Masurarea Satisfactiei Clientilor Fata de Serviciile de Reducere a Riscurilor Asociate Consumului de Droguri Injectabile

Psihologie

Masurarea Satisfactiei Clientilor Fata de Serviciile de Reducere a Riscurilor Asociate Consumului de Droguri Injectabile

Byadmin ianuarie 1, 2024

Lucrare de Disertație

Măsurarea satisfacției clienților față de serviciile de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri injectabile

Introducere

Dupǎ primul rǎzboi mondial dependența și consumul de droguri au început să fie cunoscute în întreaga lume, amplificandu-se fenomenul toxicomaniei (consumul unui singur tip de drog) și al politoxicomaniei (consumul mai multor tipuri de droguri). Dacă până la primul război mondial oamenii consumau substanțe în scopuri terapeutice, medicale, în vremurile noastre omul regăsește în aceste substanțe diverse stǎri de bine, de reverie, de împlinire și de satisfacție interioarǎ, însă și o soluție la situațiile dificile pe care viața i le oferă, acesta crezând că altfel nu le poate face față.

Problematica consumului și dependenței de droguri a fost și este un subiect de actualitate, de nivel mondial. Chiar dacă trăim în era tehnologiei și există o multitudine de informații despre droguri și consumul de droguri, cei mai mulți dintre consumatorii de droguri nu cunosc foarte bine riscurile la care își supun organismul și pe ei însăși, în momentul în care ingerează într-un mod sau altul acele substanțe.

Am ales să abordez această temă, – Măsurarea satisfacției clienților față de serviciile de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri injectabile – deoarece sunt din ce în ce mai interesată de acest subiect datorită faptului că am cunoscut mai multe persoane care consumă droguri, clienți, ai Asociației Carusel unde am făcut voluntariat aproximativ doi ani, iar în urmă cu un an am devenit asistent social în cadrul Centrului de Reducere a Riscurilor asociate consumului de droguri Caracuda – Ferentari al aceleiași asociații.

De-a lungul timpului, în urma discuțiilor purtate cu clienții Centrului Caracuda – Ferentari mi-am dat seama că serviciile pe care ei le accesează sunt puține ca număr și de cele mai multe ori nu sunt întocmai așa cum ei se așteaptă.

Ca asistent social și tânăr activist am considerat că este foarte important să aflu cât mai multe

informații despre satisfacția clieților cu care eu lucrez față de serviciile și materialele pe care ei le accesează și utilizează pentru injectare . Este foarte important pentru mine, ca asistent social, să știu dacă persoanele care accesează serviciile de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri injectabile sunt mulțumite de calitatea serviciilor și dacă acestea din urmă acoperă nevoile pe care ei le au.

„O problemă socială, considerată a fi, ca extindere și importanță, produsul secolului nostru, o reprezintă abuzul de drog, alcool și substanțe halucinogene.” ( Buzducea, 1999, p.148)

CAPITOLUL I. CADRUL TEORETIC

1.1 Drogurile – prezentare generală

Consumul de droguri este cunoscut și experimentat înca din cele mai vechi timpuri, de-a lungul istoriei s-a discutat despre oameni importanți, din diverse domenii, că ar fi fost tentați să consume diverse substanțe care să îi stimuleze, care să îi relaxeze sau să le inducă o stare de bine de liniște, de euforie.

În zilele noastre lucrurile au căpătat o altă turnură, populația generală îi considera cel mai adesea consumatori de droguri pe cei care trăiesc pe stradă, pe cei care cerșesc, pe cei care locuiesc în comunități/carteiere mărginașe ale marilor orașe pentru că la astfel de oameni „ murdari și fără educație” consumul de droguri este mai vizibil datorită degradării fizice. Chiar dacă, consumul de droguri, este mai evident din diferite considerente la aceste categorii de oameni, mai există și persoanele din înalta societate care consumă astfel de substanțe, lucru despre care știu doar apropiații sau cunoscuții lor, nu este foarte evident asupra organismului deoarece oamenii ”curați și educați ” au grijă de acest aspect.

Astfel intervine etichetarea care se află în strânsă legătură cu un alt fenomen de ordin social și anume marginalizarea care acoperă mai multe categorii deviante de oameni, incluzând și persoanele care consumă droguri. Cel mai frecvent persoanele care consumă droguri sunt considerate o categorie de oameni deviantă și există adesea tendința de marginalizare a acestora, deoarece este încă existentă teama de o posibilă contaminare cu diverse boli sau pur și simplu teama de reacția ce o pot avea aceștia față de alți oameni. Persoanele astfel excluse, marginalizate din contextul social realizează respingerea care le este oferită din partea celor din jur și la rândul lor, în mod voit sau nu, îi vor respinge pe cei care sunt diferiți de ei.

Marginalizarea și excluderea socială se referă la trimiterea anumitor persoane sau grupuri de persoane, spre singurătate și acces limitat la formele de putere socială, politică, economică și la toate tipurile de resurse ale comunității în care trăiesc. ( Buzducea, 1999)

Legea care face referire la marginalizare și excludere socială este legea 116/2002 privind prevenirea și combaterea marginalizării sociale.

Marginalizarea socială, în sensul prezentei legi, se definește prin poziția socială periferică, de izolare a indivizilor sau grupurilor cu acces limitat la resursele economice, politice, educationale și comunicaționale ale colectivității; ea se manifestă prin absența unui minimum de condiții sociale de viață (art. 3).

“Fenomenul de marginalizare își are cauzele în înseși mecanismele sociale ale organizării structurale ale societății. Efectele acestui proces se regăsesc în alineare, neintegrare socială, inadaptare, dezorganizări familiale, reacții ostile față de normele și valorile societății, agresivitate, violență, comportamente deviante etc. ” (Buzducea, 1999, p.55)

De cele mai multe ori cei care sunt excluși social sunt: delincvenții, minoritățile etnice, persoanele cu handicap fizic, cei săraci, persoanele care trăiesc cu HIV, consumatorii de droguri etc. Cei care aparțin acestor tipuri de grupuri sunt diferiți față de restul persoanelor din societate prin stilul lor de viață și comportament, aceste lucruri îi conduc spre excluderea socială din comunitatea din care fac parte și se lasă ușor pradă stigmatizării și discriminării. (Buzducea, 1999)

Excluderea socială impune câteva aspecte în determinarea unei situații ca fiind una de excludere socială, o persoană este exclusă social dacă:

trăiește ( geografic) într-o comunitate;

nu poate participa în mod normal la activitățile ce se defășoară în acea comunitate;

ar dori să participe dar este împiedicată de lucruri care îi scapă de sub control;

(Barry, 2002, p.3)

În literatura de specialitate există o asociere de termeni care definesc uzul și abuzul de substanțe psihoactive printre care: toxicomanie, toxicodependență, drogodependență, adicție, dependență de droguri și farmacodependență.

Toxicomania reprezintă o „apetență anormală și prelungită manifestată de către anumiți indivizi pentru substanțele toxice sau droguri pe care le-au cunoscut accidental sau le-au căutat cu intenție efectul analgezic, euforic sau dinamizator, apetență care devine rapid obișnuință tiranică și care atrage după sine aproape inevitabil creșterea progresivă a dozelor” (Porot, 2000, p. 7).

„Consumator de droguri – persoană care își administrează sau permite săi se administreze droguri, în mod ilicit, prin înghițire, fumat, injectare, prizare, inhalare sau alte căi prin care drogul poate ajunge în organism.” (ANA, 2011, Metodologie Privind Asistența Integrată a Minorilor Consumatori de Droguri)

„Astfel de grup social se confruntă cu lipsa de putere și control, cu probleme persistente, cu deteriorare fizică, emoțională, mentală și socială, cu deficit de resurse interioare, cu lipsa sprijinului familial și social, cu discriminare, stigmatizare și deseori cu situații de încălcare a drepturilor omului.” (Buzducea, 2011, 16)ioan

Dependența de droguri

Conform OMS, drogul este definit ca ,,orice substanță care, introdusă într-un organism viu, îi poate modifică acestuia percepția, umoarea, comportamentul ori funcțiile sale cognitive sau motrice”. Dependența reprezintă un ,,ansamblu de fenomene de factură comportamentală, cognitive și fiziologice de intensitate variabilă, în care utilizarea uneia sau mai multor substanțe psihoactive devine prioritatea principală”. (Drăgan, J., 2005, p.86; WHO/OMS, 2010).

De asemenea, Ruxandra Rășcanu definește drogul ca fiind: “ orice substanță ilicita sau licita care, consumată fie din motive medicale, fie din alte motive, dă fenomene de dependența, adică necesită creșterea progresivă a dozei consumate și face foarte dificilă întreruperea acestui consum.” ( Rășcanu, 2004, p.19)

Dependența de droguri reprezintă un subiect de actualitate, de nivel mondial, este un subiect controversat, care de-a lungul anilor a devenit din ce în ce mai vizibil și mai complex. Cercetătorii ce aparțin domeniului susțin că dacă nu se vor lua măsuri de prevenire, informare, educare și reducere a riscurilor asociate consumului de droguri injectabile, în următorii ani, va crește semnificativ prevalența bolilor infecțioase în rândul consumatorilor de droguri injectabile. Consider că, aspectele ce privesc bolile infecțioase sunt de interes mondial datorită gradului de transmitere foarte ridicat.

