MĂSURAREA CÂMPULUI MAGNETIC IN STATIA DE DISTRIBUȚIE [308176]

UNIVERSITATEA TEHNICĂ „GH. ASACHI” [anonimizat]: MANAGEMENTUL ENERGIEI

LUCRARE

DE LICENȚĂ

Coordonator: Absolvent: [anonimizat]. Valeriu DAVID Tanasa Ștefan

IAȘI

2015

UNIVERSITATEA TEHNICĂ „GH. ASACHI” [anonimizat]: Managementul Energiei

MĂSURAREA CÂMPULUI MAGNETIC IN STATIA DE DISTRIBUȚIE

F.A.I

Coordonator: Absolvent: [anonimizat]. Valeriu DAVID Tanasa Ștefan

IAȘI

2015

CUPRINS

CAPITOLUL 1 – Noțiuni generale …………………………………………………..…………4

Forța Laplace…………………………………………………………………………………..6

Forța Lorentz…………………………………………………………………………………..7

Expunerea organismului uman la camp magnetic…………………………………………….10

Impactul instalațiilor electrice asupra mediului………………………………………………15

CAPITOLUL 2 – Sisteme de masurare a campului magnetic……………………………….17

2.1 Masurari de camp magnetic………………………………………………………………….18

2.2 Sisteme de masurare a campului magnetic…………………………………………………..24

2.3 Teslametru……………………………………………………………………………………25

CAPITOLUL 3 – [anonimizat] a campului…………………………………………………………………………………………28

3.1 Masurator triaxial de camp magnetic………………………………………………………..28

3.2 Masuratorul triaxial realizat…………………………………………………………………29

3.3 Proiectare integrator…………………………………………………………………………33

CAPITOLUL 4 – Rezultatele masurarii campului magnetic in statia de distributie ………36

4.1 Zona 1 220/110 kV …………………………………………………………………………..38

4.2 Zona 2 110/20 kV ……………………………………………………………………………41

4.3 Masurari in camera de supraveghere…………………………………………………………44

4.4 Masurari in spatiul tehnologic……………………………………………………………….47

CAPITOLUL 5 – Concluzii……………………………………………………………………54

Bibliografie…………………………………………………………………………………….55

CAPITOLUL 1

[anonimizat],[anonimizat].

Câmpul magnetic al curentului de conductie poate fi pus în evidență în două moduri:

– prin acțiunile ponderomotoare ce le produce asupra altor conductoare aflate în regim electrocinetic;

– [anonimizat].

Studiul magnetismului poate fi abordat pe ambele cai.[anonimizat]-a două mărimea primară este tensiunea electromotoare.[anonimizat] a [anonimizat],cea mecanică.

[anonimizat],după care studiază câmpul electromagnetic produs prin interacțiunea dintre câmpul electric și câmpul magnetic.Deci câmpul magnetic este o componentă a [anonimizat].

[anonimizat] (de substanță magnetizată) și de un câmp electric variabil în timp.

Inducția magnetică

Inducția magnetică B este mărimea fizică vectorială ce caracterizează câmpul magnetic. Vectorul B este tangent la linia de câmp magnetic. Fig (1.1)

Fig. 1.1

La trecerea unui curent electric printr-un conductor liniar, se generează în jurul acestuia un câmp magnetic de-a lungul întregului conductor, care are liniile de câmp circulare cu conductorul.

Inducția magnetică produsă în vecinătatea conductorului, parcurs de curentul electric I are expresia:

(1.1)

Relația care definește mărimea inducției magnetice este expresia forței electromagnetice exercitate de un câmp magnetic (generat de un magnet sau de un conductor parcurs de curent electric) asupra unui alt conductor rectiliniu de lungime L, parcurs de un curent I (forță lui Laplace) :

(1.2)

(sensul vectorului orientat L este sensul curentului ce parcurge conductorul)

Câmpul magnetic, asemenea câmpului electric, poate fi caracterizat cu ajutorul unor linii de câmp, la care tangenta în fiecare punct coincide cu direcția lui .Direcția locală și sensul liniilor de câmp se determina experimental cu ajutorul acului magnetic.Liniile de câmp magnetic sunt curbe închise (ceea ce corespunde absenței sarcinilor magnetice din natură). Liniile de câmp magnetic se pot evidenția experimental cu ajutorul piliturii de fier.

Câmpul magnetic este uniform / omogen dacă vectorii au aceeași valoare și orientare în orice punct al spațiului avut în atenție ; liniile de câmp corespunzătoare sunt paralele și echidistante.

Câmpul magnetic (și mărimea caracteristică : inducția câmpului magnetic) există într-un spațiu dat independent de faptul că în acel spațiu există sau nu corpuri de proba (corpul de proba, respectiv conductorul parcurs de curent, reprezintă un instrument de control și de măsură a câmpului, nu condiționează existența lui că formă specifică de prezentare a materiei).

Unitatea de măsură a inducției câmpului magnetic este :

Liniile campului magnetic

Se numește linie de câmp magnetic curba tangent în orice punct la vectorul inducție magnetic B-figura de mai jos.

Fig. 1.2

Ecuația liniilor de câmp se scrie:

În funcție de coordonatele după cele 3 direcții ox,oy și oz,ecuația liniilor de camp magnetic se scrie:

(1.4)

1.1 Forța Laplace

Experimental,se constată că asupra unui conductor parcurs de curent electric,plasat într-un câmp magnetic se exercită o forță,numită forță Laplace,a cărei expresie,în mărimi elementare, este:

(1.5)

unde: i este curentul care parcurge un element infinitezimal dl din conductor,acesta fiind plasat într-un câmp magnetic de inducție B.

Forță are componente după cele trei direcții: Fx,Fy,Fz

Modulul este:

(1.6)

– vectorul F este perpendicular pe planul creat de inducția B și conductor.

– Sensul și direcția forței se determina cu regulă mâinii stângi:

această regulă permite determinarea sensului forței Laplace.Se așează mâna stânga astfel că:

Fig. 1.3

– inducția B să între în palmă,

– degetul arătător să indice sensul curentului I

– degetul mare indică sensul și direcția forței Laplace F

1.2 Forța Lorentz

Asupra unei sarcini electrice q care se deplasează cu o viteză u într-un câmp magnetic de inducție magnetică B se exercită forță F numită forță Lorentz.

(1.7)

– Vectorul F este perpendicular pe planul creat de inducția B și viteză de deplasare a sarcinii.

– Sensul și direcția forței se determina cu regulă mâinii stângi.

Asupra unei sarcini q care se deplasează într-un câmp magnetic de inducție B acționează o forță numită Forță Lorentz.

Regula mainii drepte.Regula burghiului drept

Cele 2 reguli permit să găsești sensul liniilor de câmp B.

