Masuri Educative Neprivative de Libertate

ARGUMENT

Lucrarea “Măsurile educative neprivative de libertate–instrumente de lucru” se dorește a fi un început în crearea unor instrumente de lucru standardizate necesare consilierilor de probațiune în activitatea cu minorii sancționați cu măsuri educative neprivative de libertate.

În perioada 1 februarie 2014 – 01.12.2014 au intrat în evidența Serviciului de Probațiune Iași au intrat un număr de 33 de cazuri de minori sancționați cu măsuri educative neprivative de libertate. Din totalul acestora au fost luate în evidență un număr de 3 stagii de formare civică, 18 supravegheri, 1 consemnare la sfârșit de săptămână și 11 asistări zilnice. În urma activităților de evaluare inițială desfășurate cu această categorie de beneficiari am constatat că, de cele mai multe ori, minorii/tinerii se confruntă mai degrabă cu o serie de nevoi sociale cu potențial criminogen, decât cu nevoi criminogene propriu zise, astfel încât, apreciez că intervenția trebuie să se focalizeze pe dezvoltarea acelor abilități ce țin de dezvoltarea personală, prin asimilarea de abilități care să îi împiedice să reia comportamentul infracțional. De asemenea apreciez că este deja cunoscut faptul că exercitarea unui control asupra respectării obligațiilor de către minor, obligații ce decurg din măsura educativă neprivativă de libertate aplicată, fără corelarea acesteia cu latura de asistare, constând în desfășurarea unor activități specifice pentru producerea și menținerea schimbării, ar putea conduce la o intervenție superficială, fără beneficii majore atât pentru minor, cât și pentru practician (consilierul de probațiune). Sunt de părere că ieșirea din ”zona de confort” prin utilizarea de noi strategii, exerciții, dar și prin exersarea de noi abilități reprezintă un demers profitabil pentru ambii actori ai relației profesionale beneficiar – consilier de probațiune.

Lucrarea de față conține trei capitole, primele două capitole cuprind elemente de teorie, iar cel de-al treilea este reprezentat de partea de practică a acestei lucrări.

În partea teoretică sunt prezentate informații cu caracter general privind măsurile educative neprivative de liberate ce pot fi aplicate minorilor, dar și informații privind abilitățile pe care practicianul (consilierul de probațiune) trebuie să le dețină pentru desfășurarea eficientă a activității sale profesionale. În partea practică, am întocmit o serie de instrumente de lucru ce pot fi utilizate în activitatea de probațiune cu minorii sancționați cu măsuri educative neprivative de libertate, pornind de la nevoile sociale și/sau criminogene identificate cu ocazia evaluării inițiale. Țin să menționez faptul că instrumentele de lucru întocmite nu au pretenția de a fi exhaustive, ci reprezintă un set minim de activități în lucrul cu minorii, acestea putând fi oricând îmbunătățite ori adaptate nevoilor fiecărui caz în parte, în funcție de nevoile beneficiarului.

Deși se urmărește externalizarea serviciilor oferite minorilor prin efectuarea stagiului de formare civică de către instituțiile aflate în subordinea inspectoratelor școlare ori de către diferite ONG –uri , apreciez că acestea nu dispun, în acest moment, de experiența în lucrul cu minorii care au săvârșit o faptă de natură penală și nici de resursele umane și materiale necesare desfășurării în condiții optime a acestor activități educative. Prin intermediul lucrării de față intenționez să propun spre aplicare o serie de instrumente de lucru necesare și utile în activitatea cu această categorie de beneficiari, cunoscut fiind faptul că, de la intrarea în vigoare a Noului Cod Penal și până în prezent, cazurile de minori sancționați cu măsuri educative neprivative de libertate au tranzitat serviciile de probațiune, fără ca una sau mai multe instituții publice ori organizații nonprofit să fi desfășurat activități educative cu aceștia. Activitățile propuse în cadrul lucrării de față urmăresc pe de o parte furnizarea de informații cu privire la normele de drept (informații de natură juridică), iar pe de altă parte dezvoltarea personală a beneficiarilor prin asimilarea de noi abilități de gestionare a situațiilor de risc, managementul timpului și a resurselor financiare, precum și dobândirea unui nivel mai ridicat în ceea ce privește siguranța de sine. Nu în ultimul rând, obiectivul final este ca beneficiarii să înțeleagă complexitatea acțiunilor lor, dar și modul în care aceste acțiuni îi afectează de ceilalți, prin dezvoltarea empatiei.

PREZENTAREA MĂSURILOR EDUCATIVE NEPRIVATIVE DE LIBERTATE

Măsura educativă a stagiului de formare civică. Conform art. 117 alin. 1 din NCP această măsura educativă neprivativă de libertate constă în obligația minorului de a participa la un program cu o durată de cel mult 4 luni, pentru a-l ajuta să înțeleagă consecințele legale și sociale la care se expune în cazul săvârșirii de infracțiuni și pentru a-l responsabiliza cu privire la comportamentul său viitor. În conformitate cu alin. 2 al art. 117 din NCP activitățile de țin de organizarea, asigurarea participării și supravegherea minorului, pe durata cursului de formare civică, se fac sub coordonarea serviciului de probațiune, fără a afecta programul școlar sau profesional al minorului.

Măsura educativă a supravegherii. Conform art. 118 alin. 1 NCP Măsura educativă a supravegherii constă în controlarea și îndrumarea minorului în cadrul programului său zilnic, pe o durată cuprinsă între două și 6 luni, sub coordonarea serviciului de probațiune, pentru a asigura participarea la cursuri școlare sau de formare profesională și prevenirea desfășurării unor activități sau intrarea în legătură cu anumite persoane care ar putea afecta procesul de îndreptare a acestuia.

Măsura educativă a consemnării la sfârșit de săptămână. În conformitate cu art. 119 din NCP această măsura educativă neprivativă de libertate constă în obligația minorului de a nu părăsi locuința în zilele de sâmbătă și duminică, pe o durată cuprinsă între 4 și 12 săptămâni, afară de cazul în care, în această perioadă, are obligația de a participa la anumite programe ori de a desfășura anumite activități impuse de instanță. De asemenea, în conformitate cu alin. 2 art. 119 din NCP, supravegherea se realizează sub coordonarea serviciului de probațiune.

Măsura educativă a asistării zilnice. În conformitate cu art. 120 alin 1 -2 NCP această măsură educativă neprivativă de libertate constă în obligația minorului de a respecta un program stabilit de serviciul de probațiune, care conține orarul și condițiile de desfășurare a activităților, precum și interdicțiile impuse minorului. Măsura educativă a asistării zilnice se ia pe o durată cuprinsă între 3 și 6 luni, iar supravegherea se face sub coordonarea serviciului de probațiune.

Referitor la obligațiile care pot fi impuse minorilor sancționați cu o măsură educativă neprivativă de libertate, acestea pot fi: să urmeze un curs de pregătire școlară sau formare profesională; să nu depășească, fără acordul serviciului de probațiune, limita teritorială stabilită de instanță; să nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice, stabilite de instanță; să nu se apropie și să nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu participanții la săvârșirea infracțiunii ori cu alte persoane stabilite de instanță; să se prezinte la serviciul de probațiune la datele fixate de acesta; să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală.

