Masuri Active de Integrare a Somerilor In Munca

=== Măsuri active de integrare a şomerilor în muncă ===

Introducere

Dezvoltarea economică a unei țări sau regiuni este în corelație cu mai mulți factori: resurse naturale, informaționale, resurse umane. Din cele mai vechi timpuri, la baza dezvoltării societătii, a stat omul. Astfel, prin vânzarea celei mai importante resurse pe care o deține (munca – fizică sau intelectuală), omul, și implicit munca pe care o oferă, reprezintă factorul principal de dezvoltare economică. Însă, în cadrul unei economii de piață nu există ocupare deplină; nu toate persoanele reușesc să se încadreze în muncă (fie din cauza calificării sau pur și simplu nu există locuri de muncă suficiente). Dezvoltarea economică este în strânsă legătură cu ocuparea, iar apariția șomajului indică existența unui dezechilibru în economie determinat de necorelarea ofertei de muncă (munca propriu-zisă oferită de oameni) cu cererea de muncă (locurile de muncă existente pe piață).

Lucrarea de față, stucturată pe patru capitole, încearca să prezinte fenomenul macroeconomic denumit șomaj la nivelul județului Cluj, precum și factorii care determină acest dezechilibru. Șomajul afectează piața muncii din Cluj, fiind prezent în cadrul oricărei economii de piață.

Primul capitol al lucrării redă o prezentare a județului Cluj, a populației existente, a economiei și a investițiilor care au dus la dezvoltarea treptată a celui mai important județ, din punct de vedere economic, din Transilvania.

Cel de-al doilea capitol prezintă piața forței de muncă la nivelul județului Cluj și evoluția principalilor factori din cadrul acesteia începând cu anul 2000.

Al treilea capitol al lucrării abordează dezechlibrul existent pe piața muncii – șomajul în județul Cluj. Este prezentată evoluția acestui fenomen, precum și durata șomajului și implicațiile acestuia; persoanele șomere sunt clasificate în funcție de diferite criterii (vârstă, sex, categorii de beneficii, mediu de proveniență).

Ultimul capitol prezintă măsurile active întreprinse de Agenția Județeană de Ocupare a Forței de Muncă din Cluj în ultimii trei ani, în vederea integrării pesoanelor șomere în muncă.

În urma analizării datelor din cele patru capitole care compun lucrarea de față, la sfarșit sunt redate concluziile.

Capitolul 1: Județul Cluj – prezentare generală și importanțǎ economicǎ

1.1. Elemente de ordin geografic și administrativ

Județul Cluj este așezat în partea central-vesticǎ a României, în centrul Transilvaniei, o regiune de o importanțǎ istoricǎ majorǎ, fiind al 13-lea județ ca mǎrime din țarǎ. Se învecineazǎ cu 6 județe: Sǎlaj, Maramureș, Bistrița-Nǎsaud, Mureș, Alba și Bihor, facând parte din Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest.

Acest județ are o suprafațǎ de 6.674 km², reprezentând 2.8% din teritoriul României. Cu privire la formele de relief existente, în partea de sud-vest se întind Munții Apuseni (cu înǎlțimi de pânǎ la 1800 m), restul fiind câmpie și deal. Datoritǎ diversitǎții formelor de relief, județul are un potențial turistic dezvoltat, luând în considerare și poziția favorabilǎ de care se bucurǎ: deschidere spre partea de vest a Europei. Gradul de urbanizare este de aproximativ 67.0%, situându-se peste media de 53.1% existentă la nivelul Regiunii Nord-Vest și peste media înregistrată la nivel național (la nivel național, gradul de urbanizare -1 ianuarie 2010- era de 54.9%).

Județul Cluj are 5 municipii, un oraș (Huedin) și 74 de comune. Cele cinci municipii sunt: Cluj-Napoca, Dej, Gherla, Turda și Câmpia Turzii. Reședința administrativǎ a județului este reprezentatǎ de municipiul Cluj-Napoca.

Populația municipiului Cluj-Napoca este de 317.953 locuitori, reprezentând 44.16% din populația totalǎ a județului și aproximativ 65% din populația urbanǎ. Fiind o așezare antică, municipiul are la bază vechiul oraș din timpul ocupației romane, Napoca, de unde a și preluat numele. De asemenea, el reprezintǎ un important centru cultural și economic al României. Astfel, existǎ 12 instituții de invatamant superior în municipiu, dintre care 5 sunt de stat, iar 7 private. Numǎrul mare de facultǎți concentrate la nivelul acestui centru cultural reprezintǎ un factor de atracție pentru numeroși studenți, creându-se astfel o piațǎ a forței de muncǎ calificatǎ în a presta servicii în toate domeniile de activitate. Potențialul economic dezvoltat se datoreazǎ surselor locale și investițiilor din exterior, dar și poziției geografice extrem de favorabile, situându-se la răscrucea unor rute comerciale importante și creând o legǎturǎ între Europa central-vestică și Europa de Est.

Eterogenitatea cadrului natural se remarcă printr-un peisaj pitoresc la care se adaugă vestigii istorice evocatoare ale unor momente din trecutul țării noastre, numeroase monumente de artă, elemente etnografice și folclorice originale care fac din județul Cluj un centru de mare atractivitate turistică pe plan intern și internațional.

1.2. Populația județului Cluj

1.2.1. Structura etnică a populației

Populația totală a județului Cluj la 1 ianuarie 2010 a fost de 693.691, din care 51.78% sunt femei. Populația are o tendință descrescătoare din punct de vedere numeric. În anul 2003 populația totală era de 719.864 persoane. Până în anul 2009, populația la nivelul județului a scăzut cu 4.21%, ajungând la 689.523. Scăderea nivelului populației se explică prin masiva migrație către Europa vestică ce a avut loc în ultimii ani, precum și sporului natural negativ înregistrat. La 1 ianuarie 2010 sporul natural în județul Cluj era de -1746 persoane (6601 născuți vii și 8347 persoane decedate).

Având un mediu natural favorabil activității umane, suprafața județului Cluj a fost locuită din timpuri istorice. Prosperul județ din inima Transilvaniei a fost străbătut de-a lungul timpului de mai multe naționalități, astfel încât structura etnică este destul de complexă: populația majoritară este de naționalitate română; există persoane de etnie maghiară, rromi, germani și alte naționalități: 80.2% români, 17.1% maghiari, 2.3% rromi, 0.2% germani, 0.2% alte naționalități. Structura etnică a județului Cluj este reprezentată mai jos:

Grafic 1.1 – Structura etnică a populației județului Cluj la 1 ianuarie 2010

Sursa: calcule proprii pe baza informațiilor din Anuarul Demografic al României, 2010 (INS)

1.2.2. Structura populației pe medii și sexe

În ceea ce privește stuctura populației pe sexe și medii, există o tendință de scădere a numărului de locuitori în ultimii 6 ani la nivelul județului. Tabelul de mai jos prezintă evoluția populației județului Cluj pe sexe și medii în ultimii 7 ani:

Tabel nr. 1.1: Populația județului Cluj pe sexe și medii începând cu anul 2003

Sursa: INS, Anuar Statistic 2003-2010

Conform datelor din tabelul de mai sus, începând cu anul 2004 și până în anul 2007 se observă o scădere ușoară a populației la nivelul județului.

În anul 2007 față de anul 2004 populația scade cu 4.98%. Din anul 2007 numărul populației fluctuează ușor, crescând față de anul 2006 nesemnificativ; o ușoară creștere se înregistrează în 2008 față de anul precedent, iar în 2009 populația intră pe un trend ușor descrescător comparativ cu anul anterior (scăderea e de 0.71%). În ultimii 7 ani, populația județului a scăzut cu 4.22%. Această scădere a populației este consecința directă a migrației persoanelor în afara României, precum și sporului natural devenit negativ începând cu anul 1991.

Grafic 1.2–Evoluția populației în funcție de medii în județul Cluj începând cu 2000

Sursa: INS, Anuar Statistic 2002-2010

În ceea ce privește evoluția populației în mediul urban și rural, graficul de mai sus indică un trend ușor fluctuant:

o scădere a populației între anii 2004-2005 (cu 2.77%) în mediul urban, ceea ce determină o creștere a populației în mediu rural;

între anii 2005-2006 fluctuația este nesemnificativă în ambele medii;

se înregistrează o ușoară scădere a populației în anul 2008 față de anul 2007 (creșterea este de 0.67%) în mediul rural;

la 1 ianuarie 2010 populația din mediul urban era cu 0.14% mai scăzută decât la 1 ianuarie 2009.

Grafic 1 3 – Structura populației în funcție de medii la 1 ianuarie 2010 in jud. Cluj

Sursa: INS, Anuar Statistic 2010

După cum se poate observa din graficul 2, tendința populației la nivelul județului este ușor oscilantă în ceea ce privește mediul de viețuire. Populația din mediul urban este aproximativ dublă (cu 33.78% mai mare decat cea din mediul rural) față de persoanele din mediul rural.

1.2.3. Structura populației ocupate pe activități ale economiei

Datorită activităților multiple care se desfășoară la nivelul județului, populația ocupată prestează servicii și produce bunuri în numeroase domenii precum: agricultura, industria prelucrătoare, construcții, comerț, etc. În tabelul de mai jos este prezentată structura populației pe cele trei mari sectoare de activitate:

Tabel nr. 1.2: Structura populației ocupate pe activități ale economiei in jud. Cluj începând cu 2003

-%- –

Sursa: calcule proprii pe baza datelor preluate din Anuarele Statistice 2004-20010, INS

După cum se observă din tabelul de mai sus, domeniul agriculturii are cea mai mare parte a populației ocupate în anul 2003 (36.02%). Din anul 2003 se observă o scădere a populației ocupate în acest sector. La 1 ianuarie 2009, populația ocupată în domeniul agicol era de 25.75%. Față de anul 2003, procentul celor ocupați în domeniul agricol a scăzut semnificativ cu 10.26%. Pentru începutul anului 2010 (1 ianuarie), personele ocupate în agricultură erau în număr de 315.1 mii, valoare cu 1.8% mai ridicată comparativ cu aceeași dată a anului precedent.

În cadrul sectorului industriei și construcțiilor, se observă o oscilație ușoară de la un an la altul: până în anul 2005 populația ocupată crește ușor, în anul 2006 scade, în 2007 crește din nou (ajungând la 97.4 mii persoane). În anul 2008 se observă o scădere față de 2007 a procentului persoanelor ocupate în aceste domenii. Astfel, în 2007, 32.01% din populația ocupată, desfășura activitate în industrie și construcții, iar în 2008 acest procent scade ușor cu 1.08% (ajungând la 30.93% la 1 ianuarie 2009).

În cadrul sectorului industrie și construcții, situația populației ocupate la nivel de ramură (industrie prelucrătoare, industria extractivă și construcții) s-a modificat în timp. Astfel în 2003, 70.72% din populația ocupată desfășoară activitate în industria prelucrătoare, procentajul crescând nesemnificativ și ajungând la 72.83% la 1 ianuarie 2009. Tot în acest sector, un progres demn de remarcat îl are ramura construcții. În anul 2003, 18.35% din populația ocupată în sectorul industrial avea activitate în construcții. Până în anul 2008, populația ocupată în domeniul construcțiilor a crescut cu 2.23%, ajungând la 1 ianuarie 2009 la 20.58%.

În domeniul serviciilor se observă o creștere semnificativă a populației ocupate: de la 35% în anul 2000, la 43.30% în anul 2005. Această creștere se datorează dezvoltării comerțului la nivelul județului, astfel încât a determinat apariția nevoii de tot mai multe persoane care să presteze servicii în acest domeniu.

Față de anul 2007, la 1 ianuarie 2009 populația ocupată în servicii scade (nesemnificativ) cu 1.26%. Cu toate acestea, județul Cluj își apară poziția dobândită de-a lungul anilor de lider în comerț pentru zona Transilvaniei.

În ansamblu, numărul populației ocupate la nivelul județului a crescut semnificativ în ultimii 6 ani, cel mai mare progres înregistrându-se de la anul 2007 la anul 2008 (populația ocupată a crescut cu 5.2 mii persoane), după cum se poate observa în graficul de mai jos.

Excluzând agricultura, toate celelalte domenii de activitate înregistrează o dezvoltare constantă, ceea ce înseamnă o mai mare nevoie a forței de muncă la nivel județean. Astfel, domeniul agricol nu mai reprezintă un interes din cauza costurilor mari necesare (prelucrarea mecanică a pamântului, ca exemplu) și a beneficiilor reduse în comparație cu investiția inițială. În cealaltă direcție se află domeniul construcțiilor, bine remunerat, datorită dezvoltării pieței imobiliare.