Marian Ursan a definit dependența de drog ca „un proces social mai degrabă decât o relație între proprietățile fizice ale drogului și impactul lor asupra organismului uman” (Ursan, 2012, 65)

Dependența de droguri poate fi împărțită în doua categorii, după cum urmează:

1) Dependența la nivel psihic – moment în care persoanele simt dorința imperioasă și irezistibilă de a continua consumarea unei substanțe pentru a înlătura un disconfort psihic.

2) Dependența la nivel fizic – face referire la un stadiu psihologic alterat realizat de o administrare consecutivă/ repetată a unei substanțe pentru a preveni sau înlătura starea de sevraj sau chiar sindromul de abstinență. Aceste două categorii de dependență pot fi distincte și independente sau concomitente. (Abraham, 2005).

La consumul frecvent de droguri este întânită și toleranța care constituie un element important în stabilirea dependenței.

Toleranța este întâlnită după administrarea frecventă/ repetată de droguri, efectul acestora asupra organismului uman fiind unul mai mic, cu o intensitate scăzută, inevitabil conducând spre administrarea unei cantități mai mari de substanță pentru a obține efectele ce au fost percepute la administrarea cantității inițiale, sau poate determina înlocuirea modalității de administrare a substanței respective (de exemplu: trecerea la administrarea prin injectare intravenos cum se întâmplă în cazul consumului de heroină). Toleranța la un anumit drog poate reduce semnificativ efectele unui alt tip de drog. (Drăgan, J., 2005; WHO/OMS, 2010)

„Supradoză – consumul unei cantități de drog suficientă să determine efecte care pun viața în pericol.” (ANA, 2011, Metodologie Privind Asistența Integrată a Minorilor Consumatori de Droguri)

1.2 Cadrul legislativ

În România, încă din anul 2000, au fost vizibile eforturi în revizuirea, adaptarea și îmbunătățirea cadrului legislativ privind combaterea consumului și traficului ilicit de droguri. De asemenea, au fost reglementate serviciile de asistență medicală, psihologică, socială și asistența integrată și continuă.

Prin intermediul Legii nr. 143/ 2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, România reglementează infracțiunile și pedepsele pentru traficul de droguri (inclusiv consumul fără prescripție medicală a unor medicamente considerate ca având efecte psihoactive). Ulterior, în anul 2004, această lege a fost modificată prin Legea 522.

Acest act normativ are drept scop clarificarea sau introducerea unor elemente noi legate de asistența consumatorilor de droguri, măsurile de reducere a riscurilor asociate, circuitul informațional etc. De asemenea, au fost introduse în domeniul prevenirii consumului de droguri prevederi noi, care să reechilibreze balanța între reducerea cererii și cea a ofertei de droguri. Totodată, a fost reconsiderată și poziția cu privire la persoanele care consumă droguri prin abordarea patologiei acestora din perspectivă socială și biologică.

Ca element de noutate au fost introduse și definițiile pentru termenii de circuit terapeutic, evaluare a consumatorului etc., iar sancțiunile aplicate pentru diverse tipuri de infracțiuni la regimul drogurilor sunt diferite în funcție de categoria de risc din care face parte drogul.

În anul 2003 a fost adoptată prima strategie națională antidrog, pentru perioada 2003-2004, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 154/2003, urmată de strategia din 2005, pentru perioada 2005-2012, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 73/2005 și de Planul de acțiune pentru perioada 2005-2008, acestea din urmă fiind elaborate în deplină concordanță cu strategia europeană din domeniu. (EMCDDA, 2012)

În legislația din România, cultivarea, producerea, extragerea, prepararea, fabricarea, experimentarea, transformarea, oferirea, cumpărarea punerea în vânzare, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, vânzarea, procurarea, transportul, deținerea și consumul de substanțe aflate sub control național sunt total ilegale și se pedepsesc cu închisoare și interzicerea unor drepturi, conform legislației în vigoare.

În România pe lista substanțelor aflate sub control național sunt: canabisul, heroina, metadona, cocaina, amfetaminele, precum și altă gamă de substanțe controlate.

Totodată, deținerea de droguri pentru consum propriu, cumpărarea sau deținerea de echipamente ori materiale ce pot avea ca scop utilizarea lor la producerea sau fabricarea ilicită de droguri de mare risc constituie infracțiuni pe teritoriul României.

1.3 Consumul de droguri injectabile și bolile asociate

Legea 143/2000 realizează o clasifică drogurile în două mari categorii. Această clasificare este realizată astfel: droguri „ușoare” și droguri „tari” respectiv „droguri cu risc” și „droguri de mare risc”. Ca de exemplu, în categoria droguri ușoare sau cu risc intră cannabisul și în categoria droguri tari, de mare risc intră heroina etnobotanicele.

Opiul este extras din mac (papaver somniferum) fiind „sursa celui mai puternic și important analgezic, morfină, dar și a celui mai renumit drog de stradă, heroina.” (Rudgley, 2008, 235).

Luminița Mihai definește heroina ca fiind ,, o pudră albă cu un gust amărui. Heroina ilegală care se procură ,,din stradă” are culori variabile de la alb până la maro închis datorită impurităților și aditivilor”. (Mihai, 2005, p.50)

Heroina poate fi consumată în trei feluri: aceasta poate fi amestecată cu tutun și fumată, poate fi încălzită, ulterior arsă obținându-se un fum ce poate fi inhalat sau poate fi amestecată cu picături nazale și nu în ultimul rând heroina, poate fi consumată prin admnistrare intravenos/ injectare.

Cel mai frecvent, în România, consumatorii de heroină preferă să administreze/ injecteze heroina intravenos deoarece are o mai mare intensitate, un efect mai rapid (câteva secunde) și ,,nu se pierde din marfă”, pe când aceeași substanță fumată sau inhalată are efectul scontat în câteva minute de la consum.

Consumatorii de droguri, care își administrează intravenos heroina sau mai nou SNPP-uri (substante noi cu proprietăți psihoactive) comercializate sub denumirea de etnobotanice sunt cei mai expuși la riscuri de îmbolnăvire și degradare fizică. Aceste riscuri sunt cauzate de mai mulți factori: impuritățile care se regăsesc în drogurile comercializate pe piața neagră, injectările repetate în aceleași locuri, injectările realizate în mod incorect, refolosirea echipamentul de injectare și nu în ultimul rând utilizarea echipametului la comun cu alte persoane.

Date statistice privind consumul de droguri în România

În anul 2013 Agenția Națională Antidrog a publicat Raportul Național privind Situația Drogurilor din România, studiul ce a stat la bazele acestui raport a fost realizat în anul 2012 pe un eșantion de 400 consumatori de droguri din București, femei și bărbați.

Drogul principal consumat

În urma colectării și interpretării datelor din anul 2012, din eșantionul studiat de Agenția Națională Antidrog, având în vedere drogul principal consumat rezultă că 52,5% dintre respondenți au relatat consumul de cannabis, 20,5% au relatat un consum de heroină, 13,5% au declarat un consum de SNPP (substanțe noi cu proprietăți psihoactive), în proporție de 7,5% un consum de cocaină, iar restul de 6,1% dintre respondenți sunt consumatori de ecstasy, hașiș, ketamină și solvenți volatili. (ANA, 2013)

Sursa: ANA, 2013

Consumul secundar de alte droguri

Dintre cei 400 persoane care consumă droguri incluse în studiul din 2012, 45,5% au declarat, că pe lângă drogul principal utilizat, și consumul de droguri secundare.

Chiar dacă, consumatorii de ecstasy sunt slab reprezentați numeric, 2%, în mare parte aceștia au declarat cea mai mare proporție de consum de droguri secundar. Astfel, 75% dintre aceștia consumă și SNPP, canabis, și cocaină. Consumatorii care au declarat că, pe lângă cocaină, drog principal mai utilizează și canabis, ecstasy și medicamente, în proporție de 66,7%, respondenții care au declarat ca pe lângă SNPP, drog principal, mai consumă și heroină în proporție de 91%. (ANA, 2013)

Sursa: ANA, 2013

Frecvența consumului

Un alt aspect important surprins în cadrul aceeluiași studiu este frecvența utilizării drogului. În funcție de frecvența utilizării drogului principal, rezultă că, 57% dintre respondenți sunt consumatori ocazionali, 30% dintre aceștia susțin că 2-3 ori pe săptămâna consumă, în timp ce 27% dintre ei declară un consum mai rar de o dată pe săptămână. Pe lângă aceste aspecte, cei care raportat un consum intensiv se diferențiază astfel: 32% dintre ei consumă zilnic și 11% consumă de aproximativ 4-6 ori pe săptămână. (ANA, 2013)

Sursa: ANA, 2013

În funcție de drogul principal consumat, cea mai mare pondere în ceea ce privește consumul intensiv, (zilnic sau mai mult de 4 ori pe săptămână), ies în evidență cei care consumă heroină – 76,8%, substanțe noi cu proprietăți psihoactive (SNPP) 83,3% și cei care consumă metadonă – 60%. Consumul ocazional, este mai des întâlnit la cei care consumă: cocaină – 96,7%, ecstasy – 87,5%, hașiș – 83,3%, ketamină – 75% și canabis – 72,9%. (ANA, 2013)

Calea de consum a drogului principal

În ceea ce privește calea de consum a drogului principal, se observă că, cea mai frecventă cale este cea prin fumare sau inhalare – 54,5%, urmată de administrarea prin injectare, în proporție de 32,8%. Această distribuție este explicabilă prin structura eșantionului studiat în funcție de drogul principal consumat. Astfel, în cadrul eșantionului, dacă pentru majoritatea drogurilor există doar o singură cale de administrare (canabis, hașiș – fumat/ inhalare, cocaină, ketamină – intranazal/ prizat, heroină – injectabil, ecstasy – oral), pentru metadonă și SNPP se înregistrează căi diferite de consum, după cum urmează: metadona – 80% oral și 20% injectabil, SNPP – 88,9% injectabil, 3,7% oral, 5,6% intranazal/ prizat, 1,9% fumat/ inhalare.