Comparativ cu măsurile educative neprivative de libertate prevăzute de vechiul cod penal, constând în mustrarea minorului, precum și în libertatea supravegheată, însoțită de anumite obligații precum interdicția de a relaționa cu partea vătămată ori membrii familiei acesteia, prestarea unei activități neremunerate într-o instituție publică, interdicția de a se afla în anumite locuri ori obligația de a frecventa cursurile școlare până la absolvirea ciclului obligatoriu de învățământ, în prezent prevederile din noul cod penal acoperă o gamă variată de nevoi, dar și potențiale soluții pentru asigurarea unor șanse sporite de îndreptare a minorului care a săvârșit o infracțiune.

Cu toate acestea, în prezent, stagiul de formare civică – măsură educativă neprivativă de libertate, presupune participarea minorului la diferite activități educative, menite să faciliteze asimilarea de informații cu caracter juridic, dar și înțelegerea urmărilor ce decurg din conduita infracțională. După o analiză sumară a ceea ce presupune ora de educație civică predată în învățământul de masă am constatat că programa acestei discipline presupune obținerea de informații privind: drepturile și libertățile omului, normele de conviețuire socială, grupurile sociale, relațiile cu ceilalți și nu în ultimul rând, libertatea presei. Apreciez că tematica abordată în cadrul orelor de educație civică reprezintă o parte importantă în educația copiilor, nu însă și suficientă pentru nevoile beneficiarilor noștri. Astfel, apreciez că stagiul de formare civică trebuie să acopere acele aspecte problematice din viața cotidiană a beneficiarilor prin explorarea lor în cadrul relației profesionale consilier de probațiune manager de caz-beneficiar, înțelegerea acestora și, nu în ultimul rând, învățarea unor noi modalități, acceptate social, de a-și gestiona problemele.

De asemenea, menționez faptul că prin conținutul lor, măsurile educative neprivative de libertate trebuie să urmărească pe lângă respectarea programului școlar ori de formare profesională și asimilarea de informații privind normele de drept. Astfel încât, apreciez ca fiind deosebit de importantă focalizarea pe tipul infracțiunii comise, contextul în care aceasta a fost săvârșită și, nu în ultimul rând, pe motivația beneficiarului.

Activitățile prezentate pot fi desfășurate într-un număr de opt sau mai multe întrevederi, în funcție de nivelul de înțelegere al beneficiarului, cu o frecvență ce poate varia de la o dată pe săptămână la o dată la două săptămâni, dar și în funcție de durata dispunerii măsurii educative neprivative de libertate. Structura fiecărui modul va fi următoarea: definirea termenilor, oferirea de exemple de situații problematice, solicitarea de informații prin adresarea de întrebări beneficiarului, solicitarea și oferirea de feedback.

Cu ocazia înmânării planului de supraveghere al măsurii educative, beneficiarul va fi informat cu privire la tematica întrevederilor ulterioare și i se vor solicita informații cu privire la aspecte pe care ar dori să le discute în cadrul acestor întâlniri. Menționez faptul că, deși există o modalitate graduală în care se vor desfășura activitățile din cadrul întrevederilor, de la simplu la complex, ori de la general la particular, experiența relevă faptul că pot apărea situații de criză în viața beneficiarului, precum evenimente nedorite, asupra cărora este necesar să ne îndreptăm atenția, ”abandonând temporar” anumite teme, pentru focalizarea pe nevoile resimțite acut de către persoana supravegheată.

II. PROFILUL CONSILIERULUI DE PROBAȚIUNE

II.1. Abilitățile consilierului de probațiune manager de caz

Activitatea consilierului în general a preocupat întotdeauna cercetătorii din domeniu; astfel ei au ajuns la concluzia că pentru a fi eficientă această activitate este necesar ca specialistul să dispună de o serie de abilități și competențe. Pe de o parte Allen Ivey considera că sunt necesare un set de abilități pentru ca activitatea să fie eficientă, iar pe de altă parte Egon considera necesar un set de competente pentru succesul activității. În ceea ce privește abilitățile propuse de Allen voi face o trecere în revistă a acestora după cum urmează:

Încurajările minimale verbale – intervenții scurte prin care ajutăm beneficiarul să continue să analizeze problema mai profund. Tăcerea, ca și încurajare minimală, este folosită pentru a da timp beneficiarului să reflecteze la cele spuse de consilier.

Încurajări comportamentale prin contactare un set de abilități pentru ca activitatea să fie eficientă, iar pe de altă parte Egon considera necesar un set de competente pentru succesul activității. În ceea ce privește abilitățile propuse de Allen voi face o trecere în revistă a acestora după cum urmează:

Încurajările minimale verbale – intervenții scurte prin care ajutăm beneficiarul să continue să analizeze problema mai profund. Tăcerea, ca și încurajare minimală, este folosită pentru a da timp beneficiarului să reflecteze la cele spuse de consilier.

Încurajări comportamentale prin contact vizual, limbaj corporal, voce, urmărirea limbajului verbal concomitent cu cel comportamental;

Parafrazarea este un tip special de a acorda atenție care ne cere să demonstrăm că suntem capabili de a-i recomunica persoanei ceea ce ne-a relatat anterior. O parafrazare eficientă constă în: rostirea numelui clientului, cuvintele cele mai importante ale clientului, o propoziție scurtă, clară care conține esența celor relatate de el. Dacă beneficiarul dorește să vorbească mai mult despre acel subiect, parafrazarea va facilita redeschiderea subiectului.

Interpretarea se referă la o concluzie pe care consilierul o extrage din spusele beneficiarului. Acest lucru nu este recomandat să se utilizeze decât dacă beneficiarul a ajuns la aceiași concluzie și dorim să verificăm corectitudinea interpretărilor sale.

Reflectarea sentimentelor și a emoțiilor se realizează atunci când: beneficiarul exprimă sentimente mixte – cerem exemplificări și detalieri; acesta se exprimă prin metafore – îi cerem să descrie ceea ce simte. În acest sens se va urmări exprimarea sentimentelor, încurajarea acestei exprimări prin:” înțeleg că te simți…” împreună cu etichetarea emoției. Acest lucru va verifica acuratețea înțelegerii și va conștientiza beneficiarul de ceea ce simte și exprimă.

Rezumarea / Sumarizarea – una dintre sarcinile majore pe care un consilier le are de îndeplinit este aceea de a-l ajuta pe beneficiar să se organizeze, să-și identifice gândurile și sentimentele, “să se vadă pe sine cât mai clar.” Când folosim sumarizarea încercăm să recapitulăm, să condensăm și să organizăm esența a ceea ce el ne-a relatat înainte. Deprinderea de sumarizare implică ascultarea beneficiarului o perioadă de timp, descoperirea relației între problema cheie și reformularea corectă înapoi de către cel în cauză. Scopul cheie al sumarizării este de a ajuta un individ să-și integreze comportamente, gânduri și sentimente.

Focalizarea atenției se va face pe gândurile și sentimentele beneficiarului în primul rând și apoi pe comportamente. Ea poate oferi un prim mod de evaluare a problemei care poate fi a beneficiarului, a mediului cultural, a celorlalți, dar care influențează persoana în cauză.

Utilizarea comportamentului de asistare în familie sau în grup presupune: echilibrarea atenției consilierului prin discuții cu fiecare membru; concentrarea asupra problemei, asupra grupului, asupra sentimentelor, focalizarea pe fiecare element important.

Căutarea pozitivului și a forțelor beneficiarului. Se realizează împreună cu acesta o listă a acestor elemente care vor contribui la rezolvarea problemei.

Confruntarea constă în punctarea discrepanțelor dintre atitudini, gânduri și comportamente. Ea ajută persoanele aflate în dialog să privească situația mai realist datorită datelor obiective pe care le conține. Ea nu trebuie să fie moralizatoare sau evaluativă.

