MASTERAT -PSIHOLOGIE CLINIC Ă ȘI INTERVEN ȚIE [615986]

UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIIN ȚELE EDUCA ȚIEI,
BRA ȘOV

SPECIALIZAREA
MASTERAT -PSIHOLOGIE CLINIC Ă ȘI INTERVEN ȚIE
PSIHOLOGIC Ă

EVALUAREA COPILULUI ȘI ADULTULUI II PRIN TEHNICI
PROIECTIVE

Curs psihologie clinic ă

Lector universitar dr. C ĂTĂLIN MARIUS GHERASIM
doctor în psihologie,
psiholog clinician principal,
formator supervizor în psihologie clinic ă
ppsiholog principal în psihoterapie adlerian ă
formator supervizor în psihoterapie adlerian ă

tel : 0744 846 669
e-mail : labpsy2004 @yahoo.com
www.cabpsi.ro

2

PROGRAMA ANALITIC Ă

Cursan ți: MASTERANZII ÎN PSIHOLOGIE CLINIC Ă
Ritm s ăpt ămânal: 14 ore curs; 14 ore seminar.
Evaluare: referat cu tema: o analiz ă comparativ ă între testele obiective și testele
proiective.
Examen: portofoliu – prezentarea unui studiu de caz – un ghid de observa ție clinic ă
pentru un pacient – o evaluare psihologic ă clinic ă prin probe proiective, psihodiagnosticul,
încadrarea pe axele DSM și întocmirea unui plan de interven țíe specific tulbur ării.

I. Obiective generale și standarde de performan ță

Obiective didactice :

• Dezvoltarea la masteranzi a deprinderilor de a conceptualiza , formula și investiga
psihopatologia folosind tehnicile proiective.
• Prezentarea unei introduceri în teoria testelor proiective – a modului cum opereaz ă și cum
se aplic ă în procesul clinic și terapeutic.
• Formarea la masteranzi a capacit ăților prin care sunt aplicate catracteristicile și principiile
testelor proiective specifice și cum se reg ăsesc ele în activitatea terapeutic ă.
• Familiarizarea cu problemele specifice temelor centrale din testele proiective – aplicate
copiilor și adul ților prin prisma psihologiei clinice.

Standarde de performan ță . La sfâr șitul activit ăților didactice:

• Masteranzii sesizeaz ă cu u șurin ță care sunt temele centrale ale probelor proeictive
specifice tulbur ărilor psihice.
• Masteranzi recunosc și diferen țiaz ă caracteristicile diferitelor probe proeictive, precum și
modul în care se aplic ă în practic ă la copii și adul ți..
• Masteranzii cunosc, identific ă, evalueaz ă și interpreteaz ă teoriile proiective specifice
psihologiei clinice precum și abordarea principalelor concepte folosind tehnicile de lucru
specifice.
• Masteranzii vor putea s ă ofere explica ții privind aplicarea evaluarea și interpretarea
cantitativ ă și calitativ ă a probelor proiective aplicate copiilor și adul ților pentru stabilirea
unui psihodiagnostic cât mai corect precum și pentru întocmirea unui plan de interven ție și
sau consiliere/psihoterapie.

II. EVALUAREA

Evaluarea cursan ților se face continuu, pe baza particip ării la cursuri și seminarii,
precum și pe baza modului de prezentare a unor teme specifice în psi hologie clinic ă.
Evaluarea final ă se va face printr-un portofoliu – un studiu de caz privind o evaluar e
psihologic ă folosind probe proiective din perspectiva clinic ă raportat ă la DSM-IV- TR, ICD-
10 și DSM V.

3
III. TEMATICA PRELEGERILOR

1. Introducere. Tehnica proiec ției.
2. Evauarea adultului și a copilului prin tehnicile proiective.
3. Testul arborelui dup ă Karl Koch, Castillia, Stora, Ogdon.
4. Testul desenul familiei , Corman, Jourdan-Ionescu și Lachance.
5. Testul desenul persoanei Abraham.
6. Testul apercep ției pentru copiii –TAC Bellak.
7. Teste proiective de completare : fabulele Duss.
8. ANEXE
9. BIBLIOGRAFIE

IV. TEMATICA SEMINARIILOR

1. Rolul și locul tehnicilor proiective în evaluarea psihologic ă clinic ă.
2. Evaluarea adultului și copilui prin tehnici proiective – o raportare non-invaziv ă și
calitativ ă a personalit ății umane.
3. Testul arborelui – design interpretativ.
4. Testul desenul familiei – design interpretativ.
5. Testul persoanei – design interpretativ.
6. Testul apercep ției pentru copiii – design interpretativ.
7. Fabulele Duss – design interpretativ.

V.ANEXE

ANEXA NR.1.: CODUL ETIC ROMÂNESC
ANEXA NR.2: PROCESUL DE LUARE A UNEI DECIZII ETICE
ANEXA NR.3 : COD APA
ANEXA NR.4 : GHID DE OBSERVA ȚIE CLINIC Ă
ANEXA NR.5 : ANAMNEZA

4
CURSUL NR. 1

INTRODUCERE

1. Introducere în tehnica proiec ției
2. Caracteristicile și particularit ățile proiec ției

Standarde de performan ță : La sfâr șitul activit ății didactice masteranzii vor putea s ă:
• Definineasc ă proiec ția și o vor identifica, diferen țiind-o de celelalte tehnici
psihologice.
• Con știentizeze importan ța studierii proiec ției pentru preg ătirea lor
profesional ă.
• Identifice caracteristicile și particularit ățile proiec ței.

1. INTRODUCERE ÎN TEHNICA PROIEC ȚIEI

FENOMENUL PROIEC ȚIEI

1.1. Defini ție
Termenul de „proiec ție“ a fost folosit pentru prima oar ă de S. Freud, în lucrarea
„Psihonevrozele de ap ărare“. Freud afirma c ă proiec ția implic ă o opera ție prin care subiectul
expulzeaz ă din sine și localizeaz ă în altul anumite calit ăți, sentimente, dorin țe pe care nu le
cunoa ște sau pe care refuz ă s ă și le asume. Acest mecanism se afl ă la baza anumitor tulbur ări
psihopatologice – în paranoia și în fobii.
Defini ția clasic ă este formulat ă de E. Frank:
Proiec ția este tendin ța indivizilor de a fi influen țați de emo țiile, trebuin țele sau
structura lor psihologic ă de ansamblu în interpretarea realit ății, mai ales când câmpul
perceptiv prezint ă o anumit ă ambiguitate.

