MASTERAT – STUDII AVANSATE ÎN LINGVISTICĂ [618908]

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE LITERE
MASTERAT – STUDII AVANSATE ÎN LINGVISTICĂ

ANALIZĂ MORFOSINTACTICĂ A SUBDIALECTULUI MARAMUREȘEAN ÎN
INSCRIPȚIILE DE LA SĂPÂNȚA
DISERTAȚIE

Coordonator științific:
PROF. DR. ABILITAT CAMELIA STAN

Absolventă :
MARIA NECULA (NEDELCU)

Sesiunea iunie 2019
BUCUREȘTI

2

CUPRINS

INTRODUCERE …… ………………………………… ……………… ………………………….3 -4

A. SUBDIALECTUL MARAMUREȘEAN CA VARIETATE REGIONALĂ A
DIALECTULUI DACOROMÂN ………………………………………… ……… …….5 -6

B. PARTICULARITĂȚI MORFOSINTACTICE ÎN INSCRIPȚIILE DE LA
SĂPÂNȚA …………………………………………………………….. …………………… …….. ………….6 -28

I. INSCRIPȚIILE DE LA SĂPÂNȚA – SCURT ISTORIC ȘI
SPECIFIC ……………………………. ………………………… ……………… …..….7-8
II. PARTICULARITĂȚI MORFOLOGICE ………………………………….. ……………….. 8-25
1. SUBSTANTIVUL ……………………. …………………………. …………………….. 8-13
2. ARTICOLUL …………………………………….. ……………………… ………. …….13-14
3. ADJECTIVUL ……………………………………… …………………… ………… ……….15
4. PRONUMELE ………………………………… …………….. ………………………… …..16
5. VERBUL ……………………………………….. ………………….. …………………… 15-22
6. ADVERBUL …………………….. ………………. …………………… ………………. 22-24
III. PARTICULARITĂȚI SINTACTICE ……………………… …………. …… ……… …25 -30
1. GRUPUL NOMINAL ………………………………………… …..…24-25
2. GRUPUL VERBAL …………………………… ..………………………. 25
3. GRUPUL ADJECTIVAL ………………………………… …..…………. 26

3
4. GRUPUL ADVERBIAL ………………………………… ….……… ……26
IV. UNELE OBSERVA ȚII LEXICALE ȘI FONETICE ……………. …………………. 27-28
CONCLUZII ………………………………………………………………………… …….…28 -35
ANEXĂ ………………………………………………………………………… ..………….. 36-49
BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………… ..……..… 50-51

INTRODUCERE

Lucrarea de față își propune să realizeze o analiză morfosintactică a inscripțiior din
Cimitirul Vesel, Săpânța, comparativ cu limba standard, cu scopul de a surprinde particularitățile
subdialectului maramureșean și de a demonstra unitatea lingvistică și specificul acestor epitafuri,
care confirmă, din punct de vedere morfologic și sintactic existența unui subdialect maramureșean
în cadrul dacoromânei.
Lipsa unei cercetări morfosintactice, exclusive a textelor de pe crucile din Săpânța,
controversele di n literatura de specialitate, privind existența subdi alectului maramureșean ca
varietate a dialectului dacoromân, precum și diferențele evidente privind morfosintaxa
subdialectului maramureșean față de limba standard justifică tratarea de față.
Astfel, s tudiul este structurat în trei părți.
Prima parte, intitulată Subdialectul maramureșean ca varietate regională a dialectului
dacoromân trasează în linii mari, întrucât interesul lucrării nu este tocmai acesta, optica
cercetător ilor despre existența unei arii maramureșene caracterizată prin trăsături distincte, dar care
se subordonează dacoromânei.
A doua parte, Particularități morfosintactice în inscripțiile de la Săpânța , cea care
întregește lucrarea, constituie o radiografie a principalelor particulari tăți morfologice și sintactice
regăsite în epitafurile din Cimitirul Vesel, comparativ cu limba standard, care confirmă existența
și unitatea subdialectului maramureșean, precum și spcificul acestor inscripții.
Mai precis, în partea a doua a lucrării s e va realiza o analiză morfosintactică, bazată pe
corpusul de texte de pe crucile din Cimitirul Vesel, corpus care înglobează unr număr de 55 de
inscripții și care a fost cules personal de pe teren, prin fotografiere și transcris în format Word ,
păstrându -se sprecificul ortografiei.

4
Metoda utilizată în cercetarea de față este observația și notarea directă a trăsăturilor
specifice, comparativ cu limba literară și cu alte consemnări realizatte în literatura de specialitate.
A doua parte a lucrării cuprinde trei secțiuni, ultimele două secțiuni fiind structurate pe
clase de cuvinte și categorii gramaticale, respectiv grupuri sintactice. Astfel, prima secțiune descrie
inscripțiile de la Săpânța din punct de vedere istoric, încercând să indice specificul artis tic și
cultural al acestor epitafuri. A doua secțiune descrie aspectele morfologice specifice fiecărei
categorii gramaticale (nume, articol, adjectiv pronume, numeral, verb, adverb), iar a treia se
concentrează asupra structurilor sintactice regăsite în ac este inscripții.
Ultima parte a lucrării cuprinde concluziile la care am ajuns în urma cercetării problemei,
cu privire particularitățile subdialectului maramureșean în epitafurile de la Săpânța, fiind atașată
și anexa care înglo bează corpusul de texte, c are a servit ca suport al prezentei cercetări.

5

A. SUBDIALECTUL MARAMUREȘEAN CA VARIETATE REGIONALĂ A
DIALECTULUI DACOROMÂN

Pornind de la o problemă de lingvistică în discuție și anume, diferența dintre limbă, dialect
și grai, în această parte a lucrării se va încerca o încadrare a limbii maramureșene ca varietate a
dialectului dacoromân, descriind totodată, pe baza bibliografiei, aspectele definitorii care
demonstrează unitatea lingvistică a limbii române din zona Maramureșului.
Așa cum afirmă Todoran 1984: 11, definirea și mai ales, delimitarea noțiunilor de limbă,
dialect, subdialect, grai, subgrai sunt greu de realizat, dat fiind caracterul colectiv și relativ al
acestora. Cert este că între aceste noțiuni se stabilește o relație de su bordonare: limbii i se
subordonează dialectul, dialectului i se subordonează subdialectul, subdialectului graiul și graiului
subgraiul. Această relație de subordonare determină o restrângere a particularităților lingvistice,
care asigură unitatea zonei din punct de vedere lingvistic.
Astfel, așa cum se precizează și în Tratatul de dialectologie românescă , coord. Valeriu
1984: 322, limba vorbită în zona Maramureșului se încadrează în subdialectul maramureșean,
constituind o varietate regională, bine consoli dată, a dacoromânei.
Deși contestată de unii lingviști precum Coteanu 1961: 113 și Gheție 1964: 317 -346,
această încadrare a fost susținută de o serie de cercetători.
Așa cum arată Marioțeanu 1975: 145, pri ma opinie plauzibilă care sugerează existența
limbii mar amureșene, ca dialect distinct aparține lui Weigand. Acesta susține existența limbii
maramureșene, într -un articol intitulat Despre dialectele românești , publicat în 1908, bazându -se
în special pe schimbarea labiodentalelor f și v în s și z, precu m și pe pronunțarea grupurilor ce și
dj în tș, respectiv j.
Sugestia lui Weigand este susținută apoi de Pet rovici 1941: 1 -8 apud Marioțeanu , 1975 :
150, care argumentează prezența ariei maramureșene prin afri catele č și ǧ pronunțate dur și de
Giosu 1963 apud Tratat, coord. Valeriu 1984: 322.

6
În 1956 în Cu privire la repartiția graiurilor dacoromâne : 38-50 apud Marioțeanu , 1975 :
156 și apoi în 1984 în Contribuții de dialectologie română : 15-19, Todoran realizează un studiu
bine argumentat prin care disti nge limba maramureșenilor de graiul crișean și cel moldovean, prin
absența unor particularități fonetice , specifice acestor graiuri, ca fricatizarea lui ǧ și a lui č,
palata lizarea oclusivei c, închiderea lui e la i, diftongarea lui o în uă, monoftongarea diftongului
ea la e etc., demonstrând astfel, unitatea dialectală maramureșeană, ca sistem lingvistic bine
consolidat și individualizat în cadrul dialectului dacoromân.
Așa cum arată Vulpe în Tratat , coord. Valeriu 1984: 322, sistemul fon etic specific, bazat
pe duritatea africatelor č și ǧ, efectele palatalizării labiodentalelor și fenomenul apocopei,
particularitățile s intactice redate prin structuri relative și construcții infinitivale specifice, precum
și numărul considerbil de isoglose diferite de limba moldovenească și din zona Crișului, sunt
argumente solide care justifică relația de subordonare între dacoromână și limba maramureșeană,
certificând existența unui subdialect maramu reșean ca varietate regională a dialectului dacoromân.

B. PARTICULARITĂȚI MORFOSINTACTICE ÎN INSCRIPȚIILE DE LA
SĂPÂNȚA

Partea a doua constituie o expunere a principalelor particularități morfologice și sintactice
identificate în urma unei analize morfosintactice a unui corpus ilustrat prin Inscripțiile de pe crucile
din Cimitirul Vesel, Săpânța, Maramureș.
Corpusul de texte a fost preluat personal, de pe teren prin fotografiere, și transcris, în format
Word , păstrând specificul ortografiei vremii și zonei.
Important de precizat este că, pe baza cercetării întreprinse, subdialectul maramureșean a
contituit interes de cercetare a unor lingviști precum Papahagi (1925), Vulpe (1984), Farcaș
(2007), Felecan (2014), însă o astfel de analiză, exclusivă, a textelor de pe crucile de la Să pânța,
ca sursă de folclor și varietate a graiurilor românești nu a mai fost realizată până în prezent.
Astfel, analiza este structurată în trei secțiuni: una constituind o trasare a specificului istoric
și artistic al textelor din Cimitirul Vesel, Săpânța, a doua vizând o descrier e a aspectelor
morfologice specifice fiecărei categorii gramaticale (nume, articol, adjectiv pronume, numeral,
verb, adverb ), iar a treia concentrându -se asupra structurilor sintactice regăsite în aceste inscripții.

7
Partea a doua va fi, prin urmare, o radiografie a trasăturilor morfologice și sintactice, nu și
ortografice, ale inscripțiilor de la Săpânța, cu scopul de a prezenta particularitățile lingvistice ale
acestor texte, comparativ cu limba standard, dar și de a confirma, încă o dată, existența,
demonstrată prin unitatea particularităților, subdialectului maramureșean ca varietate regională a
limbii române.

I. INSCRIPȚIILE DE LA SĂPÂNȚA – SCURT ISTORIC ȘI SPECIFIC

Epitafurile de la Săpânța, așa cum le numește Mihalcea 2017: 8 , își au originea într -o
cultură orală, bazată pe vers și rimă și datează din perioada interbelică, anul 1935.
Creatorul textelor de pe crucile din Săpânța și mai apoi fondatorul Cimitirului Vesel este
Stan Ioan Pătraș (1908 -1977).
Așa cum arată Lefter, în Prefața la Crucile d e la Săpânța , Mihalcea 2017: 9 -13, tehnica
utilizată de Pătraș avea în vedere lemnul de stejar, culorile obținute din pigmenți naturali și
motivele cu rol decorativ preluate din decorațiunile porților de lemn și din țesăturile din
Maramureș.
Inițial, Pătr aș nota pe cruci doar numele, vârsta și ocupația decedatului, ulterior a compus
versuri inspirate d in viața răposatului și a adăugat imagini de tip basorelief.
Din 1935 până în 1977, au fost realizate 700 de cruci, urmând ca după moartea lui Pătraș,
aceas tă tradiție să fie preluată de ucenicul său, Dumitru Pop Tincu. Acesta, așa cum prezintă
Dragomir 2015, (11. 03. 2019), aduce în plus „albastrul de Săpânța”, obținerea acestei culori
păstrând -o în taină așa cum afirmă însuși Tincu „Fiecare meșter are secre tul lui. Aici, dacă nu ai
secrete, înseamnă că nu lucri”.
Pe lângă tehnica decorativă a crucilor din Cimitirul Vesel, textele de la Săpânța au o
semnificaț ie aparte, dat fi ind conținutul vesel, inspir at de Pătraș de la daci, din cultul lui Zamolxe
(Dragomir 2015, 11. 03. 2019).
Textele redau ocupațiile localnicilor Cu poșta când am venit/ toată lumea m -a iubit , viața
cotidiană a satului casuri multe am ridicat/ făcute din lemn de brad/ și mai mi -o plăcut un a/ să
lucrez tâmplăria , Lefter, Prefață la Crucile de la Săpânța , Mihalcea 2017: 10 , ocupațiile femeilor
o torceam ziua la soare/ și -mi făceam cergi în vâltoare,/ mai torceam seara -n casă/ să -mi fac câte –
o cerg -aleasă , plăcerile vieții drag ne -o fost clănitaru’/ și țuica din paharu’ , viața în închisoare

8
Nu știți unde -s îngropat, / politic m -o condamnat/ ca să nu văd al meu sat Lefter, Prefață la Crucile
de la Săpânța , Mihalcea 2017: 12 -13, constituind astfel o radiografie a satului Săpânța, dar și un
argument al evoluției culturii po pulare.
În prezent sunt aproximativ 1. 200 de c ruci, așa cu arată Vasiac 2019 (03. 05. 2019), acestea
alcătuind atât partea veche, cât și partea nouă a Cimitirului Vesel de la Săpânța.
În ceea ce privește lingvistica i nscripțiilor , mulți cercetători, pri ntre care și Vulpe în Tratat
1984: 327, afirmă că acestea ocupă o poziție aparte în aria subdialectală maramureșeană, însă acest
aspect va fi analizat în secțiunile următoare când se va încerca notarea , comparativ cu limba
standard, a aspectelor morfologic e și sintactice consemnate în subdiale ctul maramureșean, precum
și a celor care indică specificul epitafurilor de la Săpânța .

II. PARTICULARITĂȚI MORFOLOGICE

În această secțiune voi analiza aspectele regăsite în textele de la Săpânța, din perspectivă
morfol ogică, comparativ cu limba literară. Voi avea în vedere categoriile flexionare ale
substantivelor (declinare, număr, caz, gen), tipologia și formele articolului utilizate, caracterul
variabil/ inveriabil al adjectivelor prezente, inventarul de forme și specificul pronumelui, valori
ale numeralului, categoriile gramaticale ale verbului (conjugare, mod, timp, persoană), inventarul
de forme pentru adverb, conjuncție și prepoziție.

