava, persoanele, bunurile de la bord.

Această Convenție nu se aplică însă aeronavelor utilizate în scopuri militare, de vamă, de poliție.

Articolul 1 al Convenției consideră infracțiune doar actul comis de către o persoană care se află la bordul unei aeronave și nu și cele operate de la sol sau de la bordul altei aeronave.

Convenția de asemenea nu prevede și reguli în ceea ce privește deturnarea aeronavei de către pilot din propria-i inițiativă.La fel se întâmplă și cu complicii care nu se specifică dacă sunt sau nu la bordul aeronavei.

A fost refuzată ideea extrădării automate a autorului de către țara de înmatriculare a aeronavei.Statele se obligă de asemenea să se ocupe de cercetarea infracțiunii de deturnare care are loc pe teritoriul său dacă autorul faptei se găsește pe teritoriul său și în cazul în care nu este de acord cu extrădarea lui.Infracțiunea de capturare ilicită de aeronave va fi inclusă de drept în orice tratat de extrădare încheiat între părțile contractate.În lipsa unui tratat de extrădare părțile contractante se vor angaja în cooperarea pe plan juridic a rezolvării actului.

Convenția de la Montreal(23 septembrie 1971)

Convenția de la Montreal cuprinde o sferă mai mare a infracțiunilor care sunt îndreptate contra securității aviației civile care se cer a fi reprimate, prevederile ei făcând referire atât la actele săvârșite la bordul aeronavei, în zbor sau la sol, în perioada de pregătire a zborului sau asupra instalațiilor sau serviciilor de navigație aeriană de la sol, de natură să pună în pericol securitatea acestora. Astfel că sunt vizate acele persoane care :

a) comit un act de violență împotriva unei persoane aflate la bordul unei aeronave aflate în zbor, dacă acest act este de natură să compromită securitatea aeronavei;

b)distrug o aeronavă aflată în serviciu sau care îi cauzează daune care să o facă inaptăpentru zbor sau care sunt de natură să compromită securitatea ei în zbor;

c)plasează sau contribuie la plasarea în serviciu, prin orice mijloc, a unui dispozitiv sau a unor substanțe care să distrugă aeronava respectivă sau să-i cauzeze daune care ar face-o inaptă zborului și să compromită securitatea în zbor;

d)distruge sau deteriorizează instalațiile sau echipamentele ale navigației aeriene sau perturbă funcționarea lor,dacă aceste acte sunt de natură să compromită securitatea aeronavelor în zbor;

e)comunică o informație despre care are cunoștință că este falsă și din acest fapt, compromite securitatea navei în zbor.

Această Convenție face referire atât la actele de deturnare a aeronavelor aflate în zbor cât și la cele aflate în serviciu sau la sol, fapte care sunt îndreptate unor persoane sau bunuri.

În Convenție nu s-au inclus ca infracțiuni introducerea sau portul de arme la bordul aeronavelor sau conspirația asupra infracțiunilor prevăzute.

Această Convenție s-a inspirat din Convenția de la Haga fiind o completare a ei, a adoptat o serie de reguli identice în ceea ce privește competențele, arestarea și ancheta, urmărirea, extrădarea, cooperarea la nivel judiciar etc.

Atât Convenția de la Tokyo cât și cea de la Haga și Montreal oferă posibilitatea ca în cazul reprimării, extrădării autorii infracțiunilor cu caracter politic să fie exceptați de la răspundere.Chiar dacă majoritatea atacurilor sunt produse din diverse motive, autorii acestor infracțiuni invocă în apărarea lor motivația politică.

Alte reglementări internaționale privind terorismul internațional

Forurile internaționale de specialitate își îndreaptă atenția asupra problemei securității transporturilor aeriene.În 1986 Consiliul Organizației Aviației Civile Internaționale a elaborat o clauză în ceea ce privește asigurarea securității aeriene.

ONU de asemenea condamna în 1972 în cadrul rezoluției Consiliului de Securitate capturarea de aeronave și încearcă să împiedice și să descurajeze asemenea acte și să ia măsuri împotriva autorilor lor.

