Masterat Securitate Comunitară și Controlul [630282]
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași
Facultatea de Filosofie și Științe Politice
Masterat –Securitate Comunitară și Controlul
Violenței
DREPTUL LA EDUCAȚIE AL COPIILOR DIN MEDIUL
RURAL
Coordonator :
Conf. univ. d r. Nina Mihaela Mihalache
Absolvent: [anonimizat],
2019
2
CUPRINS
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .3
Capitolul 1: Educația școlara si importanța ei in dezvoltarea umană ………………………….. ….4
1.1. Dreptul la educație în legislația internă și internațională. Delimitări conceptuale ……………… 4
1.2. Importanța educației școlare în dezvoltarea copilului ………………………….. ………………………. 6
1.2.1 Școala ca in stituție de socializare ………………………….. ………………………….. ………………. 8
1.2.2 Importanța si rolul familiei în educația școlară ………………………….. ………………………. 10
1.3. Disfuncționalități la nivelul educației școlare ………………………….. ………………………….. …… 13
1.3.1. Devianța școlară și principalele forme ale sale ………………………….. ………………………. 13
1.3.2. Disfuncționalități ale învățământului din mediul rural ………………………….. …………….. 17
Capitolul 2: Particularități ale învățământului în mediul rural ………………………….. ………… 20
2.1. Influența familiei asupra educației copiilor din mediul rural ………………………….. …………… 20
2.2. Specificul orientării școlare și profesionale în mediul rural ………………………….. …………. 22
2.3. Strategii privind creșterea calității educației în mediul rural ………………………….. ………… 24
Capitolul 3: Metodologia cercetării ………………………….. ………………………….. …………………… 26
3.1. Scopul și obiectivele cercetării ………………………….. ………………………….. ……………………… 26
3.2. Metode și tehnici de lucru ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 27
3.2.1 Studiul de caz ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 27
3.2.2. Obser vația ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 28
3.2.3. Întrevederea ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 29
3.3. Prezentarea Centrului de zi pentru copii, Țigănași ………………………….. ……………………….. 29
3.4. Universul cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 30
3.5. Prezentarea sudiilor de caz ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 31
3.6 Analiza studiilor de caz ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 57
Concluzii și propuneri ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 61
BIBLIOGRAF IE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 63
3
Introducere
Dreptul la educație este un drept fundamental pe care îl dobândim încă de la naștere . Am
ales această temă deoarece tot mai mulți copii din mediul rural renunță mult prea devreme la
școală. În mediul rural, nivelul veniturilor este deosebit de scăzut, cele mai afectate de săr ăcie
fiind familiile cu mulți copii și cele monoparentale.
Am structurat prezenta lucrare in trei capitole, a stfel, în primul capitol intitulat Educația
școlara si importanța ei in dezvoltarea umană am amintit care este dreptul la educație în
legislația i nternă și internațională, importanța educației în dezvoltarea copilului și cum intervine
școala, familia și autoritățile publice locale în diminuarea fenomenului de abandon școlar.
În cel de al doilea capitol Particularități ale învățământului în mediul r ural am adus în
atenție influența familiei asupra educației copilului și specificul orientării școlare și profesionale
în mediul rural. Tot aici, am adus la cunoștință pricipalele strategii privind creșterea calității
educației în mediul rural.
În ultimul capitol, cel al cercetării practice mi -am propus să studiez principalele strategii
și metode eficiente de prevenție și intervenție, în vederea îngrădirii dreptului la educație al
copiilor din mediul rural, identificarea factorilor care limitează exercitar ea dreptului la educație
al copiilor din mediul rural și determină scăderea rezultatelor școlare ale acestora, stabilirea
rolului ocupat de către familie în evoluția școlară a copilului din mediul rural, s tabilirea
principalelor strategii de prevenție și i ntervenție în vederea diminuării ab andonului școlar al
copiilor din mediul rural.
Prin limitarea accesului la educație și cult ură a copiilor din mediul rural este încălcat unul
dintre drepturile fundamentale ale omului, și anume dreptul la educație: „Orice persoană are
dreptul la învățătură. Învățământul trebuie să urmărească dezvoltarea plenară a personalității
umane și întărirea respectului față de drepturil e omului și libertățile fundamentale” (Declarația
Universală a Drepturilor Omului, 1948; Art. 25).
4
Capitolul 1: Educația școlara si importanța ei in dezvoltarea umană
1.1. Dreptul la educație în legislația internă și internațională. Delimitări conceptuale
Prin educație se înțelege „suma procedeelor prin care, în orice societate, adulții transmit
celor mai tineri credințele, cutumele lor și alte valori, în timp ce învățământul și instruirea
vizează transmiterea de cunoștințe și f ormarea intelec tuală” (Nedelcu -Ienei, 2007, p.99).
În sens restrâns, prin educație se înțeleg măsurile privind formarea caracterului și
comportarea omului în societate. Educația se înfăptuiește în primul rând în cadrul procesului
instructiv -educativ organizat, care se desfășoară în școală. Familia, mediul înconjurător,
diversele instituții culturale, împrejurările vieții – exercită influență asupra educației. (Revista
Română de Statistică, vol.2, 2012)
Dreptul de a învăța presupune „atât posibilitatea fiecărui individ, conform cu abilitățile
sale intelectuale, de a dobândi aceeași educație ca cei favorizați, cât și îndrituirea acestuia de a
primi o educație adecvată, orientată spre deplina dezvoltare a personalității sale” (Nedelcu -Ienei,
2007, p. 60). Dreptul fiecărui c opil la educație ocupă un loc central în sistemul drepturilor
omului. El reprezintă „fundația pe care se poate construi o asumare conștientă și o exercitare
liberă a celorlalte drepturi și libertăți fundamentale, pentru împlinirea efectivă a personalității
fiecăruia” ( Nedelcu -Ienei, 2007, p.45). Astfel, putem spune ca statul are obligația de a garanta
toate măsurile necesare pentru asigurarea deplinului exercițiu al dreptului la educație.
Angajarea comunității internaționale în problematica educației pent ru toți, a educației
universale, a început în mod sistematic o dată cu anul 1948 prin adoptarea Declarației
Universale a Drepturilor Omului. Aceasta recunoaște “dreptul tuturor oamenilor la educație”,
stipulează că educația elementară este obligatorie și g ratuită, iar nivelurile superioare ale
învățământului trebuie să fie accesibile tuturor pe baza meritelor și a le performanțelor.
Convenția cu privire la drepturile copilului , adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor
Unite la 20 noiembrie 1989 încorporează, mai mult decât oricare alt document, întreg spectrul
drepturilor omului – civile, politice, economice, sociale și culturale și prevede o dezvoltare
completă a potențialul ui copilului într -o atmosferă de libertate, demnitate și justiție. Conform
Convenției, „responsabilitatea de a veghea la asigurarea nevoilor copiilor și respectarea
drepturilor lor revin statului și instituțiilor sale” (Zamfir, 2003, p.4).
5
Importanța Conv enției este sporită având o importantă semnificație deoarece exprimă o
viziune asupra copilului, reflectând câteva valori de bază cu privire la tratamentul copiilor, la
protecția și la participarea lor în societate. Principiile alese de Comitetul ONU pentr u
fundamentarea drepturilor copilului sunt: nondiscriminarea, interesul superior al copilului,
asigurarea supraviețuirii și dezvoltării, exprimarea opiniei copilului, respectiv participarea la
deciziile legate de propria soartă.
În România, conform legisl ației „copilul are dreptul de a primi o educație care să îi
permită dezvoltarea, în condiții nediscriminatorii, a aptitudinilor și a personalității sale” (Legea
nr. 272/ 2004, Art. 51, alin. 1). Părinții copilului au cu prioritate dreptul de a alege felul educației
care urmează să fie dată copiilor lor și au obligația să înscrie copilul la școală și să asigure
frecventarea cu regularitate de către acesta a cursurilor școlare. (Legea nr. 272, Art. 51. Alin.2).
De asemenea, în cazul copiilor cu nevoi specia le, aceștia „au acces liber și egal la orice
formă de educație, indiferent de vârstă, în conformitate cu tipul, gradul de handicap și nevoile
educaționale ale acestuia” (Legea nr. 448/ 2006, Art. 15).
Învățarea pe tot parcursul vieții este un drept garanta t de lege. Învățarea pe tot parcursul
vieții include totalitatea activităților de învățare realizate de fiecare persoană, începând cu
educația timpurie, în scopul dobândirii de cunoștințe, formării de deprinderi/abilități și
dezvoltării de aptitudini semni ficative din perspectivă personală, civică, socială și/sau
ocupațională. (Art. 13 – Legea educației naționale / Decret / nr. 3/ 4.01.2011)
În dreptul internațional, Convenția ONU cu privire la Drepturile Copilului prevede în
articolul 1 că „prin copil se î nțelege orice ființă umană sub vârsta de 18 ani”. Acesta este
parametrul juridic utilizat în prezent pentru a defini noțiunea de copil, inclusiv în Europa.
(Manualul de drept European privind drepturile copilului, 2015)
În dreptul UE, nu exista o definiți e oficială unică a termenului „copil” în tratate,
legislație sau jurisprudență. Această definiție poate varia considerabil în legile UE, în funcție de
contextul reglementării. De exemplu, legislația care reglementează dreptul la liberă circulație al
cetățe nilor Uniunii și al membrilor familiilor acestora definește copiii drept „descendenții direcți
în vârstă de cel mult 21 de ani sau care se află în întreținere”, adoptând practic o noțiune bazată
pe relații biologice și economice, și nu pe ideea de minorita te. (Manualul de drept European
privind drepturile copilului, 2015)
6
1.2. Importanța educației școlare în dezvoltarea copilului
Educația este considerată una dintre nevoile umane fundamentale, alături de nevoia de
subzistență, de înrudire, de adăpost, d e protecție, de activitate și de igienă. Școala constituie „o
instituție a cărui cvasi -monopol asupra educației tinerei generații este legitim”. (Stănciulescu,
2002, p. 10)
Din perspectivă sociologică definim educația ca „ansamblu de acțiuni sociale de
transmitere a culturii, de generare, organizare și conducere a învățării individuale și colective”,
care include în sfera sa atât instruirea tinerei generații în instituții cu scop educativ, cât și
influențele educaționale ale diferitelor contexte sociale. Educația constituie un aspect al
procesului de socializare prin care oamenii pot dobândi comportamente specifice, necesare
pentru participarea activă la viața socială. Astfel, chiar dacă nu conștientizăm, educația are o
influență continuă asupra noastră.
Situația economică și socială din România face ca multe familii, în special din mediul
rural, să se confrunte cu dificultăți cauzate de insuficiența veniturilor. Condițiile materiale
precare, locuința inadecvată, lipsa educației părinților și alte asemenea probleme îi afectează în
primul rând pe copii. Accesul la educația primară este nu numai un drept fundamental ci și un
factor care poate contribui la diminuarea sărăciei, a abuzurilor și la îmbunătățirea nivelului de
sănătate al populației. Nu există nici o îndoială cu privire la faptul că „educația de bază – adesea
caracterizată prin citit, calculat și alte abilități dobândite în școala primară, este critică pentru
dezvoltarea economică și socială a individului” (Moulton, 2001, p.2).
Școala este factorul decisiv pentru formarea unui om apt și capabil să contribuie la
dezvoltarea societății, să ia parte activă la viață, să fie pregătit pentru muncă. Procesul de
învățământ este cel care conferă școlii rolul decisiv în formarea omului. Misiunea școlii este
aceea de a contribui la realizarea idealului educativ impus de cerințele vieții sociale.
Rolul instituțiilor de învățământ nu este numai de a înzestra elevii cu un bagaj de
cunoștințe si informații cât mai mare, ci și de a stimula calitatea de om. Școala este primul spațiu
al medierii, un spațiu de trecere între familie și societate. Spațiu intermediar, de reflecție a
medierii răspunde trebuinței de securitate a copilului. Frecventând școala, copilul trăiește prima
mare încercare socială din viața sa, pent ru că se desprinde tot mai mult de modelul părinților
pentru a se lăsa modelat de școală, instituție cu un important rol formator. Copilul descoperă prin
7
intrarea în școală o societate autoritară și puternic ierarhizată, în care este necesar să respecte
anumite reguli și să îndeplinească anumite sarcini. În cadrul școlii, copilul se află în fața unei
realități sociale diferite, în care mediul afectiv este neutru față de el și în care trebuie să fie
răspunzător de propriile bucurii și decepții, descoperind că ceilalți au aceleași drepturi ca și el.