Sursa: ANA, 2013

Capitolul II

2.1 Harm Reduction/ Reducerea Riscurilor

Conceptul „harm reduction” sau reducerea riscurilor asociate consumului de droguri este utilizat„atât pentru un set de principii generale care sprijină politicile ce fac referire la modul în care societatea răspunde problemelor determinate de consumul de droguri, cât și pentru a defini anumite tipuri de intervenții specifice cum ar fi programele de schimb de seringi și programele pentru tratament substitutiv" (RHRN, 2007).

“Conceptul de Harm Reduction, în traducere fiind vorba despre reducerea riscurilor asociate unor comportamente precum consumul de droguri și alcool și practicarea sexului comercial, este un termen folosit atât pentru un set de principii și politicile prin intermediul cărora care societatea răspunde acestor provocări, cât și pentru a defini anumite tipuri de intervenții specifice cum sunt programele de schimb de seringi și programele de substituție adresate consumatorilor de droguri”. (Ursan, 2010, p 517).

Totalitatea politicilor și programelor existente ce au ca obiectiv reducerea riscurilor asociate consumului de droguri întrunesc conceptul harm reduction, datorită faptului că pun accentul pe perevenirea riscurilor la nivel de individual, social, medical și economic.

Termenul harm reduction se bazezaza pe minimizarea riscurilor asociate consumului de droguri, cum ar fi: infecțiile cu transmitere sexuală, HIV, Hepatite, și mai puțin pe eliminarea consumului efectiv de droguri sau abstinența.

Obiectivele generale ce stau la fundamentarea serviciilor de harm reduction, sunt "reducerea incidenței folosirii în comun a echipamentelor de injectare, reducerea incidenței injectării, reducerea consumului de droguri ilegale, reducerea consumului de medicamente, dezvoltarea programelor de tratament (substitutive sau non-substitutive) pentru dependențele de droguri" (Pinkham, Malinowska-Sempruch, 2007).

În cadrul serviciilor de harm reduction, specialiștii pot furniza servicii pentru mai multe categorii sociale considerate vulnerabile sau pentru persoane cu grad de vulnerabilitate multiplu cum ar fi: persoane care consumă droguri injectabile, bărbați care au relații sexuale cu alți bărbați, persoane care practică sexul comercial, persoane aflate în detenție și persoane fără adăpost. (Lazăr, 2010).

Unul dintre punctele forte ale serviciilor de reducere a riscurilor este raportul cost – beneficiu, ce face referire la faptul că serviciile de harm reduction reprezintă o metodă cu costuri scăzute în comparație cu costurile aferente tratamentul diferitelor boli. Spre exemplu,"costul tratamentului antiretroviral și al infecțiilor oportuniste pe pacient se ridică la aproximativ 8.062 USD/ pacient/ an" (Simionov, 2012, 31). În schimb, o seringă de insulină, de unică folosință, pe care consumatorii de droguri o utilizează, are în farmacii prețul de un RON.

Prin urmare raportul cost – beneficiu ar aduce statului economii importante la bugetul de stat, prin subvenționarea serviciilor de harm reduction, care oferă seringi sterile consumatorilor de droguri, sume care la momentul actual sunt destinate tratamentului pentru persoanele care trăiesc cu HIV sau alte boli asociate consumului de droguri.

De asemenea, serviciile de reducerea riscurilor, mai sunt destinate și persoanelor care practică sexul comercial, pentru această categorie vulnerabilă serviciile au la bază același principiu și anume reducerea riscurilor asociate acestui comportament. Pentru persoanele care practică sexul comercial, parte integrată a acestor servicii sunt: instrumentele IEC (informare, educare și consiliere), distribuirea de prezervative și lubrifianți, șertvetele umede intime și oferirea unor materiale informative cu privire la riscurile de transmitere a ITS-urilor.

2.2 Echipamentul necesar consumului de drog injectabil

Potrivit „Raportului de cercetare privind evaluarea riscurilor de infectare HIV prin comportamentele de injectare în rândul consumatorilor de droguri ” al Asociției Române Anti-Sida (ARAS), din mai 2003, echipamentul necesar pentru injectare, menționat de cei mai mulți dintre respondenții la studiu este propriu consumului de heroină.

Echipametul necesar consumului de drog injectabil cuprinde mai multe instrumente, cum ar fi:

Seringi și ace. CDI (consumatori de droguri injectabile) spun că seringile de insulină sunt cele mai bine. Aceștia, din urmă, susțin că seringile nu trebuie să aibă acul detașabil, din două motive: sub presiune, acul se poate detașa, iar cantitatea de substanță se poate pierde. De asemenea, o parte din substanța existentă în seringă se mai poate pierde la locul de îmbinare al seringii, când aceasta e alcătuită din două componente.

Un recipient. Este utilizat pentru dizolvarea/ fierberea substanței solide sau pudră, pentru a putea fi injectat. O fiolă (refolosită) de apă distilată este cel mai des întâlnită opțiune, deși au mai fost menționate și alte răspunsuri: linguri, capace de sticle sau alte recipiente improvizate.

Filtre. Majoritatea respondenților susțin că trag în seringă soluția din recipientul de preparare printr-un filtru – cel mai adesea, un filtru de țigară. Potrivit spuselor respondenților, pot fi folosite, la fel de bine, bucăți de bumbac sau alt material textil absorbant.

Un acid. Majoritatea au menționat că utilizează – la dizolvarea substanței – suc de lămâie, vitamina C sau sare de lămâie, împreună cu apă de la robinet sau apă distilată.

Garou și tampoane cu alcool. Deși nu sunt considerate indispensabile, unii dintre respondenți au menționat că au nevoie de ceva cu care ,,să se lege” pentru a bloca sângele, nu neapărat un garou, astfel încât venele să iasă în evidență, să fie mai vizibile și mai accesibile pentru injectare.

Au mai precizat că au nevoie de tampoane cu alcool pe care să le aplice înainte și după ce scot acul pentru a dezinfecta zona de injectare, de asemenea mai au nevoie și de un dispozitiv cu care să poată fierbe doza.

Pentru a putea pune în lumină cele enumerate mai sus, voi alipi câteva exemple de răspunsuri care descriu materialele necesare injectării, exemple redate din „Raportul de cercetare privind evaluarea riscurilor de infectare HIV prin comportamentele de injectare în rândul consumatorilor de droguri ” al Asociției Române Anti-Sida (ARAS).

“… da, am nevoie de o seringă de insulină, o fiolă, un filtru, ceva cu care să-mi leg brațul… și ceva să-mi pun după…”

(bărbat, 24 de ani, nivel de educație medie)

“… am nevoie de o seringă, o fiolă cu apă distilată, sare de lămâie, apă, iar după injectare, de un unguent sau un tampon cu alcool, dar numai dacă le ai…”

(femeie, 24 de ani, nivel de educație medie)

“Seringă, sare, fiolă, apă, și asta e tot… Și doza, desigur.”

(bărbat, 20 de ani, nivel de educație medie)

“Da, păi… de obicei… adică, ce prefer… seringa de insulină… de obicei îmi fac cu seringă de 2 ml; doare mai tare, dar, o dată ce ai nimerit vena, nu mai iese… Apoi am nevoie de sare de lămâie, apă, aproape orice fel de lichid, în afară de alcool, și un recipient, să pot prepara marfa. De obicei cumpăr o fiolă, dar când nu am fiolă, uneori fierb doza într-o lingură sau pe fundul unei cutii de bere întoarse invers. Mai am nevoie de sare, cu apă distilată sau Metroclopramid sau ce-o fi. Apoi am nevoie de apă, să beau, fiindcă ți se face sete… și mai ai nevoie, clar, de o țigară.”

(bărbat, 17 ani, nivel de educație medie)

“Prima dată, fac rost de marfă… care este într-o punguță de plastic… O deschid, o pun pe o hârtie, apoi sparg fiola, arunc ce e în ea, pun marfa în fiolă, pun apa cu seringa, pun sarea de lămâie și le fierb. Apoi fac un filtru din cel de la țigară, îl pun în ac și apoi trag…”

(bărbat, 18 ani, nivel de educație primară)

“Păi, prima dată cumpăr o seringă de la farmacie și o fiolă de apă distilată sau Algocalmin, apoi sarea de lămâie… și mă duc acasă, să prepar marfa: pun marfa într-un pachet de țigări și o pun într-o fiolă, apoi sarea de lămâie, apa cu seringa, măsor câte unități, fieb cu o brichetă și apoi o trag înapoi în seringă din fiolă. Dar mai înainte fac un filtru dintr-o țigară și îl pun în fața acului și trag lichidul în seringă… După aia, îmi țin strâns brațul, de obicei cu un elastic de prins părul, pentru că îmi ține foarte bine mâna, și apoi mă injectez.”

(bărbat, 20 de ani, nivel de educație primară)

“O seringă nouă pentru injectare; altă seringă, ca să trag marfa dizolvată din fiolă; o fiolă, sare de lămâie, pentru că altfel marfa nu se dizolvă.”

