Master:Protectia consumatorului. Controlul calitatii produselor [602286]

UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI
Facultatea de Chimie Aplicata si Stiinta Materialelor
Master:Protectia consumatorului. Controlul calitatii produselor

Lucrare de dizertatie

Metoda cromatografică de analiză a paracetamolului și a
impurităților 4 -aminofenol și 4 -cloracetanilida din diverse
medicamente

Masteranda: Ileana -Georgeta IULEȘ
Coordonator științific: Prof. Dr. Ing. Alina Catrinel ION

Bucureș ti
2017

2
Cuprins
1. Generalități ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 3
1.1. Istoric ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 3
1.2. Sinteza chimică ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 3
1.3. Metabolism și eliminare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 5
1.4. Tratamentul intoxicației ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 9
1.5. Doze ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 9
1.5.1. Dozele toxice de paracetamol: ………………………….. ………………………….. …………………… 9
1.5.2. Doze și mod de administrare ………………………….. ………………………….. ……………………… 9
1.5.3. Siguranță și doze recomandate ………………………….. ………………………….. ………………….. 9
1.6. Simptomatologie. Tabloul clinic poate fi descris în 3 -4 faze evolutive conform tabelului 2: 10
1.7. Utilizare, atenționări și precauții în utilizarea paracetamolului ………………………….. ………… 12
1.8. Reacții adverse ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 12
2. Impurități ale paracetamolu lui ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 14
3. Metoda de obținere a comprimatelor ………………………….. ………………………….. …………………….. 16
4. Metoda de analiză ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 19
5. Parte experimentală ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 20
5.1. Determinarea cromatografică a impurităților 4 aminofenol și cloracetanilida din substanța
activa – paracetamol și din comprimate ………………………….. ………………………….. ……………………… 21
5.2. Condiții de operare: ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 21
5.3. Modul de lucru ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 22
5.4. Formule de calcul : ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 25
5.5. Rezultate ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 27
6. Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 32
7. Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 33

3
1. Generalități
Acetaminofenul, numi t și paracetamol, este unul dintre ingredientele tradiționale, mai bine
tolerate și active pentru analgezice cu acțiune rapidă care acționează prin diferite căi de
tratament împotriva opioidelor.Este un derivat de anilină, având proprietăți antipiretice, dar
fără efect antiinflamator.
Paracetamolul este una dintre cele mai utilizate substanțe din lume pentru combaterea
durerilor și febrei din numeroase afecțiuni, are efect analgezic și antipiretic. Este prezent sub
formă a peste 100 de produse farmaceutice .[1]
1.1. Istoric
Paracetamolul a fost sintetizat în anul 1873 prin reducerea p -nitrofenolului în mediu de acid
acetic. Înaintea descoperirii paracetamolului, ca antipiretic și analgezic se foloseau fenacetina
și acetanilida, cunoscută ca și antifebrina,ambele descoperite în anul 1877 respectiv 1866. În
1946, Bernard Brodie și Julius Axelrod cercetau legăturile cauzale dintre analgezicele de tipul
fenacetinei și acetanilidei și metemoglobinemie. Ei au descoperit că de fapt efectul analgezic
al acetanilidei se da tora metabolitului său, paracetamolul, și că la administrarea acestuia
methemoglobinemia este mult redusă ca incidență și amploare.
1.2. Sinteza chim ică
Materia primă pentru fabricarea comercială a paracetamolului este fenolul, care este nitrat
pentru a da un a mestec de orto și para -nitrotoluen. Izomerul orto se îndepărtează prin distilare
cu vapori, iar gruparea p -nitro este redusă la p -amino. Acesta este acetilat pentru a da
paracetamolul.

Figura 1.Obț inerea paracetamolului

4

Figura 2.Acetilarea para -aminof enolului cu anhidridă acetică: (p -amino -femol + anhidridă
acetică → p -acetil -amino -femol + acid acetic)

5
1.3. Metabolism și eliminare

După admistrarea orală, paracetamolul are o biodisponibilitate excelentă, din această cauză
administrarea sa pe cale parentera lă este foarte rar folosită. Proprietățile sale terapeutice se
explică prin inhibarea sintezei prostaglandinelor. Aceasta determina efectul analgezic și pe cel
antipiretic. Sinteza prostaglandinelor este rezultatul acțiunii ciclooxigenazei, care este inhib ată
indirect de paracetamol.
Paracetamolul este distribuit uniform prin majoritatea fluidelor corpului, dar nu și în țesuturile
grase.Legarea de proteinele plasmatice este de 20% -25% în concentrațiile terapeutice
obișnuite. După supradozaj, 20 -50 % din m edicament poate fi legat de proteine. Legarea de
eritrocitele din sânge este de 10 -20 %. Paracetamolul traversează placenta și este prezent în
laptele matern, cu un raport al concentației de lapte/plasmă de aproximativ 1,24.
Paracetamolul prezent în lapte le matern este legat de proteinele din lapte în proporție de 85%.
Paracetamol penetrează bariera hemato -encefalică și atinge concentrația maximă în 2 până la
3 ore după administrare.[2]
Se absoarbe rapid și aproape complet din tubul digestiv, concentrația plasmatică maximă
apărând la maxim 60 de minute după ingestie. La maxim 4 ore absorbția este maximă.
Difuzează în toate țesuturile, trecând inclusiv de bariera hematoencefalică. Timpul de
înjumătățire este de 1 -3 ore, dar crește până la 5 ore la nou -născu ți și la pacienții cu
insuficiență hepatică sau renală. La dozele terapeutice de 0,5 -2 g legarea de proteinele
plasmatice este de maxim 25% și minim 10%. La dozele toxice sau în cazul insuficienței
hepatice ajunge până la 50%.[3]