1.2. Prezen ța proiec ției în via ța cotidian ă
Proiec ția se manifest ă în toate domeniile vie ții psihice:
• În toate rela țiile interpersonale . Modul în care îl percepem pe cel ălalt, faptul de a sim ți
atrac ție sau respingere afectiv ă fa ță de el este un fenomen proiectiv. În rela țiile de cuplu,
proiec ția se manifest ă în felul cum se aleg partenerii. (Alonso și Bachs, în Femeile b ătute ,
au prezentat un studiu, efectuat pe baza testului Szondi, asupra fe meilor agresate de
parteneri; au constatat c ă ele tindeau s ă-și aleag ă parteneri dominan ți, agresivi, pentru c ă
proiectau asupra acestora imaginea tat ălui capabil s ă apere, s ă protejeze.) Un alt exemplu
de proiec ție în rela țiile interpersonale poate fi g ăsit în rela ția medic-pacient, în care are loc
investirea de c ătre pacient a figurii medicului cu o aur ă de vindec ător (prin proiec ția
imaginii tat ălui omnipotent).
• În alegerea profesiei . Szondi a ar ătat c ă, în func ție de anumite pulsiuni, individul se
orienteaz ă spre anumite activit ăți sau meserii care permit punerea în act a acelor pulsiuni
într-un mod acceptat social.
• În tulburarea mental ă – acesta este domeniul privilegiat de manifestare a proiec ției (vezi
delirul paranoid).
• La nivel social – în manipularea social ă. Jung a scris un studiu foarte interesant despre
influen ța lui Hitler asupra germanilor în perioada interbelic ă și despre proiec țiile pe care le
suscita el: Hitler capta proiec ția r ăzboinicului, al eliberatorului – adic ă a arhetipului

5
german al r ăzboiului, zeul Wotan. În general, aderen ța grupurilor la un lider politic se
bazeaz ă pe asemenea proiec ții.
• În art ă – așa-numita „art ă psihopatologic ă“ – desenele psihoticilor, în special ale
schizofrenilor (în stil Picasso). Schizofrenii deseneaz ă obiecte sau personaje
dezmembrate, îmbuc ătățite, prin care proiecteaz ă spaima de dezintegrare psihic ă –
sparagmos . Marie Bonaparte a încercat s ă-l psihanalizeze pe autorul american A. E. Poe
prin simbolurile din opera acestuia, între care se aflau dou ă motive neîntâlnite la al ți
scriitori: motivul apelor moarte / negre / f ără via ță și motivul iubitei care moare și învie.
Ea pune aceste tematici în rela ție cu biografia lui Poe, care și-a pierdut ambele mame la o
vârst ă foarte fraged ă – fapt în virtutea c ăruia elementul maternal i-a format un set morbid.

2. CARACTERISTICILE ȘI PARTICULARIT ĂȚ ILE PROIEC ȚIEI

2.1.Testul proiectiv (tehnica proiectiv ă)
Testul proiectiv este un instrument psihologic prin care provoc ăm și capt ăm proiec țiile
individului, pentru a-i cunoa ște personalitatea. Testele proiective se definesc prin urm ătoarele
caracteristici:
a) Sunt sarcini ambigue sau mai slab structurate, care permit o m are libertate de a
răspunde.
b) Subiectul nu cunoa ște semnifica ția r ăspunsurilor sale și adesea nici nu știe c ă se
tr ădeaz ă, proiectând.
c) Scorarea și/sau interpretarea lor con țin în grade variabile o anumit ă implicare
subiectiv ă din partea psihologului.

2.2.Distinc ție test proiectiv – test obiectiv
Prin „test obiectiv“ se în țelege, în general, acel instrument de evaluare psihologic ă
standardizat și care satisface propriet ățile psihometrice de baz ă. Regulile de interpretare sunt
clare și obiective. Prin contrast, testele proiective sunt criticat e pentru faptul c ă nu li s-a
stabilit validitatea, nici fidelitatea și de multe ori nici nu au fost etalonate. Ca urmare, când
interpretezi un test proiectiv te bazezi mai mult pe inspir a ție decât pe reguli, fapt din care pot
decurge anumite erori fundamentale de interpretare.
Distinc ția între testul obiectiv și testul proiectiv are la baz ă o prejudecat ă. Exist ă teste
obiective care con țin în structura lor și itemi proiectivi (exemplu – item din WISC: „De ce le
cere statul oamenilor un certificat când se c ăsătoresc?“). De cealalt ă parte, unele teste
proiective (testul Rorschach în varianta american ă, testul Rotter) au fost supuse unui proces
îndelungat de validare.

2.3.Clasificarea testelor proiective
Fiecare test proiectiv poate fi comparat cu un fel de limba j al subiectului, pe care acesta
îl vorbe ște f ără a con știentiza c ă o face. Exist ă mai multe criterii de clasificare a testelor
proiective; vom prezenta doar clasificarea bazat ă pe acest criteriu, al limbajului:

• Limbajul desenelor sau proiec ția grafic ă: testul arborelui;
• Limbajul petelor de cerneal ă sau proiec ția structural ă: testul Rorschach și variantele
sale (Zulliger, Holtzman etc);
• Limbajul pove știlor sau proiec ția tematic ă: testul de apercep ție tematic ă (TAT);
• Limbajul culorilor sau proiec ția cromatic ă: testul Luscher;
• Limbajul fe țelor umane sau proiec ția pulsional ă: testul Szondi;
• Limbajul cuvintelor sau proiec ția asociativ ă: testul asociativ verbal al lui Jung;
• Limbajul frustr ării : testul Rosenzweig.

6
2.4.Avantajele și limitele testelor proiective
Avantaje:
– Reprezint ă sarcini opace pentru subiect și, astfel, subiectul reu șește mai pu țin s ă
favorizeze „fa țada social ă“.
– Permit de multe ori, dar nu întotdeauna, o analiz ă profund ă și integrat ă a subiectului:
ofer ă informa ții despre procesele lui incon știente, despre fantasme, trebuin țe
nesatisf ăcute, despre imaginea de sine și despre func ționarea cognitiv ă.
– Pot fi aplicate pe categorii speciale de subiec ți: copii, persoane defavorizate cultural.
– Unele dintre ele sunt foarte economicoase ca timp de aplica re, scorare și interpretare.

Dezavantaje:
– Slaba lor standardizare, din care decurge subiectivismul în i nterpretare. Îns ă
insuficienta standardizare nu reprezint ă un obstacol decisiv pentru aplicarea lor în
psihologia personalit ății.
– Majoritatea necesit ă un timp mai îndelungat de înv ățare și perfec ționare.

2.5.Aplicabilitate
Testele proiective pot fi folosite în orice context unde se fac e o evaluare de
personalitate: în psihologia clinic ă, în psihologia școlar ă și, cu pruden ță , în psihologia
organiza țional ă. Obligatoriu, informa țiile ob ținute cu ajutorul lor se coreleaz ă cu informa ții
despre subiect ob ținute din alte surse.

7
CURSUL NR. 2

TEHNICA ASOCIERII VERBALE

2.1.Date introductive despre tehnica asocierii verbale

2.2.Natura tehnicii de asociere verbal ă

Standarde de performan ță : La sfâr șitul activit ății didactice cursan ții :
• Caracterizeaz ă obiectul și sarcinile psihologiei clinice.
• Identific ă, în peisajul manifest ărilor umane, valorile, normele și, atitudinile
și faptele de natur ă moral ă.
• Stabilesc rela țiile dintre psihologia clinic ă și celelealte știin țe.
• Descriu modul în care principalele doctrine etice caracteri zeaz ă morala.

