Măsurători Terestre ȘI Cadastru

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE CONSTRUCȚII,CADASTRU ȘI ARHITECTURĂ

SPECIALIZAREA: MĂSURĂTORI TERESTRE ȘI CADASTRU

LUCRARE DE DIPLOMĂ

Coordonator științific:

Ș.l, dr. ing. Șuba Ștefan

Absolvent:

Ușvat Ionuț

ORADEA

2016

Cuprins

Introducere

În decursul anilor majoritatea persoanelor au ajuns să dețină unele bunuri, constituite din pâmânt și construcții, aceștia dorind să-și extindă avuțiile au ajuns la concluzia ca e benefic ca averile lor să le înregistreze într-un sistem de evidență pentru ca ei să aibe o dovadă și de ce nu o confidențialitate mai bună a datelor, respectiv o securitate împotriva diverselor situații.

Analizând situația actuală și comparând-o cu cea precedentă putem afirma faptul că în decursul acestor ani cadastrul s-a dezvoltat foarte mult, fiind nevoie de existența lui în multe domenii, acest lucru a determinat faptul că majoritatea persoanelor să-l considere foarte important pentru existența lor, deoarece prin aplicabilitatea lui în scopurile solicitate, ne facilităm obiectivele și progresăm foarte mult în activitățile pe care le efectuăm.

Baza legală privind lucrările de cadastru general

Noțiuni generale privind evoluția cadastrului general

Etimologia cuvântului „cadastru”

Încă din timpurile mai îndepărtate, statul a dorit să creeze ceva util, astfel încât să ajute persoanele care dețin anumite bunuri, să aibe o garanție a drepturilor asupra lor, dar totodata să își creeze și lui unele beneficii, care constă din deținerea unei evidențe care să-i facă unele activități mai facile, adică să controleze, în urma unor analize efectuate cât se poate de amplu stabilirea echitabilă a impozitului pe teren,respectiv pe construcții pentru fiecare proprietar în parte,din diferite state, acesta numindu-se „cadastru”, având rolul și de instituție în anumite domenii.

Pentru formarea cuvântului cadastru a contribuit foarte mult cuvântul grec Katastokon, care se numește carte de însemnări și carte de comerț, având un rol esențial. Din cercetările amănunțite a mai multor autori el are o anumită legătură cu cuvântul „kapistrum”, care făcea referire la impozitul pe capul familiei.

La noi în țară utilizarea îi începe în secolul XIX, ajustat foneticii limbii actuale numindu-l „cadastru”, prin evoluția sa se ajunge la situația în care, în perioada interbelică prin legea 237/1933, că se admite sub numirea de „cadastru funciar”, iar prin progresul său ajugându-se să se adopte sub denumirea de cadastru general sau publicitate imobiliară, evidențiat în legea 7/1996, cu denumiri utilizate până în momentul actual.

Începuturile Cadastrului:

Măsurătorile cadastrale nu au fost si nici nu sunt un scop în sine, ci de la la început au servit primelor forme de impunere fiscală și au avut, încă din antichitate sarcina stabiliri limitelor proprietății funciare.

Cel mai vechi sistem de cadastru înregistrat în istorie datează din perioada Egiptului prin care se realiza o evidențiere funciară la fiecare 2 ani, dar pe de altă parte și stabilirea impozitului. Sistemul era atât funciar, cât și fiscal.

Documentele care au apărut anterior erau din partea Greciei Antice și anume: planuri cu desene rectangulare care reprezentau o împărțire a teritoriilor orașelor în parcele omogene lăsând să se înțeleagă că exista deja o organizare cadastrală și un sistem juridic.

Data nașteri cadastrului în Europa poate fi considerata 17 aprilie 1920, când au început lucrările de măsurare pentru principatul din Milano, aflat sub ocupare austriacă.

Considerat modelul tuturor cadastrelor e europene a fost preluat de Franța,Statul Papal, Belgia, Olanda, Luxembourg, Landurile Germane și Cantoanele Elvețiene.

Dezvoltarea cadastrului în România a urmat calea celui din tarile europene, fiind marcat și de particularitățile evoluției principatelor romane, astfel cadastrul cu caracteristici apropiate cadastrului modern din Europa acelor timpuri, a fost introdusă întâi în Transilvania și Banat printr-un decret, cel din 1849.

Lucrările efective au avut debut în 1850 sub forma așa numitului cadastru concretual, executat de către inginerii de hotar, iar din 1864 s-a trecut cărților funciare în care au fost trecute toate drepturile juridice ale proprietarilor.

Până în anul 1990 în România s-a introdus cadastrul tehnic în 83% din terenurile aflate în extravilan și peste 50% terenurilor din intravilan.

După 1990 prin apariția legii 18/1991 și „legea fondului funciar”, au fost afectate circa 8 milioane de hectare de teren arabil prin noile parcelări efectuate cu ocazia punerii în posesie. De asemenea schimbările menționate au determinat schimbări de fond și în ceea ce privește organizarea și obiectul activității instituției cadastrului. Prin această lege s-a constituit instrumentele tehnico – juridice care au o contribuție oarecare la dovedirea și apărarea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile.

Definiții ale cadastrului general, evidențierea scopului său și importanța cadastrului general

Există mai multe definiții pentru cadastrul general, mai mult sau mai puțin complete sau complexe enunțate de specialiști în anumite cărți de specialitate sau cuprinse în dicționare. Aceste definiții sunt practic date în funcție de tipul cadastrului și de organizarea sa într-o anumită țară.

În țara noastră conform legii cadastrului și publicității imobiliare s-a avut în vedere adoptarea următoarei definiții: „Cadastrul general este un sistem unitar și obligatoriu de evidență și inventariere sistematică a bunurilor imobile de pe teritoriul întregii țări, din punct de vedere cantitativ, calitativ și juridic, indiferent de destinația lor și de proprietar, prin care se realizează identificarea, înregistrarea și reprezentarea lor în registre pe hărți și planuri cadastrale”.

Cadastrul general poate avea anumite caracteristici, el fiind:

obiectiv :deoarece exprimă realitatea din teren;

unitar: deoarece folosește un limbaj unic, atât pentru utilizator cât și pentru beneficiar, de asemenea este unitar deoarece se realizează după instrucțiuni și normative unice;

dinamic: deoarece exprimă realitatea într-o continuă schimbare astfel impunând necesitatea unei întrețineri continue;

obligatoriu: este astfel denumit, deoarece pentru proprietarii de bunuri imobile este obligatoriu pe întreg teritoriul țării;

istoric: deoarece diferențiază o societate de alta;

perfectibil: deoarece oferă posibilitatea unor mijloace de automatizare în procesele de culegere și prelucrare a datelor.

Lucrările de cadastru se execută cu scopul de a oferi celor interesați date reale și complete referitoare la bunurile imobile, pentru a contribui la:

crearea unei baze juste pentru stabilirea impozitului fiscal;

identificarea juridică a resurselor funciare;

reglementarea situației juridice a bunurilor imobile și înscrierea lor în cartea funciară;

întocmirea documentației pentru scoaterea terenului din circuitul agricol;

obținerea unor date reale privind starea fondului căilor de comunicații;

cunoașterea și inventarierea fondului imobiliar – edilitar și a stări acestuia;

cunoașterea și inventarierea fondului silvic;

cunoașterea și inventarierea fondului apelor;

cunoașterea și inventarierea terenurilor ce au în subsoluri diverse bogății minerale sau petrolifere;

realizarea de baze de date cadastrale și sistemelor informatice ale teritoriului;

protecția mediului înconjurător.

Importanța cadastrului general constă în faptul că furnizează date referitoare la bunurile imobiliare. De asemenea, importanța lucrărilor de cadastru este de prim ordin pentru întocmirea sistemelor informaționale ale teritoriului și planificarea bunurilor imobile din sectoarele importante ale economiei naționale.