Fig.1.4

Regula mainii drepte

Pui mâna dreapta astfel încât:

– Să poți strânge conductorul

– Degetul mare să fie în sensul curentului.

Cele 4 degete îți arată sensul liniilor de câmp B.

Regula burghiului drept:

Fig. 1.5

-Pui burghiul paralel cu conductorul

– Îl rotești în așa fel încât el să se deplaseze în sensul curentului.

Sensul de rotație este sensul liniilor de câmp B.

Hans Christian Oersted a descoperit in anul 1813 că există o conexiune între câmpul electric și cel magnetic:

– Un câmp electric poate produce un câmp magnetic

Fig. 1.6

În figura se observă cum o spiră parcursă de curent creează un câmp magnetic a cărui linii de câmp se văd că ,,înconjoară„ curentul.

Dacă pui un ac magnetic se va observă că el este deplasat și se orientează după o anumită direcție.Acest lucru arată că există un câmp magnetic.

Bobina

În figura (1.7) este reprezentată o bobină(mai multe spire înfășurate).

Fig. 1.7

Bobină fiind parcursă de curent [I ] ia naștere un câmp magnetic B ca în figură,sensul liniilor de câmp fiind dat de regula burghiului.

Câmpul e puternic în interiorul bobinei.Miezul acestei bobine este aerul, dar pentru a mari inducția magnetică se pot folosi miezuri din materiale magnetice.

Intensitatea campului magnetic H

Se definește intensitatea câmpului magnetic H̄ acea mărime derivate de stare a câmpului magnetic care satisface relația:

(1.8)

Legea curentului total

Legea circuitului total se enunță: Circulația vectorului intensitate câmp magnetic H,pe orice contur închis,[l],este egală cu solenația θ.

(1.9)

Operatorul circulație înseamnă integrală pe conturul dl dintr-un vector

(1.10)

1.3 Expunerea organismului uman la câmp magnetic.Parametrii caracteristici

Ghidul ICNIRP (International Commission on Nonionizing Radiation Protection) (1999), precizează că referințe pentru expunerea profesională la câmpul magnetic de frecvența 50Hz valoarea de 500 µT.

Niveluri de referință pentru expunerea profesională la câmpuri magnetice

Tabelul 1.1

Expunerea la câmp magnetic de frecvența industrială poate avea, în principal, o acțiune indirectă de inducere de curenți de aceeași frecvența în obiectele conductoare, deci și în organismul uman.

Câmpurile magnetice de frecvența industrială nu sunt percepute atât timp cât persoanele expuse nu simt curentul indus de acestea.Pentru inductii superioare valorii de 5 mT, poate apărea la nivelul ochilor o senzație de fluctuații luminoase rapide, denumite magnetofosfene, dar asemenea valori sunt net superioare celor întâlnite în mod obișnuit.Pentru inducerea unui curent de intensitate suficientă că să stimuleze celulele nervoase și deci să fie perceput, sunt necesare inductii magnetice de o mie de ori mai mari decât valorile constante sub liniile electrice.

Curentul indus ca efect al expunerii la un câmp magnetic poate intervenii în fenomenele electrofiziologice normale din organism.Departe însă de a fi explicate convingător, aceste interferențe sunt studiate de biologi, biofiziceni, medici și ingineri, care încearcă modelări matematice ale proceselor biofizice complexe.

Unii dintre parametrii caracteristici pentru expunerea la câmp magnetic sunt:

-timpul de expunere;

-doza de expunere.

Timpul de expunere

Efectele biologice sunt diferențiate în funcție de timpul de expunere:

-la expunerea pe termen lung, efectele biologice sunt cumulative;

-la expunerea pe termen scurt, efectele biologice sunt acute,imediate.

a.Expunerile cu efecte biologice cumulative se caracterizeaza prin :

acțiune preponderentă a unor câmpuri magnetice foarte slabe, de ordinul 0,1…0,2 µT,existente în medii domestice,precum și în mediile profesionale cum sunt birourile,magazinele,date de instalațiile și apărăturile uzuale;

caracter cvasipermanent, determinând denumirea de câmp de fond/back-ground field/ și reprezentând expunerea medie a unui om/domestic exposure/;

posibilele acțiuni biologice care, pe termen lung, pot duce la modificări genetice, dezvoltare de tumori canceroase.

b. Expunerile cu efecte biologice acute se caracterizează prin:

acțiune temporară a unor câmpuri magnetice care depășesc valori de câțiva mT, caracteristice pentru anumite medii profesionale;

apariția efectelor odată cu depășirea unei valori critice a intensității câmpului magnetic și dispariția lor odată cu dispariția câmpului;

existența unei dependențe monoton crescătoare între intensitatea câmpului magnetic la care are loc expunerea și efectele sale biologice.

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) si Comisia Internațională pentru Protecție contra Radiațiilor Neionizante ICNIRP / International Commision On Non…Ionizing Radiation Protection/ au stabilit limite ale acțiunii instantanee care, dacă nu sunt depășite, asigură evitarea unor efecte biologice acute.

Doza de expunere la camp magnetic.Doza profesionala de expunere.

Doza de câmp magnetic se definește că fiind dată de produsul dintre inducția magnetică B și timpul t de expunere a organismului uman la câmp magnetic.Se disting:

– doza domestică anuală de câmp magnetic DBd;

-doza profesională anuală de câmp magnetic DBp;

-doza totală anuală de expunere la câmp magnetic DBt.

a. În cazul expunerilor cu efect cumulativ, parametrul caracteristic semnificativ este doza de câmp magnetic, acumulată de om în decursul unor mari intervale de timp , de ordinul anilor, zecilor de ani.

b. În cazul expunerilor cu efecte acute în medii profesionale electrice,la personalul de întreținere a liniilor electrice și stațiilor electrice,parametrul caracteristic semnificativ este doză anuală totală de câmp magnetic.

De fapt,în cazul personalului care efectuează lucrări la instalațiile sub tensiune apar ambele tipuri de efecte biologice, din cauza:

acumulării de doze de câmp magnetic mai mari decât cele în cazul omului “obișnuit”,prin expunerii de scurtă durata, dar repetate, la câmpuri magnetice de intensitate mare, în mediul profesional;

expunerii de durata relativ redusă, la câmpuri magnetice apropiate de valoare de limita admisă,pentru evitarea efectelor biologice acute sau care depășesc

această limită.

1) Doza domestică anuală de câmp magnetic DBd,in mT·h/an, corespunde unei expuneri medii în locuință de 0,13 µT a unui individ obișnuit, neexpus suplimentar în timpul serviciului.Această rezultă :

DBd=0,13 µT·8670 h/an=1,14·103µT·ore/an=1140mT·h/an.