CONCLUZII

Problematica terorismului a fost abordată de-a lungul anilor fiind percepută la nivelul omenirii ca o cauză a schimbării ordinii globale,a evoluției tehnologice, a globalizării fluxurilor de migratori, toate acestea au dus la o intensificare a terorismului văzut în toate formele sale de către umanitate prin intermediul massmediei .

Actele normative elaborate în domeniul luptei contra terorismului demonstrează că ele s-au elaborat ca o reacție împotriva actelor teroriste, ca o reacție de indignare și totodată și cu scopul de a preveni pe viitor comiterea unor asemenea acte.Însă comunitatea internațională nu a emis un act legislativ cu scopul de prevenție a acestor fapte.

Marea majoritate a statelor și-au reorganizat sistemele de apărare și de luptă contrateroristă, mai ales după atacurile de după 11 septembrie 2001, adoptând măsuri proprii de securitate dar prin prisma instrumentelor de drept internațional existente,multe dintre acestea nu s-au acomodat realităților existente azi.

O țară în care s-a dezvoltat flagelul terorismului nu poate obține rezultate eficace împotriva organizării și atacurilor teroriste care se extind peste granițele statului, dacă aceasta nu intreprinde relații de colaborare cu alte țări în vederea eliminării sau reprimării fenomenului terorist.Un singur stat nu are posibilitatea să extirpeze această formă deosebit de periculoasă a criminalității internaționale. Iar acest lucru se impune fiindcă terorismul constituie un pericol internațional atât pentru ordinea publică, socială, pentru civilizație, cât și pentru interesele fundamentale ale statelor și pentru pacea dintre națiuni.

În vederea prevenirii și reprimării terorismului actual se impune nevoia adoptării unei ofensive pentru:

elaborarea unei legislații internaționale, care să impună măsuri drastice împotriva manifestărilor teroriste, cu efect pentru întreaga comunitate internațională;

pregătirea unor structuri antiteroriste multinaționale care să intervină operativ pentru anticiparea și limitarea efectelor actelor teroriste;

înființarea unor coaliții internaționale de luptă împotriva terorismului,capabile să nimicească elementele teroriste;

înființarea unui centru informațional internațional capabil să gestioneze informațiile operative,privind elementele teroriste;

mediatizarea permanentă a elementelor teroriste și a acțiunilor acestora,în scopul creării unei opinii colective antiteroriste;

Lupta antiteroristă globală va trebui să includă cooperarea strategică comună și colaborarea pragmatică și sinceră, urmată de armonizarea juridică internă și internațională, materializată într-un nou sistem de drept internațional.

ANEXE:

PRINCIPALELE ORGANIZAȚII, MIȘCĂRI ȘI GRUPĂRI CARE AU DESFĂȘURAT SAU DESFĂȘOARĂ ACTIVITĂȚI TERORISTE

Argentina

Alianța Anticomunistă Argentiniană ;

Organizația Montoneros

Belgia

Celulele Comuniste Combatante – C.C.C.

Frontul revoluționar de acțiune proletară – F.R.A.P

Brazilia

Alianța Anticomunistă Braziliană ;

Escadronul Morții.

Canada

– Federația Canadiano – Ungară a Luptătorilor pentru Libertate.

5. Cipru

– EOKA – B.

6. Egipt

– Frăția Musulmană.

7. Franța

– Nucleele Armate pentru Autonomia Populară – N.A.P.A.P. ;

– Acțiunea Directă ;

– Frontul Național pentru Eliberarea Corsicii – F.L.N.C. ;

– Grupul Armat Revoluționar Internaționalist – G.A.R.I.

8. Guatemala

– Ochi pentru ochi.

9. Grecia

– Mișcarea Revoluționară din 17 noiembrie.

10. Japonia

– Rengo Segikun / Armata Roșie Japoneză.