Aspectele cadastrului general și funcțiilor acestora

Pentru o cunoaștere mai completă și mai sistematică a bunurilor imobile cadastrul general realizează evidența lor după anumite aspecte, sau cu alte cuvinte laturi:

cantitativă;

calitativă;

juridică.

Latura cantitativă se referă la determinarea poziției prin măsurători la configurația mărimi suprafețelor de terenuri pe categorii de folosință și pe proprietari și nu în ultimul rând la determinarea construcțiilor în funcție de mărimea suprafeței de teren pe care sunt amplasate. Acest tip de aspect se realizează prin funcția tehnică a cadastrului.

Latura calitativă se referă la cunoașterea potențialului productiv al terenurilor precum si al caracteristicilor calitative ale construcțiilor. Pentru terenuri, aspectul calitativ se realizează prin bonitarea cadastrală a soluțiilor după gradul de fertilitate și a categoriilor de folosință după caracteristicilor productive ale acestora.

Latura juridică se referă la proprietari și la partea juridică a construcțiilor cu diferite destinații si folosințe, la proprietari și dreptul de proprietate și nu în ultimul rând la situația juridica a fondului funciar.

Acestor laturi(aspecte) descrise anterior le după care cadastrul studiază și inventariază bunurile imobile, le corespund din punct de vedere practic următoarele funcții:

funcția tehnică;

funcția economică;

funcția juridică;

Funcția tehnică a cadastrului, constă din următoarelor tipuri de lucrări:

stabilirea și marcarea pe teren prin borne cadastrale, a hotarelor teritoriilor unității administrative prin operațiuni de delimitare;

identificarea și marcarea prin borne a perimetrelor ce pot fi construite privind localitățile si vetrele de sat;

identificarea și marcarea perimetrelor terenurilor societății de stat și agenților care dețin terenuri agricole;

identificarea și marcarea perimetrelor de terenuri ce aparțin asociațiilor cu caracter particular;

identificarea și marcarea pe teren a perimetrelor industriale;

identificarea limitelor proprietății private din teritoriile administrative;

realizarea unor măsurători pe teren și prelucrarea acestor date;

întocmirea de planuri cadastrale;

numerotarea cadastrală a sectoarelor, corpurilor de proprietate și a parcelor de pe un teritoriu administrativ;

calculul ariei suprafețelor pe sectoare cadastrale pe corpuri de proprietate și pe parcele;

întocmirea registrelor cadastrale situațiilor de sinteză;

întreținerea cadastrului.

Documentele cadastrului întocmite în cadrul funcției tehnice sunt următoarele:

dosarul lucrărilor de delimitare;

planurile și hărțile cadastrale;

registrele cadastrale și situațiile de sinteză;

Funcția economică a cadastrului constă în realizarea lucrărilor mai jos enumerate:

încadrarea terenurilor agricole în diverse clase de calitate;

evidența terenurilor agricole după stadiul degradări și după factorii care au provocat-o;

evidența terenurilor amenajate prin diverse lucrări de îmbunătățire funciară;

evidența terenurilor ce necesita lucrări de îmbunătățiri;

evidența construcțiilor după materialul din care s-au construit dotarea lor cu instalații,confort,grad de uzură;

Prin funcția sa economică, cadastrul general reprezintă un instrument foarte important pentru organizarea, conducerea și planificarea de producții agricole, precum cunoașterea, conservarea și dezvoltarea construcțiilor, pădurilor. apelor și terenurilor cu destinație specială din România.

Funcția juridică a cadastrului se folosește pentru identificarea adecvată(corectă) a proprietarilor, precum și înscrierea lor în documentele cadastrului și a cărți funciare, pe baza actelor juridice, prin care se dovedește proprietatea. Înscrierea funciară a proprietarilor și a drepturilor lor, se face în scopul evidenței juridice, deci pentru identificarea aparținătorilor de bunurilor imobile.

Clasificarea cadastrului

Clasificarea cadastrului se poate face după următoarele criterii:

după obiectul de studiu;

după datele pe care le transmite

După obiectul de studiu avem următoarele tipuri de cadastru :

cadastru general, care are ca obiect studiul bunurilor imobile de pe întreg teritoriul țării;

cadastrele de specialitate, acestea având ca obiect de studiu proprietățile ce au o destinație economică bine stabilită.

Cadastrele de specialitate sunt orientate pe două grupe de folosință ale fondului funciar și anume, grupa folosințelor agricole și cele neagricole, precum și pe categoriile de folosință. Astfel avem: cadastrul fondului agricol, cadastrul fondului forestier, al apelor, al fondului imobiliar – edilitar și cadastrul terenului cu destinație specială.

După datele pe care le furnizează în documentația finală, avem următoarele tipuri de cadastru:

cadastrul analitic:

prezintă toate datele cantitative, calitative și juridice care permit cunoașterea și înregistrarea bunurilor imobile;

cadastrul sintetic:

realizează centralizarea și reprezentarea datelor pe unități teritoriale de mari dimensiuni, prin hărți generale de ansamblu și de sinteză. Astfel pentru cadastrul general acest tip de cadastru și anume cel sintetic, la nivelul teritoriilor administrative este construit, ca parte grafică, din hărți cadastrale de ansamblu, la scări care variază între 1:10000 – 1: 20000, în funcție de dimensiunea teritoriului și densității detaliilor din planul cadastral origine.

Categoriile de folosință ale terenurilor după destinația lor și categoriile de terenuri

Categoria de folosință:

poate fi numită o grupare de terenuri, ce au o destinație economică, create în mod natural sau artificial, fiind individualizată printr-un cod. Astfel terenurile pot fi încadrate în următoarele grupe de destinație: terenuri cu destinație agricolă( TDA), destinație forestieră(TDF), terenuri aflate permanent sub apă(TDH), terenuri aflate în intravilan(TDI), terenuri cu destinație specială(TDS) și terenuri neproductive(TDN).

În cadrul acestor grupe, pe care le-am enumerat anterior, există categorii de folosință ce predomină în zona respectivă, care îi va determina și denumirea, zone ce au un procent mic din celelalte categorii de folosință, astfel categoria de folosință are ca unitate superioară grupa de folosințe și ca unitate inferioară subcategoria de folosință, individualizate prin simboluri.

Toate terenurile sunt încadrate în 10 categorii de folosință ce predomină în zona terenului respectiv. Ele formează două mari grupe și anume, grupa folosințelor agricole și a folosințelor neagricole. Prima se referă la terenurile cu destinație agricolă și includ 5 categorii de folosință: arabil, pășuni, fânețe, livezi și vii. Cea din urmă cuprinde celelalte 5 categorii de folosință cu 5 destinații și anume: păduri, terenuri cu vegetație forestieră; terenuri cu ape și ape cu stuf; terenuri cu construcții, curți și alte folosințe; terenuri cu destinație specială; terenuri neproductive.

Grupele de folosințe agricole, sunt cele care includ, următoarele categorii de folosință: categoria de folosință arabil, categoria de folosință pășune, categorii de folosință fânețe,categorii de folosință vii și categorii de folosință livezi.

Categoria de folosință arabil(A), are următoarele categorii de folosință: arabil; grădini de legume; sere; solarii; orezării; căpșunării și canalele de irigare, drumuri de acces, diguri, taluzuri înierbate.

Categoria de folosință pășuni(P), aici se încadrează următoarele subcategorii: pășuni curate; pășuni cu pomi; pășuni împădurite și pășuni cu tufăriș.

Categoria de folosință fânețe (F), din această categorie făcând parte subcategoriile enumerate și anume: fânețe curată, fânețe cu pomi, fânețe împădurită și fânețe cu tufăriș.

Categoria de folosință vii(V), aici intră următoarele subcategorii de folosință: vii nobile, vii hibride, pepiniere viticole și plantațiile de hamei.