(bărbat, 19 ani, nivel de educație medie)

Sursă: ARAS, Raport de cercetare privind evaluarea riscurilor de infectare cu HIV prin comportamentele de injectare în rândul consumatorilor de droguri, mai 2003

2.3 Bolile asociate consumului de drog injectabil

„Spectrul îmbolnăvirilor asociate cu consumul de droguri este larg:

abcese ale extremităților;

carii dentare și leziuni asociate;

reducerea masei musculare;

modificări trofice și leziuni la nivelul picioarelor;

scabie;

ulcerații și flebite (inflamații ale venelor) la nivelul membrelor inferioare;

bronșite purulente;

pneumonii;

boli cu transmitere sexuală;

crize psihiatrice/comportament suicidar;

infecția HIV;

tuberculoza;

hepatita virală A/B/C.”

(Ursan, Marian & all, 2003, p.6-10)

HIV – Virusul Imunodeficienței Umane

Putem spune că în România, problematica HIV/SIDA nu are o istorie foarte lungă, încă este o problemă de actualitate la nivel național, acest virus are tendința de a se raspândi foarte repede mai ales că poate fi contactat prin mai multe căi și anume: transmiterea de la mamă la făt (transmiterea pe cale verticală), transmiterea prin contact sexual (heterosexual sau homosexual) neprotejat, prin contact direct cu sângele unei persoane infectate și sângele unei persoane sănătoase, prin utilizarea unor instrumente medicale care nu sunt sterile, prin transfuzii de sânge, transplant de organe sau prin ultilizarea în comun a echipamentului de injectare, procedeu întâlnit la consumatorii de drog injectabil.

Conform manualelor de specialitate “HIV (VIRUSUL IMUNODEFICIENȚEI UMANE) este un virus care atacă și distruge sistemul imunitar, iar organismul nu poate lupta împotriva agresorilor de orice natură (virusuri, bacterii, ciuperci, celule canceroase). Astfel, rezultă infecții și forme de cancer care pot fi mortale.” (Blaglosov et al, 2007, p. 17)

De asemenea, trebuie să evidențiem și căile prin care virusul nu se transmite deoarece de-a lungul timpului au existat extrem de multe controverse pe seama acestui subiect. HIV nu se transmite prin: utilizarea în comun a veselei, a toaletei, îmbrățișări, strănut, stângeri de mână și alte modalități de genul acesta care țin strict de viața socială a individului, atât timp cât persoanele care trăiesc cu HIV respectă câteva condiții de igienă elementare pe care orice persoană sănătoasă sau nu, ar trebui să le respecte.

Nu putem relata că o persoană care trăiește cu HIV este o persoană care are boala SIDA (Sindromul Imunodeficienței Dobândite) care este ultima fază în care virusul HIV evoluează moment în care s-a dovedit că sistemul imunitar este extrem de mult afectat din pricina virusului, când imunitatea scade în ritm alert și organismul nu reușește să mai facă față abundenței de infecții ce pot surveni. (Blaglosov et al, 2007)

În urma cercetărilor s-au depistat căile de transmitere și evoluția virusului HIV în corpul uman. Virusul se poate transmite prin trei căi cunoscute :

Contact sexual – heterosexual sau homosexual – ce presupune transferul de fluide de la o persoană infectată la o persoană sănătoasă în momentul în care nu există protecția cu prezervativ ;

Contact direct moment în care sângele unei persoane deja infectată și sângele unei persoane sănătoase.

De la mama la făt (transmitere verticală) pe parcursul sarcinii , intrauterin, sau la naștere și evident după naștere prin alăptare. În cazul în care mama a luat tratament antiretroviral și nașterea se realizează prin cezariană riscul de transmitere a virusului la copil scade. (Gheorghiu și Bujan, 2008)

Cea mai des întâlnită cale de răspândire, la nivel mondial a infecției, este cea sexuală. Totalitatea contactelor sexuale neprotejate cresc probabilitatea de infectare cu HIV, dar totuși există diferențe in ceea ce privește riscul transmiterii la care este supusă persoana, în funcție de tipul contactelor sexuale realizate. Analizând raportul heterosexual sau homosexual anal cu o persoană care trăiește cu HIV se observă, conform statisticilor, că cel mai mare risc de infectare este prezent în actul sexual anal întrucat mucoasa anala prezintă o fragilitate crescută, este bine vascularizată si are un număr mare de terminații nervoase ce cresc gradul transmiterii în cazul apariției unei sângerări. În acest caz, riscul este de 5 ori mai mare fața de relațiile heterosexuale vaginale deoarece pot surveni sângerări mult mai usor. (Gheorghiu și Bujan, 2008)

Putem spune că și în cazul sexului oral se regăsește un risc de infectare, în special dacă exista răni la nivelul mucoasei bucale. (Blaglosov et al, 2007)

“În ceea ce privește raporturile heterosexuale vaginale, acestea au un risc de transmitere diferit, în funcție de sexul persoanei infectate și anume: de la bărbat la femeie de 0,1 – 0,2% și de la femeie la bărbat de 0,033 – 0,1%.”(Blaglosov et al, 2007, p.35)

Riscuri de transmitere în funcție de calea de transmitere

Sursa : ARAS, Ghid pentru profesori, București, 2000

Transmiterea prin sânge se poate realiza în momentul în care se utilizează seringi sau instrumente de tip medical nesterile la o persoanăcare trăiește cu HIV și mai apoi la o persoană sănătoasă, mai poate fi posibilă această cale de infectare și la consumatorii de droguri injectabile care utilizează aceleași instrumente de injectare cu o altă persoană care poate fi infectată și astfel pot contacta virusul HIV. HIV mai poate fi contactat și în momentul în care se dorește realizarea unui tatuaj, prin penetrarea unei suprafețe de piele cu ace care nu sunt sterile prin rănirea pielii cu foarfeci, lame de ras nesterile și expunerea pielii, ce prezintă leziuni, la sânge infectat. Tocmai datorită acestui risc de transmitere a virusului HIV este de preferat ca fiecare individ sa aibă propriile instrumente pentru igienă și manichiură sau pedichiură. (Gheorghiu și Bujan, 2008)

O altă posibilitate de transmitere a virusului prin sânge este transfuzia de sânge si derivate ale sângelui, chiar dacă cei din sistemul medical sunt obligați prin lege să testeze sângele oferit de donatori mai există și cazuri în care donatorul se află în perioada de fereastră imunologică moment în care testul de verificare a existenței virusului HIV va ieși negativ, pentru că sistemul imunitar al donatorului nu a inceput producerea de anticorpi specifici. Se mai poate transmite și în cazul în care se realizează un transplant de organe sau în cazul unor fertilizări cu spermă și în cazul în care donatorul acestora este infectat cu HIV poate fi contactat. (Blaglosov et al, 2007)

HIV nu se transmite prin: utilizarea în comun a veselei, a toaletei, îmbrățișări, strănut, stângeri de mână și alte modalități de genul acesta care țin strict de viața socială a individului. (Gheorghiu și Bujan, 2008).

Hepatita B

Consumul de droguri injectabile este o cauză majoră de morbiditate și mortalitate la nivel mondial. Factorii principali de risc care au fost asociați cu infecția sunt sex neprotejat cu un partener infectat, naștere la o mama infectată, sex neprotejat cu mai mult de un partener, bărbații care fac sex cu alți bărbați (MSM), antecedente de boli cu transmitere sexuală și injectarea cu droguri ilegale.

Se estimează că, la nivel global, există 16 milioane de CDI și consumul de droguri injectabile este raportat în cel puțin 148 de țări. Hepatita B și C și bolile asociate consumului de droguri sunt specifice printre CDI. Până în prezent, cu toate acestea, urgența de prevenire a HIV în rândul CDI a umbrit epidemia de hepatită. (who.Guidance on Prevention of viral HePatitis B and C amonG PeoPle WHo inject druGs, 2012 )

Hepatitele sunt infecțiile cel mai des întâlnite la CDI, calea de transmitere fiind utilizarea de ace și seringi contaminate. Virusurile hepatice B și C atacă ficatul provocând, dacă nu se administrează tratamentul cu interferon sau antivirale, hepatita cronică, ciroza hepatică și, în stadiu avansat, cancer hepatic. Cei care sunt purtători de virus hepatic B au șanse mai mari de vindecare. (Streinu-Cercel, 2009)

Hepatita B este cauzată de infecția cu virusul hepatitei B (VHB). Perioada de incubație de la timpul de expunere la debutul simptomelor este de 6 săptămâni și 6 luni. VHB se găsește în cele mai mari concentrații în sânge și în concentrații mai mici în alte fluide ale corpului (de exemplu, spermă, secreții vaginale și răni). Cdc (http://www.cdc.gov/hepatitis/HBV/index.htm, 2012)

Vaccinul VHB, care a devenit disponibil în comerț în 1981, este sigur, eficient și relativ ieftin. Se produce un răspuns imun adecvat pentru a proteja împotriva infecției cu aproape 100% la copii și aproximativ 95% la adulți, cu o durată de cel puțin 10 ani. Riscul de infecție acuta este foarte scăzut la persoanele vaccinate.

(who.Guidance on Prevention of viral HePatitis B and C amonG PeoPle WHo inject druGs, 2012, http://apps.who.int/iris/bitstream/10665/75357/1/9789241504041_eng.pdf?ua=1 )

Prezența semnelor și simptomelor bolii variază în funcție de vârstă. Cei mai mulți copii sub vârsta de 5 ani și adulții nou infectați sunt asimptomatici, întrucât 30% -50% din persoanele cu vârsta mai mare sau egală cu 5 ani, au semne și simptome inițiale. Când semnele și simptomele sunt prezente, pot include: oboseală, greață, pierderea poftei de mâncare, vărsături, dureri articulare și abdominale, și icter.