2) Doza profesională (ocupațională) anuală de câmp magnetic DBp s-a stabilit pe baza unor studii asupra persoanelor,care lucrează sub tensiune la linii și la stații electrice.

pentru o persoană care lucrează sub tensiune la linii electrice:

DBp=13520 µT.h/an;

pentru o persoană care lucrează sub tensiune la stații electrice:

DBp=55630 µT.h/an.

3) Doza totală anuală de câmp magnetic pentru persoanele din medii ocupaționale electrice DBt s-a stabilit în funcție de specificul activității, poziția de lucru, inducția magnetică și timpul de expunere.

pentru o persoană care lucrează sub tensiune la linii electrice:

DBt=DBp+DBd=13520+(8760-1600)·0,13=14450 µT·h/an=Ț14mT·h/an,

ceea ce reprezintă o doză totală de circa 13 ori mai mare, comparativ cu o persoană neexpusă profesional.

pentru o persoană care lucrează sub tensiune în stații electrice:

DBt=DBp+DBd=55630+(8760-1600)·0,13=55560 µT·h/an=Ț 56mT·h/an,

ceea ce reprezintă o doză totală de circa 15 ori mai mare, comparativ cu o persoană neexpusă profesional.

În calculele estimative, durata de lucru într-un an a fost considerată că fiind de 1600 h.

Doza totală anuală este determinată doar de activitățiile desfășurate în imediată invecinatate a instalației sub tensiune și este acumulată în intervale de timp care, însumate, reprezintă următoarele procente din întreagă activitate profesională: 43% în cazul liniilor și 34 % în cazul stațiilor.

Expunerea la câmpul magnetic al instalațiilor electrice sub tensiune din sistemul electroenergetic

Gradul de expunere la acțiunea câmpului magnetic în timpul lucrului la instalațiile electrice aflate sub tensiune depinde de trei factori:

– metoda adoptată;

– caracteristicile instalației;

– natura operațiilor de executat.

Se analizează situația personalului care efectuează lucrări sub tensiune pe linii aeriene și în stații electrice.Această distincție trebuie făcută deoarece personalul care lucrează sub tensiune în stații este expus la câmpuri magnetice mai intense, din cauza curenților mari din circuitele electrice și a distanțelor mici față de căile de curent.

Metode de lucru și localizarea personalului în instalații sub tensiune

Metodele de lucru în instalațiile sub tensiune sunt:

metoda de lucru la distanță,cu scule electroizolante, prin care muncitorul se află în zona de electrosecuritate a instalației;

metoda de lucru la potențial înalt, prin care muncitorul este adus la potențialul caii de curent, aflându-se astfel în câmpuri mai intense.

În general, prima metodă se folosește în instalații cu tensiuni nominale sub 300 kV, iar cea de-a doua în cazul instalațiilor de foarte înalta tensiune la peste 300 kV.

Localizările tipice ale personalului, în raport cu calea de curent sub tensiune la care se face intervenția, sunt:

a. în contact cu calea de curent,practic la distanțe d<1 m față de axa acesteia; această poziție se întâlnește numai atunci când se folosește metodă de lucru la potențial înalt;

b. la o distanță de 3…4 m față de calea de curent, poziție ocupată în ambele metode de lucru;

c. la sol, respectiv la o distanță de 15…20 m față de calea de curent aflată sub tensiune (la instalații cu tensiune nominală 400 kV) în cazul lucrului în stație;

d. în poziții diverse, legate de activități conexe expunerea fiind, în acest caz, numai la câmp de fond.

Valori ale inducției magnetice în cazul lucrului în stație

În cazul stațiilor electrice, inducția câmpului magnetic din imediată vecinătate a unei cai de curent, având o rază echivalentă R, poate fi estimată cu ajutorul relației (1.11):

(1.11)

În zona stației, numai mâinile sunt în contact direct cu elementele aflate sub tensiune, pentru cap și trunchi admitandu-se o distanță de lucru egală cu 40 cm față de căile conductoare de curent.

Ca valori orientative, în tabelul următor se prezintă valori calculate ale inducției magnetice pentru poziția de lucru “în contact”, folosind date specifice stațiilor electrice.

Valori ale inducției magnetice, în poziția de lucru “în contact”,pentru stații electrice

Tabelul 1.2

1.4 Impactul instalațiilor electrice asupra mediului

Poluarea vizuală generată de stațiile de transformare și conexiune

Fig 1.8

Stațiile de tip exterior, indiferent de faptul că echipamentul de comutație primară și transformatoarele de măsurare sunt plasate la sol sau la semiînălțime pe cadre, prin caracterul lor industrial, poluează estetic peisajul. Pot fi luate în considerație trei soluții, care ameliorează această situație:

mascarea stațiilor de transformare de tip exterior prin plantații de pomi în imediata vecinătate a exteriorului gardului stației;

amplasarea stațiilor electrice în întregime în interiorul construcțiilor (stații de tip interior) și la care aerul rămâne în continuare mediul electroizolant între elementele aflate sub tensiune; aceste instalații ocupă însă volume de construcții relativ mari;

utilizarea tehnologiei instalațiilor capsulate, în care mediul electroizolant este hexaflorura de sulf; instalația capsulată cuprinde atât barele și conexiunile, cât și aparatajul de comutație primară; instalațiile de acest tip ocupă un spațiu relativ redus însă costurile ridicate limitează încă larga lor implementare în rețeaua electrică urbană.

O situație deosebită, pentru aspectul estetic al peisajului este dată de intrările și respectiv ieșirile liniilor electrice aeriene din stațiile de transformare. În fața stației se formează o aglomerare de linii aeriene de diferite tipuri constructive, apărute în etapele de dezvoltare ale stației.

În cazul instalațiilor de medie tensiune, o soluție posibilă ar fi realizarea ieșirilor prin linii în cablu subteran.

La liniile electrice de înaltă tensiune situația este mai complicată, atât ca lățime a culoarelor cât și ca estetică a lor. Soluția care ocupă cel mai puțin spațiu și asigură o estetică acceptabilă este aceea a culoarului unic format din cadre metalice care se construiesc odată cu stația de transformare pentru numărul final de circuite prevăzut.

Concluzie

Dezvoltarea societății precum și dezvoltarea industrială impun o utilizare din ce în mai intensă a energiei electrice și deci o extindere largă a instalațiilor de transpot, distribuție și utilizare a energiei electrice. Deosebitele avantaje determinate de folosirea energiei electrice sunt însoțite însă și de unele efecte negative asupra organismelor vii și asupra mediului ambiant. Cunoașterea acestor efecte și adoptarea de măsuri pentru limitarea influențelor negative reprezintă una dintre preocupările importante ale specialiștilor în domeniu, dar și a societății în general.