Categoria de folosință livezi(L) este și ea subdivizată în câteva subcategorii și anume: livezi pure, livezi înierbate, plantații cu arbuști fructiferi, pepiniere pomicole, plantații de dud.

Grupa folosințelor neagricole, și aceasta la rândul ei, precum cea inițială(agricolă) cuprinde următoarele categorii de folosință: păduri și terenuri cu vegetație forestieră; terenuri cu ape și ape cu stuf; terenuri cu construcții, curți și alte folosințe;terenuri cu destinație specială și în cele din urmă terenuri neproductive.

În categoria pădurilor și a terenurilor cu destinație forestieră(PD), intră următoarele subcategorii: păduri, perdele de protecție, tufărișuri și mărăcinișuri, răchitării, pepiniere silvice și terenuri destinate împăduriri.

În următoarea categorie denumită: „terenuri cu ape și ape cu stuf”(H), sunt cuprinse următoarele subcategorii: marea teritorială, apele curgătoare, cele stătătoare, amenajările piscicole, lacurile de acumulare, canalele și apele cu stuf.

Terenurile cu construcții, curți și alte folosințe(CC), sunt și ele divizate în următoarele categorii de folosință: construcții, diguri, cimitire, curbe, parcuri, târguri și piețe, uzine, fabrici, ștranduri, plaje, spații verzi și comerciale , fâșii de frontieră, cariere pentru exploatări.

În categoria terenurilor cu destinație specială(TDS) se încadrează subcategoriile: căile ferate, drumurile clasate în anumite clase tehnice, drumurile de exploatare și nu în cele din urmă străzile și ulițele.

Terenurile neproductive(N) cuprind subcategoriile: nisipurile; stâncăriile, bolovănișurile, pietrișurile; râpile, ravenele și torenții; sărăturile; gropile și deponiile; haldele.

Categoriile de terenuri:

pot fi definite ca grupări de terenuri cu aceleași caracteristici tehnice. În funcție de aceste caracteristici deosebim categoriile de terenuri, mai jos amintite:

categoria terenurilor degradate;

categoria terenurilor amenajate prin lucrări de îmbunătățiri funciare;

categoria terenurilor în pantă;

categoria terenurilor mecanizabile.

Lucrări ce se execută pentru introducerea cadastrului generala

Aceste lucrări constă din următoarele etape de lucru:

întocmirea proiectului tehnic de ansamblu;

întocmirea proiectului tehnic de execuție;

planul cadastral de bază;

planul cadastral de ansamblu;

Întocmirea proiectului tehnic de ansamblu pentru introducerea cadastrului general

„Proiectul tehnic de ansamblu” se realizează de către executantul lucrări și se avizează de către OJC. Cu ajutorul lui se furnizează datele principale necesare, pentru elaborarea „Proiectului tehnic de execuție”, stabilește soluțiile tehnice pentru executarea lucrărilor și estimează cantitățile și costurile pe categorii de lucrări.

Proiectul tehnic de ansamblu cuprinde următoarele elemente principale:

concluziile ce au rezultat în urma verificării documentației de specialitate existente în zonă, din punct de vedere cantitativ, calitativ, precum și al gradului de actualitate;

prezentarea soluțiilor tehnice pentru executarea lucrărilor de execuție a cadastrului general;

estimarea multitudinii de lucrări, a personalului necesar executării acestor lucrări la termenele fixate, precum și a necesarului de fonduri, mijloace economice și materiale;

programarea calendaristică a desfășirări lucrărilor pe etape;

memoriu tehnic justificativ.

Întocmirea proiectului tehnic de execuție

Proiectul tehnic de execuție (P.T.E.) se realizează în toate situațiile și cuprinde justificarea soluțiilor cuantificarea volumelor de lucrări, fondurile necesare și altele.

Proiectul tehnic de execuție se realizează de asemenea de către executant, în funcție de tipul lucrării și va respecta în mod obligatoriu normele tehnice elaborate de ANCPI și precizările de ordin tehnic și financiar din cadrul proiectului tehnic de ansamblu și din caietele de sarcini.

Proiectul tehnic de execuție va cuprinde următoarele părți principale:

prevederile din proiectul tehnic de ansamblu cu privire la lucrările care fac obiectul proiectului tehnic de execuție;

concluziile în urma recunoașteri în teren privind posibilitățile de utilizare a documentației de specialitate existentă în zonă, respectiv delimitarea zonelor în care pot fi utilizate planuri vechi cu specificarea scării, metodei și anului de realizare, tipul de suport;

posibilitățile de utilizare a documentației rezultate în urma aplicării legii 18/1991, specificând zona și procentul de utilizare;

datele obținute din proiectele ce privesc rețeaua de sprijin, lucrările de delimitare, rețeaua de ridicare, etc;

instrumentele și procedeele de măsurare și de prelucrare precum justificarea opțiunii alese;

devizul estimativ pe categoria de lucrări;

memoriul justificativ.

Planul cadastral de bază

Planul cadastral de bază este un plan al cărui conținut este alcătuit din elemente specifice cadastrului care sunt grefate pe elementele de planimetrie existente în mod obișnuit pe un plan topografic. El se întocmește pe următoarele teritorii comune, orașe/municipii în două culori distincte: negru pentru planimetrie și albastru pentru hidrografie, separat pentru intravilane și separat pentru extravilane.

La baza lucrărilor de întocmire a planurilor cadastrale stă întocmirea proiectului tehnic ce are ca scop, organizarea rațională a lucrărilor de teren și de birou, precum și stabilirea metodelor de lucru și necesarului de personal, de materiale etc.

Pentru întocmirea proiectului tehnic sunt necesare următoarele documentații:

hărțile și planurile topografice existente în zona respectivă;

date referitoare la lucrările de triangulație ce au fost realizate anterior cu descrierea topografică a punctelor și coordonatele acestora;

date cu privire la ridicările fotogrametrice din zonă;

date cu privire la mijloacele de transport, prețurile materialelor și manopera etc.

În urma verificării documentației menționate, a recunoașterii terenului, a identificării punctelor de triangulație și a stabiliri necesare și stabiliri necesare punctelor noi se întocmește

Proiectul tehnic definitiv, ce va cuprinde:

decizia, dacă se face sau nu, o ridicare nouă sau doar se actualizează planurile existente;

coordonatele și descrierile topografice ale punctelor din rețeaua de sprijin existente în zonă;

punctele noi proiectate pentru rețeaua de sprijin sau cea de îndesire;

volumul lucrărilor necesare pentru marcarea și semnalizarea punctelor noi respectiv recondiționarea celor vechi;

volumul observațiilor făcute în teren (ce sunt necesare);

metodele indicate pentru realizarea sau îndesirea rețelei de sprijin, pentru efectuarea rețelei de ridicare și a detaliilor cadastrale;

memoriul justificativ care să arate necesitatea lucrărilor care se fac și justificarea alegerii metodei de lucru preconizată;

devizul estimativ.

Planul cadastral de ansamblu

Pentru fiecare teritoriu comunal se întocmește un plan cadastral de ansamblu care să cuprindă întreg teritoriu pe un singur plan sau cel mult patru foi de plan, acest plan se întocmește la scările 1:10000, 1:25000 sau 1:50000 prin micșorarea planului cadastral obișnuit.

Elementele principale care ar trebui să fie conținute de planul cadastral de ansamblu sunt:

denumirea teritoriului comunal, scara și anul realizării planului cadastral de ansamblu;

direcția nordului, pentru cazul în care rețeaua topografică nu este trasată;

hotarele teritoriului administrativ comunal cu numerele punctelor și reprezentarea convențională a modului de materializare pe teren a acestora;

limita de intravilane și denumirea lor;

rețeaua de apă, digurile, canalele magistrale și principale;

lizierele de pădure, limitele unității agricole și denumirea lor, limitele de cvartale si tarlale etc;

numerotarea cadastrală și categoria de folosință;

căile de comunicații, drumurile de exploatare;

construcțiile sau alte detalii din extravilan cu valoare de reper pentru orientare(troițe, fântâni etc);

denumirea teritoriilor comunei învecinate;

schema de dispunere a planului cadastral de ansamblu.