Hepatita C

Din cei aproximativ 16 milioane de oameni din 148 de țări care își injectează droguri în mod activ, 10 milioane sunt infectați cu VHC. Oamenii care consumă droguri injectabile infectați cu VHC au un risc crescut de mortalitatea din cauza consumului de droguri injectabile, statutul socio-economic scăzut, accesul limitat la serviciile de sănătate și factorii de mediu. (WHO, Guidelines for the screening, care and treatment of persons with hepatitis C infection, 2014 http://apps.who.int/iris/bitstream/10665/111747/1/9789241548755_eng.pdf?ua=1&ua=1)

În țările cu venituri mari și medii, cele mai multe infecții cu VHC apar în rândul persoanelor care folosesc instrumente nesterile pentru a injecta droguri și soluții de droguri contaminate. (who.Guidance on Prevention of viral HePatitis B and C amonG PeoPle WHo inject druGs, 2012)

Hepatita C este o afecțiune a ficatului cauzată de un virus de tip ARN ce este transmis in principal prin sânge in timpul transfuziilor, în timpul consumului de droguri injectabile, cu echipament utilizat în comun cu mai multe persoane și uneori prin contact sexual neprotejat. Potrivit unor estimări recente ale CDC, mai mult de 185 de milioane de oameni din întreaga lume au fost infectați cu virusul hepatitei C (VHC), dintre care 350 000 mor în fiecare an.

O treime dintre cei cărora hepatita li se cronicizează devin predispuși în dezvoltarea unei ciroze hepatice sau cancer la ficat. Din păcate, nu există niciun vaccin disponibil pentru prevenirea hepatitei C, cum este în cazul hepatieti B.

Se estimează că apar aproximativ 1.000.000 de cazuri de hepatită C în fiecare an. (CDC, 2012, http://www.cdc.gov/mmwr/preview/mmwrhtml/rr6105a1.htm?s_cid=rr6105a1_w )

Din cauza costului ridicat al tratamentului, necesitatea utilizării a numeroase teste de laborator pentru a monitoriza răspunsul la tratament, și rata ridicată a efectelor adverse la medicamentele existente (interferon si ribavirina), numărul de persoane care primesc tratament pentru VHC este foarte scăzut în cele mai multe țări cu venituri mici și medii. (WHO, Guidelines for the screening, care and treatment of persons with hepatitis C infection, 2014 http://apps.who.int/iris/bitstream/10665/111747/1/9789241548755_eng.pdf?ua=1&ua=1)

Mai mult decât atât, chiar și în multe țări cu venituri mari, tratamentul este adesea refuzat persoanelor din anumite grupuri, în special celor care sunt actuali sau foști consumatori de droguri injectabile.

Infecția cu hepatită C se caracterizează prin concentrații relativ mari de virus infecțios în circulația sanguină, nu numai în timpul fazei de infecție primară, ci și ulterior când infecția devine cronică (față de infecția cu HIV).

Acest lucru poate conduce la rate de transmisie ridicate VHC după expunere, deoarece doza minimă infecțioasă poate fi adesea depășită în situații de schimb de echipament de injectare în rândul persoanelor infectate și neinfectate care își injectează droguri.

Această ipoteză este susținută de faptul că prevalența hepatitei C depaseste de multe ori prevalența HIV în comunități de utilizatori, și epidemia hepatitei C precede, de obicei, epidemiei de HIV în comunitățile de utilizatori de droguri injectabile. (ECDC & EMCDDA, European Centre for Disease Prevention and Control and European Monitoring Centre for Drugs and Drug Addiction. Prevention and control of infectious diseases among people who inject drugs. Stockholm: ECDC; 2011 http://www.ecdc.europa.eu/en/publications/Publications/111012_Guidance_ECDC-EMCDDA.pdf )

Virusul hepatitei B (VHB) și hepatitei C (VHC), sunt probleme importante de sănătate publică pentru Uniunea Europeană deoarece ambele infecții duc la morbiditate și mortalitate substanțiale. Ambele infecții pot conduce la boli cronice care pot duce la ciroză hepatică și posibil cancer de ficat și poate surveni moartea. VHB și VHC pot fi transmise cu ușurință prin consumul de droguri injectabile din cauza practicilor nesigure de injectare, care includ schimbul de ace și seringi și alte materiale de injectare.

CAPITOLUL 3

Centrul de reducere a riscurilor – Caracuda Ferentari

Centrul de Reducere a Riscurilor Caracuda – Ferentari este dezvoltat de către Asociația Carusel în parteneriat cu Agenția Nțională Antidrog, Primăria Sectorului 5 și Centrul Romilor pentru Politici de Sănătate- SASTIPEN.

Centrul de Reducere a Riscurilor Caracuda – Ferentari este amplasat cât se poate de aproape de grupurile țintă, pe care le deservește, într-o zonă rău famată din sectorul 5 al Bucureștiului, unde conviețuiesc diferite grupuri vulnerabile mariginalizate social/ economic și discriminate preponderent pe motive etnice. Printre aceste grupuri dezavantajate sunt și populația de etnie Romă, consumatorii de droguri injectabile, persoane care practică prostituția (SW), dar și persoane adulte fără adăpost (PAFA). O parte dintre locuitorii comunității se confruntă cu riscuri multiple de vulnerabilitate, cum ar fi: dependența de droguri asociată cu etnia romă și prostituție. Centrul de Reducere a Riscurilor Caracuda – Frentari răspunde unei nevoi acute de consiliere și îndrumare sanitară a unei categorii de populație confruntată cu risc de excluziune socială multiplă.

În cadrul Centrului Caracuda – Ferentari, consumatorii de droguri beneficiază de servicii sociale de suport în vederea îmbunătățirii calității vieții acestora și de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri. Activitățile centrului sunt în conformitate cu Hotărârea Nr. 860/2005 privind aprobarea de aplicare a dispozițiilor Legii 143/2000, ce face referire la prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. Serviciille de surport furnizate în cadrul Centrului Caracuda – Ferentari se încadreaza la nivelul 1 de asistență integrată pentru consumatorii de droguri.

Conceptul de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri este o abordare de sănătate publică a consumului de droguri și se concentrează mai mult pe reducerea consecințelor nefavorabile (negative) ale consumului de droguri decât pe eliminarea consumului sau pe abstinență.

În București, 10.583, reprezintă numărul consumatorilor de droguri injectabile, după cum se arată în raportul Agenției Naționale Antidrog privind Situația drogurilor din Romania în anul 2013. Accesul acestora la servicii sociale de suport este limitat, atât din cauza lipsei actelor de identitate, a unui medic de familie, cât și a slabei finanțări a întregului sistem de asistență medicală publică.

Conform Legii 143/200 (completată ulterior prin Legea 522/2004), consumatorii de droguri pot beneficia de mai multe servicii clasificate pe 3 niveluri. Centrul Caracuda – Ferentari este poziționat la nivelul 1, adică oferă servicii de reducere a riscurilor (harm reduction), precum consiliere, schimb de seringi, asistență socială, asistență medicală primară, referiri către alte servicii – în special către nivelul al doilea, adică dezintoxicare și tratament substitutiv. În afară de legislația română, acest centru funcționează pe baza Strategiei Naționale Antidrog, a recomandărilor internaționale (Organizația Mondială a Sănătății, Biroul ONU pentru Droguri și Criminalitate etc.).

Importanța nivelului 1 este subliniată de intrarea in contact și atragerea populației din afara rețelei de tratament, asigurarea vigilenței epidemiologice, reducerea consecințelor negative ale consumului de droguri, diminuarea conflictualității sociale, facilitarea creșterii motivației pentru schimbare în scopul inițierii unui tratament adecvat.

Rolul acestui nivel este asigurarea identificării, atragerii, motivării și trimiterii consumatorilor de droguri spre serviciile specializate, abordarea nevoilor sociale și medicale de bază ale consumatorilor de droguri și coordonarea necesară cu resursele din nivelul 2 și 3.

Agenția Națională Antidrog, în conformitate cu legislația națională și internațională, sistemul național de asistență integrată psiho-medico-socială, destinat consumatorilor de droguri, este organizat pe 3 nivele:

Nivelul 1 al sistemului de asistență cuprinde centre și servicii ce pot fi furnizate de către asociații sau organizații nonguvernamentale: centrele de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri, specializate în acordarea serviciilor de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri, ce poate fi desfășurat în regim ambulator sau prin unități mobile. Aceste centre sau servicii au ca scop identificarea, atragerea, motivarea și referirea consumatorilor de droguri către servicii medicale specializate.

Nivelul 2 al sistemului de asistență este alcătuit din unități specializate ce sunt menite să asigure asistența medicală, psihologică și socială, de asemenea, acestea realizează monitorizarea, asigurând referirea/ transferul spre cel de al treilea nivel ceea ce duce la buna coordonarea a nivelurilor de intervenție. Acest nivel este baza întregului sistem de asistență și este compus din: centrele de asistență integrată a adicțiilor, cele de evaluare și consiliere antidrog.

Nivelul 3 este cel care asigură reinserția socială a clienților prin metode specifice și servicii cu înaltă specializare, și susține nivelul 2. Serviciile din cadrul acestui nivel sunt de tipul centrelor de zi, socio–vocaționale, comunităților terapeutice, locuințe protejate și locuințe sociale ca, de asemenea, pot fi furnizate și de organizații nonguvernamentale.