6
80-90% este metabolizat în ficat prin conjugare, rezultând glucurono – (cea mai mare parte) și
sulfoconjugați, excretați apoi în urină. 2% până la 4% se elimină sub formă neschimbată în
urină, iar o mică fracțiune ia calea citocromului P450 din mitocondriile hepatice, fiind sursa
unui metabolit foarte toxic, care este rapid inactivat prin conjugare cu glutation. Acest
metabolit este apoi conjugat a doua oară cu cisteină și acid mercapturic și eliminat renal.
Această oxidare cu 2 electroni a acetaminofenului la N acetilbenzosemichinon imină, de către
PHS implică probabil formarea unui produs de oxidare cu un electron, Nacetil –
benyosemichinonimină, radical liber, ambii metaboliți fiind implicați în toxicitatea renală.
Există controverse în legătură cu identitatea acestui metabolit interm ediar. O serie de dovezi
experimentale sugerează că ar fi N -acetilimidoquinona. În afară de aceste căi de inactivare, în
ficat paracetamolul mai suferă și conjugare cu cisteină și deacetilare (rezultând para –
aminofenol).După cum se observă activarea în pre zența citocromuli P450 conduce la
hepatotoxicitate, iar activarea de către PHS duce la nefrotoxicitate, asta deoarece în zona
medulară renală are nivele joase de Cât P450, dar nivele înalte de PHS.
Paracetamolul este deseori combinat cu alte medicamente pe ntru a -i spori eficacitatea
terapeutică. Aceste combinații sunt prescrise, de obicei, pentru dureri acute. S -a dovedit că
produc ameliorarea durerii prin acțiunea sinergică sau fie prin orientarea spre cauze
fiziologica a durerii simultan. În plus, produse le combinate permit o dozare mai scăzută a
componentelor individuale, ceea ce poate reduce severitatea evenimentelor adverse asociate
fiecărui agent. Să demonstrat că toxicitatea redusă, împreună cu regimurile simplificate de
dozare asociate cu strategiile de combinare, crește gradul de respectare a pacienților.
Pentru tratamentul gamei de simptome asociate cu infecția tractului respirator superior
(URTI) , combinația dintre paracetamol și un decongestionant, cum ar fi clorhidrat de
pseudoefedrină, este uti lizat pe scară largă. Paracetamolul s -a dovedit a fi eficace în tratarea
simptomelor asociate cu URTI, cum ar fi durere în gât, cefalee și febră , iar pseudoefedrina s –
a dovedit a fi eficace în tratarea simptomelor asociate cu URTI . Analgezicele sunt, de
asemenea, combinate cu paracetamol pentru a combina cele două substanțe cu efecte sinergice
obținând un efect analgezic rapid. În plus, este de așteptat ca siguranța să se îmbunătățească
datorită dozei totale scăzute a fiecăreia dintre cele două substanțe, comparate cu substanța
dată la doza maximă recomandată în prezent.[1]

7
Dovezile clinice au arătat că paracetamolul combinat cu opioidele slabe (dextropropoxifenul
sau clorhidratul de tramadol) poate servi drept analgezic de primă linie pentru durerea
posto peratorie. Combinația acestor două tipuri de agenți analgezici cu mecanisme
complementare de acțiune poate îmbunătăți analgezia și în același timp, să reducă riscul
efectelor adverse .Aceste medicamente combinate pot oferi o opțiune analgezică sigură și
eficientă pentru intervenții chirurgicale ambulatorii.[1]
În domeniul farmaceutic, cunoașterea comportamentului medicamentos față de temperatură
este esențială pentru fabricarea diferitelor
Paracetamolul produce frecvent intoxicații accidentale sau voluntare , mai ales la copii. Pentru
adultul cu funcțiile ficatului normale, ingestia unei doze de 8 – 10 g (un comprimat conține
500 mg acetaminofen) poate declanșa semnele unei intoxicații. Dacă ficatul este deja afectat
de o altă boală, atunci doza toxică de par acetamol este mult mai mică. [4]
După ingestia unei doze de paracetamol, organismul își consumă rapid rezervele de glutation
pentru metabolizarea medicamentului. Dacă doza este mai mare decât rezervele ficatului,
atunci paracetamolul va fi metabolizat pe a lte căi și va produce necroză hepatică. Acesta este
mecanismul prin care acetaminofenul induce toxicitatea caracteristică, epuizând rezervele
hepatocelulare de glutation se ajunge la moartea hepatocitelor și insuficiență hepatică
acută.[4]
Simptomele produ se de intoxicația cu acetaminofen în primele ore de la ingestie sunt
nespecifice: grețuri, vărsături, stare generală alterată, somnolență, dar fără semne de depresie
respiratorie. Această fază durează 1 – 2 zile, după care urmează cea de -a doua fază, de
remisiune, în care simptomele din prima fază dispar. A treia fază corespunde hepatitei toxice
acute: apar dureri abdominale (în hipocondrul drept corespunzător ficatului) și icter. Celulele
hepatice sunt distruse, se produce insuficiență renală acută și apar semne de insuficiență
cardiacă. Manifestările pot continua cu apariția acidozei metabolice, encefalopatiei toxice
până la comă și deces.
Toxicitatea paracetamolului la nivelul ficatului este mai mare dacă este asociat cu consumul
de băuturi alcoolice sau la alcoolicii cronici.[4]

8
Tabelul 1. Proprietăț ile paracetamolului
Formula chimica

Formula moleculara C8H9NO 2
Masa moleculara 151,17 g/mol
Densitate 1,263 g/cm3
Solubilitate 1,4 g/100 mL (la 20° C) (solubil si in alti
solventi polari)
Cai de a dministrare oral, rectal, parenteral
Timp de injumatatire 1 pana la 4 ore

9
1.4. Tratame ntul intoxicației
În cazul intoxicației cu paracetamol se utilizează ca antidot – N-acetilcisteina, care se
administrează cât mai repede posibil. În același timp se pot apli ca măsurile generale și
nespecifice de tratament din intoxicații: se produc vărsături și spălături gastrice, cu cât mai
repede după ingestie, cu atât mai eficiente deoarece paracetamolul se absoarbe rapid la nivelul
tubului digestiv.
Antidotul se va admin istra venos sau pe cale orală în maxim 72 de ore,. Tratamentul se poate
asocia cu administrarea de cărbune activ, cu o eficacitate maximă în prima oră după ingestie.
La 6 ore de la ingestia acetaminofenului, eficiența cărbunelui activ este nulă.
Intoxicaț ia cu paracetamol are o perioadă critică de 72 de ore în care pot apărea semnele de
insuficiență hepatică acută; după acest interval simptomatologia se reduce.[4]
1.5. Doze
1.5.1. Dozele toxice de paracetamol:
– doza toxică minimă la adult – 5 g;
– doza letală – 13-25 g.
Hepatotoxicita te la peste 50% dintre intoxicaț i – 250 mg/kg. Hepatotox icitate la 100% dintre
intoxicaț i – 350 mg/kg.

