Masuratori Topografice Si Geodezice Necesare Modernizarii

MĂSURĂTORI TOPOGRAFICE ȘI GEODEZICE NECESARE MODERNIZĂRII

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1

SCOPUL ȘI IMPORTANȚA PROIECTULUI

CAPITOLUL 2

LOCALIZAREA GEOGRAFICĂ ȘI ADMINISTRATIVĂ A COMUNEI TURȚ DIN JUDEȚUL SATU .

2.1. ATESTARE DOCUMENTARA

CAPITOLUL 3

SITUAȚIA LUCRĂRILOR GEODEZICE ȘI TOPOGRAFICE

CAPITOLUL 4

PREZENTAREA APARATELOR ȘI A SOFTURILOR

4.1 Generalitați

4.2 Prezentarea aparatelor utilizate

4.3 Prezentarea softurilor

CAPITOLUL 5

METODOLOGIA DE REZOLVARE A PROIECTULUI

CAPITOLUL 6

STABILIREA RETELEI TOPOGRAFICE

6.1. Materializarea si determinarea sistemului de referintă

6.1.1 Proiectia stereografica 1970

6.1.2.Sistemul de cote Marea Neagra 1975

6.1.3. Sisteme GNSS

6.2. Realizarea rețelei de sprijin și ridicare

CAPITOLUL 7

RIDICAREA DETALIILOR

CAPITOLUL 8

REDACTAREA PLANULUI TOPOGRAFIC

CAPITOLUL 9

ÎNTOCMIREA DEVIZULUI ESTIMATIV

9.1. Calculul manoperei

9.2 Calculul materialelor

9.3 Cheltuieli generale

9.4 Cheltuieli de deplasare

9.5 Devizul estimativ

CAPITOLUL 10

CONCLUZII SI PROPUNERI

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

INTRODUCERE

Știința măsuratorilor terestre are ca obiect de studiu totalitatea operațiilor de teren și de calcul, ce sunt efectuate în vederea reprezentării pe plan sau hartă a suprafeței terestre într-o anumită proiecție cartograficăși scară topografică. Conținutul măsurătorilor terestre a evoluat de-a lungul timpului odată cu dezvoltarea societății, fiind dependent de realizarea unui scop utilitar legat de activitatea economică și respectiv, a unui scop științific legat de determinarea formei și dimensiunilor Pământului.

Topografia (topos=loc, grafe=descriere) ocupă un loc important în știința măsurătorilor terestre; ea se ocupă cu măsurarea scoarței Pământului pe suprafețe mici, precum și cu întocmirea hărților și a planurilor topografice într-o proiecție dată. În calculele topografice nu se ține seama de curbura Pământului, ceea ce permite ca acestea să se facă mai simplu și mai ușor decât în geodezie.

Topografia, în general, trebuie să rezolve două probleme distincte, și anume:

măsurarea unor suprafețe cu toate detaliile existente și reprezentarea lor convențională pe o suprafață de hârtie sau pe alt material (topografia generală) precum și aplicarea pe teren a unor proiecte realizate pe planuri existente (topografia aplicată).

O contribuție importantă la dezvoltarea măsurătorilor terestre au constituit-o: inventarea lunetei de către Galileo Galilei (în anul 1600), a metodei triangulației (în anul 1616) de către Wilebrord Snelius, măsurătorile de arce de meridian organizate de Academia de Științe din Franța pentru determinarea formei și dimensiunilor Pământului, precum și calcularea primilor elipsoizi de către geodezii Walbeck (1819), Bessel (1841), Delambre (1850).

Dintre evenimentele deosebite din secolul al XIX-lea, menționăm legătura geodezică între Europa și Africa făcută de serviciul geografic spaniol și francez.

În prima jumătate a secolului al XX-lea s-au continuat măsurătorile terestre pe întinderi mari, care au permis calcularea mai precisă a unor noi elipsoizi, dintre care amintim pe cei calculați de Hayford (1909) și F.N. Krasovski (1940), care au fost adoptați de către țara noastră ca elipsoizi de referință.

S-a inventat și utilizat metoda trilaterației, care constă în determinarea lungimii laturilor de triangulație, s-a construit aparatură geodezică electro-optică și radiogeodezică ce permite măsurători de distanțe foarte mari cu precizie de asemenea mare.

Au fost inventate procedee noi în măsurătorile terestre, ca de exemplu, nivelmentul motorizat. Instrumentul de nivelment este montat pe autovehicul și are un ocular mobil care permite efectuarea vizelor înainte și înapoi din aceeași poziție.

Odată cu începutul celei de-a doua jumătăți a acestui secol, se poate discuta, pe bună dreptate, de o nouă eră în domeniul măsurătorilor terestre, era cosmică, prin contribuția adusă de sateliții artificiali la rezolvarea unor probleme legate de forma și dimensiunile Pământului.

CAPITOLUL 1 SCOPUL ȘI IMPORTANȚA TEMEI PROIECTULUI

Lucrarea de față intitulată “MĂSURĂTORI TOPOGRAFICE ȘI GEODEZICE NECESARE MODERNIZĂRII DRUMULUI COMUNAL VÂLCELENI DIN COMUNA TURȚ, JUDEȚUL SATU MARE ” are drept scop îmbunătațirea calității vieții locuitorilor din Comuna Turț, deoarece asigură legătura riveranilor cu drumurile județene D.J. 109L – D.J.109H.
Necesitatea investiției va avea efecte positive în special prin:

-reducerea timpului de deplasare a locuitorilor.
-creșterea gradului de atractivitate turistică cu consecințe directe asupra dezvoltării economice a zonei,
-reducerea timpului de intervenție a poliției,salvării,pompierilor

-facilitarea accesului la instituțiile școlare locale.
Comuna Turț se află situata în partea de N-E a județului Satu Mare și se învecineaza la N cu comuna Tarna Mare , la N-E cu Ucraina, la S cu comunele Gherța Mică și Turulung , iar la S-V cu comuna Halmeu și la N-V cu comuna Batarci .

Drumul ce face obiectul prezentului proiect este una dintre cele mai circulate străzi din localitatea Turț și reprezintă un important nod de comunicație pentru locuitorii acestei unități administrativ-teritoriale, întrucât face legătura atât cu principala cale de comunicație reprezentată de Drumul Județean DJ 109 L, drum ce asigură legătura cu principalele orașe mai apropiate (Livada, Negrești-Oaș, Satu Mare) , comunele Gherța Mică , Calinești și Bixad cât și cu Centrul Civic al comunei Turț (unde se află Primăria, Poliția, Centrul Medical Zonal de Permanență Turț și cabinetele medicale individuale, Centrul Local Apia Turț, Școala de Arte și Meserii Turț etc.) , cu centrul satului Gherta Mare și cu alte străzi principale din satul Turț, comuna Turț, respectiv cu strada Valceleni și strada Josani străzi ce fac legatura cu comunele Batarci și Tarna Mare prin DJ 109H.

În prezent pe acest drum ca și pe alte drumuri, sunt finalizate lucrările de introducere a rețelelor de alimentare cu apă potabilă și sunt în curs de finalizare lucrările de introducere a rețelei de canalizare și epurare ape uzate, urmând ca în mod firesc, următoarea etapă să vizeze modernizarea acestor drumuri de interes local.

Modernizarea acestor drumuri se impune și datorită faptului că la acest moment drumurile se află intr-un avansat stadiu de degradare, aspect care poate avea repercursiuni negative și asupra drumurilor județean D.J. 109 L si D.J. 109 H, cu care majoritatea străzilor din localitatea Turț fac legătura respectiv strada Valceleni, care la momentul actual fac obiectul unui amplu proiect de modernizare, aflat în derulare și având ca beneficiar Primăria Comunei Turț din Județul Satu Mare.

CAPITOLUL 2. LOCALIZAREA GEOGRAFICĂ ȘI ADMINISTRATIVĂ A COMUNEI TURȚ DIN JUDEȚUL SATU MARE .

2.1. ATESTARE DOCUMENTARĂ .

Situarea geografică a comunei Turț, în România este reglementată de legea nr. 2/1968 privind organizarea administrativ-teritorială a României, constituind alături de cele două municipii Satu Mare și Carei, de orașele Negrești-Oaș și Tășnad și de cele 55 de comune Județul Satu Mare, județ situat în partea de nord-vest a României.

În ce privește situarea comunei Turț în județ, aceasta este situată în partea de nord-est a acestuia și se învecinează la nord cu comuna Tarna Mare, la nord-est cu Ucraina, la sud cu comunele Gherța Mică și Turulung, iar la sud-vest cu comuna Halmeu, respectiv la nord-vest cu comuna Batarci.

Ca parte componentă a Țării Oașului, alături de orașul Negrești-Oaș, și comunele Orașu Nou, Vama, Certeze, Bicsad, Târșolț, Cămărzana, Călinești-Oaș, Gherța Mică, Batarci și Tarna Mare, Turțul, este situat în partea de nord-vest a acesteia, la marginea Bazinului Cămârzana, constituind o veche poartă de legătură spre Oaș, vizibilă în relief printr-o largă înșeuare dintre dealurile Tarnița și Cetățeaua Mare.

Dominată de culmi alungite sau conice, cu o largă deschidere spre Câmpia Someșului, Depresiunea Turțului impresionează prin frumusețea peisajului pe care-l cuprinde de pe culmea înaltă a Babiului. Prin această ,, deschidere’’ pătrund principalele căi de comunicație care leagă comuna de municipiul Satu Mare reședință de județ și orașul Negrești-Oaș, prin drumul județean 109 L și drumul E 81.

Din punct de vedfere fizico-geografic, comuna Turț, este situată în zona de contact a Câmpiei Someșene, cu Munții vulcanici Oaș, la altitudinea maximă cuprinsă între 630-680 m. Munții Oașului închid ca un brâu zona depresionară a Turțului în partea nordică și estică a cominei și o separă de depresiunea mult mai întinsă a Țării Oașului cu cele trei bazinete ale sale: Cămârzana, Târșolț și Negrești-Oaș.

Culmile dealurilor: Băbiu, Pleșcuț, Colnic, Văratec, Cărpiniș, Tompa, Copârcea, Corcea, Ursoiul, Cetîțeaua Mare, Ceaslășul, înconjoară din trei părți de DepresiuneaTurțului, sub formă de lanț, lăsând-o deschisă spre sud și sud-vest, creând un aspect de amfiteatru.

De municipiul Satu Mare, reședința județului, comuna se află la 45 km și este legată de reședința de județ, prin DJ 109 L, și respectiv E 81. Drumul județean 109 L, Negrești-Oaș, – Turț – Halmeu, traversează satul Gherța Mare, și străzile Susani de Jos, Ulița Mare, Piața Eroilor și Călinețe din Turț.

Pe același drum DJ 109 L, comuna este legată de capitala Țării Oașului Negrești-Oaș, situat la 30 km distanță, drum asfaltat ori cu macadam.

Intre localitățile componente ale comunei Turț, cele două sate sunt legate de centru de comună astfel:

De Gherța Mare sat situat la 4 km este legat prin DJ 109 L.

Iar cu satul Turț Băi situat la 7 km, centru de comună este legat prin drumul de exploatare minieră DM 109 L, 3 km și 4 km de drum de piatră.

Relieful actual al comunei este foarte variat datorită faptului că pe acest teritoriu se întâlnește Zona muntoasă vulcanică Oaș, cu cea a Câmpiei Someșene, care datorită acțiunilor agenților externi a dat naștere la mai multe unități geomorfice, unități care nu depășesc 630 – 680 m, cu o medie de 250 m.

Precipitațiile atmosferice determină pluviodenundația și eroziunea de suprafață. Cantitatea particulelor fine de la suprafață erodate, depinde de gradul de acoperire a solului sau a rocii, de viteza picăturilor de ploaie, care bombardând solul, fie că desprinde particulele de sol, fie că le transportă. La ploi mari se produc și anumite surpări de teren, aluinecări de teren, în zonele Ugheri, Călinețe și Turț Băi.

Particularitățile climatice ale comunei Turț, sunt condiționate în principal de poziția geografică și configurația reliefului și anume de culmile munților ce închid depresiunea și larga deschidere a Văii Turțului, care ușurează influiențele climatice din jur. In mare ele se înscriu în caracteristicile generale ale climei Câmpiei Tisei, fiind puternic influiențate de aerul umed din vest. Stabilirea caracteristiclor locale ale climatului au fost făcute pe baza datelor obținute de la Stația meteorologică Livada, județul Satu Mare, date care corespund zonei joase de luncă și de terasă, iar pentru zona înaltă s-au dedus caracteristicile prin coroborare cu datele din Atlasul climatologic al României.