Grafic 1.4 – Evoluția populației ocupate în jud. Cluj începând cu 2003

Sursa: INS, Anuar Statistic 2004-2010

1.3. Progresul economic în județului Cluj

Clujul face parte din categoria județelor cu o economie complexă și diversificată, cu ponderi importante în economia națională, fiind – din acest punct de vedere – cel mai important centru administrativ-teritorial din nord-vestul țării. Economia județului Cluj a avut și are la bază bogate resurse materiale, o poziție geografică avantajoasă, cu posibilități facile de comunicație pe căile feroviare și rutiere; de asemenea, există rezerve importante de forță de muncă înalt calificată și cu tradiție în numeroase domenii, capacitate deosebită de adaptare la cerințele pieței concurențiale, datorită puternicelor centre de școlarizare la toate nivelurile, cît și a celor de cercetare științifică și dezvoltare tehnologică de care dispune județul.

1.3.1. Investiții și capital străin

Din punct de vedere al societăților comerciale active, județul Cluj se situează pe locul doi la nivel de țară, după municipiul București, cu un procent de 4,3% din totalul firmelor active existente la nivel național.

Începând cu anul 2003, dezvoltarea economicǎ a județului a cǎpǎtat amploare. Astfel, numai în municipiul Cluj-Napoca la sfarșitul anului 2003 erau înregistrate 23.843 de societǎți care aveau capital privat, 56 de societǎți cu capital de stat, 31 de regii autonome (cu filiale) și 115 societǎți cu capital mixt (privat și de stat).

În ceea ce privește investițiile strǎine, la acea datǎ, în Cluj-Napoca, nivelul capitalului subscris era de 156.06 milioane dolari. Principalii investitori strǎini sunt din Ungaria, Luxemburg, Italia și Statele Unite ale Americii. Apoximativ un sfert din investițiile făcute la nivelul județului, provin din Italia (24.49%).

La jumǎtatea anului 2010, la nivelul județului erau înmatriculate 61.224 societǎți comerciale:

91 cu capital de stat

261 cu capital mixt (privat+de stat)

60.872 cu capital privat

Grafic 1.5 – Structura întreprinderilor la nivelul județului Cluj în funcție de proveniența capitalului – 1 iulie 2010

Sursa: Camera de Comerț și Industrie Cluj

Majoritatea investitorilor străini sunt de origine italiană (25.15% din totalul investițiilor străine).

În domeniul bancar, la nivelul județului, există 25 de bănci care au sucursale, iar 10 dintre ele și-au dezvoltat o rețea de agenții. Dintre aceste banci, Banca Transilvania este cea mai dezvoltată, fiind înființată în anul 1994 în Cluj-Napoca, extinzându-se ulterior pe întreg teritoriul României.

1.3.2. Agricultura

Sectorul agricol a înregistrat un declin în ceea ce privește suprafață cultivată. Dacă în anul 1995 se cultivau la nivelul județului 165.870 hectare, după 10 ani (2005), suprafața cultivată în județul Cluj era de 157.307 hectare. Evoluția numărului de hectare cultivate în perioada 2003-2010 este redată mai jos:

Tabel nr. 1.3: Suprafața cultivată în județul Cluj începând cu anul 2003

-hectare-

Sursa: INS, Anuar Statistic, 2004-2010

Din tabelul de mai sus se observă că interesul pentru ramura agricolă s-a diminuat semnificativ în ultimii 7 ani. Odată ce sistemul comunist a căzut, (după anul 1990), domeniul agricol a cunoscut un declin la nivel național. Pentru anii 2003-2010 se observă o creștere trepatată a hectarelor cultivate la nivel județean, în 2007 numărul scade semnificativ cu 21055 hectare, iar în 2008 crește ușor la 157.307 hectare cultivate. În anul 2010, scade dramatic numărul hectarelor cultivate (cel mai scăzut în ultimii 7 ani).

1.3.3. Industria

În structura activităților economice, locul preponderent îl ocupă industria prelucrătoare în cadrul căreia sunt reprezentate majoritatea ramurilor existente la nivel național. Este ilustrativ de menționat că peste 25% din populația ocupată își desfășoară activitatea în subramurile industriale. Ramurile industriale cele mai dezvoltate sunt: industria alimentară (18.40%), extractivă, industria metalurgică (16.80%), constructoare de mașini, de medicamente și cosmetice. Creșteri semnificative s-au înregistrat la prelucrarea lemnului (34.50%), aparatură electrică (9.20%), producerea substanțelor chimice și a fibrelor sintetice (7.20%), Clujul fiind lider național în producția de tricotaje, confecții și încălțăminte (al doilea exportator din țară), mobilier, produse lactate, bere. Forța de muncă, relativ ieftină (în comparație cu Uniunea Europeană) și înalt calificată, face din județul Cluj o țintă pentru investitorii străini. La acest fapt, contribuie și oferta educațională foarte mare care atrage studenți din toată țara, mulți dintre aceștia rămânând să lucreze aici.

Domeniul IT (software, echipamente și comunicații) este prezent în economia județului Cluj prin firmele particulare înființate după 1990 pe baza unei tradiții de peste 30 de ani, Clujul fiind printre primele centre de informatică ale României începând cu anii ’60.

De asemenea, la nivelul județului s-au dezvoltat companii cu tradiție regională și locală în industria alimentară, cosmeticelor, textilă, companii cu un renume la nivel național și european: Napolact, Ursus, Farmec, Jolidon.

Industria alimentară și a băuturilor este una dintre cele mai bine dezvoltate ramuri (alături de ramura produselor nemetalice: sticlărie, ceramică și materiale de construcții).

În ceea ce privește cifra de afaceri la nivelul ramurii industriale, la 1 ianuarie 2010 în județul Cluj exista următoarea situație:

Tabel nr. 1.4: Cifra de afaceri în domeniul industrial la nivelul județului Cluj (1 ianuarie 2010)

Sursa: calcule proprii pe baza datelor preluate din Anuarul Statistic 2010, INS

Din tabelul de mai sus se poate observa că un procent foarte ridicat din totalul cifrei de afaceri a fost realizat la nivelul comerțului cu ridicata și amănuntul (48.26%). Importanța și dezvoltarea industriei prelucrătoare se poate observa și în cifra de afaceri, deținând 22.66% din totalul cifrei de afaceri.

Pe parcursul anului 2009 s-au făcut numeroase investiții în domeniul industrial, industria prelucrătoare atrăgând cele mai multe fonduri – 43.97%. Domeniul construcțiilor a cunoscut o dezvoltare față de anul precedent datorită investițiilor importante făcute în această ramură (33%). Industria extractivă are o pondere nesemnificativă în totalul investițiilor făcute în totalul industriei.

Județul Cluj este al 12-lea județ la nivel național în ceea ce privește exportul, cu o pondere de 2.14% din total, iar valoarea producției livrată la export în anul 2009 reprezintă 20.5% din totalul producției livrate.

Grafic 1.6 – Investiții la nivelul județului Cluj în 2009

Sursa: calcule proprii pe baza datelor preluate din Anuarul Statistic 2010 (INS)

Activitatea de comerț exterior din județul Cluj în anul 2009 se concretizează în realizarea unui volum de export în valoare de 552.3 milioane euro și a unor importuri care însumează 1225,8 milioane euro. Comparativ cu anul 2008, exportul a crescut cu 10,7%, iar importul cu 35,3%. Principalele bunuri exportate sunt: lemn, hârtie, îmbrăcăminte, tricotaje, încălțăminte, produse ceramice, mașini și aparate, echipamente electrice, mobilă, instrumente și aparate optice, produse din fontă, fier sau oțel. Cantități semnificative de bunuri importate au fost: produse farmaceutice, materiale plastice, piei brute, hârtie, carton, bumbac, fire sintetice și artificiale, îmbrăcăminte, produse din fontă, fier sau oțel, mașini și aparate, echipamente electrice, instrumente și aparate optice, combustibil și uleiuri minerale, automobile.

Capitolul II: Piața muncii în județul Cluj

“Munca a fost primul preț sau prima monedă cu care se cumpărau lucrurile. Nu prin aur sau argint, ci prin muncă s-a achizționat la început bogăția lumii; valoarea ei, pentru acei ce o posedă și care doresc să o schimbe pentru alte produse noi, este egală exact cu cantitatea de muncă de care dispun sau care îi face în stare să cumpere alte produse.”

2.1. Abordare teoretică

În cadrul unei economii concurențiale, orice tip de piață funcționează după principiul economiei libere în care cererea și oferta se ajustează, formând un preț de echilibru. Pe piața muncii, salariul reprezintă prețul forței de muncă, iar numărul de lucrători sunt etalon al cantității de muncă.

Date privitoare la piața muncii din România pot fi procurate din următoarele surse: ancheta asupra forței de muncă în gospodării (AMIGO) și Balanța Forței de Muncă (BFM).

Pentru studierea elementelor și a fenomenelor care intervin pe piața muncii, trebuie clarificate următoarele concepte:

Populația totală cuprinde toate pesoanele prezente în mod obișnuit pe teritoriul țării și cetățenii acesteia aflați peste graniță. Populația totală este rezultatul proceselor naturale (demografice), migrației internaționale și dezvoltării economico-sociale. Sub aspect economic, ea are o contribuție majoră la determinarea mărimii și structurii pieței naționale și la formarea ofertei de muncă.

Populația în vârstă de muncă, denumită și populație potențial activă, este definită de lucrările de specialitate ale BIM ca fiind “populația în vârstă de muncă de la 15 la 64 ani”.

Resursele de muncă reprezintă categoria de populație ce dispune de ansamblul capacităților fizice și intelectuale care îi permit să desfășoare o muncă utilă în una dintre activitățile economiei naționale. Resursele de muncă includ: populația în vârstă de muncă, aptă de a lucra (bărbați de 16-62 ani și femei de 16-57 ani), precum și persoanele sub și peste vârsta de muncă aflate în activitate.

Rata de activitate a resurselor de muncă reprezintă raportul, exprimat procentual, dintre populația activă civilă și resursele de muncă. 

Rata de ocupare a resurselor de muncă reprezintă raportul, exprimat procentual, dintre populația ocupată civilă și resursele de muncă. 

Populația activă poate fi privită din două puncte de vedere: populația activă totală (conform BIM) și populația activă civilă (conform BFM). Această categorie include populația ocupată și persoanele șomere. Termenul de populație activă este cunoscut și sub denumirea de forță de muncă potențială a societății. Ea este influențată de evoluția unor fenomene demografice precum: rata natalității, rata mortalității, migrația populației, îmbătrânirea populației, etc.

Populația activă totală cuprinde toate persoanele care furnizează forță de muncă disponibilă pentru producția de bunuri și servicii într-o perioadă determinată, incluzând populația ocupată și șomerii definiți conform criteriilor Biroului Internațional al Muncii. Acești indicatori sunt obținuți de AMIGO și sunt oferiți cu o periodicitate trimestrială și anuală la nivel de țară și de regiune de dezvoltare.

Populația activă civilă (conform BFM) cuprinde persoanele care au depaășit o vârsta de muncă specificată (15 ani) și care constituie forța de muncă disponibilă pentru producerea de bunuri și servicii. Populația activă civilă caracterizează oferta potențială de forță de muncă și include populația ocupată civilă și șomerii înregistrați la agențiile pentru ocuparea forței de muncă.

Rata de activitate reprezintă gradul în care e cuprinsă în activitate populația totală. Importante sunt ratele specifice de activitate care exprimă proporțiile populației active pe sexe și vârste din diferite subpopulații precum: urbană/rurală, după nivel de instruire, pe ramuri ale economiei.

Populația ocupată se determină prin două modalități: populația ocupată totală (BIM) și populația ocupată civilă (BFM).

1. Populația ocupată totală include toate persoanele de 15 ani care au avut un loc de muncă și care au lucrat în perioada de referință (săptămâna care precede interviul) cel puțin o oră în activități neagricole sau minimum 15 ore, în cazul lucrătorilor pe cont propriu și al lucrătorilor familiali neremunerați din agricultură.

Populația ocupată totală include toate categoriile de persoane (salariați civili, patroni, lucrători pe cont propriu, lucrători familiali neremunerați, membri ai unor societăți agricole sau ai unor cooperative) care au lucrat în activități din sectorul formal (inclusiv din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul de Interne, Serviciul Român de Informații, organizații politice și obștești) și din sectorul informal, cu sau fără forme legale.