Intrarea în școală îl plasează pe copil față în față cu două lumi diferite: cea a familiei, care este
încărcată cu afectivitatea primei copilării, și cea a școlii, însuflețită de promisiunile viitorului. În
cazul în care aceste medii se completează și se susțin, ele contribuie la îmbogățirea spirituală a
copilului într -o foarte mare măsură. Din nefericire însă, între aceste două medii au loc frecvente
divergențe și neînțe legeri.(Gherman , 2010)
Neagu Gabriela consi deră că, î n ultimii ani, în țările occidentale, numărul studiilor
privind situația copiilor a crescut în mod semnificativ. Concomitent , au fost definite și activate
măsuri de combatere a sărăciei în rândul copiilor, și strategii în elaborarea cărora comunitatea
științifică și educația au un rol important. (Neagu , 2007)
Potrivit sociologului Cătălin Zamfir ,,î n România, condițiile de viață ale copiilor au fost
puțin studiate, deși în mai mult de jumătate din gospodăriile de la noi trăiește cel puțin u n copil și
aproximativ un sfert dintre aceștia trăiesc în sărăcie . (Zamfir, 2005)
Același studiu, referindu -se la relația dintre condițiile de viață ale copiilor din România
și educație, a ajuns la concluzia că, în ultimii ani, asistăm la o tendință de a ccentuare a polarizării
educaționale, î ntre o parte însemnată din populația de copii care finalizează doar nivelul
obligatoriu de învățământ, fără perspective reale de integrare socioprofesională, și cealaltă parte,
mult mai restrânsă, care parcurge toate nivelurile de învățământ creându -și astfel șanse ridicate
de integrare socioprofesională ”. (Zamfir, 2005)
Gabriela Neagu mai notează faptul că ,,u na dintre măsurile considerate a avea cea mai
mare eficiență în îmbunătățirea condițiilor de viață ale copiil or și nu numai , o constituie
facilitarea accesului la educație pentru toți, indiferent de particularitățile psihofizice,
socioeconomice și familiale, etnie, sex, religie etc. Acțiunile întreprinse în acest sens trebuie însă
să vizeze nu doar dezvoltarea in frastructurii educaționale, creșterea calității educației oferite de
către școală sau creșterea transferurilor financiare dinspre bugetul de stat sau/și bugetele locale
către copiii aflați în dificultate și familiile acestora, ci și schimbarea atitudinilor ,
comportamentelor populației față de educație. ” (Neagu , 2007)
8
1.2.1 Școala ca instituție de socializare
Autorul Ioan Mihăilescu (2004) definește socializarea ca fiind procesul de interacțiune
socială prin care individul dobândește cunoștințe, valori, a titudini și comportamente necesare
pentru participarea efectivă la viața socială. Astfel, putem spune că socializarea reprezintă un
mijloc de transmitere din generație în generație a culturii, un mecanism de transformare a unui
individ într -o ființă socială capabilă să acționeze împreună cu alții.
Pentru sociologul Dumitru Batâr ,,denumirea omului ca ființă socială este posibilă ca
urmare a desfășurării procesului de socializare prin care individul uman odată cu primele
contacte conștiente cu celelalt e ființe umane, identifică, cunoaște, învață, adoptă și exteriorizează
tipuri de acțiuni, norme, obiceiuri, tradiții, modele comportamentale specifice societății în care
pătrunde”. (Batâr, 2009, p.35).
Socializarea poate fi primară (însușirea de către copi l în primii ani de viață a elementelor
sociale de bază) și secundară, continuă (dobândită pe parcursul întregii vieți). Educația școlară
este „o formă intenționată, formalizată și controlată a socializării” (Neamțu, 2003, p. 86).
Principalul scop al social izării în școală îl reprezintă adaptarea școlară. Adaptarea este
definită drept „procesul prin care o persoană devine capabilă să trăiască într -un mediu social,
ajustându -și comportamentul după cerințele mediului” (Eniko, 1998, p. 18).
Adaptarea școlară im plică acțiunea de modificare, de ajustare, de transformare a copilului
pentru a deveni ”apt pentru școală”, ”capabil de a face față cerințelor instructiv -educative.”
Așadar, adaptarea școlară are în vedere reglementarea conduitelor și ajustarea acestora în raport
cu situațiile cotidiene. (Coașan, Anton, 1988) În acest caz, adaptarea școlară necesită nu doar
acomodarea la grupul școlar, ci și obținerea de performanțe școlare. Astfel, în cadrul procesului
de socializare realizat în cadrul școlii are loc un gra d mai ridicat de implicare socială iar
presiunea exercitată de către expectanțele adulților este mai mare. De asemenea, comportamentul
elevului este influențat și de contextul clasei de elevi și de procesul de comparare socială.
Spre deosebire de mediul f amilial, care este în mod eminent afectiv, mediul școlar se
caracterizează prin neutralitate afectivă, procesul de socializare având loc într -un cadru formal,
depersonalizat. Școala urmărește o fundamentare solidă în ceea ce privește cunoștințele,
deprinde rile și comportamentul copilului, fiind un elem ent continuator al socializării primare.
Activitățile școlare și extrașcolare pot implementa și dezvolta copilului anumite comportamene
9
ce pot stimula comunicarea, colaborarea, relaționarea sau cooperarea în anumite contexte sociale.
(Lupaș , 2017)
Unul dintre obiectivele școlii este interiorizarea de către copii a unor norme și valori,
precum și dezvoltarea capacității de discernământ, copilul trebuind să poată face distincție între
ceea ce este acceptat/tolera t și ceea ce nu este accept at în anumite comjucturi. (Lupaș , 2017)
Privind prin prisma integrării școlare, putem spune că aceasta se prezintă sub forma unui
continuum ce are la o extremitate nivelul maxim de integrare (randament școlar crescut și grad
înalt de satisfacție) și la cealaltă extremitate inadaptarea școlară (randament școlar foarte slab și
lipsa nivelului de satisfacție) sau eșecul școlar. Copiii inadaptați sau dezadaptați intră în
categoria ”copiilor problemă” care adoptă o conduită deviantă în raport cu cerințele vieții și
activității școlare. (Mitrofa n, 1994, p.124)
În cadrul grupului școlar, are loc propria ierarhizare socială, se construiesc grupuri și
subgrupuri sociale, iau naștere conflicte și probleme interpersonale. Prin intermediul leg ăturii
individului cu grupul, se formează identitatea socială. Aceasta se construiește treptat prin
schimburile care au loc între valorile culturii școlare și valorile elevilor. Identitatea socială se
conturează în special prin raportarea la succesul școla r al elevului și prin conformitatea față de
norme și valori. Astfel, evaluarea școlară devine un mijloc de discriminare, școala recompensând
și selecționând elevii în funcție de performanțele obținute. În cadrul acestui proces de selecție, nu
toți elevii a u șanse egale, întrucât inegalităților generate de caracteristicile intrinseci de
personalitate li se adaugă inegalitățile sociale, care duc la incapacitatea unor elevi de a face față
cerințelor școlare.
În majoritatea cazurilor adolescenților/tinerilor c u comportament predelincvent și
delincvenți sunt persoane ce au grad de pregătire scăzut, fapt ce demonstrează existența unei
neintegrări școlare (neintegrare socială) în perioada aferentă școlarizării, aceasta completând
insuficiențele educative ale famil iei de proveniență. (Lupaș , 2017)
10
1.2.2 Importanța si rolul familiei în educația școlară
Pentru sociologul Maria Ossowska ,,familia este tratată printre psihologii și educatorii
sociali contemporani ca o instituție venerabilă a cărei funcționare este de primă importanță atât
petru educația morală, cât și pentru fericirea oamenilor” (Ossowska, 1972, p.67) .
În concepția cercetătoarei Carmen Pasat, a lături de școală, familia reprezintă un principal
instrument de reglare a legăturilor copilului cu mediul , ea urmând să contribuie la formarea atât a
sociabilității, cât și a unei personalități puternic contura te” (Pasat, 2007, p. 46). Așadar , copilul
dobândește o serie de însușiri moral – volitive, cum ar fi inițiativa și fermitatea în acțiuni, spiritul
obiectiv de autoevaluare, care depind de familia în care trăiește.
Din perspectiva sociologică, familia este instituția fundamentală în toate societățile. De la
această idee a pornit și autoarea Maria Voinea. În opinia acesteia, instituția familială este un
"grup social relativ permanent de indivizi legați între ei prin origine, căsătorii sau adopție". Ea
reprezintă una dintre cele mai vechi forme de comunitate umană, o instituție stabilă cu rosturi
fundamentale pentru indivizi și pentru societate ( Voinea, 1996).
Procesul de educație urmărește să dezvolte echilibrat aptitudinile latente ale copilului,
întrucât el să poată ajunge , treptat , un adult independent , dar și având conștiința responsabilității
sale. Educația îi oferă avantajul la o adaptare ma i ușoară la mediul social și îi indică drumul către
cele mai înalte obligații și atribuții ale omului în societate. În tregul proces educativ trebuie
realizat cu prudență și cu afecțiune pentru copil și în concordanță cu etapa de dezvoltare în care
se află și fără a -l predispune prea de vreme la lucruri ce nu sunt pe măsura forțelor și puterilor
sale.
Pentru o educație desăvârșită a copiilor, părinții trebuie să -i facă pe aceștia nu doar să se
conformeze la regulile unei conduite adecvate, ci și să accepte ac este reguli ca și cum și le -ar fi
instituit singuri. De aici rezultă că „variațiile în comportamentul moral al copiilor și tinerilor
depind nu numai de contextul familial și de „tehnicile” de socializare, ci și de un ansamblu
complex de „agenți” și „instan țe” de socializare, care se manifestă atât în forme puternice și
directe, cât și în forme mai difuze și indirecte”. (Mândrilă, 2003, p.27)
Deoarece primele elemente ale educației pe care copilul le dobândește sunt cele din carul
familie i, ace stea constitui e unele dintre cele mai importante caracteristici ale copilului care
conturează și formează caracterul acestuia. Î n familie se dezvoltă dorința de impunere și afirmare
a idealurilor tânărului, dorința sa de participar e la viața socială, culturală, politică. În familie se
11
formează primele însușiri de viață sănătoasă ale copilului, de conduită individuală și colectivă și
de altruism, componente majore ale moralei esențiale a indivizilor din societate . Dacă toate
aceste deprinderi nu s -au format în an ii petrecuți în familie va fi dificil mai apoi, în școală sau
mai târziu la vârsta de adult să se întreprindă aceste însușiri , cu atât mai mult cu cât, dacă s -au
format unele comportamente greșite sau trăsături negative ale caracter ului, vor putea fi îndreptate
cu mare dificultate .
Dacă înainte se considera că rolul școlii este doar de a instrui, nu și de a educa, astăzi
funcția educativă a familiilor din societățile industriale pare a nu mai fi „nici esențială, nici
necesară” (Stănciulescu, 2002, p. 13).
Acest lucru se întâmplă deoarece instituții sociale specializate (în special instituția
școlară) preiau asupra lor educația tinerei generații. Cu toate acestea, numeroase studii au arătat
că un grad de implicare mai mare din partea părinților în relația copilului cu școala are efecte
benefice asupra rezultatelor școlare. „Modul în care părinții valorizează educația școlară, având
la bază estimarea beneficiilor scontate, și atitudinea părinților față de școală determină gradul de
mobilizare a resurselor f amiliale (timp, energie, bani) în scopul întreținerii unei relații continue
cu școala ” (Neamțu, 2003, p. 82).
A fi părinte înseamnă a veni în întâmpinarea nevoilor copilului pentru o dezvoltare
normală, a acompania copilul și al dirija în dezvoltarea lui. „Prezența părinților alături de copil
cât mai mult și cât mai eficirent îi oferă acestuia șansele de a se socializa, de a -și dezvolta un
habitus care îl va ajuta să devină un adult echilibrat, împlinit afectiv și capabil să se adapteze
condițiilor sociale” . (Miftode, 2006, p.261)
În ceea ce privește reușita școlară diferențiată, au fost aduse în discuție diferite variabile
familiale care influențează traiectoria școlară a copilului, cum ar fi: climatul afectiv în cadrul
familiei, relația directă a părințilo r cu activitatea școlară a copiilor, influențele directe
manifestate prin intermediul comunicării din mediul familial, prin calitatea limbajului oral sau
scris utilizat. Având în vedere toate aceste componente, principalul rol care îi revine familiei
const ă în a sprijini, prin forța relațiilor afective interne (climat familial), școala și celelalte
instituții educative.
12
Au fost identificate două dimensiuni privind raportul familie – școală:
– dimensiunea relației părinte – copil, care vizează atât cont rolul frecvenței, al rezultatelor
școlare, al temelor, ajutorul acordat de părinți în rezolvarea temelor, cât și susținerea materială și
morală a activității școlare a copilului;
– dimensiunea relației familie – școală, care se referă, în principal, „la al egerea filierei și unității
școlare și la contactele directe ale părinților cu reprezentanții instituției școlare, cadre didactice și
administratori” (Stănciulescu, 2002, p. 81).
Cu toate acestea, există numeroși copii care reușesc în cariera școlară fără ca părinții să
fie explicit preocupați de relația cu școala sau cu cadre didactice.
Referitor la relația dintre familie și școală, nivelul reușitei școlare este de asemenea foar te
important deoarece reprezentanții școlii organizează cel mai frecvent întâlniri formale cu părinții
copiilor aflați în dificultate și semnalează faptul că tocmai aceștia evită întâlnirile care au drept
scop discutarea situației școlare a copiilor.
Tulburarile de dezvoltare intelectuala , delicvența și alte manifestări ale inadaptabilității
au loc de cele mai multe ori în anii de copilărie , atunci când copilul se afla sub grija familiei și a
școlii. Aceasta relevă faptul că că nici familia și nici școala nu și -au făcut pe deplin datoria ce le
revenea în educația și formarea comportamentului copilului. Este limpede faptul că acțiunea
sporadică a familiei sau numai a școlii nu poate să rezolve în mod eficient problema tica educației
copilului. F amilia, școal a și societatea în ansamblul ei sunt capabile numai împreună să
îndeplinească ceea ce nu reușește să îndeplinească fiecare în parte.
13
1.3. Disfuncționalități la nivelul educației școlare
1.3.1. Devianța școlară și principalele forme ale sale
În conformitate cu spusele criminologului canadian , Maurice Cusson, fenomenul
devianței reprezintă „ansamblul conduitelor și stărilor pe care membrii unui grup le judecă drept
neconforme cu așteptările, normele sau valorile și care, în consecință, riscă să t rezească din
partea lor reprobare și sancțiuni” (Cusson, 1997 , p. 440).
Cercetând problematica devianței școlare autoarea Cristina Neamțu intervine asupra
fenomenului cu următoarea definiție: Devianța școlară desemnează „ansamblul
comportamentelor care în calcă sau transgresează normele și valorile școlare” (Neamțu, 2003,
p.26). Devianța școlară poate îmbrăca forme foarte variate, cum ar fi: fuga de la școală și
absenteismul școlar, inadaptarea școlară, violența în mediul școlar, abandonul școlar.