Feedback-ul este o deprindere prin care i se comunică beneficiarului, modul în care el și acțiunile lui sunt văzute de ceilalți. Acest lucru facilitează explorarea și examinarea proprie. Dacă este folosit în exces, poate afecta negativ conceptul de sine și sentimentul de valoare al persoanei. Feedback-ul subliniază faptele și nu impresiile. De asemenea este necesară verificarea modului în care a fost recepționat acesta de către beneficiar.

Reformularea sau schimbarea semnificației poveștii este definită ca acțiunea de restructurare a realității dintr-o nouă perspectivă. Scopul acesteia este de a produce o schimbare în modul de gândire și acțiune al beneficiarului.

Destăinuirea se realizează doar dacă este sinceră, relevantă. Ea trebuie să se centreze pe prezent, să verifice reacția beneficiarului și să fie asociată cu deprinderile de relaționare;

II. 2. Tehnicile specifice activității de probațiune în lucrul cu minorii sancționați cu măsuri educative neprivative de libertate:

Acceptarea – reprezintă o profundă și veritabilă grijă pentru beneficiar ca persoană;

Acționarea “ca și cum” – beneficiarul este încurajat să acționeze ca și cum ar fi persoana care dorește să fie, idealul lui, persoana din visele sale;

Adresarea de întrebări – “ Ce ar fi diferit dacă tu ai fi bine?”

Ancorarea de sine – beneficiarul învață să devină conștient de gândurile și comportamentele distructive.

Autenticitatea – condiția de a fi transparent în relația de consiliere, prin renunțarea la alte roluri;

Apăsarea butonului – beneficiarul este încurajat să decidă asupra stimulilor cărora le acordă atenție. Creează trăirile pe care le dorește prin concentrarea asupra gândurilor.

Corectarea permanentă – tehnică prin care beneficiarul readuce elementele din mediu la starea lor normală sau chiar într-una mai bună;

Confruntarea – consilierul provoacă beneficiarul să analizeze logica după care se ghidează.

Contractul de eventualitate – este definit de Carey ca o “vrajă asupra comportamentelor, pentru a fi realizate, schimbate sau întrerupte, ca o recunoștință asociată atingerii scopurilor și ca o condiționare a primirii recunoașterii.

Desensibilizarea sistematică – tehnică destinată ajutorării beneficiarului pentru depășirea anxietății în anumite situații. Clientului i se cere să descrie situația care cauzează anxietate, iar mai apoi să o înscrie într-o scală ierarhică alături de alte evenimente, pornind de la aspecte care nu ar determina preocuparea clientului – notate cu zero – spre cele care se înscriu în etiologie – notate cu 100. Înălțarea pe scală reflectă gradul de anxietate la care ajunge beneficiarul. Consilierului îi revine rolul de a-l învăța pe beneficiar să se relaxeze fizic și mental.

Disputarea cognitivă – implică utilizarea directă a întrebărilor, judecata logică și persuasiune. Întrebările directe pot solicita beneficiarului să demonstreze că răspunsul lui e logic. Uneori aceasta solicită utilizarea întrebării “de ce “ care este rareori utilizată în consiliere, deoarece conduce la o atitudine defensivă și încheie explorarea. Pe parcursul acestor interogații, beneficiarii învață să distingă între gândurile raționale și cele iraționale, învățând, de asemenea superioritatea gândurilor raționale.

Disputarea imaginară – consilierul îi cere beneficiarului să își imagineze o situație în care să simtă și să se comporte altfel decât într-o situație reală. Beneficiarul va fi instruit atunci să examineze convorbirea pe care o poartă cu sine în astfel de situații imaginative.

Disputarea comportamentală – implică comportarea într-un mod opus celui obișnuit pentru client. Uneori ea poate include jocul de rol prin care beneficiarul va desfășura o activitate considerată anterior imposibil de realizat.

Formularea în etape a comportamentelor printr-o aproximare succesivă a pașilor de urmat. Tehnica este utilizată de consilier pentru împărțirea unui comportament în unități realizabile. Grija pentru planificare sau aplicare va conduce la un comportament nou sau îmbunătățit.

Formarea asertivitații – rostirea a ceea ce este de spus fără a simți o anxietate nejustificată. Această tehnică constă în decondiționarea anxietății și în întărirea asertivității. Clientul este învățat că oricine are dreptul să se exprime, fiind antrenat mai apoi în sesizarea diferențelor dintre acțiunile agresive, pasive și asertive.

Generalizarea – presupune aplicarea unui comportament nou în afara mediului în care a fost învățat inițial. Nu șansa este cea care ajută la un astfel de transfer, ci realizarea temelor, lucrul în grupul de colegi, pentru a-l determina să adopte un comportament adecvat.

Inocularea stresului – acționează ca tehnică de prevenire, prin care beneficiarul este învățat să-și adapteze o serie de tehnici care să-l ajute în situații stresante. Beneficiarul este ajutat să înțeleagă natura stresului și a modului în care poate face fată unei situații.

Perseverarea definită prin consecvența în realizarea acțiunilor dorite fără a depinde de sprijinul cuiva. Printr-o astfel de tehnică se urmărește creșterea autocontrolului și a capacității auto-manageriale din partea clientului. Una dintre căile de realizare este auto-monitorizarea, prin auto-observare și auto-înregistrare.

Predarea – beneficiarul va fi învățat modul în care gândurile interrelaționează cu sentimentele și comportamentele, anatomia emoțiilor, vorbirea cu sine care influențează emoțiile.

Programarea întăririlor – când un comportament este învățat pentru prima dată, se impune întărit continuu. După stabilirea tiparului acțional, întăririle scad numeric, fiind intermitente, dar se realizează în funcție de rata răspunsurilor și de intervalul de timp dintre una și cealaltă.

Planificarea contextului susține ideea planificării unei părți a mediului pentru promovarea sau limitarea unor comportamente. Dacă beneficiarul asociază amintiri dureroase cu un loc anume, va utiliza un program zilnic pentru evitarea acestei legături, pentru a controla o situație și a promova interacțiuni dezirabile, el va aranja o cameră într-un anume mod care îi provoacă amintiri.

Reîntăririle – acele evenimente pozitive sau negative care, urmând unui comportament, cresc probabilitatea repetării acestuia.

Repetarea comportamentului până în momentul în care beneficiarul este mulțumit. Un astfel de proces presupune împărțirea în pași a comportamentului și primirea de feed-back pentru corectarea greșelilor. După ce a observat un model în acțiune, procedeul solicită repetarea unui comportament în prezenta consilierului, primind astfel sugestii și feedback. După această etapă urmează exersarea comportamentului în condiții reale de viață, ajungând astfel la o generalizare și un succes accentuat.

Stabilirea sarcinilor – beneficiarul stabilește inițial scopuri pe termen scurt și obiective realiste pe termen lung.

Sensibilizarea camuflată – tehnică prin care un comportament nedorit este eliminat prin asocierea cu o stare de neplăcere. Tehnica este utilizată în special pentru beneficiarul cu probleme de genul abuzului de substanțe, devierilor sexuale, fumatului.

Stingerea unui comportament reprezintă eliminarea acestuia prin retractarea întăririlor. Putini indivizi vor continua să facă ceva care nu este recompensat.

Uitarea recompensei – consilierul sesizează comportamentele beneficiarul, dar elimină pauzele de recompensare.

II.3. Principii în activitatea de probațiune.

