MASTERATUL: CONSILIERE ȘI INTERVENȚII PSIHOLOGICE ÎN [612698]

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
UNIVERSITATEA “BABEȘ -BOLYAI” CLUJ -NAPOCA
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI
MASTERATUL: CONSILIERE ȘI INTERVENȚII PSIHOLOGICE ÎN
DEZVOLTAREA UMANĂ

TEZĂ DE DIZERTAȚIE

Coordonator științific:
Lect. Univ. Dr. Sebastian Pintea
Absolvent: [anonimizat]
2017

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
UNIVERSITATEA “BABEȘ -BOLYAI” CLUJ -NAPOCA
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI
DEPARTAMENTUL DE PSIHOLOGIE

RELAȚIA DINTRE
DISTORSIUNEA
SUPRAÎNCREDERII ȘI
PROCESUL ANTREPRENORIAL:
O META -ANALIZĂ

Coordonator științific:
Lect. Univ. Dr. Sebastian Pintea
Absolvent: [anonimizat]
2017

CUPRINS

CAPITOLUL I . INTRODUCERE.. ………………………………………………… ………………………. 6
1.1 PREZENTAREA PROBLEMEI…………………………………….. ………………………. 6
1.2 EXPLORAREA IMPORTANȚEI PROBLEMEI……………………. ……………… 8
1.3 EXPLORAREA LITERATURII RELEVANTE………………………………………. 9
1.3.1 EFECTUL DE NECALIBRARE………………………………………………. 12
1.3.2 EFECTUL MAI BUN CA MEDIA……………………………………………. 13
1.3.3 EFECTUL DE ILUZIE A CONTROLULUI…………………………….. 13
1.3.4 RELAȚIA DINTRE FAȚETELE CONCEPTULUI………………….. 14
1.3.5 PROCESUL ANTREPRENORIAL………. …………………………………. 15
1.3.6 SUPREÎNCREDEREA ȘI COMPORTAMENTUL
ANTREPRENORIAL……………………………………………………………………………………………. 16
1.3.6.1 EFECTUL DE NECALIBRARE ȘI COMPORTA MENTUL
ANTREPRENORIAL……………………………………………………………………………………………. 16
1.3.6.2 EFECTUL MAI BUN CA MEDIA ȘI
COMPORTAMENTUL ANTREPRENORIAL…………………………………………………. ….. 17
1.3.6.3 EFECTUL ILUZIA CONTROLULUI ȘI
COMPORTAMENTUL ANTREPRENORIAL……………………………………………………… 18
1.4 OBIECTIV……………………………………………………………….. …………………. …….. .. 19

CAPITOLUL II. METODOLOGIE.. ……………………………………………………………………. . 20
2.1 EȘANTION STUDII……………………………………………………………………………… 20
2.2 CRITE RII INCLUDERE/ EXCLUDERE………………………………………………. 20

2.3 CONCEPTE………………………………………………………………….. ……………………… 21
2.3.1 ANTREPRENORIAT…. …………………. ……………….. ……………………… 21
2.3.2 SUPRAÎNCREDERE. ………………………………………. ……………………… 21
2.3.2.1 EFECTUL DE NECALIBRARE ………………… ……………….. .. 21
2.3.2.2 EFECTUL MAI BUN CA MEDIA. ……………… ……………….. . 22
2.3.2.3 EFECTUL DE ILUZIE A CONTROLULUI…………….. …… 22
2.4 PROCEDURA DE LUCRU…………………………………………………………. ………… 22
2.5 ANALIZA DATELOR…………………………………………………………………………… 25

CAPITOLUL III. REZULTATE……………………………………………………………………………. 26
3.1 ANALIZA GLOBALĂ A RELAȚIEI DINTRE SUPRAÎNCREDERE ȘI
ANTREPRENORIAT……………………………………………………………………………………………. 26
3.2 ANALIZA BIASULUI DE PUBLICARE…………………………………….. ………… 27
3.3 ANALIZA DE ETEROGENITATE……………………………………………………….. 27
3.4 ANALIZE DE MODERARE…………………………………………………………………. 28
3.4.1 MODERATORI LEGAȚI DE SUP RAÎNCREDERE………………… 28
3.4.2 MODERATORI LEGAȚI DE ANTREPRENORIAT………………… 31
3.4.3 MODERATORI LEGAȚI DE CARACTERISTICILE
EȘANTIONULUI……………………………………………………………………………… ………………….. 33

CAPITOLUL IV. DISCUȚII…………………………………………………………………………………. 36

CAPITOLUL V. CONCLUZ II……………………………………………………………………… ………. 39

BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………………………………………… 40

CAPITOLUL I . INTRODUCERE
1.1 Prezentarea problemei
Euristicile sunt strategii care simplifică procesul decizional, scurtături mentale care au
rolul de a reduce gradul de dificultate în executarea unei sarcini. De la un anumit punct,
conștienți sau nu, oamenii nu mai au cum să fie perfect raționali și recur g la aceste strategii de
luare a deciziilor, mai ales în situații complexe sau cu un anumit grad de nesiguranță. Aceste
strategii constă în ignorarea anumitor informații pentru a putea lua o decizie mai repede și mai
ușor, uneori chiar și mai bună, decât î n cazul în care ar adopta metode mai complicate care
sunt în general asociate cu modelul tradițional de luare a deciziei, model ce se presupune că
produce cele mai bune decizii. Aceste euristici sunt foarte folositoare, dar uneori produc erori
majore și s istematice, erori de predicție sau estimare. Aceste erori sunt denumite
distorsiune uri cognitive și au un efect de distorsiune sau deformare a realității și a judecății
persoanei care ia decizia. Din punctul de vedere al definitiei conceputului, distorsiun ea
cognitiv ă duce la luarea unei decizii care nu se bazează pe informații valide ( Cossette, 2014).
„Esența funcționării unui antreprenor zace în identificarea și implementarea noilor
oportunități.. producerea și implementarea noilor produse sau a noilor c alități pentru
produsele existente… dezvoltarea unor noi piețe..” ( Joseph Schumpeter, 1928, p. 483, citat în
Burmeister & Schade, 2007 ). Conform acestui citat, antreprenorii sunt indivizi revoluționari
care sunt responsabili cu inovațiile în societatea noastră, elemente active care combină
resursele existente în noi modalități, care au abilități de a descoperi noi oportunități și de a
încălca rutina. În aceste condiții, literatura de specialitate arată faptul că antreprenorii sunt mai
susceptibili produc erii erorilor de judecată ( distorsiunilor cognitive) comparativ cu celelalte
persoane, în primul rand din cauza faptului că se confruntă mult mai des cu contexte în care
aplicarea euristicii este necesară. Din rândul distorsiunilor cognitive, în cadrul ant reprenorilor
s-a evidențiat supraîncrederea, concept folosit pentru a defini un grad ridicat de stima de sine
(Burmeister & Schade, 2007; Cossette, 2014).
În literatura de specialitate există definite mai multe modalități de manifestare a
supraîncrederii. A fost definită ca tendința de supraestimare a abilităților de a face previziuni
acurate și de supraestimare a propriilor abilități prin raportarea la ceilalți (Koellinger, Minniti
& Schade, 2007).

Unii cercetători au diferențiat trei tipuri de supraîncre dere: supraestimarea,
supraîncadrarea și supraprecizia. Prin supraestimare se subliniază tendința oamenilor de a -și
supraestima propriile abilități, crezând că dețin abilități mai bune decât în mod real,
supraîncadrarea face referire la credințele oamenilo r că sunt mai buni decât ceilalți, iar
supraprecizia evidențiază tendința oamenilor de a crede că estimarile pe care aceștia le fac
sunt mai acurate decât în realitate (Ren, 2010).
Supraîncrederea reprezintă unul dintre conceptele distorsiunilor cogntive ce a fost
printre primele identificate și implică incapacitatea de a recunoaște limitele cunoștințelor și
competențelor reale. Supraîncrederea apare atunci când, în cazul unor probleme nefamiliare și
a unei cantități limitate de informație, cel care trebui e să ia o hotărâre ajunge la decizii extrem
de optimiste în ciuda abilităților sale, ceea ce duce la percepții distorsionate și la o calitate mai
scăzută a procesului decizional. De asemenea, se consideră că supraîncrederea mai apare
atunci cand este supra estimată bunăstarea personală ce ar surveni în urma de schiderii
propriilor afaceri sau când viitori i antrepre nori au o viziune supraoptimistă asupra succesului.
O altă formă de manifestare apare atunci când o persoană are credința că deține un set unic de
abilități și nu se lasă descurajat de nereușitele altora (Robinson & Marino, 2015).
O abordare mai largă a conceptului este cea a lui Glaser și Weber care evidențiază trei
fațete ale supraîncrederii: „efectul mai bun decât media”, „efectul de necalibrare” și „efectul
iluzia controlului”. Efectul de necalibrare face referire la tendința oamenilor de a fi prea
siguri pe predicțiile și evaluarile lor în situații incerte și cu rezultate nesigure, efectul mai bun
decât media reprezintă tendința oamenilor de a s e evalua pe sine într -o nota mai pozitiva decât
îi evaluează pe ceilalți, iar efectul de iluzie a controlului surprinde tendința oamenilor de a -și
supraestima capacitatea de a controla evenimentele ( Glaser & Weber, 2010; Glaser, Langer &
Weber, 2010; Pirin sky, 2013 ).
În cazul deciziilor luate sub semnul incertitudinii, cum ar fi începerea unei noi afaceri,
percepțiile reprezintă un mediator între preferințe și comportament și afectează atât viziunea
creată asupra probabilităților, cât și asupra rezultatelor posibile așteptate. Legătura dintre
percepție și acțiune contează deoarece percepțiile unei persoare legate de începerea unei
afaceri pot fi distorsionate sistematic de supraîncredere ( Koellinger, Minniti & Schade, 2007).
Percepția riscului implică măsura în care persoanele sunt conștiente de gradul de
necunoscut și potențialele pierderi asociate unor acțiuni în particular. Unii cercetători descriu
acest construct ca fiind măsura în care există un nivel de incertitudine legat de poențialul

semnificativ de căștig și pierdere asociat deciziei. Supraîncrederea poate diminua percepția
riscului ceea ce duce la o judecare optimistă a riscului. În cazul deschiderii propriei firme,
supraîncrederea se asociază pozitiv cu decizia de a începe o afacere nouă, iar perce pția
riscului acționează ca variabilă de mediere (Robinson & Marino, 2015).

1.2 Explorarea importanței problemei
Supraîncrederea reprezintă un comportament irațional și este definită în general ca
suprestimarea acuratețe i informației pe care o persoană o deține. Oamenii supraîncrezători
cred că informațiile lor sunt mai bune și mai precise decât sunt în realitate. Descoperirea
faptului că oamenii sunt supraîncrezători reprezintă una dintre cele mai consistente din
psihologia judecății (Goel, 2002). Această distorsiune se poate manifesta în diverse forme.
Oamenii cred că setul de cunoștințe pe care îl dețin este ma i precis decât este în mod real
(efectul de necalibrare) , cred că abilitățile lor sunt mai bune decât ale celorlalți (efectul mai
bun decât media), cred că pot controla evenimente întâmplătoare și sunt excesiv d e încrezători
în viitor ( efectul de iluzie a controlului) (Glaser, Langer & Weber, 2010) .
Cercetătorii evidențiază faptul că antreprenorii au tendința de a fi mai supraîncrezători
decât alți agenți economici, ceea ce îi poate face să încadreze situațiile de afaceri într -un
context mai optimist comparativ cu non -antreprenorii și să pară mai competenți. De
asemenea, unii antreprenori pot avea un grad mai mare de supraîncredere comparativ cu alți
antreprenori în functie de vârsta pe care au și de experiența pe care o dețin în ceea ce privește
investițiile din propriului capital în deschiderea unor noi firme (Robinson et al., 2015).
Din câte știm, până în acest moment, nu au fost depuse eforturi de a integra cantitativ
rezultatele acestei linii de cercetare. În cadrul acestei lucrări urmărim umplerea acestui gol
prin intermediul integrării metaanalitice a rezultatelor unor studii care vizează legătura dintre
supraîncredere și proces ul ant reprenorial. Contribuțiile aduse de această lucrare vizează în
principal determinarea magnitudinii relației dintre supraîncredere și procesul antrepren orial și
invetigarea factorilor care influențeză această r elație.
Implicațiile teoretice vizează analiz a și determinarea gradului de asociere dintre
supraîncredere și procesul antreprenorial sintetizând rezultatele studiilor existente în cadrul
unei metaanalize. Implicațiile practice ce se asociază lucrării vizează concentrarea intr -un
singur studiu a cerce tarilor relevante, identificarea limitelor studiilor existente și sugerarea

unor direcții de cercetare ce necesită o atenție sporită pe baza rezultatelor obținute î n urma
analizei.