CAPITOLUL 2

Sisteme de măsurare a câmpului magnetic

Instrumentația utilizată la măsurarea câmpului electromagnetic depinde de tipul câmpului ce trebuie măsurat (permanent sau tranzitoriu) și scopul măsurării (unde se intenționează a se folosi rezultatul măsurării). Oricum , un sistem de măsurare a câmpului electric și/sau magnetic trebuie să conțină următoarele elemente:senzorii de câmp,mijloacele (căile) de transmisie a semnalului,echipamentele de măsurare,iar topologia lui poate fi între cele două limite date în (fig. 2.1 și fig. 2.2).

În (fig.2.1) toate cele 3 elemente, care pot fi independente sau pot constitui părți ale unui echipament de măsură unitar (de sine stătător), sunt în contact direct cu câmpul electromagnetic (mărimea de măsurat).

Ideal,senzorii ar trebui să fie sensibili doar la E(r,t), respectiv la H(r,t) (câmpul generat de sursă ce interesează), sau la câmpul electric, respectiv magnetic, rezultant din punctul O` de coordonate r(x, y, z), iar mijloacele de transmisie și achiziție să fie imune la ambientul electromagnetic (bineînțeles,sistemul trebuie să fie imun la toți factorii fizici de mediu).

Fig. 2.1 Măsurarea câmpurilor electromagnetice.

În (fig. 2.2 a) se da un senzor cu o topologie specială, la care prelucrarea semnalului, afișarea, înregistrarea sau memorarea rezultatului se fac în interiorul senzorului.În această situație doar senzorul este în contact direct cu mediul electromagnetic, el constituind un ecran pentru celelalte două părți.

În (fig. 2.2 b) se arată o posibilitate de măsurare a câmpului electromagnetic la care doar senzorul este introdus în zona de interes,restul sistemului de măsurare fiind în afară câmpului.Această metodă poate fi utilizată la măsurarea câmpului intrasistem (de exemplu câmpul într-un modul ecranat) sau, în general, la măsurarea câmpului în apropierea unui plan de masă.De exemplu, la măsurarea la sol a câmpului electromagnetic produs de o descărcare atmosferică,situație în care senzorii sunt instalați la nivelul pământului deasupra unei camere ecranate amenajate în interiorul solului și care conține mijloacele de măsurare.

Fig.2.2 a) Mijloc de măsurare compact; b) Senzor asimetric,cu sistemul de transmisie si prelucare în afară câmpului de măsurat.

În ambele situații din (fig. 2.2) se elimina modificarea câmpului de către linia de transmisie a semnalului,precum și culegerea parazită a semnalului de către acesta (efect de antena de recepție a liniei de transmisie). Totodată mijloacele de achiziție nu influențează și nu sunt influențate de către câmp.Singură problema rămasă este aceea a distorsionării câmpului de către senzor.

2.1 Măsurătoare de câmp magnetic

Senzori activi de câmp magnetic

Pentru compensarea în frecvența a răspunsului (lățime de bandă mare) și/sau creșterea sensibilității,s-a recurs la senzori activi de câmp magnetic.

Există trei configurații de baza de senzori activi de câmp magnetic:

buclă sau bobină cu amplificator de tensiune;

buclă sau bobină cu compensare în frecvență prin reacție negativă;

buclă sau bobină cu amplificator de curent.

Bobină cu amplificator de tensiune

Schema de principiu a unui astfel de senzor este dată în (fig.2.3) unde:

Rs este rezistență de amortizare;

Ri (tipic Ri>1 MÙ)- rezistența de intrare a amplificatorului;

Ci(tipic Ci<10 pF)-capacitatea de intrare a amplificatorului.

Fig.2.3 Bobina conectata la amplificator de tensiune

Ecuația de funcționare.Tensiunea la ieșirea amplificatorului, UA,este:

(2.1)

Pentru RS<< si ù<ùcr=

, (2.2)

răspunsul senzorului este proporțional cu frecvența.În vederea compensării în frecvența se utilizează un circuit integrator la ieșirea amplificatorului.

Pragul de sensibilitate a senzorului se obține prin transformarea tensiunii de zgomot de la ieșire,în intensitate de câmp (de zgomot) echivalent la intrare :

(2.3)

Senzor cu compensare în frecvență

Un circuit cu compensarea răspunsului în jurul frecvenței de rezonanță se da în (fig.2.4) Lc,Cc,Rc sunt elementele de compensare în frecvență,iar Rfi,fs este o rezistență pentru limitarea amplificării la capetele benzii (fi- frecvența inferioară,fs- frecvența superioară).

Fig 2.4.Bobina cu amplificator de tensiune si compensare in frecvență.

Dependența de frecvență a sensibilității senzorului (bobinei de câmp),Ss, este compensată de funcția de transfer (TA) a amplificatorului,astfel încât:

Ss·TA=ct (2.4)

unde ct este o constantă în raport cu frecvența,iar funcția de transfer a amplificatorului este:

(2.5)

Dacă înlocuim valorile lui Ss si TA, condiția nr12 este satisfăcută pentru:

(2.6)

și deci răspunsul:

(2.7)

este independent de frecvență.

Pe acest principiu se realizează compensarea la frecvente relativ mari,zeci de kHz ÷ zeci de MHz.

Bobină cu amplificator de curent

Schemă electrică a acestui senzor este dată de (fig. 2.5).

Deoarece rezistență de intrare a amplificatorului de curent “Rin” este foarte mică,capacitatea C a senzorului este suntata de aceasta și crește astfel frecvența superioară de operare.

Ecuația de funcționare:

(2.8)

Înlocuind valoarea lui Ui obținem:

(2.9)

Dacă (R+Rin)<<ù·L

, (2.10)

răspunsul senzorului este independent de frecvență.

Prin compararea relației (2.10) cu valoarea tensiunii pe impedanta Zc corespunzătoare senzorului tip buclă rezultă valoarea lungimii echivalente a senzorului de câmp magnetic-lech h:

(2.11)

Fig. 2.5. Bobină conectată la amplificator de curent.

Principalele probleme la acest senzor sunt:obținerea unei frecvențe critice cât mai mici și realizarea unui amplificator de curent de bandă largă.

Senzori de câmp magnetic tip buclă

La frecvente mari,se utilizează senzori de tip buclă,cu mai puține spire (una,două) și rază relativ mică,pentru a fi îndeplinită condiția de buclă electric mică:

(2.12)

unde c este viteză luminii,b este rază buclei și n este numărul de spire.

Pentru eliminarea influenței câmpului electric,buclă se ecranează și/sau se utilizează configurații speciale (Fig.2.6).