1. SUBSTANTIVUL
1.1. Declinarea
În ceea ce privește declinarea, încă din limba veche, așa cum semnalează Densus ianu, ILR,
II, 92 -93, s -au înregistrat variații privind apartenența la o declinare sau alta a substantivelor.
Acest fenomen de trecere de la o declinare la alta este unul caracteristic limbii române și
subdialectului maram ureșean, așa cum arată Farcaș 2007: 146 -147, dar care în Epitafurile de la
Săpânța nu se manifestă decât într -un caz izolat, situația substantivului mână . Este prezentă o
rămășiță a declinării moștenite din latină manus , preferându -se pluralul analogic mânuri (Am avut
și minuri bune) , consemnat și de Farcaș 2007: 151.
Se observă că, în general, substantivele feminine își păstrează declinarea, ca în limba
literară: -ă/-e, pentru declinarea I ( C-am fost nepoat a de birău/ Tu nepot și voi nepoat e, Șapte

9
fecior i și-o fată/ Că două fet e mi-o dat ), -ă/-i, pentru declinarea a II -a (Cînd am fost copil de școal ă/
Școli înalte o terminat, Arăi cu gur a pă mine/ Să mănînce cei cu gur i) și -e-/-ie, -e (Cînd pomii
erau în floar e/ Pe mormînt să -mi pui flor i) pentru declinarea a III -a.

1.2. Genul
În privința genului, din cele analizate, inscripțiile din Cimitirul Vesel nu prezintă
particularități aparte. Substantivele sunt prezente cu genul înregistrat în limba literară Moartea rea
ni-o despărțit, Mi -am înfiat un fecio r, Copilărie ce-am avut, Mormîntul să-mi-l pliești etc.
Doar în trecerea de la singular la plural, sunt necesare unele precizări, pe care le voi arăta
la categoria numărului.

1.3. Numărul
Se observă că, în general, substantivele feminine, de declinarea a II -a, terminate în -ă , fac
pluralul în -i, ca în limba literară: minciun ă- minciun i (Ce voi spune nu -s minciun i), gură-guri (Să
mănînce cei cu gur i), cerg ă-cergi (Să facă cerg i și covoară) , groap ă-grop i (Unde -s grop i și
săpături), roat ă-roți (Cu roțile m-am cărat).
În cazul substantivului cergă , este preferat doar pluralul în -i cergi (Să facă cerg i și
covoară, Și -mi făceam cerg i în vâltoare, Și multe cerg i am gătat) , ca în limba literară, nu și cel în
-e (cerge), înregistrat în DLR: 301.
Important de precizat este că textele de la Săpânța înregistrează substantivele soră,
aruncătur ă, săpătur ă tot ca substantive neregulate prin pluralul în -uri, ca în limba standard.
Astfel, forma de plural în circulație este suror i (Frați suror i și-a mea nevastă) , runcătur i, împreună
cu afereza lui a (O grădină -n runcăt uri), săpăt uri (Unde -s gropi și săpăt uri).
La fel, în ceea ce privește pluralul substantivului casă s-a notat forma casuri (Două casuri
am ridicat ), înregistrat în DDA: 318 și în notările lui Farcaș 2007:150 -151 pe baza textelor
maramureșene ana lizate, ceea ce determină schimbarea declinării, în trecerea de la singular la
plural.
Tot în -uri este preferat și pluralul substantivului mână (Am avut și minuri bune) , plural
învechit și regional, conform DLR: 669, diferit de limba literară, în care se preferă pluralul specific
substantivelor feminine de declinarea a II -a, în -i (mână -mâini ).

10
Subs tantive terminate la singular în -r au pluralul ca în limba literară, în -i: fecio r- fecior i
(Mi-am înfiat un fecio r/ Cinci fecior i am avut ieu, Că am fost fecio r de diac/ Doi fecior i noi am
avut), docto r-doctor i (La docto r mult am plătit/ Profesor i, docto ri, inginer i), bujor-bujor i (Ca și
3 bujor i pe Dioca ), maio r-maior i (Maior i și colonei mult …) etc.
Însă, pentru substantivul covor s-a notat forma de plural covoară , ca rezultat al pronunțării
dure a consoanei r (Să facă cergi și covoară ). Această formă este una arhaică, fiind atestată încă
din româna veche , la Densusianu, ILR, II, 1961: 105.
De precizat este că această trăsătură, a pluralului în -ă, în cazul substantivelor în -r dur este
notată și în Tratat 1984: 332, ca particularitate a subdialectului maramureșean. Prin urmare, se
poate spune că textele de la Săpânța se încadrează în specificul lingvistic maramureșean.
În cazul substantivului an se constată o alternanță între pluralul etimologic ai, consem nat în Tratat
1984: 372, dar și în Marin, Mărgărit, Neagoe 2000 : 64 și în Farcaș 2007:157 -158 sau pluralul
vechi, format de la ańi, așa cum este înscris în DLR : 160, prezent la Coresi, Varlaam, Dosoftei și
forma literară, refăcută ani, însă frecvența este mai mare în cazul formei vechi nerefăcute după
singular ( 23 de ocurențe față de 13 ocurențe ale formei literare) Ion a trăit 40 ai (T8)/ La 82 de ai
(T24)/, La 76 de ai/ La 83 de ai m-2011 (T6)/ La 41 de ai (T7)/ La 15 ai (T13)/ A trăit 20 de ai (T15)/
Eu viața o lăsai la 67 ai (T17)/ Patruzeci de ai am avut (T27)/ La 75 de ai (T28)/ La 77 de ai (T31)/
… bine că viața o lăsai la 57 de ai (T36), etc. // Și viața o lăsai la 62 de ani (T14)/ Ș-am trăit mulți
ani cu bine/ La 32 de ani (T21)/ Ța o lasai la 73 de ani/ Diacu satului 40 de ani (T26), etc.
Substantivul lucru , apare într -un singur context, cu pluralul dialectal în -e (Că ce lecre ce-
am țesut ), mai frecventă este forma în -uri (lucruri ), ca în limba literară Multe lucr uri mi-o plăcu t/
Și lucr uri nu s-o aflat.
Tot în privința pluralului substantivelor, se constată că unele substantive sunt folosite cu
forma de plural, dar în context semantic de singular, fapt nesemnalat în studiile realizate anterior
pe textele maramureșene. De pildă , în exemplul Cred c -o fost oricine bo -/Reasă în sat ca mine
har-/nică și luptătoare la ne -/poții di -ajutoare că…, substantivul ajutoare este prezent cu forma
de plural, prin analogie probabil cu luptătoare, posibil, pentru realizarea rimei interne, deși
contexul face referire la forma de singular la nepoți de ajutor .
Un alt exemplu de inconsecvență formală în raport cu contextul semantic, este substantivul
nănaș , care apar e cu forma de singular, dar în conte xt de plural, pluralul fiind marcat de
substantivul -subiect voi, nănaș fiind apoziție Să mîncaț și voi nănaș .

11

Se înregistrază și substantive cu variante noi de singular care, uneori, alternează cu forma
literară . De pildă, cazul substantivului foaie , prezent alternativ cu forma foae (Foae verde de trifoi )
și cu forma literară foaie (Foaie verde de durzău ), cazul numelui piață , folosit cu forma de singular
piat (Și-am mers la piat cu ele ), al numelui cergă , înregistrat cu singularul cerg (Să-mi fac câ te-o
cerg aleasă ), consemnat în DLR : 301, al ături de forma literară cergă .

1.4. Cazul
Nominativul
În ceea ce privește cazul substantivului, se observă ca substantivele feminine la nominativ
sunt utilizate frecvent în formă nearticulată Braicu Ileană mă numesc, Pop Mărie mă numesc,
Stan Mărie mă numesc, Că Ioană m-o lasat, Ileană Pop mă numesc, Pop Anuță mă numesc, Stan
Anuță mă numesc, Pop Ileană mă numesc, Și o mers în lut Anuță ne-/ Vastă -me ea mi -a fost ca
și, Stan Ileană mă numesc , Mărie lui Moisi e, observație consemnată și de Farcaș 2007: 164.

Acuzativul
Acuzativul este realizat ca în limba literară cu ajutorul prepozițiilor specifice pe Eu vă spun cu
mare jale/ Pe crucea surorii mele, Aci figurez și ieu/ Pe cruce nepotu meu, Pe mormînt să-mi pui
flori, Voi care treceți pe aici , Ca și 3 bujori pe Dioca / Și pe Griga i-am învățat, Pe pământ cît am
trăit, Și pe dealuri și pe văi cu, etc., la Că bine m-ai așezat/ La umbra biserici, Fost Dir. la Șc .,
La aeroport am lucrat, Apoi polițist la stat, Mult la colctiv am muncit, La biserică -am umblat, Și –
am mers la piat cu ele, Eu la școală n-em umblat, Dar umblam la grădiniță , Fost -am una la
părinți , etc., în Ca să faci așa în viața , De cînd am init în sat , În lume cît am trăit, În metroul
Parisului, În armată am învățat, etc., din Cînd ai venit din sat bat, Tînără m -ai dus din lume , Un
nepot de -al meu din sat , Și din lapte am facut caș, La muzeele din țară , Suferind din tineriața ,
Din liceu m-au dat afară, De comuniști din sat , etc., cu Mai bine și vă las cu sănătate , Și m -a
lăsat cu dor mult, Hodihnesc cu părinții , Că eu ce -am făcut cu mina , Am știut lucra cu lina , Să
mănînce cei cu guri etc.
Tot în textele de la Săpânța se constată că, la fel ca în limba literară, există o alternanță
între realizarea sintetică și analitică a cazurilor oblice, iar spre deosebire de limba literară, sunt

12
înregistrate substantive al căror caz nu este marcat sau sunt consemnate nume cu flexiunea unui
caz, dar în context specific altui caz.
Toate aceste aspect e vor fi analizate, în detaliu și prin exemplificare, în cele ce urmează:
Genitivul
În cazul genitivului, acesta este realizat sintetic, prin flexiune specifică, fie că este vorba
de substantive comune crucea surorii , mijlocu satului , durerea sătenilor , diacu satului , în fața
bisericii , mătușa sculptorului, drumul ocodentului , para focului , boala jocului , fie că sunt nume
propii Doca Licului , Toaderu Berbeșteanului , Dioca Griguții , Ileane Berbe Sieanului , Grigore
Haicului mă numesc, Ionu Haicului , Toad eru Haicului , Ileana Oncului , Anuța Nacului , metroul
Parisului , analitic, cu ajutorul articolului proclitic Ioana lui Mihăies, Anuța lui Ionu Diochi,
Grigore lui Ion Turda , Grigore lui Gavrilă , Gavrila lui Sîvule , Irina lui Sîvule , Ioș Mihaiu lui
Mihai , copilu lui Gr. lui Petre , copii lui Simionca Gh , Mărie lui Moisie , prin articolul genitival/
pronumele semi -independent Pop Ion a Tomi m-a numesc sau prin articolul proclitic și prin
articolul genitival/ pronumele semi -independent în formă invariabilă De a lui Iacob îmi zicea,
Grigore lui Gavrilă a Diochi .
Genitivul este realizat și mixt, prin articol proclitic sau prin articol genitiva l/ pronume semi –
independent și prin flectiv enclitic de genitiv Toaderu lui Mihaiu Crăiții, A lui Gheorghe
Diacului , a lui Ionu , Haicului , A lui Ioanu Nacului etc.
Dativul
În inscripțiile de la Săpânța se notează o frecvență a dativului analitic, realizat cu ajutorul
prepoziției la Să facă cergi și covoară/ La muzeele din țară, La lucru iai spus pe nume, La doctor
mult am plătit, Cred c -o fost oricine bo -/ Reasă în sat ca mine har -/ nică și luptătoare la ne -/ poții
di-ajutoare că, La comuniști n-am fost bun, La cîți copii am /Predat , dativul sintetic fiind prezent
foarte rar în cazul substantivului Dochiei Da eu diochii m-am predat.
Se observă, totuși, contexte ambiguue în care genitivul și dativul par a fi nemarcate La
umbra biserici , Anuța Românesi mi-o zis mie, La mijlocu tinereți / Mi-s-a stins lumina vieți
(genitiv nemarcat), Să-i fac mami îndămînă, Mulțumesc mămuchi mele că mi -o Făcut plăcere m –
o adus (dativ nemarcat). Deși cazuri izolate, totuși acestea reprezintă argumente în favoarea
particularității morfosintactice a textelor de la Săpânța .

13
Vocativul
Vocativul, în inscripțiile de la Săpânța , prezintă mai multe particularități de construcție.
O particularitate ar fi construcția cu interjecția măi. Acest aspect a fost notat de Frățilă
1982: 126, ca trăsătură specifică Transilvniei și de Farcaș 2007: 166, ca notă distinctivă pentru
zona Maramureșului, însă se poate considera și o caracteristică a t extelor de la Săpânța, acestea
încadrându -se în aria limbii maramureșene.
Construcția este utilizată adesea pentru substantivele masculine, atât propii Măi Grigă să
fii ertat, Măi Ion bărbatu meu, Măi Dumitre bărbat bun, Măi Ion, cât și comune Măi bărbate măi
bărbat .
Apare și construcția cu pronumele personal tu (Tu nepot și voi nepoate ).
În cazul substantivelor feminine, structura cu interjecția măi apare rar, un caz izolat și totuși
important pentru specificul textel or de la Săpânța, ar fi Măi Anu, dat fiind faptul că pentru
feminine, în zona Maramureșului este înregistrată construcția cu hăi, așa cum apare la Farcaș 2007:
168 ( hăi Mări , hăi Anu , hăi Ileano , etc.) și la Marin et alii 2000 : 66 ( hăi Ileană ).
În schimb, se utilizează pronumele tu, împreună cu flexiunea specifică pentru realizarea
vocativului Tu moarte cu urît nume , chiar și cu forma de plural voi (Tu nepot și voi nepoate, Tu
Ioane bărbat bun, Tu Ioană cu dulce nume etc.
La unele substantive masculine Doamn e că mult am muncit, Măi Dumitr e, Măi bărbat e
măi bărbat e, terminația la vocativ este în -e, ca în limba veche.
La feminine, vocativul este marcat prin -ă (Soră dragă cît trăiești, Frați surori și -a mea
nevast ă, Mam ă, copii și -a mele, Drag ă sor ă și părinți etc.).
Sunt înregistrate și substantive cu flexiune de N -Ac. și determinate definit, în context de
vocativ, așa cum este cazul substantivelor oameni (Să mă ascultaț oamenii buni) și surori (Mamă
copii și -a mele/ Surorii să veniți la ), deși contextele ar indica, mai degrabă o scăpare de ortografie.