1.3 Explorarea literaturii relevante
Definită ca o încercare eșuată a unei persoane de a își cunoaște propriile limite,
supraîncrederea primește o atenție sporita în cadrul literaturii de specialitate din
antreprenoriat. Natura proceselor și a contextului antreprenorial induce prezența unor
distorsiuni cognitive, precum supraîncrederea, în rândul antreprenorilor. Cercetările sugerează
faptul că antreprenorii au tendința de a fi mai supraîncrezători decât managerii, ceea ce i -ar
putea face să încadreze situații economice într -o lumină mai favor abilă decât în sunt in mod
real și să pară mai competenți. Domeniul antreprenoriatului presupune, cel mai frecvent,
introducerea unor noi produse și servicii pe piață, iar cercetatorii din domeniu au evidențiat o
asociere pozitivă între supraîncredere și l ansarea unor produse riscante în mod necugetat. Unii
antreprenori pot fi mai încrezători comparativ cu alții în funcție de vârstă, experiența pe care
acești o au și de măsura în care aceștia au investit capital propriu în întreprinderi noi
(Robinson & Mari no, 2015).
Supraîncrederea reprezintă o carcateristică ce stă la baza distorsiunilor cognitive în
procesul de luare a deciziilor și poate avea un impact negativ asupra activității economice. În
rândul antreprenorilor acest lucru poate fi periculos în mod special din cauza faptului că
majoritatea prezintă distorsiunea supraîncrederii. Contextul antreprenorial presupune
caracteristici precum incertitudine, complexitate și nefamiliaritate, trăsături ce pot spori
susceptibilitatea și nivelul de supraîncreder e. Există studii care evidențiază faptul că
antreprenorii depun eforturi nereușite pentru a dezvolta afacerea pentru perioade mai lungi de
timp, își privează întreprinderile de anumite resurse din cauza faptului că ei cred că abilitățile
pe care le dețin s unt atât de mărețe încât alte resurse nu sunt necesare și regretă deciziile
economice slabe pe care le -au luat anterior. Un argument pentru efectele negative ale
supraîncrederii asupra decizilor luate îl reprezintă faptul că duce la o evaluare incompletă a
riscului, minimizând pierderile asociate (Trevelyan, 2008).
Cercetări mai recente ridică semne de intrebare asupra faptului că supraîncrederea este
tratată ca și distorsiune la nivel cognitiv și că rezultatele studiilor anterioare pot fi explicate de
diferite grade de cunostințe ale agenților economici plus o eroar e aleatoare î n rândul

predictorilor. Studii centrate pe supraîncredere s -au făcut de -a lungul ultimilor 33 de ani și cu
toate astea încă persistă întrebări și dezbateri dacă este î ntr-adevăr o distorsiune cognitivă sau
doar o iluzie statistică, o anomalie „aparentă” care pare să existe, dar nu este defapt reală
(Glaser, Langer & Weber, 2013).
Implicațiile supraîncrederii în mediul antreprenorial nu sunt încă concludente, multe
aspecte legate de impactul pe care îl are asupra constructelor cheie ale antreprenoriatului
(precum deschiderea de noi întreprinderi) fiind încă necunoscute. Sunt dovezi care sugerează
faptul că procesele de simplificare cognitivă, precum supraîncrederea, produc î n primul r ând
efecte negative, afectând negativ calitatea deciziilor și a judecăților, ceea ce poate afecta
rezultatele eforturilor antreprenoriale depuse. Totuși, cei care sunt responsabili cu crearea
unor noi întreprinderi sunt percepuți ca fiind supraîncrezători. Contextul incert cumulat cu
posibilitatea unor rezultate negative în urma distorsiunilor cognitive au implicații
semnificative pentru întreprinderi, cum ar fi și decizia de a deschide o nouă firmă. Chiar mai
mult, opiniile din cadrul literaturii de specia litate legate de rolul supraîncrederii în
antreprenoriat sunt echivoce. Angajarea într -o perspectivă cognitiv -antreprenorială pentru a
examina fenomenele antreprenoriale întărește importanța acestui domeniu de cercetare
(Robinson et al., 2015) .
Supraîncre derea descrie credința generală că setul de cunoștințe, predicțiile și
abilitățile deținute sunt superioare celor deținute de cei din jur. În timp ce unii oameni
evidențiază această caracteristică într -o anumită măsură în situațiile în care se confruntă cu
provocări ce sunt marcate de un grad moderat spre mare de incertitudine, severitatea acestei
distorsiuni cognitive diferă de la o persoană la alta, iar antreprenorii prezintă grade mai
ridicate de supraîncredere comparativ cu semenii lor. Plecând de la ac este dovezi, cercetăto rii
au subliniat ideea că supra încrederea ar putea să îi facă pe antreprenori să urmărească
întreprinderi îndoielnice, angajarea unor eforturi limitate pentru stabilirea legitimităț ii
întrepr inderii, căutarea unei cantități mai mic i de resurse decât este necesar pentru succesul
afarcerii și alocarea resurselor disponibile î ntr-un mod miop. Toate acestea pun bazele unei
premise conform căreia antreprenorii supraîncrezători cred că pot „face mai mult cu mai
puțin”, ceea ce le întunecă ju decata și împiedică atingerea succesului organizațional ( Navis &
Ozbek, 2016) .
Supraîncrederea se referă la o încredere excesivă în sine, la un optimism în cele mai
multe cazuri nejustificat. Acestă distorsiune a fost prima dată descrisă de Oskamp (1965) și se

întemiază pe incapacitatea (eșecul) individului de a -și cunoaște limitele, pe credința c ă știe
totul despre orice ( Simon , Houghton & Aquino, 200 0). Astfel, indivizii ce posedă acestă
distorsiune sunt exagerat de optimiști în evaluarea unei situații.
Deși literatura de specialitate psihologică dedicată distorsiunii supraîncrederii este
abundentă, în mod surprinzător există puține studii experimentale dedicate evaluării
consecințelor co mportamentale ale acestei distorsiuni (Cesarini et al., 2005) . În re lația sa cu
antreprenoriatul, supraîncrederea a fost evidențiată cel mai des în legătură cu decizia inițială
de a întemeia o nouă întreprindere . Motiv pentru care Dosi & Lovallo (1997) îi considerau pe
antreprenori martiri optimiști deoarece se angajează p ractic într -un pariu benefic social , dar ce
se bazează pe judecăți probabilistice greșite . Supraîncrederea poate apărea din cauza
neajustării esti mărilor inițiale ale persoanei atunci când sunt obținute informații noi, drept
urmare persoana nu realizează în ce măsură estimările sale pot fi incorecte. De asemenea,
această distorsiune poate fi cauza faptului că persoanele își construiesc certitudinile pe
ușurința cu care își reactualizează argumentele încrederii. Persoanele care manifestă
supraîncredere își tratează asumpțiile drept fapte și în consecință riscă să nu surprindă
incertitudinea asociată concluziilor întemeiate pe acele asumpții. Așadar, puse în fa ța unei
decizii, aceste persoane concluzionează în mod ero nat că o anumită acțiune nu prezintă
riscu ri. Astfel, distorsiunea supraîncrederii reduce riscul preceput de individ în legătură cu o
oarecare acțiune. Supraîncrederea îi permite antreprenorului să dea curs ideii sale înainte ca
acesta să știe toate informațiile necesare întemeierii întreprinderii respective . Practic situația
în care potențialul antreprenor trebuie să ia o decizie este caracterizată de un grad ridicat de
ambiguitate. În acest context, supraîncrederea îl încurajează să treacă la acțiune încă dinainte
de a ș tii toate datele care caracterizează acea situație. Supraîncrederea, prin optimismul pe
care îl generează , îi folosește antreprenorului și în proce sul de convingere a celorlalți,
potențiali colaboratori , asupra caracterului viab il al ideii pe care o susține . Lipsa acestei
carac teristici ar face ca potențialul antreprenor să nu acționeze până nu obține toate da tele
necesare demersului său, dar această întârziere de a acționa poate compromite întregul proces ,
oportunitatea inițial percepută pierzându -și atractivitatea, potențialul . În relația cu succesul
companiilor antreprenoriale, influența poate fi negativă, liderii cu un grad înalt de
supraîncredere angajându -și firmele în situații riscante (Pintea, 2007) .
În ce privește dovezile empirice ale legăturii dintre distorsiunea supra încrederii și
decizia antreprenorială, acestea provin dintr -o serie de studii experimentale și corelaționale
(ex. Camerer & Lovallo, 1999; Busenitz & Barney, 1997; Forbes, 2005; Moore & Cain, 2004;

Simon et al., 2000 ; Keh et al., 2002). În ultima vreme, distorsiunea supraîncrederii nu mai este
tratat ă ca un concept unitar în literatura de spec ialitate. Astfel, unele studii evidențiază
distincția între mai multe fațete ale acestui concept (Glaser et al., 2005; Glaser & Weber,
2003). Este vorba despre trei moduri di ferite de manifestare ale acestei distorsiuni : 1. efectul
de necalibrare (oamenii cred că setul lor de cunoștințe este mai precis decât în realitate) 2.
efectul mai bun ca media (oamenii cred că abilitățile lor sunt deasupra mediei celorlalți ) 3.
efectul de iluzie a controlului (oamenii cred că au control asupra unor sarcini care sunt în mod
real aleatoare).

1.3.1 Efectul de necalibrare
Efectul de necalibrare se referă la tendința oamenilor de a supraestima precizia
estimărilor pe care le fac, cu alte cuvinte la măsura în care oamenii nu știu ceea ce nu știu
(Lichtenstein & Fischoff, 1977; Forbes, 2005). În ce privește măsurarea efectului de
necalibrare există două modalități deja consacrate.
Prima modalitate este cea utilizată de Simon et al. (2 000), Russo & Schoemaker
(1992), Keh et al. (2002) și se realizează cu ajutorul intervalelor de încredere. Testul constă în
10 întrebări de cultură generală. Pentru fiecare dintre ele, participanți i trebuie să construiască
un interval în care răspunsul cor ect se află cu o probabilitate de 90%. Dacă pentru mai mult de
10% din întrebări răspunsul este în afara intervalului, subiectul este catalogat drept
supraîncrezător (overconfident, ceea ce înseamnă că a stabilit intervale de încredere prea
înguste) compar ativ cu situația în care exact 10% dintre răspunsurile corecte cad în afara
intervalului, situație în care subiectul este considerat a fi perfect calibrat.
Cea de -a doua modalitate de măsurare este cea utilizată de Busenitz & Barney (1997)
și inspirată la rândul ei din studiile efectuate de Lichtenstein & Fischhoff (1977) și Fischhoff
et al. (1977). Principiul acesteia este următorul: participanți lor le sunt prezentate 5 întrebări de
cultură generală (ex. Care cauză a mortalității e mai frecventă în SUA?), fiecare având două
variante de răspuns (ex. a. Cancerul b.Bolile de inimă), dintre care una este întotdeauna
corectă conform statisticilor. Participanți i trebuie de fiecare dată să aleagă varianta corectă
după care să estimeze procentual măsura în care cred că răspunsul ales de ei este cel corect.
Astfel, ei pot alege un procent cuprins între 50% (despre care li se spune în prealabil că
reprezintă o alege re absolut la întâmplare) și 100% (despre care li se spune că reprezintă

certitudinea că acela este răspunsul corect). Scorul total la această scală se calculează astfel:
din media procentelor estimate de subiect la cei 5 itemi se scade procentul de itemi la care a
răspuns corect. Cu alte cuvinte, din probabilitatea medie de a avea dreptate estimată de
subiect se scade probabilitatea reală de a avea dreptate, iar ceea ce rămâne este tocmai
încrederea nejustificată (supraîncrederea în sensul necalibrării). P rin această modalitate de
calcul, un scor pozitiv reflectă supraîncredere (overconfidence) iar un scor negativ reflectă
subîncredere (underconfidence). Valoarea 0 corespunde în acest caz participanți lor perfect
calibrați (Pintea, 2007) . Totuși, î n literatu ra de specialitate există încă o dezbatere dacă efectul
de necalibrare este unul general sau dimpotrivă, specific, dependent de context sau sarcină
(Glaser & Weber, 2003).