În acest scop antena (senzorul) se realizează,de obicei,dintr-un cablu coaxial și poate fi:

sub formă asimetrică(neechilibrată),utilizabilă la măsurarea câmpului magnetic în apropierea unui plan conductor;

sub formă simetrică (echilibrată),utilizabilă la măsurarea lui H în spațiul liber.

Senzorul buclă în configurație asimetrică din (fig.2.6 a) este alcătuit dintr-o semibuclă din conductor solid – porțiunea OA – și un cablu coaxial,a cărui suprafață exterioară a ecranului,BO,formează cealaltă semibuclă,iar conductorul central de la punctul A la punctul C și suprafață interioară a ecranului de la punctul B la punctul C,formează linia coaxială pentru transmisia semnalului de la interstițiul AB la impedanta de sarcina,Zs.

Fig.2.6. Senzor tip buclă pentru măsurarea CEM;a) buclă ecranată (configurație asimetrică); b) buclă ecranată (configurație simetrică); c) configurație Moebious.

Deci antena buclă ecranată (configurație asimetrică) din (fig. 2.6.a) poate fi analizată considerând antena echivalentă și linia de transmisie echivalentă (că în fig.2.7).

Referitor la schema electrică echivalentă a antenei (fig. 2.7.a):

– ZL este impedanța efectivă la interstițiul AB, formată din linia de transmisie de lungime π·b+h și impedanța de sarcină Zs.

– Tensiunea indusă la interstițiu – AB este,

(2.13)

-Z este impedanța internă a buclei

– Tensiunea pe impedanță ZL este:

(2.14)

În (fig. 2.6 a și 2.6 c) sunt două variante de senzori simetrici,care au avantajul că tensiunile datorate câmpului magnetic se sumează,iar cele datorate câmpului electric se scad.Aceste antene simetrice necesită un transformator de adaptare simetric – asimetric de bandă largă, care din considerente tehnologice este coborâtor de tensiune (n=0,5).Din acest motiv aria echivalentă a senzorului din (fig.2.6 b) se reduce la jumătate din aria secțiunii:

(2.15)

Configurația Moebious (fig.2.6.c) are două spire:una constituită din firul central al semibuclei din dreapta și suprafață exterioară a ecranului semibuclei din stânga,iar cealaltă din firul central al semibuclei din stânga și suprafață exterioară a ecranului semibuclei din dreapta,rezultând astfel aria ei echivalentă:

Fig. 2.7. Buclă ecranată (configurația asimetrică) – descompunere : a)antena echivalenta; b)linie de transmisie echivalenta.

Se observă că această configurație (fig. 2.6 c) poate fi descompusă în două asimetrice de tipul celei din (fig.2.6 a).

Senzorii prezentați mai sus se utilizează,în general, la măsurări în domeniul timp a derivatei câmpului magnetic .

2.2 Sisteme de măsurare a câmpului magnetic din laboratorul de masurari

În fig (2.8) se prezintă un măsurător de câmp electromagnetic folosit în cadrul facultății.

Gaussmeter C.A 40

Acest măsurător este ușor de utilizat, special conceput pentru măsurarea câmpului electromagnetic.Este un dispozitiv portabil, conceput și calibrat pentru a măsură radiația pe o baza de 50-60 Hz.Măsurătorul are un domeniu de frecvență de 30 Hz până la 300 Hz.

Senzorul acestui aparat este unul uniaxial (de tip buclă).Avantajul acestui senzor este acela că poate fi folosit la măsurarea” câmpului magnetic maxim”prin rotirea lui până când detectorul indică valoarea cea mai mare.Se obține astfel direcția după care câmpul este maxim.Dezavantajul ar fi acela că pentru a obține valoarea câmpului maxim,prin rotirea senzorului rezultă un consum mare de timp pentru măsurare și o eroare datorată nepozitionarii corecte a buclei (poziționare ce se face la fiecare măsurare).

Caracteristicile în detaliu ale măsurătorului sunt prezentate în tabelul (2.1) de mai jos.

Tabelul 2.1

2.3 Teslametru

Pentru evaluarea expunerii omului la câmpul magnetic, măsurătoarea vizează intensitatea (puterea, amplitudinea) câmpului ca fiind parametrul cel mai relevant. Întrucat expunerea provine din mai multe surse, ambientale și ocupaționale, puterea acesteia va fi o rezultantă a puterilor câmpurilor care se propagă pe mai multe direcții. Puterea câmpului electromagnetic se masoară cu un aparat cu senzor magnetic – denumit Figura 2.9 gaussmetru (teslametru) – sau electric. Se pot executa două tipuri de masurători, cu aparate specifice: măsurarea în bandă largă (cu aparate care detectează semnalul într-un interval mare de frecvențe) și măsurarea cu frecvență selectată.

Fig.2.9 Fig.2.10

Senzorul aparatului poate fi monoaxial (detectează câmpul electric/magnetic polarizat liniar pe o anumită directie) sau triaxial (isotropic).

Folosirea corectă a unui aparat monoaxial necesită trei măsurători în același punct, de-a lungul a trei axe ortogonale X, Y, Z. Spre exemplu, dacă folosim un aparat care detectează componenta electrică a câmpului, paralela cu axa sa de simetrie va fi:

Dacă E este amplitudinea câmpului electric de incidență, iar θ este unghiul dintre axa senzorului și direcția câmpului electric, semnalul detectat este proportional cu |E|cos θ. Amplitudinea totală a câmpului este exprimată ca:

(2.17)

sau, în cazul câmpului magnetic,

(2.18)

Câmpul are două componente principale – componenta reactivă și cea radiativă. Componenta reactivă se referă la energia înmagazinată în regiunea din apropierea sursei și este responsabilă de efectele asupra omului. Această regiune se gasește în jurul sursei, până la o distanță de aprox. 1/6 m – 2 m (regiunea câmpului apropiat). Măsurătorile în regiunea câmpului apropiat sunt dificile, deoarece chiar introducerea sondei pentru măsurare poate modifica substanțial câmpul (de aceea se folosește dozimetria computațională sau dozimetria bazată pe „fantome” – un model anatomic reprentând structuri ale corpului uman, de cele mai multe ori configurații ale capului, construite din materiale cu rezistență electrică apropiată de cea a țesuturilor biologice).

Componenta radiativă se găsetșe la distanțe mai mari de o lungime de undă (regiunea câmpului îndepartat), unde unda electromagnetică poate fi descrisă ca o undă plană, raportul dintre intensitatea câmpului electric și cea a câmpului magnetic fiind constant. Această caracteristică face suficientă măsurarea unei singure componente a câmpului. Între cele două regiuni există o zonă de tranziție, în care predomină componenta radiativă. Deoarece lungimea de undă este invers proporțională cu frecvența, aceste regiuni variază considerabil, de la 1 mm la 100 km în banda de radiofrecvență. De exemplu, pentru frecvențe mai mari de 300 MHz (<1 m), expunerea populației are loc în regiunea câmpului îndepartat, exceptând situația în care persoana se apropie la o distanță mai mică de un metru (1 m) de sursă.

