Masuri DE Asistenta Sociala In Mediul Rural. Studiu DE Caz Comuna Mischii

Diverse2

Masuri DE Asistenta Sociala In Mediul Rural. Studiu DE Caz Comuna Mischii

Byadmin ianuarie 1, 2024

MĂSURI DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ÎN MEDIUL RURAL.

STUDIU DE CAZ COMUNA MISCHII

CUPRINS

Introducere

I. CADRUL LEGISLATIV AL ASISTENȚEI SOCIALE ÎN ROMÂNIA

1.1. Acte normative privind asistența socială

1.2. Măsuri de asistență socială

1.3. Structura sistemului de asistență socială

II. ASISTENȚA SOCIALĂ ÎN MEDIUL RURAL

2.1. Specificul asistenței sociale în mediul rural

2.2. Măsuri de asistență socială în mediul rural

2.3. Activitatea de asistență socială în mediul rural

2.4. Structura rețelei de asistență socială în mediul rural

III. Cercetare privind dinamica beneficiarilor de prestații sociale din comuna Mischii, județul Dolj, în perioada 2008-2012

3.1. Metodologia cercetării

3.2. Analiza și interpretarea datelor

Concluzii

Introducere

Asistența socială desemnează ansamblul de instituții, măsuri, activități, servicii specializate de protejare a indivizilor, grupurilor, comunităților cu probleme sociale aflate temporar în dificultate.

Măsurile de asistență socială se bazează foarte mult pe acordarea de prestații sociale precum ajutorul social, alocațiile familiale, indemnizații pentru copii și adulții cu handicap, ajutoare pentru încălzirea locuinței și ajutoare de urgență. Serviciile sociale cu caracter primar care ar trebui să fie principala preocupare a asistenței sociale din mediul rural, lipsesc cu desăvârșire.

În ultimii ani, având un contact mai direct cu primăria, cu oamenii care lucrează în această instituție și aflând diferitele probleme cu care se confruntă anumiți oameni din comuna Mischii mi-am propus să urmez studiile învățământului superior în domeniul Asistenței Sociale, ceea ce m-a ajutat să cunosc ce înseamnă, de fapt, asistența socială cu toate formele ei.

Cunoscând amplele situații din comună, am rămas profund marcată de numărul mare de beneficiari ai ajutorului social, de tinerii fără locuri de muncă și lipsa de interes din partea autorităților locale în ceea ce privește acordarea unor măsuri de suport pentru populație în vederea depășirii situațiilor de dificultate cu care se confruntă. Lipsa locurilor de munca este unul din principalii factori ai depopulării comunei.

Lucrarea de față pune în discuție una din problemele importante ale vieții sociale românești, cea a persoanelor defavorizate și a măsurilor inițiate pentru îmbunătățirea soartei lor. Situația din mediul rural se găsește oriunde în România. În orice sat găsim oameni săraci, loviți de boală sau apăsați de bătrânețe.

Prin prezenta lucrare, doresc să subliniez importanṭa asistenṭei sociale și importanṭa prestațiilor sociale în viața celor nevoiași care încercă sa ducă un trai de viață acceptabil dar nu pot reuși prin propriile lor forte.

Mi-am ales această tema pentru ca îmi doresc sa ajut comunitatea din care fac parte, doresc sa-mi ajut consătenii pentru a spera la un trai de viață mai bun.

Lucrarea cuprinde trei capitole și concluzii.

Primul capitol include cadrul legislativ prezentând actele normative privind asistența socială, măsurile de asistență socială și structura sistemului de asistență socială.

În al doilea capitol am vorbit despre asistența socială în mediul rural, despre specificul acesteia, despre structura rețelei de asistență socială și despre măsurile existente în mediul rural.

În capitolul trei mi-am ales ca studiu de cercetare dinamica beneficiarilor de prestații sociale din comuna Mischii în perioada 2008-2012, pentru a vedea care a fost numărul de beneficiari în decursul fiecărui an.

Dacă în mediul urban asistența socială s-a dezvoltat foarte mult în ultimele două decenii, în special în domeniul serviciilor sociale, în mediul social lucrurile stau cu totul diferit. Serviciile sociale sunt inexistente în majoritatea comunelor, în ciuda prevederilor legii cadru a asistenței sociale care prevede acordarea integrată a prestațiilor (beneficiilor sociale) și serviciilor sociale.

I. CADRUL LEGISLATIV AL ASISTENȚEI SOCIALE ÎN ROMÂNIA

1.1. Acte normative privind asistența socială

Asistența socială este reglementată prin legea nr. 292/2011 privind sistemul național de asistență socială, care prevede că asistența socială este o componentă a sistemului de protecție socială și definește această instituție ca fiind: “ ansamblul de instituții, măsuri și acțiuni prin care statul reprezentat de autoritățile administrației publice centrale și locale, precum și societatea civilă intervin pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor temporare ori permanente ale situațiilor care pot genera marginalizarea sau excluziunea socială a persoanei, familiei, grupurilor sau comunităților.”

Obiectivul asistenței sociale este de a-i sprijinii pe cei aflați în dificultate să obțină condițiile necesare unei vieți decente, ajutându-i să-și dezvolte propriile capacități și competențe pentru o mai pronunțată funcționare socială.

Asistența socială oferă celor în nevoie posibilități de cunoaștere și de acces la servicii specializate de protecție socială, îi orientează către înțelegerea și utilizarea cadrului legislativ de protecție socială. Ea furnizează celor în nevoie sprijin financiar, moral, psihoterapie, consiliere. În cadrul programelor de asistență socială se înscriu și activitățile de prevenire a unor situații de viață dezechilibrante, stresante sub aspect economic, cultural, psihologic sau moral, pentru indivizi sau grupuri, care pot fi adesea mai puțin costisitoare decât terapia propriu-zisă.

Prin ansamblul de metode, tehnici de intervenție, strategii de acțiune, programe și măsuri specializate, asistența socială oferă un sprijin direct, eficient pentru acele persoane și grupuri care din anumite motive nu pot dispune de venituri, de resurse economice și bunuri suficiente, de îngrijire medicală, de pensie socială, de suport fizic sau moral etc. Sprijinul acordat persoanelor în nevoie nu poate fi strict stabilit și reglementat prin lege, pentru aceasta se cere o analiză concretă, care poate fi realizată în baza anchetelor sociale efectuate de profesioniști. Sprijinul financiar sau bunurile materiale destinate asistenței sociale provin fie de la bugetul de stat, fie din contribuțiile voluntare individuale sau comunitare și se repartizează destinatarilor, în funcție de nevoile lor stringente.

La nivel local (județ și localitate) sistemul de asistență socială este integrat și unitar, prin coordonarea activităților desfășurate de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale prin direcțiile sale teritoriale și serviciul public de asistență socială din subordinea consiliilor județene și locale, înființat în baza Hotărârii Guvernului nr. 90/2003 pentru aprobarea Regulamentului-cadru de organizare și funcționare a serviciului public de asistență socială și Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.

Autoritățile locale primesc responsabilități accentuate în stabilirea drepturilor de asistență socială, cât și în furnizarea suportului financiar și în servicii. În același timp se

consolidează rolul consiliilor județene în dezvoltarea activității de asistență socială la

nivel județean și în organizarea și susținerea activităților de asistență socială la nivel

local.

Sistemul național de asistență socială reprezintă ansamblul de instituții și măsuri prin care statul, prin autoritățile administrației publice locale si centrale, societatea civilă și colectivitatea locală a intervenit pentru limitarea, prevenirea ori înlăturarea efectelor permanente sau temporare ale unor situații care pot să genereze marginalizarea ori excluziunea socială a persoanei, familiei, grupurilor sau comunităților.

Cadrul legislativ al sistemului național de asistență socială:

Legea sistemului național de asistență socială nr. 292/2011- reglementează organizarea, funcționarea și finanțarea sistemului național de asistență socială în România;

Legea venitului minim garantat nr. 416/2001 modificată și completată prin legea 276/2010 și prin OUG 124/2011;

Legea combaterii marginalizării sociale nr. 116/2002

Legea 277/2010 privind alocația de susținere a familiei, modificată și completată prin OUG 124/2011

Legea combaterii marginalizării sociale nr.116/2002;

Legea 215/2001 a administrației publice locale;

Legea nr 68/ 2003 privind serviciile sociale;

Hotărârea nr. 1434 din 2 septembrie 2004 privind atribuțiile și regulamentul-cadru de organizare și funcționare ale Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului;

Hotărârea de Guvern nr. 90 din 23 ianuarie 2003 pentru aprobarea regulamentului-cadru de organizare și funcționare a serviciului public de asistență socială.

Beneficiarii asistentei sociale sunt: familiile sărace, minorii delicvenți, cuplurile dezorganizate, șomerii, tinerii neintegrați, persoanele cu deficiente de sănătate, persoane bătrâne neajutorate, persoanele infectate cu HIV si altele.

Asistenṭa socială oferă celor în nevoie posibilitatea cunoașterii și accesul la servicii specializate de protecție socială, îi orientează către înțelegerea și utilizarea cadrului legislativ. Ea furnizează celor în nevoie ajutor moral, financiar, material, consiliere.

Asistența socială abordează probleme la diferite niveluri:

La nivel individual – asistenṭa economică, psihologică, morală pentru cei care au nevoie, ca de exemplu șomerii, cei dependenți de droguri sau de alcool, cei cu probleme de integrare în munca, victimele abuzurilor de orice fel;

La nivel interpersonal si de grup – terapii de familie, ale cuplului, ale grupurilor de oameni marginalizate;

La nivel comunitar – rezolvarea conflictelor etnice, grupale, mobilizarea energiilor individuale si colective pentru refacerea resurselor necesare integraii lor normale .

Funcțiile sistemului de asistență sociala

Funcția este definită ca „relația între două sau mai multe elemente și se caracterizează prin rol sau prin finalitate. ”

În societatea contemporană, asistența socială se orientează spre realizarea următoarelor funcții:

Funcția de autoritate

Funcția de profilactică

Funcția exploratorie și de fundamentare a strategiei specifice, inclusiv de diagnoză și terapie socială: diagnosticarea problemelor de diferit ordin cu care persoanele vulnerabile sau grupurile cu risc sporit se pot confrunta intr-o anumita perioada de timp si de anumite condiții sociale, economice si culturale; Dezvoltarea unui sistem coerent de programe , masuri, activități personalizate de suport si sprijin a acestora;

Funcția normativă

Funcția de cercetare științifică: dezvoltarea unui program de cercetări științifice la nivel național și local privind dimensiunea problemelor celor aflați în situații speciale;

Funcția administrativă

Dreptul la asistență socială este unul din drepturile fundamentale ale omului: ”Orice persoana are dreptul la un standard de viață pentru sănătatea și bunăstarea lui însuși si a familiei lui, incluzând asigurarea hranei, a hainelor, a locuințelor, îngrijire medicala si servicii sociale necesare, precum si dreptul la securizare în cazul șomajului, al îmbolnăvirii, incapacității de muncă, vârstă înaintată sau alte deficite relative la subzistență în circumstanțe care depășesc propriu control personal.”

1.2. Măsuri de asistență socială

Asistenta sociala se realizează prin două tipuri de măsuri:

Servicii sociale

Beneficii sociale

„Asistența socială prin măsurile și acțiunile de asistență socială, are drept scop dezvoltarea capacităților individuale, de grup sau colective pentru asigurarea nevoilor sociale, creșterea calității vieții si promovarea principiilor de coeziune și incluziune socială.”

Conceptul de nevoie socială ne duce la idea de serviciu social. „Ansamblul de cerințe indispensabile fiecărei persoane pentru asigurarea unui nivel de viață adaptat dezvoltării si statului comunității de apartenență.”

Măsurile asistenței sociale au rolul de a satisface nevoile sociale ale unei persoane care nu se poate ajuta singură din cauza unui handicap fizic, a unor boli cronice, a resurselor financiare insuficiente, necesitatea di acțiunile de asistență socială, are drept scop dezvoltarea capacităților individuale, de grup sau colective pentru asigurarea nevoilor sociale, creșterea calității vieții si promovarea principiilor de coeziune și incluziune socială.”

Conceptul de nevoie socială ne duce la idea de serviciu social. „Ansamblul de cerințe indispensabile fiecărei persoane pentru asigurarea unui nivel de viață adaptat dezvoltării si statului comunității de apartenență.”