Numărul total al populației ocupate se obține din ancheta asupra forței de muncă în gospodării (AMIGO), efectuată de Institutul Național de Statistică cu periodicitate trimestrială și anuală la nivel de țară și regiune de dezvoltare.

Populația ocupată civilă include toate persoanele care, la sfârșitul anului, aveau un loc de muncă legal în activitățile neagricole din sectorul formal sau în activități din agricultură, cu statut de: salariați, patroni, lucrători pe cont propriu, lucrători familiali neremunerați, membri ai unor societăți agricole sau ai unor cooperative. Nu se includ: personalul din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul de Interne, Serviciul Român de Informații (cadre militare sau persoane asimilate acestora, militari în termen), deținuții și salariații organizațiilor politice sau obștești.

Indicatorul este obținut anual de către Institutul Național de Statistică prin Balanța Forței de Muncă, la nivel de țară, regiune de dezvoltare și județ.

Sunt considerate persoane ocupate următoarele categorii:

salariații (persoanele care își exercită activitatea pe baza unui contract de muncă într-o unitate economică sau socială – indiferent de forma ei de proprietate – sau la persoane particulare în schimbul unei remunerații sub formă de salariu, plătit în bani sau în natură, sub formă de comision, etc.);

patronii (persoane care își exercită ocupația în propria lor unitate pentru a cărei activitate au ca angajați unul sau mai mulți salariați)

lucrătorii pe cont propriu (persoane care își exercită activitatea fie în unitatea proprie sau cu ajutorul unui utilaj propriu, fie pe baza pregătirii lor profesionale, dar care nu au angajați salariați, ele putând fi sau nu ajutate de membrii familiei, neremunerați)

lucrători familiali neremunerați (persoane care își exercită activitatea într-o unitate economică familială condusă de un membru al familiei sau o ruda, pentru care nu primesc remunerație sub forma de salariu sau plată în natură)

membrii ai unei societăți agricole sau ai unei cooperative (persoane care au lucrat fie ca proprietari de teren agricol într-o societate constituită conform legii, fie ca membri ai unei cooperative meșteșugărești sau de credit).

Rata de ocupare reprezintă raportul dintre populația ocupată și populația totală de pe un anumit teritoriu la un moment dat.

2.2. Analiza la nivel național a pieței muncii

La 1 ianuarie 2007 (când a avut loc integrarea în Uniunea Europeană), România a înregistrat cel mai scăzut nivel al șomajului din ultimii 15 ani. Cu toate acestea, țara noastră rămâne (la nivelul U.E.) pe locul nouă în topul țărilor cu cea mai mare rată a șomajului în sens BIM.

2.2.1. Populația activă la nivel național

Populația activă civilă la nivel național cunoaște creșteri/descreșteri de la an la an (conform Balanței Forței de Muncă). Comparativ, se observă diferența între cele două surse care ne redau informații cu privire la populația activă (BFM și AMIGO). Date relevante în ceea ce privește fluctuația populației active civile și totale sunt redate în tabelul de mai jos.

Tabel nr. 2.1: Populația activă civilă și totală la nivel național (2003-2010)

-mii persoane-

Sursa: INS, Forța de muncă în România: Ocupare și șomaj – anul 2010, pag 49

Conform datelor de mai sus, populația activă civilă cunoaște fluctuații. Față de anul 2003, la 1 ianuarie 2010 populația activă civilă scade cu 7.33%, un procent semnificativ în totalul economiei naționale. Comparativ cu anul 2008, în anul 2009 se poate constata o ușoară creștere a populației active civile, majorarea fiind de 1.01%. Față de anul 2009, populația activă cunoaște o creștere nesemnificativa în anul 2010 (1.83%). În ceea ce privește populația activă totală (definită conform BIM), se observă o creștere față de anul 2009; astfel, în 2010 populația activă totală crește cu 2.62%.

În urma cercetării statistice asupra forței de muncă în gospodării, situația populației active la nivel național (la 1 ianuarie 2010) arăta așa:

populația activă totală era de 10041.6 mii persoane din care: 55% erau de sex masculin, 44.3% dintre persoane aveau domiciliul stabil în mediul rural;

majoritatea persoanelor active au studii liceale și profesionale (57.3%);

95.5% din populația activă are vârsta cuprinsă între 15-64 ani

rata de activitate: pentru populația de 15-24 ani este de 31%; pentru persoanele cu vârsta între 25-54 ani rata de activitate este de 79.9% (cea mai ridicată rată de activitate); pentru persoanele în vârstă de 55-64 de ani s-a înregistrat o rata de 42.8%.

pentru populația cu vârsta cuprinsă între 15-64 ani, adică populația în vârstă de muncă, rata de activitate a fost de 63.7%.

Conform Balanței Forței de Muncă, situația pe piața muncii la 1 ianuarie 2010 se prezenta astfel:

populație totală – 21.594,9 mii persoane;

resursele de muncă – 13.801,6 mii persoane (reprezentând 63,9% din populația totală a țării);

populația în afara resurselor de muncă – 7.793,3 mii persoane;

populația activă civilă – 8.913,4 mii persoane;

populația în pregătire profesională și alte categorii de populație în vârstă de muncă – 4.903,5 mii persoane;

populația ocupată civilă – 8.390,4 mii persoane.

2.2.2. Populația ocupată

Situația populației ocupate la nivel național, conform celor două surse (BFM și AMIGO), este prezentată în tabelul de mai jos (-mii persoane-):

Tabel nr 2.2: Evoluția populației ocupate civile și totale la nivel național

Sursa: INS, Forța de muncă în România: Ocupare și șomaj – anul 2009, pag. 49

Prin compararea celor două surse de date (BFM și BIM) în ceea ce privește populația ocupată, obținem numărul persoanelor care lucrează în „zona gri” (lucrează „la negru”); unele persoane care sunt înscrise la agențiile de ocupare a forței de muncă, lucrează în afara cadrului legal. Populația ocupată, conform AMIGO, este superioară numeric celeiconform BFM și datorită metodei de calcul aplicată.

Populația ocupată civilă (conform BFM) cunoaște un trend descrescător începând cu anul 2003 și până în 2007. Față de 2003, în 2007 scăderea la nivel național a populației ocupate civile este de 4.53% (391 mii persoane). O creștere ușoară este înregistrată la 1 ianuarie 2010 față de aceeași dată a anului anterior (0.93%).

La aceeași dată (1 ianuarie 2010) populația ocupată totală crește cu 1.78% față de anul precedent. Conform aceleași surse, la data respectivă, populația ocupată număra 9313.2 persoane; din totalul populației ocupate, 54.48% sunt bărbați. Majoritatea persoanelor ocupate au domiciliu stabil in mediu urban (54.92%). Cei mai mulți dintre cei ocupați au un nivel de educație liceal și profesional (56.8%). Astfel, se poate afirma faptul ca cererea de forță de muncă este mai ridicată pentru persoanele cu o pregătire medie, comparativ cu cererea de muncă pentru cei cu studii superioare.

Rata de ocupare a populației în vârsta de muncă în 2009 era de 58.8% (petru bărbați aceasta rata a fost de 64.7%, iar pentru femei 53%).

2.3. Piața muncii în Regiunea Nord-Vest

Județul Cluj se integrează în Regiunea Nord-Vest a României, aducând un aport economic important în cadrul acesteia. La nivelul regiunii, există 6 județe: Bihor, Bistrița-Năsăud, Cluj, Maramureș Satu-Mare și Sălaj. În ultimii ani s-a constatat o migrație externă în creștere. La 1 ianuarie 2010, populația totală a Regiunii de Dezvoltare Nord-Vest a fost de 2.729.256, reprezentând 12.56% din populația totală a României. Resursele de muncă reprezentau 12.5% din resursele de muncă la nivel național, adică 1731.4 mii persoane. Cel mai important județ din punct de vedere economic, ca mărime și populație, este Clujul. Evenimentele economice care apar pe piața Regiunii Nord-Vest sunt influențate în mare măsură de evoluția economică a județului Cluj.

Piața muncii se caracterizează printr-o tendință accentuată de îmbătrânire a populației, o rată a ocupării în scădere continuă, creșterea numărului de șomeri cu nivel scăzut de studii și a celor peste 45 de ani, un procent mare al șomerilor de lungă durată, tendința de creștere a persoanelor de etnie rromă aflate în căutarea unui loc de munca.

Populația activă civilă și populația ocupată civilă în Regiunea Nord-Vest se prezintă după cum urmează: la începutul anului 2010 populația activă civilă a regiunii reprezenta 13.42% din totalul populației active la nivel național; populația ocupată reprezenta aproximativ 14% din populația ocupată a României. Evoluția populației active și ocupate civile începând cu anul 2003 este redată în tabelul de mai jos:

Tabel nr.2.3 : Populația activă și ocupată conform BFM în Regiunea Nord-Vest (2003-2009)

-mii persoane-

Sursa: INS, Anuar statistic 2004-2010

În cadrul Regiunii Nord-Vest, la 31 decembrie 2009, ponderea cea mai mare a populației ocupate o dețineau județele cele mai puternic industrializate (Cluj și Bihor, 44.5%, respectiv 45.7%), iar cea mai mică pondere o dețin județele mai târziu și mai slab industrializate (Satu-Mare și Bistrița-Năsăud, 39.6%, respectiv 38%).

Începând cu anul 2003 și până în anul 2007, populația activă cunoaște un trend descrescător. Acesta situație apare din cauza restructurării întreprinderilor de stat, scăderea populației (a fost înregistrat spor natural negativ) și migrația spre exterior masivă, mai ales în județele Maramureș și Satu-Mare. În următorii 2 ani (2008, 2009) se înregistrează o creștere nesemnificativă a populației active civile. Cea mai ridicată valoare a populației active în perioada analizată a fost înregistrată în anul 2003, iar cea mai scăzută în 2007. Pe de alta parte, populația ocupată cunoaște fluctuații pe parcursul celor șapte ani, ajungând în 2009 la o valoare apropiată de cea din 2003. Comparativ cu 1 ianuarie 2009, populația ocupată a crescut nesemnificativ în 2010 cu 0.8%. Cele mai multe persoane ocupate în Regiunea Nord-Vest în perioada de referință au fost înregistrate în anul 2004. Creșterea treptată a populației ocupate se explică prin investițiilor străine efectuate care au dus la sporirea numărului locurilor de muncă.

Conform AMIGO, la începutul anului 2010, populația totală în vârstă de muncă (15-64 ani) este de 1915.5 persoane; populația sub 15 ani era de 435.9 mii, iar cea cu vârsta de peste 64 de ani era de 372.1 mii. Populația activă era de 1217.4 mii persoane (adică 44.7% din totalul populației existente la acea dată în regiune), iar populația ocupată reprezenta 94.07% din populația activă (adică 1145.3 mii persoane). Populația activă masculină era mai numeroasă comparativ cu cea de sex feminin (654.2 mii persoane respectiv, cea feminină de 563.2 mii).

Luând în considerare mediul de viețuire, 657 mii persoane din populația activă locuiesc în mediul urban (aproximtiv 54%), iar restul de 560.3 în mediul rural (46%). Din punct de vedere al sectoarelor de activitate, din totalul populației ocupate de 1145.3 mii, 29.37% lucrează în domeniul agricol, 32.65% desfășoară activitate în industrie și construcții, iar 37.96% sunt ocupați în domeniul serviciilor. La nivelul regiunii, 615.2 mii persoane ocupate sunt de sex masculin, iar 530.1 mii persoane sunt de sex feminin (53.72%, respectiv 46.28%). Din punct de vedere al mediului de viețuire, structura populației ocupate este: 53.4% locuiesc în mediul urban (adică 611.6 mii persoane), iar 46.6% trăiesc în mediul rural (adică 533.7 mii persoane). Majoritatea populației ocupate se încadrează în categoria de vârstă 25-34 ani (27.6%) și grupa de vârsta 35-44 de ani (26.5%). Rata de activitate pentru populația în vârsta de muncă (15-64 ani) la nivelul regiunii este de 60.9%, iar rata de ocupare pentru aceeași categorie de populație este de 57.1%.

La nivelul Regiunii Nord-Vest, județul Cluj este lider în ceea ce privește populația ocupată în industrie, construcții și servicii.

2.4. Piața muncii în județul Cluj

Populația totală a județului Cluj la 1 ianuarie 2010 era de 693.6 mii persoane, din care 51.78% erau femei, iar aproximativ 67% din totalul populației viețuiește în mediul urban. Populația activă a județului cunoaște oscilații pe parcursul celor opt ani analizați. Luând în considerare evoluția populației ocupate la nivel județean, există o creștere moderată de la un an la altul pe parcursul întregii perioade de referință.