Câmpul magnetic este caracterizat de doi parametri: puterea câmpului (H), care se măsoară în A/m și densitatea fluxului (B), care se măsoară în gauss (G) și tesla (T).

Relația între acestea este 1 G = 10−4 T sau 10 G = 1 mT, 1 µT = 10 mG (µ = micro, m = mili).

Densitatea fluxului reprezintă produsul dintre intensitatea câmpului electric și a câmpului magnetic (puterea undei), raportat la suprafața prin care se propagă unda. Relația dintre H și B este B = µH, unde µ este permeabilitatea magnetica a mediului.

Pentru a efectua o măsurătoare corectă și relevantă a intensității câmpului magnetic, trebuie avute în vedere următoarele:

-compatibilitatea aparatului de măsură cu banda de frecvență a surselor monitorizate;

măsurarea pe trei direcții ortogonale în fiecare punct, dacă aparatul are senzor unidirecțional (aparatul isotropic este ideal);

luarea în calcul a alterării măsurătorii de către sonda, în regiunea câmpului apropiat;

efectuarea de măsurători în mai multe puncte ale locației, respectiv o măsurătoare ambientală și mai multe măsurători în proximitatea surselor din locația respectiva.

CAPITOLUL 3

Proiectarea unui sistem de măsurare automat,de supraveghere a câmpului

3.1 Măsurător triaxial de câmp magnetic

Un măsurător de câmp magnetic triaxial alcătuit din trei bucle sau trei bobine situate perpendicular una pe cealaltă și un sistem de prelucrare electronică.În figura (3.1) avem schemă bloc a măsurătorului.

Senzori Integratoare Multiplexoare Sumare Extragere radical

Fig (3.1) Schema bloc a masuratorului triaxial de camp magnetic

Integratoarele sunt necesare pentru a compensa dependența de frecvență a tensiunilor de la ieșirea senzorilor.După integrare se regăsesc trei tensiuni direct proporționale cu componentele câmpului.Există situații, de exemplu buclă încărcată cu amplificator de curent (impedanta de sarcina mică), când ieșirea este direct proporțională cu valoarea câmpului, nemaifiind necesari integratorii.

După ridicarea la pătrat a fiecărei componente, sumarea lor și extragerea radicalului, se afișează valoarea efectivă a câmpului.

Măsurătorul descris mai sus este pentru frecvente relativ mici și anume sub câțiva MHz.

Pentru frecvențe mai mari se utilizează trei bucle de dimensiuni mici situate perpendicular una pe cealaltă.Detecția tensiunii induse se face cu o diodă situată la interstițiu.Semnalul de curent continuu detectat este transmis prin linie de înalta rezistență la un aparat de măsură (voltmetru de curent continuu).Trebuie menționat că datorită sensibilității parazite la câmp electric a buclei, frecvența superioară de operare este limitată.

Domeniul de frecvență a unui astfel de senzor este sute de kHz-sute de MHz.

În vederea creșterii benzii de frecvența spre domeniul GHz și deci obținerii unui senzor de bandă foarte largă nu se mai utilizează bucle din material conductor ci bucle cu încărcare rezistivă uniformă.

3.2 Măsurătorul triaxial realizat

Fig(3.2)Schema bloc a măsurătorului triaxial realizat

Sistemul de măsurare triaxial propus (Fig3.2) permite:

a) măsurări ale lui B într-un anumit punct și la un moment dat („spot measurements”): reprezentarea în domeniul timp a formelor de undă pentru cele trei componente perpendiculare, B1(t), B2(t), B3(t); reprezentarea în domeniul frecvență a celor trei componente, B1(f), B2(f), B3(f); calculul valorilor efective și valorilor vârf la vârf ale celor trei componente; calculul valorii efective a vectorului câmp magnetic rezultant, Br; estimarea unui maxim pentru valoarea vârf la vârf a vectorului câmp magnetic rezultant.

b) determinarea variației temporale a câmpului (”long term survey”): reprezentarea valorilor efective ale vectorului câmp magnetic rezultant, măsurate la interval de câteva secunde, pentru o anumită durată de timp (supraveghere de minute, ore, zile, etc.); reprezentarea unor maxime pentru valorile vârf la vârf ale vectorului câmp magnetic rezultant, măsurate la interval de câteva secunde, pentru toată durata supravegherii.

c) prelucrarea statistică a rezultatelor măsurărilor: obținerea valorii minime, a valorii maxime, a valorii medii și a deviației standard pentru valorile efective ale vectorului câmp magnetic rezultant pe durata supravegherii; determinarea procentuală a timpului din durata de supraveghere pentru care valoarea efectivă sau valoarea vârf la vârf depășește o limită impusă.

Senzorul triaxial este format din trei bucle perpendiculare una pe cealaltă.Acesta are avantajul că măsurarea se face rapid și sigur, nu trebuie rotit senzorul de câmp, câștigându-se astfel timp și evitându-se erorile datorită poziționării probei.Un dezavantaj la acest senzor triaxial ar fi partea lui de prelucrare care este mai complexă decât a unui măsurător uniaxial, pot să apară erori în plus față de cele de la senzorul uniaxial.

Fig. 3.3.Schema măsurătorului triaxial de câmp magnetic realizată în OrCad

Elementele componente ale măsurătorului realizat:

-amplificatoare de instrumentatie (G=10/100 si G=1/10)

-amplificatoare operationale

-filtru trece sus

-offset automat

-gardare

-rezistente

-condensatori

Amplificatorul de instrumentație este un circuit în buclă închisă cu două intrări și câștig la semnal diferențial de intrare.Este un circuit des folosit a cărui prima funcție este de a amplifica cu acuratețe tensiunea aplicată intrărilor sale.El se mai poate folosi pentru amplificarea unor semnale de nivel mic într-un mediu zgomotos (prin mediu zgomotos înțelegând locul în care există radiație electromagnetica puternică ce poate perturba funcționarea normală a unor circuite electronice datorită semnalelor parazite induse în firele de conexiune ale circuitului).

Amplificator operational (AO) este un amplificator electronic de curent continuu, cu câștig mare, realizat sub formă de circuit integrat (CI), care amplifică diferența tensiunilor aplicate pe cele două intrări și este capabil să realizeze o gamă largă de funcții liniare, neliniare și de proceasare de semnal.

Filtru trece sus sunt filtre care permit să treacă neatenuate sau foarte puțin atenuate semnalele cu frecvențe peste o anumită valoare numită frecvență de tăiere. Semnalele cu frecvențe mai mici decât frecvența de tăiere sunt atenuate forte puternic.