2.1. DATE DESPRE TEHNICA ASOCIERII VERBALE

Ca și alte teste proiective, tehnica asocierii verbale este s trâns legat ă de conceptul de
schizofrenie (lansat de psihiatrul elve țian Eugene Bleuler). Bleuler afirma c ă schizofrenia este
o tulburare în care mintea subiectului este scindat ă în mai multe p ărți disparate. Principalul
simptom al schizofreniei era cel de spaltung (scindare, germ.) – între gânduri și emo ții
(pacientul afirm ă lucruri șocante pe un ton plat) sau între gânduri (pacientul admite senin c ă
este, în acela și timp, un simplu gr ădinar și împ ăratul Chinei).
Jung, la vremea aceea asistentul lui Bleuler, era fascinat de fractura din mintea
schizofrenilor, de divizarea în mai multe subpersonalit ăți, mai multe sub-Euri care înlocuiau
Eul s ănătos. Jung a constatat c ă poate folosi o metod ă pentru a evalua gradul de sl ăbire a
asocia țiilor mentale punând pacien ții s ă reac ționeze cât mai repede cu un cuvânt la ni ște
cuvinte de pe o list ă alc ătuită în prealabil. Cu cât asocierile pacien ților erau mai îndep ărtate de
cuvântul-stimul sau mai bizare, cu atât gradul de disociere m ental ă era mai accentuat.
Urm ătoarea etap ă parcurs ă de Jung în dezvoltarea tehnicii asociative verbale a fost cea
în care a încercat s ă fac ă trecerea de la schizofrenie la complexele afective ale individului.
Unul dintre cazurile care l-au inspirat în acest sens a fost a l unei paciente cu schizofrenie
catatonic ă, aflat ă în imposibilitate de rela ționare, care executa mi șcări repetate ca de lovire cu
ciocanul. La moartea pacientei, a aflat de la fratele ace steia c ă boala a ap ărut dup ă ce a
părăsit-o iubitul ei, cizmar. Jung a în țeles c ă gesturile bizare ale pacientei exprimau
ata șamentul ei extrem fa ță de acea rela ție amoroas ă întrerupt ă.
Astfel, Jung și-a dar seama c ă simptomele schizofrenilor – considerate pân ă atunci
lipsite de sens – au un sens: transmit ceva despre afectivitate a persoanei. (În cazul pacientei
men ționare, se poate spune c ă Eul ei nu a putut suporta trauma separ ării; acea parte din ea
implicat ă în rela ția amoroas ă a dezintegrat Eul.) Jung nume ște aceasta complex afectiv: o
serie de imagini sau idei înc ărcate emo țional, referitoare la un anumit obiect sau o anumit ă
situa ție din realitate și care are o anumit ă autonomie fa ță de Eul subiectului . Un complex se
consteleaz ă (se activeaz ă) atunci când întâlnim o situa ție care declan șeaz ă o imagine sau un
afect al acelui complex.
Exemple de complexe:
Complexul de inferioritate . Când o persoan ă cu complex de inferioritate are un e șec
într-un plan sau altul al vie ții, e șecul declan șeaz ă o serie de tr ăiri afective penibile – depresie,
invidie, sentimente de culpabilitate, anxietate – atât de puter nice, încât subiectul nu le poate
controla momentan. În cazul unui psihotic, complexul de inferioritate se poate manifesta sub
forma unui delir de nega ție sau a unor idei delirante depresive, negative. Dac ă subiectul

8
încearc ă s ă lupte împotriva complexului de inferioritate și îl transform ă în fals sentiment de
superioritate, el poate dezvolta un delir de grandoare.
Când un complex devine foarte puternic sau Eul subiectului este fra gil, acel complex
tinde s ă se manifeste tot mai frecvent și tot mai puternic în via ța subiectului (nu „am un
complex“, ci „complexul m ă are pe mine“).
Complexul patern se refer ă la abordarea rela țiilor din via ța adult ă dup ă modelul
rela ției cu tat ăl; el se vede cel mai pregnant în rela țiile cu persoane investite cu autoritate:
profesor, om al legii, medic, preot etc. La b ăie ți, complexul patern se poate manifesta prin
revolt ă sau ur ă fa ță de orice autoritate, indiferent de context. La fete, complexul pat ern se
poate manifesta printr-o idealizare a figurilor de tip patern: e le aleg parteneri mai în vârst ă sau
încearc ă s ă-și asume, în comportament, anumite tr ăsături sau valori masculine.
Jung mai descria și complexe erotice, complexul banilor, complexul puterii etc. Fre ud
vorbea în principal despre dou ă complexe: complexul Oedip și complexul castr ării.
Jung a observat c ă, aplicând tehnica lui de asociere verbal ă, putea s ă depisteze nu doar
gradul de deteriorare a asocia țiilor mentale, ci și aceste complexe. Dac ă, la un anumit cuvânt
de pe list ă, subiectul se bloca, se înro șea, d ădea semne de agita ție, aceasta însemna c ă stimulul
respectiv a atins un complex. A mai observat c ă, dac ă punea subiectul, la sfâr șitul probei, s ă-și
aduc ă aminte r ăspunsurile date, era incapabil s ă-și aminteasc ă anumite r ăspunsuri. Aceast ă
uitare a r ăspunsurilor, spunea Jung, se datoreaz ă tendin ței Eului de a uita efectele iritante
produse de-a lungul experien ței (refularea, ca mijloc de ap ărare al Eului).

2.2.Natura tehnicii asocierii verbale

Aceast ă tehnic ă se bazeaz ă pe o list ă de cuvinte; subiectului i se cite ște pe rând fiecare
cuvânt, el trebuind s ă reac ționeze cât mai repede cu primul cuvânt care îi vine în minte.
Principiul de func ționare a acestei tehnici ca metod ă de sondare a complexelor este
faptul c ă, practic, cuvintele sunt ni ște situa ții sau obiecte, condensate într-o etichet ă verbal ă.
Când îi cite ști subiectului un anumit cuvânt, este ca și cum l-ai pune în fa ța situa ției sau a
obiectului respectiv și l-ai întreba: „Ce crezi despre asta?“ sau „Cum te-ai si m ți într-o situa ție
ca asta?“ Dac ă subiectul reac ționeaz ă calm, repede, f ără semne de nelini ște, înseamn ă c ă el
este adaptat la realitatea desemnat ă de acel cuvânt. Dac ă d ă semne de agita ție sau de
perturb ări asociative, înseamn ă c ă stimulul respectiv se refer ă la ceva din realitate care îl
atinge emo țional, la care nu este adaptat. Cu cât apar mai multe astfe l de semne de
dezadaptare de-a lungul probei, cu atât înseamn ă c ă și via ța afectiv ă a subiectului este mai
labil ă sau mai tensionat ă, ceea ce Jung considera c ă este un indicator al nevrozei.
Din punct de vedere cognitiv, tehnica asocierii verbale face ap el la memoria de lung ă
durat ă și la conceptualizare. Când prezin ți subiectului un cuvânt, în virtutea instructajului, el
începe s ă caute în memoria de lung ă durat ă a unui cuvânt care s ă corespund ă cât mai bine, ca
sens, cuvântului-stimul. Dar memoria este influen țat ă de procesele afectiv-motiva ționale; ca
urmare, dac ă stimulul treze ște o emo ție negativ ă, ea perturb ă lan țul de asocieri mentale.
Subiectul se blocheaz ă sau r ăspunde cu întârziere sau se lanseaz ă într-un nou șir de asocieri
mentale, rezultând un r ăspuns care nu mai are nici o leg ătur ă aparent ă cu stimulul.

2.2.1.Materialul testului
Jung a folosit în practic ă mai multe liste, fiecare cu câte 100 de cuvinte. Jung afir ma c ă
stimulii ale și de el pot atinge sau detecta o gam ă larg ă de complexe ale subiectului. Din
păcate, el nu d ă date precise despre modul de construire a listelor și despre complexe. De
aceea, vom folosi lista alc ătuit ă de Rapaport, Merton și Schafer, con ținând 60 de cuvinte.
Stimulii au fost împ ărțiți în mai multe categorii traumatice: familie (mam ă, tat ă etc.);
cas ă; oralitate (sân, b ăutur ă etc.); analitate (murd ărie, noroi); agresivitate (lupt ă, sinucidere, a
tăia etc.); fobie (șarpe etc.); sexualitate (sex, vagin, penis, etc). Lista con ține și o serie de
stimuli neutri afectiv, care, teoretic, nu ar trebui s ă trezeasc ă reac ții afective.