La 1 ianuarie 2010, populația activă la nivelul județului reprezenta 27.22% din populația activă a Regiunii Nord-Vest și 3.65% din totalul populației active la nivel național; populația ocupată a județului reprezintă 27.26% din populația ocupată a Regiunii N-V și 3.72% din populația ocupată a României. Resursele de muncă ale județului Cluj dețin mai mult de un sfert (adică 26.64%) din resursele de muncă ale regiunii N-V și 3.34% din resursele totale de muncă ale României.

Date privind evoluția celor trei categorii sunt indicate în tabelul de mai jos:

Tabel nr. 2.4: Populația activă și ocupată civilă în județul Cluj. Resursele de muncă ale județului

-mii persoane-

Sursa: AJOFM Cluj

Conform datelor redate în tabelul 8, se poate observa fluctuația populației active la nivelul județului: în 2004 populația activă scade, urmând apoi o creștere nesemnificativă în 2005. Până în 2005 populația activă intră pe un trend descrescător, începand să crească treptat după acest an; în anul 2010 (1 ianuarie), populația activă a crescut cu 0.76% față de anul 2009. Tot la 1 ianuarie 2007, populația activă de sex masculin reprezenta 54.61% din populația activă a județului (adică 178.2 mii persoane), iar cea feminină era 148.1 mii. În ceea ce privește populația ocupată, aceasta a crescut cu 1.80% în 2007 față de 2009 (1 ianuarie). Anul 2009 a fost, de altfel, cel în care s-a înregistrat cel mai mare număr al populației ocupate la nivelul județului Cluj. Aproape jumătate din populația ocupată a județului lucrează în domeniul serviciilor (44%), 31% desfășurand activități în industrie și construcții, iar un sfert din populația ocupată lucrează în agricultură. Resursele de muncă ale județului Cluj erau (la data menționată anterior) de 461.4 mii persoane, din care 235.8 mii bărbați, iar 225.6 mii femei. Rata de activitate a resurselor de muncă este de 70.7%, iar rata de ocupare a resurselor de muncă este de 68.3%.

Ca o concluzie la cele prezentate mai sus, tendința generală de scădere a populației active (de la 334.9 mii în 2000, la 326.3 mii în anul 2009) este rezultatul declinului demografic din perioada de tranziție spre economia de piață. La nivelul județului Cluj, populația ocupată crește treptat, ritmul acsendent fiind influențat de investițiile făcute (Nokia, Emerson, construcția celor două mall-uri), dar și de creșterea veniturilor salariale (creșterea salariului mediu net cu 15.43% în ultimul an). Populația ocupată crește, însă într-un ritm mai moderat decât scăderea numărului de șomeri. Astfel, având în vedere că populația activă este formată din populația ocupată și șomeri, rezultă că populația activă cunoaște o scădere treptată.

Capitolul III: Șomajul

3.1. Elemente teoretice

Toate persoanele care se află în căutarea unui loc de muncă, înregistrate sau nu la agențiile de ocupare a forței de muncă, sunt parte componentă a ofertei forței de muncă, respectiv a populației active. Astfel, șomerii influențează evoluția in timp a populației active.Conceptul de șomaj definește o stare de dezechilibru pe piața muncii în cadrul căreia există un excedent al ofertei de muncă față de cererea de muncă. O definiție mai generală a fenomenului economic denumit șomaj, poate fi: situația de pe piața forței de muncă în care se află unele persoane apte de muncă care au încetat (fără voia lor) să muncească și care nu reușesc să își găsească un loc de muncă corespunzător competențelor și așteptărilor lor.

Șomajul este un fenomen complex, mulțidimensional, studiat, printre alte științe, și de economie, sociologie, psihologie. Ca fenomen socio-economic, șomajul este manifestarea exterioară a proceselor și acțiunilor endogene din economie și societate. Fiecare dintre elementele care acționează din interiorul economiei și societății scoate în evidență numeroase conexiuni, concretizate pe piața muncii, printre altele, și prin apariția unor numeroase tipuri de șomaj, care afectează într-o manieră complexă, forța de muncă din diferite spații, sectoare, ramuri și subramuri ale economiei. În cadrul mecanismului economiei de piața, șomajul este cauză și efect al dificultăților de natură economică și socială, fiind perceput în mod concret prin existența persoanelor șomere. Șomerul este o persoană fără slujbă (sau loc de muncă) care caută un loc de muncă.

Relațiile dintre cererea și oferta de forță de muncă, dificultatea trecerii de la economia planificată la cea de piața, problemele sociale existente într-o perioadă de tranziție ar putea explica numeroaselor tipuri de șomaj. În literatura economică sunt descrise trei criterii importante de clasificare a fenomenului de șomaj și nouă tipuri de șomaj, realitatea economico-socială evidențiază coexistența într-o economie națională/regională a mai multor tipuri de șomaj. După raportul cerere-ofertă de forță de muncă se pot identifica următoarele tipuri de șomaj: șomajul clasic și șomajul keynesian; în funcție de cauzele fenomenului de șomaj, se pot identifica șomajul involuntar, șomajul voluntar, șomajul fricțional, șomajul tranzitoriu, șomajul de conversie, șomajul structural (tehnic); în raport cu vulnerabilitatea față de riscul șomajului, literatura de specialitate enumeră șomajul repetitiv (ciclic), șomajul de reconversie.

Măsurarea șomajului și construirea unei baze de date cu privire la numărul de șomeri, la diferitele lor caracteristici (vârstă, sex, nivel de instruire, mediu de viețuire), reprezintă o acțiune dificilă. Pentru o măsurare corectă a șomajului se încearcă o uniformizare a surselor de date și a metodologiei de calcul în ceea ce privește indicatorii pieței forței de muncă. În acest context, Biroul Internațional al Muncii (BIM) a elaborat o serie de criterii și condiții care au devenit fundamentul standardizării conceptului de șomaj. Principalele surse de colectare a datelor sunt reprezentate de: anchete asupra forței de muncă din gospodării (AMIGO) și agențiile pentru ocuparea forței de muncă care reflectă situația șomajului în funcție de persoanele înregistrate.

Astfel, pe piața muncii în România, studierea și determinarea șomerilor se face din două puncte de vedere: șomerii în sens BIM – Biroul Internațional al Muncii (conform AMIGO) și șomerii înregistrați la agențiile de ocupare a forței de muncă, (conform Balanței Forței de Muncă).

Șomerii înregistrați sunt persoanele care îndeplinesc condițiile prezentate la capitolul II, art. 5, pct. IV din Legea Nr. 76/2002; conform acesteia, o persoană poate fi declarată șomer dacă îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

este în căutarea unui loc de muncă de la vârsta de minimum 16 ani și până la îndeplinirea condițiilor de pensionare;

starea de sănătate și capacitățile fizice și psihice o fac aptă pentru prestarea unei munci;

nu are loc de muncă, nu realizează venituri sau realizează, din activități autorizate potrivit legii, venituri mai mici decat salariul de bază minim brut pe țară garantat în plata, în vigoare;

este disponibilă să înceapă lucrul în perioada imediat următoare dacă s-ar găsi un loc de muncă.

Numărul total al șomerilor înregistrați este calculat, pentru fiecare lună calendaristică, în cadrul Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, la nivel de țară, județ și localitate.

Rata șomajului înregistrat reprezintă raportul dintre numărul șomerilor înregistrați la agențiile de ocupare a forței de muncă și populația activă civilă (aceasta din urmă cuprinde populația ocupată civilă și șomerii înregistrați).

Șomerii în sens BIM sunt șomerii definiți conform criteriilor Biroului Internațional al Muncii, reprezentând persoanele în vârsta de 15-74 de ani care în perioada de referință îndeplinesc simultan următoarele condiții:

– nu au un loc de muncă și nu desfășoară o activitate în scopul obținerii unor venituri;
– sunt în căutarea unui loc de muncă, utilizând în ultimele 4 săptămâni (inclusiv săptămâna de referință) diferite metode active pentru a-l găsi: contactarea agenției (naționale sau județene) pentru ocuparea forței de muncă sau a unei agenții particulare de plasare în vederea găsirii unui loc de muncă, contactarea directă a patronilor sau a factorilor responsabili cu angajarea, susținerea unor teste, interviuri, examinari, demersuri pentru a începe o activitate pe cont propriu, publicarea de anunțuri și răspunsuri la anunțuri, studierea anunțurilor din mica publicitate, apel la prieteni, etc.
– sunt disponibile să înceapă lucrul în următoarele două săptămâni (inclusiv săptămâna în care s-a desfășurat interviul), dacă s-ar găsi imediat un loc de muncă;

– persoanele care fac parte din populația inactivă (elevii), dar care au declarat ca au căutat un loc de muncă și sunt disponibili să înceapă lucrul.

Numărul șomerilor în sens BIM se determină trimestrial și anual de către Institutul Național de Statistică prin ancheta asupra forței de muncă în gospodării, la nivel de țară și regiune de dezvoltare.

Rata șomajului BIM reprezintă proporția șomerilor în sens BIM în populația activă totală.

Indiferent de modalitatea de definire a șomajului, se poate deduce cu ușurință că acest fenomen prezent pe piața muncii are conotații negative asupra populației active care se află astfel în situația de a nu-și găsi locuri de munca, fie corespunzătoare nivelului de instruire, fie așteptărilor cu privire la prețul muncii.

3.2. Situația șomajului la nivel național

Odată cu prima reglementare juridică în materie (Legea nr. 1/1991 privind protecția socială a șomerilor și reintegrarea lor profesională, publicată în Monitorul Oficial nr. 1, din 8 ianuarie 1991), șomajul a fost luat în evidență pe baza înscrierilor la oficiile de șomaj (astăzi Agenția Națională de Ocupare a Forței de Muncă impreună cu agențiile județene). Începând cu anul 1994, acest fenomen a început sa fie evaluat și prin cercetări statistice realizate în cadrul gospodăriilor (AMIGO), reflectându-se astfel șomajul în sensul criteriilor Biroului Internațional al Muncii.

Dupǎ 1990, când în România s-a înregistrat în mod oficial pentru prima oarǎ după cel de-al doilea rǎzboi mondial șomaj, acesta a avut o evoluție în general ascendentǎ, datoratǎ efectului cumulat al mai multor factori, cum ar fi: cadrul politic în care s-au aplicat programele de restructurare a economiei naționale, lipsa unui cadru legislativ adecvat pentru aplicarea unei legi care să reglementeze fenomenul macroeconomic denumit șomaj, lipsa programelor de protecție socială si reintegrare a șomerilor, diferențele de abordare de cǎtre agenții economici și de cǎtre persoanele fizice a numeroaselor situații economico-sociale de pe piața muncii; în concluzie, este vorba despre situația haotica și contextual socio-economic existent după căderea sistemului comunist.

Numǎrul șomerilor înscriși la agențiile județene pentru ocuparea forței de muncă a crescut în mod constant între 1991 și 2000 (din anul 2000 începe să scadă treptat); se remarcă, totuși, o perioadǎ scurtǎ de timp, între anii 1994-1996, când a fost înregistratǎ o diminuare însemnată a numărului de șomeri. Din 1991 pânǎ în 1994 numǎrul șomerilor a crescut de la 265.978 persoane la 1.223.925 persoane (o creștere de 4.6 ori, adică cu 78%), iar în urmǎtorii doi ani s-a diminuat cu aproape 50%. Modificarea aparuta intre 1994-1996 este de fapt o inversare a tendinței crescătoare a fenomenului de șomaj, fiind cauzatǎ de restructurarea economiei românești și a cadrului legislativ privind protecția socială a șomerilor. Procesul de tranziție a presupus într-o primǎ etapǎ modernizarea, reorganizarea și restructurarea unitǎților industriale și într-o a doua fazǎ, se trecea la privatizarea ei, sperându-se și la o creștere a valorii. Astfel, rata șomajului, după ce crescuse continuu din 1991 pânǎ în 1994, de la 2% la 10,9%, s-a diminuat pânǎ la 6,6% în anul 1996. Cea de-a doua cauzǎ a scǎderii numǎrului de persoane șomere și, implicit a ratei șomajului, a constituit-o caracterul activ pe care politicile și programele de protecție socialǎ a șomerilor au început să le aibă dupǎ 1994. Totodată, la scăderea șomajului a avut o contribuție importantă și creșterea ocupării în sectorul agricol (în perioada de după căderea sistemului comunist și până în anul 2000, la nivel național, o importantă parte a populației ocupate desfașura activitate în domeniul agricol), migrația populației în special spre partea de vest a Europei și pensionările anticipate (persoanele care s-au pensionat înainte de vârsta reglementată prin lege, dar care continuă să desfășoare o activitate).