Furnizarea serviciilor de asistență în cadrul centrelor se asigură în mod specializat și continuu, cu ajutorul instrumentelor de management de caz, ce sunt realizate conform Hotărârii Nr. 860/2005 privind aprobarea de aplicare a dispozițiilor Legii 143/2000, ce face referire la prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri cu completările și modificările ulterioare, în următoarele situații:

La cererea consumatorului sau a reprezentantului legal, în cazul minorilor sau a persoanelor cu o capacitate de exercițiu restrânsă;

La dispoziția procurorului sau, după caz, a altui organ judiciar;

De urgență (în competența unităților specialzate de primiri urgențe din unitățile Ministerului Sănătății). (ANA, 2012 http://www.ana.gov.ro/stire29.php )

Primul nivel al sistemului presupune identificarea, atragerea, motivarea și trimiterea consumatorilor de droguri spre serviciile specializate, abordarea necesităților sociale și medicalae de bază ale consumatorilor de droguri și coordonarea necesară cu resursele din nivelul 2 și 3.

Obiectivele nivelului 1:

Reducerea riscurilor asociate consumului de droguri, prin furnizarea unui echipament de injectare steril (seringi, ace, dezinfectanți și apă distilată);

Furnizarea de prezervative pentru prevenirea apariției sau răspândirii infecțiilor cu transmitere pe cale sexuală;

Informare, educare și consiliere pentru schimbarea modului de administrare a drogurilor în scopul prevenirii afecțiunilor asociate consumului;

Intervenții în cazurile de supradoză sau a unor crize convulsive;

Oferirea unor servicii/ intervenții medicale primare;

Informare și referire către servicii medico-sociale specializate;

Acoperirea necesităților sociale de bază: alimentație, igienă, îmbrăcăminte;

Consiliere juridică. (ANA, 2005)

http://www.ana.gov.ro/stire29.phpwww.ana.gov.ro/tratament/standardele-sistemului-national-de-asistenta-medicala-psihologica-si-sociala-a-consumatorilor-de-droguri.pdf

Organizarea pe niveluri a sistemului de asistență a consumatorilor de droguri

Sursă: ANA, 2005, Sistemul integrat de asistență a consumatorilor de droguri, p.22-23

Centrul de Reducere a Riscurilor Caracuda–Ferentari furnizează următoarele categorii de servicii:

informare cu privire la riscurile asociate consumului de droguri;

educare privind promovarea comportamentelor cu risc scăzut de infectare cu HIV, infecții cu transmitere sexuală, hepatite etc.;

consiliere pentru dezvoltarea capacităților beneficiarului de a identifica și evita situațiile de risc;

schimb de seringi;

asistență medicală primară;

asistență socială;

consiliere pre și post testare;

referire și acompaniere către alte servicii.

Acestea, prezentate mai sus se realizează după cum urmează:

Informare, educare și consliere

Asistentul social, împreună cu lucrătorul social desfășoară activități de evaluare și consiliere în vederea reducerii riscurilor asociate consumului de droguri: reducerea fenomenului de injectare în comun, returnarea seringilor folosite, educare în vederea folosirii corecte a echipamentelor de injectare, reducerea supradozelor și intervenția corectă în astfel de situații (ex: acordarea primului ajutor). Pentru susținerea activităților de informare și conștientizare, în cadrul centrului se distribuie materiale informative privind reducerea riscurilor asociate consumului de droguri.

Distribuire și colectare de seringi

Prinicipala activitate de reducere a riscurilor este componenta de distribuire și colectare de seringi. Aceasta se desfășoară, într-o camera special amenajată din cadrul centrului și este realizată de 2 persoane, lucrătorul social și asistentul social/medicul. Fiecare client beneficiază zilnic de un număr de 20 de seringi, 15 prezervative, 2 fiole de apă distilată și 20 de tampoane cu alcool. Colectarea materialelor folosite se realizează exclusiv de către personalul centrului. Distrugerea containerelor care conțin seringi folosite, este efectuată de către o firmă specializată în colectarea și incinerarea materialelor biologice (în conformitate cu legislația națională). Prin colectarea și distrugerea seringilor folosite, C.R.R vine în ajutorul comunității, prin reducerea numărului de posibile infectări accidentale în randul populației generale.

Asistența medicală primară

O altă activitate importantă este consilierea și asistența medicală primară. Toți solicitanții din comunitate ce doresc o evaluare primară a stării lor de sanatate, sunt trecuți într-o fișă de evidență zilnică și li se acordă consultații medicale, referiri către alte servicii medicale sau prescripții medicale necompensate. Tot în cadrul cabinetului medical se efectuează consilierile și testările pentru diferite infecții (HIV, virusul hepatic B și virusul hepatic). Odata ce o persoană este depistată pozitiv la testul rapid, aceasta va fi acompaniată de asistentul social și lucrătorul social la Insitutul Național de Boli Infecțioase „Prof. Dr. Matei Bals” pentru confirmarea testului în laborator și accesul la tratament.

Asistență socială

Serviciile de asistență socială sunt adresate tuturor membrilor comunității din împrejurimile Centrului Caracuda – Ferentari. Activitățile acestei componente a centrului constau în facilitarea obținerii actelor de identitate, dar și alte acte necesare privind accesul la serviciile medicale și sociale publice. Această activitate este desfășurată de asistentul social.

Referiri către alte servicii sociale/medicale/juridice

Personalul centrului face referiri (inclusiv acompanieri) către alte servicii medicale/ sociale/ juridice etc., în funcție de nevoile identificate ale clienților centrului. Prin intermediul aceastei activități, C.R.R contribuie la creșterea accesului consumatorilor de droguri injectabile la diverse servicii de suport.

Echipa Centrului de Reducere a Riscurilor Caracuda–Ferentari este alcătuită din 5 membrii, după cum urmează: 2 asistenți sociali cu o experiență în domeniu de peste trei ani, un lucrător social cu experiență în domeniu de peste doi ani, un psiholog cu o experiență în domeniu de mai mult de cinci ani și nu în ultimul rân un medic cu o experiență de peste zece ani în asistența medicală a grupurilor vulnerabile. Echipa este periodic pregatită și evaluată pentru a putea oferi servicii de calitate conform standardelor din domeniu pentru a asigura scăderea/ stoparea/ minimizarea epidemiologică în rândul persoanelor vulnerabile, reducerea riscurilor asociate consumului de droguri și evaluarea clienților în vederea furnizării individuale a celor mai potrivite servicii.

În anul 2013, echipa a oferit asistență socială, medicală și psihologică unui numar de peste 650 de consumatori de droguri, în mare parte aceștia au o dublă sau chiar triplă vulnerabilitate prin faptul că fac parte dintre acei consumatori de droguri de etnie romă, sau trăiesc pe strada sau practică sexul comercial.

Clienții care vin pentru prima dată la centrul Caracuda – Ferentari, sunt întâmpinați de lucrătorul social care identifică elementele definitorii necesare conturării situației sociale și economice actuale ale acestora.

Intervențiile de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri sunt abordări dovedite științific care contribuie la reducerea infectării cu HIV, VHC și VHB, prevenirea și răspunsul în cazul supradozelor, conectarea consumatorilor de droguri la alte servicii. Acest tip de abordare nu încurajează consumul de droguri, ci vine în ajutorul sănătății individuale a consumatorilor de droguri, a familiilor acestora și a întregii populații, așadar are și o componentă semnificativă de sănătate publică.

O persoană nou infectată cu HIV sau Hepatita C poate transmite aceste boli către alte persoane în neștiință de cauză, dat fiind că perioadă de fereastra este de aproximativ 6 luni. Prin sesiunile de informare, educare și consiliere, consumatorii de droguri sunt învătăți cum să se protejeze și cum să îi protejeze și pe cei din jurul lor.

Programele de schimb de seringi conțin, pe langă componenta de distribuire a seringilor, și una de colectare a acestor echipamente folosite în vederea distrugerii lor. Prin colectarea seringilor folosite, se are în vedere protejarea altor consumatori de droguri care ar putea folosi aceste seringi, dar și populația generală și mai ales copii, care se pot înțepa accidental. Legislația care face referire la schimbul de seringi (Legea 143/2000), spercifică obligativitatea centrelor de a încheia contracte cu firme specializate pentru colectarea și incinerarea acestor seringi folosite. În acest fel se reduce și numărul de seringi aruncate în spațiile publice, ca de exemplu parcuri străzi, scări de bloc, toatele publice etc.

Fiecărui client al Centrului Caracuda – Ferentari i se atribuie un cod, în conformitate cu legislația națională, cod format din primele 2 litere din numele de familie, primele 3 litere din prenume, luna nașterii, ultimele 2 cifre din anul nașterii și genul. Acest tip de codificare este în conformitate cu legea 143/2000 Art. 29, punctul 1, care specifică confidențialitatea fiecărui client al Centrului Caracuda – Ferentari.

În fișele zilnice se completează codul beneficiarului descris mai sus, grupul vulnerabil din care acesta face parte (dacă este, spre exemplu și persoană fără adăpost, în afară de faptul că este consumator de droguri), precum și toate celălalte servicii de care beneficiază.

Conform ghidurilor de injectare corectă și de prevenire a riscurilor asociate consumului de droguri, prin sesiunile de informare oferite oricărui client nou venit în cadrul centrului, echipa de specialiști a Centrului de Reducere a Riscurilor Caracuda – Ferentari, menționează persoanelor care consumă droguri injectabile, importanța folosirii unui echipament de injectare individual, consumarea drogului atunci când mai sunt și alte persoane în preajmă, importanța utilizării unui ac steril pentru fiecare nouă injectare, necesitatea unei igiene minime înainte de injectare, pe mâini și zona de injectare, să nu se injecteze în grabă, după injectare, zona nu se șterge, se aplică presiune astfel încât să se oprească sângerarea, injectarea nu realizează niciodată în locurile în care se simte puls (puls înseamnând existența unei artere, unde există un risc mare de face cangrenă), utilizarea unui bandaj elastic, importanța extragerii lente a acului, pentru a preveni insuficiența circulatorie periferică, utilizarea corectă a prezervativului la fiecare contact sexual, testare periodică etc.