Măsurile asistenței sociale au rolul de a satisface nevoile sociale ale unei persoane care nu se poate ajuta singură din cauza unui handicap fizic, a unor boli cronice, a resurselor financiare insuficiente, necesitatea de a se reintegra, etc.

Nevoia de asistență socială reprezintă „resursele elementare minime pe care o persoană sau familie nu dispune (prin sistem propriu sau prin intermediul sistemului de securitate socială) pentru asigurarea unei vieți demne și unei funcționări sociale normale.”

Bradshow descrie patru tipuri de nevoi sociale:

nevoia normativă este definita de către specialiști

nevoia resimțită, cea pe care o resimt oamenii ca lipsă

nevoia exprimată, reprezintă o nevoie resimțită pentru care se solicita ajutor

nevoia comparativă

Conform Planului Național Anti-sărăcie, există anumite obiective strategice si anume:

Asigurarea de adăposturi temporare pentru persoanele/familiile fără locuințe

Îmbunătățirea accesului la serviciul de asistență socială

Asistența socială pentru vârstnici, pentru cei aflați în situație de dificultate,

Revitalizarea activităților economice din mediul rural

Reducerea numărului de copii abandonați

Creșterea investițiilor în educație și sănătate, ca factori ai dezvoltării sociale

Suport pentru populația de rommi în vederea creșterii oportunităților acestora de acces la o viață social-economică modernă și prosperă; Suport pentru afirmarea culturală a romilor si pozitivarea imaginii lor colective;

Dezvoltarea activității de prevenire a delicvenței juvenile

Prestațiile sociale pot fi acordate în bani sau în natură, susținute de măsuri de redistribuție financiară. Prestațiile sociale cuprind: alocațiile familiale, ajutoarele sociale către familii sau persoane, în funcție de veniturile și nevoile acestora.

Alocațiile sociale se acordă familiilor cu copii iar alocațiile sociale sunt prestații acordate în bani și în natură persoanelor ale căror venituri sunt insuficiente pentru acoperirea nevoilor minime. De alocațiile sociale beneficiază persoanele cu deficiențe fizice, psihice, senzoriale sau mintale.

Serviciile sociale se acordă familiilor cu copii, vârstnicilor, adulților cu deficiențe și altor categorii de persoane aflate în dificultate sau în situații de nevoie. Serviciile sociale cele mai importante sunt organizate în domeniile:

educațional

asistenței sociale

protecției sănătății

Serviciile sociale se acordă la domiciliu sau în instituții specializate. Măsurile și acțiunile prevăzute în actele normative privind beneficiile de asistență socială și serviciile sociale sunt realizate de către stat prin autoritățile administrației publice centrale și locale.

Prestațiile sau beneficiile sociale sunt măsuri de redistribuție financiară destinate persoanelor sau familiilor care întrunesc condițiile de eligibilitate prevăzute de lege; sunt o formă de sprijin financiar care răspunde unei game largi de nevoi sociale și acoperă atât drepturile universale (alocația de stat pentru copiii), cât și beneficii care se adresează persoanelor sau familiilor aflate într-o situație de dificultate, vulnerabilitate sau dependență.

Beneficiile sociale se acordă în natură sau în bani, sunt susținute de măsuri de redistribuție financiară, și cuprind: alocațiile familiale, ajutoarele sociale, ajutoarele speciale către familii sau persoane, în funcție de nevoile și veniturile acestora.

La articolul 8 al Legii asistenței sociale, beneficiile de asistență socială, în funcție de condițiile de eligibilitate, se clasifică astfel:

Beneficii de asistență socială selective, bazate pe testarea mijloacelor de trai ale persoanei singure sau familiei;

Beneficii de asistență sociale universale, acordate fără testarea mijloacelor de trai ale acestora;

Beneficii de asistență socială categoriale, acordate pentru anumite categorii de beneficiari, cu sau fără testarea mijloacelor de trai ale acestora.

Beneficiile de asistență socială, în funcție de scopul lor, se clasifică:

Beneficii de asistență socială pentru prevenirea și combaterea sărăciei și riscului de excluziune socială;

Beneficii de asistență socială pentru susținerea copilului și familiei;

Beneficii de asistență socială pentru sprijinirea persoanelor cu nevoi speciale.

Sistemul beneficiilor sociale din România cuprinde: alocații familiale, ajutoare sociale, indemnizații și facilități.

Alocațiile familiale sprijină familia în vederea întreținerii și educației copiilor.

Ajutoarele sociale se acordă persoanelor sau familiilor aflate în dificultate și ale căror venituri sunt insuficiente pentru acoperirea nevoilor minime de viață.

Indemnizațiile au ca rol favorizarea incluziunii sociale și asigurarea unei vieți autonome. Indemnizațiile au caracter reparatoriu se acordă persoanelor si familiilor acestora care au suferit daune în urma unor evenimente socio-politice sau legate de catastrofe și calamități naturale, recunoscute prin lege.

Beneficiile de asistență socială sunt acordate din bugetul de stat, sau din bugetul local și sunt primite de către beneficiar doar dacă acesta își plătește orice datorie față de bugetul local.

Beneficiile sociale se mai pot clasifica și în funcție de beneficiar, și pot avea :

a) caracter individual, ce se acordă familiilor sau persoanei cu o situație particulară ce necesită o intervenție individualizată.

b) caracter familial, se acordă familiilor pentru creșterea calității vieții în interiorul acesteia și pentru realizarea funcțiilor de bază ale familiei.

Tipuri de beneficii de asistență socială:

1) Beneficii ce sunt acordate pentru prevenirea și combaterea sărăciei și riscului de excluziune socială; aceste beneficii se acordă pe perioadă determinată sau în anumite situații, și constau în:

a) ajutoarele sociale susținute din bugetul de stat se acordă pentru persoanele aflate în risc de sărăcie;

b) ajutoarele sociale comunitare ce sunt susținute din bugetele locale și sunt măsuri individuale de suport pentru depășirea unor situații de dificultate temporară;

c) ajutoarele de urgență susținute din bugetul de stat și/sau din bugetele locale, se acordă pentru situații datorate calamităților naturale, incendiilor, accidentelor etc;

d) burse sociale și ajutoare financiare pentru a facilita accesul la educație și sunt susținute din bugetul de stat sau din bugetul local .

e) ajutoarele în natură, alimentare și materiale și cele acordate pentru programele de sprijin educațional pentru copii și tinerii proveniți din familii defavorizate (suplimente alimentare, rechizite etc.) și sunt finanțate din bugetul de stat sau din bugetul local;

f) ajutorul acordat din bugetul de stat pentru refugiați;

g) facilități privind utilizarea mijloacelor de transport în comun, accesul la comunicare și informare, precum și facilități prevăzute de lege.

Aceste beneficii se acordă persoanelor sau familiilor ale căror venituri sunt insuficiente pentru acoperirea nevoilor minime necesare de trai.

2) Beneficii pentru susținerea copilului și familiei; aceste beneficii au în vedere nașterea, educația și întreținerea copiilor, și cuprind următoarele categorii principale:

a) alocații pentru copii respectiv alocația de stat pentru copii și alocația pentru susținerea familiei;

b) alocații pentru copii lipsiți temporar sau permanent de ocrotirea părinților;

c) indemnizații pentru creșterea copiilor;

d) facilități în condițiile legii.

Beneficiile de asistență socială pentru sprijinirea persoanelor cu nevoi speciale:

a) alocații pentru persoanele cu dizabilități;

b) indemnizații de îngrijire pentru persoanele cu dizabilități;

c) facilități în condițiile legii.

Beneficiile de asistență socială sunt acordate de către stat prin autoritățile administrației publice centrale și locale. Aceste beneficii sunt acordate pentru a asigura un standard minim de viață, pentru susținerea familiei și copilului, pentru promovarea și garantarea drepturilor și libertăților cetățenești de către persoanele cu nevoi speciale.

Alocațiile familiale sunt:

Alocația de stat pentru copii

Alocația de susținere a familiei

Alocația pentru copii aflați în plasament sau încredințați.

Ajutoarele sociale:

Ajutor social

Ajutor social pentru soțiile militarilor în termen

Ajutorul de urgență

Ajutorul pentru acoperirea unor cheltuieli cu înmormântarea

Ajutorul financiar

Ajutorul pentru refugiați

Ajutorul pentru încălzirea locuinței

Autorul anual pentru veteranii de război

Alocația de stat pentru copii (denumită alocație familială în legea 292/2011), reglementată prin legea 61/1993, este una din principalele prestații de asistență socială ce constă într-o sumă de bani pe care statul o acordă familiilor cu copii în vederea acoperirii nevoilor de creștere și de educare a acestor copii.

Beneficiarii sunt copiii în vârsta până la 18 ani și tinerii care au împlinit 18 ani și care urmează cursurile învățământului liceal sau profesional, organizate in condițiile legii, până la terminarea acestora.

Tinerii care au împlinit vârsta de 18 ani și care repetă anul școlar nu beneficiază de alocație de stat, cu excepția celor care repetă din motive de sănătate, dovedite cu certificate medical, cuantumul alocației fiind de 200 lei, pentru copii cu vârsta între 0-2 ani, respectiv 3 ani în cazul copiilor cu handicap și 42 lei pentru copii cu vârsta între 3 – 18 ani.

Alocația de stat se plătește unui dintre părinți pe baza acordului acestuia sau pe baza deciziei autorității tutelare, părintelui la care s-a stabilit prin hotărâre judecătorească domiciliul copilului, tutorelui, curatorului, persoanei căreia i-a fost încredințat spre creștere și educare.

Copii în vârstă de peste 7 ani care nu urmează învățământul general obligatoriu nu beneficiează de plata alocației de stat pentru copii, cu excepția celor care nu sunt școlarizați din motive de sănătate dovedite prin certificat medical.

Legea 61/1993 a asigurat universalizarea dreptului la alocația de stat pentru copii, prin acordarea, începând cu luna octombrie 1993, a unei alocații lunare, în bani, de acest drept beneficiind circa 5 milioane de copii. Principiul universalității prestațiilor familiale este principalul criteriu legal de alocarea alocației de stat pentru copii.

Titularul dreptului la alocație este copilul, “persoana pentru care dreptul se plătește”.

Actele doveditoare ale îndeplinirii condițiilor legale și cererile pentru stabilirea alocației de stat se pot depune la următoarele instituții:

– la consiliile locale comunale, orășenești, municipale sau ale sectoarelor Municipiului București unde au domiciliul sau reședința, după caz reprezentanții legali ai copiilor care nu urmează o formă de învățământ;

– la unitățile școlare unde sunt înscriși copiii titulari ai dreptului la alocație;

– la inspectoratele teritoriale de stat pentru persoanele cu handicap, în cazul copiilor cu handicap.

Alocația de stat pentru copii nu este impozitabilă si nu poate fi urmărită silit decât în vederea recuperării sumelor plătite necuvenite.

Alocația de stat pentru copiii cu handicap, precum și copii încadrați în gradul I sau II de invaliditate se plătește de Secretariatul pentru Persoanele cu handicap în cuantum majorat cu 100%.

Plata alocației are loc începând cu luna următoare celei în care sa născut copilul, iar încetarea dreptului la alocație are loc începând cu luna următoare celei în care nu mai sunt îndeplinite condițiile de acordare.

Fondurile destinate plații alocației se gestionează de către ministere și de către celelalte organe ale administrației publice centrale de specialitate conform H.G. nr. 425/1999.

Alocația complementară pentru familiile cu copii reglementată prin:

legea nr. 41 din 11 martie 2004 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 105/2003 privind alocația familială complementară și alocația de susținere pentru familia monoparentală

HG nr. 495/1997 privind conținutul, eliberarea și actualizarea livretului de familie

Beneficiari:

Familiile formate din soț, soție, și copiii in vârstă de până la 18 ani aflați în întreținerea acestora, care locuiesc împreuna daca realizează venituri nete lunare pe membru de familie.

Familiile care au în întreținere copiii de vârsta școlară de alocație complementară

Familiile care nu au cetățenie romana,dar se afla in una din următoarele situații:

cetățeni străini, pe perioada in care au domiciliu sau, după caz, reședința in Romania , in condițiile legii.

cetățeni străini si apatrizi care au dobândit, în condițiile legii, statutul de refugiat in Romania sau cărora li s-a acordat o alta forma de protecție umanitara prevăzuta de lege;

apatrizi care au domiciliu, sau, după caz, reședința in Romania, in condițiile legii.