1.3.2 Efectul mai bun ca media
Efectul se referă la tendința celor mai mulți oame ni de a se considere deasupra mediei
populației. Desigur, presupunând distribuții normale ale populației, numai jumătate dintre
aceștia sunt îndreptățiți să aibă o asemenea percepție. Cu alte cuvinte este vorba despre
tendința oamenilor de a avea o viziune pozitivă nerealistă asupra lor înșiși. Această tendință se
manifestă atât relativ la abilități generale cât și la trăsături pozitive de personalitate (Taylor &
Brown, 1988; Svenson, 1981; Glaser & Weber, 2003).

1.3.3 Efectul iluzia controlului
Această fa țetă a supraîncrederii se referă la tendința de supraestimestimare a măsurii în
care abilitățile unui participant pot îmbunătăți performanța în situații în care abilitățile
respectivului participant nu sunt un factor decisiv, șansa fiind în mai mare măsură implicată.
Practic persoanele își supraestimează abilitățile de a controla sau prezice evenimentele
viitoare. Conceptul de iluzie a controlului se bazează pe rezultatele mai multor studii empirice
care arată în mod repetat că puși în situația extragerii aleatoare, participanți i preferă să -și
aleagă singuri numerele potențial câștigătoare decât să le primească alea tor (Langer, 1975;
Langer & Roth, 1975; Goodman & Irwin, 2005). În același sens, un alt studiu arată că
jucătorii de zaruri au tendința de a paria sume mai mari atunci când aruncă ei înșiși zarurile
decât atunci când le aruncă altcineva (Davis et al., 2000 ; Fellner, 2004).

În ce privește legătura iluziei controlului cu decizia de a iniția o afacere, o serie de
studii au evidențiat asocierea controlul ui perceput al participanți lor cu inițierea unei noi
întreprinder i, acesta fiind un bun predictor al intenție i antreprenoriale (Boyd & Vozikis,
1994). Plecând de la similaritățile dintre conceptul de control perceput și cel de iluzie a
controlului (controlul perceput , dar nejustifi cat pe baza faptelor ), Simon et al. (2000 )
subliniază importanța acestei distorsiun i în relația cu decizia antrepren orială aducând dovezi
empirice , atât pentru legătura cu decizia antreprenorială , cât și cu perceperea risc ului asociat
întemeierii unor întreprinderi noi (Pintea, 2007) .

1.3.4 Relația dintre fațetele conceptului
În privința relației dintre fațetele conceptului supraîncrederii, există opinii divergente.
O parte a literaturii de specialitate afirmă existența unei legături între acestea (Taylor &
Brown, 1988; Griffin & Brenner, 2004). O altă parte însă, mult mai bine reprezentată și
argumentată empiric, susține inexistența unei asemenea legături (Glaser & W eber, 2003;
Deaves et al. , 2003; Oberlechner & Osler, 2003; R egner et al., 2004; Glaser et al. , 2005).
Într-unul dintre studii , Glaser et al. (2005) au urmărit dac ă există diferențe semnificative
privind supraîncrederea între experții financiari și novici (studenți). Autorii au măsurat
supraîncrederea în două moduri, fiecare corespunzând une i fațete a acestui concept : efectul de
necalibrare și efectul mai bun ca me dia. În afara scopului principal al studiului – evidențierea
unor diferențe semnificative – autorii au urmărit și corelația dintre cele două efecte în cadrul
tuturor participanți lor incluși în studiu. Rezultat ele studiului lor arată că într adevăr există
diferențe semnificative între experții financiari și studenți atât în privința efectului de
necalibrare cât și în privința efectului mai bun ca media. În ceea ce privește însă corelația
dintre fațetele conceptului, autorii au obținut corelații nesemnificat ive. În mod similar, Glaser
& Weber (2003) evidențiază lipsa unei relații între cele două fațete (Pintea, 2007) .

1.3.5. Procesul antreprenorial
Antreprenoriatul se referă la un individ sau un grup de indivizi, mai mult sau mai puțin
deosebiți de restul populației prin trăsăturile lor individuale, care în interiorul sau în afara unui
context organizațional (public sau privat) întemeiază o nouă intreprindere (structură) cu un
caracter mai mult sau mai puțin inovativ. Acesta este definit ca identificarea și exploatarea

unor oportunități de afaceri în cadrului unei relaț ii individuale cu oportunitatea și, ca și
concept , are mai multe fațete, în cercetare putând fi utilizate diverse definiții corespunzătoare
decupajului studiat de fiecare dintre acestea. Antreprenoriatul este important pentru crearea
locurilor de muncă, pentru progresul economic și al societății, dar și al inovațiilor. Contextul
antreprenorial presupune caracteristici precum incertitudine, complexitate și nefamiliaritate
(Frese & Gielnik, 2014 ; Pintea, 2007; Trevelyan, 2008).
Mai mult, chiar și firmele mari încearcă să adopte abordări antreprenoriale
(antreprenoriatul corporativ). Antreprenoriatul se consideră a fi un proces ce presupune trei
etape:
a. Faza de pre -întemeiere și de identificare a oportunității;
b. Faza de întemeiere sau dezvoltare și execuție;
c. Faza de post -întemeiere.
Conceptele psihologice joacă un rol important în toate aceste faze, deși antreprenorul
individual este porbabil cel mai important în primele faze și influența lui devin e tot mai mică
pe măsură ce întreprinderea crește, deși liderul unei organizații nu devine niciodată lipsit de
importanță ( Frese & Gielnik, 2014) .
Dintre fațetele procesului antreprenorial ami ntim intenția antreprenorială, decizia
antreprenorială, percepți a riscului și performanța antreprenorială . Intenția antreprenorială
reprezintă etapa anterioară întemeierii propriu -zise a întreprinderii și este considerată
considerată drept prima etapă a procesului antreprenorial. Aceasta este definită ca fiind
intenția de a întemeia o nouă afacere (Ozaralli & Rivenburgh, 2016). Intenția antreprenorială
este intens studiată în legătură cu trăsăturile de personalitate ale potențialului antreprenor,
evidențiindu -se asocieri pozitive, personalitatea fiind un bun predictor pentru debutul
antreprenorial (Brandstaetter, 1997; Crant, 1996; Brockhaus, 1975). Decizia antreprenorială
reprezintă acțiunea propriu -zisă de a întemeia o nouă afacere, de a introduce un nou produs pe
piață , acțiuni concrete în legătură cu inovația (Eisenhauer, 1995). Literatura de specialitate a
urmărit diferențele în privința trăsăturilo r de personalitate dintre cei care au luat deja decizia
antreprenorială (antreprenorii) și restul populației pentru a le identifica pe cele semnificative
și a simulat contexte antreprenoriale în condiții de laborator pentru identificarea trăsăturilor
neces are pentru a deveni antreprenor (Pintea, 2007). Percepția riscului implică măsura în care
persoanele sunt conștiente de gradul de necunoscut și potențialele pierderi asociate unor
acțiuni în particular. Unii cercetători descriu acest construct ca fiind măsura în care există un

nivel de incertitudine leg at de poențialul semnificativ de căștig și pierdere asociat deciziei
(Robinson & Marino, 2015). Performanța antreprenorială urmărește evoluția și succesul
afacerilor întemeiate, în termeni de profit , cifră de afaceri și rezultate obținute (Chedli, 2016) .

1.3.6 Supraîncrederea și comportamentul antreprenorial
Evidențierea relației dintre supraîncredere și comportamentul antreprenorial se înscrie
într-un curent mai larg care urmărește relația dintre acest ă distorsiune și comportamentul
economic. Un exemplu îl reprezintă studiul realizat de Glaser & Weber (2003) care au urmăr it
relația dintre distorsiunea supraîncrederi i, măsurat ă pe fiecare din cele trei fațete ale sale și
comportamentul investitorilor (volumul investițiilor, tranzacțiilor etc). Autorii au constatat că
investitorii care se percep desupra mediei la abilitățile de investire (efectul mai bun ca media)
înregistrează un volum mai mare de tranzacții. În schimb, autorii n -au putut evidenția o
legătură între efectul de necalibrare și volumul tranzac țiilor. Un alt exemplu este studiul
realizat de Simon & Houghton (2003) care au urmărit relația dintre supraîncrederea
managerilor și introducerea unor produse inovative pe piață, evidențiind o relație
semnificativă în acest sens. Similar studiilor care au urmărit relația dintre supraîncredere și
comportamentul economic în general, studiile care au urmărit r elația dintre acestă distorsiune
și comportamentul antreprenorial au măsurat diferite fațete ale conceptului, fiecare studiu
analizând o altă fațetă (Pintea, 2007) .

1.3.6.1 Efectul de necalibrare și comportamentul antreprenorial
Unul dintre studiile care au urmărit relația dintre efectul de necalibrare și
antreprenoriat este cel realizat de Forbes (2005). Autorul a urmărit dacă există diferențe între
diverse categorii de antreprenori în privința efectului de necal ibrare. Metoda de măsurare
utilizat ă a fost cea cu estimarea probabilității de a avea dreptate cu 5 întrebări de cultură
generală. Studiul evidențiaz ă diferențe semnificative de supraîncredere între patronii –
întemeietori și cei care nu și -au întemeiat propria afacere , precum și între antreprenorii tineri
și cei vârstnici. Un alt studiu, realizat de Simon et al. ( 2000 ), a urmărit influența a două fațete
ale supraîncrederii asupra perceperii riscului și deciziei antreprenoriale: efectul de necalibrare
și iluzia controlului , deși nu au fost tratate ca fațete ale aceluiași concept . Autorii au reușit să
evidențieze relația iluziei controlului cu perceperea riscului și decizia antreprenorială,

nereușind însă să evidențieze aceeași relație și în cazul efectului de necalibrare. În c e privește
măsurarea constructelor s -au utilizat : pentru iluzia controlului s-a urmărit cât de bine s -ar fi
descurcat în trei sarcini prezent ate într -un scenariu de afacere , pentru efectul de necalibrare
s-a apelat la o metodă de măsurare cu 10 întrebări și interva le de estimare , pentru perceperea
riscului s-au dat 9 întrebări legate de un scenariu de afacere citit în prealabil de participanți ,
iar în cazul deciziei antreprenoriale subiectul era întrebat dacă și -ar părăsi slujba pentru a
porni noua afacere dacă ar fi în locul personajului din scenariu . Un alt studiu, realizat de
Busenitz & Barney (1997) a urmărit dacă există diferențe între antreprenori și managerii din
marile corpor ații privind supraîncrederea, mai exact efectul de necalibrare. Autorii au
evidențiat în acest sens existența unor diferențe semnificative între cele două categorii de
participanți . În privința modalității de măsurare a acestui efect, cei doi autori au uti lizat și ei
metoda de măsurare cu estimarea probabilității de a avea dreptate cu 5 întrebări de cultură
generală. Keh et al. (2002) testează la rândul lor și relația dintre supraîncredere , mai specific
efectul de necalibrare și perceperea riscului , respect iv a oportunităților. Autorii au utilizat
aceeași metodă de măsurare a efectului de necalibrare ca ce a folosită de Simon et al. (2000 ),
adică metoda de măsurare cu 10 întrebări și intervale de estimare , iar perceperea riscului și a
oportunităților prin înt rebări referitoare la un scenariu de afacere prezentat participanți lor.
Studiul a evidențiat lipsa unei relații semnificative a efectului de necalibrare cu perceperea
riscului și a oportunităților (Pintea, 2007) .