9

2.2.2.Aplicarea probei
Aplicarea testului are trei faze.
Prima faz ă este cea de asociere liber ă. Subiectului i se face urm ătorul instructaj: „V ă
voi citi o list ă de cuvinte, unul câte unul, și v ă rog s ă r ăspunde ți la fiecare cuvânt, cât mai
repede, cu primul cuvânt care v ă vine în minte.“ Apoi i se citesc cuvintele, pe rând.
Răspunsurile sunt trecute pe o foaie de protocol care con ține cinci coloane: (1)
cuvintele-stimul; (2) r ăspunsurile subiectului; (3) timpul de reac ție; (4) reproducerile; (5)
comportamentele mai neobi șnuite ale subiectului, dac ă este cazul.
Cronometrul este pornit imediat ce examinatorul pronun ță cuvântul-stimul și este oprit
imediat ce subiectul începe s ă rosteasc ă r ăspunsul. Dac ă se observ ă la subiect tendin ța de a se
gândi prea mult (de exemplu, la primele zece cuvinte-stimul), trebuie îndemnat s ă r ăspund ă cu
primul cuvânt care îi vine în minte. De asemenea, unii subiec ți au tendin ța constant ă s ă
răspund ă prim mai multe cuvinte (exemplu: cas ă – „ceva în care stau“); dac ă la primii zece
inductori apar asemenea tendin țe, subiectul este întrerupt și i se cere s ă r ăspund ă doar printr-
un singur cuvânt.
Faza a doua este cea de reproducere . Dup ă ce subiectul a r ăspuns la to ți stimulii, i se
face urm ătorul instructaj: „Acum v ă voi mai citi o dat ă cuvintele de pe list ă și v ă rog ca, la
fiecare, s ă v ă aduce ți aminte r ăspunsul pe care l-a ți dat.“ Dac ă subiectul î și aminte ște
răspunsul corect, se trece „+“ în coloana a patra, în dreptul sti mulului. Dac ă nu-și aminte ște
deloc r ăspunsul, se trece „–“, iar dac ă d ă un alt r ăspuns, se trece acel r ăspuns. Nu se
cronometreaz ă.
Faza a treia este cea de anchet ă. Scopul ei este de a descifra ce se ascunde în spatele
unor asocieri care par bizare sau f ără leg ătur ă cu cuvântul-stimul. Subiectul este întrebat: „Ce
leg ătur ă vede ți între cele dou ă cuvinte?“ sau „De ce v-a ți gândit la asta când a ți auzit acel
cuvânt?“ Uneori, subiectul coopereaz ă și red ă lan țul de asocieri, dar de multe ori nu vrea sau
nu mai știe logica acelui r ăspuns; cooperarea lui depinde direct de rela ția dintre examinator și
subiect.
(Se poate suplimenta lista cu cuvinte din aceea și categorie, pentru a se vedea amploarea
disfunc ției, dar dup ă faza de anchet ă.)
Dup ă ce s-a încheiat faza de anchet ă, examinatorul trebuie s ă depisteze indicatorii de
complex . Cei mai relevan ți indicatori de complex:
1. Blocajul asociativ sau paralizarea ideilor. Aceasta presupune c ă subiectul nu
răspunde timp de 30 secunde. Este cel mai relevant indicator de complex . Subiectul nu poate
răspunde la cuvântul-stimul; el poate afirma fie c ă nu-i vine nimic în minte, fie, dimpotriv ă,
că-i vin prea multe și nu știe la care s ă se opreasc ă. Indiferent de explica ția dat ă de el, un
asemenea fenomen sugereaz ă c ă indicatorul a atins o problem ă important ă pentru subiect.
2. Timpul de reac ție prelungit . Acest indicator se evalueaz ă în func ție de media timpilor
de reac ție ob ținu ți de subiect; când timpii de reac ție variaz ă foarte mult, se ia mediana ca
reper. Timpul de reac ție prelungit este un semn c ă inductorul a produs o dezorganizare
temporar ă, din cauza emo țiilor pe care le-a trezit, dar subiectul a reu șit s ă-și revin ă.
3. Reproducerea eronat ă sau absen ța reproducerii . Aceasta înseamn ă c ă, incon știent,
subiectul încearc ă s ă uite, o dat ă cu răspunsul, și emo ția negativ ă produs ă de inductor.
4. Răspunsurile distante , care nu au o leg ătur ă direct ă aparent ă cu stimulul.
Răspunsurile distante sugereaz ă c ă subiectul a perceput stimulul fie într-o manier ă pur
subiectiv ă, circumstan țial ă, fie c ă a încercat s ă ascund ă prima lui reac ție, lansându-se într-un
nou șir asociativ. Ambele situa ții pun în eviden ță o perturbare emo țional ă produs ă de stimul.
5. Răspunsul-„defini ție“ : tendin ța de a r ăspunde definind ca la școal ă semnifica ția
stimulului (de exemplu: mas ă – o mobil ă; act sexual – o activitate; tat ă – capul familiei; măr
– un fruct). Dac ă aceast ă tendin ță apare constant în r ăspunsurile subiectului, ea denot ă
încercarea lui de a ar ăta c ă știe sensul cuvintelor și c ă vede sarcina ca pe o prob ă de

10
vocabular. Acest fenomen apare la persoanele care sufer ă de un complex al inteligen ței, care
vor s ă par ă mai mult decât sunt, dar î și resimt dureros limitele intelectuale. Adesea, acest ge n
de subiec ți folosesc ca r ăspunsuri neologisme, cuvinte sofisticate.
6. Răspunsul-„predicat“ : floare – frumoas ă; bani – convenabil; animal – urât; cu țit –
periculos; pian – oribil etc. R ăspunsurile reprezint ă atitudini ale subiectului referitoare la
cuvântul-stimul (fenomen întâlnit de Jung foarte frecvent la iste rici). Această tendin ță de a
reac ționa afectiv la stimuli denot ă, de fapt, un fel de vid afectiv pe care subiectul încearc ă s ă-l
compenseze afi șând exterior o fals ă emo ție. Jung a observat c ă apare foarte rar la tineri, și mai
des dup ă vârsta de 40-50 de ani.
7. Perseverarea unui r ăspuns : subiectul folose ște de cel pu țin trei ori acela și r ăspuns la
stimuli diferi ți. Jung spune c ă aceste cuvinte repetate sunt întotdeauna indicatorul unei
probleme a subiectului.
8. Comportamentele mai neobi șnuite . Subiectul râde, se strâmb ă, ro șește, se agit ă –
semn c ă stimulul a atins o zon ă delicat ă emo țional.
Cu cât un stimul acumuleaz ă mai mul ți indicatori de complex, cu atât este mai relevant
pentru problemele subiectului.