Numerotarea cadastrală și determinarea ariei suprafețelor

Numerotarea cadastrală este o operațiune prin care fiecare unitate teritorială, cadastrală de pe un teritoriu administrativ primește un număr cadastral prin care se identifică.Această numerotare face legătura între planul cadastrul, registrul cadastral și cartea funciară. Numărul cadastral mai servește și ca identificatori de legătură logică între baza de date grafică și baza de date textuală în sistemul informatic cadastral.

Numerotarea cadastrală se face separat pentru intravilan și separat pentru extravilan.

Numerotarea cadastrală în intravilan cuprinde: numerotarea cadastrală a sectoarelor cadastrale, numerotarea corpurilor de proprietate, numerotarea cadastrală a parcelelor etc.

Numerotarea cadastrală a sectoarelor cadastrale se face cu cifre arabe, începând cu partea N-V, a teritoriului intravilanului ce va primi numărul 1 și continuând crescător până ajunge la ultimul sector din S-E sau S-V, intravilanului. Numărul sectorului se scrie pe cât posibil în centrul lui înclinat dreapta și dimensiunea de 7 mm.

Numerotarea corpurilor de proprietate se face cu cifre arabe de la 1la n, începând din N-V, sectorului cadastral și se continuă crescător, într-un convenabil, pe cât posibil în zig zag până se ajunge la ultimul corp de proprietate din sectorul respectiv. Se continua numerotarea corpurilor de proprietate în sectorul cadastral cu nr.2, procedând similar ca în modul descris anterior. Se trece apoi în sectorul cadastral nr. 3 ș.a.m.d. până ajungem în ultimul sector cadastral al teritoriului din intravilan. Numerele corpurilor de proprietate se scriu pe cât posibil în centrul fiecăruia cu scris înclinat dreapta și dimensiunea 5 mm.

Numerotarea cadastrală a parcelelor se face cu numere arabe de la 1 la n, cifrele fiind urmate de simbolul categoriei de folosință. În fiecare corp de proprietate, nr. 1 primește întodeauna parcela cu folosința curți – construcții(C.c). Numerele cadastrale pentru parcele se scriu în centrul fiecăruia cu scris înclinat dreapta și dimensiunile de 3 mm pentru cifre și majuscule, iar 2 mm. pentru minuscule. Suprafețelor de teren ocupate de construcții permanente în cadrul fiecărei parcele li se va atribui litera C, urmată de indicii 1, …n , în funcție de nr. corpului de construcție respectiv( , ,….).

Fig. nr. 2 Numerotarea parcelelor în intravilan

http://agrocraiova.diviziaweb.ro/files/2012/09/Cadastru.pdf

Numerotarea cadastrală a sectorelor cadastrale a sectoarelor de propritate și a parcelelor în extravilan se face în mod similar ca pentru intravilan, însă cu următoarele precizări:

parcelele corpurilor de propritate ce au aria suprafeței mai mică de 300 , se încadrează în suprafața și categoria de folosință alăturată din cadrul aceleiași proprietăți;

serele, răsadnițele, parcelele cu construcții primesc numerele cadastrale separate indiferent de suprafața lor;

Fig.nr.3 Numerotarea tarlalelor în extravilan

http://agrocraiova.diviziaweb.ro/files/2012/09/Cadastru.pdf

intravilanele primesc număr de sector cadastral în cadrul extravilanului;

atunci când există un centru de producție a unor asociații sau a unor regii care dețin terenuri agricole, ce alcătuiesc așa numitele trupuri, se numerotează ca tarlalele în ordinea numerotării cadastrale, aceste trupuri mai au o numerotare internă care se face cu cifre romane începând cu numărul I, pentru trupul cel mai apropiat de reședința comunei continuând în mod crescător și în ordinea depărtării de acesta;

atunci când o localitate este formată din mai multe perimetre construibile și distincte/ izolate între ele, fiecare perimetru primește un număr de corp de proprietate în cadrul sectorului cadastral din care face parte, pentru continuarea numerotării în tarlaua respective, nr. cadastral fiind urmat de inițiala majusculă a localității de care aparține;

numărul cadastral al sectorului se înscrie în centrul său cu scris înclinat dreapta, cu dimensiunea de 7 mm.

Fig. nr. 4 Numerotarea parcelelor în intravilan ( după Leu N. și colab.,1999)

http://agrocraiova.diviziaweb.ro/files/2012/09/Cadastru.pdf

În cadastrul general, calculul ariei suprafețelor se face în mod analitic, exprimat în metri pătrați( și constituie unul din elementele pe care cadastrul general le furnizează cadastrelor de specialitate, care trebuie respectate obligatoriu de acestea.

Aria suprafețelor calculate și înregistrate în cadastrul general poate fi de aria suprafețelor înscrise în actul de proprietate. Eventualele diferențele între suprafețele din acte și cele calculate în urma efectuării măsurătorilor în teren aduse la cunoștința proprietarilor și pot fi contestate de aceștia conform prevederii legale, cu respectarea regulamentului elaborat de ANCPI.

Publicitatea imobiliară

Publicitatea imobiliară poate fi definită ca fiind sistemul de înregistrare pentru bunurile imobile împreună cu drepturile imobiliare pe care le au proprietarii posesori asupra lor, într-un documente public pentru a le face cunoscute în vederea realizari opozabilității față de terți. Deci publicitatea imobiliară cuprinde un ansamblu de tehnici juridice ce sunt menite să țină evidența acestor bunuri și să dea siguranță actelor juridice prin care se realizează, transmite, modifică sau se stinge dreptul real imobiliar.

În sensul general al noțiunii, „publicitatea imobiliară este un sistem de înscriere în acte publice pe baza documentației din cadastrul general a drepturilor și faptelor juridice referitoare la imobilele din aceiași localitate”

Publicitatea imobiliară trebuie să asigure realizarea obiectelor importante descrise în următorul conținut:

să apere dreptul imobiliar al celor înscriși în registrele publice(securitate statică);

să dea tranzacțiilor imobiliare o certitudine cât mai mare, aducând la cunoștința tuturor situația juridică a bunurilor imobile(securitate, dinamică);

să dea siguranță circulației de credit garantând înscrierea ipotecii în registrele publice;

să permită exercitarea de controale eficiente asupra schimbărilor ce se produc în situația materială a bunurilor imobile conform unor norme de sistematizare ca urmare a înstrăinării sau grevării cu sarcini, în interesul întregii societăți.

Baza matematică privind lucrările necesarile elaborării planului urbanistic general (P.U.G)

Principii de întocmire a planului urbanistic general (P.U.G)

O primă etapă în vederea întocmirii planului urbanistic general (p.u.g), ar putea fi considerată planificarea urbană. Aceasta prevede:

planuri de acțiuni pe termen scurt (proces participativ, obiecte limitate, arie precis definită);

planificare strategică pe termen mediu (proces participativ, obiecte strategice definite de actori – cheie);

planificarea urbană pentru dezvoltarea continuă pe termen lung (mecanism participativ, administrație/ sector privat, O.N.G- uri, cetățeni).

„Planificarea este un proces care fixează (pentru un individ, o întreprindere, o instituție, o colectivitate teritorială sau un stat) în urma unor reflexii prospective: obiectivele care trebuie atinse, mijloacele necesare, etapele de realizare și metodele de urmat”.