Inadaptarea școlară constituie un aspect important al devianței școlare. Psihologul
Albert Lorincz Eniko consideră faptul că i nadaptar ea reprezintă „nerealizarea adaptării la un
minimum de cerințe sociale de ordin practic, școlar sau moral din cauza unor deficiențe native
sau survenite ale copilului sau tânărului din cauze ce țin de familie sau de ambianță” (Eniko,
1998, p. 34).
Inadaptarea școlară se poate manifesta atât în cazul copiilor cu deficiențe motorii,
senzoriale și intelectuale, cât și în cazul copiilo r cu tulburări de comportament. Inadaptarea
comportamentală a unor elevi vizează, în principal, tulburările de relaționare a elevilor în cauză
cu părinții, profesorii, colegii și încălcarea regulilor colectivității școlare sau extrașcolare.
Fuga de la școală și absenteismul școlar reprezintă alte aspecte îngrijorătoare ale
devianței școlare. În timp ce fuga de la școală este semnalată ca fiind o problemă emoțională,
absenteismul școlar este definit ca „o problemă socială, fiind explicat mai mult prin
caracteristicile mediului de pr oveniență și apărând mult mai frecvent în mediul urban și în
familiile sărace” (Neamțu, 2003, p. 194).
În ceea ce privește absenteismul școlar, este importantă înțelegerea motivației elevului
pentru frecventarea școlii. Demotivarea constă în comportamentul negativ manifestat de către
elev față de învățare și față de activitățile școlare în general. În timp ce pentru unii absenteiști
lipsa de interes față de școală este datorată dorinței de a obține mult mai rapid anumite avantaje
materiale, frecventarea șco lii fiind considerată de către aceștia o pierdere de timp, pentru elevii
14
cu rezultate școlare slabe și cu o stimă de sine scăzută prezența la școală devine o traumă prin
deteriorarea imaginii de sine și prin pierderea statutului printre colegi. Pe lângă ac ești factori,
absenteismul este determinat și de următoarele aspecte: sănătatea, obligațiile familiale,
importanța pe care o prezintă pentru subiect activitățile extrașcolare, normele școlare și
presiunile instituției educative.
Potrivit Cristinei Neamțu ,,absenteismul școlar conduce la abandonul școlar dar este
concomitent cel mai important catalizator pentru consumul de droguri, violența și
infracționalitate. De asemenea, părinții nu știu de faptul că odrasla lor nu a fost la școală în
timpul în care a li psit de acasă. La școală cel care lipsește poate oferi motive plauzibile pentru
absența sa, dar mai devreme sau mai târziu atât părinții, cât profesorii vor înțelege adevărata
semnificație a conduitei elevului” (Neamțu, 2003, p. 194).
Abandonul școlar reprezintă „conduita de evaziune definitivă ce constă în încetarea
frecventării școlii, părăsirea sistemului educativ, indiferent de nivelul la care s -a ajuns, înaintea
obținerii unei calificări sau înaintea încheierii ciclului de studii început” (Neamțu, 2003 , p. 199).
Pe termen lung, efectele eșecului școlar se regăsesc în eșecul social. Randamentul
economic este scăzut datorită incompetenței profesionale a indivizilor. Slaba pregătire a forței de
muncă induce efecte în plan social, precum: marginalizarea, șo majul, delincvența etc. Eșecul
școlar are în vedere și efecte psihologice, cum ar fi: dificultăți de adaptare, neîncrederea în
forțele proprii, stres, anxietate etc. Eșecul școlar este indicatorul lipsei de randament pedagogic,
al insuficiențelor întâlnite în sistemul educațional.
În concepția Cristinei Neamțu ,, copiatul este o formă specifică de înșelăciune, prin care
un anumit elev sau student prezintă drept rezultatul propriului efort de învățare, o serie de
cunoștințe pe care nu le -a asimilat. Copiatul încalcă prima și poate, cea mai importantă normă
din Regulamentul școlar, care stipulează datoria elevilor de a -și însuși cunoștințele și a -și forma
deprinderile prevăzute în programele disciplinelor de învățământ. Ca forma specifică de
nesinceritate față de profesor copiatul poate fi încadrat în categoria conduitelor agresive
(plictiseala, indiferența și nesinceritatea sunt definite ca forme de manifestare a agresivității),
această formă de agresivitate se poate produce pe fondul unei relații didactice ind iferente
tensionate sau chiar amicale” (Neamțu, 2003, p. 180).
Aceeași autoare consideră faptul că ,, toxicomania reprezintă o conduită deviantă de tip
evazionist, care se poate asocia cu alte acte infracționale. Toate codurile și reglementările vizând
15
condu ita elevilor în școală interzic consumul băuturilor alcoolice, al drogurilor și fumatul”
(Neamțu, 2003, p. 240).
Pentru Gabriela Irimescu fenomenul bullying -ului ,,reprezintă un comportament analizat
și studiat în relație cu alți termeni din sfera violențe i, care are cadrul de manifestare de tip
instituțional: mediul școlar, centre de îngrijire, centre educaționale, locul de muncă etc”
(Irimescu , 2016).
În concepția autoarei Carmen Palaghia ,, cyberbullyingul , numit și agresiunea pe internet,
este de fapt h ărțuirea prin intermediul formelor electronice de contact (telefoane mobile,
computere, laptopuri, tablete), întâlnită îndeosebi în rândul adolescenților. Hărțuirea cibernetică
poate include postarea de zvonuri despre o persoană, amenințări, remarci răutăc ioase,
deconspirarea informațiilor personale despre victimă, acestea fiind comportamente cu caracter
repetitiv, care au intenția de a face rău”( Palaghia, 2018, p.124).
Analizând fenomenul hărțuirii tinerilor în mediul online, Lucian Onofrei consideră că
„copilul preadolescent sau adolescent este chinuit, hărțuit, umilit, pus într o situație neplăcută sau
victimizat în alt mod de către alt copil de aceeași vârstă, prin utilizarea Internetului, a
tehnologiilor digitale sau interactive sau a telefoanelor mobi le” (Onofrei, 2015, p.162).
Cercetând la rândul său fenomenul devianței școlare, Vasile Miftode fondatorul secției de
asistență socială la Iași, ne prezintă o serie de acte deviante – delincvente pe care le putem întâlni
în spațiul educațional:
– ,,violența verbală ( la adresa colegilor sau la adresa profesorilor);
– violența prin agresiuni fizice, ,,cu arme albe” (cuțite, bombe lacrimogene, cutters, etc);
– agresiuni cu arme de foc;
– degraderea bunurilor școlare (clădiri, aparate electronice, cărți etc);
– luarea cu asalt a unităților școlare de către tinerii spărgători;
– grevele profesorilor care solicită măsuri ferme și clasarea ca unități sensibile a școlilor cu
astfel de probleme sau declararea spațiilor respective zone de educație prioritară (Z.E.P);
– delincvenț a școlară ca prelungire a delincvenței sociale, în general;
– școala – ghetou (prin proliferarea unor fenomene disfuncționale din spațiul familial în
spațiul școlar: violența domestică, abuzul asupra copiilor, etc);
16
– absenteismul școlar ca mijloc și ,,strategie” de promovare a delincvenței (poate fi evitat
sau restrâns dacă părinții și școala ar exercita un control sistematic asupra folosirii
timpului de către copii” (Miftode, 2003, p.104).
Analizând principalele forme ale devianței școlare, psihologu lui american, Thomas Cordon
(1981) consideră faptul că elevii recurg deseori la anumite mecanisme de apărare atunci când
intervin o serie de trăiri sau sentimente care dau o adevărată coloratură afectivă situațiilor
școlare.
,,Tabel nr. 3. Mecanisme de apărare la care recurg elevii” ( Neamțu, 2003, p.178)
Sentimente Mecanisme de apărare
Ranchiună, mânie ostilitate revoltă, rezistență, neîncredere
fustrare răzbunare (principiul,, ochi pentru ochi”)
ură, aversiune minciună, înșelătorie, disimulare
jenă, stânjeneală blamarea altora, calomnie, bârfă
rușine, umilință fraudă, plagiat, copiat
teamă, angoasă amenințare, intimidare, bravadă
tristețe, deprimare dorința de a câștiga totul, respingerea
neputință, apatie supunere, conformare
încăpățânare, obstinație curtarea adultului ,, perierea ”
emulație, rivalitate refuzul riscurilor, asigurarea șanselor de
recunoștință înainte de a acționa
17
1.3.2. Disfuncționalități ale învățământului din mediul rural
Potrivit ultimului raport UNICEF realizat în 2012 împreună cu Institutul de Științe ale
Educației, în anul școlar 2009 -2010 1,4% dintre elevii din învățământul primar și 1,7% dintre
elevii din învățământul gimnazial au abandonat școala. Adăugând la aceasta procentul copiilor
care nu au frecventat niciodată școala (3,68% în învățământul primar și 3,75% în învățământul
gimnazial), România avea peste 44 mii de copii de vârsta învățământului primar și peste 48 mii
de copii de vârsta învățământului gimnazial în afara sistemului de educație. ( www.unicef.ro )
Numeroase studii au arătat că educația de bază afectează imediat și în mod pozitiv
productivitatea micilor gospodării țărănești, și că “un țăran care are 4 clase este, în medie, cu 8,7
% mai productiv decât un țăran fără ocupație”. Acest aspect poate fi justificat prin faptul că o
persoană cu un nivel de educație mai ridicat este mai deschisă la utilizarea noilor tehnologii și se
adaptează mai ușor schimbărilor tehnice. (Ga utier, 2003, p. 6).
Spațiul rural trebuie să fie privit astăzi dintr -o nouă perspectivă, trebuie schimbate
reperele la care ne raportam atunci când îl aducem în atenție. Fie că este vorba despre calitatea
vieții, despre accesul la educație și servicii medi cale, între mediul rural românesc și cel urban
există diferențe semnificative.
Un sistem de învățământ este echitabil dacă asigură elevilor aceleași oportunități de
învățare și de rezultate, indiferent de mediul socio – cultural și economic din care provin . În ceea
ce privește accesul la educație în România, se evidențiază discrepanțe între copii pe medii de
rezidență în defavoarea mediului rural, atât în ceea ce privește participarea la educație cât și la
nivelul abandonului școlar și al tranziției spre tr eptele superioare de educație.
Infrastructura și resursele din sistemul de învățământ din mediul rural sunt de slabă
calitate. „Peste 82% din totalul clădirilor școlare sunt construite înainte de 1970, uneori chiar cu
mult mai mult timp în urmă, ceea ce f ace ca starea și dotarea lor să nu mai corespundă
standardelor actuale de pregătire” (Dogaru – Ulieru, 2008, p. 157).
Din mii de școli lipsesc facilitățile de bază (apă curentă, grup sanitar etc.), iar dotarea
materială este precară. De asemenea, școlile nu sunt accesibile pentru elevii cu probleme de
mobilitate. Calitatea clădirilor poate avea un impact semnificativ asupra dorinței elevilor de a
merge la școală și asupra capacității lor de a accesa tipul adecvat de formare. În acest sens toate
clădirile t rebuie parțial sau total reabilitate și dotate minimal.
18
Doar 36% dintre școli sunt conectate la internet, majoritatea covârșitoare fiind formată
din liceele din mediul urban. Milioane de elevi ai unităților școlare din mediul rural folosesc hărți
realiza te în urmă cu aproape trei decenii, care nu mai corespund, în timp ce școlarii din mediul
urban au echipamente noi și moderne. Astfel, dotarea unităților de învățământ din mediul rural
cu materiale didactice și carte școlară trebuie privită drept o priorit ate, care trebuie realizată în
raport cu cerințele actuale ale programelor școlare.
În momentul de față, marea majoritate a cadrelor didactice din mediul rural sunt
calificate. Singurele excepții se înregistrează la unele SAM din mediul rural și la unele meserii
și specializări de actualitate, nou introduse, cum ar fi informatica, la care reconversia
profesională a cadrelor didactice nu s -a finalizat încă. Lipsa bazei materiale adecvate precum și a
personalului calificat reprezintă principalele frâne în c eea ce privește introducerea noilor
calificări. Calificarea este însă valabilă pentru specializările tradiționale. Cu toate acestea,
personalul didactic din mediul rural este insuficient pregătit, 74,3% dintre elevii de clasa a VIII -a
susținând că profesor ii obișnuiesc să le dicteze la majoritatea materiilor. Alte disfuncționalități
semnalate în ceea ce privește personalul didactic din mediul rural sunt următoarele:
– fluctuația personalului didactic;
– necesitatea creșterii mobilității profesionale a personal ului didactic;
– nevoia de noi competențe și abilități datorate progresului tehnologic;
– nemulțumirile salariale duc în unele cazuri la un nivel scăzut de implicare;
– neadaptarea științifică la noile conținuturi,în special la profesorii de specialitate tehnică ,
care nu predau la nivelul dezvoltării tehnice a domeniului în cauză.
Calitatea mai scăzută a ofertei educaționale conduce la demotivarea tinerilor din mediul
rural de a -și continua studiile. Astfel, șansele de accedere în învățământul secundar sunt
consi derabil mai reduse în cazul copiilor din mediului rural.
Repetarea unei clase de mai multe ori constituie un alt aspect care determină abandonul
școlar. Majoritatea copiilor care au abandonat școala au trecut inițial printr -o fază de absenteim,
care s -a finalizat prin ruperea legăturilor cu școala. În cadrul școlii, acești copii sunt etichetați
drept copii problemă, fiind adesea izolați, pedepsiți, exmatriculați. Această atitudine a
personalului didactic a acutizat distanțarea acestor copii față de școală . Mulți copii au amintiri
neplăcute în ceea ce privește comportamentul cadrelor didactice, fiind semnalate situații în care
au fost bătuți de către aceștia sau au fost făcuți de râs în fața întregii clase. În situația în care la
19
școală copilul este în perm anență dezaprobat, jignit, ironizat, el va deveni nemulțumit de viața
școlară și va adopta o conduită de izolare și de refuz al școlii.