2.2.3.Interpretarea tehnicii de asociere verbal ă

1. Tehnica de asociere verbal ă poate oferi o imagine general ă a adapt ării emo ționale a
subiectului. Cu cât apar, în tot protocolul, mai mul ți indicatori de complex, cu atât subiectul
este mai tensionat sau mai dezadaptat afectiv.
2. Tehnica pune în eviden ță complexele individului. Pentru identificarea lor, se iau
separat toate cuvintele-stimul și r ăspunsurile la ele în care apar perturb ări de genul
indicatorilor de complex. Apoi cuvintele-stimul respective se g rupeaz ă în func ție de categoria
traumatic ă din care fac parte. În interpretare sunt foarte importante a cele asocieri stimul-
răspuns care tr ădeaz ă imediat atitudinile sau problemele subiectului (exemplu: act sexual –
team ă).
3. Tehnica pune în eviden ță unele tr ăsături de personalitate. Subiec ții care au perturb ări
la cuvinte din categoria oralitate au, probabil, tendin țe de dependen ță oral ă (alcoolicii, dar și
cei care au nevoie mereu de suport afectiv). Tendin țele demonstrative apar la persoanele care
reac ționeaz ă egocentric la stimuli (î și exprim ă atitudinea prin r ăspunsuri-predicat). Cei cu
probleme de agresivitate reac ționeaz ă la cuvintele legate de agresivitate.

11
CURSUL NR. 3

TESTUL ARBORELUI

3.1.Principii de interpretare și de analiz ă a limbajului
grafic
3.2.Testul arborelui dup ă Karl Koch, Stora, Castillia,
Ogdon

Standarde de performan ță : La sfâr șitul activit ății didactice cursan ții:
• Descriu principiile de interpretare și de analiz ă a limbajului grafic.
• Interpreteaz ă testul arborelui conform elementelor calitative descrise î n
curs.
• Descriu personalitatea proiectiv ă și întocmesc un raport psihologic al
testului arborelui.

3.1.PRINCIPII DE INTERPRETARE ȘI DE ANALIZ Ă A LIMBAJULUI
GRAFIC. TESTUL ARBORELUI

Desenul, în general, este un limbaj care exprim ă foarte multe despre personalitatea
individului. Ca multe alte tehnici proiective, și testele de desen au început prin analize
simbolice, de factur ă psihanalitic ă, a operelor de art ă.
Arborele a fost ales ca prob ă de desen într-un test proiectiv pentru c ă este un element
din natur ă foarte înc ărcat de semnifica ții. Arborele este simbol al verticalit ății, al bog ăției, o
entitate vie care se dezvolt ă, cre ște și moare, asemeni unei fiin țe umane. Chiar și
componentele arborelui – r ădăcin ă, trunchi, coroan ă – sunt foarte expresive și pot fi raportate
foarte u șor la via ța psihic ă a omului. De exemplu, r ădăcina se refer ă la ceea ce este
necunoscut, ascuns, subteran – latura nev ăzut ă, legat ă de pulsiuni. Copacul reprezint ă un fel
de oglind ă vegetal ă a omului; de aceea, este foarte u șor s ă te proiectezi în desenul unui arbore.
Ce proiect ăm în desenul unui arbore? În primul rând, imaginea de sine, modul în c are
ne percepem, cu conflictele noastre interioare, cu aspira țiile și temerile noastre. În al doilea
rând, de multe ori se proiecteaz ă și dinamica noastr ă energetic ă. De asemenea, în desenul unui
arbore se proiecteaz ă viziunea despre lume, rela ția cu cel ălalt.
Ideea de a utiliza desenul arborelui ca instrument de diagnostic ps ihologic i-a apar ținut
lui Emile Jucker, consilier de orientare profesional ă la Fägsvil, cantonul Zurich. Mul ți al ți
psihologi l-au folosit înainte ca ideea s ă fi f ăcut obiectul unui studiu metodic. Jucker s-a oprit
la tema arborelui dup ă lungi studii asupra istoriei culturii și miturilor. Dup ă anul 1928, E.
Jucker a aplicat testul ani de zile f ără s ă fac ă analize statistice și f ără alt scop decât acela de a
verifica un num ăr de observa ții empirice.
Ulterior, un alt psiholog elve țian Karl Koch, public ă (1937) un manual complet cu
date statistice: "cercet ări experimentale”, un capitol special cu referire la dezvolt area expresiei
grafice la copil, tehnica de interpretare a desenului și un studiu istorico-cultural asupra
simbolismului arborelui.
Forma simbolic ă a arborelui se reduce fundamental la aceea de cruce, dar el este în
acela și timp și simbolul fecundit ății. Crucea este simbolul concilierii contrariilor, a
principiului masculin cu cel feminin; în cruce totul este unific at, iar în mitul cre știn crucea
este schema fundamental ă dup ă care a fost construit Cosmosul de c ătre Dumnezeu, este legea
arhitectural ă a lumii, simbol al binelui

12
uman profund, al fiin ței care tinde s ă-și realizeze unitatea armonioas ă a instinctului și
spiritului pentru a se putea integra armoniei supreme care este ordinea Cosmosului.
Câmpul grafic al foii este identificat cu spa țiul vital și acest spa țiu este structurat de
reprezent ările noastre în func ție de arhetipuri care î și au originea în incon știentul colectiv.
Pentru analiza câmpului grafic, Grünwald, Koch și M. Pulver au descris scheme
ale simbolisticii spa țiale.

– În 1942 Karl Koch publica tratatul de baz ă și pân ă în 1956 este completat.
– Are 2 valen țe: una proiectiv ă și una metric ă (de evaluare a nivelului dezvolt ării
mintale).
– Alte c ărți Testul Arborelui: Anca Rozorea (cazuistic ă), Castilia (interpret ări u șurele cu
multe desene).
– Validare: TO – coeficientul Alfa-kronbach; TP – calitativ pr in semnifica ție (cât la sut ă
se reg ăse ște în descriere).
– Interpretarea ta (subiectivitatea ta): a șa l-ai perceput- po ți merge pe confirm ări din
aproape în aproape.
– Dac ă spune c ă nu e a șa – așa ai vrut s ă te v ăd (masca social ă).

3.2.TESTUL ARBORELUI dup ă KARL KOCH

3.2.1.SIMBOLISTICA ARBORELUI
– Dac ă se repet ă de 2-3 ori pân ă la 5 ori o linie, un unghi, o umbr ă, un element – tr ăsatur ă=>
tr ăsătura de caracter.
– Dac ă nu se repet ă => tendin ță .
– Simbol al verticalit ății .
– Reprezint ă bog ăție, ceva viu care se dezvolt ă => via ța a șa cum este ea (mic, mare, înverze ște,
ofile ște, desfrunzit, bogat, etc.).
– Componentele arborelui: r ădăcina, trunchiul, coroana – sunt raportate la via ța psihic ă a
omului pentru c ă sunt foarte expresive (ex. R ădăcina-origini, necunoscut, pulsiuni).
– Planta este un sistem deschis , totul din ea emerge spre exterior (centrifug), totul se form eaz ă
sub scoar ță și pleac ă spre periferie.
– Copacul poate face proiec ția și din interior spre exterior, dar și din exterior spre
interior.
– Proiect ăm: imaginea de sine, modul în care ne percepem (cu conflictele noas tre, cu aspira țiile
noastre, cu temerile noastre), dinamica noastra energetic ă, viziunea despre lume, rela ția cu
cel ălat.
– Proiec ția exterioar ă a lumii interioare.
– Dorim reprezentarea obiectului.
– Proiec ția nu e un act voluntar, apare împreun ă cu imaginile care traduc realitatea
interioar ă, se nasc de la sine și nu sunt voite .
– Reprezentarea subiectiv ă difer ă de cea obiectiv ă – lupta se reg ăse ște la cei care nu vor s ă
deseneze pentru c ă zic c ă nu știu.
– Întreaga personalitate nu este redat ă în test, dar ea poate exterioriza straturi mai profunde sau
mai superficiale.
– Fiecare desen este dat de individualitatea fiec ăruia (un proces care pleac ă din interior spre
exterior – în care vedem modul de ac țiune, de reac ție).
– În interpretarea TP sunt foarte importante informa țiile non test.
– Ne intereseaza pozi ția, forma, aplecarea, înclinarea, de unde pleac ă, pân ă unde ajunge

interpret ăm un echilibru mobil.
– Nici un desen al arborelui nu permite distinc ția dintre fa ță și profil



chipul
ac țiunii+chipul existen ței =>se confund ă f ără a le putea distinge



aspect holistic (via ța

13
are regulile ei) și perspectiva (unghiul din care prive ști) => prin TA la și una din m ăș ti acas ă
sau le ai pe toate cu tine.