1.5.2. Doze și mod de administrare
Produsul farmaceutic cu paracetamol se administrează conform prescripției medicale său
conform sfatul med icului.
Adulți (inclusiv vârstnici) și adolescenți peste 12 ani: doza recomandată este de 2 comprimate
filmate de 500 mg de maim 3 ori pe zi, la nevoie, pentru ameliorarea simptomelor. Intervalul
minim între administrări este de 4 ore. Nu se vor administra mai mult de 3 doze în 24 de ore.
1.5.3. Siguranță și doze recomandate
Paracetamolul este considerat sigur pentru utilizare. Medicamentul este ușor disponibil fără
prescripție medicală .
Doza corectă de paracetamol pentru un copil nu depinde de vârsta ci de greut ate. Doza uzuală
este de 15 mg/kg. De exemplu, dacă un copil cântărește 10 kg acestuia trebuie să i se
administreze 150 mg de paracetamol.
Medicamentul poate fi administrat o dată la patru ore dacă este necesar. Nu se va depăși doza
recomandată cu excepți a recomandărilor medicului. În cazul niciunui copil nu ar trebui să se
depășească un total mai mare de 90 mg/kg într -o zi.

10
Pentru copii, paracetamolul este disponibil sub formă de sirop. Este important să se acorde
atenție măsurii dozatoare a medicamentul ui, deoarece aceasta poate include două forme de
unități de măsură: mg și ml.
În cazul în care concentrația paracetamolului sirop este de 100 mg/ml, unui copil de 10 kg, de
exemplu, i se vor administra 1.5 ml. Folosirea corespunzătoare a paracetamolului e ste
benefică pentru amplificarea confortului copiilor care suferă de boli și dureri minore.
Înțelegerea și verificarea dozelor corecte este extrem de importantă pentru că părinții să
administreze copilului medicamentul eficient și în condiții de siguranță .[5]

1.6. Simptomatologie. Tabloul clinic poate f i descris î n 3-4 faze evolutive
conform tabelului 2:
Faza 1 0,5-24 ore Simptome : greata, voma, anorexie,
letargie, diaforeza. Examenul clinic
nu pune in evidenta semne
caracteristice. Daca sunt prezente
modifi cari ale semnelor vitale sau
manifestari clinice semnificative, se
va lua in calcul ingestia concomitenta
a altor substante.

Faza 2 24-48 ore Simptomele din stadiul I dispar – falsa
bunastare. Pacientul prezinta durere
abdominala, in special in hipocondr ul
drept sau doar sensibilitate la apasare.
Biologic:
– cresc enzimele hepatice;
– creste timpul de protrombina;
– creste INR;
– bilirubina este in crestere.

Faza 3 48-96 ore se instaleaza disfunctia hepatica

11
marcata ce include:
– coagulopatie – sangera ri spontane;
– cresterea accentuata a enzimelor
hepatice;
– acidoza;
– hipoglicemie;
– anurie;
– encefalopatie hepatica – edem
cerebral, confuzie, letargie, voma,
icter. Decesul survine de obicei in
acest stadiu.

Faza 4 4-14 zile disfunctia hepatica se a melioreaza
treptat. Dupa 5 zile testele functionale
se normalizeaza, cu refacerea
arhitecturii hepatice in circa 3 luni.

12
1.7. Utilizare, a tenționă ri și precauții î n utilizarea paracetamolului
Înainte de utilizarea medicamentelor ce conțin paracetamol, pacientul trebuie să se adresee
medicului său farmacistului. Se recomandă a nu se consuma mai multe produse
medicamentoase care conțin paracet amol, în același timp, pentru evitarea riscului unui
supradozaj. Se recomandă prudentă în cazul administrării paracetamolului la pacienții cu boli
hepatice severe, evitarea consumului de băuturi alcoolice în timpul tratamentului. Ca o
măsură de precauție , este de preferat să se evite utilizarea paracetamolului în timpul sarcinii.
Medicamentele care conțin paracetamol nu influențează capacitatea de a conduce vehicule sau
de a folosi utilaje.
Utilizare
Paracetamolul este indicat pentru tratamentul febrei, co ngestiei mucoasei nazale, pentru
tratamentul simptomatic al durerilor de intensitate ușoară până la moderată, de exemplu
cefalee, dureri în gât, dureri sinusale.
1.8. Reacț ii adverse
Toate medicamentele pot provoca reacții adverse. Reacțiile adverse pot fi de mai multe feluri:
 Reacții adverse mai puțin frecvente – pot afecta până la 1 din 100 de persoane ;
 Reacții adverse rare – pot afecta până la 1 din 1000 persoane;
 Reacții adverse foarte rare – pot afecta până la 1 din 10000 de persoane.
Reacții adverse mai pu țin frecvente:
 Reacții alergice cum sunt erupțiile trecătoare pe piele (pete roșii pe piele) și febra.
Reacții adverse rare:
 Anumite tulburări ale sângelui ( anemie hemolitica și hematon inexplicabil
(purpuratrombocitopenica))
 Tratamentul pe termen lung po ate provoca rar tulburări foarte grave de sânge, cu febra
bruscă, dureri severe în gât și alceratii la nivelul gurii(agranulocitoza)
Reacții adverse foarte rare:
 Pot apărea inflamații ale rinichilor după un tratament lung sau după utilizarea unei
doze mari ;
 Administrarea zilnică a unei doze unice de 7,5 grame de paracetamol pe zi, sau
utilizarea pe termen lung a 3 -4 grame de paracetamol pe zi poate provoca leziuni la
nivelul ficatului