Numele localității Turț vine de la Pârâul Thurch, Thwrcz, finala ,,c’’ este sufix diminutiv de ,,mic’’ de origine slavă, adăugat la Tur, râul în care se varsă acest pârâu micuț, adică Turul micuț. Originea denumirii Turț este latinească, derivând după Pișcariu din urddues, um, iar după Drăganu e o reconstituire din pluralul turzii, sturzii, turdii.

Numele localității Turț apare pomenit în scrisoarea de răspuns din 2 noiembrie 1378 la actul de danie regesc și prin care acesta se aplică în practică de către conventul mănăstirii din Cluj.

Localitatea apare menționată în anul 1385 sub forma de Villa Viavalis (Thourch) cu prilejul procesului de proprietate dintre familiile Wassvary și Csarnavaday.

Comuna Turț, cuprinde și satul Gherța Mare, numit așa fiindcă este mai vle climatului au fost făcute pe baza datelor obținute de la Stația meteorologică Livada, județul Satu Mare, date care corespund zonei joase de luncă și de terasă, iar pentru zona înaltă s-au dedus caracteristicile prin coroborare cu datele din Atlasul climatologic al României.

Numele localității Turț vine de la Pârâul Thurch, Thwrcz, finala ,,c’’ este sufix diminutiv de ,,mic’’ de origine slavă, adăugat la Tur, râul în care se varsă acest pârâu micuț, adică Turul micuț. Originea denumirii Turț este latinească, derivând după Pișcariu din urddues, um, iar după Drăganu e o reconstituire din pluralul turzii, sturzii, turdii.

Numele localității Turț apare pomenit în scrisoarea de răspuns din 2 noiembrie 1378 la actul de danie regesc și prin care acesta se aplică în practică de către conventul mănăstirii din Cluj.

Localitatea apare menționată în anul 1385 sub forma de Villa Viavalis (Thourch) cu prilejul procesului de proprietate dintre familiile Wassvary și Csarnavaday.

Comuna Turț, cuprinde și satul Gherța Mare, numit așa fiindcă este mai vechi decât satul Gherța Mică. Până în secolul al XVIII-lea, Gherța Mare s-a numit Gherța de Jos, când a primit numele pe care-l are astăzi.

Satul Gherța Mare apare în documente în anul 1351, iar satul Turț Băi de pe la începutul secolului al XVIII-lea, când pe timpul împărătesei Maria Tereza sunt aduși slovaci din zona munților Sudeți specialiști pentru extragerea aurului din zona satului, unde se află și cele mai vechi galerii, muncitori care s-au stabilit pe teritoriul comunei, dăinuind și astăzi într-un grup de familii, care poartă nume ca: Virlici, Martin, Pușcaș etc.

 Începutul secolului al XX-lea aduce prăbușirea imperiului habsburgic și făurirea României Mari.

  Evenimentele din decembrie 1989 au adus și locuitorilor comunității turțene binefacerile libertăților democratice, prin legea 18/1991 locuitorilor comunei le-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra pământului luat de CAP, atât pentru terenurile arabile cât și celelelalte terenuri agricole și forestiere.

Figura 2.1 Localizarea COMUNEI TURȚ

CAPITOLUL 3. SITUAȚIA LUCRĂRILOR GEODEZICE ȘI TOPOGRAFICE

Rețeaua de triangulație, din zonǎ, a fost realizatǎ de D.T.M., în sistemul de proiecție Gauss-Kruger pe fus de 60.

Pentru planimetrie s-a utilizat ca suprafață de referințǎ elipsoidul Krasovski.

Pentru altimetrie s-a utilizat Sistemul de cote Marea Neagră 1975, cu punct fundamental Constanța.

În zonele urbane, pentru reducerea deformațiilor, care apar datoritǎ sistemului de proiecție, s-a utilizat fusul de 30. Zona Turț se gǎsește în fusul nr.8 de 3 grade cu meridianul axial de longitudine 240.

Pentru realizarea foilor de plan la scara 1 :5000, în anul 1963 s-au fǎcut înregistrǎri aerofotogrammetrice, la care reperajul s-a realizat în 1964/1965 de cǎtre Comitetul Geologic.

Originalul de editare s-a realizat de catre I.G.F.C.O.T. in anul 1973 , utilizând fusul de 3o, cu meridian axial 240 .

Materializarea punctelor de triangulație s-a fǎcut prin borne de beton, a cǎror dimensiuni variazǎ în funcție de ordinul punctului, iar dimensiunile acestora sunt date prin S.R. 3446-1/1996.

Semnalizarea punctelor se face prin piramide de lemn sau metalice conform SR 3330/1996.

La ora actualǎ, o problemǎ majorǎ care apare la realizarea documentațiilor topografice de delimitare a corpurilor de proprietate și nu numai, este lipsa semnalelor și bornelor topografice, distruse în decursul anilor de factori naturali sau de către oameni.

Rețeau geodezicǎ de stat se compune dintr-o rețea complexǎ de triunghiuri organizate pe cinci ordine: cele de ordinul I, II, III, IV formeazǎ triangulația de ordin superior și ordinul V, care formeazǎ triangulația de ordin inferior. Rețeaua de sprijin este formatǎ din totalitatea punctelor determinate în sisteme unitare de referințǎ. Rețeaua geodezică de sprijin pentru executarea lucrărilor de cadastru general este formată din totalitatea punctelor determinate în sisteme unitare de referință.

Rețeaua geodezică de îndesire se realizează astfel încât să asigure densitatea de puncte necesare în zona de lucru și în zona limitrofă pentru executarea lucrărilor de introducere a cadastrului general. Rețelele geodezice de îndesire se compenseazǎ ca rețele libere prin încadrarea în configurația lor a cel puțin patru puncte din rețeaua geodezicǎ de îndesire. Aceastǎ rețea se executǎ prin diferite metode si anume: triangulație, trilaterație, triangulație- trilaterație, rețele de drumuri poligometrice sau tehnologii de ultimǎ generație bazate pe înregistrǎri satelitare Global Positioning System (GPS).

În cazul în care coordonatele punctelor sunt determinate prin tehnologie GPS, la proiectarea rețelei se va ține seama de următoarele:

– rețeaua de îndesire și ridicare trebuie să se sprijine pe minimum 4 puncte din rețeaua geodezică de sprijin;

– punctele de sprijin vor trebui să fie uniform repartizate atât în interiorul rețelei, cât și la marginea acesteia;

– toate punctele noi vor fi determinate cu ajutorul a minimum 3 vectori;

– se va prevedea determinarea punctelor de legătură dublu-staționate în sesiuni diferite

Punctele din rețeaua de îndesire trebuie să asigure o densitate de 1 punct/5 km2 în extravilan și 1 punct/km2 în intravilan.

Rețelele geodezice de ridicare sunt create în scopul asigurării numărului de puncte necesare măsurătorilor topografice și cadastrale de detaliu. Punctele rețelelor geodezice de ridicare sunt determinate prin intersecții înainte, retrointersecții, intersecții combinate, drumuiri poligonometrice, tehnologie GPS, utilizându-se puncte din rețeaua geodezică de sprijin și de îndesire.

Densitatea unei rețele geodezice de ridicare se stabilește în raport cu suprafața pe care se execută lucrările și cu scopul acestora. Rețelele geodezice de ridicare se proiectează astfel încât să se asigure determinarea punctelor care delimitează unitățile administrativ-teritoriale și intravilanele, precum și a celor care definesc parcelele/corpurile de proprietate. Se va asigura o densitate de cel puțin 1 punct/km2 în zonă de șes, 1 punct/2 km2 în zone colinare și 1 punct/5 km2 în zone de munte.

Materializarea pe teren se va face cu o densitate impusă de configurația terenului și densitatea detaliilor (în principal limite de proprietate). Materializarea se va face, după natura solului, cu borne, repere și mărci standardizate. În intravilan, în zonele asfaltate sau betonate, materializarea se poate face și cu picheți metalici cu diametrul de 25 mm și cu lungimea de 15 cm, bătuți la nivelul solului, asigurând o densitate a punctelor de minimum 4 puncte/km2. Din fiecare punct materializat se vor asigura vizibilități către cel puțin alte două puncte din rețeaua geodezică de îndesire și ridicare sau din rețeaua geodezică de sprijin.

Indiferent de instrumentele și procedeele tehnice utilizate la executarea măsurătorilor, rețeaua geodezică de ridicare se compensează ca rețea constrânsă pe punctele rețelelor de sprijin și de îndesire. Abaterea standard de determinare a unui punct nu trebuie să depășească: 10 cm în intravilan, iar în extravilan 20 cm în zone de șes, 30 cm în zone colinare, 50 cm în zone de munte.

Condițiile de precizie pentru determinarea coordonatelor punctelor de detaliu sunt următoarele:

– în intravilan: 10 cm pentru punctele de pe conturul sectoarelor cadastrale, al corpurilor de proprietate și al proiecțiilor la sol ale construcțiilor cu caracter permanent și 20 cm pentru punctele de contur ale parcelelor din interiorul corpurilor de proprietate;

– în extravilan: 20 cm în zonele de șes, 30 cm în zonele colinare și 50 cm în zonele de munte, pentru punctele de contur ale sectoarelor cadastrale, parcelelor sau corpurilor de proprietate.

Ca metodă de masurare pentru ridicarea detaliilor planimetrice și nivelitice s-a folosit metoda drumuirii cu radieri realizata cu stația totală Leica T.C. 407.Ca metodă de pentru determinarea coordonatelor stațiilor de drumuire s-a folosit metoda cu ajutorul receptorului GPS TRIMBLE R4, ce permite recepția semnalelor de la sateliții GLONASS.

Rețeaua folosită ca bază a fost reteaua națională prin serviciul ROMPOS iar legatura GPRS cu Stația Permanentă a O.C.P.I. Satu Mare s-a facut prin modemul intern TRIMBLE TDL .

Determinarile si corelarile coordonatelor s-au facut în sistemul R.T.K. cu ajutorul unitații de control Trimble Recon care stochează date și dirijează receptorul prin intermediul softului Trimble Digital Fieldbook.

Corecțiile diferentiale transmise de ROMPOS prin internet au fost accesate cu ajutorul GPRS conectat prin BLUETOOTH la unitatea de control.

Conform raportului R.T.K. dat de aparatură eroarea maxima a fost de 20 mm iar timpul de transmisie radio a corectiilor a fost de 1- , iar valoarea PDOP nu a depasit 2.0.

Aparatura folosită a fost aparatul G.P.S. marca TRIMBLE R4-L1L2 RTK.Sistemul de coordonate folosit a fost sistemul de proiectie “Stereo 70”

Ca puncte geodezice au fost folosite Statia Permanenta a O.C.P.I. Satu Mare R.T.C.M. 0010.avind coordonatele x = 701205,853; y = 340483,371; z = 140,869.

– descrierea punctelor topografice noi determinate în cadrul lucrării (puncte de îndesire ale rețelei de sprijin sau ale rețelei de ridicare)

– punctele rețelei de ridicare au fost materializate în teren prin picheți .

CAPITOLUL 4. PREZENTAREA APARATELOR ȘI A SOFTURILOR

4.1 Generalitați

Rezultatele spectaculoase obținute în ultimele decenii în construcția de aparatură modernă,au schimbat și au perfecționat continuu tehnologia lucrărilor de poziționare în plan.

Caracteristicile tehnice ale acestora le recomandă ca deosebit de performante sub raportul preciziei de poziționare ,al randamentului,comodității și siguranței în exploatare,impunându-se,drept urmare și prin eficiența lor economică.

Instrumentele și aparatele folosite în tehnica topografică sunt, în mod cert, afectate de erori provenite datorită folosirii îndelungate – deformații remanente – datorate climei, a uzurii fizice, a bruscării lor etc. Aceste influențe negative pot fi identificate, izolate, corectate, fie prin rectificarea aparatelor, fie prin corecții ale erorilor sistematice la prelucrarea mărimilor măsurate. Deficiențele instrumentelor și aparatelor pot fi parțial îndepărtate prin procedee inginerești de mecanică fină și metode topografice și geodezice.

În prezent la noi,sistemele și instrumentele electronice din sector au pătruns cu ceva întârziere,în ultimul deceniu al secolului trecut la început timid și cu greutate din cauza costului ridicat,incomparabil mai mare ca al instrumentelor clasice.În ultimul timp sistemele și echipamentele moderne au invadat pur și simplu piața astfel încât procedeul de achiziționare a modelelor noi,chiar din ultima generație,este în curs de generalizare.Logistica modernă este în prezent bine reprezentată la noi în țară de la stații totale și GPS-uri pâna la mijloace de prelucrare și procesare a imginilor aeriene și satelitare,inclusiv calculatoare și programe specializate de prelucrare,interpretare și raportarea datelor.