Cuantumul alocației familiale complementare, care se acordă lunar, este de:

50 lei pentru familia cu un copil;

60 lei pentru familia cu 2 copii;

65 lei pentru familia cu 3 copii;

70 lei pentru familia cu 4 sau mai mulți copii

Stabilirea dreptului la alocație: Alocația familială complementară se acordă lunar pe bază de cerere și declarație tip, însoțită de actele doveditoare privind componența familiei și veniturile acesteia care se înregistrează la primăria localității în a cărei rază teritorială domiciliază sau își are reședința familia.

Conform OUG 124/2001 din anul 2012 pentru a menține dreptul la alocație, familiile beneficiare au obligația să își achite datoriile legale față de bugetul local pentru bunurile pe care le dețin în proprietate conform prevederilor legii nr 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.

Alocațiile pentru copiii nou-născuți

Se acordă la cerere în conformitate cu articolul 25 din legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat. Mamele au dreptul la o alocație pentru fiecare dintre primii 4 copii născuți vii. Alocația pentru copiii nou – născuți se acorda reprezentantului legal al copilului atunci cand mama nu este in situația de a beneficia de acest drept.

Cuantumul alocației este de 213 lei (RON), cuantum care se acorda o singura data pentru fiecare copil născut viu.

Ajutorul social

Ajutorul social poate fi definit ca o formă de protecție socială ce se întemeiază pe principiul solidarității și care se concretizează în acordarea de alocații diferențiale finanțate din venituri locale cu suplimentare de la bugetul de stat, menite să ajute familiile, precum și persoanele singure, cu venituri scăzute, sub un prag considerat ca minimum de bază.

Conform literaturii de specialitate, caracteristicile ajutorului social sunt următoarele:

este o formă de protecție socială care se întemeiază pe principiul solidaritații sociale;

constă în plata lunară a unei sume de bani ce se suportă din bugetele locale și din sumele primate de la bugetul de stat;

principalii beneficiari sunt familiile și persoanele singure fără venituri sau cu venituri mici și persoanele fără domiciliu;

este o prestație necontributivă de asistență socială a cărei finanțare este suportată din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale, și anume din venituri proprii și din sumele alocate cu această destinație din bugetul de stat.

Potrivit legii 416/2001 modificată și completată prin legea 276/2010, beneficiarii ajutorului social distribuit prin sistemul asistenței sociale sunt familiile și persoanele singure, cetățeni români. Aceste persoane au dreptul la venitul minim garantat ca o formă de asistență socială care se asigură prin acordarea ajutorului social lunar în condițiile prevăzute de lege.

De asemenea, beneficiază de ajutor social și familiile sau persoanele singure, cetățeni ai altor state sau apatrizii care au reședința sau, după caz, domiciliul în România, în condițiile legislației române.

Prin urmare, ajutorul social poate fi atribuit următoarelor categorii de persoane:

familiile și persoanele singure cu venituri nete lunare până la nivelul venitului minim garantat;

soții despărțiți în fapt, dacă ancheta socială justifică acordarea acestuia;

persoanele care nu au loc de muncă, dar sunt disponibile pe piața muncii;

persoanele care au în îngrijire, potrivit legii, unul sau mai mulți copii în vârstă de până la 7 ani, sau copii de până la 18 ani în cazul celor cu handicap.

persoanele care urmează o formă de învățământ la cursuri de zi, prevăzută de lege, până la împlinirea vârstei de 25 de ani sau 26 de ani, în cazul celor care urmează studii superioare cu durata de școlarizare mai mare de 5 ani

persoana care îndeplinește condițiile legale de pensionare;

persoana adultă a cărei incapacitate de muncă este dovedită prin acte medicale.

Nivelul lunar al venitului de minim garantat, conform legii nr. 416/2001, este de:

125 pentru o singură persoană;

225 lei pentru familiile formate din două persoane;

313 lei pentru familiile formate din trei persoane;

390 lei pentru familiile formate din patru persoane;

462 lei pentru familiile formate din cinci persoane;

câte 31 lei pentru fiecare altă persoană peste numărul de cinci persoane, care face parte din familie, în condițiile prezentei legi.

În vederea stabilirii cuantumului ajutorului social se va ține seama de procedura stabilită prin Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 416/2001. Astfel se va completa fișa de calcul a ajutorului social care, împreună cu actele doveditoare, cererea pentru acordarea ajutorului social și ancheta socială se prezintă primarului, care dispune , după caz, acordarea ori neacordarea ajutorului social.

Persoanele apte de muncă care nu realizează venituri din alte activități sau din salarii se iau în considerare la stabilirea numărului membrilor de familie pentru determinarea nivelului de venit pe familie numai dacă se face dovada faptului că sunt în evidența agenției teritoriale pentru ocuparea forței de muncă pentru încadrare în muncă și nu au refuzat nejustificat nici un loc de muncă sau nu au refuzat participarea la un program de pregătire profesională.

Nu au această obligație:

persoana care are în îngrijire unul sau mai mulți copii în vârstă de până la 7 ani;

persoana care urmează o formă de învățământ la cursuri de zi, până la vârsta de 25 de ani sau 26 de ani cu durata de școlarizare mai mare de 5 ani;

persoana care îndeplinește condițiile legale de pensionare;

persoana adultă a cărei incapacitate de muncă este dovedită prin acte medicale.

Veniturile luate în considerare la stabilirea venitului net lunar al familiei sau al persoanei singure sunt:

toate veniturile membrilor acesteia, inclusiv cele care provin din: creanțe legale, indeminații de șomaj, convenții civile de întreținere aflate la executare, indemnizații cu caracter permanent, alocații de stat pentru copii, alocații suplementare pentru familiile cu copii, alocații de întreținere pentru copii aflați în plasament, burse intre elevi și studenți.

Arenda, chirie, alte fructe civile, naturale sau industriale produse de terenuri, clădiri, spații locative sau alte bunuri mobile pe care le posedă familia

Legea 416/2001 stabilește cine este titularul ajutorului, precizând că acesta este acea persoană care a făcut cererea menționată mai sus. Este necesar a se face diferența între termenul de “titular al ajutorului social” și termenul de “beneficiar al ajutorului social”, acesta din urmă fiind familia, indiferent care din membrii acesteia a depus cererea.

Care sunt obligațiile beneficiarilor de ajutor social?

Titularul ajutorului social are obligația sa comunice primarului, în scris, orice modificare cu privire la domiciliu, venituri și la numărul membrilor familiei, în termen de 15 zile de la data la care a intervenit modificarea.

Persoanele apte de munca pentru care se acorda ajutorul social au obligația sa dovedească cu acte, din 3 in 3 luni, ca sunt in evidenta agenției teritoriale pentru ocuparea forței de munca, pentru încadrare in munca, si nu au refuzat un loc de munca ori participarea la serviciile pentru stimularea ocupării forței de munca si de formare profesionala oferite de aceste agenții.

Pentru sumele acordate ca ajutor social, una dintre persoanele majore apte de munca din familia beneficiara are obligația de a presta lunar, la solicitarea primarului, acțiuni sau lucrării de interes local, fără a se putea depăși regimul normal de lucru si cu respectarea normelor de securitate si igiena a muncii.

Începând cu anul 2012, pentru menținerea dreptului la ajutor social, familiile beneficiare au obligația să își achite obligațiile față de bugetul local pentru bunurile pe care le dețin în proprietate, conform prevederilor Legii nr 571/2003 privind codul fiscal cu modificările și completările ulterioare.

Până la data de 31 ianuarie a fiecărui an, dacă nu se face dovada plății obligațiilor față de bugetul local pentru anul anterior, plata ajutorului social se suspendă pe o perioadă de 5 luni, începând cu drepturile aferente lunii februarie.

Achitarea obligațiilor legale față de bugetul local în perioada acestor 5 luni atrage reluarea plății drepturilor, începând cu luna următoare celei în care s-a achitat obligația, inclusiv pentru drepturile cuvenite în perioada suspendării. În situația în care în termenul acestor 5 luni de la data suspendării, nu a fost dovedită plata obligațiilor față de bugetul local, dreptul la ajutorul social încetează. Suspendarea, reluarea și încetarea drepturilor se fac prin decizie a directorului executiv al agenției teritoriale.

Ajutoarele de urgență

În baza art. 28, alin. 1 din legea nr. 416/2001, guvernul și primarii pot acorda ajutoare de urgentă în limita fondurilor existente, familiilor sau persoanelor care se află în situații de necesitate din cauza calamităților naturale, accidentelor, inundațiilor precum și altor situații deosebite stabilite de lege cum ar fii:

– în cazul decesului ambilor părinți, când copiii minori sunt preluați de familii cu venituri mici;

– decesul persoanei cu handicap grav sau accentuat, sau al rudelor acestuia, pană la gradul I, inclusiv;

– decesul beneficiarului de ajutor social, în urma căruia se constată că urmașii acestuia au suportat cheltuielile de înmormântare;

– în cazul decesului persoanei singure sau a unei persoane dintr-o familie ale cărei venituri nete pe membru de familie sunt sub nivelul salariului minim pe economie, când persoana decedata nu a avut asigurate contribuțiile la fondul asiguărilor sociale și de sănătate, urmașii acestora neputând beneficia de ajutor de înmormântare din partea altor instituții;

– în cazul bolnavilor cronici, având prioritate persoanele vârstnice, provenite din familii în care venitul net pe membru de familie nu depășește salariul minim pe economie, pentru acoperirea parțială a costului medicamentelor ;

– în cazul familiilor cu mulți copii ai căror părinți ajung inapți de muncă din cauze diverse;

– accidentarea, în timpul exercițiului funcțiunii, al unui angajat al Consiliului Local, în urma căruia a suferit un handicap sau o spitalizare mai mare de 15 zile;

– decesul în familiile angajaților primăriei.

În temeiul normelor metodologice aprobate prin H.G nr. 1099/ primarul poate acorda ajutoare de urgenta familiilor și persoanelor singure aflate în una din situațiile prevăzute de articolul 28 din legea nr. 416/2001, pe baza solicitării acestuia de către un membru de familie sau de către persoana singură, precum și pe baza anchetei sociale.

Ajutoarele de urgență prevăzute de lege se pot acorda în bani sau în natură. În cazul decesului unei persoane din familiile beneficiare de ajutor social sau al persoanei singure beneficiare de ajutor social, primarii pot dispune acordarea unui ajutor reprezentând o parte din cheltuielile de înmormântare, acordate în bani sau în natură.

În ceia ce privește finanțarea ajutoarelor de urgența, acestea se realizează de la bugetul de stat și din bugetele locale.

Cuantumul ajutoarelor de urgență se stabilește prin dispoziție scrisă a primarului în funcție de fondurile existente la bugetul local.

Ajutorul care se acordă soțiilor celor care satisfac serviciul militar obligatoriu.

Potrivit art. 23, alin. 1 din Legea nr. 416/2001, de ajutor social beneficiază soțiile celor care satisfac serviciul militar obligatoriu, care nu realizează venituri, sau acestea sunt mai mici decât salariul minim brut pe țară.

Cerințele care trebuie îndeplinite alternativ de către persoanele beneficiare ale ajutorului sunt următoarele:

– să fie gravide, începând cu a patra lună de sarcină;

– să aibă copii în întreținere în vârstă de până la 7 ani;

– să fie încadrate în gradul I sau II de invaliditate.

Acordarea ajutorului social se realizează, potrivit Normelor Metodologice aprobate prin H.G. 1099/2001, la cerere soției celui care satisface serviciul militar care a efectuat încorporarea. La această cerere se anexează actul de identitate al solicitantei, certificatul de căsătorie, acte doveditoare privind veniturile nete realizate în luna anterioară depunerii cererii și alte acte doveditoare prevăzute de lege.

Stabilirea și plata ajutorului social pentru soțiile celor care satisfac serviciul militar obligatoriu se fac de către centrele militare județene sau ale sectoarelor mun. București. Plata ajutorului social se efectuează începând cu luna următoare depunerii cererii și se efectuează lunar prin mandat poștal sau în cont curent personal. Plata ajutorului social încetează începând cu luna următoare celei în care nu mai sunt îndeplinite condițiile legale care au stat la baza acordării acesteia.