1.3.6.2 Efectul mai bun ca media și comportamentul antreprenorial
În relația sa cu decizia antreprenorială, Camer er & Lovallo (1999) au folosit jocul
intrării pe p iață pentru a pune în evidență influența supraîncrederii, mai specific efectul mai
bun ca media , asupra deciziei de intrare pe o piață simulată. Acest joc simulează o piață pe
care mai mulți participanți decid simultan să intre sau nu. Pornind de la ideea că atunci când e
vorba despre propriile abilități, majoritatea oamenilor tind să se considere de asupra mediei
populației genera le, autorii compară deciziile de intrare/neintrare pe piață ale participanți lor în
două situații. În prima succesul pe piață depinde de factori aleatori , iar în a doua acesta
depinde de propriile abilități. Cea de -a doua situ ație îi pune (în opinia autorilor) pe
participanți să ia decizia în c ontextul supraîncrederii . Pentru a se asigura că explicația
intrărilor pe piață este supraîncrederea și nu o evaluare greșită a șansel or de câștig, autorii au
analizat și situația în care participanți i estimează un număr mare de intrări, dar decid totuși să

intre. Cu alte cuvinte supraîncrederea e mai acurat ă în situația în care știm că este o competiție
mare și totuși decidem să participăm. S-a cons tatat o diferență semnificativă între numărul de
intrări în condiția de supraîncredere și cea de ierarhizare aleatoare, în favoarea celei de
supraîncredere . Moore & Cain (2004) au pornit de la constatările lui Camerer și Lovallo
propunând însă înlocuirea s upraîncrederii ca explicație a intrărilor pe piață cu distorsiunea
miopiei judecăților comparative, considerând -o pe acesta din urmă ca fiind o explicație mai
generală. Sistemul de ierarhizare pe baza abilităților a fost divizat în două categorii:
ierarhiz area pe baza unei sarcini dificile respectiv ușoare. La începutul fiecărei sesiuni
experimentale, participanți i erau anunțați asupra criteriului de ierarhizare. În ambele situații ,
atât pentru testul simplu (întrebări ușoare), cât și pentru cel dificil (în trebări grele), erau date
și răspunsurile la întrebări. Ipoteza autorilor este că supraîncrederea apare doar pentru sarcini
simple și în consecință numărul mare de intrări se va înregistra doar pe piețele simple, nu și pe
cele dificile. Într-adevăr numărul mediu de intrări este semnificativ mai mare în situația
testului simplu decât în testul dificil (Pintea, 2007) .

1.3.6.3 Efectul iluzia controlului și comportamentul antreprenorial
Studiu l realizat de Simon et al. (2000 ) a urmărit atât efectul de necalibrare, cât și iluzia
controlului. Autorii au evidențiat o legătură semnificativă a iluziei controlului cu perceperea
riscului și deci zia antreprenorială. Pentru măsurarea efectului iluzia controlului s-a urmărit cât
de bine s -ar fi descurcat în trei sarcini prezentate în scenariu, pentru perceperea riscului s-au
utilizat 9 întrebări legate de un scenariu de afacere citit în prealabil de participanți , iar în cazul
deciziei antreprenoriale subiectul era întrebat dacă și -ar părăsi subiectul slujba pentru a porni
noua afacere dacă ar fi în locul p ersonajului din scenariu . Un alt studiu care a testat relația
iluziei controlului cu perceperea riscurilor și a oportunităților este cel realizat de Keh et al.
(2002). Autorii și -au propus să testeze re lația mai m ultor distorsiuni cognitive cu perceperea
riscului și a oportunităților. Printre acestea, alături de efectul de necalibrare autorii au testat și
rolul iluziei controlului. Măsurând ace astă distorsiune cu ajutorul a trei întrebări: două vizând
capacitatea p ercepută a participanți lor (antreprenori) de a prezice dinamica pieței în care își
desfășoară afacerea și una vizând capacitatea percepută de a -și duce afacerea la succes acolo
unde alții au eșuat, autorii au evidenți at o relație semnificativă a iluziei co ntrolului cu
perceperea oportunităților, relație ce este mediată de perceperea riscurilor (Pintea, 2007) .

Literatura de specialitate ce vizează studierea conceptului supraîncrederii este
controversată și neconcludentă în ceea ce privește atât intensitatea relației dintre procesul
antreprenorial și supraîncredere, dar și definirea acestui concept de distorsiune cognitivă ,
evidențiindu -se caracterul problematic .

1.4 Obiectiv e

1. Obiectivul general este acela de a investiga magnitudinea relației dintre
distorsiune a supraîncrederii și procesul antreprenorial la nivel metaanalitic.

2. Obiectivul specific urmărește investigarea factorilor care influențează intensitatea
și direcția relației dintre supraîncredere și procesul antreprenorial .

CAPITOLUL II . METODOLOGIE

2.1 Eșantion studii
Pentru a asigura o căutare completă a articolelor relevante pentru efectuarea
metaanalizei, am adoptat strategii precum:
a. Cautarea arhivelor jurnalelor care sunt cunoscute pentru publicarea unor studii
relevante, precum: Entrepreneurship, Journal of Business of Venturing, Journal of
Small Business Management, Journal of Financial Markets, Academy of Management
Review, etc.
b. Cautarea în cadrul bazelor de date: EBSCO, ProQuest, ScienceDirect , Springer,
Emerald, Sage, IEEE All – Society, American Physical Society Journals, OXFORD
Journals, American Institute of Physics Journals, Thomson Web of Knowledge
REUTERS, SCOPUS, Wiley Jour nals, Taylor & Francis Journals, Intitute of Physics
Journals, Cambridge Journals.
c. Examinarea listei de referință (bibliografice) a articolelor relevante identificate
anterior, în special a review -urilor teoretice recente.
În cadrul procesului de căutare s-au folosit urmatoarele cuvinte cheie și derivații ale
acestora : entrepreneur (cu derivate precum entrepreneuship, entrepreneurial , risk taking,
entrepreneurial decision, opportunity evaluation) și overconfidence (miscalibration, better
than average, illu sion of control) . Pentru includerea studiilor nu au existat limitări în funcție
de anul publicației.

2.2 Criterii de includere/ excludere
Au fost setate trei criterii inițiale de includere:
1. Este necesar ca studiile să exploreze și să includă date despre relația dintre
supraîncre dere și procesul antreprenorial;
2. Studiile trebuie să utilizeze un design cantitativ/ date cantitative ;
3. Studiile trebuie să ofere suficientă informați e statistică pentru a calcula mă rimea
efectului.

2.3 Concepte

2.3.1 Antreprenoriat
Antreprenoriatul este definit ca identificarea și exploatarea unor oportunități de afaceri
în cadrului unei relați i individuale cu oportunitatea și se consideră a fi un proces ce
presupune trei etape:
d. Faza de pre -întemeiere și de identific are a oportunității;
e. Faza de întemeiere sau dezvoltare și execuție;
f. Faza de post -întemeiere.
Conceptele psihologice joacă un rol important în toate aceste faze, deși antreprenorul
individual este porbabil cel mai important în primele faze și influența lui devine tot mai mică
pe măsură ce întreprinderea crește, deși liderul unei organizații nu devine niciodată lipsit de
importanță ( Frese & Gielnik, 2014) .
În concordanță cu Shane and Venkataraman (2000), am urmărit și definit
antreprenoriatul ca fiind proce sul de identi ficare și explorare a oportunită ților de a produce
bunuri și de a furniza servicii cu scopul de a face profit. Am codat procesul antrepr enorial în
funcție de etapa procesului (pre/ postîntemeiere), caracterul ecologic al măsurătorilor și
carac terul subiectiv/ obiectiv al măsurătorilor . Dat fiind faptul că modalitatea de măsurare
poate induce anumite distorsiuni (Parrott and Hertel, 1999) , am urmărit dacă măsurătorile
constructului de antreprenoriat au fost obiective sau subiective. De asemenea, s -a urmărit
validiitatea ecologică a studiilor sau măsura în care acestea au fost desfășurate în laborator și
prin utilizarea unor sarcini artific iale, precum simulări (design non -ecologic) sau au fost
realizate în contexte economice reale și au captat experiența antreprenorilor în sarcini reale,
naturale (design ecologic).

2.3.2 Supraîncredere
În literatura de specialitate nu există o definiție c lară a conceptului de
supraîncredere, iar cercetările sunt des sumarizate ca studii ce vizează su praîncrederea la nivel
general. Supraîncrederea descrie credința generală că setul de cunoștințe, predicțiile și

abilitățile deținute sunt superioare celor deț inute de cei din jur (Navis & Ozbek, 2016) .
Supraîncrederea se referă la o încredere excesivă în sine, la un optimism în cele mai multe
cazuri nejustificat (Oskamp, 1965). În studiile cecetătorilor Glaser si Webber (2007) ,
supraîncrederea se poate manifesta în următoarele forme: efectul de necalibrare
(miscalibration effect – MIS), efectul mai bun ca media (better than average effect – BTA ) și
efectul de iluzie a controlului (illusion of control effect – IOC), aceasta fiind moda litatea de
definire ș i abordare a conceptului de distorsiune a supraîncrederii și în lucrarea noastră .
Distorsiunea supraîncrederii a fost urmărită în funcție tipul acesteia (MIS, BTA, IOC),
caracterul subiectiv/ obiectiv al măsurătorilor și conținut ul specific/ general al măsurătorilor.
Modalitatea de măsurare poate induce anumite distorsiuni, motiv pentru care s -a urmărit
caracterul obiectiv sau subiectiv al măsurătorilor supraîncrederii. De asemenea, s-a urmărit
dacă măsurătorile au avut conținut adaptat contextului antre prenorial (conținut specific) sau a
vizat întrebări generale, neparticularizate contextului economic ( conținut general).

2.3.2.1 Efectul de necalibrare
Efectul de necalibrare are la bază credința unei persoane că setul de cunoștințe pe care
aceasta îl deține este mai precis decât în mod real , cu alte cuvinte la măsura în care oamenii
nu știu ceea ce nu știu . Studiile arată că, de obicei, distribuția probabilităților populației este
prea strânsă. Spre exemplu, studiile care solicită redarea unui interval de încredere de 90%
pentru mai multe cantități incerte au arătat că procentul surprizelor, procentul de valori reale
care nu se încadrează în intervalul de încredere, este mai mare de 10% (procent ul unei
persoane perfect calibrată). Alte studii analizează calibrarea probabilităților de judecată în
care oamenii sunt rugați să răspundă la întrebări cu două alternative, iar apoi sunt rugați să
estimeze probabilitatea ca răsp unsul lor să fie corect. Re zultatele arată că proporția
răspunsurilor corecte este mai mică decât proc entul estimărilor atribuite de ei înș iși (Glaser et
al., 2007).

2.3.2.2 Efectul mai bun ca media
Oamenii cred că se situează deasupra mediei , literatura de specialitate arătând că
oamenii au tendința de a avea o imagine nerealist de pozitivă despre sine. O formă importantă
de manifestare este aceea că oamenii cred ca sunt mai buni ca ceilalți în ceea ce privește

abilitățile și atributele personale pozitive. Un exemplu care evidențiază această tendință este
cel al procentului de 82% de elevi dintr -un grup care se încadrează pe sine ca fiind printre cei
30% din tre șoferi care prezintă cea mai mare siguranță la volan (Glaser et al., 2007).

2.3.2.3 Efectul de iluzie a controlului
Efectul de iluzie a controlului se referă la tendința de a crede că o perosană poate
controla evenimente viitoare sau de a le prezice. Spre exemplu, o manifestare a acestei fațete
apare la majoritatea oamenilor atunci când se implică in jocuri ce au la bază șansa și se simt
ca și cum ar putea controla următoarea aruncare a zarului sau ca rtea ce va fi î ntoarsă
(Malmendier & Taylor, 2015) .