3.2.2.SIMBOLISTICA CRUCII
– Exprim ă individualul și rolul individualului în social precum și felul în care se face
reprezentarea. Arat ă și sarcina spre spiritualitate.
– Crucea în psihodiagnostic are urm ătoarea conota ție : concret, sensibil, ordin superior,
presim țirea constitu ției lumii, câmpul de for țe al sufletului, simbolul concilierii contrariilor
masculine vs feminine.
– Crucea fiecaruia arat ă mi șcare, a-și g ăsi locul, de unde vine și unde vrea s ă ajung ă.
– Partea de sus (S) superior
– Pe mijloc =interpunerea (C) = punct de încruci șare.
– Stânga =rela ția în sfera sensibil ă cu eul , introversie, trecut, suspans uitat, feminin, umed,
emo țional; con știin ța individual ă.
– Dreapta=sfera sensibilit ății, dar rela ția cu altul , viitor, masculin, gândire, putere.
– Partea de jos (I) inferior.
– Desen pe mijlocul foii
con știinta individual ă treaz ă, poate s ă se cunoasc ă mai bine,
echilibru între planuri, sarcini ale vie ții în armonie.
3.2.3.SCHEMA CÂMPULUI GRAFIC

Spiritualitate, misticism

materialism

recul, introversie, egoism progres, extraver sie, altruism

inhibi ție, rezervare

obstina ție, înc ăpățânare
r ăzvr ătire, atac

14

acaparare, acumulare
3.2.4.P ĂTRATUL SPIRITUALIT ĂȚ II
SPIRITUALISM

TRECUT VIITOR

MATERIALISM
A



interiorizare, memorie, afectivitate
B



socializare, exteriorizare, activism
3.2.5.Aplicarea testului arborelui

Instructajul este simplu: „V ă rog s ă desena ți un arbore a șa cum dori ți, dar s ă nu fie
brad.“ (Bradul implic ă o form ă schematic ă și, în consecin ță , proiec ția este superficial ă.)
Instrumente: coli albe, creion.
Proba nu are limit ă de timp.

3.2.6.Interpretarea

Primul pas în interpretare este formarea unei imagini generale , de ansamblu, a
copacului desenat – o imagine intuitiv ă. Se pot pune întreb ări cum ar fi: este frumos sau urât?
armonios sau nearmonios? schematic sau bogat în detalii? desenat realist sau con ține elemente
absurde, naive, nerealiste? este static sau dinamic? desenat ordonat sau haotic? vesel sau
morbid? Eventual, Koch recomand ă un fel de „convorbire proiectiv ă“ cu arborele – de
exemplu, ne putem întreba: „Cum se simte acest copac?“ Impres ia ini țial ă poate ar ăta rapid
unele tendin țe ale subiectului: nivelul energetic, organizarea în gândire, starea de spirit
actual ă, atitudinea fa ță de lume, gradul de complexitate psihologic ă.
Pasul doi const ă în analiza trăsăturilor grafice (a liniilor desenului). Liniile moi, șterse,
fără vlag ă arat ă lips ă de energie, de tonus, uneori depresie. Liniile întrerupte, dez lânate, mici
linii deta șate de corpul trunchiului sau al coroanei indic ă nervozitate, iritare, uneori probleme
de concentrare. Liniile ascu țite, prezen ța unghiurilor, mai ales în desenul coroanei, indic ă
agresivitate.
Urm ătorul pas const ă în interpretarea simbolic ă propriu-zis ă. Primul aspect vizat este
simbolismul spa țiului . Intereseaz ă locul în pagin ă unde este plasat arborele, dar și m ărimea și
orientarea lui. Exist ă dou ă coordonate care se intersecteaz ă: una pe direc ția sus-jos, cealalt ă pe
direc ția stânga-dreapta. Zona de sus a paginii sugereaz ă con știin ța, aspira țiile subiectului,
dorin ța lui de dezvoltare și de afirmare personal ă. Zona de jos este spa țiul regresiei, al
incon știentului, un spa țiu umil, aproape de p ământ. Persoanele care deseneaz ă în zona
inferioar ă a paginii au adesea un sentiment de insuficien ță personal ă, neputin ță , complexe de
inferioritate. Dac ă arborele este desenat în partea de sus și, mai ales, îi lipse ște linia solului, ea Arie proiectiv ă. Sine

Nostalgii Proiecte

A B

Conflicte Necesit ăți

Arie realist ă. Eu

15
indic ă o persoan ă „aerian ă“, f ără dorin ța sau capacitatea de inser ție în realitate, care tr ăie ște
mai mult în lumea reveriei.
Zona din stânga paginii reprezint ă spa țiul matern, trecutul, spa țiul replierii pe sine, al
nostalgiei, pasivit ății, atitudinii de spectator. Ca atare, un arbore plasat sau încl inat spre stânga
indic ă o atitudine retractil ă, pruden ță , team ă de lume. Zona din dreapta este zona rela ției cu
lumea, a confrunt ării cu ceilal ți; spa țiul patern.
Majoritatea arborilor nu ocup ă în mod extrem una din cele patru direc ții, ci sunt pe
centru, cu o anumit ă tendin ță spre partea de sus, de jos, de stânga sau de dreapta și, ca urmare,
sunt mai greu de interpretat. Dar simbolismul spa țiului este prezent și la urm ătorii pa și, când
se analizeaz ă componentele arborelui.

Interpretare propriu zis ă:

Pasul nr. 1: se analizeaz ă a șezarea în pagin ă: așezarea normal ă este în centru (distan ță de 15%
de margini)
– privim axele + – se îndoaie foaia:
– partea stâng ă a paginii : proiec ția unor aspecte care țin de trecut, pasivitate, introversie,
dependen ță de afectivitatea matern ă (anxietate, depresie)
– partea dreapt ă a paginii : proiec ții care sunt legate de viitor, activism, extraversie, re la ția cu
autoritatea parental ă (optimism)
– partea superioar ă: suport ă reprezent ări care țin de con știent, rela ția cu aspira țiile, cerul,
proiec ția spiritual ă.
– partea de jos : necon știentul, rela ția cu originea, cu p ământul, fiecare copac este înr ădăcinat
în p ământ (conceptul lui Yung – incon știentul colectiv pentru c ă to ți copacii sunt înr ădăcina ți
în p ământ)
– semnifica ția fiec ărui cadran :
– partea stâng ă sus : zona de proiec ție a pasivit ății (zona spectatorului vie ții)
– partea dreapt ă sus : zona confrunt ării active cu via ța
– partea stâng ă jos : zona conflictelor legate de debut, regresie, fixa ții la stadii primitive ale
existen ței
– partea dreapt ă jos : zona pulsiunilor, zona nostalgiei p ământului
– fiecare col ț este dominat de un semn :
– col țul din stânga sus: este simbolizat de aer , emergen ță spre afar ă
– col țul din dreapta sus : este simbolizat de foc , aspira ție, ceva care se consum ă
– col țul din stânga jos : apa – simbolul incon știentului
– col țul din dreapta jos : pământul – reprezent ări legate de materie, de c ădere, de infern,
tenebre.