2. ARTICOLUL
2.1. Articolul hotărât
În privința articolul definit enclitic -l, se observă pierderea acestuia chia r și în scris,
probabil din cauza caracterului oral -popular al textelor, această pierdere remarcându -se chiar și în
cazul num elor proprii, rol ul lui fiind preluat de vocala -u glasu (Glasu meu s -a cunoscut ), liacu
(Liacu să-mi fie găsit ), ceasu (M-o aflat ceasu cel rău ), nepotu (Pe cruce nepotu meu), trupu

14
(Trupu meu este -ngropat ), bărbatu (Măi Ion bărbatu meu, Bărbatu m-a judecat ), sufletu ( Sufletu
mi-o fost ranit ), unchiu (Unchiu Toader și cu mine ), Toaderu (Toaderu lui Mihaiu Crăiții ), copilu
(Copilu lui Gr. lui Petre/ Și copilu nost cel drag), diacu (Diacu satului 40 de ani ), altaru (Am
slujit lângă alta-/ Ru), lucru (La lucru iai spus pe nume ), mijlocu (La mijlocu tinereți ), doru (Cu
toți mi -or duce doru ) etc.

3. ADJECTIVUL
Se înregistrază frecvența adjectivelor la vocativ, în f ormă omonimă cu cea de la N -Ac, ca
în limba literară. Adjectivele apar atât în postpoziție Soră dragă cît trăiești, Voi părinții mei cei
dragi , cât și în antepoziție în raport cu substantivul, ca în exemplele Ș-acum vă zic dragi părinți,
Dragă soră și părinți , Iubiți mei săteni ?, Și voi scumpii mei bunici etc.
Se constată, în cazuri izolate de adjective în vocativ, o inconsecvență privind articularea
adjectivelor despărțite de substantiv printr -un posesiv. Mai precis, sunt notate adjective ar ticulate
enclitic, ca în limba literară Și voi scumpii mei bunici , dar apar și contexte în care adjectivul este
nearticulat Iubiți mei săteni? .
Prin urmare, prezența adjectivelor la vocativ constituie o particularitate a textelor de la
Săpânța, neconsemna tă în studiile realizate pe celelalte texte maramureșene.
Pe lângă această caracteristică, sunt notate alte rnanțe consonantice, ca în limba literară, de
tipul c/ č, în cazul adjectivelor sărac (Săra ca nevasta mea, Vai săra că lumea mea/ Săra ci părinții
mei) și de tipul g/ ǧ, la substantivul drag (Că asta mi -o fo drag mie?, Că mi -o fost dragă lumea /
Ș-acum vă zic dragi părinți, Dragi ne-a fost oițăle ), dar și vocalice, la substantivul rău –ă/e (Te-
am lăsat în rău drum/ Moartea rea ni-o despărțit ).
În cazul adjectivul greu se notează alternanța formei literare la feminin grea ( Că-n grea
boală o picat, Dar grea boală m -a lovit, Sub această cruce grea), cu cea supusă apocopei lui a,
gre (O gre boala am căpătat, Am avut o boală gre).
Se notează, de asemenea, în textele de la Săpânța, frecvența adjectivului tânăr adverbializat
Tînără m-ai dus din lume, Tînăr putrădesc în lut, Tînără m-am măritat, Tînăr să-mi las viața ,
Murit -am de tînără , De tinara -am suferit , la care se adaugă și alte adjective adverbializate precum
beat (Cînd ai venit din sat bat), mare (Ca să crescă mărișor , Și mare mi l-a luat), supărat (Însă
am trăit supărat) etc.

15
Se observă că, pentr u comparativul de superioritate al adjectivelor , este folosit semi –
adverbul mai, ca în limba literară N-avut noroc am mu -/ Rit mai mititoc , Când mi -o fost lumea
mai dragă și pentru formarea superlativului absolut , chiar adverbul tare, prezent și la adverbe
Viața mi -a fost tare grea.

4. PRONUMELE
La fel ca la substantiv și în cazul pronumelui, cazurile oblice sunt marcate, atât analitic ,
prin prepoziția la (Vă zicem la tot cu bine/ Lume vă zic la toți , Să le dau la fiecare , Să le dau la
mei), cât și mixt, cu ajutorul pronumelui semi -independent/ articolul genitival a, al, ai, ale și prin
flexiun ea specifică ( Fostam și io a orecui ).
Marcarea sintetică/ analitică și chiar mixtă a genitivului și dativului este frecvent prezentă
și în cazul adjectivelor pronominale posesive ( Un nepot de -al meu , Din a mea copilărie, după al
tău plac, a mea viață, a mea soție, a mea nevastă, Cu ai mei frați a mă distra, al meu frățior, al
meu sat), remarcându -se totodată inconsecvența utilizării articolului posesiv, acesta fiind înlocuit
adesea de marca genitivului a (doi feciori a mei , a meu dor, și -a mele surorii ).
De asemenea, sunt prezente cazuri în care genitivul adjectivului pronominal posesiv este
nemarcat Și o mers în lut Anuță ne -/Vastă -me ea mi -a fost ca și ).
Se observă tendința de dublare a cliticului în dativ Să le dau la fiecare/ Să le dau la mei
nepoți.
Se constată că p ronume șe relativ apare cu forma de N, în context de D Care a vorbit de
mine/ Dumnezeu îi dăie bine .

5. VERBUL
5.1. Indicativul
Prezent
În privința timpurilor verbale ale indicativului se constată că în inscripțiile de la Săpânța
indicativul prezent este foarte rar întâlnit, comparativ cu perfectul compus, neînregistrându -se
diferențe foarte multe față de limba literară.
Se constată preferința pentru forma populară a verbului a fi la persoana a III -a și anume i,
la singular (Și acolo-i îngropat/ Și viața -i numa chin/ Ca și mine altu nu -i) și -s, la plural ( Ce voi

16
spune nu-s minciuni, Unde -s gropi și săpături ) și chiar -s la persoana I, singular, ca în exemplul
izolat Că-s bătrînă și nu cresc.
Se observă, de asemenea, modificări f onetice în cazul verbelor a se uita și a se odihni.
În cazul verbului a se uita , în exemplul Vă uitaț bine la noi s-a produs apocopa vocalei i,
iar în cazul verbului a odihni , s-a produs apariția consoanei h, ca în contextele Ne hodinim la
olaltă, Hodihnesc cu părinții, …aici mă hodinesc etc., aceste forme concurând cu cea literară Ieu
aici mă odihnesc , Aici se odihnesc , Ne odihnim pe vecie.
Se constată, totodată, și utilizarea nereflexivă a verbului a se odihni (Hodihnesc cu
părinții ).
Un alt caz particular este utilizarea verbului a putrezi în forma regională a putrădi, așa cum
apare în exemplul Tînăr putrădesc în lut.
În plus, în contexte izolate, dar importante pentru justificare particularit ății acestor texte,
se constată o alternanță a timpurilor verbale prezent -trecut , care ar putea indica o inconsecvență
temporală, în raport cu statut ul naratorului, decedat, sau poate avea un rol stilistic.
De pildă, în exemplele Cît am fost în lume mea/ Dimineca la biserica mie/ Îmi place și am
fost și eu/ Ales în comiten bisericesc, M-am rugat și mai postesc / Că-s bătrînă și nu cresc , este
notată alternanța prezent -perfect compus.
Astfel, chiar dacă nu s -au înregistrat modificări flexionare de la o conjugare la alta, așa cum
sunt consemnate, de că tre Vulpe 1984: 336 și de Farcaș 2007: 189 -198, în textele maramureșene,
aceste caracteristici izolate, regăsite în textele de la Săpânța, confirmă particularitatea acestora în
cadrul subdialectului maramureșean.

Perfect compus
Se constată o frecvență a perfectului compus și în raport cu perfectul simplu, imperfectul
și mai -mult-ca-perfectul, ceea ce ne determină să apreciem utilizarea acestui timp verbal drept o
caracteristică a textelor de la Săpânța.
Din cele analizate, privind perfectul compus, se o bservă alternanța formei literare a
auxiliarului a avea , cu cea invariabilă o pentru toate persoanele, Cinci feciori am avut ieu, Și dacă
m-ai înjurat/ Cînd ai venit din sat bat/ Că bine m -ai așezat, Că de iel mulț -am dorit/ Înnapoi m –
au înturnat , Cîntam s-am suerat, La nunta cînd am/ Plecat am jucat și am, Și de ia nu l-am scăpat,
Și copii i -am servit, Tare mult m -ai ajutat, Și cuconii m -au ascultat/ Și pe toți i -am așezat, După

17
ce m-am măritat/ Turda Irină m -a chemat/ Am îndrugat multă lînă, Pe cînd m -am vrut însurat etc.
// I-am distrat că mi -o/Plăcut voie bună, Că mi -o fost dragă lumea, Celălalt m-o întristat , Că-n
grea boală o picat, Toader rău m-o supărat/ Că o-murit în Bîrlad, Moartea m -o luat de grabă,
Dar moartea nu m -o lăsăt/ Și în mormânt m -o asăzat, M -o aflat ceasu cel rău/ Mașina o derapat/
Într-un pom m -o aruncat/ Viața pe loc mi -o luat, Că on dușman m -o uscat, Multe -o trebuit să fac,
De cînd mama m -o făcut/ Sufletu mi -o fost ranit, Cînd o fost la pensioară, De cînd s -o colectivizat
etc.
Utilizarea invariabilă a auxiliatului a avea în formarea perfectului compus determină
omonimii la persoana a III -a singular și plural, Astfel apar contexte în care forma invariabilă o a
auxiliarului este utilizată și pentru plural Așa ți -o zis oamenii, Supă rați o rămas ei, Așa mi -o zîs
sătenii, Multe lucruri mi -o plăcut , Multe răle m -o mîncat viața, Și lucruri nu s -o aflat .
Această trăsătură încadrează inscripțiile de la Săpânța în sfera particularităților
subdialectului maramureșean, dat fiind faptul că t răsătura este regăsită și în textele din zona
Maramureșului, analizate de Farcaș 2007: 200.
De asemenea , sunt notate și cazuri de postpunere a auxiliarului a avea (Avut -am grijă de
ei, … Putut -o vedea oricine, Venit -am și eu aci, Murit -am de tînără/ Fost-ai om de treaba -n lume,
Fost-am și io a orecui, Fost-am și persecutat, Fost-am una la părinți ), care confirmă
particularitat ea subdialectului maramureșean.
Pe lângă aceaste caracteristici specifice textelor maramureșene, în textele din Cimitirul
Vese l s-au înregistrat forme de singular ale auxiliarului a avea pentru contexte de plural Dragi
ne-a fost oițăle, Dragi ne -a fost oile multe, precum și un caz izol at de utilizare a formei de plural
a auxiliarului pentru context de singular Căci cu tata m -am tîlnit/ Că de iel mulț -am dorit/ Că în
război au plecat , ca în limba veche, așa cum pr ezenta Densusianu 1961, II, 143.
Se constată, într -un caz izolat, utilizarea formei de persoana a III – a a auxiliarului a avea ,
în raport cu subiectul de persoa na I, ca în textul 30 din Anexă Cîte zile am trăit/ Rău la nime n-a
dorit.
Tot în textele de la Săpânța, se constată că verbele a se chinui , a se petrece , prezente la
perfectul compus, sunt folosite cu forma activă și nu reflexivă, ca în limba literară Am muncit și –
am chinuit , Așa -m chinuit și eu, Tare mult am chinuit // Pă tăte le -am petrecut , În ea multe -am
petrecut , iar verbele a vrea și a pica apar, ce -i drept, doar într -un context izolat, la forma reflexivă
Pe cînd m-am vrut însurat, Și tare greu mi s-a picat .

18

Imperfect
În ceea ce privește imperfectul, punem spune că, spre deosebire de consemnările destul de
numeroase ale lui Farcaș din 2007: 198 -200, acesta nu prezintă particularități în textele din
Cimitirul Vesel, fiind realizat ca în limba stand ard cîntam, -ntorceam, priveam, miroseam, plecam,
se vărsau, zicea, jucam, umblam, torceam, plăcea etc.
Se notează, doar verbul a avea , prezent, într -un caz izolat, cu forma de prezent, contextul
fiind de imperfect datorită concordanței temporale cu celel alte forme verbale Îmi plăcea să -mi fac
de toate/ Avem boala jocului …Cu roțile m -am cărat/ Moartea viața mi -o curmat , însă nu putem
aprecia această situație ca o particularitate a limbajului de la Săpânța.

Perfect simplu
Chiar dacă cercetările realiz ate de Vulpe 1984: 337 în Tratat , coord. Valeriu și de Farcaș
2007: 200 arată că perfectul simplu este ieșit din uz în vorbirea curentă a subdialectului
maram ureșean, totuși, în textele de la Săpânța, este înregistrat în câteva cazuri părăsai, lăsai, luai,
aveai, prezentând chiar unele particularități la nivel flexionar. Se notează, astfel, verbul a părăsi ,
de conjugarea a IV -a, care formează perfectul simplu cu ajutorul afixului morfologic sp ecific
verbelor de conjugarea I Și eu lumea o părăsai , Că eu viața o părăsai , precum și verbul a avea ,
de conjugarea a II -a, prezent cu forma aveai (Năcaz mare eu aveai ), prin analogie cu perfectul
simplu al verbelor de conjugarea I luai, lăsai etc.

Mai-mult -ca-perfect
Mai-mult ca perfectul nu est e înregistrat în inscripțiile analizate. Probabil, acest timp verbal
nu constituie o caracteristică a textelor de pe crucile de la Săpânța, fiind înlocuit de perfectul
compus, timpul predominant al acestor inscripții.