4.2. Prezentarea aparatelor utilizate

La efectuarea acestei lucrări punctele GPS au fost determinate cu ajutorul

receptorului Trimble R4.În continuare voi prezenta principalele caracteristici ale acestuia.

Figura 4.1 RECEPTOR TRIMBLE R4[5]

Receptorul Trimble R4 este un sistem compact ce opereaza pe 72

canale. Antena, receptorul si acumulatorul sunt înglobate în aceeasi carcasă.

Echipat cu tehnologia Trimble R-Track permite recepția semnalelor de la satelitii GLONASS ce îmbunatatesc solutia sistemului GPS iar astfel se pot obtine rezultate mai bune în conditii ostile masurarilor satelitare.Trimble R4 poate fi folosit atat ca receptor fix cât și ca receptor mobil in cadrul masuratorilor cinematice in timp real cu transmisia/receptia datelor prin Radio sau GSM/GPRS. De asemenea, utilizatorii sistemului Trimble R4 pot efectua si masuratori RTK si VRS folosind rețeaua nationala de statii permanente. Utilizat ca receptor mobil acesta este robust,usor iar cablurile au fost eliminate complet pentru asigurarea unor conditii de lucru cât mai bune în teren.

Ca unitate de control pentru Trimble R4 se foloseste Trimble Recon.

Unitatea de control Trimble Recon stocheaza date si dirijeaza receptorul prin

intermediul programului Trimble Digital Fieldbook care ruleaza si in limba Româna.

Corectiile diferentiale transmise de serviciul ROMPOS sau de alt receptor fix care transmite corectii diferentiale prin internet pot fi accesate prin folosirea unui telefon mobil ce se poate conecta prin Bluetooth la unitatea de control sau prin atasarea unui modem GSM/GPRS la Trimble Recon.

Conexiunea prin radio se realizeaza pe banda de frecvente de 430-450 MHz aprobata de Inspectoratul General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei.

Formatele de date CMR+, RTCM 2,3 RTCM 3,0 16NMA pentru corectiile diferentiale sunt formate standard si ofera posibilitatea de a comunica si cu alte tipuri de receptoare. Sunt perfect compatibile cu formatele de date transmise de Agentia Nationala de Cadastru si Publicitate Imobiliara în cadrul retelei nationale de statii permanente prin serviciul ROMPOS

Specificații tehnice privind receptorul Trimble R4

Tehnologie Trimble R-Track pentru suport GLONASS și minimizarea erorilor multipath

Tehnologia GPS Trimble Maxwell pentru urmărirea riguroasă a sateliților aflați la elevații joase.

Precizie ridicată a corelărilor multiple pentru măsurarea pseudodistanțelor

Măsurarea riguroasă a undei purtătoare cu o precizie de sub 1mm

într-o lungime de bandă de 1Hz

72 Canale :

– GPSL1 cod C/A, L1L2 Full Cycle Carrier

– GLONASS L1 Cod C/A, L1 Cod P, L2Cod P, L1/L2 Full Cycle Carrier

– Suport WAAS/EGNOS

Poziționare GPS diferențială pe cod

Orizontal…………………………………..±0.25m+1ppm RMS

Vertical…….……………………………….±0.5m+1ppm RMS

Poziționare diferențialăWAAS/EGNOS2…………….precizie caracteristică <5m 3DRMS

Măsurători Statice

Orizontal………………………………….±5mm+0.5ppm RMS

Vertical…….……………………………….±5mm+1ppm RMS

Măsurători Cinematice

Orizontal..………..……………………….±10mm+1ppm RMS

Vertical………………….………………..±20mm+1ppm RMS

Timp inițializare……………………….caracteristic <25 secunde

Rigurozitatea inițializării3……………………..caracteristic >99.9%

Hardware

Dimensiuni (LxH)……………………………..….19cm x 10.9cm

Greutate…………………………….1.34kg cu baterie interna, radio intern si antena standard UHF

3.71kg – receptor mobil ce include bateria, jalonul, unitatea de control si sistemul de prindere

Temperatura:

Temperatura de operare……. ……de la -400C la +650C

Temperatura de depozitare……… de la -400C la +750C

Umiditate…………………………………………………..100%, condens

Impermeabilitate…………………………………………..IP67 pentru imersie temporara la adâncime de 1m

Rezistența la șocuri și vibrații;

Testat și au rezultat următoarele standarde:

Șocuri…………………..Oprit: Proiectat să reziste la căderi libere de pe jalon de la o distanță de 2m.

În operare: La tensiune 40G, 10msec

Vibrații…………………………MIL-STD-810-F, FIG.514.5C-1

Caracteristici electrice

Alimentare de la 11 la 28V. Mufă pentru alimentare externă cu protecție la supratensiune pe portul 1(Lemo 7 pini)

Acumulatori interni detașabili 7.4V, 2.4Ah Litiu-Ion. Consumul este sub 3.2W în modul RTK cu radio intern.

Timpul de operare cu baterie interna:

– receptor cu opțiune de recepție 450MHz – 5.8 ore (poate diferi în funcție de temperatură)

– receptor cu opțiune de transmisie/recepție – 3.7 ore (poate diferi în funcție de temperatură și rata de transfer a datelor)

Comunicare si stocare date

Serial 3 cuple (Lemo 7 pini) pe portul 1. RS-232 pe portul 2 (Dsub 9 pini)

Radio integrat cu opțiune recepție/transmisie 450MHz

Putere transmitere date: 0.5W

Raza de acțiune: caracteristic 3-5km /10km în condiții optime

Bluetooth integrat 2.4GHz

Suport cartelă telefon mobil pentru modem GSM/GPRS/CDPD pentru măsurări și VRS

Memorie interna 11MB pentru stocare date: 302 ore de înregistrare date de la 6 sateliți cu interval de înregistrare la 15 secunde

Poziționare 1Hz, 2Hz, 5Hz și 10Hz

Transmisie și recepție date în format CMRx, CMR+, RTCM2.1, RTCM 2.3, RTCM 3.0, RTCM3.1

Transmisie NMEA 16, Transmisie si RT17. Suport unde BINEX

Temperatura:

Temperatura de operare……. ……de la -400C la +650C

Temperatura de depozitare……… de la -400C la +750C

Umiditate…………………………………………………..100%, condens

Impermeabilitate…………………………………………..IP67 pentru imersie temporara la adâncime de 1m

Rezistența la șocuri și vibrații;

Testat și au rezultat următoarele standarde:

Șocuri…………………..Oprit: Proiectat să reziste la căderi libere de pe jalon de la o distanță de 2m.

În operare: La tensiune 40G, 10msec

Vibrații…………………………MIL-STD-810-F, FIG.514.5C-1

Caracteristici electrice

Alimentare de la 11 la 28V. Mufă pentru alimentare externă cu protecție la supratensiune pe portul 1

(Lemo 7 pini)

Acumulatori interni detașabili 7.4V, 2.4Ah Litiu-Ion. Consumul este sub 3.2W în modul RTK cu radio intern.

Timpul de operare cu baterie interna:

– receptor cu opțiune de recepție 450MHz – 5.8 ore (poate diferi în funcție de temperatură)

– receptor cu opțiune de transmisie/recepție – 3.7 ore (poate diferi în funcție de temperatură și rata de

transfer a datelor)

Comunicare si stocare date

Serial 3 cuple (Lemo 7 pini) pe portul 1. RS-232 pe portul 2 (Dsub 9 pini)

Radio integrat cu opțiune recepție/transmisie 450MHz

Putere transmitere date: 0.5W

Raza de acțiune: caracteristic 3-5km /10km în condiții optime

Bluetooth integrat 2.4GHz

Suport cartelă telefon mobil pentru modem GSM/GPRS/CDPD pentru măsurări și VRS

Memorie interna 11MB pentru stocare date: 302 ore de înregistrare date de la 6 sateliți cu interval de

înregistrare la 15 secunde

Poziționare 1Hz, 2Hz, 5Hz și 10Hz

Transmisie și recepție date în format CMRx, CMR+, RTCM2.1, RTCM 2.3, RTCM 3.0, RTCM3.1

Transmisie NMEA 16, Transmisie si RT17. Suport unde BINEX

Figura 4.2 STAȚIA TOTALĂ LEICA T.C. 407[4]

SPECIFICAȚII

Stația totala T.C. 407, produsă de Leica Geosystems constitue un real avantaj, deoarece tehnologia folosită ajută la ușurarea muncii în lucrările zilnice. Această stație inteligentă este instrumentul ideal pentru ridicări topografice și lucrări de trasare. Modul de utilizare a funcțiilor instrumentului pot fi învățate fără probleme într-un timp foarte scurt.

Caracteristicile principale ale instrumentului, care reprezintă și principalele atuuri ale stației sunt următoarele:

Taste interactive; ecran mare LCD

Dimensiuni reduse, greutate scăzuta – ușor de utilizat

Măsurare fără prismă cu un laser vizibil integrat

Tasta adițională – trigger – pentru masurări rapide

Mișcare fină pe orizontală și pe vericală infinită si fară blocare

Laser pentru centrare standardizat

Părțile componente ale stației Leica T.C. 407 (vezi fig. 4.3.):

1) Colimator

2) Lumina de ghidare EGL (opțional)

3) Șurub de mișcare fină pe verticală

4) Baterie

5) Distanțier pentruBateriile 111

6) Capac baterie

7) Ocular; clarificare reticul

8) Focusarea imaginii

9) Mâner de transport detașabil

10) Interfața serială RS232

11) Șurub de calare

12) Obiectiv cu EDM (Electronic DistanceMeasurement) incorporat;

13) Display

14) Tastatură

15) Nivelă sferică

16) Tastă On/Off

17) Tastă trăgaci – Trigger key –

18) Șurub de mișcare fină pe orizontală

Figura 4.3. Părți componente T.C. 407[4]

Termeni tehnici si abrevieri folosiți la utilizarea stației totale:

ZA = linia de vizare / collimation axis.Axa telescopului = linia care unește reticulul cu centrul obiectivului.

SA = Axa verticală.Axa de rotație verticală a telescopului.

KA = axa orizontală. Axa de rotație orizontală a telescopului .

V = Unghi vertical / zenital

VK = Cerc vertical

Hz = Directia orizontală

HK = Cerc orizontal .

SD Indică distanta înclinată între instrument și centrul prismei .

HD Indică distanta orizontală.

dH Diferenta de nivel intre punctul de statie si punctul masurat.

hr Înalțimea reflectorului

hi Înalțime aparat

E0 coordonata est

N0 coordonata nord

H0 cota stației

E coordonata est a punctului măsurat

N coordonata nord a punctului măsurat

H cota punctului măsurat

Operarea Instrumentului

Tasta on/off este localizată pe partea laterală.

Tastatură și display:

Bara de selecție

Câmpul pentru măsurători:

Simboluri

3) Taste cu funcții fixe

4) Taste de navigare: controleaza bara-input în editare și introducere sau controlul barei de selecție.

5) Taste funcții: au funcție variabilă afișată pe ultima linie a display-ului deasupra tastei.

6) Bara de funcții soft: Afișeaza funcțiile care pot fi chemate cu tastele funcții.

Taste cu funcție fixă:

[] Derulează paginile, în cazul în care avem mai multe.

[MENU] Acces la programe, setări, data manager, calibrări, parametri de comunicare, system information și data transfer.

[USER] Tastă programabilă cu funcție din meniul FNC.

[FNC] Acces rapid la funcțiile pentru măsurare.

[ESC] Ieșire dintr-un dialog sau editor cu activarea valorii precedente. Întoarcere la nivelul anterior.

Tasta Trigger are trei setări: ALL, DIST,OFF. Tasta poate fi activată in meniul Configuration.

Taste soft: Funcțiile sunt afișate pe ultima linie a ecranului. Pot fi activate prin tastele-funcții

corespunzatoare. Valabilitatea fiecărei funcții depinde de programul/funcțiile activate

Funcții soft :

[ALL] măsoară distanța, unghiurile și înregistreaza punctul.

[DIST] măsoară distanța fără să înregistreze.

[REC] salvează valorile afișate.

[ENTER] șterge valorile afișate si așteaptă introducerea unei noi valori.

[ENH] permite introducerea coordonatelor.

[LIST] afișeaza lista cu punctele valabile.

[FIND] pornește căutarea pentru punctul introdus.

[EDM] afișeaza setările EDM.

[IR/RL] schimbă distomatul de pe IR pe RL .

[SetHz] setează direcția orizontală pe valoarea introdusa.

[Hz=0] setează direcția orizontală pe 0.