Pasul nr. 2: se analizeaz ă calitatea desenului, adic ă m ărimea desenului :
– un copac mic – o persoan ă care se vede neînsemnat ă, are un eu slab, sentimente de depresie
– un copac mare – un entuziasm compensatoriu (compenseaz ă un anumit deficit)

Pasul nr. 3: se analizeaz ă perspectiva :
– copac schi țat – pentru c ă subiectul nu se implic ă, fie pt. c ă este plictisit, fie c ă este nesigur
pe el
– copac bine conturat + iarba + floricele + păsărele + etc => nevoie de suport
– copac bine conturat f ără alte elemente = stabilitate

Pasul nr. 4 : se analizeaz ă calitatea liniilor :
1. se d ă subiectului creion și gum ă și ne leg ăm de simbolistica zonei pe care subiectul o șterge
– linii puternice (ap ăsate) : agresivitate (indivizi agresivi)
– linii sub țiri: fragilitate, insecuritate
– linii normale: echilibru

16
2. Subiec ții care deseneaz ă la modul impulsiv: tendin ța de exteriorizare și impulsivitate
crescut ă
3. Liniile îngrijite: autocontrol ridicat
4. Linii prea îngrijite: rigiditate, perfec ționism

Pasul nr. 5 : se urm ăre ște simetria :
– simetric: predomin ă logicul, ra ționalul, controlul
– perfect simetric: rigiditate, compulsivitate (compulsivi tate = oamenii nesiguri de un gest pe
care l-au
făcut ex.: controleaz ă dac ă au închis u șa de 7 ori), trecerea la act.
– nesimetric: poate prezenta tendin ța de exteriorizare necontrolat ă

Omiterea unei anumite p ărți a desenului , nu este accidental ă – subiectul refuz ă să se gândeasc ă
la problema respectiv ă.
Ex .: – nu deseneaz ă coroana: conflict în rela țiile personale, cu eul
– nu deseneaz ă trunchiul: conflict în rela țiile sociale
– nu deseneaz ă r ădăcinile : rela ții inadecvate cu familia de obâr șie

Pasul nr. 6:
– umbrirea : anxietate legat ă de simbolistica zonei respective
– înnegrirea : agresivitate

Pasul nr. 7:
– sugestia pe care ne-o creaz ă arborele : dac ă este falnic sau caraghios, artistic, sau schi țat
(geometric, punctat)

Pasul nr. 8:
– dac ă pe trunchi este desenat un ciot sau o scorbur ă:
– înseamn ă c ă în decursul existen ței, a existat un eveniment care l-a marcat pe individ (un
accident)- indicele lui Wittgenstein = ne spune la ce vârst ă s-a produs tragedia respectiv ă. Se
măsoar ă desenul (în ălțimea) în mm. Calcul ăm vârsta în ani și luni și împ ărțim H (în ălțimea
întregului desen) la vârsta: H
– x indicele lui Wittgenstein.
– măsur ăm în mm de jos la punctul unde apare ciotul, întreupere, linie, îngro șare, nod,
scorbur ă =h (în ălțimea pân ă la care apare ciotul) și împ ărțim la x (indicele lui W.)
– h/x = vârsta evenimentului traumatizant (accident, abuz,
Ex.: – subiectul are 40 ani- arborele are 120 mm- linia stg. est e între rupt ă la 12,9cm de la
baza => 12,9 / 3 = 4,3 ani

1. Introversiunea:
• Arbore foarte mic;
• Baza trunchiului închis ă sau încercuit ă;
• Situare în stânga paginii (ag ățare de trecut, team ă de a se implica în rela țiile cu ceilal ți,
team ă de contact);
• Absen ța uneori a coroanei și frunzi șului (introversie de contact – anxietate sau fobie
social ă);
• Înnegriri (anxietate);
• Coroana complet închis ă (centrare pe sine);
• Arborele crescut din ghiveci;
• Ramuri schi țate dintr-o singur ă linie.

2. Extraversiunea:
• Arbore mare;

17
• Frunzi ș des;
• Marginile frunzi șului sunt fine, adeseori rotunjite, cu deschideri;
• Obiecte diverse desenate în frunzi ș sau în jurul arborelui (nevoie de schimbare și de
contact);

3.Imaturitatea:
• Baza foii este luat ă c ă baz ă a arborelui;
• Forme repetitive;
• Neîndemânare grafica;
• Trunchi sudat – trunchi S (care intr ă în frunzi ș, dup ă Koch);
• Ramuri desenate dintr-o singur ă linie.
Toate aceste caracteristici pot indica o lips ă de maturitate afectiv ă și, eventual, o inhibare a
dezvolt ării intelectuale.

4. Debilitate:
• Forme s ărace și infantile;
• Linii frustre și neregulate;
• Stereotipii (exager ării ale regularit ății);
• Absen ța liniei solului;
• Ramuri trasate dintr-o singur ă linie;
• Trunchi conic cu baza mare sus;
• Trunchi separat de frunzi ș printr-o linie.

5. Anxietate – angoas ă:
• Înnegrire a liniei solului, r ădăcinilor, trunchiului, ramurilor, frunzi șului;
• Presiune sus ținut ă sau spasmodic ă;
• Arbore mic;
• Arbore situat în stânga paginii;
• Linii trasate discontinuu;
• Arbore foarte stufos;
• Ramuri lipsite de frunze.

6. Nervozitate:
• Liniile desenate se întrep ătrund, se întretaie și se amestec ă în frunzi ș;
• Frunzi șul este neregulat, cu linii confuze;
• Înnegriri de sus în jos;
• Linii ascu țite (releva în egal ă m ăsur ă agresivitatea);
• Baza trunchiului este barata și înnegrit ă;
• Ap ăsare insistent ă și spasmodica;
• Linii necontrolate (control emotiv deficitar);
• Linii retu șate, în zigzag.

7. Tendin ța depresiv ă:
• Frunzi ș c ăzut (tip salcie plâng ătoare);
• Trunchi discontinuu, linii spasmodice;
• Arborele este mic, cu ramuri f ără frunze, trasate din linii unice;
• Por țiuni înnegrite nedelimitate (semn de angoasa);
• Sisteme de linii trasate în direc ții opuse în frunzi ș;
• Semne de nervozitate (linii discontinue, retu șate);
• Linii u șor trasate (lipsa de sprijin).

8. Impulsivitatea:
• Ramuri în form ă de tub;

18
• Linii aruncate, lansate;
• Înnegriri;
• Linii spasmodice;
• Linii trasate în direc ții opuse.