Viitor
Pentru viitor se preferă, în general, formele populare ale auxiliarului a voi : oi, om, or, îi, ei ,
i (Da așa eu m -oi purta, Noi aci ne om hodihnii/ Și în vecini or pomeni, Ne-or pomeni pe vecie,
Cu toți mi -or duce doru Și cuconii m -or jăli, …. tu cît t -ei gîndi/ Tot aicea îi veni, După ce -i mai

19
bătrîni ), care alternează și cu forma literară a auxiliar ului ( Ce voi spune nu-s minciuni, Cât pe
lume va trâii, Cît veți mai trăi pe lume, Cît pe lume vor trăi, În veci veți fi bănuiți ).
Este de precizat că viitorul cu auxiliarul a apare doar în cazuri rare ( Care știu că m -a jăli ,
…. și mi -a pune câte, Că -napoi n -a înturna ), chiar dacă Marioțeanu 1975: 177 preciza că această
formă este specifică viitorului tuturor graiurilor, excluzându -l pe cel muntean.
De asemenea, în înscripțiile de la Săpânța analizate , nu s-au înregistrat postpuneri ale
auxiliarului, așa cum preciza Vulpe 1984: 337.

5.2. Conjunctivul
În cazul conjunctivului prezent nu se înregistrează modificări de ordin flexionar, d oar în
cazuri izolate, cum este verbul a da, de conjugarea I, care apare, la persoana a III -a cu sufixul
morfologic ea schimbat fonetic în ie (Să -i dăie, D-zeu, Le dă ie bine). La acest caz se adaugă
verbele a scăpa și a mânca, tot de conjugarea I, care pr ezintă modificări fonetice Să nu … sc ăpă
mine, Să mînca ț și voi.
Se notează, în schimb, numeroase conjunctive de tip hortativ, în imperative surogate, după
Quer 2016: 956 -957, atât la persoana a II – a Mormîntul să-mi-l pliești / Pe mormînt să-mi pui flori,
Să nu mă uiți pînă mori, Să trăiești să fi cuminte, Să-l conduci după al tău plac, … să n-o treziți ,
Ca mine să nu pățiți , Cu ea bine să trăiți , Aicea să nu veniți , Să-mi creșteți copilul bine/ Și să nu
uitați de mine , cât și la persoana a III -a Să-i trăiască Dumnezău, Să te ajute Dumnezeu, Dumnezeu
să-i dăie bine/ Să trăiască mult ca mine, Să mă ferească de rău, Și să nu uite de mine, Să mai uite
de al meu dor .
Textele de pe crucile din Cimitirul Vesel prezintă forme destul de numeroase ale
conjunctivului fără marca invariabilă să (D -zeu vă facă parte, D -zeu/ Le dăie bine, Și frați de v –
am gre -/ Șit mă ertați …, Care a vorbit de mine/ Dumnezeu îi dăie bine, Măi bărbate măi bărbate/
Dumnezeu îți facă parte , Măi Ion și Măi Anu/ Voi îmi grijiți mormîntul/ Tu nepot și voi nepoate/
Voi vă îngrijiți de toate, Vă uitați și-paici la mine, Vă mîngîiați cu ceilalți, Toți cu bine mă pom-
/ Eniți și pe mine. D -zeu vă facă parte, Grijiți de al meu frățior, …când i -a veni câte/ O jale mi -a
aprinde o lu-/ Mânare și mi -a pune câte).
În contextele …când i -a veni câte/ O jale mi -a aprinde o lu-/ Mânare și mi -a pune câte apar și
sunt prezente ambiguități privind timpul verbelor a aprinde și a pune , fie conjunctiv, fie indicativ
viitor.

20
Spre deosebire de limba standard, sunt notate și conjunctivele realizate prin varianta ca să
nedislocat, chiar dacă niciun component al subordonatei nu este deplasat spre stânga C-a fost musai
ca să mor , M-o lăsat ca să jelesc ,Ca să -mi părăsesc sora, Și lucruri nu s -o aflat/ De boala ca să
scap, Ca să -mi ducă a meu dor, Am muncit ca să trăiesc , Ca să fiu la rind în sat, Ca să faci așa
în viața, Ătat ca să învețe cît, Ca să -mi întrețin casa, Ca să fac față la toate.
Important de precizat este că, la fel ca în limba standard, în textele din Cimitirul Vesel,
afixul mobil să precedă marca negației, ca în exemplele Să nu … scăpă, Să nu măresc, să nu
pățiți, să nu veniți, să nu uitați, să nu uite etc. și permite intercalarea adverbului mai (să mai
trăiesc, să -i mai înveselesc, să mai uite etc. și a cliticelor să-i trăiască, să nu -l grumbesc, să -mi
văd, să mă sfătuiesc, să nu mă uiți, să nu mă uite, să nu -mi fie așa de greu, să -mi fie găsit, să mi –
o fi lungit, să -mi las, să -i învăț, să mă gândesc, să -i dăie bine, ca să -mi părăsesc, să -mi-l pliești,
să-mi pui, să nu mă uiți, să -i părăsesc, să -l conduci, să n -o treziți, să -i fac, ca să -mi ducă, să t e
mînghîi, să le vînd, să -i pot împăca etc.
Conjunctiv ul perfect este prezent foarte rar în înscripțiile de la Săpânța, fiind realizat cu
auxiliarul acordat la persoana a III -a, singular Liacul să-mi fie găsit, Fără să fiu vinovat . Chiar
dacă nu sunt numeroase, prin aceste forme, înregistrate și de Vulpe 1984: 337 în Tratat , coord.
Valeriu , ca particularități ale subdialectului maramureșean, textel e din Cimitirul Vesel, confirmă
încadrarea limbii maramureșene în jumătatea nordică a dialectului dacoromân.

5.3. Condiționalul
Se regăsește rar în textele studiate de la Săpânța și se formează ca în limba literară, fomele
notate fiind la timpul perfect Un copil de -aș fi avut , Ar fi vrut să mai trăiesc mult.
Se observă, totuși poziția antepusă a adverbului mai în exemplul Poate aș fi trăit mai, care
ar indi ca mai degrabă o neglijență în redactare, decât o particularitate, dat fiind prezența doar a
acestui caz izolat.

Imperativul
În ceea ce privește imperativul, se poate constata frecvența falselor imperative sau
imperativelor construite cu verb la modul conjunctiv, prezente atât la afirmativ Măi Grigă să fii
ertat, Să -i trăiască Dumnezău, Să fie buni să crească mare, Să te ajute Dumnezeu Mormîntul să –
mi-l pliești/ Pe mormînt să-mi pui flori, Pe mormînt să-mi pui flori, Dumnezeu să -i dăie bine, Să

21
trăiască mult ca mine, Să trăiești să fi cuminte, Să-l conduci după al tău plac, să trăiți ., Să-mi
creșteți copilul bine, Și să-mi puneți etc., cât și la negativ Să nu mă uiți pînă mor, Să nu mă uiți
pînă mori, … să n-o treziți, Ca mine să nu pățiți , Aicea să nu veniți , Și să nu uitați de mine etc.,
ceea ce face ca această trăsătură să fie o particularitate a inscripțiilor de la Săpânța.
De asemenea, se înregistrează și un caz izolat de inversiune a auxiliarului cu infinitivul , ca
în exemplul Ar-da-l para focului.
În celelalte contexte regăsite, imperativul nu prezintă modificări aparte față de limba
literară, fiind prezente forme cu postpunerea cliticului … mă ertați , Vă rog nu vă năcăjiți, Și nu mă
plîngeți pe mine și forme doar cu indicativ simplu Încercați .., Rămîneți părinți cu bine, Grijiți de
al meu frățior etc.
Important de spus este că în inscripțiile din Cimitirul Vesel nu a fost înregistrat imperativul
blem , observat de Sextil Pușcariu în 1976: 111 și notat apoi și de Farcaș în 2007: 204, în analiza
textelor maramureșene, ceea ce ne -ar conduce spre ideea că în privința acestui aspect, textele de la
Săpânța se diferențiază de celelalte texte maramureșene.

5.4. Infinitivul
Infinitivul este destul de des întâlnit în textele din Cimitirul Vesel, s -au înregistrat
aproximativ 10 utilizări.
În privința formării, se preferă forma scurtă cu prepoziția a, ca în limba literară ( Mi-o fost
musai a pleca , Tare mi -o plăcut a scrie , Cât am trăit a lucra / Eu am iubit mi -o plă -/ Cut mult a
găti pe ai, A cânta să cânte, La biserica a umbla , Și în poduț a cînta , permițând chiar intercalarea
cliticelor Mei la masă -a-i servi , Cu ai mei frați a mă distra ).
Se formează doar într-un caz izolat fără prepoziția a (Am știut lucra cu lina ).

5.5. Participiul
În privința participiului se regăsește trăsătura notată de Farcaș 2007: 205, în textele
maramureșene și anume, căderea consoanei finale t, însă aceasta caracterizează doar participiul
verbului a fi (Că asta mi -o fo drag mie, Am fo oameni de omenie) și, într -un caz izolat, participul
verbului a putea (Să le dau ce am putu ), ceea ce ne determină să afirmăm că aceasta nu contituie
o particularita te a textelor din Cimitirul Vese l.

22
Sunt regăsite, însă unele particulariăți ale participiilor specifice textelor de la Săpânța.
Se notează, astfel, procese derivaționale și fonetice ale participiilor. De pildă, participiul verbelor
a îmbătrâni , și a întâlni sunt refăcute, probabil prin eliminarea prefixului elocutiv îm (Dar și cînd
am bătrînit ), respectiv în (Căci cu tata m -am tîlnit ), determinând arhaicitate în limbaj.
La fel sunt înregistrate participiul verbului a veni , în situațiile Ș-o-init și-a noastră fată, De
cînd am init în sat , care a suferit modi ficări fonetice, afereza consoanei v, respectiv închiderea
vocalei e la i și participul verbului a merge , cu epen teza lui e ( Și-a mere cu-iele în munte ).
Se notează participiul verbului a găti , în forma regională gătat (Ți de tăte mi -am gătat, Și
multe cergi am gătat ) de la verbul a găta , conform DEX 1989: 414, provenit din albaneză, de la
gatit și participiul verbului a se întoarce , în forma înturnat (Înnapoi m -au înturnat, Toader nu s –
a înturnat ), consemnat în DEX 1989: 541 f ormat prin derivare în + turna.

5.6. Gerunziul
În privința gerunziului, sunt notate doar două utilizări, acestea fiind ca în limba literară
Suferind din tineriața, Împlinind doar zece ai.
Pierderea consoaniei d consenată de Vulpe 1984: 339 și Farcaș 2007: 204 -205 nu
caracterizează și textele de la Săpânța, încadrându -le astfel din acest punct de vedere în sfera
dialectului dacoromân și nu în particularitățiile subdialectului maramureșean.

5.7. Supinul
Se formează ca în limba literară, fie cu prepoziția la (Și acuma la cules ), fie cu prepoziția
de (Multe n -am de povestit , Și de dat cu împrumut ).

6. ADVERBUL
În privința adv erbului sunt prezente câteva particularități morfologice aparte.
Se notează utilizarea curentă a adverbului tare cu rol în construirea superlativului absolut așa cum
relevă contextele Și tare mult am lucrat, Tare mult m-ai ajutat, Și tare greu mi s-a picat, Tare rău
mi s-o-ntîmplat, Că tare mult m-ai iubit, Tare mult eu am muncit, Tare mult am chinui t, Tare
bine m-am gândit etc.

23
Se înregistrază, un caz izolat, de utilizare a adverbului bine cu rol în realizarea
superlativului absolut, prin repetiție Pe toți bine bine i-am crescut
De asemenea, trebuie semnalată frecvența alternanței formei literare cu cea supusă unor
modificări fonetice, așa cum voi arăta în continuare.

6.1. Adverbe de loc
În ceea ce privește adverbele de loc, se evidențiază adverbul aici, folosit și în variantele aci
(Că aci sub asta cine, Aci figurez și ieu, Aci eu mă odihnesc, Venit -am și eu aci, Am venit și eu
aci, Noi aci ne om hodihnii etc), obținută prin schimbarea lui e inițial în a din compusul eccum
hic, așa cu precizează Densusianu în ILR 1961: 20 și înregistrată în DLR 2010: 17 și ca adverb de
timp, aicea (Aicea să nu veniți, Tot aicea îi veni ), notată în DLR 2010: 75, aicia (…că aicia am
ve-/ nit lăngă tatăl meu ), notat ă în MDA 2001: 39 și paici (Vă uitați și -paici la mine ), înregistrată
în DLR 2010: 17, cu sens nehotărât.
Se adaugă adverbul compus de acolo , în varianta diacolo (Dar diacolo m-am lăsat ),
modificată fonetic.
Un aspect important de notat este utilizarea cu sens temporal, ca în limbajul curent, a
adverbului înainte în contextul Și ți-am dat lumea înainte , chiar dacă în DEX 1998: 519, est e
înregistrat , în limbajul standard , ca adverb de timp, iar local, ca adverb de loc.

6.2. Adverbe de timp
În privința adverbelor de timp se notează adverbul acum , folosit în varianta acuma (Și
acuma la cules ), așa cum apare în DLR 2010: 27 și adverbul atunci , în varianta atuncea (Atuncea
după război ), înregistrat în DEX 1998: 70 și în MDA 2001: 164, ca variantă populară a lui atunci .
6.3. Adverbe de mod
În cazul adverbelor de mod, este înregistrată folosirea curentă a adverbului bine și a lui
mult, cu forma literară, dar în antepoziție, probabil cu rol stilistic de evidențiere a acțiunii sau de
afectivitate Că bine m-ai așezat, Bine i-am și educat, Care bine ne-o îngrijit, Bine am găzdăluit,
Cu ea bine să trăiți, Pă ei bine i-am crescut etc. și mai rar în postpoziție Vă uitaț bine la noi, Când
o fost să -mi fie bine, Dumnezeu să -i dăie bine, -zeu/ Le dăie bine.

24
Se constată utilizarea adverbului de restricție numai , atât în forma literară La numai 4 ani…,
Numai nu le -am ascultat, Numai am șezut în pat, Dar le doresc numai bine, cât și în forma supusă
apocopei lui i (Numa după tale fapte, Și viața -i numa chin).
Se înregistr ează frecvența adverbului așa, fără modificări aparte Să nu -mi fie așa de greu,
Poate așa mi-o fost soartea, Da așa eu m -oi purta, Așa ți-o zis oamenii, Așa cum mi -o plăcut mie.
Adverbul laolaltă apare sub forma la olaltă (Ne hodinim la olaltă ).