[HOLD] blocheză direcția orizontală și poate fi eliberată cu [RELEASE].

[PREV] întoarce la dialogul anterior.

[] continuă cu dialogul urmator.

Operații înaintea folosirii aparatului

Așezarea trepiedului cuprinde următoarele etape:

1. Se slăbesc șuruburile de la picioarele trepiedului, se înălță trepiedul în funcție de preferințe și se strânge șurubul.

2. Se înfig vârfurile trepiedului în pământ. Când se înfig picioarele trepiedului în pământ trebuie reținut că forța trebuie să fie în lungul picioarelor. La reglarea trepiedului este esențial orizontalitatea planului acestuia. Corecțiile de orizontalitate se fac cu șuruburile de mișcare fină de pe ambază. Corecțiile grosiere trebuiesc făcute din picoarele trepiedului. Când se folosește o ambază cu centrare optică , laserul de centrare nu poate fi utilizat.

Centrarea cu laserul, calarea grosiera

1. Se pune aparatul pe planul trepiedului. Se strânge șurubul pompă al trepiedului.

2. Se aduc șuruburile de mișcare fină în poziția lor centrală.

3. Se activează laserul de centrare : [FNC] >[Level/Plummet]. Este afișat compensatorul

electronic.

4. Se mișca picioarele trepiedului astfel încat laserul sa cadă aproximativ pe punctul din sol.

5. Se apasă pe picioarele trepiedului.

6. Modificând lungimea picioarelor trepiedului se calează aproximativ aparatul cu nivela sferică.

Calarea riguroasă a aparatului cu nivela electronic:

1. Se afișează nivela electronică cu [FNC] >[Level/Plummet]. În cazul în care calarea aproximativă nu a fost făcută apare un simbol cu o nivelă decalată.

2. Calarea riguroasă se face din șuruburile de pe ambază, cele doua direcții de calare sunt prezente concomitent pe ecran. Când bulele electronice sunt între repere aparatul este calat.

3. Se verifică centrarea si dacă este nevoie se reface slăbind șurubul pompa.

4. Se închide compensatorul electronic apasand [OK] .

Calibrarea conține determinările următoarelor erori instrumentale:

Hz-collimation

V-index (simultan cu compensatorul electronic)

Pentru determinarea erorilor colimatiei sau a erorilor de index este necesar să măsurăm în ambele poziții ale telescopului. Procedura poate fi pornită în orice poziție a telescopului. Utilizatorul este ghidat ușor de program .

O determinare greșită a erorilor aparatului este eliminată. Aparatul este ajustat în fabrică înainte de expediere. Erorile instrumentale se schimbă datorită temperaturii și trecerii timpului. Aceste erori trebuiesc determinate înainte de folosirea instrumentului prima dată, înainte de lucrări precise, după un transport îndelungat, înainte și după perioade lungi de utilizare și dacă temperatura se modifică cu mai mult de 10°C (18°F).

Înainte de determinarea erorilor aparatului, aparatul trebuie calat cu nivela electronică. Instrumentul trebuie fixat foarte bine și sigur și trebuie protejat de lumina directă a soarelui.

Eroarea liniei de vizare (colimația)

Eroarea liniei de vizare sau eroarea de colimație (C) este neperpendicularitatea dintre axa orizontală și linia de vizare. Efectul acestei erori crește direct proporțional cu unghiul vertical.

Selectarea unitățiilor de măsură înaintea începerii măsurătorilor este obligatorie. Se vizează primul semnal folosind prisma, declanșarea fascicolului de raze a cărui întoarcere este anunțată printr-un semnal sonor. Introducerea gradației zero pe această direcție prin apăsarea unei taste, moment la care valoarea respectivă apare pe display. Selectarea sistemului de măsurare pentru unghiul vertical și orizontal, respectiv grade, centesimal sau sexazecimal, pentru înclinarea vizei respective, unghi zenital sau procente și pentru diatanțe, sistem metric sau anglosaxon. Prin apăsarea pe o singură tastă se măsoară și se afișează pe ecran valorile măsurate. Se vizează al doilea punct. Prin repetiția etapelor de mai sus se obțin elementele dorite.

4.3. Prezentarea softurilor utilizate

Datele G.P.S. au fost prelucrate cu:

– ASCII FILE GENERATOR

–TERRAMODEL

Fig. 4.4. Captură ASCII GENERATOR

Fig. 4.5. Captură TERRAMODEL

Transferul de date din stația totala LEICA T.C. 407 se face cu ajutorul

DATA EXCENGE MANAGEMENT, opțiune disponibilă în cadrul aplicației

LEICA GEO OFICE

Fig. 4.6. Captura LEICA GEO OFICE

Prelucrarea grafică a avut loc cu ajutorul metodelor moderne de tip CAD

Prelucrarea grafică a avut loc cu ajutorul metodelor moderne de tip CAD

Fig. 4.7.Captură AutoCAD 2005

CAPITOLUL 5. METODOLOGIA DE REZOLVARE A PROIECTULUI

Drumul ce face obiectul prezentului proiect este unul dintre cele mai circulate din localitatea Turț și reprezintă un important nod de comunicație pentru locuitorii acestei unități administrativ-teritoriale, întrucât face legătura atât cu principala cale de comunicație reprezentată de Drumul Județean DJ 109 L, drum ce asigură legătura cu principalele orașe mai apropiate (Livada, Negrești-Oaș, Satu Mare) . comunele Gherța Mică , Calinești și Bixad cât și cu Centrul Civic al comunei Turț (unde se află Primăria, Poliția, Centrul Medical Zonal de Permanență Turț și cabinetele medicale individuale, Centrul Local Apia Turț, Școala de Arte și Meserii Turț etc.) , cu centrul satului Gherța Mare și cu alte străzi principale din satul Turț, comuna Turț, respectiv cu strada Valceleni și strada Josani, strazi ce fac legatura cu comunele Batarci și Tarna Mare prin DJ 109H.

În prezent pe acest drum ca și pe alte drumuri, sunt finalizate lucrările de introducere a rețelelor de alimentare cu apă potabilă și sunt în curs de finalizare lucrările de introducere a rețelei de canalizare și epurare ape uzate, urmând ca în mod firesc, următoarea etapă să vizeze modernizarea acestor drumuri de interes local.

Modernizarea acestor drumuri se impune și datorită faptului că la acest moment drumurile se află intr-un avansat stadiu de degradare, aspect care poate avea repercursiuni negative și asupra drumurilor județene D.J. 109 L si D.J. 109 H, cu care majoritatea strazilor din localitatea Turț fac legătura respectiv strada Valceleni, care la momentul actual fac obiectul unui amplu proiect de modernizare, aflat în derulare și având ca beneficiar Primaria Comunei Turt.

La solicitarea proiectantului , în vederea efectuării studiului de fezabilitate pentru drumul cadastrat s-a urmărit în prealabil diferenta de nivel între puncte de-a lungul traseului drumului masurat. Am participat personal la această lucrare, am avut acces la datele pe care le-am folosit pe parcursul lucrării, printre care cele mai valoroase au fost planurile cadastrale pentru intravilanul comunei la scara 1: 2000 respectiv datele privind masuratorile topografice efectuate in zona de lucru pentru a se putea preveni suprapunerea masuratorilor , date ce au fost obtinute de la sediul OCPI Satu Mare Dupa efectuarea inspectiei in teren a drumului cadastrat si identificarea respectiv verificarea parcelelor de teren ce au fost intabulate in zona s-a trecut la fixarea statiei totale LEICA TC 407 in punctul ridicat cu coordonate cunoscute si orientarea pe un alt punct cunoscut tot cu coordonate cunoscute cu ajutorul GPS – ului Trible R4.

Ca metoda de măsurare pentru determinarea coordonatelor statiilor de drumuire a fost utilizată tehnologia , folosindu-se metoda masuratorilor cinematice în timp real cu ajutorul receptorului GPS TRIMBLE R4, ce permite receptia semnalelor și de la satelitii GLONASS, iar ridicarea detaliilor planimetrice si nivelitice s-a utilizat metoda drumuirii cu radieri realizata cu stația totală Leica T.C.407

Rețeaua folosită ca bază a fost rețeaua națională prin serviciul ROMPOS iar legatura GPRS cu Stația Permanentă a O.C.P.I. Satu Mare s-a facut prin modemul intern TRIMBLE TDL .

Determinarile si corelarile coordonatelor s-au facut în sistemul cu ajutorul unitatii de control Trimble Recon care stocheaza date si dirijeaza receptorul prin intermediul softului Trimble Digital Fieldbook.

Corecțiile diferentiale transmise de ROMPOS prin internet au fost accesate cu ajutorul GPRS conectat prin BLUETOOTH la unitatea de control.

Conform raportului R.T.K. dat de aparatură eroarea maxima a fost de 20 mm iar timpul de transmisie radio a corectiilor a fost de 1- , iar valoarea PDOP nu a depasit 2.0.

Aparatura folosita a fost aparatul G.P.S. marca TRIMBLE R4-L1L2 RTK.

sistemul de coordonate :

sistemul de coordonate folosit a fost sistemul de proiectie “Stereo

– puncte geodezice de sprijin vechi si noi folosite.

Ca puncte geodezice au fost folosite Statia Permanenta a O.C.P.I. Satu Mare R.T.C.M. 0010.

avind coordonatele x = 701205,853; y = 340483,371; z = 140,869.

– descrierea punctelor topografice noi determinate în cadrul lucrării (puncte de îndesire ale rețelei de sprijin sau ale rețelei de ridicare)

– punctele rețelei de ridicare au fost materializate în teren prin picheți .

Ca metoda de măsurare pentru determinarea coordonatelor statiilor de drumuire (cu ajutorul tehnologiei GNSS), s-a folosit metoda măsurătorilor cinematice în timp real RTK cu ajutorul receptorului GPS TRIMBLE R4, ce permite receptia semnalelor și de la satelitii GLONASS, iar la ridicarea detaliilor planimetrice si nivelitice s-a utilizat metoda drumuirii cu radieri cu stația totală LEICA T.C. 407

CAPITOLUL 6. STABILIREA RETELEI TOPOGRAFICE

6.1. Materializarea si determinarea sistemului de referintă

Înainte de începerea măsurătorilor în teren s-a realizat o identificare a bazei geotopografice din zona incintei: hărți și planuri existente ale lucrărilor geodezice executate anterior, inventare ale coordonatelor punctelor geodezice și reperelor de nivelment.

Drumul ce face obiectul prezentei lucrări se încadrează în foaia de plan L – 34 – 48 – C – b – 1 – .

Rețeaua geodezică este constituită, în principiu, dintr-un ansamblu de puncte situate pe suprafața fizică a Pământului, a căror poziție este definită în raport cu un sistem unitar de referință.

Rețeaua geodezică conține atât punctele ce fac parte din rețeaua planimetrică, cât și cele care fac parte din rețeaua nivelitică (altimetrică) a localității.

Măsurătorile geo-topografice sunt executate cu respectarea prevederilor Ordinului 534/2001 al Președintelui Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, care prevede că:

Punctele rețelei de îndesire să fie legate de rețeaua de sprijin și determinate în Proiecția Stereografică 1970 și în planul de referință Marea Neagră

Descrierea topografică a punctelor să fie realizată conform normativului N100/1999/

6.1.1 Proiectia stereografica 1970

Reprezintă proiecția cartografică oficială a României. Toate lucrările topo-geodezice efectuate pe teritoriul României sunt executate în sistem de proiectie Stereo 70 sau Stereografic 1970 : hărți și planuri cadastrale, hărți topografie etc. Aceasta proiecție cartografică a fost introdusă ca proiecție oficială prin jurul anului 1970 (de unde și denumirea Stereo 70), inlocuind vechea proiecție Gauss-Kruger ce reprezenta teritoriul României pe fuse de 6o sau 3o grade.

Înlocuirea a fost o urmare a Decretului numărul 305 din luna septembrie 1971. Printre altele, Decretul prevedea: "lucrările geodezice, topo-fotogrametrice și cartografice necesare economiei nationale se execută în sistem de proiecție stereografică 1970 și sistem de cote referite la Marea Neagră". Proiecția Stereografică 1970 este conforma,nu deformează unghiurile, permițănd ca masurătorile geodezice sa fie prelucrate direct în planul de proiecție, fară a se calcula coordonate geografice, cu condiția aplicării prealabile a unor corecții de reducere a masurătorilor la planul de proiecție. Proiecția deformeazăa ariile, funcție de depărtarea acestora față de polul proiecției.