Centrul de Reducere a Riscurilor Caracuda–Ferentari furnizează servicii de asistență medicală, psihologică și socială în conformitate cu prevederile Legii nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, cu modificările și completările ulterioare, și ale Regulamentului de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, aprobat prin Hotarârea Guvernului nr. 860/2005, cu modificările ulterioare, precum și cu prevederile Standardelor minime obligatorii privind managementul de caz în domeniul asistenței consumatorului de droguri.

Serviciile oferite în cadrul Centrului de Reducere a Riscurilor Caracauda Ferentari sunt în linie cu legislația națională, Strategia Națională HIV/SIDA, Strategia Națională Anti-Drog, precum și recomandările Organizației Mondiale a Sănătății și a structurilor de specialitate a Uniunii Europene (Centrul European pentru Controlul și Prevenirea Bolilor – ECDC și Centrul European de Monitorizare a Drogurilor și a Adicțiilor – EMCDDA).

Pentru a deservi un număr de peste 10.000 de consumatori de droguri este nevoie de mai multe astfel de programe, precum cel al Asociației Carusel, din păcate, în București, în afară de această asociație mai există un singur ONG care oferă servicii sociale de suport adresate consumatorilor de droguri și anume ARAS – Asociația Română Anti-SIDA.

Metodologia cercetării

Chiar dacă, problematica consumului și dependenței de droguri, și-a făcut apariția în urmă cu mult timp, după primul război mondial, aceasta a fost și este un subiect de actualitate, de nivel mondial ce se amplifică pe zi ce trece. Studiile susțin că până la începerea primului război mondial oamenii aceste substanțe, care acum sunt denumite droguri, numai în scopuri terapeutice, medicale, în vremurile noastre omul regăsește în aceste substanțe diverse stǎri de euforie, relaxare, de împlinire și de satisfacție interioarǎ, însă și o soluție la situațiile dificile cu care se confruntă în viața de zi cu zi.

Din păcate, consumul de droguri, prezintă un risc de consecințe grave asupra sănătății. Riscurile asociate consumului de droguri injectabile sunt transmiterea infecțiilor pe cale sanguină, în special cea a virusul imunodeficienței umane (HIV), a hepatitelor B și C și supradozele ce pot devenii fatale fatale în momentul în care consumul nu este controlat.

Conform Compartimentului pentru Monitorizarea și Evaluarea Infecției HIV/SIDA în România – INBI “Prof.Dr.M.Bals, în momentul de față, România se confruntă cu nou val epidemiologic al infecției cu virusul HIV. Dacă în anul 2008 existau doar 3 cazuri confirmate cu infecția virusului HIV, în anul 2012 au fost semnalate 337 cazuri noi confirmate. (Compartimentul pentru Monitorizarea și Evaluarea Infecției HIV/SIDA în România – INBI “Prof.Dr.M.Bals”).

Agenția Naționala Antidrog, Fundația Romanian Angel Appeal si Asociația Carusel, în anul 2012, au realizat „Ancheta în rândul consumatorilor de droguri injectabile din București și Ilfov, România”, în urma analizării datelor a reieșit faptul că din 417 de respondenți intervievați, mai mult de jumătate, 53,3% dintre aceștia aveau HIV, 79,3% cu virusul Hepatic C și 4,7 % cu virusul Hepatic B (ANA, 2013).

Delimitări conceptuale:

,,Drogul este o substanță a cărei folosință se transformă în obicei și care afectează direct creierul și sistemul nervos, schimba dispoziția, percepția și/sau starea de conștientă”.

(Campbell, 2001, 10)

Dependența reprezintă un ,,ansamblu de fenomene de factură comportamentală, cognitive și fiziologice de intensitate variabilă, în care utilizarea uneia sau mai multor substanțe psihoactive devine prioritatea principală”.(Drăgan, 2005, p.86)

,,Heroina pură este o pudră albă cu un gust amărui. Heroina ilegală care se procura ,,din stradă” are culori variabile de la alb până la maro închis datorită impurităților și aditivilor”. (Mihai, 2005, 50)

Căile de administrare cele mai riscante ale heroine sunt injectarea subcutanată sau intravenos.

Efectele obținute în urma injectării sunt anestezice, însoțite de ,,o depresie generală a sistemului nervoscentral”. Dependența creată de heroină este foarte puternică. Treptat apare toleranța, consumatorul simțind nevoia de a consuma din ce în ce mai multă heroină pentru a obține aceleași efecte ca la început. (Rudgley, p. 170, 2009)

Datele statistice prezentate la începutul anului 2014 de European Monitorin Centre for Drugs and Drug Addiction (EMCDDA) arată că, cel mai mare procent de morbiditate și mortalitate asociat consumului de droguri este atribuit heroinei, consumul acesteia, în special prin injectare, fiind strâns legat de problemele sociale și de sănatatea publică din Europa, încă de la începuturile anilor ’70. (EMCDDA, 2014)

„Harm reduction sau „ Reducerea riscurilor asociate consumului de droguri” este un termen folosit aât pentru un set de principii generale care sprijină politicile ce fac referire la modu în care societatea răspunde problemelor determinate de consumul de droguri, cât și pentru a defini anumite tipuri de intervenții specifice, cum sunt programele de schimb de seringi și programele de tratament substitutiv.” (Iliuță & Simionov, 2005, p. 5)

Obiectivul cercetării

Măsurarea gradului de satisfacție al clienților Centrului de Reducere a Riscurilor Caracuda – Ferentari, față de serviciile și materialele ce le sunt furnizate în cadrul centrului.

Ipoteza lucrării

Indiferent de calitatea/ existența serviciilor medico-psiho-sociale din cadrul Centrului de Reducere a Riscurilor Caracuda – Ferentari, dacă materialele furnizate sunt de calitate, atunci gradul de satisfacție al clienților este ridicat.

Universul cercetării

Grupul țintă al cercetării a fost reprezentat de 50 de consumatori de droguri injectabile din București, cu vârsta peste 18 ani, cu istoric de asistență în cadrul Centrului de Reducere a Riscurilor Caracuda – Ferentari de cel puțin șase luni.

Respondenții, sunt clienți ai Centrului de Reducere a Riscurilor Caracuda – Ferentari, centru dezvoltat în parteneriat cu Agenția Națională Antidrog (ANA), Primăria Sectorului 5, Centrul Romilor pentru Politici de Sănătate –SASTIPEN și Asociația Sens Pozitiv. Aproximativ 80% dintre cei care primesc asistență în cadrul centrului sunt persoane de etnie romă, consumatori de heroină injectabilă, substanțe noi cu proprietăți psihoactive (SNPP) sau metadonă administrată intravenos.

Centrul Caracuda – Ferentari oferă servicii de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri. Toate serviciile sunt gratuite, clienții nu necesită acte de identitate, asigurare medicală sau trimitere de la medicul de familie. Centrul funcționează pe baza legislației naționale, a Strategiei Naționale Antidrog și Strategiei Naționale HIV/SIDA, urmând recomandările Organizației Mondiale a Sănătății și ale Centrul European de Monitorizare a Drogurilor și a Dependenței de Droguri (EMCDDA).

Cadrul teoretic

Conform, Agenției Naționale Antidrog, prin Raportul privind Situația Drogurilor în România, 2013 se observă o creștere semnificativă a bolilor infecțioase asociate consumului de droguri, astfel, HVB, HVC și HIV în rândul CDI au înregistrat tendințe crescătoare semnificative, acestea datorându-se parțial schimbării modalității de consum. Totodată, o altă explicație a creșterii acestor infecții, poate fi faptul că s-a redus numărul intervențiilor de reducere a riscurilor, din cauza lipsei finanțărilor pentru astfel de programe.

S-au dublat cazurile infecțiilor cu HIV, în rândul consumatorilor de droguri, iar înlocuirea heroinei cu SNPP-urile crește riscul de infectare. (ANA, 2013)

,,Drogul este o substanță a cărei folosință se transformă în obicei și care afectează direct creierul și sistemul nervos, schimbă dispoziția, percepția și/sau starea de constiență”. (Campbell, 2001)

Dependența este un comportament distructiv poate, ca oricare altul, și nu este unul mai grav sau mai mult criticat. Unii indivizi aleg să somatizeze și să dezvolte comportamente care le provoacă durere fizică, alții aleg experiențe nefericite etc. Un astfel de comportament conduce de fapt la o distrugere a unei structuri și duce la crearea alteia noi, lucru care are de cele mai multe ori, o finalitate pozitivă pentru individ. (Perls, 2008).

Adicția îi poate oferi individului șansa de a-și cunoaște “umbra”, o altă latură a personalității pe care fiecare refuzăm uneori să o vedem, să o numim și să o acceptăm. O astfel de trăire interioară existențială poate oferi, individului, ocazia, dacă știe modul în care să odescopere, de a deveni conștient de adevăratul său potențial și de ansamblul de trăsături pe care le poate avea, bune sau mai puțin bune. (Nuță, 2004)

Conceptul de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri este o abordare de sănătate publică a consumului de droguri și se concentrează mai mult pe reducerea consecințelor nefavorabile (negative) ale consumului de droguri decât pe eliminarea consumului sau pe abstinență.