Individualizarea – acest principiu subliniază unicitatea fiecărei persoane pe care o întâlnește consilierul;

Conștientizarea exprimării trăirilor – evidențiind valoarea eliberării de sentimente precum cele de gelozie, ură, furie pentru a trăi mai constructiv;

Controlarea emoțiilor implicate – acest principiu face referire la atitudinea consilierului, el trebuie să evite identificarea prea puternică cu persoanele întâlnite sau îmbrățișarea unei singure perspective;

Acceptarea – acest principiu accentuează importanta considerării oamenilor așa cum sunt ei, cu tăria și slăbiciunile lor, pentru a dezvolta demnitatea și valorile lor înnăscute;

Atitudinea nejudecativă – aceasta este strâns legată de acceptare prin faptul că el, consilierul nu caută să stabilească inocența sau vina, dar recunoaște limitele acceptării unei acțiuni;

Auto-determinarea clientului – i se amintește celui care lucrează la un caz că ar trebui să evite acordarea de sfaturi, în schimbul împuternicirii clientului în procesul de identificare a soluțiilor;

Confidențialitatea – ca și principiu este de neîncălcat;

Aceste principii au fost exprimate de Felix Biestek și au avut rolul de a îmbunătăți teoria și practica consilierii moderne, datorită noii imagini promovate.

III. INSTRUMENTE DE LUCRU

III.1. Familiarizarea cu normele de drept.

Obiectivul acestui modul constă în oferirea de informații cu privire la termeni juridici, precum: cazierul judiciar, infracțiune, martor, autor, complice, coautor, minor/major, control judiciar, dar și informații privind măsurile educative privative și neprivative de libertate ce pot fi aplicate minorilor.

Sarcina consilierului de probațiune manager de caz va fi aceea se a prezenta informațiile beneficiarului, de a solicita exemple din istoria de viață a acestuia, de a fi atent la limbajul nonverbal al minorului, dar și de a oferi și solicita feed –back.

Conform art. 15 alin 1 și alin. 2 din Legea 289/2009 privind Codul penal, infracțiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o. Infracțiunea este singurul temei al răspunderii penale.

Art. 46 din L 289/2009 clarifică rolurille pe care le pot avea participanții la comiterea infracțiunii asftel, autorul este persoana care săvârșește în mod nemijlocit o fapta penală, iar coautorii sunt persoanele care săvârșesc nemijlocit aceeași faptă prevăzută de legea penală.

Art. 47 din L 289/2009 definește complicele ca fiind persoana care, cu intenție, înleștește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzută de legea penală. De asemenea, este complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârșirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din acesta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârșirea faptei promisiunea nu este îndeplinită.

Art. 53 -55 din L. 289/2009 stabilesc categoriile de pedepse și anume pedepsele principale (detențiunea pe viață, închisoarea și amenda), pedepsele accesorii care sunt reprezentate de interzicerea exercitării unor drepturi, din momentul rămânerii definitive a hotărâii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei privative de libertate și pedepsele complementare (interzicerea exercitării unor drepturi, degradarea militară și publicarea hotărârii de condamnare).

În conținutul art. 113 din L 289/2009 sunt stabilite limitele răspunderii penale și anume, minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu răspunde penal, minorul care are vârsta cuprinsă între 14-16 ani răspunde penal numai dacă se dovedește că a săvârșit fapta cu discernământ, iar minorul care a împlinit vârsta de 16 ani răspunde penal potrivit legii.

Măsurile educative sunt neprivative de libertate sau privative de libertate. Măsurile educative neprivative de libertate sunt: stagiul de formare civică, supravegherea, consemnarea la sfârșit de săptămână și asistarea zilnică.

Măsurile educative privative de libertate sunt: internarea într-un centru educativ și internarea într-un centru de detenție.

Cazierul judiciar – conform art. 2 din Legea 290/2004 privind cazierul judiciar, în acesta se ține evidența persoanele condamnate ori împotriva cărora s-au luat alte măsuri de natură penală sau administrativă. Conform art. 9 din L. 290/2004, cazierul judiciar conține informații privind:

a) pedepsele, măsurile de siguranța și educative, pronunțate prin hotărâri judecătorești definitive;

b) începerea, întreruperea și încetarea executării pedepsei închisorii, a măsurilor de siguranță și educative, liberarea condiționată și revocarea acesteia, achitarea amenzii penale;

c) amnistia, grațierea, prescripția executării pedepsei, reabilitarea;

d) pedepsele si măsurile pronunțate prin hotărâri penale definitive de instanțele judecătorești din străinătate, precum și măsurile luate prin actele efectuate de organele judiciare penale din străinătate, dacă aceste hotărâri au fost recunoscute de organele române competente;

e) hotărârile definitive care impun modificări in cazierul judiciar;

f) extrădarea.

Controlul judiciar

Conform art. 215 din Noul Cod de Procedură Penală, pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpatul trebuie să respecte următoarele obligații:

a) să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;

c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa de către organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat.

(2) Organul judiciar care a dispus măsura poate impune inculpatului ca, pe timpul controlului judiciar, să respecte una sau mai multe dintre următoarele obligații:

a) să nu depășească o anumită limită teritorială, fixată de organul judiciar, decât cu încuviințarea prealabilă a acestuia;

b) să nu se deplaseze în locuri anume stabilite de organul judiciar sau să se deplaseze doar în locurile stabilite de acesta;

c) să poarte permanent un sistem electronic de supraveghere;

d) să nu revină în locuința familiei, să nu se apropie de persoana vătămată sau de membrii familiei acesteia, de alți participanți la comiterea infracțiunii, de martori ori experți sau de alte persoane anume desemnate de organul judiciar și să nu comunice cu acestea direct sau indirect, pe nicio cale;

e) să nu exercite profesia, meseria sau să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia a săvârșit fapta;

f) să comunice periodic informații relevante despre mijloacele sale de existență;

g) să se supună unor măsuri de control, îngrijire sau tratament medical, în special în scopul dezintoxicării;

h) să nu participe la manifestări sportive sau culturale ori la alte adunări publice;

i) să nu conducă vehicule anume stabilite de organul judiciar;

j) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme;

k) să nu emită cecuri.

Potrivit ultimelor modificări legislative, controlul judiciar sau controlul judiciar pe cauțiune poate fi prelungit de către procuror, prin ordonanță, dacă se mențin temeiurile care au determinat luarea măsurii sau au apărut temeiuri noi care să justifice prelungirea acestuia, fiecare prelungire neputând să depășească 60 de zile, potrivit OUG. Ordonanța de Urgență mai prevede că inculpatul poate face plângere la judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond. În cursul urmăririi penale, durata măsurii controlului judiciar sau controlului judiciar pe cauțiune nu poate să depășească un an, dacă pedeapsa prevăzută de lege este amenda sau închisoarea de cel mult cinci ani, respectiv doi ani, dacă pedeapsa prevăzută de lege este detențiunea pe viață sau închisoarea mai mare de cinci ani, conform modificărilor aduse Codul de procedură penală prin OUG.

De asemenea, potrivit OUG, în cursul etapei camerei preliminare și al fazei de judecată, măsura controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauțiune se poate dispune de către judecător pe o perioadă de cel mult 60 de zile, cu obligația judecătorului de a verifica periodic din oficiu, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii controlului judiciar sau controlul judiciar pe cauțiune ori dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice luarea acestei măsuri.

III.2. Schimbarea este un act de voință!