6.4. Locuțiuni adverbiale de mod
Sunt înregistrate locuțiunile adverbiale de mod construite după structura simplă
prepoziție + substantiv Moartea m -o luat de grabă , Viața pe loc mi-o luat și prepoziție + adjectiv
(în exemplele de față, adjectivul drag) Și cu drag vă povestesc, Pomii cu drag îi priveam.
Apare , de asemenea, o locuțiune adverbială de mod cu structura prepoziție + adverb
Dumnezeu cu bine-i vadă .

III. PARTICULARITĂȚI SINTACTICE
Această secțiune are în vedere notarea structurilor sintactice specifice epitafurilor din
Cimitirul Vesel, în grupurile nominale, verbale, adjectivale și adverbiale, încercând să se
demonstreze și sintactic unitatea subd ialectului maramureșean și specificul textelor de la Săpânța.
În această secțiunea se va analiza determinarea și structurile polidefinite în grupul nominal,
constru cțiile sintactice în grupul verbal, precum și aspecte privind st ructura, tipul de adjuncți și
topica în grupul nominal, verbal adjectival și adverbial.

1. GRUPUL NOMINAL
a. Determinarea
În cazul substantivelor proprii feminin e, aflate în poziția a doua în GN, ca apoziții, se
constată o frecvență a utilizării formei neartic ulate, spre deosebire de limba standard Braicu Ileană
mă numesc/ Pop Mărie mă numesc/ Stan Mărie mă numesc/ Pop Anuță mă numesc/ Stan Anuță
mă numesc/ Pop Ileană mă numesc./ Turda Irină m-a chemat , Stan Ileană mă numesc , care
concurează cu cea articulată, atunci când substantivul este centru de grup, fiind în poziție inițială
Am fost Doca Licului/ Ioana lui Mihăies îmi zicea mie/ Ileana Oncului mă numesc/ Anuța lui Ionu
Diochi/ Anuța Românesi mi-o zis mie/Ios Irina lui Sîvule , Ios Anuța Nacului.

25
Totuși se notează și un caz izolat când substantivul apare tot nearticulat, dar este în poziție
inițială, ca centru de grup. În exemplul Ileană Pop mă numesc , numele prop riu-centru de grup,
Ileană nu prezintă articol, chiar dacă, în general, substanivele aflate în poziție inițială, mai ales
numele propii, sunt însoțite de articolul hotărât enclitic cu rol de adjunct, pentru indicarea genului,
numărului și cazului.
Un alt caz izolat de nedeterminare definită este prezent în exempul Că Ioană m-o lasat,
unde numele pr opriu , Ioană , în poziție de subiect al verbului o lăsat, este neart iculat, deși în limba
standard subiectul este marcat prin adjunctul hotărât enclitic, care indică și cazul (aici, nominativ).
O altă situație de nearticulare prezent în inscripțiile de la Săpânța, dar care coincide cu
limba literară este nedeterminarea numelui propriu, în vocativ, ca în conextul următor:

…un fe –
Cior eu am avut de tânăr
Și o mers în lut Anuță ne-
Vastă -me ea mi -a fost ca și
O fată nu c -am zis -o de la
Mine.
Cazuri de nearticulare, în contexte definite, se regăsesc și la substantivele comune, atât la
singular, cât și la plural. De pildă, biserică (La umbra biserici ), voie, prieten (I -am distrat că mi –
o/ Plăcut voie bună cu/ Prieteni împreună), copil (Aici se odihnesc/ Copii lui/ Simionca Gh .),
comună ( În comună Sarasău ), tinerețe (La mijlocu tinereți ), viață (Mi-s-a stins lumina vieți),
comunist (Fost -am și persecutat/ De comuniști din sat),
Pe lângă situațiile în care morfemul determinării este absent, deși contextul e ste definit,
textele de pe crucile din Cimitirul Vesel prezintă o serie de substantive comune care sunt articulate
definit, în context de nedeterminare: viață (Peste multe -am mai trecut/ În viața fără noroc, Ca să
faci așa în viața), nuntă (La nunta cînd a m /Plecat am jucat și am), casă (Și frați de v -am gre -/Șit
mă ertați spre/ Casa cînd am plecat), biserică (Și mai mi -o plăcut una/ La biserica a umbla,
Dimineca la biserica mie/ Îmi place și am fost și eu), nepoată (C -am fost nepoata de birău), boală
(O gre boala am căpătat, Și lucruri nu s -o aflat/ De boala ca să scap), treabă (Fost -ai om de
treaba -n lume), tinerețe (Suferind din tineriața ), soră (Mamă copii și -a mele/ Surorii să veniți
la…), sărbătoare (Surorii să veniți la/ Sărbăt orii la mormî -/Nt să -mi puneți flori),

26
Se înregistreză nume determinate definit, în poziție de subiect, urmate de un alt adjunct
(Să mă ascultaț oamenii buni)

2. GRUPUL VERBAL
Cîte zile am trăit/ Rău la nime n-a dorit

3. GRUPUL ADJECTIVAL

În privința sintaxei grupului adjectival se notează prezența determinantului pronominal cel,
în poziție antepusă adjectivului nearticulat, ca în limba literară M-o aflat ceasu cel rău , Și copilu
nost cel drag , Voi părinții mei cei dragi , Am slujit lângă al ta-/ Ru cel sfânt … etc.
Se notează, de asemenea, frecvența utilizării adjectivelor mare și bun, atât în postpoziție
(Năcaz mare eu aveai, Grădină mare am avut, Am făcut grădină mare // Mîncăruri bune am
gătit, Sfaturi bune voi mi -ați dat, Am avut și m inuri bune , C-ai avut o soră bună , Măi Dumitre
bărbat bun), cât și în antepoziție ( Avre mare le-am lăsat, Eu vă spun cu mare jale, M -a lovit o
mare boală, Am făcut grădină mare , bucurie vine // Că mi -ai fost un bun bărbat ), neprezentând
modificări față de limba standard.
Totodată, atributul adjectival săracă din contextul Vai săracă lumea mea , plasat în
antepoziție, în raport cu substantivul, nu prezintă articulare enclitică, ca în limba literară, articolul
fiind prezent la substantivul lumea .

4. GRUPUL ADVE RBIAL

În ceea ce privește grupul adverbial, este de notat adverbul acuma , care în contextul Și
acuma la cules, permite prezența unui adjunct verbal (verbul la supin la cules ) încorporat în grupul
prepozițional cu centru de grup, prepoziția la.
La fel, a dverbul așa, cere actualizarea adjunctului din grupul prepozițional cu centru
prepoziția de Să nu -mi fie așa de greu, chiar dacă GALR 2008: 116 nu prezintă la această trăsătură
și adverbul așa.

27
De asemenea, adverbul de timp când are ca ajuncți propoziți i temporale așa cum prezintă
contextele Cînd plecam cu mașina, Cînd o fost la pensioară, Dar și cînd am bătrînit.
Tot adverbul când se plasează ca adjunct în grupul prepozițional cu centru prepoziția de
De cînd am fost cucon mic, Mie și de când m-am însurat, De cînd s-o colectivizat, De cînd mama
m-o făcut, De cînd am init în sat și chiar cu centru prepoziția pe, în varianta popu lară pă Pe cînd
m-am vrut însurat.
De precizat este că prezența lui mai în poziție singulară, ca în contextul Și mai mi-o plăcut
una, fără un alt adverb, ca în limba modernă, datează încă din textele vechi ca PS ( mai vruiu se
leapădu -me în casa Dzeului mieu, decîtu se viu în fsatele păcătoșilor ), așa cum arată Densusianu
în ILR 1961: 172.
Se constată, spre deosebire de limba literară, utilizarea adverbului de restricție numai , în
propoziții negative Numai nu le -am ascultat, Numai nu am șezut în pat , iar din punctul de vedere
al gradului de dependență față de termenul suport, este notată poziția antepusă Numai nu le-am
ascultat, Numai nu am șezut în pat Dar le doresc numai bine, Numa după tale fapte, Și viața -i
numa chin, ca în limba literară.
Se observă utilizarea adverbului musai , în construcții impersonale Mi-o fost musai a pleca,
C-a fost musai ca să mor , înregistrat ca adverb popular în DEX 1998: 662 și ca adverb, în formă
populară, cu funcție predicativă în DLR 2010: 1020.
În privința topicii se constată că pronumele adjectival mult este utilizat ca adverb, în
antepoziție Cu oamenii mult m-am distrat, La doctor mult am plătit, În lume mult am lucrat,
Doamne că mult am muncit, În carte mult am citit, Mult la colctiv am muncit, Cu tata mult am
lucrat, Mult cu mine, înregistrându -se doar un caz de postpoziție Să trăiască mult ca mine .

Unele o bservații fonetice și lexicale:
În urma analizei inscripțiilor, s -a impus enumerarea unor observații care nu fac, în
mod special, obiectul acestei lucrări, dar care sunt relevante în confirmarea specificului tex telor de
la Săpânța, precum și în evidențierea pa rticularităților subdialectului maramureșean.
Astfel, s -a constatat frecvența unor cuvinte formate în urma unor fenomene
fonetice, ori a unor regionalisme, care au în limba literară un corespondent sinonim și care tind să
iasă din uz, fiiind înlocuite cu neo logisme, așa cum afirmă și Pop 1971: 44.

28
Sunt înregistrate forme dialectale, ca rezultat al unor constrângeri prozodice sau a unor
fenomene fonetice, distincte de apocopa caracteristică subdialectului maramureșean , consemnată
de Vulpe 1984: 322. Acestea a par în cazul cuvintelor poreclă> polecră (Polecră după tata ),
avere > avre (Avre mare le -am lăsat ), diocon>diac (Că am fost fecior de diac , Și-am fost în comună
diac), jandarmerie>jăndărmerie (C-am fost în jăndărmerie ), oițe>oiță (pl.) ( Dragi ne -a fost
oițăle ), rele> răle (Multe răle m-o mîncat ), colectiv>colctiv (Mult la colctiv am muncit ),
aruncătură – aruncături > runcături (O grădină -n runcături ), Runca> Runcaiuri (La grădina -n
Runcaiuri ), mână > mină (Că eu ce -am făcut cu mina ), lină > lină (Am știut lucra cu lina), rând
> rind (Ca să fiu la rind în sat ), tinerețe >tineriața (Suferind din tineriața ), Occident>Ocodent
(Drumul ocodentului )
De asemenea, sunt folosite regionalismele arhaice . De exemplu, cocon , consemnat de
Mihalcea: 284 cu sensul de ,,copil”, ,,tânăr”, fiind atestat în Țara Maramureșului, prezent atât la
singular De cînd am fost cucon mic, cât și la plural , cu o circulație mai mare Cu cinci cuconi lîngă
mine, Și cuconii mau ascultat, Și cuconi i m-or jăli, Cu doi cuconi mititei .
Acesta alternează cu fecior – feciori (Mi-am înfiat un fecior / Că am fost fecior de diac/ Cinci
feciori am avut ieu/ Și cu doi feciori a mei/ am a -/Vut 3 feciori mândri ) și chiar cu forma literară
băiat -băieți (Domnul u n băiat mi-o dat ).
Se adaugă boreasă , notat de Mihalcea: 283, cu sensul de 1. „soție”, „nevastă”, 2. „stăpâna
casei, „găzdoaie”, folosit predilect în zona Săpânța ( C-am fost boreasă de treabă/ Cred c -o fost
oricine bo-/Reasă în sat ca mine har -/nică ), birău , înregistrat în DLR: 566 ca regionalism folosit
în Transilvania și Banat ( C-am fost nepoata de birău ), vâltoare , (Și-mi făceam cergi în vâltoare ),
cu sensul de „piuă”, Mihalcea 2017: 286, a grumbi / a grumbdi , notat de Mihalcea 2017: 284 cu
sensul de „a supăra”, „a necăji”, „a greși” ( Pă bărbat să nu -l grumbesc ), a găzdălui , consemnat
de Mihalcea 2017: 284 cu sensul de ,,a trebălui”, „a lucra pe lângă casă”, fiind un derivat de la
substantivul gazdă (Tot cu lăna am găzdăluit ), a găta cu varianta litera ră a găti , ambele forme
fiind consemnate în DEX 1998: 414 ( Și multe cergi am gătat, Ți de tăte mi -am gătat ) și a înturna
(Înnapoi m -au înturnat, Toader nu s -a înturnat ), consemnat în DEX 1989: 541 format prin
derivare în + turna.
În cazul substantivului fecior , deși situația este izolată, dar totuși importantă pentru
susținerea specificului inscripțiilor, se constată, o schimbare de sens. În general, fecior apare în
corpus ca formă arhaică pentru băiat , Mi-am înfiat un fecior / Că am fost fecior de diac însă, în

29
exemplul Murit -am de tînără/ Mi -am lăsat fată fecior/ Ca să -mi ducă a meu dor, fecior este utilizat
cu sensul comun, copil. Prin urmare se constată o alternanță a formelor arhaice cu cele utilizate
astăzi în limba standard Copilu lui Gr. lui Petre/ Și copilu nost cel drag/ Optu copii am avut/ Și
copii i-am servit/ Că tu n -ai avut copii / Dar acum copii nepoți.