2.4 Proced ura de lucru
Potențialele studii relevante au fost identificate în bazele de date EBSCO, ProQuest,
ScienceDirect, Springer, Emerald, Sage, etc. folosind cuvinte cheie și devrivații ale acestora:
entrepreneur (cu derivate precum entrepreneuship, entrepreneurial , risk taking,entrepreneurial
decision, opportunity evaluation) și overconfidence (miscalibration, better than average,
illusion of control) . Alte studii au fost identificate în referințele studiilor.
După o examinare prealabilă a titlurilo r și a rezumatelor, aproximativ 61 de articole
au respectat primul criteriu de includere în meta -analiză, părând să exploreze relația dintre
supraîncredere și procesul antreprenorial și au fost luate în calcul pentru analize ulterioare.
După parcurgerea integrală și detaliată a studiilor ș i după aplicarea și a celorlalte două criterii
de includere (2. – Studiile trebuie să utilizeze un design cantitativ/ date cantitative; 3. –
Studiile trebuie să ofere suficientă informație statistică pentru a calcula mă rimea efectului), s –
a stabilit un eșa ntion de 20 de studii care va fi supus analizei cantitative.
Selecția studiilor s -a făcut pe baza unor criterii precum:
1. Să vizeze problematica antreprenoriatului, chiar dacă participanții nu sunt
antreprenori, iar sarcinile sunt doar simulări, autorii să m enționeze explicit că toate
acestea simulează contextul antreprenorial, iar rezultatele să fie extrapolate la
contextul antreprenorial;

2. Să conțină suficiente date pentru a calcula mărimea efectului;
3. Să măsoare o componentă a antreprenoriatului care să poat ă fi interpretată ca un
comportament antreprenorial (intenție antreprenorială, decizie antreprenorială,
perceperea riscurilor sau a oportunităților antreprenoriale, etc.);
4. Se definește și se măsoară supraîncrederea prin una din cele trei modalități descris e
în partea teoretică a meta -analizei (efectul de necalibrare, efectul mai bun ca media
și efectul de iluzie a co ntrolului), chiar dacă autorii o numesc altfel , sau printr -o
altă modalitate, dar etichetată de autori drept supraîncredere ;
5. Să fie publicate î n peer review journals;
6. Supraîncrederea să fie tratată ca variabilă independentă sau ca predictor și nu ca o
consecință a antreprenoriatului.
Astfel, au fost identificate 287 de studii în bazele de date, rămânând un număr de 237
de studii după eliminarea duplicatelor. Din cauza faptului că nu conț ineau suficiente date
pentru a calcula mărimea e fectului, 108 de studii au fost excluse , iar 21 studii nu au îndeplinit
criteriul privind tipul publicației . Alte 47 de studii au fost excluse din ca uză că nu era
menționat în mod explicit de către autori că simulează contextu l antreprenorial și rezultatele
nu erau extrapo late co ntextului antreprenorial, iar 17 au fost excluse pentru că nu măsurau o
componentă a antreprenoriatului ce poate fi interpretată ca un comportament antreprenorial.
Din numărul rămas de studii, 15 nu au abordat supraîncrederea prin una dintre cele trei
modalități definite în partea teoretică, în timp ce 9 au fost excluse din cauza faptulu i ca
supraîncrederea nu era tratată a variabilă independent ă sau ca predictor . În analiza final ă au
fost incluse 20 de articole.
Fiecare studiu a fost codat pe baza unor moderatori precum: a. caracteristici
antreprenoriale: etapa procesului (pre/post -întemeiere), caracterul subiectiv/ obiectiv al
măsurătorilor; b. caracteristici ale supraîncrederii: tip supraîncredere, caracterul subiectiv/
obiectiv al măsurătorilor, conținut măsurători supraîncredere (general/ specific); c.
caracteristici ale participanți lor: tipul de participanți (antreprenori/ non -antreprenori),
proporția de femei, media de vârstă; d. caracteristici ale designului de cercetare: tipul
designului cercetării, caracterul ecologic/ non -ecologic. Pentru a asigura consistența
procesului de coda re și validitatea costructului, schema de codare a fost dezvoltată colaborativ
de ambii autori, în concordanță cu definițiile conceptuale și operaționale oferite în partea
teoretică. Toate situațiile de dezacord au fost soluționate ajungând la un consens.

Figura 1. Ilustrare a procesului de selecție al studiilor

2.5 Analiza datelor
Analiza s -a realizat utilizând programul Comprehensive Meta -Analysis S oftware 2. Ca
indicator al mărimii efectului s -a folosit coeficientul de corelație Pearson (r), ale cărui valori
de peste 0.50 au fost considerate ca fiind mari, cele de în jurul valorii de 0.30 ca fiind
moderate, iar valorile de aproximativ 0.10 au fost interpretate ca având efect mic (Cohen,
1988). Ținând cont de eterogenitatea studiilor, toate analizele s -au bazat pe modelul efectelor
randomizate. Studii incluse în meta -analiză
(N= 20) Studii excluse
(N = 41) Studii excluse
(N= 176) Studii după eliminarea duplicatelor
(N = 237)
Studii incluse în procesul de
screening
(N = 237)
Studii full -text evaluate pentru
eligibilitate
(N = 61) Studii identificate în bazele de date
(N = 287)

CAPITOLUL III. Rezultate

3.1 Analiza globală a relației dintre supraîncredere și antreprenoriat, ignorând direcția
relațiilor
Unul dintre scopurile acestei cercetări vizează magnitudinea relației dintre biasul
supraîncrederii și antreprenoriat. Media mărimii efectului corectată care descrie corelația
(ignorând direcția corelațiilor) dintre supraîncredere și antreprenoriat este re prezentată de un
coeficient r = 0.271, cu un interval de incredere cuprins între 0.161 și 0.375 și cu o valoare a
lui p < 0.001. Valoarea coeficientului de corelație este aproape de pragul de pragul de 0.30 și
prezintă o mărime moderată a efectului (Cohen, 1988). Figura 1 oferă distribuția mărimilor
efectului în studiile incluse în meta -analiză.

Figura 2 . Distribuția mărimilor corespunzăto are efectului global , ignorând directia efectelor

Study nam e Statistics for each study Correlation and 95% CI
Low er Upper
Correlation lim it lim it Z-Value p-Value
Arendt et al., 2016 0.226 0.091 0.354 3.243 0.001 Com bined
Åstebro & Gutierrez, 2016 0.268 0.115 0.409 3.379 0.001 19.000
Cain et al., 2015 0.087 -0.067 0.237 1.108 0.268 20.000
Cam erer & Lov allo, 1999 0.355 0.258 0.444 6.845 0.000 21.000
Cassar, 2010 0.135 0.035 0.231 2.650 0.008 Com bined
Giacom in et al., 2015 0.059 0.015 0.103 2.615 0.009 22.000
Grichnik , 2008 0.367 0.098 0.585 2.636 0.008 23.000
Houghton et al., 2000 0.152 -0.006 0.303 1.885 0.059 Com bined
Kannadhasan et al., 2014 0.215 0.052 0.367 2.577 0.010 Com bined
Lee et al., 2017 0.070 0.020 0.120 2.716 0.007 Com bined
Mehrabi & Kolabi, 2012 0.075 -0.114 0.259 0.777 0.437 11.000
Moore & Cain, 2007 0.252 0.065 0.422 2.626 0.009 Com bined
Moore et al., 2007 0.291 0.096 0.464 2.889 0.004 Com bined
Pintea et al., 2009 0.371 0.181 0.534 3.700 0.000 55.000
Pintea, 2006a 0.565 0.364 0.716 4.844 0.000 40.000
Pintea, 2006b 0.157 -0.061 0.360 1.416 0.157 Com bined
Robinson & Marino, 2015 0.225 -0.002 0.430 1.947 0.052 Com bined
Sim on & Shrader, 2012 0.148 -0.122 0.398 1.076 0.282 Com bined
Sim on et al., 2011 0.448 0.200 0.642 3.377 0.001 Com bined
Yordanov a et al., 2010 0.749 0.701 0.790 18.892 0.000 Com bined
0.271 0.161 0.375 4.705 0.000
-1.00 -0.50 0.00 0.50 1.00

3.2 Analiza bias -ului de publicare
Pentru a evalua riscul biasului de publicare al rezultatelor meta -analizei am calculat
coeficientul de corelație al testului lui Begg și Mazumdar în conformitate cu recomandările lui
Kepes et al. (2012). Acest test calculează corelați a (Kendall`s tau) într e marimea efect ului și
eroarea standard (determinată în primul rănd de mărimea eșantionului) pentru a identifica
dacă studiile mari tind să fie incluse în analiză indiferent de efectul rezultat, în timp ce studiile
mici prezintă o probabilitate crescută de a fi incluse atunci când prezintă un efect relativ mare.
În cazul nostru, rezultatele obținute în urma testului de corelație al lui Begg si
Mazumdar au evidențiat Kendall`s tau b de 0.268, nesemnificativ statistic (p= 0.097 ) ceea ce
sugerează că nu există un bias de publicare pentru relația globală dintre antreprenoriat și
supraîncredere .

3.3 Analiza de eterogenit ate
Distribuția efectelor se dovedește a fi semnificativ eterogenă , Q (19) = 326.36, p <
0.001 , adică prezintă variații suficient de puternice în magnitudinea mărimii efectului de la un
studiu la altul , încât să merite testate explicații ale acestei eterogenități în forma
moderatorilor .

3.4 Analizele de moderare

3.4.1 Moderatori legați de supraîncredere

Tip de supraîncredere
Pentru desfășurarea analizei comparative în funcție de tipul de supraîncredere (efectul
de necalibrare, efectul mai bun ca media și efectul de iluzie a controlului), șase studii
(Mehrabi & Kolabi, 2012; Giacomin et al., 2015; Grichnik, 2008 ; Lee et al., 2017; Yordanova
et al., 2010; Houghton et al., 2000) au fost eliminate din cauza faptului că nu a fost precizată
metoda de măsurare pentru a putea fi încadrat într -una dintre cele trei categorii sau încadrările

nu au avut puritate de 100% (su prapunere parțială cu una dintre cele trei categorii ale
supraîncrederii definite în partea teoretică).
Efectul mai bun ca media și efectul de iluzie a controlului prezintă coeficienți de
corelație similari de 0.286 și 0.278, valori ce sunt foarte apropiate de pragul 0.30 și care pot fi
interpretate ca având un efect moderat . În cazul efectului mai bun ca media intervalul de
încredere este cuprins între valorile de 0.181 și 0.384, având o valoare a lui p < 0.001, iar
intervalul de încredere pentru efectul de iluzie a controlului este [0.09; 0.44] , cu o valoare a
lui p de 0.004, ambele fiind semnificative statistic . În ceea ce privește efectul de necalibrare,
coeficientul de corelație obținut este de 0.10, ceea ce evidențiază un efect slab al acestuia ,
aproape de trei ori mai mic decât în cazul celorlalte doua efecte , dar semnificativ statistic,
având următorul interval de încredere [0.03; 0.16] , cu o valoare a lui p de 0.005 . Analiza
comparativă prezintă difer ențe semnificative între categorii , Q(2)= 9.94, p= 0.007. Tabelul 1
ilustrează rezultatele analizei comparative în funcție de tipul de supraîncredere.