20
Capitolul 2: Particularități ale învățământului în mediul rural
2.1. Influența familiei asupra educației copiilor din mediul rural
Instituțiile de învățământ au rolul de a completa procesele de socializare și de educare a
copiilor care au loc în cadrul familiei. Aspectele privind relațiile dintre părinți și copii trebuie
abordate d in două puncte de vedere: „de la părinți spre copii, urmărind aspectul atașamentului
părinților pentru copii și modul în care părinții reușesc să -i educe pe copii, deci și modul în care
se realizează funcția educativă a familiei și de la copii la părinți, incluzându -se și relațiile dintre
copii în cadrul aceleiași familii” (Rosetti, 2001, p. 67).
În cadrul sistemului familial, „accentul analizei cade pe copil/copii, pe resursele
economice ale familiei precum și pe strategiile familiei pentru administrarea r esurselor în
vederea creșterii și educării copiilor” (Zamfir, 2007, p. 231).
Pentru a surprinde gradul de incluziune al unui copil în viața socială este importantă
analiza relațiilor cu școala. În ceea ce privește relația copiilor din mediul rural cu școal a, tipul
familiilor din care provin acești copii are un rol hotărâtor în dimensionarea capacității copilului
de a se adapta la cerințele mediului școlar.
În familiile sărace sau al căror statut socio -profesional este scăzut există tendința ca
școala să fie mai puțin activă în educația copiilor. Întrucât majoritatea copiilor din mediul rural
provin din astfel de familii, gradul abandonului școlar este foarte ridicat.
Alfabetizarea constituie „o realizare culturală, esențială pentru viața socială și
intelectu ală, de aici accentul pus pe învățarea scris -cititului de către copii”. Spre deosebire de
limbajul oral, abilitatea de a scrie și de a citi nu este parte integrantă a ființei umane, de aceea
presupune mai mult efort, apare mai târziu și necesită ajutorul s pecializat al adulților. Dacă
părinții stimulează încă de timpuriu interesul copilului pentru activitățile de scris -citit,
performanțele școlare ale acestuia în achiziția scris -cititului vor fi mai mari. (Schaffer, 2005, p.
289)
În cazul copiilor din mediu l rural, există situații în care copiii nu au mers niciodată la
școală, acest lucru datorându -se în special neglijenței părinților. Deoarece abandonul școlar are
loc cel mai frecvent în primii doi ani de școală, acești copii nu reușesc să -și însușească nic i
21
măcar cunoștințele minime de scris și citit. Mai mult decât atât, cunoștințele copiilor sunt limitate
și au grave probleme de exprimare.
Consumul de alcool al părinților constituie un alt factor care perturbă activitatea școlară a
copilului. În familii le care se confruntă cu o astfel de problemă, climatul familial este adesea
tulburat de conflicte frecvente între cei 2 părinți sau între părinți și copii, certurile ocazionale
putând lua și forme mai grave cum ar fi agresiunea fizică și alungarea de la do miciliu. „Aceste
conflicte erodează legăturile conjugale, fac adesea ca atmosfera familială să devină greu de
suportat pentru copil, de unde riscul înstrăinării acestuia de părinți, de căminul familial, apariției
unor fenomene: fuga de la școală, absenteis mul, abandonul școlar, izolarea, modificarea
performanței școlare” (Pasat, 2007, p.43).
Consumul de alcool al părinților, agresivitatea acestora, nervozitatea, incapacitatea de a
face față sarcinilor ce le revin pe plan social, familial, parental, au repe rcursiuni majore asupra
performanței școlare a copilului, „asupra relației cadru didactic – elev în procesul instructiv –
educativ, relația fiind alterată de apatia, refuzul de participare, refuzul de dialogare, relaționarea
inadecvată din partea copilului ” (Pasat, 2007, p. 41).
Analfabetismul care apare în cazul copiilor din mediul rural se datorează atât
dezinteresului manifestat de către familie și copil, cât și sistemului de învățământ. Nu rare sunt
situațiile în care părinții nu se preocupă și nu se i mplică în nici un fel în rezolvarea problemelor
școlare ale copiilor. Cei mai mulți copii din mediul rural care abandonează școala provin din
familii cu un nivel al veniturilor foarte scăzut, care trăiesc în condiții precare și care nu își permit
să întreț ină un copil la școală. Printre cauzele care generează abandonul școlar, sărăcia, „cu
multiplele ei implicații” (Costin, 2003, p. 42) este cea mai importantă. Copiii care provin din
aceste familii, în loc să fie incluși în sistemul de învățământ, sunt nevo iți să completeze sursele
de venit ale familiilor lor, fiind trimiși la muncă.
22
2.2. Specificul orientării școlare și profesionale în mediul rural
Orientarea școlară și profesională este eficientă în măsura în care studiile și profesiile
pentru care optează elevii sunt în concordanță cu nevoile f orței de muncă ale societății.
Orientarea școlară și profesională trebuie să fie concepută și desfășurată în strânsă concordanță
cu nevoile de cadre calificate pentru diversele sectoare ale vieții sociale ” (Dogaru – Ulieru, 2008,
p. 96).
În mediul rural, participarea părinților la procesul de orientare școlară și profesională a
propriului copil și deciziile pe care aceștia le iau în legătură cu viitorul lui sunt influențate într -o
mai mică măsură de atitud inile și capacitățile elevului, de interesele lui, dorința de a urma un
anumit traseu. Astfel, părinții își îndrumă copiii în funcție de mai multe aspecte, cum ar fi:
situația economică a familiei sau implicarea copilului în activități gospodărești. În pro cesul de
orientare școlară și profesională sunt implicați o mulțime de factori dintre care cel mai însemnat
este elevul deoarece întregul proces se desfășoară asupra lui și în folosul lui. Important este că
elevul să participe în acest proces în mod conști ent și activ, deci să nu se rezume la a prelua fără
să analizeze opțiunea părintească sau propunere a altor factori de orientare ( Lascus, 2000).
Implicarea directă a părinților în procesul de consiliere și orientare școlară este
influențată și de alți facto ri, cum ar fi proveniența copiilor din familii dezorganizate, situația
precară din punct de vedere economic, lipsa de interes a părinților în ceea ce privește educația și
formarea personalității acestora, lipsa de educație a părinților, atitudinea rezervat ă față de școală
a unor grupuri care au o percepție negativă asupra educației. Toți acești factori contribuie în mod
negativ la o orientare școlară și profesională de calitate.
Un alt obstacol pe care -l întâmpină școlile din mediul rural în procesul orient ării școlare
și profesionale este concretizat în lipsa specialiștilor în domeniul psihopedagogic și a lipsei
cabinetelor de consiliere psihopedagogică. În aceste condiții, inexistența psihologului școlar sau
a consilierului școlar din unitățile de învățămâ nt din mediul rural face ca acest rol să revină
dirigintelui clasei sau, în cel mai fericit caz, întregului colectiv de cadre didactice. Chiar dacă are
o pregătire temeinică în domeniul consilierii, dirigintele nu poate suplini întreaga activitate care,
în mod normal, revine psihologului sau consilierului școlar. „Împărțirea catedrei unui cadru
didactic între două unități de învățământ sau preluarea unor discipline pentru care cadrul didactic
23
nu are calificare, îngreunează și mai mult desfășurarea unei acti vități de calitate în mediul rural”
(Dogaru – Ulieru, 2008, p. 97).
Chiar dacă elevii provin din mediul rural sau urban, orientarea școlară a absolvenților de
gimnaziu nu este influențată de oferta pieței muncii din județ, care, în multe situații nici măca r nu
este cunoscută de către elevi. Din păcate, acest aspect foarte important nu este luat în calcul
atunci când un elev este orientat școlar sau profesional. Aceeași situație se regăsește și în cazul
absolvenților de liceu care doresc să urmeze o formă de învățământ superior: nu au în vedere,
decât în puține cazuri, perspectiva pe care le -o oferă pe piața muncii formarea într -un anumit
domeniu.
Este necesar ca școala, instituție care asigură educația formală inițială a elevilor, să
devină un centru de resu rse pentru educația continuă, care să ofere posibilități de învățare
generațiilor mai tinere, să lărgească posibilitățile de învățare continuă pentru populația adultă, să
îmbine eficient teoria cu practica, astfel încât un absolvent de liceu sau școală pro fesională să fie
cu adevărat calificat și să poată face față cu succes cerințelor de pe piața muncii atunci când
dorește să se angajeze. Orientarea elevilor trebuie să aibă în atenție nu doar interesele,
aptitudinile și aspirațiile elevului, ci trebuie să se ia în considerare și cerințele sociale de forță de
muncă. De aceea este necesar să se cunoască mediul socio – economic în care trăiesc tinerii și să
se încerce adaptarea dorințelor exprimate de ei la cerințele vieții sociale și la posibilitățile de
anga jare în muncă.
24
2.3. Strategii privind creșterea calității educației în mediul rural
Societatea contemporană este supusă în permanență unor noi schimbări, unele dintre
acestea fiind greu de anticipat. „Încadrându -se într -o viziune prospectivă, educația trebuie să fie
permanent preocupată de formarea unor actori sociali capabili să facă față schimbărilor actuale,
cât și celor viitoare” (Dogaru – Ulieru, 2008, p. 145).
Calitatea în educație înseamnă asigurarea pentru fiecare copil a c ondițiilor pentru cea
mai bună, completă și utilă dezvoltare. Asigurarea calității în școlile din mediul rural se
materializează prin aplicarea de politici educaționale puse în practică de un management adaptat
realităților școlii, calitatea prestației di dactice a corpului profesoral, calitatea resurselor existente
și găsirea de modalități de îmbunătățire a acestora. (Oprescu, 2008)
Problema asigurǎrii și menținerii calitǎții serviciilor educaționale este una deosebit de
importantǎ cu un impact imediat, da r și pe termen lung asupra beneficiarilor direcți ai acestora –
elevii, cât și asupra beneficiarilor indirecți – comunitatea, societatea etc.
Calitatea și asigurarea acesteia nu se întâmplǎ, nu este opționalǎ, ci este o cerințǎ
imperativǎ a timpului pe ca re îl trǎim din cel puțin patru motive: moral (elevii sunt cei cǎrora
trebuie sǎ li se asigure o educație care sǎ fie ,,cea mai bunǎ”, contextual (școlile sunt într -o
interacțiune dinamicǎ și continuǎ cu societatea și comunitatea cǎrora le aparțin. Context ul în care
acestea își desfǎșoarǎ activitatea este într -o continuǎ luptǎ pentru calitate, ceea ce impune pentru
toate instituțiile o creștere a interesului pentru calitate), supraviețuirea (societatea de azi este una
concurențialǎ), responsabilitatea (școl ile sunt supuse în mod constant aprecierii și evaluǎrii celor
pe care îi servește: elevi, pǎrinți, comunitate, societate. Școala este un bun al comunitǎții și va
trebui sǎ dea socotealǎ pentru ceea ce face, motiv care impune existența unor strategii intern e de
asigurare și menținere a calitǎții (Oprescu, 2008).
Școala româneascǎ trebuie sǎ iasǎ din normele stricte ale ideii de transfe r de cunoștinte
cǎtre elevi, ide e care încǎ mai stǎ ca temei de bazǎ a tot ceea ce școala face sau trebuie sǎ facǎ.
Școala s ǎ fie locul unde elevii primesc informații, dar accentul sǎ nu cadǎ pe dimensiunea
informativǎ, ci din ce în ce mai mult pe formare, integrare, relaționare (Coroi, 2017).
În mediul rural, este necesară creșterea calității educației prin adoptarea unor măsu ri
menite să alinieze învățământul rural la standardele europene. Între școlile din mediul urban și
cele din mediul rural există puternice discrepanțe. Elevii din școlile rurale au dreptul de a
25
beneficia de aceleași condiții ca și elevii din școlile din m ediul urban. Pentru ca acest obiectiv să
fie însă îndeplinit, școala rurală trebuie să fie supusă unor transformări majore, depășind
problemele cu care se confruntă astăzi: clădiri vechi și improprii desfășurării procesului
educațional, lipsa mijloacelor d e învățământ adecvate, fluctuația cadrelor didactice sau lipsa
calificării acestora, lipsa unui parteneriat autentic între școală și familie, interesul scăzut al
părinților pentru școală și uneori chiar neîncrederea în rolul educației, situația economică p recară
a familiei, și de aici, evident, lipsa de motivație și interes a elevilor și uneori chiar absenteism și
rezultate slabe la învățătură.
Școlile din mediul rural pot depăși problemele cu care se confruntă doar prin implicarea
tuturor actorilor intere sați – profesori, elevi, părinți, managerul școlii, comunitatea locală.
Un aspect important al asigurării calității educației în mediul rural îl reprezintă calitatea
procesului de învățământ care implică, pe de o parte, calitatea predării și, pe de altă pa rte,
calitatea învățării. Cadrele didactice trebuie să îi învețe pe elevi să -și stabilească propriile
obiective de învățare, să devină capabili să -și cunoască și să -și autoevalueze propriile cunoștințe
și capacități, să -și cunoască punctele forte ale stilu lui lor intelectual și pe cele slabe, să -și
planifice și să -și organizeze eficient materialul supus învățării și timpul alocat studiului, să
devină capabili să realizeze o învățătură eficientă, care să se finalizeze cu un succes școlar.
Accentul ce cădea până acum pe rolul dominant al profesorului trebuie plasat pe elev,
actorul principal al procesului, cu nevoile și interesele lui de cunoaștere. Profesorul are rolul nu
de a transmite informații, ci de a organiza un mediu favorabil învățării autentice.
O creștere reală a calității educației în mediul rural nu poate fi disociată de asigurarea
calității procesului educațional, iar acest obiectiv nu poate fi îndeplinit decât prin plasarea
elevului în centrul acestuia, prin formarea și dezvoltarea competențelor metacognitive ale
acestuia. În acest mod, elevul devine capabil să cunoască și să regleze propria activitate de
învățare, transformând acest proces în unul autentic și eficient, care -i asigură acestuia succesul
școlar și social.