Planificarea realizată în trecut era condusă de ideologia politică care era unul autoritar, birocratic, iar abordarea era bazată pe ofertă. Planificatorul era și implementator și fără reacții la nevoile reale ale pieței urbane. Planificarea modernă este adaptată la mediul local și construiește în funcție de nevoile și resursele locale, coordonează politici pentru abordare integrală și de asemenea optimizează folosirea resurselor prin fixarea țintelor orientate spre piață. Aceasta dispune de următoarele caracteristici: reglează cererea și oferta produselor urbane, implică factori de decizie, creează compeții de partea ofertei, informează în mod transparent de partea cererii. Finanțările pot fi publice și private și procesul poate fi deschis.

Fig. 3.1 Exemplu de Plan Urbanistic General al unei localități orășenești din România (Municipiul Oradea)

Conținutul general al planului urbanistic general cuprinde:

piese scrise:

memoriul de sinteză;

memoriul general;

anexe-studii de fundamentare.

piese desenate:

cadrul natural;

riscurile naturale;

topografia, nomenclatura și toponimia;

valori istorice, naturale și peisagistice;

infrastructuri majore;

sisteme publice de gospodărie comunală și deservire teritoriului localității;

sistemul local de transport public;

protecția mediului, protecția locuirii, protecția localităților împotriva riscurilor tehnologice;

funcții economice;

funcții urbanistice;

obiecte de utilitate publică;

proprietatea imobiliară;

fiscalitatea imobiliară;

înălțimile maxime ale construcțiilor;

servitutea urbanistică;

autorizarea pentru construiri pe UTR-uri.

Regulamentul local de Urbanism Aferent PUG, cuprinde:

piese scrise:

dispoziții generale;

reguli de bază privind modul de ocupare al terenului;

reglementări urbanistice-zonificare;

prevederi la nivelul unităților și subunităților funcționale;

unități teritoriale de referință.

piese desenate.

Analiza SWOT PUG, prevede următoarele componente pentru verificare:

Puncte tari:

existența legiferată a PUG și reglementărilor aferente;

existența unor studii de elaborare privind politicile studiilor de dezvoltare, zonare, funcțională și fiscală, reglementări speficifice de construire, studii privind adaugarea de anchete și consultări ale populației toate constituind baza de fundamentare a PUG.

Puncte slabe:

planul urbanistic general nu este întreținut de o strategie sau de politici de dezvoltare complementară sau realistă, valabilă pe perioada valabilității documentațiilor de urbanism;

structura complicată a planului urbanistic general face ca acesta din punct de vedere, respectiv în procesul de autorizare (ca instrument realist- viabil) îl face mai greoi;

planul urbanistic general nu oferă toate informațiile suficiente elaborării certificatului de urbanism;

lipsa băncii de date urbane;

perioada lungă de elaborare a planului urbanistic general (4-6 ani);

planul urbanistiv general este realizat fără suport real din punct de vedere al situației juridice a terenului și al cadastrului edilitar.

Oportunități:

creșterea interesului de a transforma Pug într-un instrument eficient în luarea deciziilor;

creșterea interesului la nivel de administrație publică locală în realizarea studiilor convexe ale PUG: GIS,strategii, politici pentru dezvoltare, zonare, funcțională și fiscală etc.

Pericole:

costuri ridicate precum și realizarea cu greu a acoperirii acestora, modul legal de selectare a elaboratorului cât și procedura legală de avizare;

planul urbanistic general este depășit la momentul aplicării din cauza perioadei lungi de aprobări;

ineficiența unei colaborări între institutele de proiectare locale și elaboratorii externi;

creșterea continuă de plan urbanistic zonal (PUZ)/planului urbanistic de detaliu (PUD), care modifică PUG;

lipsa specialiștilor în urbanism din admistrația publică locală, respectiv centrală, care să asigure redactarea unor teme de proiectare pentru planul urbanistic general care să asigure eficient aprobarea acestuia și care să asigure implementarea și gestiunea prevederilor PUG;

pericolul reiterării vechilor schițe de sistematizare în elaborarea planului urbanistic general.

Fig 3.2 Zonarea Funcțională dintr-o anumită regiune a unei localități

Zonarea funcțională cuprinde:

sinteza politicilor, respectiv a strategiilor de dezvoltare;

un intrument de muncă ce este accesibil și transparent cetățeanului.

Această zonare este utilă persoaneleor fizile dar și juridice în luarea anumitor decizii cu privire la:

condiții de amplasare pentru investiții;

condiții de densitate acceptate pe zone;

condiții de regulament;

condiții pentru procedură;

acele teritorii din interiorul unei localități se desfășoară în mare parte aceeași activitate.

Această din urmă componentă se referă la zonele descrise în concomitent de următoarele liniuțe:

zona industrială,cuprinde totalitatea firmelor industriale și de depozitare iar în localitățile rurale cuprinzând unităților agricole, agro-industriale și industriale;

zona rezidențială sau de locuit, cuprinde terenurile destinate cladirilor de locuit a dotărilor acestoră, respectiv a căii de circulație aferentă, fiind structurată sub forma unităților urbanistice complexe;

zona de dotări social-culturale, cuprinde terenurile pe care sunt amplasate aceste dotări aflate în utilizarea întregii populații din acea localitate. Zona centrală conținând cele mai importante dotări orășenești;

zona de spații verzi, include terenurile ce sunt destinate parcurilor, grădinilor, zonelor plantate pntru protecție sanitară, etc;

zona de circulație și transport, fiind formată din terenurile ce sunt destinate căilor de circulație, parcajelor și garajelor publice, spațiile destinate pentru transportul în comun, contrucțiile destinate transportului din exteriorul localităților (gara, autogara, aeroportul, etc.).

Zonarea fiscală are la bază următoarele componente:

intrumentele de control și sprijinire a dezvoltării;

stabilirea formulelor multi criteriale de taxare a proprietății;

transparența și flexibilitatea.

De asemenea zonarea fiscală:

stă la baza unor proiecte de reabilitare urbană;

controlează nivelul de taxare și de colectare a acestora.

Delimitarea cadastrală a unităților administrativ teritoriale

Prevederi generale:

Delimitarea cadastrală a unității administrativ-teritoriale reprezintă o operație de bază prin care se identifică, măsoară la teren și se oficializează limitele uniaților administrativ-teritoriale, conținând puncte de frângere și trasee ale hotarului unității administrativ-teritoriale, precum și limitele intravilanelor din respectiva unitate administrativ-teritorială. Această lucrare se execută obligatoriu înainte de începerea lucrărilor de introducere a cadastrului general pe o unitate administrativ-teritorială.

Stabilirea liniei hotarului și a denumirii unităților administrativ-teritoriale se face în conformitate cu Legea nr. 2/1968, privind organizarea administrativă a teritoriului Republicii Socialiste România, republicată, cu modificările ulterioare. Limitele intravilanelor se stabilesc conform PUG întocmite și aprobate potrivit prevederilor legale. În cazurile în care nu s-au aprobat  PUG, limitele intravilanelor vor fi cele existente la 1 ianuarie 1990, conform Legii fondului funciar, nr.18/1991, republicată cu modificările ulterioare.

Introducerea cadastrului general pe teritorii administrative

În țara noastra unitățile administrativ teritoriale sunt: comuna, orașul sau municipiul și județul, în cadrul celor comunale, respectiv celor orășenești se deosebesc 2 părți: intravilanul și extravilanul.

Intravilanul este o parte din teritoriul administrativ administrativ ce cuprinde perimetrul construibil și terenurile cu construcțiile și instalațiile ce corespund zonelor funcționale ale localității, cum ar fi: zona industrială și de depozitare, zona de spații verzi, de amenajări sportive, zona de circulație, stabilite prin anumite schițe de sistematizare a localității. Limita intravilanului reprezintă detaliul topografic al planului cadastral, iar în interiorul ei se face numerotarea cadastrală. respectiv calculul ariei de suprafață a unităților cadastrale în localitate.

Extravilanul reprezintă restul teritoriului administrativ, cuprins între hotarul unității teritoriale și limitele intravilanelor unei localități. Extravilanul este destinat în general în scopul exploatărilor agricole și silvice.