Adoptarea proiecției Stereo70 a urmărit o serie de principii care satisfac cerințele de precizie și câteva aspecte specifice teritoriului României dintre care amintim:
      – Teritoriul României are o formă aproximativ rotundă și poate fi încadrat într-un cerc cu raza de 400 km;
      – Limitele de hotar sunt încadrate, în cea mai mare parte ( 90 %), de un cerc de rază 280 km și centru în polul proiecției;
      – Proiecția este conformă (unghiurile sunt reprezentate nedeformat);
      – Deformațiile areolare negative și pozitive sunt relativ egale, ceea ce permite o compensare a lor, adică prin reprezentarea în planul Proiecției Stereo70 este menținută suprafața totală a teritoriului.

Caracteristicile proiecției

Are asociat elipsoidul Krasovski 1940, orientat la Pulkovo, ca și în cazul proiecției Gauss-Kruger. Elipsoidul are următorii parametrii:

semiaxa mare a = 6 378 245.000m

turtirea geometrică f =1 / 298.3

Polul proiecției Q0 denumit uneori și "centrul proiecției", are coordonatele geografice :

latitudinea B0 = 46o N

longitudinea L0 = 25o E Greenwich

Întreaga tară este reprezentată pe un singur plan, în care există un cerc de deformație nulă, cu centrul în polul Q0 și raza de 201.7 kilometrii.

Sistemul de axe de coordonate plane rectangulare xOy are ca origine imaginea plană a polului proiecției, axa Ox este imaginea plană a meridianului de 25o și are sensul pozitiv spre nord, iar axa Oy are sensul pozitiv spre est.

Coeficientul de reducere a scării, folosit la transformarea coordonatelor rectangulare din planul tangent (în polul Q0), în planul secant, paralel cu cel tangent, are valoarea :

c=1-(1/4000)=0.999 750 000

Coeficientul de revenire la scara normala, de la planul secant la cel tangent, este :

c'=1/c=1.000 250 063

Deformațiile în proiecția Stereografică 1970

În planul secant, modulul de deformație liniară este:

m=c+(1/4cR02)(x2+y2)

Pentru deformațiile liniare relative, D, din planul secant rezultă:

D=m-1=(c-1)+(1/4cR02)(x2+y2)

Figura 6.1 , Harta deformațiilor liniare relative pe teritoriul României în proiecția Stereografică 1970. [3]

Pentru distanțe de 201.7 kilometrii deformația relativa "D" este nulă, ne gasim pe cercul de deformație nulă. La distanțe mai mici de 201.7 kilometrii fată de origine, suntem în interiorul cercului de deformație nulă, unde deformațiile sunt negative. În originea sistemului de coordonate deformația liniară relativă este de -25 cm/km. Cand distanța fată de originea axelor este mai mare de 201.7 kilometrii, atunci suntem în afara cercului de deformație nulă, iar deformațiile sunt pozitive. În punctele cele mai departate de origine, de exemplu în zonele : Sulina, Mangalia, Beba Veche, deformațiile în proiecția stereografică 1970 ating valori de ordinul + 65 cm/km.

Adâncimea planului de proiecție este de aproximativ 3.2 km față de planul tangent la sfera terestră în punctul central. În urma intersecției dintre acest plan și sfera terestră de rază medie s-a obținut cercul deformațiilor nule cu raza apropiată de 202 km (vezi figura 2).

Modul în care se realizează proiecția punctelor de pe suprafața terestră pe planul proiecției Stereografice 1970 este prezentat în figura 2.

Figura 6.2, Proiecția punctelor de pe suprafața terestră pe planul proiecției Stereografice 1970.[3]

r – raza cercului deformațiilor nule (aprox. 202 km);
      H – adâncimea planului de proiecție (aprox. 3.2 km);
      1, 2, 3, …,9 – puncte de pe suprafața terestră;
      1’,2’,3’,…,9’ – puncte de pe suprafața planului de proiecție Stereografic 1970.
      Pentru a putea vizualiza mai ușor mărimea și caracterul deformațiilor liniare s-au utilizat culori diferite în reprezentarea planului de proiecție Stereografic 1970 astfel:
      – culoarea roșu pentru valori negative ale deformațiilor (distanța din teren > distanța plan proiecție);
      – culoarea galben pentru valori aproximativ egale cu zero ale deformațiilor (distanța teren ~ distanța plan proiecție);
      – culoarea albastră pentru valori pozitive (distanța teren < distanța plan proiecție).

Distanțelor, egale între ele, de pe suprafața terestră (12), (23), (34), (45), (56), (67), (78), (89) le corespund distanțele (1’2’), (2’3’), (3’4’), (4’5’), (5’6’), (6’7’), (7’8’), (8’9’) din planul proiecției. Între cele două categorii de distanțe se pot scrie următoarele inegalități:
      – (1’2’)<(2’3’)<(3’4’)< (4’5’)<(5’6’)<(6’7’)<(7’8’)<(8’9’);
      – (1’2’)<(12); (2’3’)<(23); (3’4’)<(34); (4’5’)<(45); (5’6’)≈(56); (6’7’)>(67); (7’8’)>(78); (8’9’)> (89).
      Pentru a obține informații privitoare la mărimea diferenței dintre cele două tipuri de distanțe este necesară o reprezentare grafică a funcției Dsec = f(L), descrisă anterior, folosind următoarea diagramă:

Figura 6.3, Diagrama deformațiilor liniare relative în proiecția Stereografică 1970.[3]

Transformări de coordonate

Odată cu apariția și evoluția sistemelor satelitare de pozitionare globale GPS și GLONAS, sunt necesare folosirea unor altgoritmi de transformare de coordonate pentru a putea utiliza coordonatele determinate cu tehnologie GPS pe teritoriul României, unde proiecția oficială este Stereo 70. Sistemul GPS utilizează pentru referirea coordonatelor geografice : latitudine și longitudine elipsoidul WGS84, diferit fată de elipsoidul Krasovsky 1940 utilizat în România.

Transformarea coordonatelor WGS84 în sistem Stereo 70

Pentru a transforma coordonatele WGS84 (masurate cu tehnologie GPS) în coordonate Stereo 70 se utilizează o succesiune de transformări:

● Coordonatele B,LWGS84 se transformă în coordonate B,LKrasovsky1940 – această transformare se poate realiza utilizănd transformarea conformă spatială Helmert cu 7 parametrii : 3 translații, 3 rotații și un factor de scară;

● Coordonatele B,LKrasovsky1940 se transformă în coordonate X,YSTEREO70 – această transformare se realizează utilizănd formulele cu coeficienți constanți cunoscute din cartografia matematica.

Transformarea coordonatelor Stereo 70 în sistem WGS84

Pentru a transforma coordonatele WGS84 (masurate cu tehnologie GPS) în coordonate Stereo 70 se utilizează o succesiune de transformări:

● Coordonatele X,YSTEREO70 se transformă în coordonate B,LKrasovsky1940 – această transformare se realizează utilizănd formulele cu coeficienți constanți cunoscute din cartografia matematica

● Coordonatele B,LKrasovsky1940 se transformă în coordonate B,LWGS84 – această transformare se poate realiza utilizănd transformarea conformă spatială Helmert cu 7 parametrii : 3 translații, 3 rotații și un factor de scară.

Odată cu dezvoltarea sistemelor de sateliți de teledetecție au aparut servicii de localizare globală GoogleMaps și YahooMaps ce permit vizualizarea aeriană a întregului glob pamăntesc. Aceste sisteme de localizare/vizualizare utilizează pentru indentificarea anumitor zone, coordonate geografice latitudine, longitudine referite la elipsoidul WGS84. Utilizatorii români ce utilizează coordonate Stereo '70 intampină probleme în utilizarea acestor sisteme de localizare/vizualizare datorită dificultății de transformare a coordonatelor Stereo '70 în coordonate WGS84. În acest sens au aparut diferite servicii ce permit localizarea imobilelor/coordonatelor utilizănd direct coordonate Stereo 70 sau Stereo 30 (sistem de proiecție utilizat în România pe teritoriul municipiului București).

6.1.2.Sistemul de cote Marea Neagra 1975

Măsurătorile pentru rețeaua de nivelment de stat s-au făcut prin metoda nivelmentului geometric, cu aparatura diferită, precizii și compensări diferite. Cotarea punctelor din rețeaua de nivelment bazată pe măsurători care nu au cuprins niciodata întreg teritoriul țării, ci numai porțiuni restrânse pe care s-au constituit poligoane ce urmau a fi compensate, s-a făcut la nivelul unor suprafețe de referința diferite: Marea Neagră cu zero la Sulina, Marea Neagră cu zero la Constanța, Marea Baltică.

Având în vedere eterogenitatea repartizării acestor sisteme pe teritoriul țării cât și planele diferite de referință, s-a ajuns la concluzia creării unei rețele compacte și omogene pe întreg teritoriul țării care să aibă planul de referință la Marea Neagră. Această nouă rețea compactă a fost denumită Sistem de cote cu zero la Marea Neagră, compensat în 1975 fiind notată 0-1975.

Rețeaua de cote având planul de referință Marea Neagră reprezintă o trăsătură de bază pe teritoriul țării noastre. Aceată rețea este constituită din măsurătorile mai vechi selectate, completate și refăcute acolo unde a fost cazul.

Înălțimile punctelor ce alcătuiesc rețelele nivelitice de orice ordin au ca origine un punct de sprijin, de bază, numit punct fundamental sau punct de nivel zero. Cota acestui punct se determină față de nivelul mediu al mărilor și oceanelor, determinat din observarea acestui nivel pe o perioadă de circa 30-50 ani. Acest punct pentru Sistemul de cote zero Marea Neagră este plasat în capela militară Constanța.

Rețelele geodezice de ridicare sunt create în scopul asigurării numărului de puncte necesare măsurătorilor topografice și cadastrale de detaliu. Punctele rețelelor geodezice de ridicare sunt determinate prin intersecții înainte, retrointersecții, intersecții combinate, drumuiri poligometrice, tehnologie GPS, utilizându-se puncte din rețeaua de sprijin și de îndesire.

Densitatea rețelei geodezice de ridicare se stabilește în raport cu suprafața pe care se execută lucrările și cu scopul acestora. Rețelele geodezice de ridicare se proiectează astfel încât să se asigure determinarea punctelor care delimitează unitățile administrative teritoriale și intravilane, precum și a celor care definesc parcelele corpurilor de proprietate. Se va asigura o densitate de cel puțin 1 punct / km² în zone de șes, 1 punct / 2 km² în zone colinare și 1 punct / 5 km² în zone de munte. Din fiecare punct materializat se vor asigura vizibilități către cel puțin alte doua punct din rețeaua geodezică de îndesire și ridicare sau rețeaua geodezică de sprijin.

Punctele de sprijin vor fi determinate planimetric in sistemul de coordonate Stereografic 1970 si altimetric in sistem de cote Marea Neagra 1975.

Pentru asigurea unei precizii planimetrice de ± 5 cm si altimetrice de ±20cm, punctele retelei de triangulatie au fost verificate, dupa care s-a trecut la indesirea acestora .

Întocmirea planurilor topografice și a hărților presupune alegerea pe suprafața terestră a unei serii de puncte a căror poziție în spațiu diferă, dar care proiectate ortogonal pe o coală de desen și unite vor reda cu fidelitate forma și dimensiunile acelei zone.Aceste puncte, au poziții precis determinate prin coordonatele rectangulare X și Y, uneori și Z și sunt situate pe poziții dominante și repartizate pe teritoriu în colțurile unei rețele de triunghiuri. Totalitattea acestor triunghiuri care acoperă teritoriul măsurat poartă numele de canevas. Baza tuturor ridicărilor planimetrice este formată de rețeaua de puncte de sprijin și este cunoscută sub numele de rețeaua geodezică de stat sau rețeaua de triangulație.

Rețeaua geodezică a țării noastre este formată din rețeaua de triangulație și rețeaua de nivelment geometric geodezic. În mod practic, aceste rețele sunt deja realizate, în prezent având loc doar lucrări minore de completare sau de întreținere, precum și unele lucrări noi cu caracter deosebit. În România rețeaua geodezică există pe întreag teritoriul țării și este caracterizată de o densitate de un punct la circa 20 km2, distanța între puncte fiind de 2 – 4 km.

Există un număr de metode pentru determinarea pozițiilor plane ale punctelor geodezice. Cele mai utilizate fiind metodele triangulației, trilaterației și poligonometriei. Pentru determinarea pozițiilor în înălțime se folosesc metodele nivelmentului geometric geodezic și nivelmentului trigonometric geodezic.

Acele rețele geodezice care sunt rezolvate cu metodele de mai sus se numesc în funcție de metoda utilizată, rețele de triangulație, rețele de trilaterație, rețele de nivelment geometric etc.