13
Tabelul 3. Exemple de medicamente comercializate și conținutul lor î n paracetamol mg/tableta

Nr. Crt. Tipul medicamentului Continut de paracetamol, mg
1Revigrip Sinus 500
2Sanador sinus 500
3Sanador 500
4Panadol 500
5Fervex 500
6Theralu Extra 650
7Paracetamol 500
8Algozone Forte 500
9Sanador pentru copii 150
10Paracetamol Atb 125

14
2. Impurităț i ale paracetamolului
Impuritatea primară a paracetamolului, 4 -aminofenolul, apare în produsele farmaceutice care
conțin paracetamol ca o consecință a degradării în timpul depozitații și a sintezei. Cantitatea
de 4 -aminofen ol trebuie să fie strict controlată deoarece poate avea efecte nefrotoxice și
teratogene. În condiții de degradare accelerată, 4 -aminofenolul poate suferi o degradare
ulterioară, principalele produse fiind p -benzochinona și hidrochinona.[6]
4-cloroacetani lida este o impuritate a paracetamolului. Această substanță este utilizată în
prepararea soluțiilor standard pentru identificarea impurităților paracetamolului cu ajutorul
multiplelor aplicații HPLC incluzând testarea farmaceutică, cercetare și metode de t estare a
monografiilor.
Nu este o substanță periculoasă în conformitate cu reglementarea (UE) No. 1272/2008
Această substanță nu conține componente considerate a fi fie persistente, bioacumulative și
toxice , fie foarte persistente și foarte bioacumulative , la nivele de 0.1% sau mai mari.
4-cloroacetanilida este stabilă în condiții de depozitare recomnadate de producător.
Tabelul 4. P roprietăț i ale 4 -cloracetanlidei
Formula chimica

Denumire IUPAC N-4-clorofenil -acetamida
Aspect Pulbere cristalina de culoare galben pai
Solubilitate Practic insolubil in apa rece, usor solubil in
dioxan

15
Masa moleculara 169,61
Formula moleculara C8H7NO-HCl
Depozitare recomandata Inghetare
Punct de fierbere 333°C
Punct de topire 176-178 °C
Densitate 1,385 g/cm3

16
3. Metoda de obț inere a comprimatelor
Acoperirea in situ este o abordare nouă în tehnologia topirii, în care formarea pastilei și
acoperirea să apar în același pas. La utilizarea unui amestec eutectic de doi compuși (ex.
zaharuri sau alcooli de zahăr), separa rea de faze poate avea loc și oricare dintre componente
poate forma acoperirea. Deoarece separarea fazelor este un proces termic, se poate investiga
recristalizarea componentelor amorfiate. Metoda de topire prin picurare este o tehnică
adecvată pentru form area pastilei, în care solidificarea are loc la suprafața pastilelor, ceea ce
corespunde recristalizării componentelor. Viscozitatea este un parametru critic al acestei
tehnologii: influențează dimensiunea picăturilor, în timp ce o viscozitate relativ mare scade
mobilitatea moleculară, împiedicând astfel procesul de recristalizare și solidificarea suprafeței
(adică formarea "învelișului" sau "cochiliei"). În cazul vâscozității mari, se pot utiliza cristale
de însămânțare sau agitare ultrasonică pentru iniți erea nucleării.[7]
Alcoolii de zahăr, cum ar fi xilitol, manitol și sorbitol, sunt adesea utilizați ca îndulcitori în
formulări de medicamente care se dezintegrează oral sau în gume de mestecat datorită
indicele lor scăzut de glicemie și anticariogenicităț ii. Ele pot fi, de asemenea, utilizate ca
plastifianți în filme și pot înlocui glicerolul în prepararea capsulelor gelatinoase moi.
Zaharurile și alcoolii de zahăr formează amestecuri eutectice unele cu altele în anumite
raporturi, rezultând un sistem cu o temperatură de topire mai scăzută decât cea a oricăruia
dintre componente. Exemplele de literatură ale amestecurilor formate din eutectic includ
xilitol -izomalt și xilitol -sorbitol. [7]
Materiale folosite
 D-xylitol,
 polie tilen glicol 2000 (PEG 2000),
 polietilen glicol 60(PEG 600),
 paracetamol.
Masurarea vâscozităț ii
Măsurătorile reologice au fost făcute la o temperatură de 110 ° C folosind un reometru de tip
Physica MCR 101. A fost utilizată o placuță așezată paralel pe dispozitivul de masurare,
având di ametrul de 25 mm și înălț imea decala jului nu a depaș it 0,20 mm. Rata de forfecare a
crescut de la 0,1 la 100 s-1 într-un mod controlat. Timpul de forfecare a fost de 300 s.

17
Procesul de pastilare
Amestecurile eutectice de xilitol și sorbitol cu PEG ca a ditivi purtători s -au preparat și s -au
topit într -o pipetă încălzită la 110 ° C. Paracetamolul a fost dispersat în purtătorul topit.
Dispersia solidă topită a fost picurată pe o placă de răcire termostatată la 25 ° C, unde a
solidificat pentru a forma past ile (Figura 3 ).[7]

Fig. 3 . Procesul de pastilare si solidificarea pastilelor

18
Parametrii geometrici și duritatea
Diametrul și înălțimea a 20 de pastile au fost măsurate cu un micrometru cu șurub și masele
lor au fost măsurate utilizând o scală analitică. Duritatea pastilelor a fost analizată de un tester
de duritate Heberlein. Au fost investigate cinci pastilele sele ctate aleator pentru a calcula
deviația medie și cea standard.