Unități teritoriale cadastrale

Unitățile teritoriale cadastrale cuprind subdiviziunile extravilanului ce sunt constituite din următoarele unități cadastrale: tarlaua, corpul de proprietate, parcela și subparcela.

Tarlaua este o diviziune a extravilanului, delimitată de căi ferate, drumuri, ape și diguri, care nu suferă modificări curente și care cuprinde multe corpuri de proprietate, adică are mulți proprietari și multe categorii de folosință.

Corpul de proprietate poate fi defint în termeni standard ca „unitatea de bază a cărții funciare ce constituie obiectul la care se referă drepturile tabulare”.

Corpul de proprietate este definit ca fiind constituit dintr-o parcelă sau mai multe parcelă sau mai multe parcele ce aparțin unui propritar sau mai multor propritari în cazul coproprietății, prin urmare se poate afirma că corpul de proprietate poate avea una sau mai multe categorii de folosință.

Parcela este unitatea fundamentală a cadastrului general și reprezintă o suprafață de teren precis delimitată ea fiind definită printr-un număr, formă, mărime, categorie de folosință și reprezintă împreună cu proprietarul și teritoriul administrativ, entitățile de bază ale cadastrului general.

Parcela este o subdiviziune a corpului de proprietate, ea având o singură categorie de folosință și un singur propritar, dar poate aparține și mai multor proprietari în indiviziune.

Subparcela este o subdiviziune a parcelei și poate fi definită de însușirile calitative ale terenurilor.

Ca unități cadastrale ce aparțin extravilanului pot fi considerate de asemenea și loturile și trupurile.

O unitate cadastrală foarte importantă poate fi considerat hotarul ce poate fi definit ca fiind linia de despărțire între două teritorii. Hotarele sunt de patru tipuri:

hotare naționale, care sunt denumite și ca granițe între țări;

hotare administrative, acestea sunt hotarele ce delimitează județele, orașele și comunele.

hotare unităților economice, ele delimitează teritoriile unităților industriale, unitățile agricole, de stat, ale unității forestiere și celelalte terenuri;

hotare ale proprietății funciare, sunt limitele între diverse proprietăți de stat, asociații agricole sau asociații particulare.

Hotarele sunt materializate pe teren prin limite și borne. Liniile de hotar pot fi naturale sau artificiale.

Punctele de hotar, sunt constituite din borne de beton, pietre de hotar și movile, iar reprezentarea lor pe hărți și planuri cadastrale se face prin semne convenționale, ce redau felul marcării fiecărui punct.

Legislația de referință

Realizarea lucrărilor de cadastru general are la bază anumite legi si acte normative:

„Constituția României”;

„Legea 7/1996”, a cadastrului și publicității imobiliare modificată și ulterior completată prin „Ordananța de urgența a guvernului 70/2001”;

„Legea fondului funciar 18/1991”, ce a fost modificată și republicată;

„Hotărârea de guvern 590/2001”, privind organizarea și funcționarea ONCGC(Oficiul Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie);

„Ordinul Ministrului Administrației publice 538/2001”, pentru aprobarea „Regulamentul privind automatizarea persoanelor fizice și juridice care pot să execute și să verifice lucrări de specialite în domeniul cadastrului, geodeziei și cartografiei pe teritoriul României”;

„Ordinul nr. 534/2001”, al ministrului administrației publice pentru a aproba formele tehnice pentru introducerea cadastrului general, elaborat de ONCGC(Oficiul Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie);

„Hotărârea de guvern nr. 525/1996”, pentru aprobarea „Regulamentului general de urbanism”;

„Legea nr. 137/1995”, a protecției mediului;

„Hotărârea de guvern nr. 834/1991”, completată și modificată, în ceea ce privește patrimoniul societății comerciale cu capital de stat;

„Ordonanța guvernului nr. 30/1997”, privind reorganizarea regiilor;

„ Legea nr. 15/1994”, privind amortizarea capitalului imobil în active corporale și necorporale, având modificări ulterioare;

„Legea nr. 33/1994, privind exproprierile din cauza utilității publice”;

„Legea nr. 213/1998”, în ceea ce privește proprietatea public și regimul juridic al acesteia;

„Decretul lege nr. 115/1938”, având ca scop unificarea dispozițiilor pricind cărțile funciare;

„Ordinul ministrului justiției nr. 1330/ 1999”, cu privire la înființarea cărților funciare ce nu au un caracter definitiv.

Delimitarea unităților administrativ teritoriale

Stabilirea liniei ce reprezintă hotarul și denumirea unităților administrativ teritoriale se face conform cu legea 7/1996 pe baza prevederilor legii 2/1968 cu modificările ulterioare ce au fost stabilite de acte normative emise de către Guvernul României.

Limita intravilanelor se stabilește în conformitate cu Planul Urbanistic General (PUG), întocmit prin legea 50/1991, dacă nu avem PUG, se consideră ca limită cea existentă la 1 ianuarie 1990, conform legi 18/1991, cea fost republicată și modificată.

Delimitarea teritoriilor administrative, este o operație de bază tehnică și juridică desfășurată pe teren, prin care se stabilește și se materializează punctele și liniile de hotar ce formează perimetrul care închide teritoriul administrativ al unei: comune, oraș/municipiu, județ sau intravilan. Scopul delimitării și stabilirea unității administrativ teritoriale este de a cunoaște cadrul teritorial în care urmează să se execute, lucrări pentru introducerea cadastrului.

Documentația pentru efectuarea delimitării

Documentația în vederea efectuării de deilimitări, este cuprinsă de :

planuri topografice la scările: 1:5000 sau 1:10000;

hărți la scara: 1:25000;

proiecte de sistematizare a localităților și de organizare a teritoriilor din zonă;

planuri cadastrale vechi la scările 1:5000 și 1:10000, precum și documentele referitoare la delimitarea veche;

planurile cadstrale ale comunelor învecinare în care a fost introdus cadastrul, inclusiv schițele de hotar;

informații privind hotarele comunei, orașului/ municipiului;

documente juridice privind hotarele existente.

Identificarea și materializarea hotarelor teritoriilor administrative

Aceste operații se divid în următoarele etape de lucru: identificarea și stabilirea hotarelor, numerotarea punctelor de hotar și materializarea acestor puncte.

Identificarea și stabilirea hotarelor

Comisia de delimitare începe identificarea pe teren a hotarului pornind dintr-un punct de minim trei hotare situate pe cât posibil în partea de N-V, a teritoriului administrativ, procedând după următerele etape: din punctul cu trei hotare se pornește în sensul acelor de ceasornic și se parcurge linia de hotar dintre comuna ce se delimitează și prima comună învecinată. Când se parcurge hotarul se identifică punctele de frângere ale acestuia, fiecare punct de interesecția a hotarului cu căile de comunicații, cu elementele de hidrografie, cu lizierele de pădure, cu hotarul unității economice, etc.

Similar se procedează și cu celelalte tronsoane de hotar, până când parcurgem întregul hotar, ajungându-se la punctul de plecare.

Atunci când tronsoanele de hotar au fost identificare anterior în unele lucrări cadastrale din comuna vecină, delegatul oficiului de cadastru, la nivel județean, va prelua de la primăria învecinată, documentația de delimitare întocmită și o va atașa dosarului lucrării. Dacă liniile vechi de hotar nu au fost modificate, vor fi preluate cu toate punctele de hotar ce au fost bornate sau cele nebornate. Acestea vor fi reprezentate pe planul sau harta ce s-a folosit la delimitare.

Punctele de trei hotare, de frângere și cele de interesecție cu elemente liniare ce sunt materializate pe teren vor fi marcate provizoriu cu țăruși de lemn ce au movilă de pământ, după aceasta făcându-se descrierea topografică a lor.