Această categorie de prestații se finanțează de la bugetul de stat. Pentru recuperarea sumelor plătite necuvenit cu titlu de ajutor social care se acordă soțiilor celor care satisfac serviciul militar obligatoriu, aceste ajutoare pot fi supuse executării silite în condițiile dispozițiilor privind executarea silită a creanțelor bugetare.

Serviciile sociale au ca obiectiv susținerea persoanelor, grupurilor și comunităților aflate în situație de dificultate și care nu pot sa desfășoare prin resurse proprii o viață la standarde minime.

În timp ce prestațiile sociale se adresează unui deficit de resurse, serviciile sociale au în vedere un deficit de capacități. Serviciile sociale pot fi definite ca furnizoare de ajutor non-monetar care, direct sau indirect, crește calitățile oamenilor de a funcționa în societate.

Potrivit Art. 1 din Ordonanța nr. 86 din 19 august 2004, serviciile sociale reprezintă „ansamblul complex de măsuri și acțiuni realizate pentru a raspunde nevoilor sociale individuale, familiale sau de grup, în vederea prevenirii și depășirii unor situații de dificultate, vulnerabilitate sau dependență pentru prezervarea autonomiei și protecției persoanei, pentru prevenirea marginalizării și excluziunii sociale, pentru promovarea incluziunii sociale și în scopul creșterii calității vieții.”

Acordarea serviciilor sociale sunt adresate persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap, copiilor aflați în situații de dificultate sau în situații de risc, tinerilor aflați în instituții care la vârsta de 18 ani trebuie să părăsescă instituțiile respective, familiilor monoparentale, victimelor violenței în familie, consumatorilor de droguri, altor categorii de familii cu venituri mici.

Accesul la serviciile sociale trebuie soluționat fără discriminare prin asigurarea unei informări publice intense, prin transparență totală din partea consiliilor locale și prin acțiuni de educație a populației pentru a solicita, dacă este nevoie, să beneficieze de aceste servicii.

Conform Legii sistemului național de asistență socială, serviciile de asistență socială au drept obiectiv menținerea, refacerea si dezvoltarea capacităților individuale pentru depășirea unei situații de nevoie, cronice sau de urgență, în cazul în care persoana sau familia este incapabilă singură să o soluționeze.

Serviciile sociale pot fi acordate:

La domiciliul beneficiarului

În instituții publice și private de asistență socială

În alte categorii de instituții publice sau private, prevăzute de lege.

Serviciile sociale sunt clasificate în două categorii:

-servicii sociale cu caracter primare

-servicii sociale specializate

Serviciile sociale cu caracter primar, au scopul de a preveni si a limita anumite situații de dificultate sau vulnerabile, care pot duce la izolarea, marginalizarea sau excluziune socială. Sunt oferte ca prim ajutor celor aflați în nevoi, acordându-se la domiciliu, în familie și în comunitate.

Potrivit OG nr. 86/2004 tipurile de servicii sociale cu caracter primar sunt:

Activități de identificare a nevoii sociale individuale, familiale și de grup

Activități de informare despre drepturi și obligații

Măsuri și acțiuni de conștientizare și sensibilizare socială

Măsuri și acțiuni de sprijin în vederea menținerii în comunitate a persoanelor în dificultate

Măsuri și acțiuni de urgență în reducerea efectelor situațiilor de urgență

Măsuri și activități de organizare și dezvoltare comunitară în plan social pentru încurajarea participării și solidarității sociale

Funcțiile serviciilor sociale cu caracter primar sunt:

Evidențierea, diagnosticarea și evaluarea nevoilor sociale individuale, familiale și de grup

Informarea asupra situațiilor de risc social, precum și asupra drepturilor sociale ale persoanei

Identificarea persoanelor și familiilor aflate în situații de risc, în vederea realizării de acțiuni și măsuri cu caracter preventiv

Furnizarea de măsuri de urgență în vederea înlăturării situației de dificultate în care se poate găsi o familie sau o persoană la un moment dat;

Sensibilizare asupra necesităților sociale existente sau latente și asupra resurselor umane, materiale și financiare necesare satisfacerii lor;

Dezvoltarea de programe cu caracter comunitar, în scopul promovării sociale a indivizilor și colectivităților;

Prevenirea oricărei forme de dependență prin acțiuni de identificare, ajutor, susținere, informare, consiliere;

Asigurarea transferului și monitorizării beneficiarului, atunci când situația acestuia o cere, spre serviciile sociale specializate;

Gestionarea activă a procedurilor de conlucrare cu celelalte servicii, cum ar fi cele de: locuire, educaționale, medicale, ocupare și altele asemenea;

Consiliere pentru persoanele și familiile care adoptă copii sau care au minori în plasament ori încredințare;

Consiliere pentru tinerii care părăsesc instituțiile pentru protecția copilului.

Servicii sociale specializate, sunt acele servicii care au ca scop menținerea, refacerea sau dezvoltarea capacităților individuale pentru a depăși anumite situații de nevoie socială.

Potrivit OG nr 68/2004 tipurile de servicii sociale specializate sunt:

Recuperarea și reabilitarea

suport si asistenta pentru familiile si copiii aflați in dificultate;

educație informala extracurriculară pentru copii si adulți, in funcție de nevoia fiecărei categorii;

Asistenta si suport pentru persoanele vârstnice, inclusiv pentru persoanele vârstnice dependente;

Asistenta si suport pentru toate categoriile definite la art. 25;

Sprijin si orientare pentru integrarea, readaptarea si reeducarea profesionala;

Îngrijire social-medicala pentru persoanele aflate in dificultate, inclusiv paleative pentru persoanele aflate in fazele terminale ale unor boli;

Mediere sociala;

Consiliere in cadru instituționalizat, in centre de informare si consiliere;

Orice alte masuri si acțiuni care au drept scop menținerea, refacerea sau dezvoltarea capacităților individuale pentru depășirea unei situații de nevoie sociala.

Funcțiilor serviciilor sociale specializate sunt:

găzduire, îngrijire, recuperare, reabilitare si reinserție sociala si profesionala a persoanelor cu handicap, bolnavilor cronici, persoanelor dependente de consum de alcool sau de droguri, persoanelor victime ale violentei in familie sau ale traficului de persoane;

găzduire, îngrijire, recuperare, reabilitare si reinserție sociala a persoanelor vârstnice aflate intr-o situație de nevoie sociala;

suport si asistenta pentru copiii si familiile in dificultate;

găzduire si educație speciala pentru copiii sau tinerii cu handicap ori care prezintă dificultăți de adaptare, altele decât cele din învățământul special organizat pentru preșcolarii si elevii cu deficiente;

găzduire in sistem protejat, pe perioada determinata, a tinerilor care părăsesc sistemul de protecție a copilului;

inserție sociala si profesionala a tinerilor care părăsesc sistemul de protecție a copilului;

găzduire pe perioada determinata a persoanelor fără adăpost;

asistenta si suport pentru asigurarea unei vieți autonome si active persoanelor de vârsta a treia, precum si servicii de îngrijire acordate vârstnicilor aflați intr-o situație de dependenta;

furnizare de masuri de suport pentru integrarea in munca, altele decât cele prevăzute de legislația in vigoare;

furnizare de masuri de readaptare si de reorientare profesionala stabilite prin legislația in vigoare;

primire si îngrijire in situații de urgenta, cu sau fără găzduire, acordarea de sprijin ori acompaniament social, adaptarea la o viață activa sau inserția sociala si profesionala a persoanelor ori familiilor in dificultate sau in situații de risc;

consiliere juridica;

informare, consiliere, sprijin si tratament specializat.

Serviciile de îngrijire social-medicală reprezintă un complex de activități care se acordă în cadrul unui sistem social și medical integrat și au drept scop principal menținerea autonomiei persoanei, precum și prevenirea agravării situației de dependență.

Beneficiarii serviciilor social-medicale sunt persoanele vârstnice, persoanele cu handicap, bolnavii cronici, persoanele care suferă de boli incurabile, copiii cu nevoi sociale, persoanele victime ale violenței în familie.

Furnizori publici de servicii sociale pot fi:

serviciul public de asistență socială la nivel județean și local

alte servicii publice specializate la nivel județean și local

instituțiile publice care au constituit compartimente de asistență medicală.

Furnizorii privați de servicii sociale pot fi:

Asociațiile și fundațiile, cultele religioase și orice alte forme organizate ale societății civile;

Persoane fizice autorizate în condițiile legii;

Filialele și sucursalele asociațiilor și fundațiilor internaționale recunoscute în conformitate cu legislația în vigoare;

Organizațiile internaționale de profil.

Finanțarea serviciilor de îngrijire social-medicală se realizează prin fonduri alocate de la bugetul de stat si bugetele locale, dar si din sume provenite din donații, sponsorizări sau alte contribuții, în condiții legale.

Conform actelor normative în vigoare, serviciile sociale se acordă la solicitarea persoanei, a familiei acesteia sau a reprezentantului legal, în urma semnalării unei situații de nevoie socială de către orice altă persoană, precum și din oficiu.

1.3. Structura sistemului de asistență socială

Sistemul de Asistență Socială este organizat din punct de vedere administrativ pe doua niveluri, și anume:

– la nivel central sau național

– la nivel județean sau local.

La nivel central sunt îndeplinite funcții de elaborare și coordonare a cadrului legislativ, a standardelor și politicilor în domeniu, de inspecție socială și monitorizare, de finanțare prin programe de interes național.

Nivelul județean reprezentat prin structurile administrației publice locale creează și susține sistemul de asistență socială, mai exact rețeaua instituțională, serviciile și prestațiile de specialitate, angajarea de specialiști, sprijinirea beneficiarilor și monitorizarea situațiilor de risc.

La nivel central în cadrul Ministerului Muncii Familiei și Egaliății de Șanse există un departament de Asistență Socială care coordonează toate programele și activitățile în domeniu

Ministerul Muncii Familiei și Egalității de Șanse este direct responsabil de coordonarea metodologică și administrativă a sistemului național de asistență socială. Acesta are următoarele responsabilități:

elaborează politica, planul național și strategia națională de dezvoltare a asistenței sociale;

coordonează și monitorizează funcționarea sistemului de asistență socială;

promovează drepturile persoanelor aflate în dificultate prin elaborarea unui cadru legislativ corespunzător nevoilor acestora.

elaborează norme metodologice și alte reglementări în domeniu, standarde de calitate pentru serviciile sociale

elaborează, implementează, finanțează și evaluează programele naționale de asistență socială;

cooperează cu organisme internaționale de specialitate ;

inspectează activitatea instituțiilor de asistență socială publice sau private;

finanțează programele naționale de asistență socială;

cooperează cu principalii reprezentanți ai societății civile.

MMFES coordonează și are în subordinea sa și un număr mare de agenții sau autorități care sunt implicate în mod direct în sistemul de asistență socială, acestea sunt: Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap, Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului, Agenția Națională pentru Prestații Sociale, Agenția Națională pentru Protecția Familiei, Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse, Observatorul Social și Inspecția Socială. Pe lângă toate aceste agenții mai există și alte structuri la nivel central care sprijină sistemul de asistență socială, și anume: Ministerul Sănătății Publice cu instituții și servicii mixte socio-sanitare, Ministerul Educației și Cercetării cu programe de alfabetizare, Ministerul Internelor și Reformei Administrative cu Agenția Națională Anti-drog, Ministerul Justiției cu sistemul de probațiune.

La nivelul administrației publice locale

La acest nivel, factorul decizional din cadrul sistemului de asistență socială este Consiliul Județean, prin Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului ce îi revine prin lege responsabilitate de a asigura asistență socială în domeniu, protecției copilului, familiei, persoanelor singure, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap dar și altor persoane care se află în situații de dificultate.

DGASPC are următoarele atribuții:

– implementează la nivel județean strategiile și planurile de asistență socială;

– asigură mijloacele umane, materiale și financiare necesare soluționării urgențelor sociale la nivel județean și local prin crearea și susținerea serviciilor de asistență socială distribuite la nivel de județ.