În București, în anul 2013, ANA, estimează 10.583, de consumatori de droguri injectabile. Accesul acestora la servicii sociale de suport este limitat, atât din cauza lipsei actelor de identitate, a unui medic de familie, unei asigurări medicale, din cauza educației precare etc.

Conform Legii 143/200 (completată ulterior prin Legea 522/2004), consumatorii de droguri pot beneficia de mai multe servicii clasificate pe 3 niveluri.

Nivelul 1, componenta de reducere a riscurilor (harm reduction), oferă servicii precum consiliere, schimb de seringi, asistență socială, asistență medicală primară, referiri către alte servicii – în special către nivelul al doilea, adică dezintoxicare și tratament substitutiv.

Importanța nivelului 1 este subliniată de intrarea in contact și atragerea populației din afara rețelei de tratament, asigurarea vigilenței epidemiologice, reducerea consecințelor negative ale consumului de droguri, diminuarea conflictualității sociale, facilitarea creșterii motivației pentru schimbare în scopul inițierii unui tratament adecvat.

Rolul acestui nivel este asigurarea identificării, atragerii, motivării și trimiterii consumatorilor de droguri spre serviciile specializate, abordarea nevoilor sociale și medicale de bază ale consumatorilor de droguri și coordonarea necesară cu resursele din nivelul 2 și 3.

Dintre consumatorii de droguri, cei care consumă prin injectare sunt adesea cei mai expuși la riscuri de îmbolnăvire și deterioarare progresivă. Acest fapt poate fi cauzat de impuritățile drogurilor comercializate pe piața neagră, a injectării frecvente într-un mod incorect, refolosirea instrumentelor de injectare și cea mai riscantă și mai des întâlnită practică, utilizarea seringilor în comun cu alte persoane care consumă.

Din cauza faptului că, în București, la un număr estimativ de peste 10.000 de consumatori de droguri injectabile, există prea puține programe de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri, crește anual prevalența HIV, HCV și HBV în rândul consumatorilor de droguri.

Câteva dintre tipurile de servicii de care poate beneficia un consumator de droguri din România sunt: testare rapidă HIV, HCV, HBV, reducerea riscurilor, consiliere familială, reabilitare și reintegrare socială, psihoterapie de grup și individuală, consiliere psihologică de grup sau individuală, reabilitare și reintegrare socială, asistenta și administrarea de tratament substitutiv cu metadona, suboxona, naltrexona, consultație și evaluare medicală generală primară, psihologică și psihiatrică, consiliere și alte servicii de asistență socială.

Tipul cercetării

Cercetarea aceasta este una cantitativă, studiul s-a pretat unei cercetări de tip cantitativ datorită faptului că datele au fost culese într-o perioadă relativ scurtă de timp, iar numărul subiecților nu a fost constant, scopul final constituindu-l măsurarea gradului de satisfacție al clienților Centrului de Reducere a Riscurilor Caracuda – Ferentari, față de serviciile și materialele ce le sunt furnizate în cadrul centrului.

“Cercetarea cantitativă a vieții sociale este subsumată pozitivismului și preia modelul cunoașterii din științele naturii” (Chelcea, 2001, 62). De asemenea, cercetarea cantitativă studiază frecvent viața socială în mod indirect, iar concluziile sunt realizate pe calcule statistice și probalistice folosind un număr mare de respondenți, reprezentativ al populației studiate (ibidem).

Metode și tehnici utilizate:

Metoda utilizată este ancheta de opinie, tehnica interviului, iar instrumentul este chestionarul. Chestionarul permite aflarea unor informații, acesta are ca și obiectiv producerea unei cunoașteri științifice, se utilizează în momentul în care se dorește identificarea efectelor anumitor factori sociali.

Chestionarul – este un instrument de investigare, ce constă într-o succesiune de întrebări scrise, ordonate logic și psihologic ce sunt adresate de operatorii de interviu, ulterior după ce află răspunsurile din partea respondenților le înregistrează în scris. (Chelcea, 2001)

Cele 50 de chestionare au fost aplicate individual. Chestionarul este structurat pe 5 secțiuni. Prima secțiune, conține, criteriile de eligibilitate necesare participării la acest studiu, cea de-a doua parte se referă strict la date socio-demografice. În cea de-a treia parte se regăsesc întrebări privind accesul la serviciile medico-psiho-sociale din cadrul Centrului de Reducere a Riscurilor Caracuda – Ferentari. Cea de-a patra parte conține întrebări accesul și calitatea materialelor oferite aceluiași centru. Ultima parte conține întrebări privind echipa și programul de funcționare al Centrului de Reducere a Riscurilor Caracuda – Ferentari.

Limitele cercetării:

Cercetarea de față, privind măsurarea satisfacției clienților față de serviciile de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri injectabile este reprezentativă și are o precizie destul de mare datorită faptului că s-a realizat la nivelul a 50 de respondenți, clienți ai Centrului de Reducere a Riscurilor Caracuda – Ferentari, un număr reprezentativ din numărul total de clienți. Este destul de dificil să apreciez, în concluzie, dacă, subiecții care au participat în cadrul cercetării au răspuns cu foarte mare precizie și sinceritate la întrebările adresate cu ajutorul chestionarului deoarece întregul studiu a fost realizat în incinta centrului și chiar dacă nu am fost eu cea care a realizat colectarea datelor, este posibil ca persoanele intervievate să fi răspuns într-un mod sau altul, eronat, dat fiind faptul că întreaga echipă a centrului era prin preajmă.

Prezentarea și analizarea datelor:

Secțiunea 1: Criterii de eligibilitate

A.1 La întrebarea „ Aveți peste 18 ani”, toți cei 50 de respondenți au răspuns afirmativ, de unde rezultă ca toți participanții la studiu au îndeplinit 100% acest prim criteriu de eligibilitate.

A.2 De cât timp sunteți client al Centrului de Reducere a Riscurilor Caracuda – Ferentari?

Valori reale: 6 luni – 11 respondenți;

12 luni – 39 de respondenți;

La această întrebare 22% dintre respondenți au spus că sunt clienți ai C.R.R Caracuda – Ferentari de 6 luni, iar ceilalți 78% au spus că sunt clienți ai centrului de 12 luni, de unde rezultă că și acest criteriu de eligibilitate a fost îndeplinit.

A.3 Frecvența accesării serviciilor.

Valori reale: zilnic – 41 de respondenți;

săptămânal – 9 respondenți;

La această întrebare 18% dintre respondenți au spus că accesează săptămânal serviciile C.R.R Caracuda – Ferentari, iar ceilalți 82% au spuscă accesează zilnic serviciile centrului, de unde rezultă că și acest criteriu de eligibilitate al studiului a fost îndeplinit.

Secțiunea 2: Date socio – demografice

Această secțiune cuprinde întrebari privind: sexul respondentului, vârsta, categoria vulnerabilă căreia îi aparține respondentul și tipul de drog pe care îl consumă.

Secțiunea 3: Servicii: acces, satisfacție.

C.5 Toți la acest studiu, susțin că vin la C.R.R Caracuda – Ferentari, pentru schimb de seringi, 34% (17 respondenți) accesează ușor acest tip de serviciu și restul de 66% (33 de respondenți) spun că le este foarte ușor să acceseze acest serviciu. 12% (6 respondenți) dintre respondenți sunt foarte mulțumiți, iar restul de 88% (44 de respondenți) sunt mulțumiți de acest tip de serviciu.

C.6 La această întrebare

Bibliografie:

Campbell, Ross,Copii noștri și drogurile,București, Curtea Veche, 2001

Rășcanu, Ruxandra, Alcool si droguri “virtuți” și capcane pentru tineri,București, EdituraUniversității dinBucurești, 2004

Nuță, Adrian. (2004). Umbra, Polul întunecat al sufletului. București. Editura SPER

(EMCDDA, 2012) – ROMÂNIA – PROFIL LEGISLATIV – http://www.emcdda.europa.eu/html.cfm/index5174EN.html?pluginMethod=eldd.countryprofiles&country=RO&language=ro#c3

Rudgley, Richard, Enciclopedia drogurilor:substanțe psihoactive din preistorie până în

zilele noastre, trad. Anacaona Mindrila-Sonetto, ed. Paralela 45, Pitești, 2009

ANA, 2013, RAPORT NAȚIONAL PRIVIND SITUAȚIA DROGURILOR 2013, ROMÂNIA Noi evoluții, tendințe și informații detaliate cu privire la temele de interes european.

Ursan, Marian, Droguri și prostituție: „combinații” și viața de noapte în București, în Buzducea, Doru (coord.), Asistența socială a grupurilor de risc, Iași, Editura Polirom, 2010

Iliuță, Cătălina și Simionov, Valentin, Managementul programelor de schimb de seringi, București, Editura MarLink, 2005

Lazăr, Florin, HIV/SIDA și relevanța acesteia pentru asistentul social din România, în Buzducea, Doru (coord.), Asistența socială a grupurilor de risc, Iași, Editura Polirom, 2010

. Ursan, Marian & all, 2003, Reducerea riscurilor asociate consumului de droguri injectabile – manual pentru ofertanții de servicii, editat de ARAS – Asociația Română Anti-SIDA, București

Perls, Frederick S. (2008). Eul, foamea și agresivitatea. București. Editura Trei.

ANEXE

LISTA TABELELOR, GRAFICELOR ȘI HĂRȚILOR UTILIZATE ÎN TEXT