11. Italia

– Avangarda Națională ;

– Brigăzile Roșii ;

– Frontul Național ;

– G.A.P. ;

– Nucleele Armate Proletare – N.A.P. ;

– Lotta Continua ;

– Sinistra Proletaria ;

– C.U.B. ;

– Potere Operaio ;

– Mișcarea Socială Italiană (M.S.I.) ;

– Ordine Nero ;

– Rosa dei Venti ;

– Prima Linea ;

– Comuniști pentru Libertatea Proletară – C.O.L.P.

12. Mexic

– Uniunea Populară.

13. Peru

– Calea Luminoasă ;

– Tupac Amaru.

14. Portugalia

– Forțele Populara 25 ;

– Frontul Unității Populare – F.U.P. ;

– Partidul Revoluționar al Proletariatului – Brigăzile revoluționare –

P.R.P.- B.R.

15. R.F. Germania

– Rote Arme Fraktion ( Fracțiunea Armata Roșie) ;

– Gruparea Baader Meinhof – Puig Antic ;

– Celulele revoluționare – Z.R. ;

– S.D.S.- Federația Socialistă a Studenților.

16. Spania

– Țara Bască și libertatea sa – E.T.A. ;

– Grupul revoluționar antiimperialist din 1 octombrie – G.R.A.P.O. ;

– Comandourile autonome antiimperialiste – C.A.A. ;

– Cuțitele Regelui Christos ;

– Luptătorii Regelui Christos ;

– Regele complotiștilor negri ;

– Partidul Noii Forțe ;

– Alianța Apostolică Anticomunistă.

17. S.U.A.

– Panterele Negre ;

– Puterea Neagră ;

– Jewish Armed Resistance ;

– Jewish Defense League ;

– Ku-Klux-Klan ;

– Armata Simbioneză de Eliberare – S.A.L. ;

– Omega – 7.

18. Pakistan

– Decembrie Negru.

19. Salvador

– Uniunea războinicilor albi ;

– Escadronul morții ;

– Mana albă ;

20. Irlanda

– Armata republicană irlandeză – I.R.A. ;

– Armata Națională irlandeză de eliberare – I.N.L.A

Anexa 2

REZOLUȚIA 3034 (XXVII) A ADUNĂRII GENERALE A O.N.U.

18 DECEMBRIE 1972

,,Măsuri vizând prevenirea terorismului internațional care pune în pericol ori distruge vieți omenești inocente, sau compromite libertăți fundamentale și studierea cauzelor profunde ale formelor de terorism și actelor de violență care își au originea în mizerie, decepții, nemulțumiri și disperare și care determină pe unele persoane să sacrifice vieți umane, inclusiv pe cele proprii, în încercarea să obțină schimbări radicale”

Adunarea Generală,

Profund neliniștiă în fața actelor de terorism internațional care se produc din ce în ce mai frecvent și care antrenează pierderea de vieți omenești inocente,

Recunoscând importanța cooperării internaționale pentru elaborarea de măsuri corespunzatoare pentru a împiedica în mod efectiv producerea acestor acte și importanța studierii cauzelor profunde a acestor acte, în vederea găsirii soluțiilor juste și pașnice cât mai curând cu putință,

Reamintind Declarația relativă la principiile de drept internațional privind relațiile prietenești și cooperarea între state în conformitate cu Carta Națiunilor Unite,

1. Exprimă profunda sa preocupare față de numărul crescând al actelor de violență care pun în pericol sau distrug vieți umane inocente sau compromit libertățile fundamentale,

2. Cere în mod insistent statelor să se consacre imediat cercetării găsirii unor soluții juste și pașnice care vor permite eliminarea cauzelor profunde a acestor acte de violență,

3. Reafirmă dreptul inalienabil la autodeterminare și la independența al tuturor popoarelor supuse regimurilor coloniale, rasiste și altor forme de dominație străină și afirmă legitimitatea luptei lor, în mod deosebit a luptei de eliberare națională, în conformitate cu scopurile și principiile Cartei și cu rezoluțiile pertinente ale Organizației Națiunilor Unite,

4. Condamnă actele de represiune și de terorism la care continuă să se dea regimurile coloniale, rasiste și străine privând popoarele de dreptul lor legitim la autodeterminare și la independență și de alte drepturi ale omului și libertăți funamentale,