Triangulația reprezintă o metodă de determinare a punctelor de pe suprafața Pământului pe una din suprafețele de referință și de proiecție adoptate. Metoda triangulației folosită des la determinarea rețelelor de sprijin topografice, presupune unirea punctelor vizibile, urmărind pe cât de mult posibil obținerea unor triunghiuri echilaterale. Poziția planimetrică a punctelor se consideră definită în cazul în care se măsoară toate unghiurile rețelei, una sau două laturi și se determină una sau două orientări pe cale astronomică. În mod similar, se pot măsura toate laturile rețelei, rezolvând rețeaua prin metoda trilaterației sau combinat triangulație – trilaterație.

Rețeaua geodezică (cunoscută și ca osătura geodezică) este definită de punctele geodezice de ordinul I, II, III, IV determinate pe întreg teritoriul țării.

Determinarea punctelor de ordinele I, II, III se bazează pe principiul următor: în prima etapă se determină punctelele de ordin I după se obțin care prin îndesire punctele de ordin II, III ș.a.m.d.p..

Punctele de ordin I legate între ele prin formele geometrice amintite mai sus au laturile cuprinse între 20-40 Km. În funcție de acestea se încadrează apoi punctele de ordin III ale căror laturi au între 5-10 Km. Toate aceste puncte constituite sub formă de rețea de triangulație poartă denumirea de rețea geodezică de triangulație. Acesată rețea folosesște ca suprafață de referință suprafața elipsoidului de referință.

Punctele de ordin IV sunt amplasate la o distanță de 3-5 Km iar punctele de triangulație de ordin V la o distanță de 0,5-3 Km. Rețelele de triangulație de ordin IV și V poartă denumirea de rețea de triangulație topografică, utilizând ca suprafață de referință suprafața plană.

Rețeaua de triangulație poate fi îndesită de câte ori este necesar în zona respectivă de interes deoarece rețeaua de triangulație utilizată ca rețea de sprijin este formată într-un fel încât să ofere baza de sprijin pentru ridicările de detaliu.

Întocmirea schiței de triangulație cunoaște două faze. Una se face inițial pe un plan sau o hartă la scări mici (1:25.000 – 1:50.000), iar a doua se face apoi în teren prin parcurgerea traseului respectiv. Punctele de triangualție sunt amplasate ținând cont de criteriile următoare:

– legăturile dintre puncte trebuie să conducă la figuri geometrice simple (triunghiuri sau patrulatere) într-un mod încât prin gruparea lor să determine forme diferite de rețele (poligon cu punct central, lanțuri de triunghiuri, patrulater cu dublă diagonală, lanțuri de patrulatere);

-punctele rețelei trebuie să fie uniform distribuite, având aceeași densitate;

-rețeaua trebuie să acopere în totalitate zona care urmează a fi ridicată;

-punctele rețelei trebuie să fie staționabile și cu vizibilitate între acestea;

-triunghiurile rețelei trebuie să fie geometric echilibrate, iar dacă acest lucru nu este posibil în toate situațiile atunci unghiurile nu trebuie să fie mai mici de 30g.

Punctele se marchează prin borne de beton standardizate sub forma unor trunchiuri de piramidă, iar semnalizarea se va face în mod corespunzător cu categoria și ordinul respectiv (piramide centrice sau balize centrice sau excentrice).

6.1.3. Sisteme GNSS

Rezultatele spectaculoase obținute în ultimele decenii în construcția de aparatură modernă și nu numai,au schimbat și au perfecționat continuu tehnologia de ridicare în plan.Caracteristicile tehnice ale acestora le recomandă ca deosebit de performantă sub raportul preciziei de poziționare,al randamentului,comodității și siguranței în exploatare.

Sistemele Satelitare de Navigație Globală (GNSS) sunt sisteme care permit determinarea cu precizie ridicată a poziției într-un sistem de referință geocentric, în orice punct situat pe suprafața terestră, în apropierea sau exteriorul acesteia, folosind sateliți artificiali ai Pământului.

În momentul de față cele mai cunoscute sisteme GNSS sunt sistemele NAVSTAR-GPS (SUA) și GLONASS (Rusia). Între cele două sisteme GNSS nu există mari diferențe în ceea ce privește principiile de funcționare și tehnologia utilizată. Fiecare sistem include trei segmente: segmentul spațial (sateliții), segmentul de control (stații de monitorizare și control) și segmentul utilizatorilor. Sateliții GNSS transmit utilizatorilor informații de timp, informații de navigație și mesaje de stare ale sistemului. Segmentul de control este responsabil cu menținerea în funcțiune a constelației de sateliți, a sistemului de timp atașat și determinarea orbitelor sateliților. În prezent există și alte țări care intenționează să realizeze sisteme GNSS (complementare).

NAVigation Satellites with Time And Ranging – Global Positioning System (NAVSTAR – GPS)
Segmentul spațial GPS cuprinde un număr de 32 de sateliți dispuși pe 6 plane orbitale înclinate la 55° la o altitudine de 20230 km. Perioada de revoluție a sateliților este de 11 ore și 56 de minute. O constelație satelitară identică poate fi observată după o zi siderală cu 4 minute mai devreme. Constelația GPS este compusă din sateliții GPS Block IIR – Replacement (înlocuiesc sateliții GPS Block II/IIA din 1997), GPS Block IIR – M (Modernizat – introducerea unui nou semnal militar – cod M, pe ambele unde purtătoare și a codului C/A pe a doua undă purtătoare denumit L2C), GPS Block IIF- Fallow On (introducerea unui nou semnal pe o a treia frecvență, L5) și GPS Block III (un nou semnal civil , codul C/A pe unda purtătoare L1). Precizia de poziționare pentru segmentul civil a crescut de la aproximativ 100m până la 13 m prin suspendarea tehnicii SA (Selective Availability). Progrese majore se așteaptă prin modernizarea segmentului spațial (a treia unda purtătoare L5, codul C/A pe unda purtătoare L2 ș.a.). Sistemul de referință utilizat este WGS84 (World Geodetic System 1984).
GLObalnaya NAvigatsionnaya Sputnikovaya Sistema – GLObal NAvigation Satellite System (GLONASS) Segmentul spațial GLONASS cuprinde un număr de 24 de sateliți dispuși pe 3 plane orbitale înclinate la 64,8° la o altitudine de 19100 km. Perioada de revoluție a sateliților este de 11 ore și 16 minute. Din cei 24 de sateliți proiectați momentan funcționează un număr de 16 sateliți. Fiecare satelit are implementat un ceas atomic care generează o frecvență din care sunt formate cele două unde purtătoare. Semnalele transmise sunt similare sistemului GPS , inclusiv codul C/A pe purtătoarea L2. Nivelul de precizie al sistemului rusesc GLONASS este comparabil cu cel al sistemului NAVSTAR-GPS. În România sistemul GLONASS poate fi utilzat, el completând constelația sistemului GPS. Sistemul de referință utilizat este PZ90.
Galileo. Uniunea Europeana (UE) și Agenția Spațială Europeană (European Space Agency) vor dezvolta sistemul european GNSS, denumit Galileo. Constelația sistemului Galileo va fi compusă dintr-un număr de 30 de sateliți dispuși pe 3 plane orbitale înclinate la 56° la altitudinea de 23616km. Perioada de revoluție a unui satelit va fi de aproximativ 14.4 ore.
În ceea ce privește precizia de poziționare, disponibilitatea și integritatea, Galileo va fi superior celorlalte sisteme. GALILEO va fi interoperabil cu NAVSTAR-GPS și GLONASS. Sistemul de referință și coordonate utilizat va fi de tip ETRS (European Terrestrial Reference System). ROMPOS® utilizează pentru poziționare sistemele globale NAVSTAR-GPS și GLONASS. La darea în funcțiune a noului sistem european Galileo, ROMPOS® va implementa utilizarea și a acestui nou sistem GNSS.

6.2. Realizarea rețelei de sprijin și ridicare

În rețelele de îndesire se măsoară un număr mai mare de direcții decât este necesar pentru determinarea pozițiilor noilor puncte.

Direcțiile măsurate în plus, permit descoperirea erorilor la măsurători și determinarea cu mai mare precizie a coordonatelor punctelor rețelei executate.

Utilizarea în calcule a direcțiilor măsurate, datorită erorilor, conduce la obținarea pentru un același punct a mai multor valori.

Înaintea calculelor definitive ale triangulației se fac calcule de compensare, cu scopul obținerii pentru fiecare punct ce se determină, numai o singură și cea mai probabilă valoare a coordonatelor sale.

Rețelele de îndesire de ordin superior se compensează prin metode riguroase: metoda măsurătorilor indirecte (variația coordonatelor punctelor) și metoda măsurătorilor condiționate (variația unghiurilor și a direcțiilor).

Corecțiile determinate prin metoda măsurătorilor indirecte se aplică coordonatelor punctelor, iar cele obținute prin metoda măsurătorilor condiționate se referă la unghiuri și laturi și răspund condițiilor de geometrizare ale rețelei.

Corectiile diferentiale transmise de ROMPOS prin internet au fost accesate cu ajutorul GPRS conectat prin BLUETOOTH la unitatea de control.

Conform raportului dat de aparatura eroarea maxima a fost de iar timpul de transmisie radio a corectiilor a fost de 1- , iar valoarea PDOP nu a depasit 2.0.

Aparatura folosita a fost aparatul GPS marca TRIMBLE R4-L1L2 RTK.

Sistemul de proiecție utilizat este “Stereo iar ca punct geodezic a fost folosit Statia Permanenta a OCPI Satu Mare RTCM 0010 având coordonatele în proiecție stereografică 1970:

x = 701205,853; y = 340483,371; z = 140,869.

descrierea punctelor topografice noi determinate în cadrul lucrării și anume punctele rețelei de ridicare s100 , s101,s 102, s103,s104, s105, s106, s107, s108 cu următoarele coordoonate.

– punctele rețelei de ridicare au fost materializate în teren prin picheți metalici.

CAPITOLUL 7. RIDICAREA DETALIILOR

Pentru determinarea detaliilor topografice, în teren, ce definesc punctele caracteristice alese, la schimbarea de direcții s-a folosit metoda radierii.

Metodele utilizate în ridicarea în plan a unei suprafețe pot fi : triangulația, intersecția, drumuirea sau radierea. Primele trei se folosesc pentru realizarea și indesirea rețelei de puncte de sprijin de stat sau locale, iar ultima metodă, radierea se folosește pentru determinarea poziției în plan a punctelor de detaliu, ca în cazul prezentat.

Metoda se aplică în mod frecvent în orice tip de teren.

Prin această metodă, se ridică detaliile dispuse radial în apropierea unui punct de stație, măsurănd pentru fiecare distanțele în mod direct sau indirect și unghiul pe care-l face direcția stație – detaliu cu o direcție cunoscută.

Ordinea măsurătorilor este următoarea:

se execută o schiță de teren a elementelor măsurate;

se măsoară elementele necesare punctelor radiate: unghiul orizontal și distanța orizontală ,indirect, stadimetric

Pentru control, vizarea începe cu punctul de sprijin și se încheie tot cu acesta, închizând turul de orizont.

În cazul radierii nu se mai compensează turul de orizont, dar eventuala neînchidere trebuie să fie în limita toleranțelor.

Calculul coordonatelor relative. Fiind cunoscute distanțele orizontale și orientările de la stație la punctele radiate, se calculează coordonatele relative cu relațiile:

ΔxA-DP=dA-DP*cosΘA-DP

ΔyA-DP=dA-DP*sinΘA-DP

Calculul coordonatelor absolute se obține prin însumarea algebrică a coordonatelor relative la coordonatele absolute ale punctului de stație din care au fost radiate.

XDP = XA + δXA-DP

YDP = YA + δYA-DP

Ridicarea topografică planimetrică a unei suprafețe terestre este ansamblul operațiilor prin care se adaugă toate datele necesare elaborării planului topografic, la scară a zonei măsurate.

Principalele elemente de ridicare care sunt prezentate în acest capitol sunt mărimile topografice (unghiuri, distanțe, diferențe de nivel) cu ajutorul cărora se transpune pe planul topografic un anumit obiectiv comun sau special.

În acest scop se impun următoarele lucrări premergătoare:

-se dezvoltă rețelele topografice de ridicare prin lucrări topografice plane și de nivelment până în apropierea obiectivului nominalizat.

-se stabilesc elemente geometrice cu ajutorul cărora se definește poziția în spațiu a obiectivului.