Analiza continutului pastilei

Se adauga o pastilă sub formă de pulbere peste 15 ml de metanol se agitata într -un balon cotat
de 100 ml până când pulberea a fost dizolvată. Apoi se aduce la se mn cu apă. 1 ml de solutie
se transfera într -un balon cotat de 100 ml și se amestecă cu metanol / apă 15:85 până la 100
ml. Cantitatea dizolvată de paracetamol a fost analizată prin spectrofotometrie la 244 nm. [7]

Tabelul 5. Diferite m etode de deter minare a paracetamolului din tablete
Nr . Metoda
1 HPLC
2 GC/MS
3 Spectroscopie UV -Vis
4 Cromatografie in strat subtire
5 Electroforeza capilara
6 Spectrofluorometric
7 Spectrofotometrie
8 Voltametrie
9 Spectrometrie de masa
10 HPLC -DAD si HPLC -MS

19
4. Metoda de analiză
Cromatografia a fost utilizată pentru prima dată atunci când s -a observat migrarea unor benzi
colorate dintr -o soluție care conținea pigmenți din plante, pe o coloană de sticlă care conținea
un material adsorbant. Termenul cuprinde a cum o varietate de tehnici de separare care sunt
utilizate pe scară largă în scopuri analitice și preparative.[8]
Toate metodele de cromatografie funcționează pe principiul conform căruia componentele
unui amestec se vor distribui inegal între două faze ne miscibile, care reprezintă și baza
separării prin extracție. Faza mobila este, de obicei, un lichid sau un gaz care cutge continuu
peste faza staționara fixă, care poate fi solidă sau lichida. Componenții individuali ai uui
amestec au diferite afinități pe ntru faza mobila sau staționară, din acest motiv este determinat
un echilibru dinamic în care fecare component este eliminat temporar, în mod selectivdin faza
mobila prin legare la faza staționară.
Metodele cromatografice utilizate de chimiști pentru a id enifica și/sau purifica componenții
unui amestec sunt caracterizate de natura fazelor mobile sau staționare. De exemplu, tehnicile
în strat subțire (TLC), cromatografia de coloană și cromatografie de lichide de înaltă
performanta sau de presiune înaltă (HP LC) implică interacții ale fazelor de tipul lichid – solid.
Cromatografia de gaze implica distribuția unui gaz, faza mobilă, și un lichid, faza staționară,
acoperită de un suport solid. Aceste tehnici importante pot fi utilizate pentru a analiza și
identifi că componenții unui amestec cât și de a separa amestecul în componenți puri pentru
scopuri preparative.[8]
Cromatografia de lichide de înaltă performanță (HPLC) este o metodă avansată a
cromatografiei de lichide mult utilizată în separarea și determinarea unor componenți din
amestecuri complexe de substanțe.
Fata mobila lichida este introdusă printr -o coloană care conține faza staționara cu o pompă de
presiune ridicată.
Cromatograma este reprezentarea separării care a avut loc în sistemul HPLC. O serie de peak –
uri sunt puse în evidență față de linia de bază. Fiecare peak reprezintă răspunsul detectorului
la un anumit compus.[8]

20
5. Parte experimentală
Prepararea soluț iilor standard
Soluțiile standard stoc pentru analiza au fost preparate prin dizolvarea a 5 0 mg de paracetamol
în 50 de mL dintr -un amestec de 200 mL de etanol 96 % și HCl de concentrație 0,1 mol/L
(1:1, v/v).
Soluțiile standard au fost preparate folosind volume din soluția standard stoc într -un balon de
20 de mL și adus la semn cu același amest ec de solvenți. Concentrațiile soluțiilor preparate au
fost între 15 -25 mg/L.
S-au înregistrat cromatogramele acestor soluții și ariile corespunzătoare concentrațiilor sunt
prezentate în tabelul 6 :
Concentraț ie ,
mg/L Arie
16 14130498
18 15896811
20 17663123
22 19429435
24 21195748

Figura 4. Curba de calibrare

21
5.1. Determinarea cromatografică a impurităților 4 aminofenol și
cloracetanilida din substanța activa – paracetamol și din comprimate
Paracetamolul se prezintă sub formă de pulbere albă, cristal ină. Are un punct de topire între
168-172 ° C.
Aspectul comprimatelor utilizate la efectuarea analizelor fizico -chimice: comprimate filmate
de forma oblong, cu aspect uniform, margini intacte, structura compactă și omogena, având
pe una din fete un sunt me dian.
Principiul metodei: Separarea componentelor de interes analitic din proba printr -o metodă
HPLC și determinarea substanțelor înrudite.
Reactivi:
Metanol pentru HPLC;
Hidroxid de tetrabutilamoniu;
Fosfat acid monosodic;
Fosfat acid disodic;
Apă purific ată;
Substanțe de referință :
4-aminofenol;
Paracetamol s.r.;
Clorhidrat de pseudoefedrină s.r.;
4-cloracetanilidă .
5.2. Condiț ii de operare:
Solvent pentru pregă tirea probelor: Faza mobila A: Faza mobila B(80:20, v/v);
Faza mobila A: Amestec ce conț ine: 375 mL solutie 0,05 M de fosfat acid disodic si 375 mL
solutie 0,05 M fosfat acid monosodic.
Faza mobila B: 1000 mL metanol ce conț ine 4,6 g/L solutie 40 % v/v hidroxid d e
tatrabutilamoniu( 4,6 mL soluț ie 40 % hidroxid de tetrabutilamoniu la 1000 mL metanol).
Soluție 0,05 M fosfat acid disodic: 8,953 g fosfat acid disodic se tranfera într -un balon cotat
de 500 mL, se adaugă 250 mL apă, se agită până la dizolvarea completă a substanței solide și
se aduce la volum cu caelasi solvent.
Soluție 0,05 M fosfat acid monos odic: 3,9 g fosfat acid monosodic disodic se tranfera într -un
balon cotat de 500 mL, se adaugă 250 mL apă, se agită până la dizolvarea completă a
substanței solide și se aduce la volum cu caelasi solvent.
Faza mobilă : faza mobila A:faza mobila B (80:20, v/ v).

