Masurarea Si Comunicarea Performantelor

Cap. 3 Măsurarea și comunicarea performanțelor

3.1 Standarde internaționale pentru RSC

Datorită faptului că pretențiile și exigențele clienților, guvernelor, cu privire la responsabilitatea socială au crescut, s-au creat anumite principii, standarde. Rolul acestora este foarte important, pentru că îi conferă conistență. Standardul în acest caz este folosit ca și termen în sensul de document care are rol de a influența comportamentele organizațiilor, în așa fel încât să fie reprodus , pentru a mări performanța RS a organizațiilor.

ONU a încercat o omogenizare a standardelor pe plan internațional, dat faptul că fiecare țară are propriul ei sistem de valori și principii, dar cu toate astea, standardele nu se pot compara în termeni de obiective implementare, sau aplicabile în cazul companiilor, industrii, sectoare. Standardele se pot referi la arii diferite , spre exemplu pot fi standarde de raportare, de proces, de rezutat, și standarde proprii specifice unor anumite sectoare.

Tabelul 3.1 Clasificarea și exemplificarea standardelor CSR

Sursa: Olivier Dubigeon, Mettre en pratique le developpement durable, Edit. Village Mondial, 2002, pag. 280

Standarde de raportare

GRI- Global Reporting Initiative , CERES,Boston

Standardele de raportare se încadrează în standarele proceselor de management, și reprezintă modul în care o organizație realizează raportarea performanțelor economice, de mediu și sociale/ societale.

Standardul GRI reprezintă un ghid de metodologie global, care este aplicat de către companiile implicate în CSR. A fost lansat în anul 1997 de către CERES (Coalition of Environmentaly Responsible Economics)

UNEP (United Nations Enviromental Program) și organizații non-guvernamentale, standardul a fost revizuit în 2000 , atunci când au fost integrate aspectele sociale și apoi revizuit iarăși în anul 2002. Acest standard se poate spune despre el că este un standard evolutiv, strict necesar păstrării unui anumit grad de universalitate, în condițiile metamorfozei continue a lumii afacerilor. În anul 2001 la acest standard au aderat 31 de companii.

Recomandările OCED

În luna iunie a anului 2000, OCED a publicat principii directoare (guidelines) care erau destinate corporațiilor multinaționale.

Companiile trebuiau :

“să se asigure că informațiile comunicate in raport sunt fiabile și pertinente;

să aplice normele de calitate in ceea ce privește publicarea onformațiilor

să aplice normele de calitate pentru informațiile cu caracter extra-financiar

făcand publice declarații enunțand principii și reguli de conduită. Aceste declarații pot cuprinde informații despre politicile sociale, etice și de mediu și alte coduri la care companie subscrie

informații despre sistemul de gestiune a riscurilor și despre respectarea declarațiilor și regulilor de conduită

informații legate de relația cu angajații și celelate grupuri de interese”

Standarde de rezultat

Aceste standarde reprezintă obiective care trebuie atinse, depășite. Indicatorii corespunzători sunt acei indicatori de rezultat.

SA 8000 (Social Accountability Standard)

SA 8000 a fost creat în 1998 de către Social Accountability Internațional, o agenție americană , înființată în anul 1969, în colaborare cu organizații non guvernamentale, companii, sindicate, agenții de notare.

SA 8000 reprezintă primul sistem de norme internaționale care face legătura dintre responsabilitatea socială a companiilor și furnizorii , respectiv subcontracaranții săi. Acest standard a fost testat în cinci țări. A fost adoptat în luna iunie , 2000 de 66 de companii.

Printre acestea se numără : Versand, Mark Spencer, Otto, Reebock, Auchan , Timberland, Levi Strauss, Avon, Carrefour etc. Această normă este aproape identică cu cea a standardului Investor in People, (normă britanică), aflandu-se în strânsă legătură cu principiile GRI. Acest fapt reprezintă o lipsă de originalitate , și aceasta a fost contestată pe plan internațional.

Raportul de responsabilitate socială

Raportul de responsabilitate socială reprezintă informarea despre situația unei companii la un moment dat, care trebuie să țină cont de părerile grupurilor de interese. Acesta scoate în evidență atitudinea și promisiunea companiei, credibilitatea sa cu privire la CSR, și dezvoltarea durabilă.

Calitatea raportului este apreicată prin următoarele criterii :

– “Calitatea raportării: mărimea perimetrului, istoric, comparabilitatea datelor, selecția valorilor pertinente, respectarea referențialelor;

– Calitatea analizei strategice: prezentarea problemelor, analiza lor, răspunsul vis-a-vis de aceste probleme de responsabilitate socială a corporațiilor;

– Calitatea prezentării: favorizand accesibilitatea și accentuand acuratețea datelor mai mult decât punerea lor în valoare, vizând să servească fiecărui grup de interese în funcție de exigențele sale.”

Un raport de RS , nu trebuie să declare totul neeaparat. Pentru a fi adecvat el trebuie certificate din exterior, de către cei experți. Pentru a-și atinge obiectivele , procesul de constituire a raportului trebuie să îndeplinească așteptările părților implicate. Trebuie să fie deschis și active, cu valoare partenerială , credibil, respective verificabil, demonstrabil, adecvat și oportun, clar, fiabil, comparabil, accesibil.

“Este necesară constituirea unui preraport care să conțină toate informațiile esențiale ale raportului:

 Viziunea asupra CSR / dezvoltare durabilă a companiei;

 O reflexie asupra principalelor probleme și provocări actuale in materie de CSR;

 Rezultatele acțiunilor intreprinse (performanța);

 Politicile de conduită și direcția de progres aleasă;

 Opiniile externe referitoare la companie și la politica sa de responsabilitate socială.”