Apariția și aplicarea Legii 57/1994, privind acordarea de credite avantajoase IMM-urilor cu activitate productivǎ și de servicii în care cel puțin jumătate din salariați provin din rândul persoanelor șomere, a dus la evoluția inversă a ratei șomajului în intervalul 1994-1996. Din 1996, rata șomajului și numǎrul persoanelor șomere încep din nou sǎ creascǎ. Noua direcție de acțiune presupunea o inversare a etapelor: privatizarea și dupǎ aceea restructurarea întreprinderilor. Aceasta fiind cauza principalǎ a ascensiunii fenomenului de șomaj, s-a ajuns la situația în care numǎrul persoanelor șomere a crescut cu aproximativ 50%, înregistrându-se în anul 2000 aproape aceeași valoare ca în 1994 (1.223.925 persoane șomere în 1994, și 1.166.669 la sfârșitul secolului). Anul 2001 marchează începutul unei perioade cu o evoluție descrescătoare a numărului de șomeri.

Cu privire la evoluția populației șomere, graficul de mai jos ne indică o scădere progresivă a șomerilor la nivel național:

Grafic 3.1 – Evoluția persoanelor șomere la nivel național (2002-2010)

Sursa: INS, Anuar statistic 2002-2010

În comparație cu anul 2000, la începutul lui 2006, numărul șomerilor înregistrați a scăzut aproape la jumătate (48.07%). Sfârșitul anului 2007 a înregistrat cel mai mic număr de șomeri din ultimii 8 ani: comparativ cu anul 2000, numărul șomerilor a scăzut cu 63.47%, iar față de anul 2006 persoanele șomere înregistrate au scăzut cu aproximativ 20%.

Pornindu-se de la un număr de 522.967 șomeri înregistrați la nivel național la sfârșitul anului 2005, în întreaga perioadă a anului 2006 s-au înregistrat următoarele fluxuri de intrări și ieșiri: intrările efective în evidențele șomajului au fost de 1.026.803 persoane, iar ieșirile din evidențele șomajului au fost de 1.089.275 persoane, ajungând la un număr de 460.495 șomeri înregistrați la finele anului 2006, dar scăzând până la sfârșitul anului 2007 cu 20.12%. Din numărul total de intrări în șomaj, 685.589 sunt înscrieri noi în șomaj, adică persoane care apelează pentru prima dată la serviciul public de ocupare pentru a obține sprijin în găsirea unui loc de muncă. Aceste persoane provin, în majoritatea cazurilor, atât din disponibilizări colective sau curente de personal, cât și din proaspeții absolvenți ai diverselor instituții de învățământ.

Comparativ cu anul 2005, în anul 2006, numărul persoanelor intrate în șomaj ca urmare a disponibilizărilor a scăzut cu doar 504 persoane, în timp ce față de anul 2004, numărul acestora a scăzut cu 48.435 persoane. Din numărul total de 229.645 persoane intrate în șomaj pe parcursul anului 2006, doar 42.192 persoane provin din disponibilizări colective ca urmare a aplicării programelor de restructurare și privatizare a diferitelor sectoare de activitate (față de 41.093 persoane provenite din disponibilizări colective în anul 2005 și 67.042 persoane în anul 2004), restul de 187.453 persoane provenind din disponibilizările curente de personal. Domeniile în care au avut loc cele mai multe disponibilizări de personal au fost în principal: industria de exploatare minieră (8.510 persoane), construcțiile (3.756 persoane), industria de mașini și echipamente (3.641 persoane), administrație publică și apărare (2.320 persoane) și agricultură (1.868 persoane). Județul Cluj se află (alături de alte 10 județe) în topul județelor care au fost cel mai puternic afectate de fenomenul disponibilizărilor.

Din cele de mai sus se poate deduce: în anul 2006, șomajul înregistrat a păstrat tendințele care s-au manifestat încă din cursul anului 2004, de aplatizare a curbei ratei șomajului și de menținere constantă sub nivelurile înregistrate în anii anteriori. Din totalul de 442 mii șomeri înregistrați la nivel național la 1 ianuarie 2010 :

41.57% sunt femei (adică 191.4 mii)

29.9% sunt șomeri care beneficiază de indemnizație (șomeri cu experiență în muncă – adică persoane aflate în șomaj ca urmare a pierderii locului de muncă)

6.28% sunt șomeri care beneficiază de indemnizație de șomaj (șomeri fără experiență în muncă – adică absolvenți ai instituțiilor de învățământ)

63.77% sunt șomeri neindemnizați.

Evoluția ratei șomajului înregistrat în România în perioada 2000-2007 confirmă scăderea populației șomere la nivel național.

Grafic 3.2: Evoluția ratei șomajului înregistrat în perioada 1997-2010

Sursa: AJOFM Cluj

Cea mai mică rată a șomajului a fost înregistrată în anul 1991 (3%). Creșterea bruscă a șomajului de la 3.5% la începutul anului 1992 la 8.2% la sfârșitul aceluiași an se datorează disponibilizărilor masive ce au avut loc în industrie. În perioada ’94-’96 rata șomajului cunoaște un trend descrescător, scăzând de la 10.9% la 6.6%. În perioada imediat următoare se înregistrează o creștere a ratei șomajului, ajungând în 1999 la 11.8%. Dacă la sfărșitul anului 1997 rata șomajului era de 9,3%, în 1999 a crescut la 11,9%, fiind cea mai mare de când a fost recunoscut șomajul în mod oficial în România, după căderea comunismului. Creșterea a fost determinată de disponibilizările masive, mai ales din industria extractivă, care a reprezentat, pentru anii 1997–1998, acțiunea cu cel mai puternic impact socio-economic asupra forței de muncă din România. Datoritǎ aplicǎrii mǎsurilor active de diminuare a fenomenului de șomaj, de la începutul anului 2000, rata șomajului a scǎzut de la 10.4% la 8.4% în 2002.

Continuându-și trendul descrescător, la 1 ianuarie 2008 rata șomajului atinge cota de 4.1%. Pentru femei, această rată a fost mai mare (4.3%) comparativ cu cea înregistrată pentru persoanele de sex masculin (4%).

3.3. Evoluția șomerilor la nivelul Regiunii Nord-Vest

Persoanele șomere înregistrate din regiunea Nord-Vest, reprezentau 11.96% din populația șomeră înregistrată a României la 1 ianuarie 2010, adică 40.9 mii persoane.

Conform datelor din tabelul 10, se poate observa o tendință generală de scădere a numărului șomerilor înregistrați în cadrul ANOFM. Din punct de vedere al evoluției, în perioada 2002-2006 la nivelul regiunii, populația șomeră a scăzut considerabil, cu ritmuri mai lente însă comparativ cu situația șomerilor la nivel național.

Acest trend este în strânsă legătură cu adoptarea, aplicarea și efectele Legii 76/2002 – privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, publicată în M.O.nr. 103 din 6 februarie 2002 – care a determinat scăderea populației șomere cu apoximativ 10.0 mii de oameni anual. Aceasta evoluție în sens invers a șomajului se datorează scăderii perioadei de acordare a indemnizației de șomaj și mărimii acesteia. Prin Legea 1/1991 privind protecția socială a șomerilor și reintegrarea lor profesională (cu completări și modificari ulterioare) durata acordării șomajului era de 24 de luni. Din cauza acestei perioade lungi de acordare a ajutorului de șomaj și, de asemenea, mărimii acestuia, persoanele șomere își pierdeau interesul de a căuta un loc de muncă. Astfel, au fost înregistrați șomeri de lungă durată, ei deținând o pondere semnificativă în totalul șomerilor. Această situație s-a schimbat odată cu adoptarea și punerea în aplicare a Legii 76/2002 care abrogă Legea 1/1991. Astfel, conform noii legi, începand cu anul 2003, șomerii beneficiază de indemnizații doar pentru o perioadă de 12 luni, mărimea acesteia fiind redusă. În urma acestei decizii, șomerii pot fi mai ușor reintegrați în muncă, reducându-se perioada în care ei nu desfășoară activitate (nu se pierde contactul cu realitatea pieței muncii). Apare astfel necesitatea și interesul financiar care îi determină pe șomeri să se implice activ în căutarea unui loc de muncă.

Tabel nr. 3.1: Evoluția populației șomere înregistrate în Regiunea N-V

-mii persoane-

Sursa: INS, Buletin statistic lunar, dcembrie 2010

INS, Anuar Statistic

Față de anul 2006, populația șomeră înregistrată a cunoscut o scădere în 2007 cu 16.31%.

Din cei 40.9 mii șomeri înregistrați la 1 ianuarie 2010:

17.8 mii erau femei, iar 58.5% era populația de sex șomeră masculin;

35.19% erau șomeri care beneficiau de indemnizație de șomaj – șomeri cu experiență în muncă (persoane aflate în șomaj ca urmare a pierderii unui loc de muncă);

5.12% (adică 2.2 mii persoane șomere) beneficiază de indemnizație de șomaj – șomeri fără experiență în muncă (aici se încadrează absolvenți ai instituțiilor de învățământ)

25.4 mii persoane șomere nu primesc indemnizație de șomaj (adică 59.2% din totalul persoanelor șomere înregistrate).

Din punct de vedere al cercetării statistice a forței de muncă în gospodării, populația totală a Regiunii N-V este de 2723.6 mii persoane; numărul șomerilor este de 70.8 mii. Rata șomajului înregistrat la nivelul Regiunii N-V urmează îndeaproape evoluția șomerilor înregistrați.

Tabel nr. 3.2: Rata șomajului la 30 octombrie 2010 în județele din Regiunea Nord-Vest

Sursa: INS, Buletin statistic lunar , nr10/2010

Restructurarea întreprinderilor de stat a avut o contribuție negativă la creșterea ratei șomajului, îndeosebi în județele Sălaj și Bistrita-Nasaud. Această situație necesită timp pentru rezolvare, existând nevoia prioritară a luării unor măsuri active de re-orientare profesională a populației corespunzător cerințelor de pe piața muncii. Fenomenul de restructurare a condus la migrația populației de la oraș la sat, existând 3 județe în care populația este preponderent rurală (Bistrița-Năsăud – 63.8%, Sălaj – 59.2% și Satu-Mare – 54%). S-a înregistrat și o creștere a migrației spre exterior, mai ales în ceea ce privește populația tânară, care a cunoscut un adevarat exod. Numeroase localități din mediul rural (Maramureș și Satu-Mare în special) au o pondere mică a populației tinere care s-a îndreptat spre munca din afara granițelor. În județele Bihor și Cluj, rata șomajului e mai mică deoarece s-au efectuat investiții străine mai ridicate decât în celelalte județe.

3.4. Șomerii și evoluția șomajului în județul Cluj

3.4.1. Aspecte generale

Păstrând tonul dat de evoluția șomerilor la nivelul regiunii și la nivel național, numărul șomerilor din Cluj scade semnificativ de la un an la celălalt in perioada 2000-2007. Astfel, dacă în anul 2000 existau 37.7 mii șomeri, la începutul anului 2007 numărul de șomeri scade la 11.2 mii (cu 70.3% mai puțini). Evoluția descrescătoare a numărului de șomeri se leagă în principal de două aspecte: numeroasele investiții străine făcute în Cluj, implicit și crearea de noi locuri de muncă (construirea a două mall-uri, investiția Nokia, Emerson) și intrarea în vigoare a Legii 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea forței de muncă, care a redus durata de acordare a indemnizației de șomaj (de la 27 la 12 luni) și mărimea acesteia.

Astfel, conform AJOFM Cluj, Emerson va creea până la sfârșitul investiției finale aproximativ 2.000 de locuri de muncă; Nokia se preconizează a oferi 15.000 de noi locuri de muncă prin construirea unei unităti noi de producție.

Tabel nr. 3.3: Populația șomeră înregistrată în județul Cluj în perioada 2000-2010

-mii persoane-

Sursa: AJOFM Cluj

3.4.2. Aspecte privind șomerii în funcție de formele protecției sociale

Repartizarea șomerilor pe formele protecției sociale începand cu anul 2000 a suferit modificări, în mod special datorită intrării în vigoare a Legii 76/2002. În tabelul de mai jos este redată evoluția în timp a repartizării șomerilor pe forme ale protecției sociale:

Tabel nr. 3.4: Evoluția șomerilor în funcție de formele de protecție socială

Sursa: AJOFM Cluj

Pentru o mai bună întelegere a datelor din tabelul expus mai sus, este necesară explicarea unor termeni. După cum se poate observa, până la apariția Legii 76/2002 exista ajutorul de șomaj. Odată cu aplicarea legii, din anul 2003 intră în vigoare plata indemnizației de șomaj. Indemnizația de șomaj (conform Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, publicată în M. O. nr. 103 din 6 februarie 2002, intrată în vigoare la data de 1 martie 2002) reprezintă o compensație parțială a veniturilor care se acordă persoanelor aflate în șomaj, ca urmare a pierderii locului de muncă sau absolvenților instituțiilor de învățământ și militarilor care au efectuat stagiul militar și care nu s-au putut încadra în muncă.