Astfel, programul de relan sare a învățământului din mediul rural trebuie să aibă în
vedere: utilarea școlilor cu mijloace moderne de învățământ și comunicare, asigurarea accesului
la rețelele moderne de informare, dotarea bibliotecilor, modernizarea infrastructurii,
redimensionarea rațională a rețelei școlare, constituirea rețelei de transport școlar, înființarea de
cantine școlare, atragerea personalului calificat, calificarea personalului prin formare continuă.
26
Capitolul 3: Metodologia cercetării
3.1. Scopul și obiectivele cercetă rii
Scopul acestei cercetări este de a studia principalele strategii și metode eficiente de
prevenție și intervenție, în vederea îngrădirii dreptului la educație al copiilor din mediul rural,
respectiv copii care au beneficiat de serviciile specializate a le Centrul de zi pentru copii din
sat/comuna Țigănași, coordonat Compartimentul de Asistență Socială Autoritate Tutelară și
Asistenți Personali din cadrul Primăriei Comunei Țigănași, județul Iași.
În cadrul acestei cercetări este abordată problema educați ei rurale deoarece educația
constituie un factor -cheie care determină îmbunătățirea capacității oamenilor de a -și diversifica
activitățile, accesul la informație, la servicii medicale de specialitate, la o participare directă la
viața socială a comunității în mijlocul căreia trăiesc.
Pornind de la scopu l și obiectivele cercetării, îmi propun să răspund la următoarele
întrebări de cercetare:
1. Care sunt factorii care limitează dreptul la educație al copiilor din sat / comuna
Țiganași, județul Iași?
2. Care este rolul ocupat de către autoritățile publice locale (Serviciul Public de
Asistență Socială – Centrul de zi) în asistarea copiilor cu risc crescut de abandon educațional?
Obiectivele cercetării:
1. Identificarea factorilor care limitează exercitare a dreptului la educație al copiilor din
mediul rural și determină scăderea rezultatelor școlare ale acestora;
2. Stabilirea rolului ocupat de către familie în evoluția școlară a copilului din mediul rural ,
respectiv beneficiarii Centrul de zi pentru copii d in sat/comuna Țigănași, coordonat de
Primăria Comunei Țigănași, județul Iași (atitudinea familiei cu privire la educația școlară
a copiilor, gradul de valorizare a școlii, nivelul de educație al părinților);
3. Stabilirea principalelor strategii de prevenție și intervenție în vederea diminuării
abandonului școlar al copiilor din mediul rural.
27
3.2. Metode și tehnici de lucru
Cercetarea de față a fost realizată folosind metoda studiului de caz, care presupune
numeroase etape, cu implicații teoretice și metod ologice deosebit de importante. În această
lucrare au fost folosite o serie de metode și instrumente, luând în considerare acest fenomen , și
anume educația copiilor din mediul rural. Metodele utilizate în evaluarea acestuia sunt:
Studiul de caz , fiind folo site ca instrumente: Istoricul social; Genograma; Harta eco;
Observația
Întrevederea
3.2.1 Studiul de caz
Studiul de caz este o analiză a unui proces de la stadiul de elaborare până la faza
implementării finale. Acesta oferă posibilitatea comparării diverselor metode alese.
Studiul de caz ,,este o strategie de cercetare, este o modalitate prin care se poate examina o
temă empirică, urmând o serie de proceduri prestabilite”. (Yin, 2005, pp. 18 -43).
În cercetarea de față, metoda studiului de caz utiliz ează o serie de instrumente necesare
evidențierii situației problemelor întâmpinate de o serie de indivizii ai societății , respectiv copilul
din mediul rural care provine din familii dezavantajate economic .
În realizarea studiilor de caz au fost u tilizate următoarele instrumente:
Istoricul social
Istoricul social este un instrument de lucru care are drept scop atât obținerea de informații
cât și interpretarea semnificației acestora. Structura acestuia cuprinde o serie de informații „cu
valoare fapt ică” (Irimescu, 2002, p. 147) (privind identitatea subiectului, motivația întocmirii
istoricului social, prezentarea succintă a problemei subiectului, prezentarea familiei subiectului,
relația între membrii familiei, date despre sănătatea fizică și mentală a subiectului, date despre
educația și performanța intelectuală a acestuia, date despre situația economică, date despre
rezidența și performanța intelectuală a acestuia, date despre resursele comunității necesare
sprijinirii subiectului, observații și rec omandări), cât și interpretarea semnificației acestor date.
Datele cuprinse în istoricul social trebuie să fie cât mai exacte/precise.
28
Genograma
Genograma sau arborele familial descrie tipurile de relații și evenimentele care s -au
desfășurat de -a lungul generațiilor. Nașterea, decesele, divorțurile, crizele și alte
evenimente semnificative de viață pot fi înregistrate pe scurt. O prezentare de caz de
câteva pagini poate fi condensată într -o genogramă ( Coushead , 1993).
Genograma se completează de către asistentul social împreună cu familia și ajută la
dezvăluirea regulilor nescrise ale fa miliei, secretelor, tabu -urilor (Mihalache, Irimescu, 2010) .
Harta ECO
Harta eco precizează locul unei persoane sau a familiei sale în contextul social. Ca
și în cazul genogramei, la întocmirea ei se va folosi un set de coduri – menționat în legendă.
Harta eco oferă răspunsuri la o serie întrebăr i (Hartman, A., 1983), cum ar fi ” Care sunt relațiile
dintre membrii familiei?; Copiii au acces la sistemul educațional?; Familia participă la activități
religioase, sociale, politice, culturale? ” (Mihalache, Irimescu, 2010) .
3.2.2. Observația
Observați a are ca scop culegerea de informații cu valoare de fapte, necesare pentru a le
completa/confirma pe cele rezultate în urma altor tehnici (documentarea, interviul sau
întrevederea). Ea desemnează o etapă inițială a cunoașterii, un tip de acțiune realizată de cel care
observă, datele colectate și produsul final. Observația reprezintă „tehnica principală de
investigație sociologică întrucât ne oferă informații cu valoare de fapte” (Miftode, 2003, p. 115).
Materialul obținut prin intermediul observației direct e este cel mai bogat, nuanțat de analize
calitative.
Observația presupune urmărirea comportamentului verbal și non -verbal al
interlocutorului/clientului, tipul și structura relațiilor din mediul investigat, atitudini, stări și
reacții emoționale, privirea, limbajul corpului (mișcările), tensiunea fizică, mimica feței, tonul
vocii, receptivitatea, selectivitatea atenției, dar și ceea ce vrea individul să exprime.
Observația poate fi clasificată astfel:
– Observația directă: asistentul social stă fa ță în față cu clientul; Observația directă oferă
informații cu valoare de fapte și constituie materialul cel mai bogat, divers, nuanțat și susceptibil
de analize calitative. (Mihalache, Irimescu, 2010)
– Observația indirectă: asistentul social observă asp ecte din mediul de proveniență al
clientului. Informații cu privire la client pot fi obținute prin observație și în absența acestuia. Ex:
29
asistentul social realizează o vizită la domiciliul beneficiarului și, în lipsa acestuia, observă starea
locuinței, co ndițiile de igienă și curățenie, aspectul copiilor sau al altor membri din familie, etc.
În anumite situații, celelalte simțuri ne pot oferi informații mai complexe decât văzul (ex:
mirosul specific al unei locuințe neîngrijite, o igienă personală precară pot fi sesizate doar prin
observația olfactivă; temperatura în cameră, etc.) (Neamț u, 2016)
3.2.3. Întrevederea
,,Întrevederea reprezintă o tehnică sociologică care se apropie mai mult de tehnica
observației, oferind în special informații cu valoare de fapte. Întrevederea este „un procedeu de
investigație verbală, pentru a culege informații vizând obiectivul stabilit.” (Pinto, 1967, p. 591).
3.3. Prezentarea C entrului de zi pentru copii, Țigănași
Centrul de zi pentru copii, Țigănași are misiunea de a dezvolta capacitățile individuale și
familiale în vederea prevenirii separării copilului de familia sa, în rândul copiilor proveniți din
familii defavorizate din comuna Tiganasi, județul Iași.
Princip iile specifice care stau la baza prestării serviciilor sociale în cadrul Centrului de zi
pentru copii, Țigănași, sunt de a proteja și promova drepturile copiilor în ceea ce privește
egalitatea de șanse și tratament, participarea egală, autodeterminarea, au tonomia și demnitatea
personală și întreprinderea de acțiuni nediscriminatorii și pozitive, deschiderea către comunitate,
respectarea și promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului.
În cadrul Centrului de zi pentru copii, Țigănași, copiii dispun de următoarele servicii:
îngrijire și supraveghere pe timpul zilei;
asigurarea unei mese zilnice pentru copiii care provin din familii cu situație financiara
precara;
asistență de specialitate în vederea aprofundării cunoștițelor dobândite în cadrul
orelor de curs, de suport pentru orientarea școlară;
asistență socială, educațională, psihologică și medicală;
program instructiv – educativ : efectuarea temelor, meditații ;
program de socializare și recreere (activități desfășurate în cadrul centrului sau în
diferite locații din afara centrului : spectacole de teatru, film, tabere, excursii etc);
consilierea psihologică a părinților sau reprezentanților legali ai copiilor.
30
Beneficiarii direcți ai serviciilor sociale acordate in Centrul de zi pentru copii, Țigănași, sunt:
copii (cu vârste între 7 ani – 14 ani) proveniți din familii numeroase defavorizate social
din comunitate;
copii cu probleme de adaptare, cu risc crescut d e marginalizare și excluziune socială;
copii ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate, familii monoparentale supuși
riscului de separare de familie prin instituționalizare.
copii care provin din familii cu un grad crescut de violența domestic ă, și asupra cărora se
semnalează posibile situații de abuz.
3.4. Universul cercetării
Prezenta cerce tare s -a realizat pe un lot de 6 familii, beneficiare ale serviciilor Centrului
de zi pentru copii din sat Țigănași. Comuna Țigănasi este situa ta in partea de nord -est a jude țului
Iași, zona de câmpie colinară Jijia, Bahlui ș i Lunca Prutului, avâ nd ca vecini la no rd- comunele
Vlădeni si Probota, la est – comuna Victoria, la sud – comuna Popricani iar la vest – comuna
Movileni.
Familiile au fost selecțio nate în baza a mai multor problematici sociale cu care acestea se
confruntă și pe care le -am adus în atenție, respectiv resursele materiale limitate, gradul ridicat de
reprezentativitate în ceea ce privește problematica educației școlare al copiilor din me diul rural,
capacitate scăzută de adaptare în mediul școlar din cauza incompatibilității dintre școală și
mediul familial.
Astfel, cercetarea de față a avut în atenție și caracteristicile familiilor din care fac parte
acești copii din mediul rural, nevoi le și lipsurile acestora, dar și dificultățile pe care le întâmpină
în exercitarea dreptului la educație. Grupul ales este unul de tip eterogen în ca re copii sunt de
vârstă școlară, respectiv copii care provin din familii cu probleme socio -economice (șomer i,
locuință improprie, nivel de trai scăzut etc.), copii care provin din familii cu mulți copii și
venituri insuficiente; copii care provin din familii monoparentale.
31
3.5. Prezentarea sudiilor de caz
STUDIUL DE CAZ NUMĂRUL 1
1. Istoricul social al familiei
G.R. a avut o relație pasageră din care a rezultat 1 copil având paternitatea nerecunoscută:
-G.R.I. (12 ani)
G.R. se află în prezent intr -o relație de concubinaj cu T.I. din care au rezultat copiii:
-G.G. (9 ani)
-T.E. (8 ani)
-G.I. (6 ani)
-T.D. (5 ani)
Încă de la nașterea minorei G.R.I., mama, G.R. nu a prezentat interes în a o crește și o
educa, paternitatea fiindu -i nerecunosută. În prezent, minora G.R.I. se afla în grija bunicilor
materni, G.M. si G.G.
2. Educația
Forma de învățământ frecventa tă în prezent
-G.R.I.(12 ani) a frecventat iregular cursurile școlare din comunitate, a repetat clasa I de doua
ori, după care a refuzat să mai meargă la școală.
-G.G.(9 ani) si T.E.(8 ani) sunt elevi în clasa a II -a la școala din comunitate;
-G.I. (6 ani) și T.D. (5 ani) sunt preșcolari.
Atitudinea copiilor față de școală
G.R.I.(12 ani) refuză să meargă la școală din cauza faptului că a repetat clasa I de doua
ori.
Copiii G.G.(9 ani) și T.E.(8 ani) întâmpină dificultăți în îndeplinirea sarcinilor școlare.
32
3. Climatul familial
G.R. se află într -o relație de concubinaj cu T.I. , din relația acestora au rezultat patru copii
care se află în întreținerea părinților, în schimb minora G.R.I se află în grija bunicilor, mama
G.R. neimplicându -se în creșt erea, îngrijirea și educația copilului.
4. Starea de sănătate fizică și psihică a membrilor familiei
Minora G.R.I. se află înscrisă la medicul de familie din localitate, aparent minora prezintă
o deficiență mintală nedovedită prin certificat de încadrar e în grad de handicap. Ceilalti membrii
ai familiei nu prezintă probleme de sănătate fizică sau psihică.
5.Condiții de locuit, igiena
Locuința bunicilor materni G.M. si G.G este compusă din două camere, mobilate cu
strictul necesar. Condițiile igienico -sanitare sunt satisfăcătoare. Aceștia nu dețin venituri stabile,
singurele venituri pe care le au sunt cele câștigate de bunic în cadrul muncilor ocazionale.
Minora nu deține un spațiu special amenajat pentru efectuarea temelor.