Cap. 4 Dimensiuni definitorii ale responsabilității sociale a corporațiilor

Mila, caritatea creștină și filantropia au rădăcini vechi, în Europa , dar și în America. Între fenomenul de filantropie , și cel de responsabilitate socială, de cele mai multe ori, egalitatea poate fi observată numai de către cineva care are o cunoaștere și o manieră de înțelegere superficială. Responsabilitatea socială corporativă se traduce prin asumarea în mod conștient a unor obligații ce decurg din rolul cetățeanului (al planetei), nu numai din partea persoanelor fizice, ci și din partea corporațiilor, persoanelor juridice. Ca un argument la ceea ce am spus mai sus putem lua exemplul , instituțiilor ; instituții care au deținut puterea, și care și –au asumat un rol fundamental în viața socială. Și ne putem da seama de acest fapt, privind arhitectura orașelor. Cele mai impunătoare clădiri , și care au apărut primele ,de astfel, sunt bisericile. În Evul Mediu, biserica era considerată cea mai puternică instituție de influență și reglementare a vieții sociale. Apoi, în Epoca Modernă, cele mai mari și impunătoare clădiri aparțineau guvernelor, parlamentelor, a birocrației statului în general. Datoria statului era de a-și asuma stimularea economiei, dar și protecția socială.

În zilele noastre însă , cele mai impozante clădiri sunt sediile corporațiilor multinaționale. Ele au puterea, atat pe plan comunitar, căt și regional și global. Spre exemplu , în cazul ONU (Organizația Națiunilor Unite) , aveau cheltuieli, operaționale de aproape 18 milioane de dolari, incluzând Banca Mondială , FMI, care deserveau 190 țări member. Spre deosebire de “Exxon Mobil” sau General Electric care aveau o capitalizare de aproape 32 miliarde de dolari. Astfel că multe dintre corporații, se laudă că bugetele lor depășesc, bugetele naționale ale unor state.

În acest caz, rediscutată responsabilitatea socială, și luarea în vizor , a unui nou contract social. Astfel că, vom ilustra aceste aspecte prin definirea din mai multe perspective, a conceptului de responsabilitate socială.

Dimensiunea economică a responsabilității sociale corporative

Este posibil ca în acest domeniu, al economiei, a luat naștere cea mai importantă controversă referitor la RSC. Avem de-a face cu trei repere ce studiază relația dintre mediul de afaceri , și responsabilitatea socială.

Primul îl consituie teoria lui Adam Smith(1776), în “Averea Națiunilor”, unde apare faimoasa afirmație, despre mâna invizibilă ca o modalitate de aoto-reglementare a pieței libere. Smith a fost cel mai mare fan al principiului drepturilor naturale. Pe scurt; libertatea de a realiza ce îți dorești, fără nici o interferență din partea statului. El susținea că este de acord cu mișcarea liberă a capitalului, a banilor și mărfurilor. Coform teoriei lui, indivizii au dreptul să producă și să schimbe în orice mod le convine , produsele munca și capitalul. Indivizii au voie și să concureze, pentru producerea sau schimbul de bunuri , și servicii, , dar acțiunile lor să fie drepte și cinstite, în conformitate cu regulile societății (justiția) . Modul lui de gândire , referitor la libertatea economică duce la o viață materială mai bună, dar este considerată și ca fiind un drept fundamental al omului.

Al doilea reper poartă denumirea de “teoria jocurilor” . Această teorie analizează comportamentul oamenilor, al companiilor atunci când ei depind de alți jucători. Pentru o bună funcționare a pieței, este nevoie să se țină cont de mai multe lucruri.

Conform unei teorii, starea unei persoane poate fi îmbunătățită, fară a o înrăutății pe cea a alteia, prin relația mai multor actori , este foarte posibil să rezulte ceva nu tocmai bun pentru toți cei care sunt implicați. Avem ca exemplu următoarea problemă: “Pentru ca o clădire să beneficieze de reabilitare termică este necesar ca toți locatarii să contribuie cu o sumă de bani, să cofinanțeze proiectul. Unii locatari pot refuza să plătească, din zgârcenie, gândindu-se că miza e oricum destul de mare pentru ceilalți, , iar ei vor acoperi partea celor care nu plătesc, pentru că un câștig mai mic este de preferat unei pagube comune”.

Teoria stake-holderilor, cel de-al treilea reper, reprezintă un pas important în teoriile referitoarea la managementul organizațiilor, aceasta fiind o teorie normativă ,și nu una care reglementează guvernarea corporativă. Teoria se bazează pe următoarea presupoziție:

Indiferent de ceea ce realizezi, sau care este principalul scop, final, trebuie luat în calcul și efectele acțiunilor tale asupra celor din jurul tău, ca și posibilele efecte ale acțiunilor celorlalți asupra ta. Făcând acest lucru, înseamnă că înțelegi comportamentul și valorile stakeholderilor. Cel mai important pentru a avea succes , pe o perioadă de timp indelungată este să-ți cunoști propriile principii. Trebuie înțeles modul, în care funcționează relațiile cu stakeholderii.

Pornind de la cele trei nivele, rațional, pe process, si tranzacțional, putem răspândi structurile, procesele ,și activitățile companiei. Pentru a lua în calcul stakeholderii trebuie ținut cont că interesele lor ar trebui echilibrate în timp, așadar nu se pot lua în calcul interesele tututor stakeholderilor, în acelaș timp.

Dimensiunea morală a responsabilității sociale

Necesitatea utilizării acestei dimensiuni morale ,este pentru a justifica numeroase comportamente ale corporațiilor, dar este folosită și ca argument al acelora ce fac parte din societate , atunci când ei doresc un comportament responsabil, din partea mediului de afaceri.