CONCLUZII
În urma cercetării morfosintactice întreprinse asupra inscripțiilor din Cimitirul Vesel, Săpânța , se
constată în primul rând ocurența unor particularități, care confirmă existența și u nitatea
subdialectului maramureșean ca varietate regională a dacoromânei.
Astfel, particularitățile înregistrate sunt :
1. Din perspectivă morfologică :
a) la substantiv
 schimba rea declinării substantivului, în trecerea de la singular la plural, în cazul
substantivelor casă/ casuri (Două casuri am ridicat ) și mână / mânuri (Am avut și
minuri bune );
 formarea pluralului în -ă, ca rezultat al pronunțării dure a consoanei r de la finalul
substantivelor (de pildă, pluralul substantivului covor în contextul Să facă cergi și
covoară );
 alternanța între pluralul etimologic ai și pluralul vechi, format de la ańi, în cazul
substantivului an (La 76 de ai/ Și viața o lăsai la 62 de ani);
 prezența variantelor noi de singular, care uneori alternează cu forma standard foae/
foaie (Foae verde de trifoi / Foaie verde de durzău ), piat/piață (Și-am mers la piat
cu ele ), cerg (Să-mi fac câte -o cerg aleasă ) etc.;
 utilizarea frecventă a substantivelor feminine în formă nearticulată, la nominativ
(Braicu Ileană mă numesc, Pop Mărie mă numesc, Stan Mărie mă numesc etc.);
 frecvența dativului analitic, realizat cu ajutorul prepoziției la (Să facă cergi și
covoară/ La muzeele din țară, La lucru iai spus pe nume, La doctor mult am plătit
etc.);

30
 construcția vocativului cu ajutorul interjecției măi, în cazul substantivelor
masculine, atât propii (Măi Grigă să fii ertat, Măi Ion bărbatu meu, Măi Dumitre
bărbat bun etc.), cât și comune (Măi bărbate măi bărbat );
b) la articol:
 pierderea articolul definit enclitic -l, în cazul substantivelor comune glasu (Glasu
meu s -a cunoscut ), liacu (Liacu să-mi fie găsit ), ceasu (M-o aflat ceasu cel rău ),
nepotu etc.) și chiar în cazul numlor proprii Toaderu (Toaderu lui Mihaiu Crăiții );
c) la pronume:
 tendința de dublare a cliticului în dativ ( Să le dau la fiecare, Să le dau la mei nepoți
etc.)
d) la verb:
 schimbări de diateză în cazul unor verbe ca a se odihni (Hodihnesc cu părinții ), a
se chinui(Am muncit și -am chinuit , a se petrece , (Pă tăte le -am petrecut )// a vrea
(Pe cînd m-am vrut însurat ), a pica (Și tare greu mi s-a picat );
 utilizarea invariabilă a auxiliatului a avea în formarea perfectului compus,
determinând omonimii la persoana a III -a singular și plural ( Așa ți -o zis oamenii,
Supărați o rămas ei, Așa mi -o zîs sătenii, Multe lucruri mi -o plăcut, Multe răle m –
o mîncat viața, Și lucruri nu s -o aflat etc.);
 folosirea formelor populare ale auxiliarului a voi : oi, om, or, îi, ei , i pentru
construirea indicativului viitor (Da așa eu m -oi purta, Noi aci ne om hodihnii/ Și în
vecini or pomeni, Cu toți mi -or duce doru Și cuconii m -or jăli, …. tu cît t -ei gîndi/
Tot aicea îi veni, După ce -i mai bătrîni );
 frecvența conjunctivelor realizate prin varianta ca să nedislocat, chia r dacă niciun
component al subordonatei nu este deplasat spre stânga (C-a fost musai ca să mor ,
M-o lăsat ca să jelesc ,Ca să -mi părăsesc sora etc.);
 prezența conjunctivului perfect realizat cu auxiliarul acordat la persoana a III -a,
singular (Liacul să-mi fie găsit, Fără să fiu vinovat );
e) la adverb:
 utilizarea frecventă a adverbul aici, în variantele aci (Că aci sub asta cine ), aicea
(Aicea să nu veniți, Tot aicea îi veni ) și aicia (…că aicia am ve -/ nit lăngă tatăl
meu);

31

2. din perspectiv ă sintactică
 prezența apozițiilor în formă nearticulată, spre deosebire de limba standard ( Braicu
Ileană mă numesc/ Pop Mărie mă numesc/ Stan Mărie mă numesc/ Pop Anuță mă
numesc/ Stan etc.)
 postpunerea auxiliarului a avea (Avut -am grijă de ei, … Putut -o vedea oricine, Venit –
am și eu aci, Murit -am de tînără/ Fost-ai om de treaba -n lume etc.);
 prezența construcțiilor infinitivale în forma scurtă cu prepoziția a, ca în limba literară
(Mi-o fost musai a pleca , Tare mi -o plăcut a scrie , Cât am trăit a lucra etc.);
 plasarea adverbului când ca adjunct în grupul prepozițional cu centru prepoziția de De
cînd am fost cucon mic, Mie și de când m-am însurat, De cînd s-o colectivizat sau
chiar pe Pe cînd m-am vrut însurat );

De asemenea, pe lângă particularitățile mo rfologice și sintactice regăsite în textele de la
Săpânța, prezența ariei maramureșene este confirmată și de prezența unor regionalismele arhaice
precum cocon , prezent atât la singular De cînd am fost cucon mic, cât și la plural Cu cinci cuconi
lîngă mine , vâltoare , (Și-mi făceam cergi în vâltoare ), a grumbi / a grumbdi (Pă bărbat să nu -l
grumbesc ), a găzdălui (Tot cu lăna am găzdăluit ), a găta cu varianta literară a găti (Și multe cergi
am gătat, Ți de tăte mi -am gătat ), a înturna (Înnapoi m -au înturnat, Toader nu s -a înturnat ),
consemnate și în studiile referitoare la subdialectul maramureșean.

În al doilea rând, analiza întreprinsă demonstrează prin caracteristici numeroase, atât la
nivel morfologic, cât și la nivel sintactic și chiar fonetic specific ul epitafurilor de la Săpânța.
Astfel, la nivel morfologic se constată că :

a) la substantiv:
 trecerea de la o declinare la alta, prezentă frecvent în subdialectul maramureșean,
nu se manifestă decât într -un caz izolat, situația substantivului mână , în Epitaf urile
de la Săpânța. Este prezentă o rămășiță a declinării moștenite din latină manus ,
preferându -se pluralul analogic mânuri (Am avut și minuri bune );
 numele lucru , apare și cu pluralul dialectal în -e (Că ce lecre ce-am țesut )

32
 în cazul unor nume se prezintă o inconsecvență formală în raport cu contextul
semantic; sunt folosite cu forma de plural, dar în context semantic de singular Cred
c-o fost oricine bo -/Reasă în sat ca mine har -/nică și luptătoare la ne -/poții di –
ajutoare că…) ori invers (Să mîncaț și voi nănaș );
 genitivul și dativul sunt nemarcate, în unele contexte ( La umbra biserici , Anuța
Românesi mi-o zis mie, La mijlocu tinereți /Mi-s-a stins lumina vieți, Să-i fac mami
îndămînă, Mulțumesc mămuchi mele că mi -o Făcut plăcere m -o adus etc.);
 vocativul este construit și cu pronumele tu, împreună cu flexiunea specifică a
substantivului moarte cu urît nume , chiar și cu forma de plural voi (Tu nepot și voi
nepoate, Tu Ioane bărbat bun, Tu Ioană cu dulce nume etc.);
b) la adjectiv:
 în cazul unor adjective în vocativ, există o inconsecvență privind articularea
adjectivelor despărțite de substantiv printr -un posesiv; sunt notate adjective
articulate enclitic, ca în limba literară ( Și voi scumpii mei bunici) , dar și adjective
nearticulate (Iubiți mei săteni? );
 în cazul adjectivul greu se notează și forma supusă apocopei lui a, gre (O gre boala
am căpătat, Am avut o boală gre);
 se preferă folosirea curentă a unor adjective adverbializate: tânăr ( Tînără m-ai dus
din lume, Tînăr putrădesc în lut, Tînără m-am măritat, Tînăr să-mi las viața Murit –
am de tînără , De tinara -am suferit ), beat (Cînd ai venit din sat bat), mare (Ca să
crescă mărișor , Și mare mi l-a luat), supărat (Însă am trăit supărat );
c) la pronume
 cazurile oblice sunt marcate, în special, analitic, prin prepoziția la (Vă zicem la tot
cu bine/ Lume vă zic la toți , Să le dau la fiecare , Să le dau la mei etc.);
 se manifestă o inconsecven ță a utilizării articolului posesiv, acesta fiind înlocuit
adesea de marca genitivului a (doi feciori a mei , a meu dor, și -a mele surorii );
d) la verb
 la indicativ prezent, verbul a fi este frecvent folosit, la persoana a III -a, în forma
populară și anume i, la singular (Și acolo -i îngropat/ Și viața -i numa chin/ Ca și
mine altu nu -i), -s, la plural ( Ce voi spune nu-s minciuni, Unde -s gropi și săpături )
și chiar -s la persoana I, singular ( Că-s bătrînă și nu cresc );

33
 se preferă perfectul compus în detrimentul indicativul ui prezent ;
 pentru formarea perfectului compus este utilizată, la toate persoanele, forma
invariabilă a auxiliarului a avea (Toader rău m-o supărat/ Că o-murit în Bîrlad,
Moartea m -o luat de grabă, Dar moartea nu m -o lăsăt/ Și în mormânt m -o asăzat,
M-o aflat ceasu ce l rău etc.);
 este prezent și perfectul simplu, chiar dacă acesta tinde să iasă din uz în dialectul
maramureșean;
 unele verbe prezintă, la perfectul simplu prezintă schimbări de conjugare: a părăsi ,
de conjugarea a IV -a formează perfectul simplu cu ajutorul afixului morfologic
specific verbelor de conjugarea I, Și eu lumea o părăsai , Că eu viața o părăsai ,
verbul a avea , de conjugarea a II -a este prezent cu forma aveai (Năcaz mare eu
aveai ), prin analogie cu perfectul simplu al verbelor de conjugarea I luai, lăsai etc.;
 la indicativ viitor nu s -au înregistrat postpuneri ale auxiliarului;
 sunt prezent e numeroase conjunctive de tip hortativ, în imperative surogate, atât la
persoana a II – a (Mormîntul să-mi-l pliești / Pe mormînt să-mi pui flori, Să nu mă
uiți pînă mori ), cât și la persoana a III -a (Să-i trăiască Dumnezău, Să te ajute
Dumnezeu );
 sunt forme destul de numeroase ale conjunctivului fără marca invariabilă să (D -zeu
vă facă parte, D -zeu/ Le dăie bine, Dumnezeu îți facă parte , Măi Ion și Măi Anu/
Voi îmi grijiți mormîntul etc.);
 sunt folosite frecvent falsele imperative și la afirmativ și la negativ ( Să fie buni să
crească mare// Aicea să nu veniți );
 unele participii au suferit modificări fonetice: a îmbătrâni și a întâlni sunt refăcute,
probabil prin eliminarea prefixului elocutiv îm (Dar și cînd am bătrînit ), respectiv
în (Căci cu tata m -am tîlnit ), participiul verbului a ven i a suferit afereza consoanei
v și închiderea vocalei e la i (Ș-o-init și-a noastră fată) , participiul lui a merge s-a
supus e pentezei lui e ( Și-a mere cu-iele în munte ) etc.;.
 auxiliarului a avea , în construirea perfectului compus, este prezent cu forma de
singular în contexte de plural ( Dragi ne -a fost oițăle, Dragi ne -a fost oile multe ) și
chiar utilizat ca în limba veche ( Căci cu tata m -am tîlnit/ Că de iel mulț -am dorit/
Că în război au plecat .)

34
 verbul a putrezi apare în forma regională a putrădi (Tînăr putrădesc în lut. );
e) la adverb
 adverbul compus de acolo apare în varianta modificată fonetic diacolo (Dar diacolo
m-am lăsat );
 adverbul înainte apare și cu sens temporal ( Și ți-am dat lumea înainte) ;
 adverbul laolaltă apare sub forma la olaltă (Ne hodinim la olaltă ).

Iar la nivel sintactic se constată că :
 o serie de substantive comune sunt articulate definit, în context de nedeterminare: viață (În
viața fără noroc), nuntă (La nunta cînd am…), casă (Casa cînd am plecat), biserică (la
biserica mie/ Îmi place și am fost și eu), nepoată (C -am fost nepoata de bi rău), boală (O
gre boala am căpătat), treabă (Fost -ai om de treaba -n lume), tinerețe (Suferind din
tineriața etc.);
 sunt prezente și cazuri de nearticulare, ( La umbra biserici , I-am distrat că mi -o/ Plăcut voie
bună cu/ Prieteni împreună, Aici se odihnesc/ Copii lui/ Simionca Gh ., În comună Sarasău ,
La mijlocu tinereți ), viață (Mi-s-a stins lumina vieți, Fost-am și persecutat/ De comuniști
din sat etc.);
 nearticularea enclitică se manifestă și în cazul modificatorului săracă (Vai săracă lumea
mea) chiar dacă este plasat în antepoziție;
 există o alternanță a timpurilor verbale prezent -trecut , care ar putea indica o inconsecvență
temporală, în raport cu statut ul naratorului, decedat, sau poate avea un rol stilistic ( Cît am
fost în lume mea/ Dimineca la bis erica mie/ Îmi place și am fost și eu/ Ales în comiten
bisericesc, M-am rugat și mai postesc / Că-s bătrînă și nu cresc );
 adverbele de mod, bine și mult, sunt utilizate curent în antepoziție (Că bine m-ai așezat,
Bine i-am și educat, Care bine ne-o îngriji t);
 adverbul așa, cere actualizarea adjunctului din grupul prepozițional cu centru prepoziția de
(Să nu -mi fie așa de greu);
 adverbul de restricție numai apare și în propoziții negative ( Numai nu le -am ascultat,
Numai nu am șezut în pat) ;
 adverbul musai apare în construcții impersonale (Mi-o fost musai a pleca, C -a fost musai
ca să mor );

35
 pronumele adjectival mult este utilizat ca adverb, în antepoziție (Cu oamenii mult m-am
distrat, La doctor mult am plătit, În lume mult am lucrat ).

Totodată, în textel e de pe crucile din Cimitirul Vesel, sunt consemnate și unele forme
dialectale, ca rezultat al unor fenomene fonetice, distincte de apocopa caracteristică subdialectului
maramureșean , aceste forme certificând, de asemenea, specificul inscripțiilor de la Să pânța
poreclă> polecră (Polecră după tata ), avere > avre (Avre mare le -am lăsat ), diocon>diac (Că am
fost fecior de diac , Și-am fost în comună diac ), jandarmerie>jăndărmerie (C-am fost în
jăndărmerie ), oițe>oiță (pl.) ( Dragi ne -a fost oițăle ), rele> răle (Multe răle m-o mîncat ),
colectiv>colctiv (Mult la colctiv am muncit ), aruncătură – aruncături > runcături (O grădină -n
runcături ), Runca> Runcaiuri (La grădina -n Runcaiuri ) etc.
Prin urmare, toate aceste particularitățile morfologice și sintactice, fie cu o ocurență mare,
fie cazurile particulare, regăsite în textele de pe crucile din Cimitirul Vesel, confirmă încă o dată
existența și unitatea sub dialectului mara mureșean ca varietate a dacoromânei, plasând totodată
inscripțiile de la Săpânța într -o poziție aparte în cadrul ariei maramureșene.