Obiectivele acestei modul constau în: identificarea modului în care beneficiarul privește schimbarea, mai concret dacă apreciază că aceasta este provocată de individ sau de mediu, identificarea motivației acestuia privind schimbarea, dar și întărirea acesteia. La finalizarea acestui modul, beneficiarul ar trebui să concluzioneze că schimbarea este un act de voință.

Beneficiarului i se va propune să citească următorul exemplu:

Rareș este un tânăr un vârstă de 17 ani, absolvent a opt clase. El a abandonat cursurile școlare pentru că părinții lui nu aveau bani suficienți să-i ofere zilnic pentru pachet și pentru haine, iar acest lucru îl făcea să se simtă inferior față de colegii de clasă. Vecinii lui Rareș de la bloc sunt elevi la liceu, iar acest lucru îl nemulțumește pe Rareș pentru că nu are întotdeauna ce să vorbească cu ei și pentru că aceștia au un program diferit de al lui. Deși nu prea are o ocupație, petrecându-și tot timpul la jocuri pe calculator și nici bani în buzunar, pentru că nu își găsește de muncă, Rareș nu vrea să reia cursurile școlare pentru că este de părere că e prea complicat. De altfel, se gândește cu groază ce vor spune prietenii lui când vor afla că este elev în clasa a IX a la vârsta de 17 ani ori cum se vor comporta colegii de clasă cu el. O altă problemă care îl preocupă de Rareș este faptul că la școală ar putea fi prea greu și se gândește că este mai comod să stea acasă până face 18 ani, după care să plece în străinătate la muncă.

Te rog să reflectezi asupra acestui exemplu și să răspunzi următoarelor întrebări:

Definește problema lui Rareș/ Ce îl nemulțumește pe Rareș?

………………………………………………………………………………………………………

Unde își dorește el să ajungă? Care este obiectivul său?

………………………………………………………………………………………………………

Care sunt gândurile care îl împiedică pe Rareș să-și atingă scopul?

………………………………………………………………………………………………………

Cum se simte Rareș?

………………………………………………………………………………………………………

Care sunt acele persoane care îl pot ajuta pe Rareș să-și atingă obiectivul?

………………………………………………………………………………………………………

Dacă ne imaginăm că Rareș nu ar mai avea acele gânduri privind ceea ce vor crede ceilalți și ar avea mai multă încredere în el, cum crezi că ar proceda el în continuare.

………………………………………………………………………………………………………

Consilierul de probațiune îl va informa pe beneficiar cu privire la următorul aspect: atunci când vrei să provoci o schimbare este important ca mintea ta să decidă acest lucru, iar apoi să ai disponibilitate de a depune toate eforturile necesare pentru asta. Apoi beneficiarul va fi întrebat care este acel lucru pe care el ar dori să-l schimbe în viața lui. Poate fi stimulat prin oferirea de variante ajutătoare (schimbarea cercului de prieteni, schimbarea locului de muncă, renunțarea la o anumită preocupare de petrecere a timpului liber) dacă nu poate identifica singur un aspect pe care ar dori să-l schimbe. În continuare, beneficiarul va fi încurajat să răspundă următoarelor întrebări:

Care este lucrul pe care tu ai dori să-l schimbi în viața? ……………………………………………………………………………………………………

Care sunt motivele pentru care dorești să schimbi acest lucru? Spune trei dintre acestea în continuare: ………………………………………………………………………………………………………….

Pe o scară de la 1 la 10 cât ești de hotărât să faci acest lucru? ( 1 reprezintă foarte puțin motivat și 10 reprezintă foarte motivat). Scrie cifra care se potrivește motivației tale? ……………………………………………………………………………………………….

Cine crezi că te poate ajuta să realizezi ceea ce ți-ai propus? ………………………………………………………………………………………………………

Este ceva ce te poate împiedica să faci această schimbare? Dacă da, enumeră acele gânduri care te pot împiedica în procesul tău de schimbare:

………………………………………………………………………………………………………

Ce/cine te-ar putea conduce la vechile obișnuințe?

………………………………………………………………………………………………………

Există o serie de gânduri pe care le poți avea și tu atunci când vrei să faci o schimbare. Iți voi oferi câteva exemple. Bifează-le pe cele care îți aparțin.

Nu cred ca pot face lucrul acesta.

Este prea greu pentru mine!

Dacă nu o să reușesc…

O să mă fac de râs.

Cunosc o mulțime de oameni care au încercat să facă acest lucru și nu au reușit.

Ce vor crede ceilalți despre mine?

Întocmește un plan de schimbare. Scrie în continuare ceea ce vrei să faci săptămâna aceasta, luna aceasta, până la sfârșitul acestui anotimp, care te poate ajuta să ajungi la schimbarea dorită de tine. …………………..………………………………………………………………………………….

Începe acum! Singura limită este ceea ce gândești tu!

Beneficiarul va fi încurajat să înceapă chiar în acel moment să facă pași în procesul de schimbare. De asemenea, va fi informat cu privire la capcanele proprii și cu privire la capcanele celorlalți care l-ar putea descuraja, comunicându-i că este complicat ceea ce vrea să facă.

Solicitarea și oferirea de feedback.

Tema pentru acasă! Îndeplinește sarcina trasată pentru această săptămână și descrie cum te-ai simțit după aceasta. Povestește unui apropriat (prieten, membru al familiei) experiența ta.

III.3. Gestionarea conflictelor

Obiectivul acestui modul constă în definirea și clarificarea termenilor conflict, rezolvare, soluții de ieșire din impas, precum și învățarea unor abilități de gestionare a conflictelor.

Prima parte a întrevederii va consta în discuții asupra următorului exemplu:

Andrei se afla împreună cu un prieten într-o stație de autobuz. În același loc de afla și Vasile, o persoană vârstnică, aflată în stare de ebrietate. Deși Andrei discuta cu prietenul său despre evenimente de la școală, Vasile, crezând că discută despre el, s-a înfuriat și i-a înjurat.

După lecturarea acestui exemplu, consilierul de probațiune va purta o discuție cu beneficiarul în scopul explorării acestei situații prin: formularea problemei, identificarea părților implicate, găsirea punctelor de întâlnire a neînțelegerilor, generarea de soluții și cooperarea.

Ce însemnă pentru tine cuvântul conflict?

…………………………………………………………………………………………………

Spune-mi trei cuvinte pe care le asociezi cu acest termen.

…………………………………………………………………………………………………

Oferă exemplu de un conflict prin care ai trecut în ultima săptămână.

…………………………………………………………………………………………………

Descrie sentimentele pe care le-ai trăit în momentul conflictului.

…………………………………………………………………………………………………

La ce te-ai gândit?

…………………………………………………………………………………………………

Identifică cel puțin o latură pozitivă care a decurs din acel conflict.

…………………………………………………………………………………………………

Ce însemnă rezolvarea unui conflict?

…………………………………………………………………………………………………

Ce soluție ai identificat pentru a rezolva conflictul?

…………………………………………………………………………………………………

Identifică urmările care au decurs din soluția aleasă?

………………………………………………………………………………………………

10. Ce alte soluții poți vedea acum?

…………………………………………………………………………………………………

11. Gândește-te care dintre soluțiile identificate ar putea să-i mulțumească pe toți cei implicați?

…………………………………………………………………………………………………

Temă! În decursul săptămânii viitoare fii atent la oamenii din jurul tău și identifică o situație conflictuală. Gândește-te la o soluție de compromis care ar putea rezolva problema în mod satisfăcător pentru toți cei implicați. Relatează ceea ce ai observat la următoarea întrevedere.