Dacă linia de hotar este linie de frontieră a țării, identificarea și descrierea ei trebuie făcută așa cum se găsește materializată, luându-se legătura cu unitățile de grăniceri. Coordonatele punctelor de hotar se iau în mod obligatoriu de la ONCGC. Linia de frontieră va fi avizată de către Comandamentul Național al Grănicerilor.

Numerotarea punctelor de hotar

După ce am identificat în teren punctele de hotar, am stabilit și am materializat provizoriu poziția lor, se execută numerotarea acestora. Numerotarea începe cu nr. 101 pentru punctul de întâlnire a trei sau mai multe hotare situate în partea de N-V a teritoriului, parcurgând hotarul în sens orar până se ajunge din nou în punctul 101.

În cazul în care într-o comună vecină s-a introdus cadastrul și numerotarea a fost efectuată, puntele pe hotarul respectiv vor avea numărul vechi în paranteză.

Materializarea punctelor de hotar

Pentru a identifica într-un mod simplu hotarul teritoriului respectiv punctele și liniile acestora trebuie materializate cu semne vizibile și cu durabilitate. Materializarea poate fi făcută utilizând borne de tip cadastral(fig. nr. 1) sau borne standard STAS 3446-1/1996, stâlpi de lemn, lungi de 30-50 cm și diametrul de 5-8 cm, care după ce se vor bate în pământ vor fi protejați cu movilă de pământ.

Fig. nr.1 Bornă de tip cadastral

Marci si borne geodezice

Practic la materializarea punctelor se procedează astfel:

când hotarul este stabilit pe axul unui detaliu liniar sau pe firul unei ape curgătoare care nu permite materializarea punctelor pe traseul liniilor de hotar, bornarea se face astfel: dacă hotarul este marginit pe o cale de comunicație sau pe un dig/canal, linia de hotar se stabilește pe limita zonei de protecție a detaliului liniar; dacă hotarul traversează un element liniar se materializează interesecția lui cu limitele zonei de protecția prin bornă dintr-o parte și prin stâlp cu movilă în cealaltă parte;

când hotarul este talvegul apei curgătoare se va borna punctul de intersecție al liniei de hotar cu limita zonei de protecție a apei pe teritoriul ce îl delimitează;

când hotarul travesează o apă curgătoare, punctele de intersecție ale acesteia cu limitele zonei de protecție se bornează, unul cu bornă, iar celălat printr-un țăruș acoperit cu movilă;

în cazul albiilor ce au secat, punctul de hotar ce se folosește la calculul teritoriului se materializează în același mod ca la apele normale;

când linia de hotar trece în linie dreaptă peste un lac, un masiv de pădure sau o pășune se va borna ambele puncte de intersecție ale lui cu limita zonei de protecție a lacului, cu liziera pădurii sau limita pășunii, astfel încât între cele două puncte, hotarul este considerat o linie imaginară care traversează lacul, pădurea sau pășunea;

Întocmirea documentației de delimitare

După terminarea delimitării, delegatul trimis va întocmi documentația de delimitare a hotarelor ce este alcătuită din următoarele piese:

schița generală a hotarului comunei sau orașului/municipiului;

schițele hotarelor parțiale cu fiecare din comunele vecine;

carnetele cu descrierea punctelor și liniilor hotarelor parțiale cu fiecare comună vecină;

procesele verbale de delimitare a hotarelor parțiale, cu fiecare din comunele vecine.

Documentația finală a delimitării unui teritoriu administrativ

Pentru recepția lucrărilor se întocmește dosarul de delimitare, în trei exemplare, acesta conținând următoarele elemente:

memoriul tehnic a lucrărilor de delimitare;

schița generală a hotarului și schițele tronsoanelor de hotar cu toate ștampilele și semnăturile membrilor comisiei de delimitare;

descrierea topografică a punctelor de hotar cu reperajul respectiv;

inventar cu coordanatele punctelor de hotar materializate sau nematerializate, sub formă de listă, pe suport magnetic în fișier ASCII, precum și aria teritoriului administrativ;

măsurători din teren pe suport magnetic;

schița vizelor pentru măsurătorile ce au fost efectuate;

procesul verbal de delimitare;

copii după scrisorile de înștiințare ce au fost trimise primăriilor teritoriilor vecine și prefecturilor/ OJC-urilor;

dosarul pentru verificarea lucrărilor de delimitare.

Identificarea și stabilirea limitei intravilanelor, a unităților economice și a proprietăților individuale

Identificarea și stabilirea limitei intravilanelor se face de către o comisie alcătuită din: primar, secretar al unei primării, delegatul Direcței Generale de Urbanism și Amenajarea Teritoriului, delegatul Oficiulul Județean de Cadastru, delegați ai comunelor vecine( în unele cazuri), și delegatul executantului.

Materilazarea punctelor limitelor se face cu borne standard sau omologate fiind în grija executantului și având pe mărcile bornelor inscripții prevăzute de normele ANCPI. Punctele, în cazul intravilanelor se amplasează pe limita acestora cu densitate de minim doua puncte/ km.

Numerotarea se face începând cu punctul 1001 din partea de N-V, parcurgând traseul în sensul acelor de ceasornic.

Pentru recepția lucrării de delimitare a intravilanului se întocmește un dosar de delimitare ce va trebui să conțină următoarele elemente:

memoriul tehnic;

schița generală a limitei intravilanului la o scară convenabilă( 1:5000, 1:10000, 1:25000), aleasă în mod aleatoriu astfel încât sa încapă pe o singură foaie cu numerele punctelor, denumirea intravilanelor, rețeaua de drumuri și hidrografia;

schița cu segmentele limitei intravilanului la scara 1:2000 cu numerele punctelor;

schițe de reperaj și descriereile topografice ale punctelor materializate;

procesul verbal de delimitate cu acordul și semnăturile membrilor comisiei;

inventar cu coordonatele puntelor de pe limită, materializate sau nematerializate, sub formă de listă și pe suport magnetic în fișier ASCII, de asemenea și aria calculată a intravilanului;

schița vizelor pentru măsurătorile efectuate;

copii după scrisorile de înștiințare trimise tuturor membrilor comisiei;

dosarul pentru verificarea internă a lucrării de delimitare.

Dosarul de delimitare a intravilanului se întocmește în 3 exemplare.

Limitele unităților economice, se identifică și se stabilesc de o comisie de delimitare compusă din: secretarul primăriei, delegatul Direcției Generale de Urbanism și Amenajarea Teritoriului, directorul întreprinderii economice, delegatul OJC și delegatul executantului.

Pentru operațiunile de delimitare în acest caz se parcurg toate etapele prezentate la delimitarea anterioară, desfășurarea lor făcându-se în același mod, în prezența proprietarilor limitrofi.

Limitele proprietăților individuale, atât în zonele de câmpie, cât și în cele de deal și munte, vor fi identificate de către un delegat al primăriei și reprezentantul executantului, în prezența fiecărui proprietar și a vecinilor acestora.

Măsurarea elementelor pentru determinarea coordonatelor punctelor situate pe limitele fiecărei proprietăți și a elementelor geometrice necesare în scopul determinării ariei proprietăților se face în prezența proprietarilor respectivi.

Delimitări – Lucrări pentru realizarea PUG- Ordinul 700/2014 reactualizat cu Ordinul 1340 ANCPI;

În cadrul acestui ordin reactualizat definiția documentației cadastrale, este dată de articolul 22, unde precizează:

„Documentația cadastrală este ansamblul înscrisurilor tehnice, juridice și administrative necesare înregistrării imobilului la cerere în sistemul integrat de cadastru și carte funciară, prin care se constată situația reală din teren”.

Articolul 24, din Ordinul menționat descrie următoarele:

„(1) Documentația cadastrală se întocmește pe suport analogic și pe suport digital, în formate care permit accesul și transferul de date.