Începând cu anul 2003, categoria ajutor de șomaj a fost înlocuită cu indemnizația de șomaj (șomeri cu experiență în muncă) conform art. 39 din Legea 76/2002. Categoria “alocație de sprijin” nu mai există începând cu anul 2004 (alocația de sprijin reprezenta suma ce s-a acordat persoanelor care au beneficiat de ajutorul de șomaj, sau ajutorul de integrare profesională și care nu au putut să se încadreze în muncă; alocația de sprijin se acordă pe o perioadă de cel mult 18 luni – conform Legii nr.1/1991, republicată în anul 1994 și completată prin O.U.G. nr. 47/1997).

Beneficiarii de plăți compensatorii sunt salariații disponibilizați prin concedieri colective care, conform Articolului 45 din Ordonanța de Urgență a Guvernului 98/99, beneficiază de ajutor de șomaj și alocație de sprijin. Acestă măsură a venit în sprijinirea pesoanelor disponibilizate în anul 1998 din cauza numărului mare și pentru protecția socială a șomerilor care sufereau de pe urma acestor disponibilizări masive. Ultimii beneficiari de plăți compensatorii au fost în anul 2000.

De exemplu , la nivelul anului 2007 , an in care s-au inregistrat valorile minime ale nivelului somajului, din totalul persoanelor șomere înregistrate în luna decembrie 2007, 3475 sunt beneficiari de indemnizație de șomaj, adică 33.8%; restul de 6746 șomeri sunt neindemnizați. Dacă la sfârșitul anului 2000, numărul șomerilor indemnizați era superior comparativ cu cei neindemnizați (erau 67% șomeri indemnizați din totalul șomerilor), în următorii ani (începand cu 2002) scade treptat numărul șomerilor ce beneficiază de indemnizație.

Astfel, pentru anul 2001 procentul șomerilor indemnizați scade cu aproximativ 11 puncte procentuale față de anul precedent, ajungând la 56.2% din totalul șomerilor. La sfârșitul anului 2002, șomerii neindemnizați depășesc cu mult numărul șomerilor beneficiari de indemnizație: 71.01%, respectiv 28.99%. În următorul an, aceste procente se modifică nesemnificativ. Anul 2005 cunoaște o creștere a numărului de șomeri indemnizați la 34.5%; acest trend își urmează cursul și în 2006, când numărul șomerilor beneficiari de indemnizație crește cu aproape 10% (atinge pragul de 43.4%). Pentru anul 2007, procentul șomerilor indemnizați este de 33.88% din totalul somerilor. Fluctuațiile care apar de la an la an în ceea ce privește numărul șomerilor indemnizați sunt influentațe de numărul absolvenților instituțiilor de învățământ care reușesc sau nu să se încadreze în muncă, precum și de eficiența măsurilor active întreprinse de AJOFM Cluj pe piața muncii.

3.4.3. Repartizarea persoanelor șomere conform duratei șomajului

În funcție de durata șomajului (la sfârșitul lunii decembrie 2009), toate persoanele șomere care beneficiază de indemnizație se integrează în categoria șomajului de scurtă durată (1 lună-12 luni).

Pentru categoria de șomeri indemnizați, durata șomajului este după cum urmează:

din totalul de persoane șomere, sunt șomeri pentru o perioadă cuprinsă între 1-3 luni (adică 38.33%);

pentru șomajul cuprins între 3-6 luni au fost înregistrați 25.6% din totalul șomerilor indemnizați;

șomajului cuprins între 6-9 luni îi corespunde un procent de 20.5% șomeri

15.3% din șomerii indemnizați sunt șomeri pentru o perioadă de 9-12 luni.

Durata șomajului în ceea ce privește șomerii neindemnizați:

aproape jumătate dintre aceștia sunt înregistrați ca persoane șomere pentru o perioadă de 1-3 luni (47.28%);

pentru perioada 3-6 luni sunt înregistrați 23.45% șomeri neindemnizați

durata șomajului cuprinsă între 6-9 luni are înregistrați 12.47% șomeri;

pentru șomajul cuprins între 9-12 luni au fost 8.83% someri

7% au fost șomerii neindemnizați care s-au integrat în perioada de șomaj cuprinsă între 12-15 luni;

un procent nesemnificativ îl ocupă persoanele care se află în șomaj în perioada 15-18 luni: 0.5%

Doar 7.5% din totalul șomerilor sunt persoane care se încadrează în șomajul de lungă durată (mai mare de 12 luni). Aproape jumătate dintre persoanele șomere (44.32%) sunt înregistrate pentru o perioadă cuprinsă între 1 zi și 3 luni. Cei mai puțini sunt șomerii înregistrați pentru perioada 15-18 luni – 0.3%. Pentru șomajul cuprins între 1–6 luni sunt înregistrați 68.5% șomerii. Majoritatea șomerilor se reintegrează în muncă în aproximativ 6 luni de la intrarea în șomaj, lucru care denotă pe de-o parte eficiența măsurilor active întreprinse de AJOFM, iar pe de alta parte existența de noi locuri de muncă generate de investițiile făcute (Nokia, Emerson, construcția a două mall-uri).

Grafic 3.3: Ponderea șomerilor din județul Cluj în funcție de durata șomajului la 1 ianuarie 2010

Sursa: calcule proprii pe baza datelor oferite de către AJOFM Cluj

Pe parcursul lunii decembrie, au fost înregistrați 1455 de noi șomeri (cu 22.56% mai puțini decât luna precedentă și cu 36.46% mai puțini decât în luna decembrie a anului anterior). Ieșiri din șomaj în luna decembrie 2007 au fost înregistrate 1679 de persoane (cu 7.42% mai multe decât în luna anterioară și cu 40.3% mai puțini decât ieșirile din șomaj din luna decembrie 2006).

Așa cum am afirmat, șomajul de lungă durată are un efect negativ. Persoanele aflate în șomaj de lungă durată ajung să își piardă interesul căutării unui loc de muncă. La nivelul județului Cluj, se poate remarca faptul că scade treptat șomajul de lungă durată, lucru datorat atât noilor locuri de muncă create prin investițiile făcute, cât și prin diversificarea acestora. De asemenea, un important rol îl joacă AJOFM în ceea ce privește încadrarea șomerilor în muncă prin intermediul măsurilor active.

3.4.4. Structura șomerilor pe grupe de vârstă

Din punct de vedere al clasificării șomerilor în funcție de grupele de vârstă din care fac parte, avem următoarea situație la 31 decembrie 2009 la nivelul județului Cluj:

16 % dintre persoanele șomere au vârsta sub 25 de ani; 72.6% dintre cei cu vârsta sub 25 ani sunt șomeri neindemnizați;

pentru grupa de vârstă 25-29 ani au fost înregistrați 9.9% din totalul șomerilor; dintre aceștia doar 20.57% primesc indemnizație;

există 3455 șomeri cu vârsta cuprinsă între 30-39 ani, deci aproximativ 24% din total; 32.46% sunt beneficiari de indemnizație de șomaj

aproape un sfert din șomerii înregistrați se încadrează în grupa de vârsta 40-49 ani (24.88%); 60% sunt șomeri neindemnizați;

17.28% dintre șomeri fac parte din categoria de vârstă 50-55 ani; din aceștia, 42% sunt cei care primesc indemnizație;

persoanele șomere cu vârsta peste 55 ani sunt în proportie de 7.8%; șomeri indemnizați în această categorie de vârsta sunt în proporție de 30.5%;

Din datele expuse mai sus se poate deduce faptul că cei mai mulți dintre șomerii înregistrați la AJOFM Cluj au vârsta cuprinsă între 40-49 ani (24.88%), fiind urmați îndeaproape de cei care se încadrează în grupa de vârstă 30-39 ani (24%). Cei mai puțini șomeri sunt persoanele care au vârsta peste 55 ani (7.8%), urmați fiind de șomerii cu vârsta între 25-29 ani (9.9%). De asemenea, în toate categoriile de vârstă, majoritatea șomerilor nu beneficiază de indemnizație de șomaj.

Repartizarea șomerilor indemnizați și neindemnizați în funcție de categoriile de vârstă din care fac parte este redată în următoarele două grafice:

Conform graficului de mai jos, la sfârșitul anului 2009 cei mai mulți dintre șomerii indemnizați au vârsta cuprinsă între 40-49 ani (29.33%), fiind urmați de șomerii neindemnizați cu vârsta între 30-39 ani (23.05%). Cei mai puțini dintre șomerii indemnizați se încadrează în categoriile de vârstă 25-29 ani (6.02%) și peste 55 ani (7.03%). Tot din graficul de mai sus, se poate observa că persoanele tinere (cei sub 25 de ani și până în 39 de ani) reprezintă aproximativ 40% din totalul șomerilor indemnizați. Faptul că această pondere este ridicată, ne indică un impact negativ în ceea ce privește atitudinea viitoare a tinerilor asupra muncii

Grafic 3.4: Structura șomerilor indemnizați pe categorii de vârstă

Sursa: AJOFM Cluj

Grafic 3.5: Structura șomerilor neindemnizați pe categorii de vârstă

Sursa: AJOFM Cluj

Graficul 14 relevă faptul că majoritatea șomerilor neindemnizați fac parte din grupa de vârstă 30-39 ani (24.58%) și 40-49 ani (22.61%). Sunt puțini șomerii neindemnizați care au vârsta peste 55 ani (8.18%).

Atât la nivel național, cât și la nivelul județului Cluj, situația persoanelor tinere afectate de șomaj reprezintă un motiv de îngrijorare. Procentul acestora în totalul șomerilor este destul de ridicat și reflectă o atitudine negativă a tinerilor față de muncă. Motivele ar putea fi legate de faptul că aceștia sunt descurajați în ceea ce privește șansa găsirii unui loc de muncă bun, care să fie pe măsura calificării lor sau care să îi satisfacă din punct de vedere financiar. Apare și situația în care tinerii, pe parcursul anilor de studiu, pleacă cu burse în afara granițelor țării și se hotărăsc să rămână acolo, în speranța de a găsi un loc de muncă în conformitate cu calificarea pe care o au și care să le ofere confort din punct de vedere financiar. O altă problemă care se ridică la încadrarea absolvenților de instituții de învățământ este în legătură cu tendința angajatorilor de a cere experiență la angajare, lucru care de cele mai multe ori lipsește tinerilor absolvenți.

3.4.5. Structura șomerilor în funcție de nivelul de instruire

În funcție de nivelul de instruire, din totalul de 14.187 șomeri înregistrați în decembrie 2009 la nivelul județului Cluj, aproape doua treimi sunt persoane cu nivel de instruire primar, gimnazial și profesional (74.51%); doar 24.83% din aceștia sunt șomeri indemnizați.Proportia persoanelor șomere care se încadrează la nivelul de instruire liceal și post-liceal este de 19.5%; dintre aceștia, 61.9% beneficiază de indemnizație. În ceea ce privește nivelul de instruire universitar, există 837 șomeri înregistrați (adică 5.9% din totalul șomerilor), din care mai mult de jumătate primesc indemnizație de șomaj (55.24%). Se poate observa așadar, că există o majoritate evidentă de șomeri din cadrul persoanelor cu nivel de instruire mai scăzut (74.51%), exprimându-se astfel nevoia de forță de muncă la un nivel mediu sau ridicat de calificare. Prin urmare, există o relație inversă între nivelul instruirii și probabilitatea de a deveni șomer: cu cât nivelul de instruire este mai scăzut, cu atât probabilitatea unei persoane de a intra în șomaj crește. Astfel, persoanele mai bine calificate își vor găsi mai ușor loc de muncă, fiind competitive.

Luând în considerare criteriul sex, majoritatea șomerilor se găsesc în rândul femeilor adică 51.62%. În cazul șomerilor indemnizați avem un procent de 55.88% femei; cele mai multe femei șomere indemnizate se încadrează în grupa de vârstă 40-49 ani. În ceea ce privește șomerii neindemnizați, majoritatea sunt bărbați (50.56%); cei mai mulți dintre ei fac parte din grupa de vârstă 40-49 ani.