III. 4. Cum comunicăm?

Obiectivele acestui modul constau în: identificarea principalelor modalități de comunicare, conturarea avantajelor și dezavantajelor ce decurg din fiecare stil de comunicare și, nu în ultimul rând, în învățarea acelor tehnici specifice comunicării asertive.

Definirea termenilor. Ce înseamnă comportamentul pasiv, agresiv și asertiv. Consilierul de probațiune va prezenta beneficiarului următoarele exemple:

Ex. 1. Colegul de serviciu îți solicită să-l înlocuiești cât timp este plecat. Acest lucru se întâmplă zilnic. Deși te deranjează, preferi să nu îl refuzi deoarece nu ai vrea ca ceilalți să creadă despre tine că ești insensibil.

Ex. 2. Te afli într-un mijloc de transport în comun. Unul dintre călători îți solicită să-i compostezi biletul de călătorie. Distanța dintre aparatul de compostat și locul în care te afli este una considerabilă și autobuzul este foarte aglomerat. Te înfurii și îi spui că nu trebuia să urce în autobuz dacă a văzut că este aglomerat.

Ex. 3. Mergi la magazin să-ți cumperi pâine. După ce ai primit produsul ai constatat că este vechi. Te întorci la magazin și îi soliciți vânzătoarei, pe un ton politicos, să-ți restituie banii, deoarece nu ești mulțumit de calitatea produsului și vrei să-ți procuri în continuare pâine de la acel magazin, pentru că este cel mai apropiat de locuința ta.

Beneficiarului i se va solicita să identifice cele trei modalități de comunicare asertiv, pasiv și agresiv, prezentate în exemplele anterioare, și ulterior i se va comunica faptul că fiecare dintre noi alegem modalitatea în care comunicăm cu ceilalți.

De asemenea, beneficiarului i se vor prezenta avantajele și dezavantajele ce decurg din fiecare modalitate de comunicare, după cum urmează: Cel ce comunică în stilul agresiv, este dominatorul care încearcă să se impună fără să țină cont de nevoile celuilalt și de trăirile emoționale ale acestuia. Acesta poate să strige, să urle, să jignească, să-l întrerupă pe celălalt când vorbește, practic își impune nevoile cu forța, intrând în spațiul celuilalt. In plan nonverbal postura este rigida, degetul arătător este folosit des în semn de amenințare, uneori și pumnul e strâns, sprâncenele sunt încruntate. Cel care comunică în stil pasiv, este cel ce nu-și exprimă propriile nevoi, gânduri, opinii din teama de a fi criticat, respins sau umilit. Postura este cu umerii aduși în față, cu capul plecat când vorbește (în semn de aprobare), vocea este blânda, privirea este in jos. Cel ce comunica in stil asertiv, își afirmă deschis nevoile, gândurile, aspirațiile, fiind deschis la ceea ce simte, crede si vrea cel din fata lui. Asertivul cere direct si accepta să fie refuzat direct. Este o persoana care are încredere atât în ea cât și în ceilalți. Prin comportamentul asertiv înțelegem un comportament ce îi permite unei persoane să acționeze cât mai bine în interes propriu, să își apere punctul de vedere fără o anxietate exagerată, să-și exprime sentimentele în mod sincer și să se folosească de propriile drepturi, fără a i le nega pe ale celuilalt.

În continuare, beneficiarul va fi încurajat să răspundă la următoarele întrebări:

Tu cum obișnuiești să comunici cu ceilalți?

…………………………………………………………………………………………………

Ce ai dori să schimbi în stilul tău de comunicare?

…………………………………………………………………………………………………

Exersăm comunicarea asertivă: Imaginează-ți că te duci la restaurant și comanzi ceva de mâncare. Preparatul nu arată grozav și nici nu miroase prea bine. Cum tratezi problema cu chelnerul? ………………………………………………………………………………………………..

Tema pentru acasă constă în exersarea celor trei tipuri de comunicare în relația cu prietenii sau familia, după care în analizarea reacțiilor celorlalți la modalitățile diferite de comunicare utilizate de beneficiar. Scrie pe o coală de hârtie reacțiile celorlalți la modul în care tu ai comunicat.

III. 5. Timpul meu!

Obiectivul acestui modul constă în dezvoltarea abilităților de organizare a timpului de către beneficiari în vederea îndeplinirii tuturor atribuțiilor ce țin de executarea măsurilor educative, precum participarea la cursurile școlare ori la cele de formare profesionala, precum si la întrevederile derulate în cadrul serviciului de probațiune.

Consilierul de probațiune va prezenta beneficiarului următorul exemplu:

Monica a depus mai multe CV-uri pentru angajare. Într-una din zile a fost sunată de către unul dintre potențialii angajatori și a fost stabilit un interviu pentru a doua zi, la ora 1000. În ziua interviului, Monica s-a trezit la ora 800, a băut cafeaua, s-a uitat la știri și s-a pregătit pentru interviu. Când a plecat de acasă era deja ora 930 , iar afară ploua torențial și toate taxi-urile erau ocupate. Cu toate eforturile ei de a ajunge la interviu la timp, la ora 1030 era la firmă. Răspunsul primit la interviu a fost unul negativ, deoarece una dintre calitățile solicitate era punctualitatea.

În continuare, beneficiarului i se va solicita să răspundă următoarelor întrebări:

Identifică obiectivul Monicăi ( ceea ce dorește ea sa obțină).

…………………………………………………………………………………………………………………….

Notează trei lucruri care au împiedicat-o să-și îndeplinească sarcina;

…………………………………………………………………………………………………………………….

Pe cine afectează faptul că Monica nu a obținut job-ul dorit?

…………………………………………………………………………………………………………………….

Ulterior, consilierul de probațiune va solicita beneficiarului informații privind modul în care el își organizează timpul, cunoscut fiind faptul că lipsa unor preocupări constructive de petrecere a timpului liber, precum și lipsa unei ocupații, pot constitui nevoi cu potențial criminogen.

Descrie-mi o zi obișnuită din viața ta!

…………………………………………………………………………………………………………………

Întocmește o listă cu activitățile pe care îți propui să de desfășori într-o săptămână…………………………………………………………………………………………………

Fixează-ți prioritățile! Ce este cel mai important pentru tine să realizezi?

…………………………………………………………………………………………………………………

Ce obstacole crezi că ai putea întâmpina? Ce ar putea să afecteze în sens negativ programul tău zilnic?

…………………………………………………………………………………………………………………

Imaginează-ți cum te-ai simți, dacă ai reuși să-ți îndeplinește sarcinile propuse.

…………………………………………………………………………………………………………………

Cum te-ai caracteriza, dacă ai reuși să faci acest lucru.

…………………………………………………………………………………………………………………

Cum crezi că te vor percepe ceilalți dacă vei reuși să-ți îndeplinește sarcinile?

…………………………………………………………………………………………………………………

Observații! O copie cu lista de priorități va fi înmânată beneficiarului, iar originalul va fi depus la dosarul de probațiune. Ca și temă pentru acasă, beneficiarul va trebui să îndeplinească o sarcină până la următoarea întrevedere.

III.6. Managementul banilor

Așa cum am observat în cadrul întrevederilor de evaluare presentențiale, dar și în cadrul evaluărilor inițiale, percepția beneficiarilor asupra situației lor financiare este una negativă. Astfel, resursele financiare deținute de aceștia sunt percepute ca fiind insuficiente pentru satisfacerea nevoilor lor de petrecere a timpului liber, de întreținere a dependențelor (tutun, jocuri) sau chiar pentru satisfacerea nevoilor primare, precum hrană, îmbrăcăminte, încălțăminte, ș.a.m.d.