Odată rezolvată această problemă sunt identificate mărimile topografice de poziționare planimetrică și nivelitică a tuturor detaliilor. Pentru aceasta:

-se stabilesc elementele topografice de ridicare în numărul și natura topografiei, geometriei și construcției corecte a obiectivului;

-se stabilesc gradele de precizie cu care se materializează pe teren și se execută rețeaua de ridicare;

-se determină elementele topografice și se întocmește schița măsurătorilor, se culeg date structurale sau orice alte detalii tehnice;

Parcurgerea etapelor la ridicarea detaliilor din teren va respecta următoarele precizări:

-distanța maximă punct de sprijin – punct caracteristic 100 m;

-numărul punctelor măsurate dintr-o stație să nu depășească 100 m

-măsurarea punctelor caracteristice se va face în sens orar, pornind de la baza de sprijin, într-o singură poziție a lunetei (poz I);

-prima viză și ultima viză va fi spre punctul de sprijin;

-se măsoara pentru fiecare punct caracteristic

-unghiul orizontal

-unghiul de declivitate al terenului

-distanța înclinată (sau direct distanța orizontală)

Ridicarea detaliilor planimetrice

Prin ridicarea topografică a detaliilor planimetrice, se înțelege ansamblul operațiilor de măsurare, calculare și reprezentare pe plan a situației din teren. Ridicarea detaliilor planimetrice se sprijină pe o serie de puncte cunoscute, ce formează rețeaua de sprijin a ridicării.

Sistemul de sprijin planimetric trebuie să fie reprezentat la nivelul terenului de o rețea geodezică formată din puncte marcate în teren și de coordonate în acel sistem.

Forma și dimensiunile acestei rețele depinde de:

-forma și dimensiunile suprafeței ridicate, relieful acesteia;

-gradul de acoperire a suprafeței cu detalii naturale și artificiale;

-scara planului topografic redactat în final.

Reprezentarea planimerică a unei suprafețe ridicate este unitară, omogenă, continuă și fidelă numai dacă se utilizeaza metode adecvate de măsurare bazate pe o rețea geometrică corect realizată.

În vederea ridicării detaliilor se realizează pe teren o bază de ridicare planimetrică care îndesește rețeaua de spijin prin intersecții și drumuri cu teodolitul sau stații totale. Pentru ridicarea detaliilor planimetrice inițiale se va face o schiță cu detaliile măsurate în stație:

Figura 7.1 Ridicarea detaliilor planimetrice [3]

La proiectarea drumuirilor se vor îndeplini următoarele condiții:

-să se sprijine pe puncte de triangulație sau poligonometrice;

-punctele de drumuire să fie amplasate în zone stabile, necirculate;

-să existe vizibilitate între punctele vecine ale drumuirii și de la acestea spre detalii;

-să se aleagă atent instrumentele de măsurat unghiuri și distanțe; să se verifice înaintea utilizării;

-distanțele dintre punctele drumuirii să fie aproximativ egale, astfel:

-150 m (pentru) la ridicările pe scara 1 : 1000

-250 m la ridicările pentru scara 1 : 2000

-laturile drumuirii se măsoară de două ori în sens direct și invers cu panglici de oțel sau cu instrumente electronice

-distanțelor măsurate cu panglica de otel li se aplică corecția de temperatură atunci când diferența dintre temperatura de etalonare și temperatura la care se efectuează măsurătorile este mai mare de 5o Celsius.

-distanțele de măsurare se reduc la orizontală când panta terenului este mai mare de 1o ;

-lungimea maximă a unei drumuiri să nu depășească :

-100 m la ridicările pentru scara 1 : 500

-2 km la ridicările pentru scara 1 : 1000

-3 km la ridicarea pentru scara 1 : 2000

Pentru distanțele măsurate în terenuri cu puncte, toleranțele se majorează astfel:

-cu 100% pentru terenuri cu panta peste 15 grade;

-cu 50% pentru terenuri cu panta între 10-15 grade;

-cu 20% pentru terenuri cu panta între 3-10 garde.

Măsurarea indirectă a distanțelor se face când există aparatura corespunzatoare unor determinări cu precizia de minim 1 : 2000.

Măsurarea distanțelor cu mira verticală pentru puncte radiate (pomi izolați, alei, parcări, guri de canal, construcții provizorii, construcții netede) se face cu următoarele toleranțe:

Măsurarea unghiurilor se face cu aparate de 50-100‘‘. Centrarea aparatului pe punctul de stație se face cu toleranța de 3 mm.

Toleranța de închidere a drumuirii pe punctual de sprijin este:

T = 50‘‘ , unde n = numărul de stații

Toleranțele admise la închiderea pe coordonate a drumuirilor principale se calculează cu formula:

T = ±0,003 +∆ / 5000

Toleranțele admise la închiderea pe coordonate a drumuirilor secundare se calculează cu formula:

T = ±0,003+∆ / 2600

Metoda de ridicare a detaliilor

Metoda drumuirii

Este specifică rețelelor de ridicare, se utilizează în cazul redării unor detalii de formă alungită (culmi, canale, instalații de transport, conducte) traseul se desfășoară în lungul acestora, iar stațiile se aleg la schimbări de direcție sub pantă.

Elementele necesare se măsoară cu un tahimetru de orice fel, o busolă sau chiar un nivelment, după importanța detaliului și reliefului terenului. Poziția punctelor în plan se raportează grafic sau se calculează coordonatele x și y. Cotele se deduc prin nivelment trigonometric, eventual prin nivelment geometric.

Metoda radierii

Punctele caracteristice ale detaliilor de planimetrie și de nivelment se ridică prin metoda radierii ce se utilizează în orice situație acolo unde se poate duce o viză și se poate măsura o distanță.

Poziția în plan a unui punc radiat (nou) este definită în raport cu punctele A și B (vechi) din rețeaua de ridicare, prin unghiul polar sau orientarea θA1 și de distanța redusă la orizont dA1 În funcție de aceste elemente punctul se raportează grafic eventual se deduc coordonatele plane x1 și y1. Se poate deduce la rândul ei și cota punctului A1 și diferența de nivel ∆ZA1

Când detaliile se ridică prin măsurarea unghiurilor și distanțelor cu aceleași toleranțe ca și la drumuiri, lungimea distanțelor polare nu trebuie să depășească 100m. De regulă se execută astfel de radieri combinate la care, cu același instrumen,t se măsoară elementele necesare. Distanțele se măsoară la stație, cu ruleta sau prin unde.

Radierile planimetrice sau nivelitice, separate, prin care se măsoară doar elementele necesare determinării în plan sau în spațiu se execută mai rar. În general punctele radiate sunt dispuse radial în jurul stației și se vizează succesiv prin parcurgerea turului de orizont.

Numărul radierilor poate deveni, chiar pe suprafețe restrânse de ordinul miilor, de aceea se măsoară cu luneta în poziția I. și nu au, în general, control în adevăratul sens al cuvântului.

Cele mai importante se verifică prin radieri din doua stații, prin citiri ale elementelor direct și la stație, perimetrarea construcțiilor etc. Din aceleași motive se impune întocmirea unei schițe în teren cât mai veridice, eventual chiar la scară.

Coordonatele punctelor de detaliu ale drumului comunal Vâlceleni din Comuna Turț se prezintă în tabelul de mai jos:

Tabelul 7.1

CAPITOLUL 8. REDACTAREA PLANULUI TOPOGRAFIC

Clasificarea planurilor. Etape
          Lucrarile de birou se înscriu ca o preocupare distinctă, în continuarea masurătorilor din teren, avand drept obiectiv prelucrarea datelor si raportarea planului topografic. Aceasta piesa de mare valoarea, in special daca se prezinta in format digital, sta la baza rezolvarii unor probleme frecvente, cum ar fi determinarea marimii suprafetelor, împartirea lor si rectificarea hotarelor.
 Mijloacele si procedeele folosite in aceste operatii sunt variate, conditionand direct precizia si randamentul lucrarilor. In timp, ele au evoluat de la auxiliarele clasice, respectiv masini manuale de calculat, scari grafice, raportoare sau/si coordonatografe, pana la procedeele moderne, informatizate, performante sub toate aspectele.
          Planurile topografice sunt reprezentari conventionale, abstracte, ale terenului, realizate cu un set de puncte, linii si suprafete, definite prin pozitia lor intr-un sistem de coordonate si prin atributele lor. Folosind numeroase resurse vizuale (culori, texte, simboluri, forme s.a.), ele devin mijloace de comunicare prin care lumea este redusa la elementele geometrice amintite, adusa la birou si purtata in mapa sau in memoria laptop-ului.
          Clasificarea planurilor se poate face dupa mai multe criterii, dintre care retinem pe cele mai generale, folosite in mod frecvent in practica.
1. Dupa conținut se disting:
– reprezentari 3D, spațiale, cele mai frecvente, denumite si planuri de situatie, care contin atat planimetria cat si formele de relief;
– reprezentari 2D, bidimensionale, ce cuprind doar detaliile de planimetrie, fara cote, asa cum sunt planurile cadastrale;
– reprezentari unidimensionale, ca planuri cotate, cu linii de nivel sau profile, ce redau doar relieful terenului pe suprafata sau pe anumite directii, ale caror puncte sunt pozitionate insa si in plan printr-o metoda oarecare.
2. Dupa modul de prezentare piesele de mai sus pot fi realizate in:
– format grafic sau analogic, pe suport clasic (hartie), folosite exclusiv pana nu demult;
– format numeric sau digital, bazat pe coordonatele cunoscute ale tuturor punctelor, depozitat in memoria calculatorului, ce poate fi afisat, studiat si listat sau livrat pe suport magnetic.
3. Dupa provenienta, sau modul de obtinere, rezulta:
– planuri topografice bazate pe parcurgerea terenului cu masuratori, urmate de calcule si raportare;
–  planuri restituite, bazate pe inregistrari fotoaeriene preluate si prelucrate cu aparatura specifica, adecvata.
4. Dupa scara, planurile grafice pot fi considerate la scari mici (1:5000, 1:2000), medii (1:1000, 1:500) sau mari (1:200, 1:250); la cele numerice clasificarea este inutila, deoarece pot fi vizualizate si listate la orice scara.
        În principiu, un plan poate întruni în același timp oricare din trasaturile sus menționate, respectiv poate fi obținut pe cale terestră sau fotogrammetrică, redat în sistem 3D sau 2D și prezentat în format digital (numeric) sau analogic (grafic), în limbajul curent din titulatura rezultă, de regulă, doar ultima trăsătură, respectiv natura planului, topografic sau restituit, fară mentiunea în format digital, care este obligatorie. Alte formulari la fel de concise includ în ele principalele trasaturi fără precizari suplimentare; spre exemplu prin plan de situatie se intelege o reprezentare 3D, digitală, ce contine detaliile de planimetrie si altimetrie, obtinute prin masuratori terestre, planul cadastral reda doar situatia in plan a terenului, pe baza coordonatelor x, y, tot in format digital, adaugand in plus „restituit" in cazul ridicarilor aerofotogrammetrice .
        Obiectivul principal, urmarit in continuare, il constituie planul topografic digital, ca piesa obligatorie de prezentat in aceasta forma, cu etapele principale de parcurs respectiv prelucrarea datelor si raportarea. Se are in vedere doar tehnologia noua, introdusa relativ recent si generalizata la noi, definita de mijloacele si procedeele moderne devenite accesibile. 
        Etapele de lucru, desfasurate la birou pentru elaborarea planului topografic, sunt, in succesiunea normala, următoarele:
– procesarea datelor rezultate din masuratori, pana la obtinerea coordonatelor tuturor punctelor;
– raportarea planimetriei, respectiv a punctelor caracteristice care definesc detaliile de la suprafata terenului;
– legarea in desen, prin unirea acestora conform schitelor din teren, aplicarea semnelor conventionale, a simbolurilor;
– trasarea liniilor de nivel pentru redarea reliefului;
– definitivarea planului prin inscrierea toponimiei, a datelor de identificare, legenda s.a.
          În cazul unor ridicări complexe și în funcție de cerințe, raportarea se face pe strate tematice (layere) din care, prin sinteză, se obține planul de ansamblu, iar reprezentarea suprafețelor întinse, se face pe secțiuni ce se racordează conform schiței de dispunere a foilor.
          Implicarea sistemului informational
          Automatizarea, bazata pe dezvoltarea spectaculoasa a informaticii, s-a extins de mult si in sectorul ridicarilor topografice, avand tendinta de generalizare in toate etapele de teren si de birou, cu efecte benefice privind calitatea si eficienta economica a lucrarilor. In domeniul procesarii datelor si al redactarii planurilor in diverse scopuri, inceputul 1-a constituit proiectarea asistata de calculator prin sistemul CAD (Computer Aided Design), folosit de tehnicieni in diverse sectoare de activitate. Evolutia in continuare a condus, in prezent, la programe de tip desktop mapping, care permite cartarea automata, cu avantaje sporite privind asocierea intre pozitiile spatiale si atributele entitatilor, actualizarea automata a planurilor si posibilitatea unor interogari din fisiere de date atribut, ajungandu-se astfel la programele GIS.
         Sistemul computerizat de procesare, folosit in prezent, este un complex de module specializate in rezolvarea problemelor din sectorul geotopografic. Indiferent de firma si forma de prezentare, componentele sunt aceleas]i.
1. Modulul de calcule topografice, care impreuna cu aplicatiile CAD constituie baza oricarui program si permite :
– transferul bidirectional de date, folosind o interfata, intre memoria instrumentelor electronice si calculator, inclusiv a celor furnizate de aparatura clasica;
– efectuarea calculelor geotopografice curente, respectiv transformari de coordonate in diferite sisteme de proiectie, drumuiri, radieri, intersectii, inclusiv compensarea riguroasa, distante, orientari, suprafete, parcelari etc;
– rezolvarea unor probleme geometrice privind intersectii de aliniamente, interpolari, drepte paralele si perpendiculare etc .
2. Softul cu functii CAD, ce asigura, in principal, realizarea raportarii planului digital in ansamblu, asigura:
– raportarea punctelor prin coordonatele lor impreuna cu codurile de identificare;
– unirea punctelor care definesc un detaliu, uneori automata, in conformitate cu codurile atribuite la achizitionarea datelor din teren;
– definitivarea planului prin folosirea tipurilor de linii, culori, hasuri, aplicarea simbolurilor si semnelor conventionale, inscriptionarea datelor textuale .
– operarea de imagini raster respectiv afisarea, descrierea si georeferentierea celor obtinute prin scanari, teledetectie sau fotogrammetrie inclusiv digitizarea si vectorizarea.
3. Programul complex ce permite modelarea tridimensionala, matematica, prin care se obtine, in final, modelul digital al terenului DTM (Digital Terrain Model), care permite evaluarea cotelor z pe cuprinsul reprezentarii. In acest scop si in functie de softul disponibil, se apeleaza la metoda sau reteaua de triunghiuri, ca cea mai raspandita sau la cea rectangulara. DTM serveste la rezolvarea unor probleme topografice si tehnice, respectiv trasarea curbelor de nivel, realizarea de profile, calculul terasamentelor, vizualizarea terenului s.a.
4. Modulul de aplicatii speciale, cu functii care permit facilitati in rezolvarea automata a unor probleme de proiectare a instalatiilor de transport, in domeniul imbunatatirilor funciare, cadastru urban – edilitar .