– monitorizează ONG-urile care beneficiază de subvenții de la bugetul Consiliului Județean;

– înființează, finanțează sau cofinanțează instituții și servicii specializate de asistență socială;

– colaborează cu primăriile în vederea dezvoltării serviciilor de asistență socială de la nivelul orașelor și comunelor;

– stabilește parteneriate cu instituții private în derularea programelor de asistență socială;

– acordă asistență tehnică pentru crearea și formarea CCC-urilor;

– realizează o diagnoză continuă a stării sociale a județului și o hartă a problemelor sociale ale județului.

Responsabilitățile DGASPC în domeniul instituțiilor și serviciilor de asistență socială:

înființează și organizează instituții și servicii specializate de asistență socială în funcție de categoria și numărul potențialilor beneficiari;

finanțează sau cofinanțează instituțiile de asistență socială ;

asigură resursele tehnice, materiale și de personal necesare funcționării instituțiilor și serviciilor specializate de asistență socială;

controlează modul de utilizare a fondurilor acordate instituțiilor de asistență socială de la bugetul local.

Pe lângă aceste instituții mai există și Direcția Muncii, Inspectoratele Școlare, Inspectoratele de Poliție etc., acestea au direcții reprezentative la nivel județean și local și sprijină sistemul de asistență socială. La nivel local, factorii decizionali sunt prezenți în Consiliile Locale ale orașelor și comunelor.

Consiliile locale ale municipiilor, orașelor și sectoarelor municipiului București organizează servicii publice de asistență socială la nivel de direcție sau serviciu, iar consiliile locale și primăriile care nu dispun de capacitatea și resursele necesare înființării unui SPAS angajează personal cu competențe în domeniul asistenței sociale cu contract individual de muncă.

Consiliile locale au următoarele atribuții în asistența socială:

– identifică și soluționează problemele sociale;

– administrează fondurile alocate pentru asistență socială;

– organizează și susțin financiar instituțiile și serviciile publice primare și specializate din domeniu;

– colaborează cu partenerii sociali publici sau privați;

– alocă spații sau mijloace financiare și logistice pentru susținerea activităților de asistență socială de la nivel local

– asigură locuințe sociale în funcție de fondul locativ deținut.

Din toate cele relatate până acum deducem un aspect foarte important al sistemului național de asistență socială și anume finanțarea sistemului.

În prezent sistemul de asistență socială este subfinanțat, însă există și consilii locale care au investit și încă mai investesc o mare parte din bugetul local în asistența socială.

Finanțarea sistemului se realizează de la bugetul de stat sau bugetul local dar și din fonduri extrabugetare cum ar fii donații, sponsorizări etc.

II. ASISTENȚA SOCIALĂ ÎN MEDIUL RURAL

2.1. Specificul asistenței sociale în mediul rural

Ceea ce caracterizează zonele rurale, neurbanizate, în măsura mai mare decât marile orașe, este rata mare a șomajului. Majoritatea serviciilor publice și a celorlalte surse de angajare funcționează deficitar sau nu funcționează deloc în zonele rurale.

În mediul rural, programele de ajutor social sunt de multe ori cel mai important factor economic în comunitate.

Cele mai multe comunități mici sunt orașe ale unor companii, oraṣe mono sau bi-industrializate. Ocupația de bază ȋn mediul rural a fost și este agricultura iar în anumite zone, mineritul. Totuși există și alte tipuri de industrii dezvoltate în comunități rurale, turism, agroturism, diferite activități ale pensionarilor, mici afaceri de familie, bazate pe lucruri create în casa și apoi vândute.

Multe din comunitățile mici nu oferă o diversificata ofertă de angajări, deși majoritatea tinerilor pleacă să-și găsească serviciu în alte locuri sau se mulțumesc cu oferta limitată de surse de venit pe plan local, adaptându-se.

In mediul rural cei mai mulṭi angajaṭi fac naveta. Autobuzele si trenurile nu prea ajung prin cele mai mici localități, de aceea naveta se face cu propriul automobil sau autostopul, ambele fiind destul de nesigure si costisitoare.

Un studiu efectuat de Institutul Național de Cercetări Economice și Institutul de Cercetare a Calității Vieții arată că mediul rural românesc se confruntă cu probleme grave în ceea ce privește condițiile de locuire și veniturile populației.

Prof univ. dr. Ioan Mărginean este de părere că: ”o localitate fie ea și cu câteva sute de locuitori, dacă ar dispune de primărie, școală, cabinet medical și punct farmaceutic, biserică, servicii publice și personal de specialitate ar putea să ofere multe șanse de îmbunătățire a condițiilor de viață, prin acțiuni conjugate și diversificate ale populației și autorităților.

Studiile arată că în ultimele decenii ale secolului XX a avut loc o migrație masivă din agricultură și mediul rural spre industrie și urban, ceea ce a dezechilibrat structura pe grupe de vârstă a populației.

După 1990 acest proces migratoriu s-a diminuat considerabil, a apărut migrația inversă, din industrie și oraș spre rural și agricultură. Dezechilibrul pe vârste nu s-a resorbit, populația rurală fiind mai îmbătrânită decât în urban, iar resursele de muncă s-au diminuat.

În mediul urban populația de până la 15 ani reprezintă 14,3% iar în mediul rural ea ajunge la 18,4%. Tot această valoare o are și populația în vârstă de 65 de ani și peste față de 11,3 în urban.

Un studiu din Marea Britanie arată că zonele rurale de acolo au o populație îmbătrânită, familii mici și o rată mare de divorț. Renunțarea la modelul tradițional a condus ca tinerii și familiile tinere din Marea Britanie să părăsească zonele rurale și să tindă către zonele urbane unde există mai multe posibilități de angajare, au rămas foarte puțini tineri între 18 și 29 de ani și foarte puțini copii șub 4 ani.

Asistența socială în Marea Britanie are ca grupuri țintă grupurile minoritare care suferă multe dezavantaje în ceea ce privește indicatorii sociali, economici, materiali și de sănătate dar și lipsa de respect.

De asemenea și în Statele Unite ale Americii încă din al treilea deceniu al secolului XX, există o preocupare privind asistența socială în mediul rural.

În SUA, profesia de asistent social se consideră ca fiind ȋn proces de maturizare fiindu-i asociate un prestigiu redus, un grad ridicat de feminizare si venituri scăzute. De aceea, asistenṭa socială este privită ca semi-profesie avand caracteristicile unei profesii clasice dar care nu ṣi-a construit o identitate clară.

În Marea Britanie, există un consens larg cu privire la faptul că asistența socială este o profesiei matură însă se admite faptul că există o criză de identitate a profesiei de asistent social. Una din cele mai des invocate probleme ale asistenței sociale în mediul rural este lipsa de specialiști, așa încât și fenomenul de asistență socială nu este de o importanță majoră, întrucât acolo unde nu există asistenți sociali nu poți vorbi de asistență socială.

În anul 2001 a intrat în vigoare Legea 292 privind sistemul național de asistență socială care aduce primele reglementări referitoare la personalul din sistemul de servicii de asistență socială și care asigură baza unor viitoare acte normative cu privire la statutul profesiei. Importanța acestora este dată și de faptul că profesionalizarea în serviciile sociale s-a dovedit a fi un proces lent și slab dependent de numărul anual, în creștere, al absolvenților de asistență socială.

Un studiu realizat în 2002 cu privire la numărului de specialiști din sistemul public de asistență socială confirma o realitate îngrijorătoare: numărul total de asistenți sociali cu studii superioare de specialitate din serviciile consiliilor locale (din urban și rural) reprezintă aproximativ 2/3 din absolvenții unui singur an, din cele 12 Universități care au facultăți de asistență socială. Acestora li se adăugau și cei aproape 1200 de asistenți sociali angajați ai fostelor DPC-uri.

Legea cadru a asistenței sociale nr. 292 din 2011 propune o abordare unitară, holistă a nevoilor sociale, într-o manieră care să integreze servicii și beneficii sociale, acestea din urmă neputându-se acorda fără servicii sociale. Precizând că evaluarea inițială, elaborarea planurilor de intervenție sunt sarcini ale asistentului social, legea atrage după sine o presiune pentru autoritîțile administrației publice locale de a intra în legalitate angajând sau contractând servicii de asistență socială de la profesioniști.

2.2. Măsuri de asistență socială în mediul rural

Se împart în 2 categorii: beneficii sociale și servicii sociale cu caracter primar

1. Prestațiile sociale – sunt ajutoare financiare acordate pe o perioada determinată și care pot lua diferite forme, cum ar fi: alocațiile familiale și ajutoarele și indemnizațiile.

Alocațiile familiale se adresează familiilor cu copii și obiectivul lor principal este nașterea, îngrijirea si educarea copiilor. Ajutoarele sunt prestații în bani sau în natura acordate persoanelor sau familiilor cu venituri insuficiente pentru aș putea acoperi nevoile de baza.

Indemnizațiile se acorda persoanelor în vederea favorizării incluziunii sociale și promovării unei vieți autonome. Finanțarea prestatiilor de asistenta sociala se realizează în principal de la bugetul de stat și într-o mică masură de la bugetele locale.

2. Serviciile sociale cu caracter primar

Sunt un complex de acțiuni si masuri realizate pentru a răspunde nevoilor sociale, ale familiilor, persoanelor sau comunității in vederea prevenirii sau depășirii unei situații de dificultate, vulnerabilitate sau dependenta; sunt finanțate în principal din bugetul local si doar in mica măsura de la bugetul de stat.

Serviciile comunitare primare care sunt aproape inexistente în mediul rural reprezintă domeniul practic al asistenței sociale, respectiv acțiunile concrete și participative, care coroborate cu prestațiile sociale, alocațiile familiale și unele ajutoare consolidează sistemul național de asistență socială.

Accesul la serviciile comunitare trebuie soluționat fără discriminare prin asigurarea unei informări publice intense, prin transparență totală din partea Consiliilor Locale și prin acțiuni de educație a populației pentru a solicita, dacă este nevoie să beneficieze de aceste servicii.

Fără îndoială, că schimbarea de mentalitate și dobândirea unui minim de cunoștințe în cultura socială nu pot fii realizate de azi pe mâine. În acest scop fiecare primărie trebuie să își adopte un mecanism local, susținut de un compartiment tehnic de specialiști în asistență socială care să valideze măsurile stabilite de consiliul local, să asigure cercetarea socială în cadrul membrilor comunității, să evalueze programele de îngrijire la domiciliu aflate în derulare și practic să asigure coordonarea asistenței sociale la nivelul unității administrativ-teritoriale.

În funcție de posibilitățile financiare, Guvernul poate stabili anual prin legea bugetului de stat sumele care sunt destinate realizării de programe de servicii comunitare. În acest mod se poate răspunde eficient la soluționarea problemelor sociale existente pe plan național, regional și local, consiliile locale implicându-se astfel direct în asumarea unor responsabilități publice.

Serviciile comunitare primare sunt prestate gratuit pentru persoanele care nu au venituri sau ale căror venituri sunt sub nivelul venitului net lunar, pentru o persoană singură luat în calcul la stabilirea ajutorului social.

Serviciile comunitare cu caracter primar se adresează persoanelor, familiilor și comunităților aflate în dificultate, în situație de nevoie, situație care se caracterizează prin faptul că acestea nu dețin mijloacele (resurse, capacități, informații) pentru soluționarea problemelor cu care se confruntă. În acest caz, colectivitatea trebuie să acorde un sprijin special, adică sprijinul interpersonal și comunitar spontan care este necesar să se completeze cu un sprijin sistematic și profesional definit ca asistență socială comunitară.

Serviciile comunitare cu caracter primar au în vedere:

– dezvoltarea capacităților proprii – sprijinirea dezvoltării capacităților individuale și colective pentru soluționarea prin efort propriu a problemelor dificile de natură personală;

– sprijin profesional – sprijin bazat pe cunoștințe și proceduri profesionale pentru soluționarea problemelor personale sau de grup, care depășesc capacitatea naturală individuală;

– sprijin social prin promovarea de facilități – acordarea celor în nevoie de servicii și resurse din sistemul public și/sau privat reglementate de lege sau prin hotărârea consiliilor locale sau a conducerii organizațiilor neguvernamentale;

– apărarea intereselor și drepturilor persoanei- acordarea de sprijin persoanelor aflate în dificultate (copil, persoană vârstnică, persoană cu handicap, dependent social), în situația în care acestea sunt amenințate și nu sunt capabile să acționeze singure pentru respectarea propriilor drepturi și apărarea intereselor.