Obiectivul acestui modul este acela de a învăța cum să-ți gestionezi resursele financiare, cum să-ți identifici obișnuințele, dar mai ales care sunt obiective tale financiare. Pornim de la ideea ca oamenii nu obișnuiesc să țină o evidența a cheltuielilor personale. Moto-ul acestui modul va fi comunicat beneficiarului: ”Managementul banilor e mult mai important decât numărul lor.” T. Harv Eker

Consilierul de probațiune îi va prezenta beneficiarului următorul exemplu: Bogdan primește zilnic de la părinții săi suma de 5 lei. Ocazional el își vizitează bunicii în mediul rural și obține de la aceștia sume modice, cuprinse între 10-20 lei/lună. Banii primiți de la părinți sunt pentru hrana pe care el ar trebui să o consume cât stă la școală. Deși Bogdan își cumpără doar doi covrigi pentru care el plătește 1 leu și câteva țigări, cu toate acestea, nu îi rămân niciodată bani și uneori chiulește de la școală pentru a servi masa acasă.

După lecturarea acestui caz, consilierul de probațiune va solicita beneficiarului să identifice problema, să puncteze aspectele disfuncționale și eventualele soluțiile pe care ar putea să i le sugereze lui Bogdan pentru a se descurca mai bine cu banii. În continuare, beneficiarul va fi încurajat să reflecteze asupra situației sale financiare, răspunzând următoarele întrebări:

Care este bugetul tău zilnic?

…………………………………………………………………………………………………

De unde provin banii tăi? Încercuiește sau subliniază varianta care corespunde situației tale financiare.

părinți

bunici sau alte persoane,

alocații de stat,

burse școlare,

munca cu ziua,

altele (exemplifică)

Care este percepția ta asupra situației financiare?

pozitivă (mă simt mulțumit)

negativă (nu sunt mulțumit)

neutră ( nu mă plâng)

Care sunt obișnuințele tale? (mai concret la ce anume utilizezi banii?)

Țigări

Jocuri

Întâlniri cu prietenii

Distracții

Alimente

Băuturi alcoolice/nealcoolice

Altele ( exemplifică)…………………..………………………………………….

Care este obiectivul tău? Ce dorești să realizezi? (de ex. procurarea unui bun, înscrierea la cursurile școlii de șoferi, identificarea unui loc de muncă, ș.a.m.d)

…………………………………………………………………………………………………

La care dintre obișnuințele menționate anterior ai putea să renunți pentru a-ți spori șansele de atingere a obiectivului? Enumeră trei dintre acestea.

…………………………………………………………………………………………………

Economisește un procent (de ex 5 %) din totalul veniturilor tale! Acesta va purta numele ”fondul de rezervă”!

Anticipează problemele ( ce anume te-ar putea determina să folosești ”fondul de rezervă”?………..……………………………………………………………………………..

Cum s-ar schimba opinia ta cu privire la bani, dacă ai reuși să economisești o anumită sumă?……………………………………………………………………………………………….

Tema pentru acasă va consta în efectuarea exercițiului de la punctul nr. 7 până la următoarea întrevedere. Intervalul de timp dintre cele două întrevederi va fi de una/două săptămâni, în funcție de durata dispunerii măsurii educative.

III.7. Siguranța de sine.

Obiectivul acestui modul constă în dobândirea de abilități necesare gestionării situațiilor de risc, cunoscut fiind faptul că, în mod frecvent, implicarea în comiterea unei infracțiuni este mai puțin rezultatul ideilor proprii, cât mai degrabă o consecință a influenței negative exercitate de anturaj.

Consilierul de probațiune îi va expune beneficiarului următoarea situație:

Mihai se întâlnește într-o seară de sâmbătă cu prietenii pentru a juca biliard la magazinul din sat. Unul dintre ei vine cu ideea de a merge la locuința unei bătrâne din satul vecin pentru a fura păsări. Ca să îl convingă pe Mihai, unul dintre ei îi spune că bătrâna nu este acasă, dar și faptul că se va ocupa el de prepararea hranei la locuința sa. Mihai nu poate rezista propunerii decât pe moment, după care acceptă să-i însoțească, deși a mai avut probleme cu poliția și știe că e posibil să fie prins.

Ulterior beneficiarul va fi încurajat sa identifice motivele pentru care Mihai a ales să-i însoțească pe prietenii săi, momentele în care acesta ar fi putut sa ia o altă decizie și care au fost riscurile pe care acesta și le-a asumat.

În continuare consilierul de probațiune va oferi beneficiarului informații privind siguranța de sine, după cum urmează: siguranța de sine ține de autoapreciere, ține de clarificarea propriilor puncte de vedere și înseamnă să te faci ascultat. Nu înseamnă însă să realizezi ceva pe spatele altora. Nu trebuie să fii incisiv sau agresiv sau să-i terorizezi pe ceilalți ca să fii sigur pe tine. A fi sigur pe tine nu este echivalent cu ”eu câștig, tu pierzi.” Înseamnă de fapt, eu câștig, dar câștigi și tu (sau cel puțin cealaltă persoană nu pierde). Siguranța de sine implică negocierea termenilor pe care tu, dar și ceilalți îi considerați acceptabili. Asta însemnă a-ți păstra verticalitatea, fără a-ți pierde cumpătul, fără a-ți trimite partenerul la podea și fără a-l face să simtă că a fost lezat în vreun fel.

Beneficiarul va fi încurajat să se implice în completarea următorului chestionar: Acordă fiecărei afirmații de mai jos câteva secunde. Scrie în dreptul fiecăreia dintre ele o cifră de la 1 la 5, cifră care să exprime cât de bine ți se potrivește respectiva afirmație. Scala folosită este 1= în nici un caz, 2= nu chiar, 3 = câteodată, 4 = destul de des, 5 = da, acesta sunt eu.

Mi se pare stânjenitor atunci când mi se fac complimente _

Urăsc să le spun celorlalți că nu au dreptate _

Mi se pare că ceilalți profită de mine _

Mai bine am o viață liniștită decât să mă ridic în apărarea propriilor principii _

Mă tem să am discuții în contradictoriu cu șeful sau cu superiorii ierarhici _

Nu iau cuvântul la întâlniri _

Mă simt neînsemnat sau neglijat _

Fă suma notelor atribuite . Dacă suma atribuită este peste 20, sunt șanse mari ca siguranța de sine să-ți aducă beneficii. Și nu uita, poți învăța să faci acest lucru. Reexaminează-ți chestionarul – învățând să fii sigur pe tine.

În continuare, beneficiarul va fi încurajat să identifice drepturile pe care le are în relația cu ceilalți (anturajul). În cazul în care acesta va întâmpina dificultăți, va fi sprijinit în scopul trecerii în revistă a unor drepturi precum:

Cunoaște-ți drepturile!

dreptul de a-ți exprima părerea,

dreptul de a face greșeli,

dreptul de a nu fi ignorat,

dreptul de a-ți revendica drepturile.

Gândește-te la drepturile care nu ți se acordă și enumeră trei dintre acestea:

…………………………………………………………………………………………………

Gândește-te la o situație în care ai dori să devii mai sigur pe tine și noteaz-o. Aceasta poate fi specifică relației cu ceilalți (prietenii) sau cu autorități (primărie, școală, poliție)……………………………………………………………………………….. …………………………………………………………………………………………………

Întocmește o listă cu ceea ce e de făcut pentru a deveni ”sigur pe tine”. Aceste sarcini pot ține de adoptarea unei staturi corespunzătoare, exersarea folosirii unor expresii ce denotă siguranță de sine, dar și de faptul că trebuie să fii conștient de faptul că nu tot ceea ce faci trebuie să placă celorlalți…………………………………..