5.Invită statele să devină părți la convențiile internaționale existente care privesc diferite aspecte ale problemei terorismului internațional,

6. Invită statele să ia toate măsurile corespunzătoare la nivel internațional în vederea eliminarii rapide și definitive a fenomenului, tinând seama de dispozițiile paragrafului 3 sus-menționat,

7. Invită statele să examineze cu urgență acest subiect și să supună observațiile lor Secretariatului general până la 10 aprilie 1973, cel târziu, inclusiv propunerile concrete în vederea găsirii unei soluții eficace problemei ;

8. Roagă Secretarul general să transmită un studiu analitic asupra observațiilor comunicate de către state, conform paragrafului 7 de mai sus, Comitetului special care trebuie să fie creat potrivit paragrafului 9,

9. Hotărăște să creeze un Comitet special asupra terorismului internațional compus din treizeci și cinci de membri, care vor fi desemnați de către Președintele Adunării Generale tinând seama de principiul reprezentări geografice echitabile,

10. Roagă Comitetul special să examineze observațiile transmise de către state conform paragrafului 7 de mai sus și să prezinte un raport Adunării generale în timpul celei de-a 28-a sesiuni, împreună cu recomandările sale în vederea unei eventuale cooperări pentru eliminarea rapidă a fenomenului, tinându-se seama de dispozițiile paragrafului 3,

11. Roagă Secretarul ganeral de a acorda Comitetului special mijloacele și serviciile necesare,

12. Hotărăște să înscrie chestiunea pe ordinea de zi provizorie a celei de-a 28-a sesiuni.

Anexa 3

CONVENȚIA

Pentru prevenirea și reprimarea terorismului

Geneva, 16 noiembrie 1973

Articolul 1

Înaltele Părti Contractante, reafirmând principiul dreptului Internațional potrivit căruia este de datoria oricărui stat de a se abține de la orice fapt destinat să favorizeze activitățile teroriste îndreptate contra unui alt stat și să împiedice actele prin care acestea se manifestă, se angajează, în termenii care urmează, să prevină și să reprime activitățile de acest gen și să-și acorde în mod reciproc concursul.

În prezenta Convenție, expresia ,,acte de terorism” se referă la fapte criminale îndreptate contra unui stat și al caror scop sau natură este să provoace teroarea la personalități determinate,grupuri de persoane sau în public.

Articolul 2

Fiecare Înalta Parte Contractantă trebuie să prevadă în legislația sa penală, dacă nu sunt prevăzute, faptele următoare comise pe teritoriul său dacă ele sunt îndreptate contra unei alte Înalte Părți Contractante și dacă constituie acte de terorism în sensul articolului 1:

Faptele intenționate îndreptate contra vieții, integrității corporale, sănătății sau libertății :

șefilor de state, persoanelor ce exercită prerogativele șefului de stat, succesorilor lor ereditari sau desemnați ;

soțiilor persoanelor mai sus enumerate ;

persoanelor însărcinate cu funcții sau sarcini publice atunci când faptul respectiv a fost comis având în vedere funcțiunile sau sarcinile pe care aceste persoane le exercită.

Faptul intenționat ce constă în distrugerea sau deteriorarea bunurilor publice care aparțin unei alte Înalte Părți Contractante sau care țin de ea.

Faptul intenționat de natură a pune în pericol vieți umane prin crearea unui pericol comun.

Tentativa de a comite infracțiunile prevăzute de dispozițiile de mai sus ale prezentului articol.

Faptul de a fabrica, de a-și procura, de a deține sau de a furniza arme, muniții, produse explozive sau substanțe nocive în vederea executării, în orice țară ar fi, a unei infracțiuni prevăzută de prezentul articol.

Articolul 3

Fiecare din Înaltele Părți Contractante trebuie,de asemenea, să prevadă în legislația sa penală faptele urmatoare dacă ele sunt comise pe teritoriul său în scopul actelor teroriste menționate de articolul 2, îndreptate contra unei alte Înalte Părți Contractante, indiferent de țara în care aceste acte trebuie executate :

Asocierea sau întelegerea în scopul realizarii de astfel de acte ;

instigarea la asemenea acte, atunci când aceasta a fost urmată de efecte ;

instigarea publică directă la actele prevăzute la paragrafele 1, 2 si 3 din articolul 2, indiferent dacă ele au fost sau nu urmate de efect ;

participarea intenționată ;

orice ajutor dat în mod conștient pentru realizarea unui asemenea act.