Toate aceste servicii sociale ar trebui să se acorde tuturor zonelor rurale dar din pricina faptului că nu există serviciu public de asistență socială acreditat pentru furnizarea de servicii sociale, acestea lipsesc cu desăvârșire.

2.3. Activitatea de asistență socială în mediul rural

Calitatea esențială a activității de asistență socială în zonele rurale este modul în care această meserie este practicată. Dezvoltând teoriile asistenței sociale în comunitățile mici, ceea ce se evidențiază clar este că, pentru a fi eficienți, practica trebuie adaptată nevoilor specifice micilor comunități.

Cei care au dezvoltat aceste teorii au ajuns la concluzia că micile comunități beneficiază de mai puține resurse umane în comparație cu cele mai mari, mai ales în domeniul social, dacă ne gândim la lucrători profesioniști în cadrul serviciilor sociale. Din această cauză, lucrătorii în cadrul serviciilor sociale din aceste comunități trebuie să știe câte puțin din toate domeniile, pentru a se putea descurca, sau, cel puțin pentru a ști cum să pună cam totul la dispoziția clienților din aceste comunități.

Neluând în considerare amplasarea, lucrătorul/asistentul social trebuie să asigure o consiliere directă sau să se ocupe de cazuri anume, să se implice în viața comunității și să aibă abilități administrative și competență în cercetare. Asistentul social care lucrează în zone rurale, trebuie de asemenea, să poată analiza, dezvolta și implementa politici sociale de diferite tipuri.

Luând în considerare factorii menționați mai sus cei care construiesc și dezvoltă teoriile asistenței sociale în micile comunități, concluzionează că asistentul social implicat aici în activitatea sa, trebuie să fie un generalist. Asta înseamnă că asistentul social trebuie să înțeleagă și să demonstreze abilități într-o gamă largă de servicii către individ, familie, grupuri mici și comunități, precum și să se dovedească apt pentru îndeplinirea sarcinilor prezentate în paragraful anterior.

Dintre dificultățile întâlnite frecvent în activitatea asistentului social din mediul rural menționăm:

Unul dintre paradoxurile asistenței sociale în micile comunități este că, deși de cele mai multe ori nu există profesioniști, iar atragerea lor este dificilă, profesioniștii în asistență socială, psihologie, medicină, asistență medicală și alte domenii care încearcă să se stabilească în aceste zone, nu se bucura de acceptarea imediată din partea localnicilor, doar pentru că serviciile lor sunt dezirabile sau necesare. Comunitățile mai mici operează cu o baza super-personalizată. Se bazează pe principalele instituții cum ar fi biserica, familia și membrii societății cei mai înstăriți pentru a-și institui o scală de valori și pentu a-și lua deciziile.

Oamenii din comunitățile rurale preferă să lucreze cu cei pe care îi cunosc de o viață, mai ales dacă aceștia trebuie să le ofere servicii de natură personală. De aceea, profesioniștii eficienți în mediul rural, din toate domeniile, trebuie sa petreacă mult timp în interiorul comunității pentru a-i cunoaște regulile, să permită comunității să-i cunoască înainte de a-și exercita profesia și de a se ocupa de responsabilitățile proprii.

Profesioniștii eficienți, din toate disciplinele, petrec o parte din primele lor săptămâni într-o comunitate mică vizitând agențiile înrudite în domeniu și devenind familiari cu profesioniștii existenți deja, viitorii colaboratori. Aceste vizite fac parte din efortul lor de a învața cum se lucrează în comunitate și de a câștiga acceptul comunității în calitate de persoane care pot să-și desfășoare munca.

În comunitățile mai mici, a deveni integrat în viața comunității înseamnă mai multe lucruri, și anume:

evitarea ofensării în vreun fel a conducătorilor agențiilor sociale publice și a membrilor influenți ai comunității, în general ¨ exprimarea oarecum confuză a propriilor crezuri social-politice ¨ participarea la activitățile sociale cum ar fi slujbele religioase, festivitățile populare, adunările populare;

a fi convențional în general

Calitatea, de fapt cerința esențială pentru un asistent social într-o comunitate mică este să-și acorde timp pentru a se adapta comunității, suficient înainte de a încerca să creeze un impact și să se integreze în acea comunitate.

Membrii comunităților mici sunt mult mai așezați decât aceia ai comunităților mai mari care par a se grăbi tot timpul. Ei găsesc timp să converseze, să reflecteze să se gândească la cea mai bună metodă a rezolvării problemelor lor.

De cele mai multe ori, aceste comunități nu au avut parte de serviciile asistenților sociali sau ale altor specialiști. În unele cazuri comunitățile nu au avut servicii la un nivel oficial, de aceea nici nu cunosc sau înțeleg că acele servicii le sunt necesare, ce înseamnă și cum pot fi asigurate.

Deși noile programe de asistență socială și noile servicii sociale pot părea lipsite de concurență sau conflicte, realitatea este că în cadrul multor dintre serviciile sociale și agențiile însărcinate cu ajutorul social de stat au acționat și funcționat locuitori ai acelor comunități, iar agențiile au fost locale, deși, poate rolul și activitatea lor nu au fost definite în mod oficial ca servicii.

De exemplu dacă într-un oraș mic se deschide un centru care se ocupă cu cei cu sanatate mentală deficitară, este puțin probabil că în acel oraș să nu fi existat nici un fel de asistență pentru cei cu probleme mentale înainte.

Pe de altă parte, una din dificultățile cu care se confruntă practicanții în micile comunități este lipsa de stimulare din partea colegilor de meserie. Cei din zonele rurale pot face eforturi deosebite pentru a participa la întruniri profesionale, pe când cei din orașele mari se confruntă cu astfel de evenimente mai des și beneficiază de contacte profesionale zilnic.

Asistenții sociali din mediul rural trebuie să-și adapteze obișnuințele abordări ale muncii lor la diferite circumstanțe, uneori neprevăzute. Este necesară uneori și o modificare a învățăturilor primite pentru a-și putea practica eficient meseria în comunitățile rurale. De exemplu o problemă majoră în zonele rurale este confidențialitatea.

Este foarte dificilă evitarea aducerii la cunoștința întregii comunități cine beneficiază de serviciile oferite atunci când sunt puține birouri care oferă servicii și când acestea sunt slab frecventate. Cine vine și cere ajutor, poate foarte ușor deveni știrea zile în astfel de circumstanțe. Asemănător, vizitele la domiciliu pot fi cu greu menținute confidențiale, atunci când localitățile sunt mici iar vecinii cunosc și recunosc imediat orice nou venit. Pe lângă toate acestea vecinii pot ști că unul din ei are probleme în căsnicie sau face abuz de diferite substanțe încă dinainte ca acesta să ceară sau să caute ajutor.

Într-un fel, pentru asistentul social din comunitățile mici confidențialitatea însemnă a avea grijă cât și în ce măsură revelarea unei părți din informațiile despre clienți se poate întâmpla și cum să nu o facă într-o manieră neadecvată. Revelarea unor anumite informații este, de cele mai multe ori limita superioară a confidențialității pe care o poate oferi un asistent social în aceste zone, protejând intimitatea clientului și confidențialitatea cazului. Astfel, asistentul social trebuie să fie extrem de atent în evitarea relațiilor duale conflictuale sau problematice chiar dacă evitarea lor în întregime poate fi aproape imposibilă. Asistenții din mediul rural pot întâmpina dificultăți în separarea muncii de activitatea, viața zilnică. Nu este ceva neobișnuit ca un asistent să fie abordat în legătură cu o problemă de serviciu la o petrecere, la cumpărături sau pe stradă. Slujba nu este o chestiune care se rezumă la 40 de ore săptămânal, timp de cinci zile pe săptămână. Este întreaga identitate a individului, iar comunitatea așteaptă ca asistentul să lucreze permanent sau, cel putin, să vorbească permanent de slujba sa.

În comunitățile rurale, se așteaptă din partea asistentului social să fie prezent și activ în activitățile religioase, ceea ce nu s-ar întâmpla într-un oraș mare.

Prin însăși natura ei, meseria de asistent social este plină de provocări și probleme oriunde ar fi ea practicată.

Asistenții sociali din marile orașe se confruntă cu alte probleme, mult mai diferite de cele din mediul rural sau al orașelor mai mici, însă ele sunt cel puțin la fel de delicate și dificile ca cele în mediul rural. Asistența socială oferă satisfacții semnificative celor care lucrează în mediul rural.

Acestea sunt o parte dintre ele:

Independenta

Asistenții sociali din marile orașe sunt de cele mai multe ori responsabili de foarte multe și diferite chestiuni pe lânga ocupația lor de bază. Pe lângă aceasta ei sunt trași la răspundere de structurile administrative și superioare cu care intră în contact sau sub a căror jurisdicție se află. Activitatea lor este monitorizată îndeaproape, fiind nevoiți să raporteze ceea ce fac sau au făcut diferitelor organizații și să se raporteze cererilor acestor organizații. Asistenții sociali din mediul rural sunt mai autonomi pentru simplul motiv că aceste agenții au doar o mână de oameni angajați și nu sute ca în marile orașe.Cei mai ambițioși preferă comunitățile mici.

Rezultate tangibile

În comunitățile mici de multe ori se întâmplă ca asistenții sociali să poată observa rezultate tangibile ale muncii lor. Fiind independenți pot constata impactul personal pe care l-au avut asupra viețuiri celor din comunitate. Mai greu se poate observa impactul atât la micro-nivele cât și la macro-nivele în comunități mari.

Recompensa personală

Fiind independenți, oamenii în ale căror vieți s-au implicat, le mulțumesc personal asistenților sociali (de multe ori în public) și îi consideră personal responsabili de îmbunătățirile aduse vieții lor. Uneori devin eroii comunităților respective.

Recunoașterea:

În timp ce unii preferă anonimatul, alții se bucură de faima pe care o dobândesc, iar în micile comunități asistentul social este cunoscut de toată lumea, devenind o persoană destul de importantă în interiorul comunității.

În marile orașe asistentul social s-ar pierde în anonimat.

2.4. Structura rețelei de asistență socială în mediul rural

Rețeaua de asistență socială în mediul rural are în centru consiliul local, în subordinea căruia funcționează fie un serviciu public local de asistență socială, fie măcar un compartiment de asistență socială ce se află în componența primăriilor.

Serviciul public local are rolul de a identifica și de a soluționa problemele sociale ale comunității din domeniul protecției copilului, familiei, persoanelor singure, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap, precum și a oricăror alte persoane aflate în dificultate.

Serviciul public de asistență socială, organizat la nivel local, are responsabilitatea creării, menținerii și dezvoltării serviciilor sociale cu caracter primar, în funcție de nevoile sociale identificate, cu scopul prioritar de susținere a funcționalității sociale a persoanei în mediul propriu de viață, familial și comunitar.

Principalele atribuții sunt:

monitorizează și analizează situația copiilor din unitatea administrativ-teritorială;

identifică și evaluează situațiile care impun acordarea de servicii sau prestații sociale;

elaborează documentația necesară pentru acordarea acestora;

colaborează cu DGASPC-urile pe domeniul Protecției copilului și transmit periodic acestora informațiile solicitate.

Asistenții sociali de la nivel local pot desfășoară activități individuale cu copii și familiile acestora și mai pot fi implicați în activități de dezvoltare comunitară. Autoritățile administrației publice locale și toți furnizorii publici de servicii sociale au obligația de a organiza și acorda serviciile sociale, precum și de a planifica dezvoltarea acestora, numai în funcție de nevoile identificate ale persoanelor din comunitate, de prioritățile asumate, de resursele disponibile și cu respectarea celui mai eficient raport cost/beneficiu. Pentru asigurarea unor servicii sociale adecvate și de calitate, autoritățile administrației publice locale au obligația de a asigura resursele umane, financiare și materiale, în conformitate cu reglementările în vigoare, strategia proprie de dezvoltare a serviciilor sociale și planurile anuale de acțiune în domeniu In zonele rurale unitățile de asistență socială sunt construite dintr-un compartiment de asistență socială care se află în subordinea Consiliilor Locale.