22
Debitul fazei mobile: 1,0 mL/min.
Volum de injecț ie: 50 µL.
Temperatura coloanei: 35 ° C.
Sistem de eluț ie: izocratic.
Detecț ie: 245 nm.
Timp de echilibrare sistem: minim 30 minute.
Timp de înregistrare a unei cromatograme: de minim 12 ori timpul de re tenție al picului de
paracetamol pentru soluția 1, soluția 4 și faza mobilă, iar pentru soluția 2, soluția 3, soluția 5
și soluția 6 timpul de înregistrare al cromatogramelor este de 20 minute.
Coloana cromatografică: XTerra RP8: 250×4,6 mm cu mărimea par ticulei de 5µm.
Caracteristicile fazei staționare: silicagel cu mărimea particulelor de 5µm, modificat chimic la
suprafață prin grefarea de grupări octilsilil.

5.3. Modul de lucru

Soluțiile pentru analiza materei prime se prepară ferit de lumină !

Soluția te st: Se cântăresc 200 mg de substanță de analiat într -un balon cotat de 10 mL, se
adaugă 2,5 mL metanol ce conține 4,6 g/L dintr -o soluție de 400 g/L de hidroxid de
tetrabutilamoniu se agită până la dizolvare și se diluează la volum cu un amestec de volume
egale de fosfat disodic 17,9 g/L și fosfat monosodic 7,8 g/L.
Soluția de referință (a): Se diluează 1,0 mL soluție test într -un balon cotat de 50 mL și se
aduce la volum cu faza mobila. 5,0 mL din această soluție se diluează la un balon cotat de 100
mL cu faza mobila.
Soluție de referință (b): Se diluează 1,0 mL soluție de referință (a) într -un balon cotat de
10,0 mL și se aduce la volum cu faza mobila.
Soluție de referință (c): Se cântăresc 5,0 mg de 4 -aminofenol, 5,0 mg de paracetamol și 5,0
mg de 4 -cloracetanilida într -un balon cotat de 20 mL, se adaugă 10 mL de metanol, se dizolvă
și se aduce la volum cu același solvent. 1,0 mL din această soluție se diluează la un volum de
250 mL cu faza mobil.
Soluție de referință (d): Se cântăresc 20 mg de 4 -nitrofen ol într -un balon cotat de 50 mL, se
adaugă 20 mL de metanol, se dizolvă și se aduce la volum cu același solvent. 1,0 mL din
această soluție se diluează la un volum de 20 mL cu faza mobila.[9]

23

Prepararea soluțiilor pentru determinarea paracetamolului di n tablete și impurităților :
Metode de prelucrare a probelor

Tablete : Se cântăresc 20 de comprimate filmate, se determina masa medie a acestora după
care se aduc într -un mojar și se triturează. Se transfera cantitativ o cantitate de 284,0 mg de
pulbere de comprimate filmate într -un balon cotat de 10 mL, peste care se adaugă 8 mL de
faza mobilă, se ultrasoneaza și se aduce la volum cu faza mobilă și se filtrează.

Capsule : Se iau 20 de capsule și se determina masa medie a conținutului capsulei. Se
transfera o cantitate de pulbere echivalentă la 0,2 g de paracetamol într -un balon cotat de 10
mL peste care se adaugă 8 mL de faza mobilă, se ultrasoneaza, se aduce la volum cu faza
mobilă și se filtrează.

Soluții orale/suspensii : Se transfera 5 mL soluție orală e chivalentă la 0,2 g paracetamol într –
un balon cotat de 25 de mL și se aduce la volum cu faza mobilă, se filtrează dacă este cazul.
Supozitoare: Se dizolvă minim 5 supozitoare, tăiate în bucăți mici, într -un volum de etanol
96%, dacă este necesar se încălze ște în prealabil și se diluează cu o cantitat sufiecienta de apă
pentru a se obține o soluție de concentrație 0,5 % m/v.[10]

Soluția 1: Se transfera cantitativ 284,0 mg pulbere de comprimate filmate într -un balon cotat
de 10 mL, peste care se adaugă 8 mL f aza mobila. Se ultrasoneaza soluția și se aduce la
volum cu faza mobilă și se filtrează.
Soluția 2: Se transfera cantitativ 20,0 mg paracetamol într -un balon cotat de 20 mL, se
adaugă 10 mL faza mobilă, se agită până la dizolvarea completă a substanței sol ide și se aduce
la volum cu faza mobila. 1,0 mL soluție preparată se transfera într -un balon cotat de 50 mL și
se aduce la volum cu faza mobila.
Soluția 3: Se transfera cantitativ 20,0 mg 4 -aminofenol și 20,0 mg paracetamol într -un balon
cotat de 100 mL, s e adaugă 50 mL de faza mobilă, se agită până la diolvarea completă a
substanței solide și se aduce la volum cu faza mobila. Se diluează 1,0 mL din această soluție
la volum de 10,0 mL cu faza mobila.

24
Soluția 4: Se transfera cantitativ 20,0 mg4 -cloracetanili da într -un balon cotat de 100 mL, se
adaugă 50 mL faza mobilă, se agită până la dizolvarea completă a substanței solide și se aduce
la volum cu faza mobila. 1,0 mL soluție obținută se diluează la un volum de 100 mL cu faza
mobila.
Soluția 5: Se diluează 1, 0 mL soluție 2 la un volum de 10 mL cu faza mobila.
Soluție 6: Se transfera cantitativ 12,0 mg clorhidrat de pseudoefedrina într -un balon cotat de
10 mL, se adaugă 5 mL de faza mobilă și se agită până la dizolvarea completă a substanței
solide și se aduce la volum cu faza mobila.[9]

Testarea sistemului cromatografic pentru analiza substanței active:

Pentru că testul să fie valid, în cromatograma soluției de referință (c) rezoluția dintre picul
corespunzător impurității K și picul corespunzător paracetamo lului trebuie să fie de cel puțin
4,0, astefel se ajustează parametrii sistemului pentru a obține sonditiile de mai sus.
În cromatograma soluției de referință (c) raportul semnal -zgomot trebuie să fie de minim 50
pentru picul corespunzător impurității J.
Pentru calculul numărului total de impurități nu se iau în considerare picurile cu aria mai mică
sau egală cu aria picului principal din cromatograma obținută cu soluția de referință (b)
(0,01%).