Tabelul 1 . Analiza comparativă a efectelor în funcție de tipul de supraîncredere
Tip supraîncredere N r Li Ls Z p Q df P
Efectul mai bun ca media 6 0.286 0.181 0.384 5.191 0.000 9.942 2 0.007
Efectul de iluzie a
controlului 2 0.278 0.093 0.445 2.908 0.004
Efectul de necalibrare 6 0.100 0.030 0.169 2.789 0.005
N, numărul de studii; r, coeficientul de corelație Pearson; Li/Ls, Limită inferioară/ Limită
superioară a intervalului de încredere; df, gradul de libertate;

Caracterul obiectiv/subie ctiv al măsurării supraîncrederii
Pentru desfășurarea analizei comparative în funcție de caracterul obiectiv sau subiectiv
al măsurătorilor, două studii au fost eliminate din cauza faptului că nu a fost precizat
caracterul măsurătorilor sau au folosit atât măsurători obiective, cât și subiective (Mehrabi &
Kolabi, 201 2; Houghton et al., 2000).
Un alt moderator luat în considerare este cel al caracterului obiectiv/ subiectiv al
măsurării supraîncrederii. În urma analizei, rezultatele o bținute evidențiază o diferență majoră

între cele două tipuri de măsurare, cu valori ale lui r de 0.204 în cazul măsurărilor obiective și
respectiv 0.400 în cazul măsu rătorilor subiective. Se poate observa că, deși diferențele între
cele două categorii nu sunt semnificative statistic , Q(1)= 1.48, p= 0.223, caracterul subiectiv
al măsurărilor redă un coeficient aproape dublu comparativ cu cel din cazul caracterul ui
obiectiv. Aceasta înseamnă practic tendința de supraestimare a efectului generat de
măsurătorile subiective ale supraîncrederii. I nterva lul de încredere în cazul măsurătorilor
subiective este mult mai larg decât în cazul măsurătorilor obiective, fiind cuprins între 0.117
și 0.622, în timp ce intervalul pentru măsurarea obiectivă este mai precis, cuprins între
valorile de 0.042 și 0.356 , fapt ce ar putea explica absența unei diferențe semnificative între
cele două categorii. Analiza comparativă a efectelor în funcție de caracterul obiectiv/
subiectiv al măsurătorilor este redată în tabelul 2 .

Tabel 2 . Analiza comparativă a efectelor în funcț ie de caracterul subiectiv/obiectiv al
măsurătorilor
Tip măsurare N R Li Ls Z p Q df P
Obiectiv 14 0.204 0.042 0.356 2.455 0.014 1.484 1 0.223
Subiectiv 4 0.400 0.117 0.622 2.714 0.007
N, numărul de studii; r, coeficientul de corelație Pearson; Li/Ls, Limită inferioară/ Limită
superioară a intervalului de încredere; df, gradul de libertate;

Conținut ul măsurători lor supraîncrederii
Pentru desfășurarea analizei comparative în funcție de conținutul specific sau general
al măsurătorilor, două studii au fost eliminate din cauza faptului că prezentau atât măsurători
cu caracter specific, cât și general sau nu a fost precizat conținutul (Mehrabi & Kolabi, 2012;
Pintea, 2006b).
În ceea ce privește conținutul general sau specific al măsurătorilor, rezultatele obținute
în urma analizei comparative evidențiază faptul că diferențele dintre cele două categorii sunt
nesemnificative statistic, Q având o valoare de 0.16 și valo area lui p fiind de 0.68 0. S-au
obținut v alori similare ale coefic ientului de co relație r de 0.28 pentru conținutul general și de
0.23 pentru cel specific , ambele semnificative statistic . Cu alte cuvinte, indiferent de
conținutul specific sau general al măsurătorilor supraîncrederii, marimea efectului a fost

aceeași (medie). Analiza c omparativă a efectelor în funcție de conținutul măsurătorilor
supraîncrederii este ilustrată în tabelul 3.

Tabel 3 . Analiza comparativă a efectelor în funcție de conținutul măsurătorilor
Conținut măsurare N R Li Ls Z P Q df P
General 7 0.281 0.081 0.460 2.720 0.007 0.164 1 0.685
Specific 11 0.230 0.069 0.379 2.785 0.005
N, numărul de studii; r, coeficientul de corelație Pearson; Li/Ls, Limită inferioară/ Limită
superioară a intervalului de încredere; df, gradul de libertate;

Așadar, a nalizele comparative desfășurate în funcție de moderatorii specifici
supraîncredereii au evidențiat faptul ca manifestarea a două dintre cele două fațete ale
supraîncrederii, efectul mai bun ca media și efectul de iluzie a controlului, prezintă o asociere
mai pute rnică cu antreprenoriatul, având un efect moderat , comparativ cu cea de -a treia fațetă,
efectul de necalibrare, care prezintă un efect redus . Intensitatea relației dintre supraîncredere
și antreprenoriat pare a fi supraestimată de caracterul subiect iv al m ăsurătorilor, (acestea
predominâ nd în studiile incluse în meta -analiză ), dar neinfluențată de specificitatea sau
generalitatea conținutului măsurătorilor supraîncrederii.

3.4.2 Moderatori legați de antreprenoriat

Etapa procesului antreprenorial
Etapele de postîntemeiere și preîntemeiere ale antreprenoriatului nu prezintă diferențe
semnificative în ceea ce privește valorile lui r , acesta având valoarea de 0.27 , cu o valoare a
lui p de 0.018 în eta pa de postîntemeiere și de 0.22 , cu o valoare a lui p de 0 .004 în cea de
preîntemeiere, valori ce prezintă un efect slab spre moderat , cu o ușoară diferență în favoarea
etapei de postîntemeiere. Diferențele observate în urma analizei în funcție de cele două
categorii sunt nesemnificative statistic , Q având o valoare de 0.16, în timp ce a lui p este de
0.68. Altfel spus, indiferent de etapa procesului antreprenorial, mărimea efectului este

similară ( redusă spre medie). Analiza comparativă a efectelor în funcție de etapa procesului
antreprenorial este re dată în tabelul 4.

Tabelul 4 . Analiza comparativă a efectelor în funcție de etapa procesului antreprenorial
Etapă
antreprenoriat N r Li Ls Z p Q df P
Postintemeiere 6 0.276 0.048 0.476 2.361 0.018 0.169 1 0.681
Preintemeiere 14 0.221 0.071 0.361 2.863 0.004
N, numărul de studii; r, coeficientul de corelație Pearson; Li/Ls, Limită inferioară/ Limită
superioară a intervalului de încredere; df, gradul de libertate;

Caracterul ecologic al măsurătorilor antreprenoriatului
Un alt aspect important îl reprezintă caracterul ecologic sau non -ecologic al
măsurătorilor antreprenoriatului. Analiza mărimilor efectului în funcție de natura ecologică a
designului a evidențiat rezultate nesemnificative statistic în ceea ce privește car acterul
ecologic, cu o v aloare a lui r de 0.057, a lui p de 0.655 , CI95%= [-0.19; 0.29] , evidenți ind un
efect slab. Î n timp ce în cazul caracterului non -ecologic r are o valoare de 0.295 , iar p < 0.001 ,
cu un interval de încredere de [0.15; 0.42] , efectul observa t fiind unul moderat , semnificativ
statistic .
De remarcat este faptul că, deși diferențele dintre cele două categorii sunt
semnificativ e statis tic doar la p< 0.10 (vezi tabelul 5) , predominanța studiilor cu măsurători
non-ecologice (75%) , generează o supraestimare a efectului . Cu alte cuvinte , impactul asupra
antreprenoriatului real/ecologic este unul mai degrabă cvasi -nul. Analiza comparativă a
efectelor în funcție de caracterul ecologic al măsurătorilor antreprenoriatului se regăsește in
tabelul 5 .

Tabelul 5 . Analiza comparativă a efectelor în funcție de caracterul ecologic al măsurătorilor
antreprenoriatului
Caracterul
măsurătorilor
(antreprenoriat) N r Li Ls Z p Q df P
Ecologic 5 0.057 -0.190 0.297 0.447 0.655 2.812 1 0.094
non-ecologic 15 0.295 0.158 0.420 4.125 0.000
N, numărul de studii; r, coeficientul de corelație Pearson; Li/Ls, Limită inferioară/ Limită
superioară a intervalului de încredere; df, gradul de libertate;

Caracterul obiectiv/subiectiv al măsurării antreprenoriatului
În ceea ce privește tipul de măsurare, obiectiv sau subiectiv, al antreprenoriatului
putem observa un efect slab în cazul măsurătorilor cu caracter obiectiv, r având o valoare de
0.171 și p de 0.115 , fiind nesemnificativ statistic . În schimb, caracterul su biectiv al
măsurătorilor prezintă un efect moderat, valoarea lui r de 0.272 fiind apropiata de pragul de
0.30 și valoarea lui p fiind de 0.001 , fiind semnificativ statistic . Deși în urma analizei
comparativă a celor două categorii valorile obținute ale lui Q = 0.61 și P = 0.434 sugerează
diferențe nesemnificative , se poate observa că subiectivitatea măsurătorilor accentuează
legătura supraîncrederii cu antreprenoriatul. Analiza comparativă a efectelor în funcție de
caracterul obiectiv/subiectiv al măsurăto rilor antreprenoriatului este redată în tabelul 6.

Tabelul 6. Analiza comparativă a efectelor în funcție de caracterul obiectiv/subiectiv al
măsurătorilor antreprenoriatului
Tip măsurare N r Li Ls Z P Q df P
Obiectiv 7 0.171 -0.042 0.369 1.575 0.115 0.612 1 0.434
Subiectiv 13 0.272 0.121 0.411 3.475 0.001
N, numărul de studii; r, coeficientul de corelație Pearson; Li/Ls, Limită inferioară/ Limită
superioară a intervalului de încredere; df, gradul de libertate;

Ținând cont de rezultatele obținute în urma analizelor comparative în funcție de
caracterul ecologic/ non -ecologic și cel obiectiv/ subiectiv al măsuratorilor antreprenoriatului,
putem observa tendința de supraestimare a efectelor supraîncrederii prin intermediul
caracterului artifi cal al măsurătorilor, cu o predominanță de 75% în ca zul caracterului non –
ecologic, respectiv 65% în cazul celui subiectiv, impactul real fiind mult mai mic.

3.4.3 Moderatori legați de caracteristicile eșantionului

Tip de subiecți
Pentru desfășurarea ana lizei în funcție de tipul de subiecți, două studii au fost
eliminate din cauza faptului că eșsantionul de participanți este mixt, alcătuit atât din
antreprenori, cât și din non -antreprennori (Lee et al., 2017; Simon & Shrader, 2012).
În urma analizei în fu ncție de statutul de antreprenor sau non -antreprenor al
participanților , se poate observa că valorile lui r sunt similare, avân d o valoare de 0.266 , cu
p=0.038 și un interval de încredere de [0.01; 0.48] în cazul participanților lor care sunt
antreprenori ș i o valoare de 0.260 , cu p= 0.002, cu un interval de încredere de [0.10; 0.40 ], în
cazul participanți lor ca re nu sunt antreprenori. Ambele valori , semnificative statistic, pot fi
interpretate ca a vând un efect slab spre moderat . Diferențele dintre cele dou ă categorii sunt
nesemnificativ e statistic, Q(1)= 0.002, iar p având valoarea de 0.968. Cu alte cuvinte,
indiferent de statutul de antreprenori sau non -antreprenori al participanților , mărimea efectul ui
observat este aceeaș i (medie ). Analiza comparativă a efectelor în funcție tipul de subiecți este
ilustrată în tabelul 7.

Tabelul 7. Analiza comparativă a efectelor în funcție tipul de subiecți
Tip subiecți N r Li Ls Z p Q df P
Antreprenori 5 0.266 0.015 0.485 2.078 0.038 0.002 1 0.968
Non-antreprenori 13 0.260 0.101 0.405 3.173 0.002
N, numărul de studii; r, coeficientul de corelație Pearson; Li/Ls, Limită inferioară/ Limită
superioară a intervalului de încredere; df, gradul de libertate;

Zona geografică
Pentru desfășurarea analzei comparative în funcție de zona georgrafică în care sunt
stabiliți participanții au fost eliminate trei studii din cauza faptului că eșantioanele sunt
alcătuite din participanți de națonalități diferite sau din Orient (Giacomin et al., 2015;
Kannadhasan et al., 2014; Mehr abi & Kolabi, 2012).
În urma analizei în funcție de zona geografică se poate observa că aceasta joacă un rol
important în ceea ce priveste relația supraîncrederii cu antreprenoriatul. În cazul continentului
european valoarea lui r este de 0.406 (moderată spre mare) , cu o valoare a lui p < 0.001,
având un interval de încredere de [0.24; 0.54] . În cazul continentului american, r are o valoare
de 0.153 (mică spre medie) , cu o valoare a lui p de 0.046, cu interval ul de încredere de [0.002;
0.297] . Diferența pr ivind intensitatea relației supraîncrederii cu antreprenoriatul dintre cele
două culturi este semnificativă , corelația fiind de 2,6 ori mai mare în Europa , iar valoarea lui
Q = 5.13, P = 0.023 . Analiza comparativă a efectelor în funcție de zona geografică se
regăsește în cadrul tabelului 8.