3.4.6. Rata șomajului la nivelul județului Cluj

În luna ianuarie 2010, județul Cluj, comparativ cu celelate județe ale țării, se afla pe locul nouă în ceea ce privește rata șomajului. Luând în considerare modul în care a evoluat rata șomajului la nivelul județului Cluj, începând cu anul 1990, se poate observa tendința oscilatorie în perioada 1990-2002, urmând apoi o scădere treptată a ratei șomajului pana in 2007 , urmand ca dupa acest an , rata somajul sa creasca din nou ; aceste tendințe au existat și la nivel național, cu mențiunea că rata șomajului a început să scadă continuu începând cu anul 2000.

Grafic 3.6: Evoluția ratei șomajului la nivelul județului Cluj 1991-2007

Sursa: AJOFM Cluj

Se poate observa din grafcul de mai sus, creșterea bruscă a șomajului din 1991 până în 1992 (de la 2.6% la 8%), apoi o ușoară scădere înregistrată în ’93; în 1994 se ajunge la o rată a șomajului de 9.4%, scăzând până în 1996 la 8.1% (cauza scăderii a constituit-o caracterul activ pe care politicile și programele de protecție socialǎ a șomerilor au început să le aibă dupǎ 1994). După 1996, rata șomajului intră pe un trend crescător constant, atingând în 1999 cea mai ridicată cota înregistrată în perioada 1990-2007 – 12.1% (în perioada respectivă au avut loc disponibilizări masive în industrie). După 1999 și până în 2001 rata șomajului scade ușor, atingând cota de 9.4%; o ușoară creștere se înregistrează în 2002.

Apariția și efectele legii 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea forței de muncă, se fac cunoscute și pe piața muncii din Cluj, începând punerea în aplicare a sistemului de integrare a șomerilor; astfel, rata șomajului scade treptat, urmând tonul dat la nivel național și regional și ajungând la 3.1% în 2007 (puțin peste media de 3% de la nivelul Regiunii N-V și sub media națională de 4.1%). Luând în considerare criteriul sex, pentru anul 2007 s-a înregistrat o rată a șomajului de 2.8% pentru bărbați și 3.6% pentru femei. Odata cu declansarea crizei economice din anul 2007 , somajul a inceput din nou sa creasca si se estimeaza ca va creste in continuare.

Capitolul IV: Măsuri active de integrare a șomerilor în muncă la nivelul județului Cluj

4.1. Generalități

Odată cu prăbușirea sistemului comunist, anul 1990 a însemnat recunoșterea oficială a existenței șomajului. Pe acest fond, a apărut Legea 1/1991 privind protecția socială a șomerilor și reintegrarea lor profesională, act normativ prin care era recunoscută oficial, după mai multe zeci de ani, existența șomerilor în România. Problema principală a acestei legi era lipsa unei implicări organizate în încercarea de reintegrare în muncă a mulțimii de persoane șomere rezultate ca urmare a începerii funcționării mecanismului economiei de piață. Măsurile luate pentru protecția șomerilor erau pasive și constau în acordarea de indemnizații de șomaj: ajutor de șomaj, plăți compensatorii. Aceste indemnizații bănești veneau în sprijinul financiar al șomerilor pe o perioadă de timp destul de lungă: până la 27 de luni. Pe tot parcursul acestei perioade de timp, persoanele șomere primeau o suma de bani aproximativ egală cu salariul minim pe economie în vigoare la data respectivă. Astfel, intersul șomerului nu e să se implice activ în găsirea unui loc de muncă, mulțumindu-se cu beneficiile financiare primite. În plus, apare comoditatea și dezinteresul într-o așa lungă perioadă de timp, persoana șomeră pierzând contactul cu realitățile și dinamica pieței muncii. Astfel, măsurile pasive adoptate au avut efectul scontat în măsura în care ofereau siguranța unui venit minim pentru persoanele care se aflau în șomaj; din alta perspectivă, aceste măsuri au avut un impact negativ, ducând la descurajarea căutarii active de noi locuri de muncă. Neexistența unei diferențieri clare între un șomer beneficiar de indemnizație de șomaj egală cu un salariu minim pe economie și un salariat care primește salariul minim pe economie nu este justificată. Această situație existentă înainte de anul 2002 în România a dus la încurajarea persoanelor care se bazau pe acel ajutor de șomaj să adopte o atitudine pasivă cu privire la încadrarea viitoare a lor în muncă.

În perspectiva aderării la Uniunea Europeană, România a fost nevoită să își adapteze structurile social-economice în conformitate cu cerințele U.E. Apare astfel, în anul 2002 Legea 76 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă. Noua lege prevede o singură categorie de beneficii finaciare pentru șomeri: indemnizația de șomaj. Cuantumul acesteia s-a diminuat (la 75% din salariul minim pe economie pentru persoanele intrate în șomaj în urma pierderii locului de muncă, respectiv 50% pentru absolvenții din instituții de învățământ), iar durata de acordare a indemnizației a scăzut la 12 luni. Asemenea măsuri pot antrena populația șomeră să își caute un loc de munca, fiind siliți financiar în acest sens. De asemenea, perioada de timp este delimitată la 12 luni, timp în care șomerii au posibilitatea de a căuta un loc de muncă.

Politicile pasive adoptate în perioada post-decembristă aveau ca scop protejarea persoanelor șomere pe o perioadă determinată; problemele apăreau după ce șomerii pierdeau acest sprijin financiar. În condițiile creșterii șomajului ca urmare a disponibilizărilor în masă din perioada ’97-’98 și a contextului social-economic de atunci, apare necesitatea creării unei instituții care să reglementeze politicile deopotriv active și pasive pe piața muncii. Prin Legea nr. 145/1998, publicată în Monitorul Oficial nr. 261 din 13 iulie 1998, a fost reglementată înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Ocupare și Formare Profesională, instituție publică de interes național, cu personalitate juridica, ce și-a început în mod efectiv activitatea la 1 ianuarie 1999. Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 294/2000, publicată în Monitorul Oficial nr. 707 din 30 decembrie 2000, a fost modificată și completată Legea nr. 145/1998, noua denumire a instituției fiind Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă. Pentru organizarea și coordonarea activităților specifice la nivel județean și la nivelul municipiului Bucuresti, Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă are în subordine agenții constituite la nivel județean și la nivelul municipiului București, unități cu personalitate juridică (42 de agenții județene și peste 180 de agenții locale).

La nivelul județului Cluj, Agenția Județeană de Ocupare a Forței de Muncă Cluj se ocupă de gestionarea pieței forței de muncă. Astfel, ea joacă rolul de intermediar între persoanele în căutarea unui loc de muncă și viitorii angajatori. Dintre atribuțiile principale pe care le are AJOFM Cluj, menționez: organizarea, prestarea și finanțarea (în condițiile legii) de cursuri de formare profesională pentru încadrarea în muncă a persoanelor fără loc de muncă; orientarea persoanele neîncadrate în munca și medierea între acestea și angajatorii din țară, în vederea realizării echilibrului dintre cerere și ofertă pe piața internă a forței de munca; face propuneri privind elaborarea proiectului de buget al asigurărilor pentru șomaj și organizează serviciile de stabilire, plată și evidență a ajutoarelor, alocațiilor și indemnizațiilor finanțate din bugetul asigurărilor pentru șomaj. Politicile active de ocupare a forței de muncă sunt parte a obiectivelor de bază ale ANOFM, respectiv AJOFM CLUJ.

Scopul primordial al acestor politici active este de a crește șansele de ocupare a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă și stabilirea unui echilibru între cererea și oferta de pe piața muncii. Pentru atingerea scopului mai sus menționat, măsurile active întreprinse de către ANOFM (implicit de către AJOFM Cluj) sunt:

Informare și consiliere profesională: se referă la acordarea de informații gratuite persoanelor în căutarea unui loc de muncă despre evoluția pieței muncii, ofertele de muncă existente, îndrumarea acestor persoane în direcția luării unei decizii cu privire la cariera potrivită (autoevaluarea personalității în vederea orientării profesionale).

Medierea muncii: desemnează acțiunea întreprinsă de AJOFM de punere în legătură a angajatorilor cu persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă; astfel, agenția identifică locurile de muncă vacante, iar șomerii beneficiari de indemnizație au obligația să participe la serviciile de mediere; pentru facilitarea medierii, se organizează burse ale locurilor de muncă unde se stabilește un contact direct între organizațiile ofertante de locuri de muncă și posibilii viitori angajați.

Formarea profesională: desemnează cursurile de calificare-recalificare organizate de ANOFM, CNFPA (Consiliul Național de Formare Profesională a Adulților) și COSA (Consiliul pentru Standarde Ocupaționale și Atestare) pentru a veni în sprijinul persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă; astfel, aceste cursuri asigură creșterea și diversificarea competențelor profesionale în vederea facilitării reintegrării acestor persoane în muncă. Conform art. 65 din Legea 76/2002, ANOFM are sarcina de a elabora anual Planul Național de Formare Profesională pentru a informa persoanele în căutarea unui loc de muncă despre aceste programe.

Un alt obiectiv important al politicilor active de ocupare a forței de muncă este de a stimula angajatorii pentru încadrarea în munca a șomerilor și crearea de noi locuri de muncă. Aceste obiective ale politicii active pot fi atinse prin intermediul următoarelor măsuri: subvenționarea locurilor de muncă, acordarea de credite în condiții avantajoase în vederea creării de noi locuri de muncă și acordarea unor facilități financiare angajatorilor.

Pentru o viziune cât mai completă asupra activităților întreprinse de AJOFM Cluj, am luat în considerare ultimii trei ani pentru redarea măsurilor active aplicate la nivel de județ și a impactului lor asupra populației șomere (numărul celor aflați în căutarea unui loc de muncă care au reușit să se încadreze în urma participării la măsurile active întreprinse).

4.2. Studiu de caz cu privire la impactul pe care actuala criza economica l-a avut asupra somerilor in judetul cluj

Având în vedere importanța formării profesionale si a masurilor active, am recurs la un studiu referitor la participarea șomerilor din județul Cluj la cursurile de formare profesională. Am utilizat ca intrument de lucru chestionarul.

Pentru a putea observa cum se aplica si ce succes au masurile active intreprinse de AJOFM Cluj, am alcatuit un chestionar pe care l-am aplicat pe un esantion de 100 de persoane. Studiul a avut 2 etape: februarie-martie 2009 si ianuarie-martie 2010. Jumatate dintre persoanele chestionate au participat la prima etapa (2009), iar restul in 2010. Subiectii chestionarului sunt persoane somere, inregistrate la AJOFM, beneficiare sau nu de ajutor de somaj. Chestionarul aplicat a avut ca scop cautarea de raspunsuri la mai multe intrebari: cauzele pentru care subiectii au ajuns someri, durata somajului, notorietatea masurilor active printre someri, participarea la aceste masuri, eficienta masurilor active in ceea ce priveste o posibila incadrare in munca, interesul somerilor pentru formare profesionala prin participarea la cursuri, eficienta cursurilor si viziunea somerilor asupra utilitatii cursului de formare profesionala, modalitati de informare la care persoanele somere apeleaza in vederea gasirii unui loc de munca.

4.2.1 Identificarea somerilor pe grupe de varsta

Pentru anul 2009, gruparea somerilor pe grupe de varsta a avut urmatoare distributie:

Tabel 4.1 – gruparea somerilor pe categorii de varsta in 2009

Sursa: calcule proprii pe baza datelor din chestionare

Din graficul și tabelul de mai sus, se observă faptul că majoritatea șomerilor sunt cu vârste cuprinse între 35-54 ani (74%), iar șomerii cu vârsta de mai puțin de 25 de ani reprezintă doar un procent de 2% din numărul șomerilor chestionați.

Pentru anul 2010, distributia somerilor in functie de grupele de varsta din care fac parte este urmatoarea:

Tabel 4.2- gruparea somerilor pe categorii de varsta in 2010

Sursa: calcule proprii pe baza datelor din chestionare

Conform datelor din tabel si grafic, somerii chestionati fac parte din toate categoriile de varsta; majoritatea somerilor au varsta cuprinsa intre 35 si 54 de ani (80%, adica 40 de persoane). A fost chestionat un singur somer cu varsta sub 25 de ani si unul cu varsta peste 55 ani.

4.2.2 Identificarea somerilor pe sexe

Grafic nr 4.1 – Structura somerilor pe sexe – 2009, 2010

Se poate observa ca in ambele faze ale studiului numarul femeilor somere era mai ridicat. Acest lucru este confirmat si de somerii inregistrati la AJOFM.