Testarea sistemului cromatografic pentru analiza tabletelor:
Testul nu este valid decât dacă, în cromatograma obținută cu soluția 3, rezoluția dintre cele
două picuri principale este de cel puțin 4,0.
Se injectează câte 50 µL din soluțiile descrise mai sus și se analizează conform condițiilor
cromatografice.
În cro matogramele soluțiilor proba nu se iau în considerare ariile picurilor corespunzătoare
paracetamolului și pseudoefedrinei (soluția 6).

25
5.4. Formule de calcul :
Impuritate J, ppm=

Unde:
 Ai- aria picului corespunzător impurității J din cromatog rama obținută cu soluția test;
 Asrc – media ariilor picului corespunzaor impurității J (cloracetanilida) din
cromatograma obținută cu soluția de referință (c);
 50 – factor de dilutie.
Impuritate K, ppm=
*50
Unde:
 Ai- aria picului corespunzător impurității K din cromatograma obținută cu soluția test;
 Asrc – media ariilor picului corespunzaor impurității K (4 -aminofenol) din
cromatograma obținută cu soluția de referință (c);
 50 – factor de dilutie.
Impuritate F, %=

Unde:
 Ai- aria picului corespunzător impurității F din cromatograma obținută cu soluția test;
 Asrd – media ariilor picului corespunzaor impurității F (4 -nitrofenol) din
cromatograma obținută cu soluția de referință (d);
 0,1- factor de proporționalitate.
Impuritate necun oscuta, %=

Unde:
 Ai- aria picului corespunzător oricărei impurități din cromatograma obținută cu soluția
test;
 Asra – media ariilor picului corespunzaor paracetamolului din cromatograma obținută
cu soluția de referință (a);
 0,1- factor de proporționalitate.
Total impuritati, %=∑

Unde:
 ∑Ai- suma tuturor ariilor corespunzătoare picurilor de impurități cromatograma
obținută cu soluția test;

26
 Asra – media ariilor picului corespunzaor paracetamolului din cromatograma obținut ă
cu soluția de referință (a);
 0,1- factor de proporționalitate.
Formule de calcul:
4-aminofenol, %=

Unde:
 Ap –aria picului corespunzător 4 -aminofenolului din cromatograma obținută cu soluția
probă;
 Ae- media ariilor icuril or corespunzătoare 4 -aminofenolului din cromatogramele
obținute cu soluti 3;
 me-cantitatea de 4 -aminofenol luată în lucru pentru obținerea solutiei3, în mg;
 mp-cantitatea de probă luată în lucru pentru prepararea soluției 1, în mg;
 M-masa medie a comprimat elor filmate, mg;
 1/500 -factor de dilutie.

4-cloracetanilida, ppm=

Unde:
 Ap –aria picului corespunzător 4 -cloracetanilidei din cromatograma obținută cu
soluția probă;
 Ae- media ariilor icurilor corespunzătoare 4 -cloracetanili dei din cromatogramele
obținute cu soluti 4;
 me-cantitatea de 4 -cloracetanilida luată în lucru pentru obținerea soluției 4, în mg;
 mp-cantitatea de probă luată în lucru pentru prepararea soluției 1, în mg;
 M-masa medie a comprimatelor filmate, mg;
 1/5-factor de dilutie.

Alte impuritati necunoscute, individual, %=

Unde :
 Ap-aria picului corespunzator imputitatii necunoscute din cromatograma obtinuta cu
solutia 1;
 Ae- media ariilor picurilor corespunzatoare paracetamolului din cromatogramele
obtinute cu solutia 2;

27
 0,1 –factor de dilutie.

Conditii de admisibilitate pentru substanta activa:
 Impuritate J, ppm: Maxim 10;
 Impuritate K, ppm: Maxim 50;
 Impuritate F, %: Maxim 0,05;
 Impuritate necunoscuta, %: Maxim 0,05;
Total impuritati,%: Maxim 0,1.

Condiții de admisibilitate pentru tablete:
 4-aminofenol: Maxim 0,1 %;
 4-cloracetanilida: Maxim 10 ppm;
 Alte impurități: Maxim 0,1 %;
 Total alte impurități: Maxim 0,1 %.

5.5. Rezultate
Interpretarea rezultatelor
În cromatograma obținută cu soluția 1, aria oric ărui pic ce corespunde 4 -aminofenolului nu
trebuie să fie mai mare decât aria picului corespunzător 4 -aminofenolului din cromatograma
obținută cu soluția 3 (0,1 %).
Aria oricărui pic ce corespunde 4 -cloracetanilidei nu trebuie să fie mai mare decât aria p icului
principal din cromatograma obținută cu soluția 4(10 ppm).
Aria oricărei alte impurități nu trebuie să fie mai mare decât aria picului principal din
cromatograma obținută cu soluția 2(0,1 %).
Suma ariilor impurităților necunoscute nu trebuie să fie m ai mică decât aria picului principal
din cromatograma obținută cu soluția 2(0,1 %).
În urma analizelor efectuate s -au obținut următoarele rezultate prezentate în tabelul 7

Proba Paracetamol, pozitiv
sau negativ 4-aminofenol, % 4-cloracetanilida,
ppm
1 Pozitiv 0 0
2 Pozitiv 0.003 0.09

28
3 Pozitiv 0 0.5
4 Pozitiv 0.009 0
5 Pozitiv 0.021 0.6
6 Pozitiv 0.025 0.1
7 Pozitiv 0 0
8 Pozitiv 0 0
9 Pozitiv 0 0
10 Pozitiv 0 0