Offsetul automat al tensiunii de intrare (Vos ) este un parametru care definește diferențial tensiunea DC , necesară , între intrările amplificatorului , în special un amplificator operațional , pentru a face ieșirea zero (pentru amplificatoarele de tensiune ,0 volți cu masa sau între ieșirile diferențiale , în funcție de tipul ieșirii ). Un amplificator ideal ,amplifică intrarea diferențială : dacă intrarea este 0 volți (ex.ambele intrări au aceeași tensiune cu masa ) , ieșirea trebuie să fie zero .Cu toate acestea , din cauza procesului de fabricație ,intrările diferențiale reale ale tranzistoarelor nu pot fi compensate exact . Acest lucru face ca ieșirea să fie zero la o valoare diferită de zero , numită offset tensiunii de intrare. Valorile tipice pentru V(os) sunt de la 1 la 10mV pentru amplificatoarele uzuale ale circuitelor integrate ieftine.

Gardarea reprezintă un ansamblu de tehnici ce permit îmbunătățirea performanțelor amplificatoarelor de măsurare, cum ar fi de exemplu creșterea rejecției de mod comun a sistemului atunci când capacitatea distribuită a liniei de transmisie are o valoare semnificativă. Pentru a reduce influența impedanței cablului de conexiune electrod-amplificator ,ecranul acestui cablu trebuie conectat la un potențial Ug , cât mai apropiat de cel al firului cald (firul central) numit gardare.

3.3 Proiectare Integrator

Fig. 3.4 Schema electrica integrator

În figura 3.4 este prezentată schema generală a unui integrator.

Pentru proiectarea integratorului trebuie știută bandă de frecvența în care lucrează.În figura 3.5 este reprezentat modul în care lucrează integratorul pe întreagă bandă de frecvență.

Fig 3.5 Panta de taiere a integratorului

Capetele benzii de frecvență în care lucrează integratorul proiectat sunt f(a) și f(b) calculându-se după formulele (3.1) respectiv (3.2).

(3.1)

(3.2)

Măsurătorul de câmp magnetic realizat lucrează în bandă de frecvență 10 Hz-800 kHz.

În acest context s-a calculat valorile rezistențelor R1,Rf, respectiv a condensatorului Cf,conform celor menționate mai sus.

(3.3)

(3.4)

În urma calculului realizat s-au obținut valorile teoretice a rezistențelor,respectiv a condensatorului.

Deoarece în practică sunt date anumite valori standard a componentelor electronice s-au ajustat rezultatele calculate obținându-se bandă de frecvența dorită.În figura (..) este reprezentată schemă electrică a integratorului proiectat.

Fig. 3.6 Schema decupată a integratorului

Pentru proiectarea acestui integrator am folosit un amplificator operațional LM201 cu lățimea benzii de frecvență între 30 Hz-1 MHz.

CAPITOLUL 4

Rezultatele măsurării câmpului magnetic

În cadrul acestui capitol se prezintă rezultatul măsurătorilor de câmp magnetic din stația 220/110 kV F.A.I Iași, trasandu-se grafic aceste măsurători.

Stația 220/110 kV F.A.I reprezintă un nod energetic important, având în vedere funcțiile ei multiple, cum ar fi asigurarea injectiei de putere din rețeaua zonală de transport în rețeaua de distribuție a municipiului Iași, distribuția la consumatori a puterii debitată din rețeaua de transport și sursele locale, și reprezintă, împreună cu stația 220/110 kV Munteni, singurele surse de alimentare pentru aria geografică dintre Iași, Bârlad și Pașcani.

S-au efectuat măsurători ale câmpului magnetic în ambele zone ale stației,în zona 1 regăsindu-se autotransformatoarele 200 MVA-220/110 kV,iar a două zona regăsindu-se transformatoarele de 16 MVA-110/20 kV respectiv 25 MVA-110/6 kV și 16 MVA 110/6 kV.Deasemenea s-au realizat măsurători de câmp magnetic și în zona camerelor de control.

Măsurătorile au fost realizate cu ajutorul unui Teslametru triaxial,instrumentul afișează valoarea efectivă a inducției magnetice în mG/µT.

În fiecare punct de măsurare s-au determinat succesiv componentele câmpului după cele trei direcții perpendiculare (Bx,By,Bz).

Vectorul câmp magnetic (,t) poate fi scris sub forma:

(4.1)

Valoarea efectivă a câmpului magnetic rezultant este:

(4.2)

unde T este perioada câmpului magnetic.

Deoarece:

rezultă:

unde , , , sunt valorile efective ale componentelor vectorului câmp magnetic

, ridicate la pătrat (de exemplu ).

Astfel valoarea efectivă – B a vectorului câmp magnetic rezultant – B(r,t) se determină cu relația:

S-au efectuat în zona 1 măsurători pe două tronsoane de drum:

tronsonul autoransformatoarelor

tronsonul întrerupătoarelor și transformatoarelor de curent

În zona 2 s-au efectuat măsurători pe trei tronsoane de drum:

a) tronsonul transformatoarelor

b) tronsonul transformatoarelor de curent și întrerupătoarelor

c) tronsonul transformatoarelor de tensiune și a descărcătoarelor

4.1 Măsurători în stația de distribuție

Zona 1 “220/110 kV”

Fig (4.1) Profil longitudinal pe tronsonul 1 de drum (autotransformatoare)

Fig (4.2) Zona 1 (tronsonul 1 de drum)

În figura (4.3) se da valoarea inducției magnetice rezultanta lângă autotransformator

Fig(4.3)Lângă autotransformatorul 1 (220/110 kV-200 MVA)

In acest grafic se evidentiaza valoarea campului magnetic in zona autotransformatorului 1 (220/110 kV-200 MVA),masurarea fiind facuta la distanta de trei metri de autotransformator.

Zona 1 “tronsonul 2 de drum”

Fig (4.4) profil longitudinal “tronsonul 2 de drum”

4.2 Zona 2 “110/20 kV”

Fig (4.5) profil longitudinal “tronsonul 1 de drum”

Zona 2 “tronsonul 2 de drum”

Fig (4.6) profil longitudinal “tronsonul 2 de drum”

Zona 2 “tronsonul 3 de drum”

Fig (4.7) profil longitudinal “tronsonul 3 de drum”

4.3 Măsurări în camera de supraveghere

Tabel 4.1 Valori ale inducției în camera de supraveghere

S-au facut masurari a campului magnetic in camera de supraveghere la nivelul pardoselii.Cea mai mare valoare a campului magnetic inregistrandu-se in punctul 3.