36

ANEXĂ

Corpus de inscripții de pe crucile din Cimitirul Vesel, Săpânța, Maramureș
preluat personal, de pe teren, prin fotografiere și transcris, păstrând ortografia originalului

Notă: textele sunt numerotate cu cifre arabe de la 1 la 55 ;
textul indescifrabil este marcat prin …;

1. Ieu aici mă odihnesc
Braicu Ileană mă numesc
Cinci feciori am avut ieu
Să-i trăiască Dumnezău
Măi Grigă să fii ertat
Și dacă m -ai înjurat
Cînd ai venit din sat bat
Că bine m -ai așezat
La umbra biserici
Că și ieu am vrut aci.
(1964)

2. Foae verde de trifoi
Vă uitaț bine la noi
Cum petrecem amindoiai
Căci cu tata m -am tîlnit Că de iel mulț -am dorit
Că în război au plecat
Înnapoi m -au înturnat
Ne aflăm pe cele lume
Vă zicem la tot cu bine.

3. Am fost Doca Licului

Ca și min e altu nu -i
Cîntam s -am suerat
Cu oamenii mult m -am distrat
Că mi -o fost dragă lumea
Și Mihai cu cetera
Când acasă mă -ntorceam
Pomii cu drag îi priveam
Le miroseam florile

37
Cînd se vărsau zorile
Aș fi vrut să mai trăiesc
Să-mi văd nepoții cum cresc
Da eu viața o lăsai!…
(1999)

4. La nunta cînd am
Plecat am jucat și am
Strigat și pe toți eu
I-am distrat că mi -o
Plăcut voie bună cu
Prieteni împreună ori
Și unde -am petrecut
Glasu meu s -a cunoscut
Iubiți mei săteni
Și frați de v -am gre –
Șit mă ertați spre
Casa cînd am plecat
Moartea -n drum m -a
Așteptat. A trăit 59 de ani.
(1933 -1992)

5. La numai 4 ani de
Zile moartea a venit
După mine să trăiesc
N-avut noroc am mu –
Rit mai mititoc
Copilu lui Gr. lui Petre
(1945 -1949)

6. Din a mea copilărie Ioana lui Mihăies îmi zic ea mie
Și cu drag vă povestesc
Că mi -o plăcut să muncesc
Și-n Biblie să citesc
Pă bărbat să nu -l grumbesc
Cu el să mă sfătuiesc
Doi feciori noi am avut
De unu m -am bucurat mult
Celălalt m -o întristat
Că-n grea boală o picat
Și de ia nu l -am scăpat
Și eu lumea o părăsai
La 83 d e ai m -2011.

7. Aici eu mă odihnesc
Ileana Oncului mă numesc
Optu copii am avut
Pe toți bine bine i -am crescut
Șapte feciori și -o fată
Dumnezeu cu bine -i vada
Eu tot le -am făcut mîncare
Să fie buni să crească mare
Am trăit și cu năcaz
Că văduvă am rămas
Toader rău m -o supărat
Că o -murit în Bîrlad
Toate aceste le lăsai
La 76 de ai.
(Mr. 1971)

8. Toader și Ionu meu

38
Au murit tineri ca *eu
Toader nu s -a înturnat
Că o murit în Bîrlad
Și acolo -i îngropat
Și Ion aici în sat
Și cu doi feciori a m ei
Mă aflu -n mormînt cu ei
Ș-o-init și -a noastră fată
Ne hodinim la olaltă
Că aci sub asta cine
Ne-or pomeni pe vecie
Toader a trăit 40 ani 1965
Ion a trăit 40 ai.
(Mr 1959)

9. De cînd am fost cucon mic
Eu tractorul l -am iubit
Și mi-am cumpărat și eu
Să nu-mi fie așa de greu
Multe cu el am lucrat
Ți de tăte mi -am gătat
Când o fost să -mi fie bine
Boala o dat peste mine
La doctor mult am plătit
Liacu să -mi fie găsit
Viața să mi -o fi lungit
Poate așa mi -o fost soartea
Tînăr să -mi las viața
Moartea m -o luat d e grabă
Când mi -o fost lumea mai dragă
Toate aceste le lăsai La 41 de ai.
( Mr. 2015)

10. Din copilăria mea
Ileane Berbe Sieanului îmi zicea
Cît în lume mi -am trăit
Mîncăruri bune am gătit
Nu dublare clitică Și copii i -am servit
Bine i -am și educat
Școli înalte o terminat
Că asta mi -o fo drag mie
Să-i învăț cu omenie
Să nu … scăpă mine
Că eu tare i -am iubit
Moartea rea ni -o despărțit
Că eu viața o lăsai
La 70 de ai.
(Mr. 1995)
11. Aici eu mă odihnesc
Holiș Gheorghe mă numesc
În lume mult am lucrat
Multe livezi am plantat
Mi-a plăcut moșia mea
Și toată familia
Profesori, doctori, ingineri
Educați …
Toți sunt oameni învățați
Și cu omenie în sat
Avre mare le -am lăsat
N-am trăit degeaba în lume
Că am fost un om cu renume.

39
(1921 -2000)

12. Aici se odihnesc
Copii lui
Simionca Gh.
Fost Dir. la Șc.
Simonca Gheorghe
A-tr. 2 luni 1950
Simionca Ioan
A-tr. 4 luni 1952

13. Eu vă spun cu mare jale
Pe crucea surorii mele
Aici eu mă odihnesc
Pop Mărie mă numesc
A lui Gheorghe Diacului
Din mijlocu satului
Aș fi vrut să mai trăiesc
Să jung să îmbătrînesc
Dar moartea nu m -o lăsăt
Și în mormânt m -o asăzat
Tu moarte cu urît nume
Tînără m -ai dus din lume
Că viața mi -o luai
La 15 ai.
(Mr. 1937)

14. Aici eu mă odihnesc
Pop Gheorghe mă numesc
În lume cât am trăit
Doamne că mult am muncit Domnul un băiat mi -o dat
Și mare mi l -a luat
Când o bombă a explodat
Atuncea după război
Și l-a luat dintre noi
Da eu diochii m -am predat
Un nepot de -al meu din sat
Care bine ne -o îngrijit
Până aici am venit.
Și viața o lasai la 62 de ani.
(1904 -1966)

15. Ioș Mihaiu lui Mihai
Năcaz mare eu aveai
Am plecat cu mașina
Și mi-am sfârșit viața
În comună Sarasău
M-o aflat ceasu cel rău
Mașina o derapat
Într-un pom m -o aruncat
Viața pe loc mi -o luat
Ș-acum vă zic dragi părinți
Vă rog nu vă năcăjiți
Sfaturi bune voi mi -ați dat
Numai nu le -am ascultat
Cînd plecam cu mașina
Să nu măresc viteza
Și acum văd ce am făcut
Tînăr putrădesc în lut.
A trăit 20 de ai.
(Mr. 1994)

40

16. Aci figurez și ieu
Pe cruce nepotu meu
Foaie verde de durzău
Fișcuș Grigore am fost eu
În anul patru sprezece
S-a-nceput on război rece
Trupu meu este -ngropat
În … sub on brad
Cînd în război am plecat
Înapoi n -am urmat
Că on dușman m -o uscat
… 1915

17. Aici eu mă odihnesc
Stan Mărie mă numesc
În viața mea pe lume
Am avut rele și bune
Tînără m -am măritat
Și tare mult am lucrat
Și cinci copii am avut
Unu din ei mi -o murit
Măi Ion bărbatu meu
Să te ajute Dumnezeu
Că mi -ai fost un bun bărbat
Tare mult m -ai ajutat
Cît am fost bolnavă în pat
Eu viața o lăsai la 67 ai.
(Mr. 1981)

18. Copilărie ce -am avut Prea puțină mi -o căzut
Nu m -o lăsat să trăiesc
Părinții să nu -i grumbesc
Mi-o fost musai a pleca
Ca să -mi părăsesc sora
Soră dragă cît trăiești
Mormîntul să -mi-l pliești
Pe mormînt să -mi pui flori
Să nu mă uiți pînă mori
C-ai avut o soră bună
Și n-am putut fi-mpreună
C-a fost musai ca să mor
Să îmi duceți a meu dor.

19. Aici mă odihnesc
Și Pop Toader mă numesc
În lume cât am trăit
Bine am găzdăluit
Însă am trăit supărat
Că Ioană m -o lasat
M-o lăsat ca să jelesc
Și la ea să mă gândesc
Acum când am îmbătrânit
Tare bine m -am gândit
Mi-am înfiat un fecior
Și mi-a fost de ajutor
Dumnezeu să -i dăie bine
Să trăiască mult ca mine
Viața o lăsai la 85 de ani.
(1905 -1990)

41
20. Din a mea copilărie
Toaderu Berbeșteanului
Mi-o zîs mie
Că am fost fecior de diac
Multe -o trebuit să fac
Și mi-am strîns eu ban pă ban
Casă mândră mi -am facut
Grădină mare am avut
Mergeam în ea pe răcoare
Cînd pomii erau în floare
Și acuma la cules
Trebuie să -i părăsesc
Toate aceste le lesai
La 84 de ai.
(Mr. 2015)

21. Aici mă odihnesc
Ileană Pop mă numes c
Cât pe lume am trăit
În carte mult am citit
Dar grea boală m -a lovit
Săraci părinții mei
Supărați o rămas ei
Măi Dumitre bărbat bun
Te-am lăsat în rău drum
Și ți-am dat lumea înainte
Să trăiești să fi cuminte
Și copilu nost cel drag
Să-l conduci după al tău
Plac. Că eu viața o lăsai
La 32 de ani. (1940 -1972)

22. Aici eu mă odihesc
Stetca Gheorghe mă numesc
Am fost Dioca Griguții
Așa mi -o zîs sătenii
Lume multă m -o știut
Că eu cereri le am făcut
Tare mi -o plăcut a scrie
C-am fost în jăndărmerie
Dar diacolo m -am lăsat
Și-am fost în comună diac
Mi-o plăcut de bună samă
Să scriu vers să cînt în strană
Să cînt în vers viața lor
Durerea sătenilor.

23. Aici eu mă odihnesc
Grigore Haicului mă numesc
Ioan am fost botezat
Dar Grigore m -au strigat
La aeroport am lucrat
Apoi polițist la stat
Și primar am fost în sat
Însă o boală nemiloasă
Mi-a scurtat a mea viață
Am lasat a mea soție
Supărată pe vecie
Care știu că m -a jăli
Cât pe lume va trâii.
În acest mormânt

42
Odihnește și tatăl meu
Toaderu Haicului
Om de aleasă omenie

24. Sub această cruce grea
Zace biata scoacră -mea
Trei zile de mai trăia
Zăceam eu și citea ea
Voi care treceți pe aici
Încercați să n -o treziți
Că acasă dacă vine
Ară-i cu gura pă mine
Da așa eu m -oi purta
Că-napoi n -a înturna
Cei care citiți aici
Ca mine să nu pățiți
Soacră bună vă gasiți
Cu ea bine să trăiți.
A trăit 82 de ai.
(Mr.1969)

25. Aici eu mă odihnesc
Pop Anuță mă numesc
Din a mea copilărie
Anuța lui Ionu Diochi
Mi-o zis mie pe lume
Cât am trăit a lucra
Eu am iubit mi -o plă –
Cut mult a găti pe ai
Mei l a masă -a-i servi
Eu mă duc din astă Lume vă zic la toți nu –
Mai bine și vă las cu sănătate
D-zeu vă facă parte.

26. Aici eu mă odihnesc
Grigore lui Ion Turda
Mă numesc a lui Ionu
Haicului și -am fost
Diacu satului 40 de ani
Am slujit lângă alta –
Ru cel sfânt eu am a –
Vut 3 feciori mândri
Ca și 3 bujori pe Dioca
Și pe Griga i -am învățat
A cânta să cânte în
Strană ca mine D -zeu
Le dăie bine că eu via –
Ța o lasai la 73 de ani.

27. Aici eu mă odihnesc
Și Pop Gheorghe mă num
Esc din a mea copilărie
Multe lucruri mi -o plăcut
Mie și de când m -am însurat
Multe în lume am lucrat
Să fiu printre primi în sat
Și tare greu mi s -a picat
Că soția m -a lăsat
M-a lăsat în văduvie
Cu cinci cuconi lîngă mine
Patruzeci de ai am avut

43
Și m-a lăsat cu dor mult
Și cuconii m -au ascultat
Și pe toți i -am așezat
Și cuconii m -or jăli
Cît pe lume vor trăi.

28. Aici eu mă odihnesc
Și Pop Toader mă numesc
Dragi ne -a fost oițăle
Coale primăverile
Cînd le -a crescut laptele
Și ne-a umplut gălețile
Și din lapte am facut caș
Să mîncaț și voi nănaș
Dragi ne-a fost oile multe
Și-a mere cu -iele în munte
Dar viața oi lăsai
La 75 de ai.
(Mr. 1968)

29. Aici eu mă odihnesc
Stan Anuță mă numesc
Din a mea copilărie
*Anuța Românesi mi -o zis mie
Tînără m -am măritat
Multe răle m -o mîncat
Greutăți multe -am avut
Pă tăte le-am petrecut
C-am fost nepoata de birău
… și mult rău
Dumnezeu m -o bucurat Că două fete mi -o dat
Și pă tăte le -am lăsat
A trăit 75 de ai.
(Mr. 2008)

30. De cu tînăr copilaș
Io-am fost Stan Ion Pătraș
Ce voi spune nu -s minciuni
Cîte zile am trăit
Rău la nime n -a dorit
Vai săracă lumea mea
Că greu am trăit în ea.

31. Aici eu ma odihnesc
Pop Ion a Tomi m -a numesc
Pe lume cît am trait
Mult la colctiv am muncit
Cînd o fost la pensioară
M-a lovit o mare boală
Și pensia mi -o venit
De Ianu m -am folosit
Și mai mi -o plăcut una
La biserica a umbla
În toată duminica
Asta a fost viața mea
Toate aceste le lăsa
La 77 de ai.
(Mr. 1983)

32. Aici eu mă odihnesc

44
Pop Teodosîie mă numesc
Am venit lîngă mama
C-am iubit biserica
Și în poduț a cînta
În toată dumineca
Tare rău mi s-o-ntîmplat
Că văduvă am rămas
Cu doi cuconi mititei
Avut-am grijă de ei
Măi Ion și Măi Anu
Voi îmi grijiți mormîntul
Tu nepot și voi nepoate
Voi vă îngrijiți de toate

33. Aici eu mă odihnesc
Pop Ileană mă numesc. Nu
Cred c -o fost oricine bo –
Reasă în sat ca mine har –
nică și luptătoare la ne –
poții di -ajutoare că
Văduvă am rămas și -am
Trăit și cu necaz un fe –
Cior eu am avut de tânăr
Și o mers în lut Anuță ne –
Vastă -me ea mi -a fost ca și
O fată nu c -am zis -o de la
Mine. Putut -o vedea oricine
Eu viața o lăsai la 80 de ani.