Tabelul 8 . Analiza comparativă a efectelor în funcție de zona geografică
Zonă geografică N R Li Ls Z P Q df P
Europa 7 0.406 0.241 0.548 4.570 0.000 5.133 1 0.023
USA + Canada 10 0.153 0.002 0.297 1.991 0.046
N, numărul de studii; r, coeficientul de corelație Pearson; Li/Ls, Limită inferioară/ Limită
superioară a intervalului de încredere; df, gradul de libertate;

În ceea ce privește caracteristicile participanților, putem observa că, deși există o
mărime medie a efectului supraîncrederii asupra antreprenoriatului, nu există diferențe
semnificative în funcție de statutul de antreprenor sau non -antreprenor pe care ac eștia îl au. În
schimb, zona geografică din care participanții provin influențează intensitatea relației
supraîncrederii cu antreprenoriatul, participanții din contextul antreprenorial european
evidențiind o asociere mai puternică , comparativ cu participa nții care provin din contextul
antreprenorial al continentului american.

CAPITOLUL IV. DISCUȚII

Supraîncrederea reprezintă o carcateristică ce stă la baza distorsiunilor cognitive în
procesul de luare a deciziilor și poate avea un impact negativ asupra activității economice.
Contextul antreprenorial presupune caracteristici precum incertitudine, complexitate și
nefamiliaritate, trăsături ce pot spori susceptibilitatea și nivelul de supraîncredere. Un
argument pentru efectele negative ale supraîncrederii asupra decizilor luate îl reprezintă faptul
că duce la o evaluare incompletă a riscului, minimizând pierderile asociate (Trevelyan, 2008).
Efectul de necalibrare , una dintre cele trei fațete ale supraîncrederii, se referă la
tendința oamenilor de a supraes tima precizia estimărilor pe care le fac, cu alte cuvinte la
măsura în care oamenii nu știu ceea ce nu știu (Lichtenstein & Fischoff, 1977; Forbes, 2005).
Efectul mai bun ca media , cea de -a doua fațetă, se referă la tendința celor mai mulți oameni de
a se considera deasupra mediei populației. Cu alte cuvinte este vorba despre tendin ța
oamenilor de a avea o percepție pozitivă nerealistă asupra propriei persoane (Taylor &
Brown, 1988; Svenson, 1981; Glaser & Weber, 2003). Efectul de iluzie a controlului, ultima
fațetă a supraîncrederii , se referă la tendința de supraestimestimare a măsurii în care abilitățile
unei persoane pot îmbunătăți performanța în situații în care abilitățile acesteia nu sunt un
factor decisiv, șansa fiind în mai mare măsură implicată. Altfel spus, persoanele își
supraestimează abilitățile de a controla sau prezice evenimentele viitoare (Langer, 1975;
Langer & Roth, 1975; Goodman & Irwin, 2005).
Meta -analiz a de față și-a propus să investigheze factorii care influențează intensitatea
și direcția relației dintre supraîncredere , cu cele trei fațete ale sale (efectul de necalibrare,
efectul mai bun ca media și efectul de iluzie a controlului) și procesul antreprenorial și a
magnitudinii relației la nivel me taanalitic.
În concordanță cu obiectivul nostru, literatura de specialitate este eterogenă. Totuși,
analiza cantitativă a mărimilor efectului incluse în meta -analiză sugerează o schimbare de
perspectivă. Per total, rezultatele arată o mărime medie a efect ului pentru relația dintre
distorsiunea supraîncredeii și procesul antreprenorial (atunci când direcția relațiilor este
ignorată), r = 0271, semnificativă statistic cu o valoare a lui p < 0.001 .
Analizele comparative desfășurate în funcție de moderatorii specifici supraîncredereii
au evidențiat faptul ca manifestarea a două dintre cele două fațete ale supraîncrederii, efectul

mai bun ca media și efectul de iluzie a controlului, prezintă o asociere mai puterni că cu
procesul antreprenoria l, având o mărime a efectului moderată (r = 0.28, respectiv r = 0.27),
comparativ cu cea de -a treia fațetă, efectul de necalibrare, care prezintă o mărime slabă a
efectului (r = 0.10) . Toate cele trei valori de corelație sunt semnificative statistic. Diferențele
dintre cele trei categorii ale supraîncrederii sunt semnificative statistic (Q = 9.94, P = 0.007),
ceea ce este în concordanță cu literatura de specialitate care susține suprapunerea doar parțială
a celor trei concepte (Glaser & Weber, 2003; Deaves et al., 20 03; Oberlechner & Osler, 2003;
Regner et al., 2004; Glaser et al. , 2005).
În ceea ce privește factorii care influențează intensitatea relației dintre supraîncredere
și antreprenoriat, dacă raportăm rezultat ul total la cele obținute în urma analizelor
compa rative privind caracterul ecologic/ non -ecologic al designului, caracterul obiectiv/
subiectiv (atât al măsurătorilor supraîncrederii, cât și al măsurătorilor antreprenoriatului) ,
putem observa tendința de supraestimare a efectului cauzată de predominanța studiilor în care
măsurătorile au caracter non -ecologic (75%) și caracter subiectiv (65%) . Cu alte cuvinte,
impactul real al supraîncrederii în contextul antreprenorial este mult mai mic, caracterul
artificial al măsurătorilor accentuând intensitatea relaț iei dintre cele două constructe. În
schimb, indiferent de conținutul specific sau general al măsurătorilor supraîncrederii , gradul
de corelație este similar, mărimea medie a efectului mentinându -se în ambele situații ,
neexistând diferențe semnificative . Aceste rezultate re comandă o abordare mai atentă în ceea
ce privește alegerea tipului de măsuratori atât pentru antreprenoriat, cât și pentru
supraîncredere, acordând o importanță sporită acestui as pect în cercetările viitoare , pentru a
elimina supraestim area efectului din cauza metodei folosite .
De asemenea, un alt factor care influențează intensitatea relației dintre supraîncredere
și antreprenoriat și care s -a evidențiat în meta -analiza noastră îl reprezintă zona geografică în
care se situează partic ipanții. În acest sens, în cazul participanților europe ni se observă o
intensitate mai mare a relației dintre distorsiunea supraîncrederii și procesul antreprenorial ,
având un coeficient de corelație de 2,6 ori mai mare (r= 0.40) decât cel obținut în cazul
participanților americani și canadieni (r = 0.15). Acest aspect ar putea fi explicat de faptul că
valoarea predictivă a supraîncrederii este mai mică pe continentul american deoarece alți
factori prezic antreprenoriatul. Gradul de dez voltare al culturii antreprenoriale la nivelul
Europei este mult mai slab comparativ cu cel de la nivelul S.U.A. și Canadei, ceea ce poate
duce la creșterea valorii predictive a factoriilor subiectivi , mediul antreprenorial fiind
caracterizat într -o mai ma re măsură de impredictibiliate, nefamiliaritate și instabilitate . Cu alte

cuvinte, pe continentul american, factorii care prezic an treprenoriatul sunt alții decât în cazul
Europei, preponderent obiectivi datorită contextului antreprenorial mult mai bine de zvoltat și
consolidat.
Literatura de specialitate care vizează relația dintre distorsiunea supraîncred erii și
procesul antreprenorial prezintă o diversitate mare a studiilor . La nivel metaanalitic,
rezultatele obținute în urma analizei comparative în funcție de statutul participanților din
studiile incluse în această meta -analiză (antreprenori/ non -antreprenori) , relevă faptul că nu
sunt diferențe semnificative între cele două categorii de participanți , mărimea efectului fiind
aceeași în ambele cazuri (r = 0.26) . Analiza cantitativă oferă explicații pentru diversitatea
literaturii.
Alături de contribuțiile aduse, meta -analiza de față are și căteva limite. Sumarizând,
analiza noastră a evidențiat o asociere pozitivă între distorsiunea supraîncrederii și procesul
antreprenorial, dar că nu estistă diferențe semnificative între antreprenori și non -antreprenori
în ceea ce privește intensitatea relației. Totuși, efectul observat pare a fi supraestimat de
caracterul artificial al măsutătorilor, ceea ce implică un impact în contextul antreprenorial real
mult mai mic, conturându -se astfel recomandarea noastră ca viitoarele studii să acorde o
importanță crescută metodei folosite. Utilizarea unor măsurători obiective și ecologice sunt
necesare pentru a putea evalua impactul real al supraîncrederii asupra procesului
antreprenorial . Totuși, d istorsiunea supraîncrederii nu este cea mai generoasă direcție de
cercetare .
De asemenea, la fel ca și în cazul unor eforturi similare, calitatea m eta-analizei
desfășurate nu este independentă de calitatea studiilor incluse în analiză . O altă limită poate fi
reprezentată de numărul redus de moderatori și caracterul grosier al încadrării
antreprenoriatului (pre/ postîntemeiere).

CAPITOLUL V. CONCLUZII

Prin sintetizarea rezultatelor obținute în cadrul cercetării de față în literatura
antreprenorială ce vizează relația dintre supraîncredere și procesul antreprenorial, această
meta -analiză oferă o perspectivă utilă asupra implicațiilor pe care le are supraîncr ederea în
contextul antreprenorial. Aceasta reprezintă un punct de plecare pentru viitoare le meta -analize
și studii care explorează relația dintre cele două constructe (supreîncredere și antreprenoriat)
și a fațetolor acestora.
Rezultatele obținute relevă un grad mo derat de intensitate al relației dintre
antreprenoriat și supraîncredere la nivel global. Aceste rezultate variază în mod special în
funcție de fațetele conceptului de supraîncredere, caracterul obiectiv/ subiectiv al
masurătorilor, caracterul ecologic/ no n-ecologic al designului, dar și în funcție de indicatori
socio -demografici, precum zona geografică a participanților.
Caracterul artificial al măsurătorilor accentuează intensitatea relației, mărimea
efectului fiind supraestimată din cauza predominanței de 65 -75% a studiilor cu caracter
subiectiv și non-ecologic. În mod real, impactul supraîncredereii asupra procesului
antreprenorial nu este atat de puternic.
Rezultatele obținute recomandă o abordare mai atentă în ceea ce privește alegerea
tipului de mă suratori atât pentru antreprenoriat, cât și pentru supraîncredere, acordând o
importanță sporită acestui ascpect în cercetările viitoare, pentru a elimina supraestimarea
efectului din cauza metodei folosite.

Bibliografie

Arend, R. J., Cao, X., Grego‐Nagel, A., Im, J., Yang, X., & Canavati, S. (2016). Looking
Upstream and Downstream in Entrepreneurial Cognition: Replicating and Extending
the Busenitz and Barney (1997) Study. Journal of Small Business Management.
ÅSTEBRO, T., & GUTIERREZ, C. (2016 ). THE IMPACT OF OVERCONFIDENCE ON
MARKET ENTRY. Academy Of Management Annual Meeting Proceedings, 1116 –
1121.
Boyd, N. G., Vozikis, G. S. (1994). The influence of self -eficacy on the development of
entrepreneurial intentions and actions. Entrepreneurship : Theory and Practice, 18, 63 –
77
Brandstatter, H. (1997). Becoming an entrepreneur – a question of personality structure?
Journal of Economic Psychology, 18 , 157 -177
Brockhaus, R. H. (1975). I -E locus of control scores as predictors of entrepreneurial
intentions. Academy of Management 35th Annual Meeting
Burmeister, K., & Schade, C. (2007). Are entrepreneurs' decisions more distorsiuneed? An
experimental investigation of the susceptibility to status quo distorsiune. Journal of
business Venturing , 22(3), 340-362.
Busenitz, L. W., Barney, J. B. (1997). Differences between entrepreneurs and managers in
large organizations: biases and heuristics in strategic decision -making. Journal of
Business Venturing, 12, 9 -30
Cain, D. M., Moore, D. A., & Haran, U. (2015) . Making sense of overconfidence in market
entry. Strategic Management Journal, 36(1), 1 -18.
Camerer, C., & Lovallo, D. (1999). Overconfidence and excess entry: An experimental
approach. The American Economic Review, 89(1), 306 -318.