4.2.3 Identificarea somerilor in functie de educatie

Tabel 4.3 – Clasificarea somerilor in functie de nivelul de educatie

Sursa: calcule proprii pe baza datelor din chestionare

4.2.4 Gruparea somerilor in functie de durata somajului

Grafic 4.2: Durata somajului 2008-2009

Sursa: calcule proprii pe baza datelor din chestionare

Graficul de mai sus ne arata faptul ca in anul 2010 a crescut numarul persoanelor care se afla in somaj de lunga durata (mai mult de 1 an). Somajul cuprins intre 0-3 luni a scazut (somajul pe termen foarte scurt), iar somajul pe termen scurt si mediu intre 3 si 9 luni a crescut in 2010 fata de 2009. Astfel, se poate afirma ca somerii reusesc din ce in ce mai greu sa se integreze in munca in perioada imediat urmatoare (1-3 luni) de la intrarea in somaj, existand riscul sa piarda legatura cu piata muncii.

4.2.5 Determinarea cauzelor aparitiei somajului

In studierea somajului, un fapt important de determinat este cauza aparitiei acestui fenomen. Astfel, rezultatele obtinute prin aplicarea chestionarului, au relevat urmatoarele:

Tabel 4.4 – Clasificarea somerilor in functie cauzele aparitiei

Sursa: calcule proprii pe baza datelor din chestionare

Se poate observa ca principala diferenta intre cauzele aparitiei somajului in prima parte a anului 2009 si cele din 2010 sunt cresterea reducerilor de personal si scaderea numarului somerilor care au ajuns in acesta situatie prin demisie (cauze personale). Astfel, in 2010 cei care au un loc de munca renuta mai greu la la actualul loc de munca, in conditiile in care piata inregistreaza o crestere a somajului si numarul locurilor de munca scade. Numarul perssoanelor care demisioneaza scade, in timp ce creste numarul reducerilor de personal. In conditiile crizei financiare, societatile comerciale se confrunta cu o scadere a activitatii, implicit cu diminuarea profitului. Astfel, firmele se vad nevoite sa reduca personalul de care nu mai este nevoie pentru a incerca o reducere a cheltuielilor.

4.2.6 Notorietatea masurilor active printre persoanele somere

In ceea ce priveste gradul de cunostere a masurilor active de catre somerii chestionati, rezultatele au fost: in 2009 90% dintre someri stiau de existenta unor masuri active intreprinse de AJOFM Cluj menite sa-i ajute in procesul de integrare in munca; in anul 2010 numarul somerilor cunoscatori de masuri active a crescut la 94%. AJOFM Cluj a declarat faptul ca somerilor inregistrati li se aduce la cunostinta despre existenta acestor masuri, precum soi despre posibilitatea accesarii lor.

4.2.7 Participarea la cursuride formare profesionala

Graficul urmator reda situatia comparativa 2009/2010 a gradului de participare la masurile active.

Grafic 4.3: Gradul de participare la cursurile de formare profesionala

Sursa: calcule proprii pe baza datelor din chestionare

Se poate observa ca numarul somerilor care au participat la cursuri de formare profesionala a scazut cu 43.47% in 2010 comparativ cu anul precedent. Astfel, somerii au renuntat la accesarea acestei masuri active fie din cauza ca aceasta nu corespunde cu domeniul spre care ei vor sa se indrepte, fie pentru ca nu se poate corela timpul disponibil al somerilor cu perioada de timp in care este organizat cursul. In plus, desi unii someri s-au inscris la urmarea unor cursuri de formare profesionala organizate de AJOFM Cluj, aceste cursuri au fost succesiv amanate, starnind o reactie negativa vizavi de cursuri si organizator.

In anul 2009, din cei 23 de someri care au participat la cursuri, 80% declara ca sunt multumiti si considera cursurile ca fiind utile in probabilitatea ulterioara a incadrarii in munca. Pentru 2010 procentul somerilor participanti la cursuri care le considera utile este de 61%.

Pentru 2009, 74% s-au declarat multumiti in ceea ce priveste durata cursului, 21.1% sunt indiferenti, iar 4.3% se declara nemultumiti de durata cursului.

In anul 2010, din cei 13 participanti la cursuri, 76.9% se declara multumiti de durata cursului, restul fiind indiferenti.

4.3 Domeniile afectate de somaj

In studierea unui fenomen precum somajul, o importanta deosebita o au cauzele care determina aparitia fenomenului precum si domeniile de activitate pe care le afecteaza. Studiul nostru a presupus si cercetarea acetei ultime probleme, si anume relevarea domeniilor de activitate lovite de somaj.

Analiza chestionarelor au aratat ca pentru anul 2009 cei mai multi someri provin din urmatoarele categorii: lucrator comercial, confectioner incaltaminte, mecanic auto, lacatus-mecanic si muncitori necalificati.

Pentru anul 2010 urmatoarele domenii/profesii au fost cel mai afectate de somaj: alimentatie publica, muncitori necalificati (agenti de paza), lacatus-mecanic si muncitori necalificati – constructii.

Se poate astfel observa ca persoanele cele mai afectate de somaj sunt cei cu pregatire slaba, o calificare minima sau chiar deloc, cu studii medii sau minime. Conform AJOFM, tot aceasta categorie de persoane se integreaza cel mai greu in munca, fiind un semnal pentru someri in sensul ca societatile comerciale apreciaza forta de munca calificata si competitiva.

Capitolul V: Concluzii generale

Somajul este un fenomen macroeconomic prezent in cadrul oricarei economii de piata, fiind considerat un fenomen normal ce insoteste permanent procesul de dezvoltare economica si sociala a unei tari. Trebuie mentionat ca acest fenomen are deopotriva aspecte negative si pozitive. Aspectele negative sunt determinate de faptul ca o rata ridicata a somajului inseamna mai multi someri si implicit cresc cheltuielile cu sustinerea financiara a somerilor. Pe langa efectele negative de ordin financiar, somajul are si un impact psihologic negativ asupra persoanelor aflate in acesta situatie. Somajul poate juca un rol pozitiv in sensul stimularii flexibilitatii fortei de munca, sporirii productivitatii muncii si a formarii unui comportamnet adecvat ridicarii calitatii muncii. Existenta somajului si implicit a unui surplus de oferat de munca duce la crearea unei rezerve de forta de munca importante, la cere se poate apela in cazul cresterii cererii de munca.

Pentru a nu scapa de sub control problema somajului, autoritatile si institutiile specializate iau o serie de masuri menite fie sa sprijine financiar somerii (masuri pasive), fie sa-i incadreze in munca (masurile active). La nivelul judetului Cluj, Agentia Judeteana de Ocupare a Fortei de Munca incearca prin intermediul masurilor active sa asigure o coreleare a oferetei cu cerearea de munca. Astfel, prezentul studiu, a vizat determinarea eficientei cursurilor de formare profesionala in ceea ce priveste incadrarea somerilor in munca, precum si cauzele aparitiei somajului, durata acestuia si domeniile afectate; studiul a vizat analiza situatie somerilor in primul trimestru al anului 2009 si 2010. Esantionul a fost de 100 de persoane somere inregistarte la AJOFM Cluj.

Rezultatele studiului au fost urmatoarele: majoritatea somerilor au varsta cuprinsa intre 35 si 44 de ani (44%, adica 22 de persoane), urmati de somerii cu varsta intre 45-54 ani. In anul 2009 a crescut numarul persoanelor care se afla in somaj de lunga durata (mai mult de 1 an). Somajul cuprins intre 0-3 luni a scazut (somajul pe termen foarte scurt), iar somajul pe termen scurt si mediu intre 3 si 9 luni a crescut in 2010 fata de 2009. Astfel, se poate afirma ca somerii reusesc din ce in ce mai greu sa se integreze in munca in perioada imediat urmatoare (1-3 luni) de la intrarea in somaj, existand riscul sa piarda legatura cu piata muncii.

In ceea ce priveste cauzele somajului, in 2010 cei care au un loc de munca renunta mai greu la la actualul loc de munca. Numarul persoanelor care demisioneaza scade in 2010 comparativ cu 2009. Creste numarul reducerilor de personal. In conditiile crizei financiare, societatile comerciale se confrunta cu o scadere a activitatii, implicit cu diminuarea profitului. Astfel, firmele se vad nevoite sa reduca personalul de care nu mai este nevoie pentru a incerca o reducere a cheltuielilor.

Daca ne referim la numarul somerilor care au participat la cursuri de formare profesionala, acesta a scazut cu 43.47% in 2009 comparativ cu anul precedent. Somerii au renuntat la accesarea acestei masuri active fie din cauza ca aceasta nu corespunde cu domeniul spre care ei vor sa se indrepte, fie pentru ca nu se poate corela timpul disponibil al somerilor cu perioada de timp in care este organizat cursul. O alta problema este ca, desi unii someri s-au inscris la urmarea unor cursuri de formare profesionala organizate de AJOFM Cluj, aceste cursuri au fost succesiv amanate, starnind o reactie negativa vizavi de cursuri si organizator. Majoritatea dintre cei care au urmat cursurile de formare se declara multumiti si considera utila participarea la aceste cursuri. Dintre persoanele cele mai afectate de somaj sunt cei necalificati si cu studii medii, din urmatoarele categorii, mecanica, alimentatie publica, confectioner incaltaminte. Se poate spune ce piata muncii are nevoie de oferta de munca bine pregatita, calificata si competitiva.

Conform AJOFM Cluj, au avut loc disponibilizari masive; firmele au disponibilizat in perioada octombrie 2009 – februarie 2010 un numar total de 6.428 de angajati. Printre companiile care au disponibilizat cei mai multi salariati se numara Bechtel, cu peste 2.000 de persoane, Remarul – 16 februarie – 500 de persoane, Somes SA Dej (329), Vladeasa SA Huedin (201), Toscano SRL Turda (105) si Sticla Turda, cu peste 400 de persoane puse pe liber in lunile noiembrie, decembrie si ianuarie.

AJOFM Cluj previzioneaza ca in luna martie-aprilie-mai urmeaza sa fie disponibilizati 50 de angajati ai firmei Hidroconstructia SA, 27 de la societatea Matrix Construct, 30 din cadrul Musubi SRL si 25 de salariati ai firmei Comat Cluj.

Bibliografie

1. Băcescu, M., Băcescu, A., “Compediu de macroeconomie”, Editura Economică, București, 1997

2. Bodea, G., “Teorie micro-și macroeconomică”, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2001

3. Capanu, I., “Indicatori macroeconomici. Conținutul și funcțiile lor”, Editura Economică, 1998

4. Mihăescu, C., “Populație și Ocupare. Trecut. Prezent. Viitor”, Editura Economică, București, 2001

5. Osoian C., “Piața forței de muncă”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2005

6. Smith, A., “Avuția Națiunilor. O cercetare asupra naturii și cauzelor ei”, Ed. Universitas, Chișinău, 1992

7. “Forța de muncă în România: Ocupare și șomaj”, 2006, Institutul Național de Statistică

8. “Legea nr. 76/2002” privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, publicată în Monitorul Oficial nr. 103 din 6 februarie 2002;

9. “Legea nr. 1/1991” privind protecția socială a șomerilor și reintegrarea lor profesională, publicată în Monitorul Oficial nr. 1, din 8 ianuarie 1991

10. “Legea nr. 57/1994” pentru modificarea și completarea Legii nr.1/1991 privind protecția socială a șomerilor și reintegrarea lor profesională, publicată în Monitorul Oficial nr. 184, iulie 1994

11. “Legea nr. 116/2002” privind prevenirea și combaterea marginalizării sociale, publicată în M.O. nr. 193 din martie 2002;

12. “Ordinul nr. 186” din 15 aprilie 2002, privind sistemului de indicatori statistici ai pieței muncii și metodologia de calcul al acestora, publicat în M.O. nr. 323 din 16 mai 2002

13. “Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 98/1999” privind protecția socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective, publicată în M.O. nr. 303 din 29 iunie 1999

14. “Ordonanața de urgență nr. 91” din 26 septembrie 2007, pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul protecției sociale, publicată în M.O. nr. 671 din 1 octombrie 2007

15. AJOFM CLUJ

16. www.anofm.ro

17. www.ccicj.ro

18. www.cnp.ro

19. www.insse.ro

Anexe:

Anexa 1: Raspunsurile la cheestionaele realizare in anul 2009

Anexa 2: Raspunsurile la cheestionaele realizare in anul 2010