Redactarea planului topogrfic a drumului Vâlceleni din Comuna Turț, Județul Satu Mare a fost efectuată cu ajutorul metodelor modern de desenate de tip CAD, autoCAD2005 și a softului topolt .Aceste metode asigură o precizie mare și practice planul poate fi reprodus la orice scară, în funcție de detaliile cu care este echipat.

CAPITOLUL 9. ÎNTOCMIREA DEVIZULUI ESTIMATIV

Specific lucrărilor de măsurători terestre este Catalogul de norme de deviz unificate pe economie O-1982 complectate cu Norme de timp pentru operațiile necesare realizării lucrărilor și prestării serviciilor de specialitate în cadrul Centrului Național de Geodezie, Cartografie, Fotogrammetrie și Teledetecție. La stabilirea proceselor înscrise în antemăsurătoare se pornește de la obiect în jos, respectiv de la concepție. Este o activitate de creație și reușita întocmirii ei depinde de pregătirea și experiența proiectantului. Devizul este piesa scrisă a documentației tehnico-economice cu ajutorul căreia se evaluează valoric volumul lucrărilor și se calculează prețul de cost al lucrării..

9.1. Calculul manoperei

Valoarea orei medii convenționale = salariul mediu / 176 ore = 6.89 RON/oră

Valoarea manoperei directe = Timp consumat x valoarea orei medii =

176 ore x 6.89 RON/oră = 1213 RON

Asupra valorii manoperei directe se aplica următoarele impozite și taxe:

Tabelul 9.1 Calculul manoperei

Total valoare manoperă 769,55 RON

9.2. Calculul materialelor

Tabelul 9.2. Calculul materialelor

9.3. Cheltuieli generale

În tabelul de mai jos sunt prezentate cheltuielile generale survenite in urma lucrarii efectuate.

Tabelul 9.3 Cheltuieli generale

9.4. Cheltuieli de deplasare

Tabelul 9.4 Cheltuieli de deplasare

TOTAL CHELTUIELI DEPLASARE = 195,50 lei

9.5. Devizul estimativ final va avea următoarea structură și valoare :

Tabelul 9.5. Devizul estimativ

CAPITOLUL 10. CONCLUZII SI PROPUNERI

Scopul proiectului de licență a fost realizarea măsurătorilor topografice în vederea modernizării drumului comunal Vâlceleni numărul 2 din Comuna Turț, menționez faptul că la finalizarea lucrarii de reabilitare a parții carosabile calitarea vieții locuitorilor din Comuna Turț se va îmbunătății deoarece va asigura legătura riveranilor cu drumurile județene D.J.109L – D.J.109H.Investiția va avea efecte pozitive în special prin reducerea timpului de deplasare a locuitorilor, creșterea gradului de atractivitate turistică cu consecințe directe asupra dezvoltării economice a zonei,reducerea timpului de intervenție a poliției,salvării,pompierilor și facilitarea accesului la instituțiile școlare locale.

Pentru realizarea lucrării s-au folosit tehnici moderne în lucrările de topografie atât în etapa de efectuare a măsurătorilor cât și în partea de prelucrare, proiectare a mărimilor măsurate și redactare a planului topografic.

La noi sistemul GPS a pătruns și s-a impus definitiv în fața metodelor clasice, ocupând deja, în prezent, o poziție exclusivistă în determinarea rețelelor de sprijin, de ridicare si pentru determinarea punctelor de detaliu. Implementarea noii tehnologii a avut loc rapid și se perfecționează continuu sub anumite aspecte, având la bază avantajele evidente menționate anterior. În plus, nefiind condiționată de vizibilități, asigură în ansamblu costuri reduse și eficiență economică ridicată.

Odată cu întocmirea documentației necesare obiectivului situat pe teritoriul comunei Turț, Județul Satu Mare s-au constatat următoarele:

din analiza rezultatelor obținute în cadrul lucrării se constată că realizarea drumului comunal din Comuna Turț, Județul Satu Mare presupune costuri relativ reduse în ceea ce privește lucrările de amenajare a teritoriului;

asupra obiectivului proiectat se pot efectua lucrări de lărgire și consolidare a șanțurilor marginale fie prin betonare, fie folosindu-se piatră de râu, această metodă din urmă ar avea și un efect estetic pronunțat;

se mai pot efectua și lucrări de amenajare și reamenajare a trotuarelor ușurându-se astfel circulația localnicilor care nu vor mai fi nevoiți să circule pe marginea carosabilului datorită stării proaste sau lipsei trotuarelor din unele zone.

Pentru a controla precizia de determinare a detaliilor s-au măsurat direct distanțe între puncte cu coordonate cunoscute comparându-se cu distanțe rezultate din calcul constatând diferențe ce se încadrează în toleranțe.

Așadar realizarea lucrărilor de reabilitare a strazii Vâlceleni din comuna Turț ar reprezenta rezolvarea problemelor de transport pentru locuitorii localității, precum și fluidizarea traficului pe teritoriul localității. Un alt avantaj major îl constituie faptul că drumul reabilitat va permite accesul mult mai rapid și mai ușor spre obiectivele specifice din această localitate, fapt care va duce la dezvoltarea rapidă a turismului rural, ținând cont de frumusețea locurilor, elemente ce vor facilita comunei Turț un loc de frunte în circuitul turistic al zonei, precum și dezvoltarea economică a zonei.

Utilizarea tehnologiei G.N.S.S. (Global Navigation Satellite System), și a aparaturii de tip Trimble(lider mondial pe piata GPS) a avut un impact major atât prin precizia care o asigură cât și prin omogenitatea preciziei punctelor de drumuire determinate.

Metoda de măsurare și VRS utilizând ROMPOS, duce la economie mare de tip și bani în determinarile elementelor din cadrul lucrărilor topografice pentru modernizarea drumurilor.

Ca o strategie pe timp mediu, obiectivele A.N.C.P.I. prevăd refacerea rețelei geodezice naționale într-o concepție modernǎ, utilizând poziționarea globală (prin GPS) în vederea racordǎrii ei la sistemul internațional (EUREF). Desigur determinǎrile actuale, izolate și dispersate, pot fi transcalculate în viitoarea rețea naționalǎ GPS, care tot se va realiza în final.

BIBLIOGRAFIE

Cărți și lucrări de autor în edituri

Bădescu Gabriel, Bădescu Rodica, Geodezie spațială și sisteme de măsurare și poziționare tridimensională: curs, Editura Universității de Nord Baia Mare, 250 pag., 978-606-536-131-7-2010

Bădescu G. – Curs de compensarea măsurătorilor și statistică, Universitatea de Nord, Baia Mare, 2008.

Boș N, Iacobescu O,Cadastru și Cartea Funciară, Editura C.H.Beck, București 2009

Boș N, Topografie, Editura Didactică si Pedagogică, București 1993

Budiu V., Moca V., Ritt C., Ciotlăuș A., Negoescu I., Topografie și cadastru, Editura Universul, București, 2002.

Burchard, B.;Pitzer, D. – Totul despre AutoCAD 2000, Editura Teora, București, 2000

Ciotlăuș Ana, Budiu Viorel,Topografie și Cadastru Agricol E.D.P. București 1999

Palamariu M., Pușcaș M, Puncte de vedere privind utilizarea tehnologiei GPS, Revista de cadastru nr. 4, Universitatea „1Decembrie1918” Alba Iulia 2004

Pǎdure Ionițǎ , Cadastru Funciar,Alba Iulia, 2002

Păunescu C., Mocanu V., Dumitru S., Sistemul global de poziționare GPS, Editura Universității București 2006

Rădulescu Gh.M.T, Soponar M. – Cadastru, Editura Risoprint, , 2004

Vorovencii I, Topografie, Editura Universității”Transilvania” din Brașov 2006

Resurse în format electronic

1.www.avocatnet.ro

2.www.ancpi.ro

3. www. Earth.unibuc.ro

4. www.Leica.com

5. www. Trimble.com

ANEXE

ANEXA NR 1.

PUG Turț

ANEXA NR 2

Localizarea Comunei Turț

ANEXA NR 3

ANEXA 4

ANEXA

PLAN DE INCADRARE IN ZONĂ 1:5000

BIBLIOGRAFIE

Cărți și lucrări de autor în edituri

Bădescu Gabriel, Bădescu Rodica, Geodezie spațială și sisteme de măsurare și poziționare tridimensională: curs, Editura Universității de Nord Baia Mare, 250 pag., 978-606-536-131-7-2010

Bădescu G. – Curs de compensarea măsurătorilor și statistică, Universitatea de Nord, Baia Mare, 2008.

Boș N, Iacobescu O,Cadastru și Cartea Funciară, Editura C.H.Beck, București 2009

Boș N, Topografie, Editura Didactică si Pedagogică, București 1993

Budiu V., Moca V., Ritt C., Ciotlăuș A., Negoescu I., Topografie și cadastru, Editura Universul, București, 2002.

Burchard, B.;Pitzer, D. – Totul despre AutoCAD 2000, Editura Teora, București, 2000

Ciotlăuș Ana, Budiu Viorel,Topografie și Cadastru Agricol E.D.P. București 1999

Palamariu M., Pușcaș M, Puncte de vedere privind utilizarea tehnologiei GPS, Revista de cadastru nr. 4, Universitatea „1Decembrie1918” Alba Iulia 2004

Pǎdure Ionițǎ , Cadastru Funciar,Alba Iulia, 2002

Păunescu C., Mocanu V., Dumitru S., Sistemul global de poziționare GPS, Editura Universității București 2006

Rădulescu Gh.M.T, Soponar M. – Cadastru, Editura Risoprint, , 2004

Vorovencii I, Topografie, Editura Universității”Transilvania” din Brașov 2006

Resurse în format electronic

1.www.avocatnet.ro

2.www.ancpi.ro

3. www. Earth.unibuc.ro

4. www.Leica.com

5. www. Trimble.com

ANEXE

ANEXA NR 1.

PUG Turț

ANEXA NR 2

Localizarea Comunei Turț

ANEXA NR 3

ANEXA 4

ANEXA

PLAN DE INCADRARE IN ZONĂ 1:5000