Articolul 4

Fiecare din faptele prevazute de articolul 3 trebuie considerat de lege ca o infracțiune distinctă în toate cazurile în care va trebui să fie astfel pentru a evita impunitatea.

Articolul 5

Represiunea de către o Înalta Parte Contractantă a faptelor prevăzute de articolele 2 si 3 trebuie să fie aceeași, indiferent dacă ele sunt îndreptate împotriva uneia sau alteia din Înaltele Părți Contractante, sub rezerva dispozițiilor speciale ale dreptului național ce se referă la protecția specială a personalităților vizate de articolul 2 No. 1 sau de bunurile vizate de articolul 2 No.2.

Articolul 6

Țările care admit principiul recidivei internaționale recunosc, în conditiile stabilite de legislațiile lor respective, ca generatoare de o asemenea recidivă, condamnările în străinătate pronunțate ca urmare a unui act prevăzut de articolele 2 si 3.

Condamnările respective vor fi, mai mult, recunoscute de plin drept sau ca urmare a unei proceduri speciale de către Înaltele Părți Contractante, a căror legislație recunoaște hotărârile judecătorești străine în materie penală, în scopul consacrării, decăderilor sau interdicțiilor de drept public sau privat.

Articolul 7

În măsura în care constituirea de părți civile este admisă de legislația internă, părțile civile străine, inclusiv eventual o Înaltă Parte Contractantă, trebuie să se bucure de exercițiul tuturor drepturilor recunoscute naționalilor de către legea țării în care se judecă fapta.

Articolul 8

Fără a prejudicia dispozițiile alineatului 4 de mai jos, faptele prevăzute în articolele 2 și 3 sunt incluse ca fiind cazuri de extrădare în orice tratat de extrădare încheiat sau ce se va încheia între Înaltele Părți Contractante.

Înaltele Părți Contractante care nu subordonează extradarea existenței unui tratat recunosc din prezent, fără prejudicierea dispozițiilor alineatului 4 de mai jos, faptele prevăzute de articolele 2 si 3 ca fiind cazuri de extrădare între ele, sub condiția reciprocității.

În ințelesul prezentului articolul este, de asemenea, considerat drept caz de extrădare, orice fapt enumerat în articolele 2 si 3 care a fost comis pe teritoriul Înaltei Părți Contractante împotriva căreia a fost el îndreptat.

Obligația de extrădare în virtutea prezentului articol este subordonată oricărei condiții și restricții admise de drept sau de practica țării căreia i se adresează cererea.

Articolul 9

Când o Înaltă Parte Contractantă nu admite principiul extrădării naționalilor,resortisanții săi care au revenit pe teritoriul țării lor, dupa ce au comis în străinătate una din faptele prevăzute de articolele 2 si 3, trebuie să fie urmăriți și pedepsiți în aceași manieră ca și cum faptele comise ar fi fost pe teritoriul lor, chiar și în cazul în care vinovatul ar fi dobândit naționalitatea sa ulterior comiterii infracțiunii.

Dispozițiile prezentului articol nu sunt aplicabile dacă, într-un caz asemănător, extrădarea unui străin nu poate fi acordată.

Articolul 10

Străinii care au comis în străinătate una din faptele prevăzute în articolele 2 și 3 și care se află pe teritoriul uneia din Înaltele Părți Contractante trebuie să fie urmăriți și pedepsiti în aceeași manieră ca și cum faptul ar fi fost comis pe teritoriul acesteia, atunci când condițiile următoare sunt reunite :

Extrădarea fiind cerută nu a putut fi acordată pentru un motiv străin faptului respectiv;

Legislația țării de refugiu recunoaște competența jurisdictiei sale cu privire la infracțiunile comise de străini în străinătate;

Străinul este resortisant al unei țări care recunoaște competența jurisdictiei sale cu privire la infracțiunile comise de străini în străinătate.