(2) Planul de amplasament și delimitare se va întocmi:

a) în format analogic la o scară convenabilă, între 1:200 – 1:5000;

b) în format digital.

(3) Releveul se va întocmi în format analogic la o scară convenabilă, între 1:50 – 1:500”.

Modul de întocmire a documentației cadastrale este precizat în articolul 27, care reflectă urmăroarele:

„ Realizarea documentațiilor cadastrale presupune parcurgerea următoarelor etape:

a) identificarea amplasamentului imobilului și documentarea tehnică;

b) execuția lucrărilor de teren și birou;

c) întocmirea documentațiilor”.

Conform articolului 28 din Ordinul 1340/2015 reiese faptul că:

Proprietarul este răspunzător în ceea ce privește cunoașterea, indicarea limitelor imobilului și conservarea acestuia, precum și de punerea în dispoziție persoanei autorizate, a tuturor actelor și documentelor ce le are în posesia privitoare la imobil.

Persoana autorizată va răspunde cu privire la măsurarea imobilului ce va fi indicat de proprietar pentru corectitudinea în ceea ce privește întocmirea documentației și dacă aceasta corespunde cu realitatea din teren, respectiv cu actele ce dovedesc dreptul de proprietate, care sunt puse la dispoziție de proprietar. Astfel persoana autorizată va raspunde în ceea ce privește materializarea limitelor imobilului că este în concoradanță cu geometria imobilului din baza de date a oficiului teritorial. De asemenea persoana autorizată trebuie să execute în mod obligatoriu măsurptorile la teren. Toate paginile din documentație vor fi numerotate iar documentațiile tehnice vor fi însușite de către persoana autorizată prin parafă și semnătură (acestea rezultă din artcolul 29, ordinul 1340).

Conform articolului 30 se pot concluziona că întocmirea documentațiilor cadastrale și anume receptia și înscrierea în cartea funciară presupune parcurgerea următoarelor etape:

identificarea și localizarea imobilului de către proprietar respectiv indicarea limitelor acestuia către persoana autorizată și documentarea tehnică;

executarea măsurătorilor;

întocmirea documentațiilor cadastrale;

înregistrarea cererii catre oficiul/birouri teritoriale;

recepția documentației cadastrale;

înscrierea în cartea funciară a dreptului real asupra imobilului.

Articolul 31 spune că: ,,Întocmirea documentațiilor cadastrale și înscrierea în cartea funciară pe flux întrerupt presupune parcurgerea etapelor prevăzute la articolul anterior, cu precizarea că recepția documentațiilor se finalizează cu transmiterea referatului către compartimentul registratură care îl comunică persoanei autorizate sau beneficiarului, urmând ca înscrierea în cartea funciară să se efectueze după întocmirea actului autentic. De asemenea, compartimentul registratură va înregistra referatul în RGI pentru efectuarea notării în cartea funciară a propunerii de alipire ori de dezlipire sau a respingerii acesteia. Documentațiile cadastrale pe flux întrerupt se referă la operațiuni de dezlipire/alipire teren sau apartamentare/reapartamentare condominiu, subapartamentare/alipire UI și la cele de atribuire număr cadastral în conformitate cu protocoalele de colaborare.În documentațiile cadastrale/topografice coordonatele imobilelor vor fi prezentate în sistem național de referință.”

Conform articolului 36, se pot afirma următoarele:

„Execuția lucrărilor de birou și teren constă în:

a alege metoda de lucru ;

pentru realizarea rețelelor de îndesire și ridicare, ridicarea detaliilor planimetrice, cadastrale care sunt pe limita și în interiorul imobilului, verificări și validări ale datelor existente, culegerea atributelor, se execută măsurători: persoana autorizată face dovada efectuării măsurătorilor prin caietul de teren, schița rețelei, descrierea punctelor noi de îndesire și de ridicare, raportate GPS, măsurători în format RINEX, raportate la precizii de determinare în funcție de metodele și mijloacele de măsurare foleosite. Toate acestea trebuie arhivate de către persoana autorizată, care are obligația să le prezinte oficiului teritorial la solicitarea acestuia, iar dacă persoana autorizată nu prezintă informațiile solicitate, se deduce că acesta nu a efectuat măsurători de teren;

Persoana autorizată analizează limita imobilelor indicate de proprietar, relativ cu actele de proprietate, informații preluate din măsurătorile efectuate și de la oficiul teritorial.

Se determină elementele fixe de către persoana autorizată, din vecinătatea și din interiorul imobilului și se reprezintă pe planul de amplasament și delimitatare în format analogic.

prelucrarea datelor;

întocmirea documentației în format analogic și digital.

Erorile admise sunt:

erori de indentificare a punctului de contur în cazul imobilelor împrejmuite, este de 10 cm, iar în cazul imobilelor neîmprejmuite este de 30 cm;

eroarea de poziție absolută a punctelor inclusiv cele menționate anterior și erorile rețelei geodezice de sprijin nu depășeste în cazul imobilelor împrejmuite, este de 20 cm, iar în cazul imobilelor neîmprejmuite este de 40 cm;

Conform articolului 37:

„Elementele liniare, punctuale și de caroiaj, semnele convenționale și atributele textuale din conținutul grafic al anexelor la prezentul regulament, reprezintă modele care pot fi adaptate corespunzător modelelor prevăzute în normele, instrucțiunile, standardele și atlasele de semne convenționale în vigoare”.

Conform articolului 253 din Ordinul 700/2014, reactualizat:

avizul privind începerea lucrărilor de specialitate numit pe mai departe aviz, este emis pentru lucrări de măsurători terestre, cartografie, cadastru, geodezie, fotogrametrie, pentru suprafețe mai mari de 100 de ha, precum și pentru lucrările de PUG, PUZ, indiferent de suprafață;

Avizul este solicitat de către executantul lucrării de specialitate;

în cazul unor amplasamente izolate de obicei ce fac obiectul aceluiași contract, se emite un singur aviz privind nivelul oficiului teritorial.

Articolul 263 din Ordinul nr 700 din 2014 menționeză că documentația topografică privind recepția suportului topografic al planului urbanistic general cuprinde:

borderoul;

dovada de achitare privind tarifele legale;

cererea de recepție;

copia după avizul de începere a lucrării;

inventarul de coordonate a punctelor ce vor defini limita intravilanului propus în format digital, obținute în urma măsurătorilor sau ortofotoplanului;

calculul în mod analitic a suprafeței UAT, precum și a suprafeței existente și propuse pentru fiecare din intervalele componente;

memoriul tehnic ce cuprinde: metodele de lucru, instrumente utilizate, prelucrarea și modul de stocare, organizare și reprezentare a datelor, precum și preciziile obținute, suprafața UAT (în haa.), suprafața intravilanului propus în format analogic și digital;

planul topografic la o scară convenabilă, astfel încât să cuprindă limita UAT, limita vechiului intravilan, propuneri privind limita intravilanului nou;

fișierul cpxml.

Anexă figuri

Fig. nr.1 Bornă de tip cadastral 28

Fig. nr. 2 Numerotarea parcelelor în intravilan 14

Fig.nr.3 Numerotarea tarlalelor în extravilan 15

Fig. nr. 4 Numerotarea parcelelor în intravilan ( după Leu N. și colab.,1999) 15

BIBLIOGRAFIE

Gheorghe Tomoioagă, Daniela Tomoioagă – Cadastrul General și Cadastrele de specialitate, Editura MatrixRom, București,2005

Cartea funciară și expertiza tehnică topo-cadastrală , Editura ALL BECK

Cadastru general, Editura ALL BECK

http://www.ancpi.ro/pages/legislatie.php?lang=ro&type=odg, accesat în data de 27. 06. 2016.

www.legex.ro/Ordin-534-2001-26903.aspx, accesat la data de 27.06.2016;

www.oradea.ro/planuri-urbanistice, accesat la data de 27.06.2016;