Fig (4.8) Grafic măsurări în camera de supraveghere

Tabel 4.2 Valori ale inducției în camera de supraveghere

S-au facut masurari a campului magnetic in camera de supraveghere la inaltimea de 1 m .Cea mai mare valoare a campului magnetic inregistrandu-se in punctul 2.

Fig (4.9) Grafic măsurări în camera de supraveghere

Tabel 4.3 Valori ale inducției în camera de supraveghere

S-au facut masurari a campului magnetic in camera de supraveghere la inaltimea de 2 m .Cea mai mare valoare a campului magnetic inregistrandu-se in punctul 3.

Fig (4.10) Grafic măsurări în camera de supraveghere

4.4 Măsurări în spațiul tehnologic

Tabel 4.4 Valori ale inducției în spațiul tehnologic

S-au facut masurari a campului magnetic in spatiul tehnologic la nivelul pardoselii.Cea mai mare valoare a campului magnetic inregistrandu-se in “Centrul camerei”.

Fig (4.11) Grafic măsurări în spațiul tehnologic

Tabel 4.5 Valori ale inducției în spațiul tehnologic

S-au facut masurari a campului magnetic in spatiul tehnologic la inaltimea de 1 m.Cea mai mare valoare a campului magnetic inregistrandu-se in punctul “Centrul camerei”.

Fig (4.12) Grafic măsurări în spațiul tehnologic

Tabel 4.6 Valori ale inducției în spațiul tehnologic

S-au facut masurari a campului magnetic in spatiul tehnologic la inaltimea de 2 m.Cea mai mare valoare a campului magnetic inregistrandu-se in “Centrul camerei”.

Fig (4.13) Grafic măsurări în spațiul tehnologic

Măsurători în spațiul tehnologic lângă redresoare

Redresorul 1

Tabel 4.6 Valori ale inducției lângă redresorul 1

S-au facut masurari a campului magnetic langa redresorul 1.Cea mai mare valoare a campului magnetic inregistrandu-se la inaltimea de 1 m.

Fig (4.14) Grafic măsurări lângă redresorul 1

Redresorul 2

Tabel 4.7 Valori ale inducției lângă redresorul 2

S-au facut masurari a campului magnetic langa redresorul 2.Cea mai mare valoare a campului magnetic inregistrandu-se la inaltimea de 1 m.

Fig (4.15) Grafic măsurări lângă redresorul 2

Măsurători în spațiul tehnologic lângă invertoare

Invertorul 1

Tabel 4.8 Valori ale inducției lângă invertorul 1

S-au facut masurari a campului magnetic langa invertorul 1.Cea mai mare valoare a campului magnetic inregistrandu-se la inaltimea de 2 m.

Fig (4.16) Grafic măsurări lângă invertorul 1

Invertorul 2

Tabel 4.9 Valori ale inducției lângă invertorul 2

S-au facut masurari a campului magnetic langa invertorul 2.Cea mai mare valoare a campului magnetic inregistrandu-se la inaltimea de 2 m.

Fig (4.17) Grafic măsurări lângă invertorul 2

CAPITOLUL 5

Concluzii

In lucrarea de fata s-a tratat cadrul general a campului magnetic cu notiuni generale, domeniul de masurare si importanta care este tot mai insemnata pe masura ce noi aplicatii se dezvolta, iar nivelurile de expunere cresc tot mai semnificativ.

S-au prezentat cateva sisteme utilizate la masurarea campului magnetic,cu caracteristicile lor de performanta.

Ca proba practica s-a propus realizarea unui masurator triaxial automat, unde s-a realizat proiectarea unui integrator.

A doua proba practica a constat in efectuarea unor masurari de camp magnetic in stiatia de transformare F.A.I 220/110 kV.

S-au efectuat masurari de camp magnetic in camera de supraveghere, in spatiul tehnologic cat si in statia de transformare.

In urma masurarilor efectuate in cadrul statiei, evidentiaza o crestere semnificativa a valorilor campului magnetic datorita curentilor relativ mari si a scaderii distantei conductor-punct de masurare (conductoarele prin care circula curentul sunt la inaltime mai mica), valoarea inductiei este mult mai mare.

Totusi cea mai mare valoare a campului magnetic gasita in statia de transformare (aproximativ 9µT) este mult sub limita maxima recomandata de ICNIRP (International Commission on Nonionizing Radiation Protection) pentru accesul publicului larg (100 µT).

BIBLIOGRAFIE

1. David V., Nica I., Salceanu A., Paval M., Dafinescu V., 2010, Measuring of magnetic Fields of the Electric Installations, Energetica, Vol.58, Nr 5

2. David V., Crețu M., Măsurarea intensității câmpului electromagnetic. Teorie și aplcații, Editura Venus, Iași, 2006

3. Carmen I. Golovanov, “Masurarea marimilor electrice in sistemul electromagnetic”

4. Viorel Varavara, “Campul electromagnetic”

5. Camelia Petrescu, “Bazele teoriei campului electromagnetic”, Vol.3 , “Electromagnetism”

6. Ioan T.Pop, Calin Munteanu “Analiza distributiei de camp electric si magnetc in statiile electrice de inalta tensiune”

7. Cristescu D. ș.a. Relația instalație electroenergetică – mediu și fundamentarea elementelor de impact. Aspecte de compatibilitate electromagnetică, Simpozion Stadiul Actual și Tendințe în Compatibilitatea Electromagnetică și Tehnica Tensiunilor Înalte, Bucuresți, nov.1997.

8. CISPR – C 9.1. Establishment of limits for the radio noise produced by overhead power lines in the range of frequency 0,15… 30 MHz, CEI 1996.

9. Electric and magnetic fields produced by transmission systems. Practical Guide for calculation , CIGRE WG 36.01, Paris 1980.

10. CENELEC Electromagnetic fields in the human environement. Low frequencies 0…10 kHz,ENV 50166 – 1/1995.

11. SR CEI 479 – 2: 1995 Efectele trecerii curentului electric prin corpul omului

12. PE 104/93 Normativ pentru construcția liniilor aeriene de energie electrică cu tensiuni peste1000 V, Regia Autonomă de Electricitate – RENEL.

13.Web address: http://msabau.xhost.ro/?Fizic%E3:Electromagnetism:C%E2mpul_magnetic_produs_de_curentul_electric

14. Web address:

http://ro.math.wikia.com/wiki/Legea_lui_Amp%C3%A8re

15. Webb address: http://vega.unitbv.ro/~pana/cia.c/Capitolul%206.pdf

16. Webb address: http://eprofu.ro/docs/electronica/carte/filtre-trece-sus-jos-banda.pdf

17. Webb address: http://camp-electromagnetic.infarom.ro/masurare.html

18. Webb address: http://www.ispe.ro/ro/reparatie-capitala-si-modernizare-celule-110-kv-si-220-kv-statia-fai-220110206-kv/