Cassar, G. (2010). Are individuals entering self ‐employment overly optimistic? an empirical
test of plans and projections on nascent entrepreneur expectations. Strategic
Management Journal, 31(8), 822 -840.
Cesarini, D., Sandewall, O., Johannesson, M. (2005). Confidence interval estimation tasks
and the economic of overconfidence. Journal of Economic Behavior & Organization,
in press
Chedli, M. E. (2016). Entrepreneurial motivation and performance of enterprises. Economics,
Management, And Financial Markets, (1), 175
Chui, A., Tit man, S., Wei, J., 2010. Individualism and momentum around the world. Journal
of Finance 65, 361 –392.
Cohen, J. (1988). Statistical Power Analysis for the Behavioral Sciences, 2nd Edn. Hillsdale,
NJ: Lawrence Erlbaum Associates, Inc.
Cooper, A. C., Woo, C. Y., & Dunkelberg, W. C. (1988). Entrepreneurs’ perceived chances
for success. Journal of Business Venturing, 3, 97 –108.
Cossette, P. (2014). Heuristics and cognitive distorsiunees in entrepreneurs: a review of the
research. Journal of Small Business & Entrepreneurship , 27(5), 471 -496.
Crant, M. J. (1996). The proactive personlity scale as a predictor of entrepreneurial intentions.
Journal of Small Business Management, 34 (3) , 42-49
Davis, D., Sundahl, I. and Lesbo, M. (2000). Illusory personal control a s a determinant of bet
size and type in casino craps games. Journal of Applied Social Psychology 30, 1224 –
1242.
Deaves, R., Luders, E., Luo, R. (2003). An experimental test of the impact of overconfidence
and gender on trading activity. Working paper, McMa ster University.
Dosi, G., Lovallo, D. (1997). Rational entrepreneurs or optimistic martyrs? Some
considerations on technological regimes, corporate entries, and the evolutionary role
of decision biases, in Technological Innovation: Oversights and Foresigh ts. R. Garud,
P. R. Nayyar and Z. B. Shapira, eds. Cambridge, U.K.: Cambridge University Press,
41–70.

Eisenhauer, J. G. (1995). The entrepreneurial decision: Economic theory and empirical
evidence. Entrepreneurship: Theory and Practice , 19(4), 67 -80.).
Fellner, G. (2004). Illusion of control as a source of poor diversification: An experimental
approach , Discussion Paper on Strategic Interaction 2004 -28, Max Planck Institute of
Economics, Strategic Interaction Group, ftp://papers.mpiew –
jena.mpg.de/esi/discussionpapers/2004 -28.pdf
Fischhoff, B., Slovic, P., Li chtenstein, S. (1977): Knowing with certainty: The
Appropriateness of Extreme Confidence. Journal of Experimental Psychology, 3, 552 –
564.
Forbes, D. P. (2005). Are some entrepreneurs more overconfident than others? Journal of
Business Venturing, 20, 623 -640
Frese, M., & Gielnik, M. M. (2014). The psychology of entrepreneurship. Annu. Rev. Organ.
Psychol. Organ. Behav. , 1(1), 413 -438.
Giacomin, O., Janssen, F., & Shinnar, R. S. (2015). University Students and their faculty:
perceptions of entrepreneurial opt imism, overconfidence and entrepreneurial
Intentions/Les étudiants et leurs professeurs: optimisme, excès de confiance et
intention entrepreneuriale/Los estudiantes y sus profesores: optimismo, exceso de
confianza e intencion empresarial. Management intern ational, 20(1), 123.
Glaser, M., & Weber, M. (2007). Overconfidence and trading volume. The Geneva Risk and
Insurance Review , 32(1), 1 -36.
Glaser, M., Langer, M., Weber, M. (2005). Overconfidence of professionals and ley man:
individual differences within and between tasks? Working Paper, University of
Mannheim, University of Muenster
Glaser, M., Langer, T., & Weber, M. (2010). Overconfidence of professionals and lay men:
individual differences within and between tasks?.
Glaser, M., Langer, T., & Weber, M. (2013). True overconfidence in interval estimates:
Evidence based on a new measure of miscalibration. Journal of Behavioral Decision
Making , 26(5), 405 -417

Glaser, M., Weber, M. (2003). Overconfidence and Trading Volume. Working paper,
University of Mannheim.
Glaser, M., Weber, M., 2010. Overconfidence. In: Baker, H., Nofsinger, J. (Eds.), Behavioral
Finance: Investors, Corporations, and Markets. John Wiley & Sons, Inc., Hoboken,
NJ.
Goel, A. M. (2002). The role of overconfidence within financial mark ets and firms (Doctoral
dissertation).
Goodman, J. K., Irwin, J. R. (2005). Special random numbers: beyond the illusion of control.
Organizational Behavior and Human Decision Processes, in press
Grichnik, D. (2008). Risky choices in new venture decisions —experimental evidence from
Germany and the United States. Journal of International Entrepreneurship, 6(1), 22 -47.
Houghton, S. M., Simon, M., Aquino, K., & Goldberg, C. B. (2000). No safety in numbers:
Persistence of biases and their effects on team risk perception and team decision
making. Group & Organization Management, 25(4), 325 -353.
Ivanova Yordanova, D., & Ivanova Alexandrova -Boshnakova, M. (2011). Gender effects on
risk-taking of entrepreneurs: evidence from Bulgaria. International Journal of
Entre preneurial Behavior & Research, 17(3), 272 -295.
Kannadhasan, M., Aramvalarthan, S., & Kumar, B. P. (2014). Relationship among cognitive
biases, risk perceptions and individual’s decision to start a venture. Decision, 41(1),
87-98.
Keh, H. T., Foo, M. D., L im, B. C. (2002). Opportunity evaluation under risky conditions: the
cognitive processes of entrepreneurs. Entrepreneuship: Theory & Practice, winter,
125-148
Kepes, S., Banks, G. C., McDaniel, M., and Whetzel, D. L. (2012). Publication bias in the
organiz ational sciences. Organ. Res. Methods 15, 624 –662.
Koellinger, P., Minniti, M., & Schade, C. (2007). “I think I can, I think I can”:
Overconfidence and entrepreneurial behavior. Journal of economic psychology , 28(4),
502-527

Langer, E. (1975). The Illusio n of Control. Journal of Personality and Social Psychology, 32,
311-328.
Langer, E., Roth, J. (1975). Heads I Win, Tails It’s Chance: The Illusion of Control as a
Function of the Sequence of Outcomes in a Purely Chance Task. Journal of
Personality and Soci al Psychology, 32, 951 -955.
Lee, J. M., Hwang, B. H., & Chen, H. (2016). Are founder CEOs more overconfident than
professional CEOs? Evidence from S&P 1500 companies. Strategic Management
Journal.
Lichtenstein, S., & Fischoff, B. (1977). Do those who know more also know more about how
much they know? Organizational Behavior and Human Performance, 20, 159 –183.
Malmendier, U., & Taylor, T. (2015). On the Verges of Overconfidence . Journal of
Economic Perspectives, 29(4), 3 -8.
Mehrabi, R., & Kolabi, A. M. (201 2). Investigating Effect of Entrepreneur’s Personal
Attributes and Cognitive Heuristics on the Quality of Entrepreneurial Strategic
Decision Making. Global Business and Management Research: An International
Journal, 4(2), 178.
Moore, D. A., & Cain, D. M. ( 2007). Overconfidence and underconfidence: When and why
people underestimate (and overestimate) the competition. Organizational Behavior and
Human Decision Processes, 103(2), 197 -213.
Moore, D. A., Cain, D. M. (2004). Myopic biases in comparative judgment and
entrepreneurial entry. Tepper Working Paper Number 2003 -E76, Pittsburgh, PA.
Moore, D. A., Oesch, J. M., & Zietsma, C. (2007). What competition? Myopic self -focus in
market -entry decisions. Organization Science, 18(3), 440 -454.
Navis, C., & Ozbek, O. V . (2016). The right people in the wrong places: The paradox of
entrepreneurial entry and successful opportunity realization. Academy of Management
Review , 41(1), 109 -129.
Oberlechner, T., Osler, C. L. (2003). Overconfidence in currency markets, Working pap er.

Ozaralli, N., & Rivenburgh, N. K. (2016). Entrepreneurial intention: antecedents to
entrepreneurial behavior in the USA and Turkey. Journal of Global Entrepreneurship
Research , 6(1), 3.
Parrott, W. G., and Hertel, P. (1999). “Research methods in cognition and emotion,” in The
Handbook of Cognition and Emotion, eds T. Dalgleish and M. Power (Chichester:
Wiley), 61 –81.
Pintea, S. (2006). ROLUL BIASĂRILOR COGNITIVE ÎN DECIZIA DE INTRARE PE O
PIAȚĂ SIMULATĂ. Psihologia Resurselor Umane, 4(1), 62.
Pintea, S. (2006). THE INFLUENCE OF EXPERIMENTALLY INDUCED „BETTER
THAN AVERAGE" EFFECT UPON THE ENTREPRENEURIAL
DECISION. Cognitie, Creier, Comportament/Cognition, Brain, Behavior, 10(3).
Pintea, S. (2007). Elemente de psihologie antreprenorială: repere teore tico-experimentale.
ASCR [Asociația de Științe Cognitive din România].
Pintea, S., Zaharia, A., & Macavei, B. (2009) Rolul iluziei controlului și al credințelor
iraționale în deciziile antreprenoriale.
Pirinsky, C. (2013). Confidence and economic attitudes. Journal of Economic Behavior &
Organization , 91, 139 -158.
Regner, I., Hilton, D., Cabantous, L., Vautier, S. (2004). Overconfidence, miscalibration and
positive illusions. Working paper, University of Toulouse.
Ren, Y. (2010). Distorsiuneed deci sions: Three essays on decision making . THE
UNIVERSITY OF TEXAS AT DALLAS.
Robinson, A. T., & Marino, L. D. (2015). Overconfidence and risk perceptions: do they really
matter for venture creation decisions?. International Entrepreneurship and
Management Jo urnal , 11(1), 149 -168.
Robinson, A. T., & Marino, L. D. (2015). Overconfidence and risk perceptions: do they really
matter for venture creation decisions?. International Entrepreneurship and
Management Journal, 11(1), 149 -168.

Russo, J. E., Schoemaker, P. J. H. (1992). Managing overconfidence. Sloan Management
Review, 33(29), 7 -17
Shane, S., and Venkataraman, S. (2000). The promise of entrepreneurship as a field of
research. Acad. Manag. J. 25, 217 –226
Simon, M., & Shrader, R. C. (2012). Entrepreneurial act ions and optimistic overconfidence:
The role of motivated reasoning in new product introductions. Journal of Business
Venturing, 27(3), 291 -309.
Simon, M., Houghton, S. M., & Aquino, K. (2000). Cognitive biases, risk perception, and
venture formation: how individuals decide to start companies. Journal of Business
Venturing, 15, 113 -134
Simon, M., Kim, J., Houghton, S. M., & Deng, X. (2011). When It's Right to be" Wrong":
The Effects of Overconfidence and Planning on Product Performance in a Dynamic
Environm ent. Journal of Small Business Strategy, 22(1), 21.
Svenson, O. (1981): Are we all less risky and more skillful than our fellow drivers? Acta
Psychologica, 47, 143 -148.
Taylor, S. E. & Brown, J. D. (1988). Illusion and well -being: A social psychological
perspective on mental health. Psychological Bulletin, 103, 193 -210.
Trevelyan, R. (2008). Optimism, overconfidence and entrepreneurial activity. Management
Decision , 46(7), 986 -1001.