Articolul 11

Dispozițiile articolelor 9 și 10 se aplică de asemenea faptelor prevăzute în articolele 2 și 3 care au fost comise pe teritoriul Înaltei Părți Contractante împotriva căreia ele au fost îndreptate.

În ceea ce privește aplicarea articolelor 9 și 10 Înaltele Părți Contractante nu asuma obligația de a pronunța o pedeapsă ce ar depăși maximul celei prevăzute de legea țării în care a fost comisă infracțiunea.

Articolul 12

În vederea prevenirii în mod eficace toate activitățile contrare scopului vizat de prezenta Convenție, fiecare din Înaltele Părți Contrctante trebuie să ia pe teritoriul său și în cadrul legislației sale și a organizării sale administrative măsurile pe care le va considera corespunzatoare.

Articolul 13

1.Independent de dispozițiile articolului 2, nr.5, trebuie reglementate portul, deținerea și circulația armelor de foc(altele decât armele de vânătoare cu țeavă netedă) și a munițiilor.Faptul de a ceda, de a vinde sau de a distribui aceste arme sau muniții la o persoana care nu posedă o autorizație sau o declarație când este cerută de legislația internă pntru deținerea sau portul acestor obiecte va fi reprimat.Se va proceda în mod similar pentru cedarea, vânzarea sau distribuirea explozibililor.

2.Fabricanții de arme de foc altele decât armele de vânătoare cu țeavă netedă, trebuie să fie obligați să marcheze fiecare armă cu un număr de ordine sau un semn distinctiv de natură a-l identifica; fabricanții și comercianții trebuie să țină un registru cu numele și adresa cumpărătorilor.

Articolul 14

1.Trebuie să fie pedepsite:

a) Toate faptele frauduloase de fabricare sau de falsificare a pașapoartelor sau

a altor documente echivalente;

b) Faptul de a introduce în țară, de a-și procura sau de a deține astfel de documente care sunt false sau falsificate, știind că sunt astfel;

c) Faptul de a obține asemenea documente pe bază de declarații sau dovezi false;

d) Folosirea în mod conștient a unor asemenea documente false sau falsificate sau stabilite pe o altă identitate decât cea a proprietarului.

…

Articolul 15

În fiecare țară și în cadrul legislației naționale, rezultatele cercetătorilor în privința infracțiunilor prevăzute la articolele 2 și 3 și de articolul 14, în măsura în care încălcarea acestuia poate fi în legătură cu pregatirea de acte teroriste vor fi centralizate de un serviciu.

…

Articolul 17

Înaltele Părți Contractante sunt ținute să execute comisiile regatorii referitoare la infracțiunile vizate de prezenta Convenție potrivit legislației naționale, practica lor în materie și convențiile încheiate sau ce urmează a fi încheiate

…

Articolul 19

Prezenta Convenție lasă intact principiul în virtutea căruia calificarea faptelor vizate de ea, pedepsele aplicabile, urmărirea, judecarea, regimul excepțiilor, dreptul de grațiere și de amnistie relevă în fiecare țară de regulile legislației sale interne, fără ca vreodată nepedepsirea să poată rezulta dintr-o lacună a textelor acestei legislații în materie penală.

Anexa 4

CONVENȚIA EUROPEANĂ DE LA STRASSBOURG PENTRU REPRIMAREA TERORISMULUI SEMNATA LA, LA 27 IANUARIE 1977

…

Articolul 1

Pentru nevoile de extrădare între statele contractante, nici una din infracțiunile menționate mai jos nu va fi considerată ca o infracțiune politică, ca o infracțiune conexă la o infracțiune politică sau ca o infracțiune inspirată de mobiluri politice:

infracțiunile cuprinse în câmpul de aplicare al Convenției pentru reprimarea capturii ilicite a aeronavelor, semnata la Haga la 16 decembrie 1970;