Figura 5.Soluția etalon

29

Figura 6. Soluția 2

Figura 7.Soluția 3

30

Figura 8. Soluția 4

Figura 9. Soluția 5

Figura 10. Soluția 6

31

Figura 11. Soluția 1

Figura 12. Faza mobila

32
6. Concluzii

În această lucrare am vorbit despre paracetamol și impuritățile sale principale: 4 -aminofenol
și 4-cloracetanlida. Am analizat substanța a ctiva de paracetamol utilizată în fabricarea
medicamentelor care conțin paracetamol și am analizat tablete de paracetamol.
Acetaminofenul s -a dovedit a avea un anumit potențial în temperatura corpului la pacienții
admiși cu accident vascular cerebral acut, dar nu s -a arătat o influență importantă a
îmbunatățirii rezultatului functionalsi reducerea evenimentelor adverse ale pacienților.
Supradoză de paracetamol, fie accidentală sau deliberată, rămâne o cauză importantă a
otrăvirii copiilor. Ca o cauză a morț ii accidentale datorate de hepatoxicitate, lucrurile au fost
îmbunătățite în UK prin restricțiile adăugate în funcție de cantitatea de paracetamol cumpărată
și prin reducerea cantității ambalajului. În reducerea riscului a fost utilizarea și admistrarea
promta a n -acetilcisteinei și cunos terea profundă a protocoalelor.
Înainte de utilizarea paracetamolului trebuie să se țina cont de sfatu l medicului și al
farmacistului pentru a se evita supradozajul. Antidotul impotriva intoxicatiei cu paracetamol
este N-acetilcisteina.

33
7. Bibliografie
[1]. Yacine Boumrah, Imane Bouzahia, Sabrina Bouanani, Kamel Khimench e,
Thermodinamic and analytical studies of drugs biary sustems of paracetamol mixed with
pseudoefedrine HCl, dextropropoxyphene and tramadol HCl, Thermochimia Acta, 2016;
[2]. Girish L. Gupte, Management of paracetamol overdose, Paediatrics and child health,
2016;
[3]. Sinisa Glavanovic, Marija Glavanovic, Vladislav Tomisic, Simultaneous quantitative
determination of paracetamol and tramadol in tablet formulation using UV
spectrophotometry ad chemometric methods, Spectrochimia Acta Part A: Molecular and
Biomolecular Spectroscopy, 2016;
[4]. Catali na Elena Lupuș oru, Cristina Mi haela Ghiciuc , Farmacologia î n comprimate,
Editura Alfa, 2009;
[5]. D. Chiumello, M. Gotti, G. Vergani, Paracetamol in fever in critically ill patients -an
update, Journal of Critical Care, 2017;
[6]. Junjie Fang, Chensong Chen, Hongsen Cheng, Ren Wang, Linhao Ma, Effect of
paracetamol(acetaminophen) on body temperature in acute stroke: A meta -analysis,
American Journal of Emergency Medicine, 2017;
[7]. Gabor Katona, Balazs Szalontai, Maria Budai -Szucs, Erzsebet Csanyi, Piroska Szabo –
Revesz, Orsolya Jojart -Laczkovich, Formulation of paracetamol -containing pastilles
with in situ coating technology, European Journal of Pharmaceutical Sciences, 2016;
[8]. John c. Gilbert, Stephen F. Martin, Experimental Organic Chemistry. A miniscale and
microscale approach , 2010.
[9]. Octavian Caline scu, Irinel A. Badea, Luminita Vladescu, Veronica Meltzer, Elena Pincu,
HPLC Separation of Acetaminophen and its Impurities Using A Mixed -mode Reversed –
Phase/Cation Exchange Stationary Phase , J Chromatogr Sci, 2012;
[10]. European Pharmacopoeia No 9.0;
[11]. British P harmacopoeia 2013 ;
[12]. Roohollah Torabi Kachoosangi, Gregory G. Wildgoose, Richard G. Compton,
Sensitive adsorptive stripping voltametricdetermination of paracetamol at multiwalled
carbon nanotube modified basal plane plane pyrolytic graphite electrode, Analyt ica
chimica acta, 2008;

34
[13]. Maria de los A. Oliva, Roberto A. Olsina, Adriana N. Masi, Selective
spectrofluorimetric method for paracetamol determination through coumarinic
compound formation, Talanta, 2005;
[14]. Wirat Ruengsitagoon, Saisunee Liawruangrath, Alan To wnshend, Flow injection
chemilumnescence determination of paracetamol, Talanta, 2006;
[15]. Bruna Claudia Lourencao, Roberta Antigo Medeiros, Romeu C. Rocha -Filho, Luiz
Henrique Mazo, Orlando Fatibello -Filho, Simultameus voltametric determination of
paracetamol and caffeine in pharmaceutical formulation using a boron -doped dimond
electrode, Talanta, 2009 ;
[16]. Hendrik Modick, Andre Schutze, Claudia Palmke, Tobias Weiss, Rapid determination
of N-acetyl -4-aminophenol (paracetamol) in urine by tandem mass spectrometry co upled
with on -line clean -up by chromatography, Journal of Chromatography B, 2013;
[17]. Lucia H.M.L.M. Santos, Paula Paiga, Alberto N. Araujo, Angelina Pena, Cristina
Delerue -Matos, M. Conceicao B.S.M. Montenegro, Development of a simple analytical
method for th e simultaneus determination of paracetamol, paracetamol -glucuronide and
p=aminophenol in river water, Journal of Chromatography B, 2013;
[18]. A.P. Dewani, S.M. Dabhade, R.L. Bakal, C.K. Gadewar, A.V. Chandewar, S. Patra,
Development and validation of a novel RP -HPLC method for simultaneus determination
of paracetamol, phenyephrine hydrochloride, caffeine, cetirizine and nimesulide in tablet
formulation, Arabian Journal of Chemistry, 2015;
[19]. M. Espinosa Bosch, A.J. Ruiz Snachez, F. Sanchez Rojas, C. Bosch O jeda,
Determination of paracetamol: Historical evolutin, Journal of Pharmaceutical and
Biomedical Analysis, 2006;
[20]. Xinhuang Kang, Jun Wang, Hong Wu, Jun Liu, Ilhan A. Aksay, Yuehe Lin, A
graphene -based electrochemical sensor for sensitive detection of paracetamol, Talanta,
2010