Acestea desfășoară activități precum:

asigură și organizează activitatea de primire a solicitărilor privind beneficiile de asistență socială;

pentru beneficiile de asistență socială acordate din bugetul local realizează colectarea lunara a cererilor și transmiterea acestora către A.J.P.I.S;

verifica îndeplinirea condițiilor legale de acordare a beneficiilor de asistenta sociala, conform procedurilor prevăzute de lege sau, după caz, stabilite prin hotărâre a consiliului local, și pregătesc documentația necesara în vederea stabilirii dreptului la măsurile de asistență socială;

întocmesc dispoziții de acordare/respingere sau, după caz, de modificare/suspendare/încetare a beneficiilor de asistența socială acordate din bugetul local și le prezintă primarului pentru aprobare;

comunica beneficiarilor dispozițiile cu privire la drepturile si facilitățile la care sunt îndreptățiți, potrivit legii;

urmăresc și răspund de îndeplinirea condițiilor legale de către titularii și beneficiarii beneficiilor de asistenta sociala;

efectuează anchete sociale pentru depistarea precoce a cazurilor de risc de excluziune sociala sau a altor situații de necesitate a membrilor comunității și, în funcție de situațiile constatate, propun măsuri adecvate în vederea sprijinirii acestor persoane;

realizează activitatea financiar-contabila privind beneficiile de asistenta sociala administrate;

elaborează si fundamentează propunerea de buget pentru finanțarea beneficiilor de asistenta sociala;

îndeplinesc orice alte atribuții prevăzute de reglementările legale în vigoare Personalul din sistemul de asistenta sociala din mediul rural

Personalul care activează în domeniul asistentei sociale din mediul rural are obligația potrivit legii 292/2011 :

să își desfășoare activitatea în conformitate cu legislația în vigoare;

să asigure confidențialitatea informațiilor obținute în exercitarea profesiei;

să respecte intimitatea beneficiarilor;

să respecte libertatea beneficiarului de a alege serviciile sociale și furnizorii de servicii sociale;

să respecte etica profesională;

Identificarea si evaluarea nevoilor sociale individuale, familiale sau de grup si elaborarea planurilor de intervenție pentru prevenirea, combaterea si soluționarea situațiilor de dificultate se realizează, in condițiile legilor speciale, de către asistenții sociali, in conformitate cu atribuțiile ce le revin potrivit statutului asistentului social si regulamentelor interne ale angajatorilor, respectiv fisei postului Potrivit legii 292/2011 autoritățile administrației publice locale angajează asistenți sociali sau contractează serviciile acestora pentru a realiza activitățile în domeniu cu respectarea raportului de un asistent social la maximum 300 de beneficiari.

III. Cercetare privind dinamica beneficiarilor de prestații sociale din comuna Mischii, județul Dolj, în perioada 2008-2012

Comuna Mischii este situată în zona de nord-est a județului Dolj, la aproximativ 10 km de Craiova, reședința județului, pe drumul național DN65C, ce leagă Craiova de Bălcești.

Comuna Mischii este formata din satele Mischii, Călinești, Gogoșești, Mlecănești, Motoci, Urechești si se învecinează la nord cu comunele Goești si Murgași, la est cu comuna Ghercești, la sud cu municipiul Craiova si la vest cu comuna Șimnicul de Sus.

Comuna Mischii are o suprafață de 4.993 de ha, altitudinea maximă fiind de 225 m în partea de nord a comunei, în pădurea Călinești, iar altitudinea minimă este de 175 m in satul Motoci.

Denumirea comunei Mischii, fiind de origine turcească, traducându-se prin ”chirigii, cărăuși” care ne indică una din preocupările locuitorilor din comună. Numărul locuitorilor este aproximativ de 1970.

Satul Motoci a fost înființat in anul 1713 când un păstor Marin Motocul s-a așezat cu turma de oi pe aceste locuri.

Principalele ocupații ale oamenilor sunt creșterea animalelor și agricultura. În ultimii ani, acea generație de oameni care aveau atunci activitate continuă în agricultură au devenit persoane vârstnice, au apărut diferite probleme de sănătate, au devenit neputincioși și nu au mai reușit să își lucreze pământurile, și nu au nici ajutor de la copii, deoarece mulți dintre ei au migrat către oraș, iar dintre cei care au rămas alături de părinții lor, o parte s-au ocupat în continuare de agricultură, ceilalți beneficiind de ajutor social.

Agricultura ocupă un loc important în economia comunei Mischii. Culturile agricole cultivate sunt: porumbul, grâul și vița de vie.

Conform datelor obținute din registrul agricol (anul 2012) al primăriei Mischii, populația comunei numără 1967 locuitori, grupați în 967 de gospodării, dintre care copiii (0- 14 ani) reprezintă 14% , populația de vârstă activă (15-59 ani) 41%, iar vârstnicii (60 de ani și peste) 45%. Mai exact copiii sub 14 ani sunt în număr de 276, populația de vârstă activă între 15 și 59 de ani 806, iar persoanele vârstnice 885.

3.1. Metodologia cercetării

Cercetarea de față este una descriptiv-evaluativă, preponderent de tip cantitativ.

Scopul a fost acela de a arata dinamica beneficiarilor de prestații sociale din 2008 până în 2012.

Obiectivele pe care le-am urmărit au fost:

Identificarea numărul de beneficiarii de beneficii sociale în decursul fiecărui an din 2008 și până în prezent.

Identificarea numărului de familii beneficiare de ajutor social, în funcție de componența lor numerică (persoane singure, familii cu 2, 3, 4 sau peste 4 membri în familie).

Identificarea sarcinilor asistentului social în mediul rural

Cercetarea a fost desfășurată în cadrul compartimentului de asistență socială al Primăriei din Comuna Mischii.

Principalele metode de cercetare utilizate au fost analiza documentelor sociale și observația spontană, directă, complementar fiind colectate informații și prin interviuri nestructurate cu personalul cu atribuții în asistența socială angajat al primăriei Mischii.

Conform Legii 292/2011, art. nr. 5, sistemul national de asistență socială se întemeiază pe următoarele principii si valori:

Participarea beneficiarilor la realizarea programelor individualizate de suport social și se implică activ în viața comunității.

Nediscriminarea, potrivit căreia persoanele vulnerabile beneficiază de acțiuni și măsuri de protecție socială fără preferințe de rasă, categorie socială, sex, religie, limba, origine etnică

Focalizarea potrivit căreia beneficiarii de asistență socială și serviciile sociale se adresează celor mai vulnerabile categorii de persoane și se acordă în funcție de bunurile și veniturile acestora;

Solidaritatea socială, potrivit căreia întreaga comunitate participă la sprijinirea persoanelor vulnerabile care necesita suport și măsuri de protecție socială pentru limitarea unor situații de dificultate

Universalitatea, potrivit căreia fiecare persoană are dreptul la asistență socială, în condițiile prevăzute de lege;

Egalitatea de șanse, potrivit căreia, fără niciun fel de discriminare, au acces în mod egal la oportunitățile de împlinire și dezvoltare personală, dar și la măsurile și acțiunile de protecție socială.

3.2. Analiza și interpretarea datelor

Aproximativ 45% dintre persoanele vârstnice sunt pensionare. Acestea se ocupă în principal cu întreținerea gospodăriilor în care locuiesc, cu creșterea animalelor și foarte puțini dintre ei, adică aproximativ 15 %, cu agricultura.

Aceste familii au o sursă de venit care provine fie din agricultura, creșterea animalelor, sau sunt angajați la anumite firme care se află în localitate, iar unii dintre ei lucrează și în afara localității.

În Comuna Mischii nu există niciun loc în care oamenii ar putea să muncească în afară de micile întreprinderi comerciale și asociații agricole.

În cadrul primăriei există un compartiment de asistență socială, însă acest compartiment nu este acreditat ca furnizor de servicii sociale.

Personalul compartimentului de asistență socială este constituit din două persoane fără studii în domeniul asistenței sociale, dar care îndeplinesc atribuții în asistență socială conform fișei postului.

Din convorbirile purtate cu personalul compartimentului am constatat faptul că datorită imposibilității furnizării de servicii sociale, activitatea acestora constă preponderent în întocmirea dosarelor pentru furnizarea de prestații sociale și mai puțin celelalte atribuții prevăzute în fișa postului.

Folosind metoda observației și analiza documentelor sociale, am constatat că în perioada analizată nu au existat alte măsuri de suport, în înțelesul definit anterior, cu excepția beneficiilor sociale

Atribuțiile personalului din compartimentul de asistență socială sunt următoarele:

1) În aplicarea prevederilor legii nr.416/2001 privind venitul minim garantat, modificată și completată prin OUG 124/2011:

– înregistrează și soluționează cererile de solicitare a ajutorului social, în termen legal;

– întocmește anchete sociale pentru acordarea/neacordarea ajutorului social, în termen legal;

– stabilește dreptul la ajutor social, cuantumul acestuia și data efectuării plății ajutorului social;

– urmărește îndeplinirea de către beneficiarii de ajutor social a obligațiilor ce le revin;

– modifică cuantumul ajutorului social, suspendă și încetează plata ajutorului social, conform hotărârii Consiliului Local Mischii, de aplicare a legislației în domeniu.

– efectuează periodic noi anchete sociale în vederea respectării condițiilor care au stat la baza acordării ajutorului social.

– înregistrează și soluționează pe bază de anchetă socială cererile de acordare a ajutoarelor de urgență.

– transmite în termen legal la Agenția Județeană de Plăți și Inspecție Socială situațiile statistice privind aplicarea Legii nr.416/2001 modificată și completată prin OUG 124/2011;

– întocmește situația privind persoanele și familiile marginalizate social și o transmite Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Dolj.

2) În aplicarea O.G. nr. 55/2004 privind unele măsuri financiare în vederea acordării ajutoarelor pentru încălzirea locuinței și a H.G. nr.1285/2004 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a O.G. nr.55/2004:

– asigură acordarea, încetarea dreptului la ajutor pentru încălzirea locuinței cu lemne, beneficiarilor de ajutor social în baza Legii nr.416/2001 privind venitul minim garantat.

3) În aplicarea prevederilor legii nr.61/1993 privind alocația de stat pentru copii, cu modificările și completările ulterioare:

– primește cererile pentru acordarea alocației de stat pentru copiii preșcolari precum și actele doveditoare din care rezultă îndeplinirea condițiilor legale de acordare a acestui drept.

– întocmește și înaintează A.J.P.I.S DOLJ borderoul privind situația cererilor înregistrate pentru acordarea alocației de stat.

– primește cererile și propune A.J.P.I.S pe bază de anchetă socială schimbarea reprezentantului legal al copilului și plata alocației de stat restantă.

4) În aplicarea prevederilor Legii 277/2010 modificată și completată prin OUG 124/2011 privind alocația de susținere a familiei:

– primește cererile și declarațiile pe propria răspundere depuse de familiile care au în întreținere copii în vârstă de până la 18 ani;

– verifică prin anchete sociale îndeplinirea de către solicitanți a condițiilor de acordare a alocației de susținere a familiei;

– propune pe bază de referat primarului acordarea / neacordarea prin dispoziție, a alocației de susținere a familiei;

– efectuează periodic anchete sociale în vederea urmăririi respectării condițiilor de acordare a dreptului la primirea alocației de susținere a familiei;

– propune pe bază de referat primarului modificarea, încetarea prin dispoziție, a alocației de susținere a familiei

– întocmește și transmite până în data de 5 ale lunii curente pentru luna precedentă la Agenția Județeana de Plăți și Inspecție Socială borderoul privind cererile noi de acordare a alocației de susținere a familiei aprobate prin dispoziția primarului în conformitate cu prevederile legii 277/2010 modificată și completată prin OUG 124/2011 precum și borderoul privind modificarea cuantumului alocației, suspendarea sau după caz, încetarea dreptului de acordare a alocației.

– comunică familiilor beneficiare dispoziția primarului de acordare / respingere / modificare încetare a dreptului la alocația de susținere a familiei.

5) Recepționează și distribuie produsele alimentare (faina, zahar etc.) ce se acordă categoriilor de persoane cele mai defavorizate conform art.3 din HG 600/2009

6) Întocmește dosarele pentru ajutorul de încălzire conform prevederilor OUG 5/2003 privind ajutoarele pentru încălzirea locuinței , precum și unor facilități acordate populației , pentru plata energiei termice, aprobată prin legea 245/2003 , cu modificările și completările ulterioare.