infracțiunile cuprinse în câmpul de aplicare al Convenției pentru represiunea actelor ilicite îndreptate împotriva securității aviației civile, semnată la Montreal,la 23 septembrie 1971;

infracțiunile grave constând într-un atac contra vieții, integrității corporale sau libertății persoanelor ce au dreptul la o protecție internațională, inclusiv agenții diplomatici;

infracțiunile ce comportă răpirea, luarea de ostateci sau sechestrarea arbitrară;

infracțiunile ce comportă utilizarea de bombe, grenade, rachete, arme de foc automate sau scrisori și colete conținând explozibil în măsura în care utilizarea lor prezintă un pericol pentru persoane;

tentativa de a comite una din infracțiunile menționate sau participarea ca co-autor sau complice a unei persoane care comite sau încearcă să comită o asemenea infracțiune.

Articolul 2

Pentru nevoile de extrădare între Statele contractante, un Stat contractant poate să nu considere ca infracțiune politică, ca infracțiune conexă la o asemenea infracțiune sau ca o infracțiune inspirată de mobiluri politice orice act grav de violență care nu este prevăzut de articolul 1 și care este îndreptat contra vieții, integrității corporale sau libertății persoanelor.

Va fi asemenea în ceea ce privește orice act grav contra bunurilor, altele decât cele vizate de articolul 1, când a fost creat un pericol colectiv pentru persoane.

Va fi asemenea în ceea ce privește tentativa de a comite una din infracțiunile menționate sau participarea în calitate de co-autor sau complice al unei persoane care comite sau incearcă să comită o astfel de infracțiune.

Articolul 3

Dispozițiilor oricăror tratate și acorduri de extrădare aplicabile între Statele contractante, inclusiv Convenția europeană de extrădare, sunt în ceea ce privește relațiile între statele contractante modificate în măsura în care ele sunt incompatibile cu prezenta Convenție.

BIBLIOGRAFIE

Gen.de divizie(r)dr.Gheorge Arădăvoaice,

Gen de divizie (r) Dumitru Iliescu

Maior Laurențiu Niță, Terorism,Antiterorism,Contraterorism, Editura Antet,Imprimeria de Vest,Oradea,1997

Ștefan Aust și Cordt Schnibben coordonatori,11 septembrie 2001 Ziua în care lumea s-a cutremurat ,Editura Corint, București.

Dr. Ion Bodunescu,Flagelul terorismului internațional,Editura Militară,București, 1978

Dr. Ștefan Herchi,Drept internațional public,Ediția a II-a,Editura Convex,Oradea , 2000

Dr.Grigore Geamănu,Dreptul internațional penal și infracțiunile internaționale,Editura Academiei Republicii Socialiste România,București,1977

Roland Jacquard,În numele lui Usama bin Laden…,Editura RAO,București, 2001,versiunea în limba romînă.

Dr.IonV.Maxim, Terorismul-cauze,efecte și măsuri de combatere,Editura Politică,București,1989

Gen. Ion Pitulescu, Al treilea război mondial-crima organizată, a 2-a ediție revăzută și adaugită, Editura Național,1997

Jean Servier,Terorismul,Traducere de Bogdan Geangalău, Institutul European,București, 2002

Vasile Simileanu,Asimetria fenomenului terorist,Colecția Geo Politică,Ed.Top Form,București,2003

Vasile Simileanu,Radiografia Terorismului,Colecția GeoPolitică,Ed. Top Form, București,2004

Enciclopedia Britannica-Micropedia Ready Reference,nr.11,1999,Terrorism

Dicționarul Limbii Române(DEX), Ediția 1999

Terrorism group profiles(Profilul Grupărilor Teroriste), USA,Government Priting Office, WashingtonD.C,20402,1989

Stephen Sloan,Beating International Terrorism:An action strategy for preemption and punishment(Înfrângând terorismul internațional.O strategiea prevenirii și pedepsei), Maxwell Air Force Base, Ala Air University Press, Decembrie 1986

Revista 22

www.referatele.com Proiect Terorism-Notiune și formele terorismului

www.antitero.ro/analize/teoretice/în/prevenirea/și/combaterea /terorismului/html