…………………………………………………………………………………………………

Folosește-ți timpul drept aliat! Solicită celorlalți un răgaz de timp pentru a comunica un răspuns. Scrie în continuare o modalitate în care te-ai adresa celorlalți pentru a amâna un răspuns.………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………

Negociază termenii! Relatează cum ai aborda situația expusă anterior în termenii câștig-câștig………………………………………………………………………………….

…………………………………………………………………………………………………

La finalizarea acestui modul, beneficiarului i se vor solicita informații privind aspectele învățate, dar și cele asupra cărora ar dori să-i fie furnizate informații suplimentare. Consilierul va oferi feedback pozitiv și va încuraja beneficiarul să aplice noțiunile învățate în cadrul întrevederii.

Tema pentru acasă va consta în exersarea siguranței de sine în relație cu un apropiat (prieten, membru al familiei). La următoarea întrevedere, beneficiarului i se va solicita să relateze modul în care au reacționat ceilalți față de schimbarea produsă.

III.8. Empatia

Obiectivul acestui modul constă în dezvoltarea capacității empatice a beneficiarului astfel încât acesta să înțeleagă mai clar care sunt consecințele ce decurg din adoptarea unei conduite infracționale, atât pentru el, cât și pentru ceilalți (parte vătămată, familie, comunitate).

În prima parte a întrevederii, consilierul de probațiune va prezenta beneficiarului următorul exemplu: Andreea se întoarce de la serviciu după terminarea unui program de 12 ore. Este ora 21 00 iar ea se simte obosită și este nerăbdătoare să ajungă acasă pentru a se odihni. La coborârea din autobuz își dă seama că pe strada sa a fost întreruptă furnizarea energiei electrice. În timp ce merge spre casă este atacată de un grup de trei tineri care o îmbrâncesc și îi smulg geanta. Ajunge acasă și își dă seama că a pierdut astfel toate actele și puținii bani pe care îi mai avea în portofel. Începe să plângă de supărare. Nu după mult timp, ajunge acasă și fratele ei, căruia îi povestește cele întâmplate. Acesta se înfurie și merg amândoi la poliție pentru a depune plângere. În jurul orei 23 ajung acasă obosiți după ce au dat declarații privind cele petrecute în seara respectivă.

În continuare, beneficiarului i se va solicita să sublinieze efectele resimțite de Andreea, dar și de fratele acesteia. Dacă întâmpină dificultăți, va fi sprijinit să treacă în revista efectele resimțite de victimă pe plan material și afectiv/emoțional, pe termen scurt și pe termen lung.

Ulterior, beneficiarului i se va solicita să relateze cum s-ar simți și ce ar gândi dacă Andreea ar fi un apropiat de-al său ( sora, prietena). În cazul în care beneficiarul întâmpină dificultăți, consilierul de probațiune îl va sprijini în definirea termenilor: simpatie, empatie si antipatie.

În partea a doua a întrevederii, beneficiarul va fi încurajat să identifice modul în care infracțiunea sa i-a afectat pe ceilalți, răspunzând următoarelor întrebări:

Povestește cum s-au petrecut lucrurile…………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………

Cine /ce te-a determinat să procedezi astfel?

…………………………………………………………………………………………………

Pentru ce te consideri responsabil?

…………………………………………………………………………………………………

Cine a fost afectat de această faptă (infracțiune)?

…………………………………………………………………………………………………

Relatează cum te-ai simțit în această postură.

…………………………………………………………………………………………

Exprimă ceea ce a crezi că a simțit victima?

…………………………………………………………………………………………………

Dacă ai fi fost în locul victimei, cum te-ai fi simțit?

……………………………………………………………………………………………..

Dacă ai avea posibilitatea să recomanzi acest exercițiu unui prieten, ai face acest lucru? ………………………………………………………………………………………

CONCLUZII

În contextul caracterului gradual, ca nivel de severitate, al măsurilor educative neprivative de libertate prevăzute de noua legislație, măsura stagiului de formare civică apare ca o intervenție menită stopării unui comportament infracțional în fază incipientă, când mentalitatea infracțională nu este prezentă încă. Sunt vizați minorii la prima faptă, de o gravitate redusă, fără nevoi criminogene semnificative.

Este însă și momentul în care o intervenție adecvată este foarte importantă, pentru a se preîntâmpina continuarea și agravarea conduitei infracționale. Preconizăm, în timp, o pondere din ce în ce mai mare a acestei măsuri educative în practica instanțelor judecătorești, în condițiile elaborării unui program de educație civică coerent și adaptat atât diverselor nevoi criminogene care pot fi identificate în practică, dar și specificului instituțiilor care îl vor derula.

Programul este menit să suplinească acele carențe educaționale din familia minorului beneficiar, cu impact asupra conduitei sale generale. În societatea românească, practica de probațiune arată că modelul de educație cel mai frecvent întâlnit este cel tradițional, cu accent pe interdicții și atitudini moralizatoare, cu repere contradictorii și limite ambigue. În aceste condiții, de cele mai multe ori, minorul cunoaște diferența între bine și rău, cel puțin la modul general, fără însă a avea o înțelegere aprofundată asupra acestor concepte. Cel mai des întâlnită carență educațională este lipsa capacității de analiză a implicațiilor socio-morale ale propriei conduite, capacitate care trebuie cultivată în familie în mod normal, de la vârste mici, prin responsabilizare și sensibilizare continuă.

Capacitatea de analiză a implicațiilor la nivel cognitiv este susținută la nivel afectiv de capacitatea de empatie, un termen străin de regulă mediului familial tradițional, care se axează pe supraviețuire, valori materiale și competitivitate ca formulă de succes. Ca urmare, satisfacerea nevoilor materiale devine o prioritate care trece înaintea altor valori socio-morale, cu consecințe delicvenționale și infracționale.

Structura modulară a stagiului de formare civică, detaliat în prezenta lucrare, vizează carențele mai sus menționate, într-o perioadă de schimbări majore și dezvoltare a personalității – adolescența.

Bibliografie:

Anthony Robbins, 2002, Putere nemărginită – Știința Dezvoltării Personale, Editura Amaltea, București.

Brian Tracy, 2006, Schimbând gândirea, îți schimbi viața – Editura Curtea Veche, București.

Wike Levy, 1998, Cum să devii organizat ,Editura Vox, București.

Ronald Bracey, 1998, Folosește-ți bine timpul, Editura Vox, București.

James Fleming,1998, Cum să devii sigur pe tine, Editura Vox, București.

Raluca Moroșanu, Michael Klein, Simona Franguloiu, 2012, Ghid de lucru în cauzele penale cu minori, București.

Legea 286/2009 privind Codul Penal.

Legea 252/2013 privind organizarea și funcționarea sistemului de probațiune.

Ana Stoica Constantin, 2004, Conflictul interpersonal – prevenire, rezolvare și diminuarea efectelor, Editura Polirom, Iași.

Legea 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Lege nr. 253/2013

Ivey, A.-1999, Abilitățile consilierului, Abordare din perspectiva micro consilierii, Editura RisoPrint, Cluj.

Gîrleanu – Șoitu, Daniela – Tatiana, 2002, Consilierea în Asistența Socială, Editura Universității “Alexandru Ioan Cuza”Iași.