34. Aci eu mă odihnesc
Grigore lui Gavrilă a Diochi Mă numesc
Venit -am și eu aci
Hodihnesc cu părinții
Am fo oameni de omenie
Lume -n sat toată ne știe
De cînd s -o colectivizat
Eu la mina eu am plecat
Două casuri am ridicat
Că două fete am avut
…

35. Am venit și eu aci
În fața bisericii
Stau aici mă hodinesc
Și Stan Toader mă numesc
În lume cît m -am aflat
La biserică -am umblat
Popa orice o lucrat
Cu mine s -o consultat
M-am rugat lui Dumnezeu
Să mă ferească de rău
Pe mine m -am supărat
Ori pă unde am umblat
Că viața ce -am avut
În ea multe -am petrecut.

36. Cît am trăit eu pe lume
Am fost Gavrila lui Sîvule
Cît am fost în lume mea
Dimineca la biserica mie
Îmi place și am fost și eu

45
Ales în comiten bisericesc
În pădure am lucrat
O gre boala am căpătat
Și lucruri nu s -o aflat
De boala ca să scap
Și cît trăiți voi pe lume
Vă doresc să trăiți
că viața o lăsai la 57 de ai.

37. Frunză vere rug de mure
Ios Irina lui Sîvule
După ce m -am măritat
Turda Irină m -a chemat
Am îndrugat multă lînă
Să-i fac mami îndămînă
Să facă cergi și covoară
La muzeele din țară
Creatoare populară
Am avut o boală gre
N-am putut scăpa de ie
Murit -am de tînără
Mi-am lăsat fată fecior
Ca să -mi ducă a meu dor.

38. Ne odihnim pe vecie
Unchiu Toader și cu mine
Noroc bun uncheșul meu
Aici am venit și eu
Că tare mult m -ai iubit
În lume cît ai trăit
Că tu n -ai avut copii Cu care să te mînghîi
Fost-ai om de treaba -n lume
La lucru i -ai spus pe nume
Toaderu lui Mihaiu Crăiții
Așa ți -o zis oamenii
Noi aci ne om hodihnii
Și în vecini or pomeni

39. Cît am trăit în vecie
Ileana Oncului mi -o zis mie
În lume cît mi -am trăit
Tare mult eu am muncit
Și la fîn da și la sapă
C-am fost boreasă de treabă
Că trei feciori am avut
Pă ei bine i -am crescut
Să fie de omenie
Așa cum mi -o plăcut mie
Dar acum copii nepoți
Mă duc și vă las pă toți
Că eu viața o părăsai
La 82 de ai.
(Mr. 2014)

40. Aici eu mă odihnesc
Stan Măria mă numesc
Pe pământ cît am trăit
Tot am rîs și am glumit
Un copil de -aș fi avut
Poate aș fi trăit mai mult

46
La mijlocu tinereți
Mi-s-a stins lumina vieți
Moartea rea și -npelițată
Mi-a luoat viața dintr -o dată
N-am fost așa vinovată
Cum am fost de judecată
Care a vorbit de mine
Dumnezeu îi dăie bine
Cei ce stați și mă priviți
Aicea să nu veniți.

41. De cînd mama m -o făcut
Peste multe -am mai trecut
În viața fără noroc
Multă durere și foc
Viața mi -a fost tare grea
Cu necazuri după ea
Cînd am fost și eu în lume
Am avut și minuri bune
Că eu ce -am făcut cu mina
Am știut lucra cu lina
Că ce lecre ce -am țesut
Nimeni nu -m-a întrecut
Și-am mers la piat cu ele
Să le vînd la cei cu -avere
Dar și cînd am bătrînit
Nu m -am lăsat de muncit
Am crescut și animale
Să le dau la fiecare
Să le dau la mei nepoți
Să-i pot împăca pe toți Să le dau ce am putu
Din toate ce -am avut
C-am fost mătușa lor
Să nu mă uite ușor.

42. Stan Toader Pogac e mă numesc
Și aici mă odihnesc
Din viața ce -am trăit
Multe n -am de povestit
Că-a fost scurtă a mea viață
Și s-a topit ca o ghiață
După ce m -am însurat
Șapte luni în viață am stat
Și un copil am așteptat
Dar moartea mă …
Și viața mi -a luat
Frați surori și-a mea nevastă
Căci eu viața o lăsai la 27 de ai.

43. Aici eu mă odihnesc
Stan Ileană mă numesc
De a lui Iacob îmi zicea
Polecră după tata
În viață cît am trăit
Am glumit și am muncit
Eu de tăte am avut
Și de dat cu împrumut
Am făcut grădină mare
Să mănînce orișicare
O grădină -n runcături
Da eu viața o lăsai

47
La 82 de ai.
(Mr.1978)

44. Fost-am și io a orecui
A lui Ioanu Nacului
Pe pămînt cît am trăit
Am muncit și -am chinuit
Bărbatu m -a judecat
Că nimica n -am lucrat
Numai am șezut în pat
Măi bărbate măi bărbate
Dumnezeu îți facă parte
Numa după tale fapte
…. tu cît t -ei gîndi
Tot aicea îi veni
După ce -i mai bătrîni
Dumnezeu a lăsat doară
Cine s -a născut să moară
Că eu viața o lasai
La 49 de ani.

45. Ios Anuța Nacului
Mătușa sculptorului
La grădina -n Runcaiuri
Unde -s gropi și săpături
Unde apa curge lin
Și viața -i numa chin
Așa-m chinuit și eu
De m -a bătut Dumnezu
Am muncit ca să trăiesc
M-am rugat și mai postesc Că-s bătrînă și nu cresc
Cît am fost pe lume vie
N-am scăpat de sărăcie
Dar și eu nu m -am lasat
Ca să fiu la rind în sat
Sufletu mi -o fost ranit
De tinara -am suferit
Ca să faci așa în viața
Suferind din tineriața
Dumnezeu a fost cu mine
S-am trăit mulți ani cu bine
Ca eu viața o lăsai
La 76 de ai.
(Decedată în 2003)

46. Vă uitați și -paici la mine
Că-n lume mi -a fost și bine
Căci îmi mai plăcea una
Cu ai mei frați a mă distra
Ei îmi cîntau eu jucam
Și pe toți noi îi distram
Pe cînd m -am vrut însurat
Iată m -a căutat moartea
Și mi-a luat viața
Voi părinții mei cei dragi
Vă mîngîiați cu ceilalți
Și vă zic la toți cu bine
Și să nu uitați de mine
Cît veți mai trăi pe lume.

47. De cînd am init în sat

48
Cu tata mult am lucrat
Am cosit și am săpat
Și mult fîn am adunat
C-am ținut noi vite multe
Fără coarne și cornute
Și-am crescut și mulți viței
Am scos bani frumoși pă ei
Săraca nevasta mea
Cu fata o rămas ea
Ginerele și nepotu
Cu toți mi -or duce doru
Că eu viața o lăsai
La 73 de ai.
(Mr. 2014)

48. Din a mea copilărie
Grigore lui Șechere mi -o zis mie
În lume cît am trăit
Tare mult am chinuit
De lucru nu m -am ferit
Cînd am fost copil de școală
Din liceu m -au dat afară
C-am fost copil de chiabur
La comuniști n -am fost bun
Fost-am și persecutat
De comuniști din sat
Procese mi -au inscenat
Pînă m -au și condamnat
Fără să fiu vinovat.

49. La cîți copii am Predat bine i -am înv –
Ățat ca să învețe cît
De bine și să fie de
Omenie eu vă las pe
Toți cu bine mă pom –
Eniți și pe mine
*Sărbătorii la mormî –
Nt să -mi puneți flori
Aici odihnește
Înv. Vijulan Axenia -Pop
43 ai (1952 -1995).

50. Eu la școală n -em umblat
Acest timp n -am apucat
Dar umblam la grădiniță
Și-am fost cuminte fetiță
Părinții mult m -au iubit
Mult cu mine au cheltuit
Dupî ce m -am îmbolnăvit
Ar fi vrut să mai trăiesc
Și să-i mai înveselesc
Dar în loc de mîngîiere
Le-am adus multă durere
Dar le doresc numai bine
Și să nu uite de mine.

51. Fost-am una la părinți
Și i-am lăsat necăjiți
Dar după un an de zile
Mare bucurie vine
Că mi -o dat un frățior

49
Să mai uite de al meu dor
Rămîneți părinți cu bine
Și nu mă plîngeți pe mine
Grijiți de al meu frățior
Ca să crescă mărișor
Dar eu viața o lăsai
Împlinind doar zece ai.
(1985 -1995)

52. Îmi plăcea să -mi fac de toate
Dar am mers pă drum la…
Drumul ocodentului
Ar-da-l para focului
În metroul Parisului
Avem boala jocului
Cu roțile m -am cărat
Moartea viața mi -o curmat
Dragă soră și părinți
Și voi scumpii mei bunici
În veci veți fi bănuiți
După mine necăjiți
Că eu lumea o lăsai
Tinerel la 16 ani.
(Mr. 2001)
53. În armată am învățat
Să conduc tancul bunlat
*ȘI-n apugații am îmblat
Și pe dealuri și pe văi cu
Maiori și colonei mult
Mulțumesc mămuchi mele că mi -o Făcut
plăcere m -o adus
În al meu sat și aici m -o în
…. și mi -a pune câte
O floare că aicia am ve –
nit lăngă tatăl meu
Iubit.

54. Aici eu mă odihnesc,
Pop Irina mă numesc.
Pe lume cât am trăit,
Tot cu lăna am găzdăluit,
O torceam ziua la soare
Și-mi făceam cergi în vâltoare,
Mai torceam și seara -n casă,
Să-mi fac câte -o cerg aleasă.
Toate acestea le lăsai
La 71 de ai.

50
BIBLIOGRAFIE
SURSE
 Inscripții le de pe crucile din Cimitirul Vesel, Săpânța – corpus de texte culese personal, în
perioada 15 -20 iunie 2018, prin fotografiere și transcriere.

LUCRĂRI DE REFERINȚĂ
1. Coteanu, Ion, 1961, Elemente de dialectologie a limbii rom âne, București, Editura
Științifică.
2. DDA= Dicționarul Dialectului Aromân: general și etimologic , Tache Papahagi, 1974,
Ediția a doua augmentată, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București.
3. DEX = Dicționarul explicativ al limbii române , ediția a II -a, București, Editura Univers
Enciclopedic, 1998.
4. DLR= Dicționarul limbii române , 2010, Tomul I, Lit. A -B, Tomul II, Lit. C, Tomul IX,
Lit. M, Editura Academiei Române, București.
5. Dragomir, Lavinia, 2015, „Cimitirul Vesel din Săpânța. Povestea Completă”
http://www.vibefm.ro/cimitirul -vesel -din-sapanta -povestea -completa/ , (11. 03. 2019).
6. Farcaș, Mircea, 2007, Graiurile Maramureșene actuale în cadrul dacoromânei , București,
(Teză de doctorat).
7. Frățilă, Vasile 1982, Probleme speciale de dialectologie. Graiul de pe valea inferioară a
Târnavelor , Tipografia Universității din Timișoara.
8. GALR = Academia Română, Valeria Guțu -Romalo (ed.), 2005, Gramatica limbii române,
Vol. I, Cuvântul , Vol. II, Enunțul, București, Editura Academie i Române [tiraj revizuit și
completat, 2008].
9. Gheție, Ion, 1964, ,,Cu privire la repartiția graiurilor dacoromâne. Criterii de stabilire a
structurii dialectale a unei li mbi”, în SCL, 15. 3: 317 −346.
10. ILR= Istoria limbii române , Ovid Densusianu, 1961, Ediție îngrijită de J. Byck, vol. II,
București.
11. Marin, Maria, Iulia Mărgărit, Victorela Neagoe, 2000, ,,Graiuri românești din Ucraina și
Republica Moldova”, în Cercetări asupra graiurilor românești de peste hotare , 2000: 42 −
121

51
12. Marin, Maria, Iulia Mărgăr it,Victorela Neagoe, Vasile Pavel 2000, Cercetări asupra
graiurilor românești de peste hotare , București.
13. Marioțeanu, Caragiu Matilda, 1975, Compediu de dialectologie română , București, Editura
științifică și enciclopedică.
14. MDA= Micul dicționar academic , 2001, Volumul I, Literele A -C, București , Editura
Univers Enciclopedic .
15. Mihalcea, Roxana, 2017, Crucile de la Săpânța , București, Editura All.
16. Petrovici, Emil, 1941, „Graiul românesc de pe Crișuri și Someș”, în Transilvania , nr. 8:
1−8 apud Marioțeanu , 1975 , Compediu de dialectologie română , București, Editura
științifică și enciclopedică, p. 150.
17. Pușcariu, Sextil, 1976, Limba Română. Privire generală , Vol. I, București, Editura
Minerva.
18. Quer, Josep, 2016, Mood , chapter 59, OGLR (document pdf.).
19. Rusu, Valeriu (coord.), 1984, Tratat de dialectologie românească , Craiova, Editura Scrisul
Românesc.
20. Todoran, Romulus, 1956, „Cu privire la repartiția graiurilor dacoromâne” în Limba
română , V, nr. 2: 38−50. apud Marioțeanu , 1975 , Compediu de dialectologie română ,
București, Editura științ ifică și enciclopedică, p. 256
21. Todoran, Romulus, 1984, Contribuții de dialectologie română , București, Editura
Științifică și enciclopedică.
22. Vasiac, Simona, 2019, „Unic în lume. Istoria locului unde moartea este privită cu veselie.
De când datează primul epitaf” https://adevarul.ro/locale/baia -mare/unic -lume -istoria –
locului-moartea -privita -veselie -dateaza -epitaf -1_5cc55a7f445219c57e0ba0df/index.html ,
(03. 05. 2019).
23. Weigand, Gustav, 1908, „Despre dialectele românești” în Convorbiri literare , XLII, nr. 4
apud Marioțeanu, Caragiu Matilda, 1975, Compediu de dialectologie română , București,
Editura științifică și enciclopedică, p. 145.