6.Opinia asistentului socia l din cadrul comunității locale cu privire la caz
Asistentul social comunitar consideră că neimplicarea mamei în viața minorei G.R.I. a
fost un factor influențabil care a determinat abandonul școlar al fiicei sale. De asemenea, situația
financiară a bunic ilor care au în grijă minora sunt instabile și insuficiente, mama și nici tatăl
minorei nu contribuie financiar la întreținerea acesteia, sărăcia și veniturile insuficiente fiind alți
factori care au condus spre abandonul școlar al minorei G.R.I.
7. Opin ia profesorilor cu privire la caz
G.R.I. (12 ani) a frecventat iregular cursurile școlare din comunitate, a repetat clasa I de
două ori după care a refuzat să mai meargă la școală. Din discuțiile purtate cu profesorii, atunci
când aceasta participa la cur suri, nu prezenta interes și nu se implica în activitățile școlare,
întâmpina dificultăți de adaptare în mediul școlar și de îndeplinire a sarcinilor școlare.
33
8. Evaluarea relației asistent social -client
Asistentul social comunitar a consiliat și îndrumat atât mama cât și bunicii materni în
vederea reintegrării școlare către Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională Iași,
Minora G.R.I. a fost inclusă în programul Centrului de Zi pentru copii, Țigănași, unde
primește sprijin în rezolvar ea temelor școlare.
9. Planul de intervenție
-consilierea mamei în vederea conștientizării importanței prezenței acesteia in viata copilului;
-consilierea atât mamei cât și bunicii materni pentru a constientiza importanța educației școlare;
-consilierea m inorei în vederea formării unei atitudini pozitive față de școală.
10. Concluzii
Lipsa implicării mamei în viața minorei și absența totală a tatălui a determinat minora la
absenteism și mai apoi la abandon școlar.
În prezent minora G.R.I (12 ani) locuie ste împreună cu mama sa, a reluat cursurile
școlare din cadrul școlii din localitate și aceasta primește sprijin cadrul în programului Centrului
de Zi pentru copii, Țigănași.
34
GENOGRAMA
Legenda
-bărbat
– femeie
– relație de tip uniune
consensuală
5 8 7 9 43 ?
12
35
Harta ECO
Legenda:
– Relație echilibrată, normală
– Relație foarte puternică
– Relație tranzitorie
– Relație unilaterală
– Relație bilaterală
Școala Familia
Medic
G.R.I Asistentul
social
comunitar
Biserica
Colegii din
școala
Grupul de
prieteni
– Relație tensionată
36
STUDIUL DE CAZ NUMĂRUL 2
1. Istoricul social al familiei
C.D. a avut o relație de căsătorie cu C.M.S din care au rezultat copiii:
– C.I.E. (18 ani)
– C.I. (14 ani)
– C.M. (12 ani)
C.D. s -a desparțit în fapt de C.M.S, copii rămânând spre gri ja mamei.C.M.S nu contribuie
financiar la creșterea copiilor.
2. Educația
Forma de învățământ frecventată în prezent
C.I.E. a absolvit 8 clase și nu a mai continuat studiile liceale. C.I. este in clasa a VIII -a iar
C.M. este în clasa a IV -a.
Atitudinea copiilor față de școală
C.I.E (18 ani) a absolvit 8 clase și nu a mai continuat studiile liceale din cauza veniturilor
insuficiente nu are posibilitatea de a plăti naveta. C.I. (14 ani) manifestă tendințe spre absenteism
școlar și o capacitate redusă de i ntegrare într -o activitate colectivă de durată. C.M. (12 ani) este
in clasa a IV -a, acesta a repetat clasa a III -a de două ori.
3. Climatul familial
C.D. a avut o relație de căsătorie cu C.M. după care s -au despărțit în fapt, copiii au rămas
spre îngrij ire mamei, tatăl C.M.S. nu ține legătura cu copiii și nu contribuie financiar la creșterea
acestora. C.I.E. (18 ani) câștigă venituri din munci ocazionale în sat, acesta își ajută financiar
mama și frații mai mici.
4. Starea de sănătate fizică și psihică a membrilor familiei
Mama nu suferă de nici o boală care ar putea împiedica să își exercite îndatoririle față de
copii. Copiii nu prezintă probleme de sănătate fizică sau psihică.
5. Condiții de locuit (igienă, curățenie, dificultăți)
37
Locuința familiei este formată din 2 camere, modest mobilate. Gradul de igienă al
imobilului este mediu. Locuința este racordată la rețeaua de curent electric. Copiii nu dețin un
spațiu special amenajat pentru efectuarea temelor.
6. Opinia asistentului social din cadrul comunității locale cu privire la caz
Această familie a fost monitorizată și sprijinită mereu de către autoritățiile locale din
Comuna Țigănași, C.M. (12 ani) frecventează programul Centrului de Zi pentru copii, Țigănași.
De asemenea mama beneficiază de pr evederile Legii nr. 416/2001 privind venitul minim
garantat.
7. Opinia profesorilor cu privire la caz
Profesorii susțin faptul că C.M. (12 ani ) a înregistrat o îmbunătățire a situației școlare în
ultima perioadă, aspect datorat în special faptului că f recventează programul Centrului de Zi
pentru copii, Țigănași.
C.I. (14 ani) prezintă dificultăți de concentrare și are rezultate școlare scăzute.
8. Evauarea relației asistent social -client
Pe parcursul ședințelor de consiliere, mama C.D. a manifestat o atitudine deschisă,
prezentându -ne dificultățile (în special de ordin financiar) cu care se confruntă.
9. Plan de intervenție
– Consilierea mamei în vederea obținerii unui loc de muncă stabil;
– Consilierea minorilor care frecventează cursurile școlare în vederea formării unei atitudini
pozitive față de școală;
– Stabilirea unei relații durabile, bazată pe sprijin și încredere între asistent social și copii.
10. Concluzii
Cu toate că mama C.D.. nu beneficiază de sprijin financiar din partea tatălui copi ilor,
aceasta manifestă interes și conștientizează importanța acesteia pentru a asigura copiilor un statut
socio – profesional mai ridicat.
38
GENOGRAMA
12 14 18
Legenda
-bărbat
– femeie
relație de căsătorie despartita in fapt
39
Harta ECO
Legenda:
– Relație echilibrată, normală
– Relație foarte puternică
– Relație tranzitorie
– Relație unilaterală
– Relație bilaterală
Școala Familia
Medic
Asistentul
social
comunitar C.I. și
C.M.
Biserica
Colegii din
școala
Grupul de
prieteni
– Relație tensionată
40
STUDIUL DE CAZ NUMĂRUL 3
1. Istoric social:
T.E. și T.A. s -au căsătorit în anul 2002, relație din care au rezultat 5 copii:
– T.C.A.(15 ani)
– T.I.B..(11 ani)
– T.A.M. (10 ani)
– T.D.M.(7 ani)
– T.D.( 6 ani)
Tatăl este consumator de băuturi alcoolice, provocând repetate certuri la care cei 5 copii
asistă și uneori sunt implicați. Familia T. deține o locuință proprietate personală formată din două
camere, modest întreținute.
2. Educația
a. Forma de învățământ frecventată în prezent
Gradul de includere în învățământ al copiilor este următorul:
– T.C.A.(15 ani) – a absolvit 8 clase.
– T.I.B..(11 ani) – elev in clasa a VII -a
– T.A.M. (10 ani) – eleva in clasa a III -a
– T.D.M.(7 ani) – elev in clasa I
– T.D.( 6 ani) – prescolar
b. Atitudinea copiilor față de școală
Copiii manifestă tendințe spre absenteism școlar și o capacitate oarecum de integrare într –
o activitate colectivă de durată. Perioadele de adaptare școlară alternează cu refuzul, de multe ori
categoric de integrare în activitatea clasei. Comportamentul copiilor, mai ales în situațiile de
integrare socială și solicitare intelectuală susținută, necesită încă numeroase intervenții educative
și reeducative. Copiii respectă regulile de ordine i nterioară.
41
3. Climatul familial:
Relațiile dintre membrii familiei sunt foarte tensionate, între cei doi soți certurile sunt
frecvente. T.A. consumă alcool și este deseori violent cu soția și copiii. Relația dintre tată și copii
este tensionată, iar atunci când tatăl devine agresiv pe fondul consumului de băuturi alcoolice
copiii sunt alungați de acasă împreună cu mama.
4. Starea de sănătate fizică și psihică a membrilor familiei:
Părinții nu suferă de nici o boală care i -ar putea împiedica să își ex ercite îndatoririle față
de copii. Copiii nu prezintă probleme de sănătate fizică sau psihică.
5. Condiții de locuit (igienă, curățenie, dificultăți):
Locuința familiei este formată din 2 camere, modest mobilate. Gradul de igienă al
imobilului este mediu. Locuința este racordată la rețeaua de curent electric. Copiii nu dețin un
spațiu special amenajat pentru efectuarea temelor.
6. Opinia asistentului social din cadrul comunității locale cu privire la caz
Trei dintre copii beneficiaza de programul Centrulu i de Zi pentru Copii, Tiganasi. De
asemenea familia beneficiaza de prevederile Legii nr. 277/ 2010 privind alocatia pentru
sustinerea familiei.
În ceea ce privește copii, aceștia sunt reticenți, retrași, nu relaționează, comunică dificil
cu specialiștii, s unt mereu neîngrijiți, fug de acasă când tatăl lor consumă băuturi alcoolice,
considerând ca fiind singurul refugiu pentru a nu fi abuzați.
Consilierea părinților nu a înregistrat rezultatul așteptat, deoarece datorită consumului de
alcool, tatăl nu mai c onștientizează gravitatea faptelor sale. Asistentul social comunitar a
monitorizat situația copiilor in mod constant, prin repetatele vizite la domiciliul familiei, a
încercat să colaboreze cu părinții, să îi determină să înțeleagă gravitatea situației, da r fără nici un
rezultat.
42
7. Opinia profesorilor cu privire la caz
Profesorii au semnalat faptul că acești copii prezintă o implicare scăzută în activitățile
școlare și sunt perioade în care lipsesc de la școală mai multe zile la rând. Copiii prezintă
dificultăți de concentrare și atenție și o capacitate redusă de îndeplinire a sarcinilor de durată
medie. Copiii sunt neîngrijiți și prezintă o igienă corporală precară.
8. Evaluarea relației asistent social – client
Mama T.E. a manifestat o atitudine des chisă și cooperantă față de specialist, declarând că
problemele cu care se confruntă familia se datorează în special consumului de alcool al soțului.
Mama este conștientă de faptul că educația școlară asigură copiilor posibilitatea de a avea
un statut soci o – profesional mai ridicat și de a beneficia de o incluziune optimă în societate.
9. Plan de intervenție
În vederea depășirii perioadei de crize cu care se confruntă familia și pentru armonizarea
relațiilor interfamiliale, au fost realizate următoarele demersuri:
– consilierea părinților pentru a oferi un mediu familial securizant copiilor aflați în îngrijire
și pentru a înlătura manifestările violente existente în familie;
– consilierea tatălui pentru a renunța la consumul de băuturi alcoolice si pentru a
conștientiza efectele dăunatoare ale consumului de alcool asupra sănătății;
– sprijinirea familiei pentru ca fiul T.C.A.. să reia cursurile școlare liceale;
– construirea unei relații profesionale durabile între asistent social și client în vederea
susținerii morale a acestuia, sprijinirii în luarea deciziilor și responsabilizării familiei
pentru a oferi copiilor aflați în îngrijire un climat familial propice unei dezvoltări bio –
psiho – sociale adecvate.
10. Concluzii
Copiii prezintă o capacitate redusă de in tegrare în colectivul școlar, aspect datorat în
special incompatibilității dintre mediul familial tensionat și mediul școlar.
43
GENOGRAMA
45 41
10 15 11 7 6
Legendă:
– bărbat
– femeie
– relație de căsătorie
44
Harta ECO
Legenda:
– Relație echilibrată, normală
– Relație foarte puternică
– Relație tranzitorie
– Relație unilaterală
– Relație bilaterală
Școala
Familia
Asistentul
social
comunitar
Colegii din
școala
Grup ul de
prieteni T.D.,T.C.A.
,T.A.M.,T.
D.M.,T.I.B.
Biserica Medic
– Relație tensionată
45
STUDIUL DE CAZ NUMĂRUL 4
1. Istoric social:
C.D. și C.E. s -au căsătorit în anul 1997, având împreună 3 copii:
– C.S.S. (11 ani)
– C.D.E. (9 ani)
– C.G.F.(3 ani)
Veniturile familiei sunt alcătuite din alocațiile copiilor, la care se adaugă venitul realizat
de către tatăl C.D. prin munca ocazională.
2. Educația
a. Forma de învățământ frecventată în prezent
– C.S.S. – elev în clasa a II -a la școala din localitate, frecventează programul Centrului de
Zi pentru copii, Țigănași;
– C.D.E. – elevă în clasa a II -a la școala din localitate , frecventează programul Centrului
de Zi pentru copii, Țigănași;
– C.G.F.(3 ani) – preșcolar.
b. Atitudinea copiilor față de școală
Copiii prezintă o capacitate de integrare destul de rapidă în colectivul școlar, față de care
păstrează cele mai corecte atitudini și manifestări.
3. Climatul familial:
Climatul familial este armonios, între părinți și copii există o puternică relație de
atașament.
4. Starea de sănătate fizică și psihică a membrilor familiei:
C.D.E.este diagnosticata cu „epilepsie general izată idiopatică, calcificări cerebrale,
hipotrofie staturo -ponderală, consiliere nutrițională, hipereozinofilie”, necesitând îngrijiri
speciale. Ceilalți membri ai familiei nu prezintă probleme de sănătate fizică și psihică.
46
5. Condiții de locuit (igienă, curățenie, dificultăți):
Familia locuiește în casa proprietate personală alcătuită din două camere. Locuința este
racordată la rețeaua de curent electric. Camerele sunt modest mobilate, familia are un televizor și
un aragaz. Gradul de igienă al l ocuinței este adecvat. Copiii nu dețin un spațiu special amenajat
pentru efectuarea temelor.