7) Colaborează cu Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului în domeniul protecției copilului și transmit acesteia toate datele și informațiile solicitate din acest domeniu;

8) În aplicarea prevederilor Legii nr. 448 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap cu modificările și completările ulterioare:

– verifică prin anchetă socială îndeplinirea de către solicitanți a condițiilor legale privind încadrarea acestora în funcția de asistent personal și propune aprobarea, după caz, respingerea cererii persoanei care solicită angajarea în funcția de asistent personal al persoanei cu handicap grav;

– verifică periodic, la domiciliul asistatului activitatea asistentului personal al persoanei cu handicap grav.

– întocmește referatul constatator în urma verificărilor periodice efectuate și propune după caz, menținerea, suspendarea sau încetarea contractului de muncă al asistentului personal al persoanei cu handicap grav;

– avizează rapoartele semestriale de activitate întocmite de asistenții personali ai persoanelor cu handicap grav, privind activitatea și evoluția stării de sănătate și handicap, a persoanelor asistate;

– întocmește anchetele sociale pentru copiii cu handicap grav care au angajat asistent personal în vederea reexpertizării și încadrării într-un grad de handicap.

9) În aplicarea prevederilor Ordinului nr.794/380/2002 al Ministrului sănătății și familiei, Ministrului administrației publice și a prevederilor legii 448/2006:

– verifică prin anchetă socială îndeplinirea condițiilor de acordare a indemnizației cuvenite părinților sau reprezentanților legali ai copilului cu handicap grav precum și adultului cu handicap grav sau reprezentantului său legal și propune după caz, acordarea sau neacordarea indemnizației.

– eliberează adeverințe și alte înscrisuri propriului sector de activitate;

– deservește publicul conform programului stabilit de către secretarul unității.

10) Arhivează documentele propriului sector

11) Alte obiective dispuse de primar, secretar și consiliul local.

Pe lângă aceste atribuții ce sunt prevăzute în fișa postului personalul cu atribuții în asistență socială lucrează foarte mult la completarea cererilor și declarațiilor pe propria răspundere depuse pentru acordarea diferitelor beneficii.

Potrivit legii cel care solicită acordarea unei prestații sociale trebuie să își completeze singur cererea tip, respectiv declarația pe propria răspundere, ce se completează în vederea declarării membrilor familiei și veniturile pe care le dețin, iar apoi să o depună spre înregistrare și aprobare. Însă acest lucru nu se întâmplă, ei sunt de părere că persoanele de la primărie trebuie să se ocupe de acestea, și dat fiind faptul ca unii dintre ei nu au nici capacitatea necesară pentru a putea completa cererile, cei de la conducere au hotărât că cele doua persoane care lucrează în cadrul compartimentului de asistență socială să se ocupe de complectarea tuturor cererilor și declarațiilor, pe baza documentelor de identitate de la beneficiari.

Acest lucru le ocupă foarte mult timp persoanelor angajate care în loc să meargă pe teren și să facă o anchetă socială așa cum ar trebui, își ocupă mai mult de 3 ore din programul zilnic de lucru doar pentru a scrie cereri. Eu consider că ar fi fost ideal să pună la avizier un model de cerere completat și fiecare beneficiar să depună un mic efort pentru a le întocmi. Acest lucru ar ușura foarte mult munca angajaților întrucăt ar câștiga timp pentru munca de teren care lipsește cu desăvârșire.

Tabel nr. 1 Dinamica beneficiarilor de beneficii sociale din comuna Mischii, județul Dolj în perioada 2008-2012

Se observă în tabelul nr. 1 o diferență semnificativă a numărului dosarelor de ajutor social din 2009 față de cele din 2010. În anul 2009 au fost prezente 117 de dosare în plată iar în 2010 numărul acestora a ajuns până la 87.

La fel se întâmplă și cu situația din anul 2008 respectiv 2009 există o creștere cu 15 dosare.

O posibilă explicație la ceea ce s-a întâmplat în anii 2009-2010 este că au avut loc alegeri electorale și a situației de criză.

În decursul celorlalți ani nu se observă o diferență foarte mare între numărul familiilor beneficiare.

Copiii din comuna Mischii în plasament monitorizați sunt doar trei.

Alte masuri de sprijin acordate beneficiarilor de ajutor social este acela de înmormântare. În anul 2011 s-au acordat doua ajutoare de înmormântare familiilor fără niciun venit.

Tabelul nr. 2 Beneficiarii de ajutor social în perioada 2008-2012

Se observă în tabelul nr. 2 o diferență semnificativă a numărului dosarelor de ajutor social din 2009 față de cele din 2010. În anul 2009 au fost prezente 117 de dosare în plată iar în 2010 numărul acestora a ajuns până la 87.

Din convorbirile purtate cu personalul cu atribuții în asistență socială, acest fenomen se explică astel: persoanele singure sunt foarte mult afectate de sărăcie, nu au de la cine să primească sprijin, iar peste 50% dintre ei sunt trecuți de vârsta a doua, drept urmare reușesc foarte greu să își gasească un loc de muncă, ei spun că nu își pot părăsi locuințele să își caute de lucru în altă localitate și așa ajung să fie beneficiari a-i ajutorului social, devenind și foarte dependenți de acesta.

Familiile formate din 2 persoane respectiv 3 persoane sunt fie familii monoparentale, fie sunt la fel persoane trecute de vârsta a doua care nu au un loc de muncă, și care se tem de incapacitatea lor de a mai face față unei slujbe și se mulțumesc doar cu un ajutor infim primit de la stat.

Concluzii

Măsurile de asistență socială din mediul rural s-au arătat a fi, departe de nevoile oamenilor.

Conform cadrului legislativ în domeniul asistenței sociale se dorește creșterea gradului de implicare a primăriilor în scopul identificării problemelor sociale reale și elaborarea unor strategii viabile de dezvoltare socială, însă cum s-ar putea realiza acest lucru dacă nu există finanțare pentru serviciile de asistență socială și de asemenea nu există nici personal de specialitate în domeniul asistenței sociale din mediul rural.

În ceea ce privește măsurile de asistență socială în mediul rural s-a observat existența prestațiilor sociale precum: ajutorul social, alocațiile familiale, ajutorul pentru încălzirea locuinței etc. Acestea reprezintă principala activitate a persoanelor cu atribuții în asistență socială din zonele rurale.

Conform studiului de cercetare efectuat în Comuna Mischii , unde mi-am propus să aflu dinamica beneficiarilor de prestații sociale în perioada 2008 – 2012, s-a arătat că lipsa măsurilor de suport pentru populația și mediul rural duce la acordarea unui număr mare de prestații sociale.

Consider că pentru a se putea schimba ceva în ceea ce privește dificultățile cu care se confruntă oamenii din comuna Mischii ar trebui să se pună foarte mult accentul pe acordarea de servicii sociale.

Pentru o bună funcționare a sistemului de asistență socială în Comuna Mischii este necesar ca în bugetele locale să se prevadă mai multe fonduri, care printr-o utilizare punctuală și rațională să soluționeze situația cazurilor sociale.

Mai multă responsabilitate pe plan local din partea autorității care ar putea contribui la posibilitatea încheierii de contracte cu organizațiile neguvernamentale care pot oferi servicii comunitare în condiții avantajoase și de calitate, care ar compensa sprijinul acordat de Guvern persoanei sau familiei aflate în situație de risc, imprimând totodată comunității un plus de umanitate, iar membrilor ei șanse de integrare în societate și dreptul la o existență decentă și demnă.

Serviciile comunitare ar trebui să se organizeze pe plan local potrivit tradițiilor și obiceiurilor regionale, prin mobilizarea resurselor financiare și umane disponibile potrivit principiului solidarității sociale, prin stimularea participării, inovației și inițiativei membrilor comunităților, și prin formarea unei culturi și mentalități sociale sănătoase.

Este necesară de asemenea reconsiderarea rolului și a importanței tradiționale a comunității în rezolvarea problemelor sociale care au în vedere abdicarea de la principiul centralist-birocratic și trecerea la aplicarea inițiativelor locale prin instituirea de noi forme de responsabilitate care să susțină funcțiunile statului în rezolvarea problemelor sociale.

Bibliografie

Alexiu, Mircea, (1997). Curs de metode utilizate în asistență socială. Universitatea de vest, Timișoara.

Alexiu, Teodor Mircea și Sellick , Clive (coord)., (2000) Asistența Socială în România și în Marea Britanie UNICEF, București.

Avram Cezar, Popescu, Parmena și Radu, Roxana (2006), Politici Sociale volumul I. Editura ALMA – Craiova. p 186, 205-228

Bocancea, Cristian și Neamțu, George (1999). Elemente de Asistență Socială. Editura Polirom.

Brașoveanu, Sorin, (2007). Revista de cercetare și intervenție socială, Editura Lumen.

Buzducea, Doru. (2005). Aspecte contemporane în asistența socială. Editura Polirom.

Buzducea, Doru. (2009). Sisteme Moderne de Asistență Socială – Tendințe globale și practici locale. Editura Polirom.

Ginsberg, L. H. (Ed.). (2005). Social work in rural communities (4th ed.). Alexandria, VA: Council on Social Work Education.

Molnar, Apud Maria, (1999). Sărăcia și protecția socială, Editura Fundației “România de Mâine, București.

Meystedt, D. M. (1984). Religion and the rural population: Implications for social work. Social Casework, Social Casework, Vol. 65(4), Apr 1984, 219-226.

Neamțu, George, (2003). Tratatul de Asistență Socială, Editura Polirom, Iași.

Niță, Andreea Mihaela, (2009). Dezvoltarea Comunitară în Spațiul Rural Românesc. Editura Beladi.

Pașa, Florin și Pașa, Luminița Mihaela, (2004). Asistența Socială în România. Editura Polirom.

Pașa, Florin și Pașa, Luminița Mihaela, (2003). Cadrul Juridic și Organizatoric al Asistenței Sociale în România. Editura Polirim.

Sorescu, Emilia-Maria și Berilă, Ioan, (2005). Asistența Socială – Sistem și profesie, Editura Universitaria, Craiova.

Stănculescu, Manuela Sofia și Berevoiescu, Ionica, (2004). Sărac lipit caut altă viață, Editura Nemira.

Scales, T. L., & Streeter, C. L. (Eds.). (2004). Rural social work: Building and sustaining community assets. Belmont, CA: Brooks/Cole/Thomson Learning

Zamfir, Elena, Preda, Marian, (coord). (2000). Diagnoza problemelor sociale și dezvoltare comunitară, Editura Expert, Bucureṣti.

Zamfir, Elena și Zamfir, Cătălin, (1995). Politici sociale România în context European, Editura Alternative, București.

Zamfir, Elena, (2000). Strategii Antisărăcie și Dezvoltare Comunitară. Editura Expert, București.

Zamfir, Elena, Zamfir, Cătălin (1995). Politici sociale – România în context European, Editura Alternative, Bucureṣti.

Zamfir, Cătălin, (2007). Sociologia societăților în schimbare în sociologia României. Propuneri de noi criterii de evaluare a producției sociologice, Vol.V, nr.2., Editura Polirom, Iaṣi.

Zamfir, Elena, (2000). Strategii Antisărăcie și dezvoltare comunitară, Editura Expert.

Zamfir, Elena și Preda, Marian, (2000). Diagnoza Problemelor Sociale Comunitare, Editura Expert.

Zamfir, Cătălin, Stănescu, Simona, (coord). (2007). Enciclopedia dezvoltării sociale. Iași: Editura Polirom.

Parlamentul României, Legea nr 292/2011 privind sistemul național de asistență socială, publicată ȋn Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Nr. 905

Guvernul României, Ordonanța nr. 86/2004 din 19.08.2004 privind serviciile sociale, publicată ȋn Monitorul Oficial, Partea I, Nr. 799 din 30.08.2004

Parlamentul României, Legea nr. 68/ 2003 privind serviciile sociale, publicat ȋn Monitorul Oficial, Partea I, Nr. 619 din 30.08.2003

Guvernul României, Hotărârea de Guvern nr. 90 din 23 ianuarie 2003 pentru aprobarea regulamentului-cadru de organizare și funcționare a serviciului public de asistență socială.