6. Opinia asistentului social din cadrul comunității locale cu privire la caz
Familia este cunoscută în cadrul comunității drept muncitoare și liniștită. Părinții își
îngrijesc corespunzător copiii și se arată a fi interesați de serviciile Centrului de zi pentru copii,
Țigănași, dorind să colaboreze cu specialiștii centrului în vederea îmbunătățirii situației la
învățătura a copiilor.
7. Opinia profesorilor cu pri vire la caz
Copilul C.D.E. are probleme de adaptare și de concentrare în colectivități de copii
(școală, Centrul de Zi) din cauza problemelor de sănătate pe care le are. C.S.S are rezultate bune
la școală.
8. Evaluarea relației asistent social – client
Pe parcursul ședințelor de consiliere, mama C.E. a manifestat o atitudine deschisă,
prezentându -ne dificultățile (în special de ordin financiar) cu care se confruntă și problemele de
sănătate ale copilului C.D.E.
9. Plan de intervenție
– Consilierea tatălu i C.D. în vederea obținerii unui loc de muncă stabil;
– Încurajarea părinților pentru a manifesta în continuare același grad crescut de implicare
parentală, în ciuda dificultăților financiare ale familiei;
– oferirea de suport material familiei (constând î n obiecte vestimentare).
10. Concluzii
Resursele economice limitate determină determină imposibilitatea copiilor de a continua
studiile.
47
GENOGRAMA
44
9 11 3 40
Legenda
-bărbat
– femeie
relație de căsătorie
48
Harta ECO
Legenda:
– Relație echilibrată, normală
– Relație foarte puternică
– Relație tranzitorie
– Relație unilaterală
– Relație bilaterală
Școala
Familia
Asistentul
social
comunitar
Colegii din
școala
Grup ul de
prieteni C.S.S.,
C.D.E.,C.G.F
Biserica Medic
49
STUDIUL DE CAZ NUMĂRUL 5
1. Istoric social:
G.A. a avut o relație de concubinaj cu S.I. din care au rezultat 6 copii:
– G. P. (12 ani)
– G.M. (10 ani)
– G.A.A. (9 ani)
– G.R. ( 7 ani)
– S.P.L. (6 ani)
– G.S.E. (3 ani)
2. Educația
a. Forma de învățământ frecventată în prezent
-G.P. este elev in clasa a V -a la șc oala din localitate, G.M. este in clasa a III -a la școala din
localitate, G.A.A. si G.R. sunt în clasa I, S.P.L. și G.S.E sunt preșcolari.
b. Atitudinea copiilor față de școală
Copiii manifestă tendințe spre absenteism școlar și o capacitate scăzută de integrare într -o
activitate colectivă de durată, G.A.A a repetat clasa a II -a de două ori. G.P. și G.M prezintă
dificultăți de concentrare și dezinteres în activitățile școlare.
3. Climatul familial:
G.A. a avut o relație de concubinaj cu S.I. din care au rezultat 6 copii care în prezent sunt
în îngrijirea mamei, tatăl S.I. nu ține legătura cu copiii și nu contribuie financiar la creșterea lor.
G.A. locuiește împreună cu cei 6 copii în casa părinților.
4. Starea de sănătate fizică și psihică a membrilor familiei:
Mama nu suferă de nici o boală care i -ar putea împiedica să își exercite îndatoririle față
de copii. Copiii nu prezintă probleme de sănătate fizică sau psihică.
5. Condiții de locuit (igienă, curățenie, dificultăți):
50
G.A. locuiește împreună cu cei 6 copii în casa părinților. Locuința este racordată la rețeaua de
curent electric. Camerele sunt modest mobilate, gradul de igienă al locuinței este adecvat. Copiii
nu dețin un spațiu special amenajat pentru efectuarea temelor.
6. Opinia asistentului social din cadrul comunității locale cu privire la caz
Mama G.A este beneficiara de alocatia pentru susținerea familiei conform legii nr.
277/2010 și venit minim garantat conform legii nr. 416/2001 cu modificările și completările
ulterioare. Copiii G. P. (12 ani), G.M. (10 ani), G.A.A. (9 ani) și G.R. ( 7 ani) frecventează
programul Centrului de zi pentru copii, Țigănași.
7. Opinia profesorilor cu privire la caz
Profesorii au semnalat faptul că copiii care frecventează cursurile școlare prezentau o
implicare scăzută în activitățile școlare și erau perioade în care lipseau de la școală nemotivat dar
aceștia au înregistrat o îmbunătățire a situației școlare în ultima perioadă, aspect datorat în
special faptului că frecventează programul Centrului de Zi pen tru copii, Țigănași.
8. Evaluarea relației asistent social – client
Mama G.A. a manifestat o atitudine deschisă, prezentându -ne dificultățile cu care se
confruntă, cele de ordin financiar și situația locativă a acesteia. Aceasta locuiește împreună cu
părinții și cei 6 copii.
9. Plan de intervenție
– Consilierea mamei în vederea obținerii unui loc de muncă stabil;
– Consilierea minorilor care frecventează cursurile școlare în vederea formării unei atitudini
pozitive față de școală;
– Stabilirea unei relaț ii durabile, bazată pe sprijin și încredere între asistent social și copii.
– Oferirea de suport material familiei (constând în obiecte vestimentare).
10. Concluzii
În cazul familiilor cu mulți copii, în special cele monoparentale, riscul abandonului școlar
crește din cauza insuficienței veniturilor și a lipsei tatălui în viața copiilor.
51
GENOGRAMA
36
12 9 10 7 Legenda
-bărbat
– femeie
– relație de tip uniune
consensuală
6 3
52
Harta ECO
Legenda:
– Relație echilibrată, normală
– Relație foarte puternică
– Relație tranzitorie
– Relație unilaterală
– Relație bilaterală
Școala
Familia
Asistentul
social
comunitar
Colegii din
școala
Grup ul de
prieteni G.P.,G.M.,G.
A.A.,S.P.L.,G.
S.E.
Biserica Medic
53
STUDIUL DE CAZ NUMĂRUL 6
1. Istoric social:
L.O. s -a căsătorit cu L.T. în anul 1990, în urma căsătoriei au rezultat patru copii:
– L.A. (14 ani)
-L.I. (13 ani)
-L.T.(10 ani)
-L.M.(7 ani)
Părinții L.O. și L.T sunt plecați în străinătate, copii fiind lăsați în îngrijirea bunicilor
materni, S.V. și S.E.
2. Educația
a. Forma de învățământ frecventată în prezent
Copiii frecventează cursurile școlare din localitate, L.A. este elevă în clasa a VIII -a, L.I.
este elevă în clasa a VII -a, L.T. este în clasa a IV -a și L.M este in clasa I.
b. Atitudinea copiilor față de școală
În ciuda dificultăților materiale cu care se confruntă familia, copii manifestă un grad
crescut de implicare în activitățile școlare.
3. Climatul familial:
Părinții L.O. și L.T sunt plecați la muncă în străinătate, co pii fiind lăsați în îngrijirea
bunicilor materni, S.V. și S.E.
Bunicii sunt cei care se implică în educarea celor 4 nepoți cât timp părinții L.O. și L.T.
sunt la muncă în străinătate.
4. Starea de sănătate fizică și psihică a membrilor familiei:
Copiii sunt înscriși la medicul de familie din localitate și nu sunt înregistrați cu boli cronice.
5. Condiții de locuit (igienă, curățenie, dificultăți):
Copiii locuiesc împreună cu bunicii materni S.V. și S.E., în casa proprietate a acestora
formată din 2 ca mere și bucătărie. Locuința este mobilată cu strictul necesar. Condițiile de locuit
sunt satisfăcătoare.
54
6. Opinia asistentului social din cadrul comunității locale cu privire la caz
Asistentul social din cadrul comunității locale consideră că bunicii asi gură celor 4 copii o
îngrijire adecvată în ciuda dificultăților materiale cu care se confruntă. Părinții trimit bani și
pachete copiilor în fiecare lună. Din discuțiile purtate cu copiii, aceștia duc lipsa părinților și îi
așteaptă acasă. Copiii L.I.,L.T. și L.M. frecventează programul Centrului de zi pentru Copii,
Țigănași. Aceștia se implică de fiecare dată în activitățile de grup și de socializare din cadrul
centrului.
7. Opinia profesorilor cu privire la caz
Profesorii au înregistrat o scădere a randamentului școlar în momentul în care părinții
celorpatru copii au părăsit țara. Cu toate acestea, copiii L.I. si L.T. au înregistrat o îmbunătățire a
situației școlare în ultima perioadă, aspect datorat în special faptului că frecventează Centrul de
zi pentru copii, Țigănași.
8. Evaluarea relației asistent social – client
În cadrul ședințelor de consiliere, copiii au manifestat o atitudine de respect față de
asistentul social. Copiii sunt optimiști în ceea ce privește soluționarea dificultăților cu ca re se
confruntă familia, având în vederea lipsa părinților plecați la muncă în străinătate.
9. Plan de intervenție
– Încurajarea bunicilor pentru a manifesta în continuare același grad crescut de implicare în
creșterea și educarea nepoților
– Consilierea minorilor care frecventează cursurile școlare în vederea formării unei atitudini
pozitive față de școală;
– Stabilirea unei relații durabile, bazată pe sprijin și încredere între asistent social și copii.
– Oferirea de suport material familiei (constând în obiecte vestimentare).
10. Concluzii
Deși copiii nu beneficiază de o stimulare adecvată din partea părinților în vederea
îmbunătățirii rezultatelor școlare (din cauza faptului ca aceștia sunt plecați în străinătate), aceștia
sunt sprijiniți de către buni cii materni pentru a -și îndeplini sarcinile școlare, de asemenea copiii
primesc tot suportul în timpul programului din cadrul Centrului de zi pentru Copii, Țigănași.
55
GENOGRAMA
42 45
14 13 10 7
Legenda
-bărbat
– femeie
relație de căsătorie
56
Harta ECO
Legenda:
– Relație echilibrată, normală
– Relație foarte puternică
– Relație tranzitorie
– Relație unilaterală
– Relație bilaterală
Școala
Familia
Asistentul
social
comunitar
Colegii din
școala
Grup ul de
prieteni L.A.,
L.I.,L.T.,L.M.
Biserica Medic
57
3.6 Analiza studiilor de caz
Cele șase studii de caz pe care le -am utilizat în prezenta cercetare dezvăluie aspecte
semnificante cu privire la condițiile care limitează exercitarea dreptului la educație al copiilor din
mediul rural și care determina o scădere însemnată a rezultatelor școlare.
În cadrul studiilor de caz nr. 1,2,4 și 5, s-a identificat faptul că lipsa unui părinte sau chiar
a ambilor din viața copilului determină apariția abandonului școlar. Neimplicarea părinților în
viața copilului poate avea un impact negativ în educația copilului. Copilul se simte de cele mai
multe ori demotivat și prezintă dificultăți de concentrare și implicare în activitățile școlare, și
ulterior, neavând nici un fel de satisfacție acesta renunță în a mai merge la școală.
În plus, lipsa sprijinului financiar de către părinți asupra copilului es te un alt factor care
predispune la abandon școlar, iar în cazul în care un copil finalizează cele 8 clase generale în
cadrul școlii din comunitate și dorește continuarea studiilor liceale, acesta se lovește de aceeași
problemă, și anume lipsa veniturilor. Un copil care nu este susținut de părinți atât financiar cât și
moral, est e predispus abandonului școlar, deoarece părinții nu pot asigura copiilor cele necesare
pentru școală: caiete, cărți, ghiozdane dar și îmbrăcăminte ori hrană.
Astfel, putem preciza faptul că familia are un rol ho tărâtor în comportamentul și
conduita școlară adoptată de către copil. Un factor extrem de important este atitudinea părinților
față de educație și importanța capacității de a face față problemelor cu care se confruntă pentru a
nu afecta comportamentul cop ilului față de școală și pentru a -l sprijini și încuraja în a continua
studiile. De obicei, părinții nu prezintă interes la ce fel de școală merg copiii lor, ce anume
învață, dacă aceștia învață sau nu, sau dacă se integrează în grupul de copii din clasa s au din
școală.
În cadrul acelorași studii de caz, observăm că părinții nu deț in un loc de muncă stabil,
aceștia câștigă venituri din diverse munci ocazionale în comunitate. Consider că un loc de muncă
stabil poate diferenția situația financiară a familiei.
Este hotărâtoare în reușita școlară și mod alitatea de relaționare părinți -copii și chiar
relația dint re părinți. Un climat familial armonios și modul de relaționarea dintre părinți, chiar
dacă situația financiară este precară , determină reuș ita școlară.
În studiul de caz nr. 3 întâlnim o familie în care tatăl este consumator cronic de alcool,
acesta inițiază zilnic certuri și conflicte cu soția și cei cinci copii ai săi . Din această cauza copiii
58
manifestă tendințe spre absenteism școlar. Din discuțiile pe care le -am purtat cu profesorii
aceștia prezintă o implicare scăzută în activitățile școlare și sunt perioade în care lipsesc
nemotivat de la școală mai multe zile la rând.
Consumul de alcool al unuia dintre părinți sau chiar a ambi lor provoacă perturbă ri grave
în cadrul familiei și determină stări conflictuale și de stres. În această situație, climatul familial
necorespunzător influențează performanțele și situația școlară a copiilor, afectând negativ
creșterea și educația copilului.
În cadrul studiulu i de caz numărul 6, observăm o familie în care părinții sunt plecați la
muncă în străinătate iar copiii lăsați în grija bunicilor. Aici copiii prezintă dificultăți de
socializare și relaționare la școală dar și cu alți membri ai familiei, cu toate că bunic ii le oferă
condiții corespunzătoare de îngrijire și educare, fapt cauzat de lipsa părinților.
Părinții plecați la muncă în străinătate și care lasă copiii în grija altor persoane din
familie, poate fi considerat un alt factor influențabil în situația șco lară a copilului. Lipsa
părinților în viața copilului poate determina dificultăți de concentrare, stări de anxietate și stres.
Dezvoltarea intelectuală a copilului are o caracteristică individuală, fu ndamentul căreia se
realizează î ncă din familie. Copilu l care a crescut într -un climat afectiv și intelectual, va însuși cu
ușurință unele valori socio -culturale cu care intră în contact prin mode lele de conduită ale
părinților. Familia îndeplinește un rol important în formarea ierarhiei valorilor individuale ale
copilului.
În urma cercetării, s -a constatat că lipsa educației este de cele mai multe ori asociată cu
sărăcia. Astfel, veniturile insuficiente, lipsa unui loc de munca stabil, fac ca situația materială a
familiei să fie decizională în educația copiil or din mediul rural. O familie cu venituri insuficiente
nu are posibilitatea de a asigura cele necesare copilului la școală, prin urmare familia sau chiar
copilul iși decide soarta de a nu mai merge la școală.
În cadrul celor 6 studii de caz prezentate, n u s-a observat un spațiu special amenajat
pentru efectuarea temelor de către copii. Aici, se poate observa dezinteresul și neimplicarea
părinților în reușita școlara a copiilor lor prin calitatea locuinței. Din cauza lipsei spaț iului fizic,
dotării insufic iente și a lipsei unor utilitați, copiii nu dispun de condițiile necesare studiului și
efectuării temelor. Din aceste motive rezultatele școlare scad, acest fapt împlicând creșterea
numărului de cazuri de insucces și de abandon școlar
59
Includerea copiilor în Centrul de zi constituie un factor de sprijin în educația școlară și
care determin ă îmbunătățirea rezultatelor școlare. Acest demers este benefic în special în cazul
familiilor în care a avut loc abandon ul școlar în cazul fraților ma i mari, deoarece există riscul de
a se transmite acest model în cadrul familiei. Pe această cale, Centrul de zi ale rolul de a preveni
abandonul școlar și de a susține familia în procesul educativ.
În cele 6 cazuri prezentate, s -a constatat că includerea copiilor în Centrul de zi a avut un
impact pozitiv însemnat în situația școlară și reușita acesteia. Copiii și -au îmbunătățit rezultatele
școlare datorită sprijinului acordat de către specialiștii centrului.
Așadar, în cadrul prezentei cercetări, pot spune că am răspuns la cele 2 întrebări de
cercetare, bifând toate cele trei obiective stabilite inițial, și anume:
1. Identificarea factorilor care limitează exercitarea dreptului la educație al copiilor din
mediul rural și determină scăderea rezultatelor școlare ale acestora:
Factorii idențificați sunt: lipsa unui părinte sau chiar a ambilor , lipsa sprijinului financiar din
partea părinților – lipsa unui loc de muncă stabil, neimplicarea și atitudinea negativă a părinților
față de școală, modalitatea de re laționare părinți -copii, consumul de alcool al unuia dintre părinți
sau a ambilor.
2. Stabilirea rolului ocupat de către familie în evoluția școlară a copilului din mediul rural,
respectiv beneficiarii Centrul de zi pentru copii din sat/comuna Țigănași, co ordonat de
Primăria Comunei Țigănași, județul Iași (atitudinea familiei cu privire la educația școlară a
copiilor, gradul de valorizare a școlii, niv elul de educație al părinților):
Rolul familiei a fost stabilit ca fiind esențial și decizional în conduita școlară a copilului. În
cazul în care familia are o atitudine negativă față de școală (dacă aceștia sunt neșcoliți sau din
diverse motive) copilul va deprinde același comportament, fiindcă familia este considerată prima
școală a vieții, este cea care ofer ă copilului primele cunoștințe, deprinderi și modele
comportamentale.
3. Stabilirea principalelor strategii de prevenție și intervenție în vederea diminuării
abandonului școlar al copiilor din mediul rural.
Principalele strategii de prevenție și intervenț ie indentificate au fost :
– includerea copiilor în Centrul de zi pentru copii, unde aceștia primesc sprijin în rezolvarea
temelor școlare dar și participarea la activități de recreere și socializare ;
– consilierea părinților în vederea conștientizării impo rtanței prezenței acestora în viața copilului;
60
-consilierea părinților pentru a conș tientiza importanța educației școlare;
-consilierea copiilor în vederea formării unei atitudini pozitive față de școală.
– stabilirea unei relații durabile, bazată pe sprij in și încredere între asistent social , copii și familia
din care fac parte.
61
Concluzii și propuneri
Educația reprezintă unul din elementele definitorii a situației socio -economice a unei țări.
Cu cât rata abandonului școlar este mai ridicată, cu atât șansele unei dezvoltări socio -economice
de durată scad.
Principalul rol în prevenirea și diminuarea abandonului școlar al copilului îi revine
familiei. Factorii de risc principali în conduita școlară a elevului sunt neglijarea și nepă sarea
părinților față de educația corespunzătoare a copilului, copiii cu părinți plecați la muncă în
străinătate, consumul de alcool al unuia din părinți sau a ambilor, familiile monoparentale și cele
cu mulți copii , calitatea scăzuta a locuinței și venitu rile insuficiente.
Având în vedere faptul că comportamentul copilului față de școală este dobândit prima
oară din familie este necesară implementarea unor acțiuni de informare la nivel de comunitate a
părinților cu privire la importanța educației copiilor lor și importanța susținerii în școală a
acestora.
Un alt rol deosebit de important în reu șita școlară a copilului din mediul rural îi revine
școlii. Școala poate interveni în prevenirea abandonului școlar prin menținerea legăturii
permanente cu familiile copiilor și prin sesizarea instituțiilor competente , cum ar fi Primăria,
Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, Poliție etc. Există unele școli din
mediul rural în care personalul este necalificat din punct de vedere profesional și acest motiv
poate determină scăderea calității învățământului.
În țara noastră, se încearcă o continuă schimbare și îmbunătățire a sistemul de învățământ
pe diversele domenii și nivele, în conformitate cu schimbările de ordin economic, social, politic
și cultural din societate. Astfel, spre deosebire de sistemul de învățământ european, în România,
în special în mediul rural, există școli unde anul școlar începe fără ca acestea să dețină autorizație
sanitară, iar altele sunt lipsite de minimele dotări și uti lități. De asemenea, lipsa de cadre
didactice din mediul rural face ca pe aceste posturi să fie admiși suplinitori necalificați, aspect
care determină scăderea calității învățământului.
În sistemul de educație românesc există probleme însemnate legate de subfinanțare, slaba
calitate a actului educațional, absența unei descentralizări reale a sistemului de educație,
stabilirea priorităților naționale de alocare a fondurilor în funcție de competențe și de nevoile
pieței, garantarea egalității de șanse pentru cei din mediul rural.
62
Cu toate că după 1990 au fost adoptate o serie de măsuri menite să alinieze învățământul
românesc la standardele europene, “tradițiile școlii noastre și realitățile socio – economice
românești” (Opriș, 2003, p.52) nu se pot adapta cu rapiditate la condițiile impuse de organismele
internaționale de globalizare, în condițiile în care bugetul este de 2 – 3 ori mai mic decât nevoile
minimale.
În vederea îmbunătățirii actului educațional în mediul rural este necesară Creșterea
calității ac tului educațional prin informatizarea procesului de învățământ și dotarea tehnologică
corespunzătoare a unităților de învățământ din mediul rural și sprijinirea organizării de
concursuri și examene naționale pentru evaluarea cunoștințelor elevilor și profe sorilor.
O strategie de intervenție în comunitate și pentru prevenirea marginalizării sociale, la
nivel comunitar în tot județul Iași s -a înființat prin hotărâre a consilului local, Structura
Comunitară Consultativă ca formă de sprijin în activitatea de asistență socială, care reunește
principalii reprezentații ai comunității locale în vederea îndeplinirii unui scop comun:
promovarea interesului superior al copilului și ameliorarea problemelor cu care se confruntă un ul
sau mai mulți membrii ai comunității prin oferirea de sprijin, asistență și îndrumare de
specialitate. Principiile generale care stau la baza funcționării Structurii Comunitare Consultative
sunt: respectarea interesului superior al copilului; recunoașt erea valorii fiecărei persoane; asigurarea
egalității de șanșe și nediscriminarea; abordarea comprehensivă, globală și integrată; cooperarea și
parteneriatul cu alte instituții în domeniul asistenței sociale și protecției drepturilor copilului.
Structura Comunitară Consultativă este obligată să respecte, să promoveze și să garanteze
drepturile copilului stabilite prin Constituție și Lege.
Prin adoptarea măsurilor menite să faciliteze accesul la educație al copiilor din mediul
rural și să îmbunătățească nive lul de educație al acestor copii, se va obține la nivel local o
„creștere a nivelului de angajare în rândul populației, îmbunătățirea condițiilor de locuit și
dezvoltarea regiunii rurale” (Gautier, 2003, p. 28).
În concluzie, lucrarea de față și -a atins sc opul și obiectivele care au stat la baza
structurării acesteia. Așadar, educația necorespunzătoare din copilărie și atitudinea părinților față
de școală pot duce la fapte urmate de abandonul școlar mult mai grave. Școala și celelalte
instituții competente au obligația de a interveni în orice caz al familiilor predispuse la acest risc.
63
BIBLIOGRAFIE
Cărți&articole:
1. Costin Sima, Dana, Strada, între fascinație și servitute , Editura UNICEF, București,
2003;
2. Coroi, Irina – Percepția calității în educație, 2017, www.didactic.ro/materiale –
didactice/prtceptiacalitatii -in educatie, pag. 1 -9;
3. Coașan, Aurelia, Vasilescu, Anton – Adaptarea școlara, Editura Științifică și
Enciclopedică, București 1988 ;
4. Eniko, A., Prevenirea dezadaptării școlare , Editura C ermi, Iași, 1998 ;
5. Eniko, A., Prevenirea dezadaptării școlare , Editura Cermi, Iași, 1998 ;
6. Gherman, Cornelia, Medierea conflictelor in scoala , Editura Rovimed, 2010;
7. Irimescu, Gabriela, Tehnici specifice în asistență socială , Editura Universității „Al. I.
Cuza”, Iași, 2002 ;
8. Irimescu, Gabriela; Mihalache, Nina -Mihaela; Tehnici de intervenție în asistența socială,
suport curs UAIC, 2010;
9. Lăscuș, Voicu., (2000). Orientare școlară și profesional ă, Ed. Napoca Star, Cluj Napoca;
10. Lupas, Aurora, Socialization and functionality of society , Journal of Romanian Literary
Studies, no.12/2017 ;
11. Manualul de drept European privind drepturile copilului, 2015 ;
12. Mândrilă, Carmen, Dinamica familiei și elemente de asistență socială, Editura Pim, Iași,
2003 ;
13. Miftode,Vasile., Popul ații vulnerabile și fenomene de auto -marginalizare : strategii de
intervenție și efecte perverse , Editura Lumen, Iași, 2002 ;
14. Mitrofan, Nicolae; Zdreanghea, Voicu; Butoi, Tudor; ”Psihologie judiciara” Editura
Șansa București 1994 ;
15. Moulton, Jeanne, Improving education in rural areas: Guidance for rural development
specialists , The World Bank, 2001;
16. Neagu, Gabriela "Accesul la educație al copiilor din medii defavorizate ". Calitatea vieții
3-4:307 -319;
17. Neamțu, Cristina, Devianță școlară , Editura Polirom, Iași, 2003 ;
64
18. Neamțu, George, Enciclopedia asistenței sociale, Editura Polirom, Iași, 2016;
19. Nedelcu -Ienei, Dreptul la învățătură, drept fundamental al omului , Editura Institutul
român pentru drepturile omului, București, 2007 ;
20. Oprescu, Narcis -Doru – Standarde de calitate în învățămantul preuniversitar, 2008,
www.oldsite.edu.ro/index.php/articles/11220, pag. 1 -5;
21. Pasat, Carmen, Influența alcoolismului părinților asupra educației copiilor din mediul
rural , Editura Pim, Iași, 2007 ;
22. Pinto, G., Méthodes des Sciences So ciales , Dalloz, Paris, 1967 ;
23. Rosetti, Ioana, Fundamentele practicii în Asistență Socială. Asistența Socială în mediul
rural , Editura Mirton, Timișoara, 2001 ;
24. Revista Română de Statistică, vol.2, 2012 ;
25. Schaffer, H., R., Introducere în psihologia copilului , Editura ASCR (Asociația de Științe
cognitive din România), Cluj Napoca, 2005 ;
26. Stănciulescu, Elisabeta, Sociologia educației familiale , vol. I, Strategii educative ale
familiei contemporane , Editura Polirom, Iași, 2002 ;
27. Voinea, Maria, Psihosociologia familiei Editura Universității București, 1996 ;
28. Yin, R., Studiul de caz , Editura Polirom, Iași, 2005;
29. Zamfir, Cătălin , Diagnoza sărăciei și a riscurilor în dezvolt area copilului din România,
Raport de cercetare realizat de Institutul de Cercetare a Calității Vieții , 2005;
30. Zamfir, Elena, Revista de asistență socială , nr. 2, 2003 .
Legislație :
***Art. 13 – Legea educației naționale / Decret / nr. 3/ 4.01.2011 ;
***Legea nr. 272 din 21/06/2004 privind promovarea și protecția drepturilor
copilului ;
***Legea nr. 448 din 6 decembrie 2006 privind protecția și promovarea drepturilor
persoanelor cu handicap .
Bibliografie web:
1. www.unicef.ro (accesat la data de 25.04.2019, ora 18:43);
2. www.salvaticopiii.ro (accesat la data de 25.04.2019, ora 19:08);
3. https://www.primariatiganasi.ro (accesat la data de 16.05.2019, ora 20:33).
65
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Masterat Securitate Comunitară și Controlul [630282] (ID: 630282)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.