9. Agresivitatea:
• Unghiuri ascu țite;
• Înnegriri;
• Linii frânte sau unghiulare;
• S ăge ți îndreptate înspre trunchi (autoagresivitate), sau înspre int erior;
• R ădăcini nuan țate și multiple;
• Trunchi rugos, înnegrit sau „zebra”;
• Ramuri sau frunze ascu țite;
• Ramuri tubulare;
• Frunze de ilex.

10. Probleme sexuale:
• R ădăcini importante, ascu țite, răsucite, cu linii frânte;
• Linia solului ha șurata sau în unghi;
• Înnegriri la baza arborelui;
• Baza arborelui acoperit ă de tufe și ierburi;
• Ramuri tubulare (impulsivitate);
• Ramuri încruci șate (ambivalenta tendin ță homosexual ă);
• Arbore crescut în ghiveci.

11. Nevroze și psihoze:
• Arbore mic sau foarte mare (sentiment de inferioritate sau exaltare imaginativ ă);
• Înnegriri (anxietate, angoasa);
• Frunzi ș imens și ap ăsător (control imaginativ deficitar);
• Îngustare a trunchiului (blocaj al înc ărc ăturii afective ,jos – cu familia, la mijloc –social, sus
– intim);
• R ădăcini mari și îndreptate în jos (probleme sexuale);
• Trunchi împ ărțit în dou ă (divizare a personalit ății);
• Ramuri f ără frunze (lipsa de contact și schimburi cu altcineva);
• Crest ături în partea stâng ă a trunchiului (traumatism în trecut în zona mamei);
• Crest ături în partea dreapt ă a trunchiului (traumatism în trecut în zona tat ălui);
• Coroan ă diform ă și neregulat desenat ă (lipsa unei înl ănțuiri logice a ideilor);
• Forma infantil ă (regresie);
• Ramuri frontale (probleme psihologice – tulb. Opozi ționist ă, tulb. de conduit ă, tulb. de
comp. Antisocial, tulb. de comunicare);
• Ap ăsare spasmodica în trasarea liniilor (agresivitate);
• Repetarea unor motive diferite: cercuri, linii, direc ții, etc. (tendin ța obsesional ă,
persevera ție);
• Încruci șarea ramurilor (ambivalen ță );
• Linii retu șate (anxietate);
• Coroana c ăzut ă (tendin ța depresiv ă);
• Forme inautentice (rupere de realitate – tulb.pervazive , retard, psihoze).

12. Adic ții (dependen țe diverse: alcoolismul, consum droguri, substan țe, etc)
• Linii tremurate (sevraj);
• Linii fine și f ără suport, discontinue câteodat ă;
• Mici semne repetate, înnegriri, forme rotunde în coroan ă (tendin ța de persevera ție);
• Coroana c ăzut ă (semn al depresiei);

19
• L ărgiri și îngust ări ale trunchiului (blocarea înc ărc ăturii afective);
• Ramuri întrep ătrunse în coroan ă (contradic ție intim ă);
• Arbore crescut din ghiveci (sentiment de închidere în proble mele personale).

Rădăcina – este cea apropiat ă de p ământ, este terestr ă (uneori aerian ă), dar poate fi considerat ă
în acela și timp via ță subteran ă, invizibil ă. Este deci firesc c ă, în desenul arborelui, r ădăcinile
să indice tr ăsăturile de personalitate cele mai pu țin detectabile (poate pe care și subiectul și le
cunoa ște superficial sau deloc), ceea ce nu este vizibil (în compor tament) este ceea ce a
rezultat din r ădăcin ă.
Rădăcina este un element comun tuturor arborilor, deci ea indic ă în desen tr ăsăturile
de personalitate generale, cu o frecven ță mai mare.

Tr ăsăturile de personalitate – posibil a fi exprimate:
– manifestarea (uneori dominant ă) a unor instincte și pulsiuni;
– tradi ționalism (r ădăcini puternice);
– conservatorism;
– instabilitate (nevoia de sprijin,suport);
– lentoare (de dou ă ori în original);
Rădăcina este ceea ce este durabil, r ădăcina previne mi șcarea, stabilizeaz ă, este punct de
sprijin al arborelui.

Baza trunchiului: – este aproape de r ădăcin ă și semnific ă tenacitate, stabilitate, rigiditate (nu
poate fi deplasat ă).

Baza trunchiului dreapt ă și a șezat ă pe margine:
– forma normal ă pân ă la 12 ani, dup ă aceast ă vârst ă având urm ătoarele semnifica ții:
reprezentare infantil ă asupra lumii, slab dotat, limitat intelectual.

Baza trunchiului l ărgit ă spre stânga:
– atasament fa ță de trecut (posibil ata șament matern sau persoana care a jucat locul mamei);
– blocarea elanului, aspira țiilor, proiectelor.

Baza trunchiului l ărgit ă spre dreapta:
– teama fa ță de autoritate
– opozi ție fa ță de altul (posibil autoritar);
– suspicios, circumspect, prudent (asupra c ăruia tatoneaz ă viitorul);
– eventual arogan ță

Baza trunchiului l ărgit ă în ambele p ărți:
– (normal ă la 7 ani) – inhibi ția dezvolt ării psihice (în gândire, înv ățare, afect).

Linia solului deasupra bazei trunchiului: – a fost observat ă cu o frecven ță frapant ă la
pensionarii din sanatorii. Izolarea social ă impus ă de vârsta îi face pe ace ști indivizi s ă
resping ă realitatea – linia solului exprima existen ța imediat ă (p ământul) care este împins ă
(respins ă) spre orizont. Ace ști subiec ți devin indiferen ți fa ță de realitate și în acela și timp se
îndep ărteaz ă de aceasta. Aceast ă stare indic ă: lipsa de activitate, o atitudine pasiv ă.

Fuziunea bazei trunchiului cu începutul r ădăcinilor și linia solului:
– indic ă absen ța unei distinc ții între copac și p ământ și indic ă mai ales la tineri amprenta
subiectiv ă în perceperea realit ății.

Linia solului oblic ă:

20
– sugerează foarte clar în desen: o pant ă. Planul înclinat, panta sugereaz ă alunecarea ce
semnific ă aversiunea, opozitia, în general.

Semnifica ția psihologic ă:
– rezervat, circumspec ție;
– negativism, rigiditate;
– aversiune, deviere prin alunecare;
– instabilitate, eul slab volitiv, frica de a- și dori (c ădere prin alunecare).

Linia solului sub baza trunchiului:
– se poate observa în unele desene o separare a bazei trunchiului d e linia solului – ca o
dezr ădăcinare, o smulgere din solidul Terrei. Excita ția afectiv ă generat ă de o situa ție
nea șteptat ă ce surprinde, genereaz ă acest desen (stare reactiv ă).

Trunchiul
Trunchiul conic – are o baz ă larg ă și se înal ță pân ă la coroan ă ca un con. Apare clar la vârsta
școlar ă și se diminueaz ă apoi progresiv pân ă la dispari ție (forma primar ă). Dup ă vârsta
școlar ă, exprim ă întârzieri u șoare sau:
– aptitudini practice
– abilit ăți motorii
– tip concret, intuitiv

Trunchi B, semi-trunchi B – trunchi de brad într-un arbore fructifer:
– trebuie privit ca o form ă primar ă. Cel ce deseneaz ă trunchiul B este aproape totdeauna mai
primitiv, mai robust, cel mai pu țin diferen țiat. Destul de frecvent g ăsim printre desenatorii de
trunchiuri B persoane închise afectiv:
– robuste țe, puternic ă vitalitate;
– tr ăiri afective slab diferen țiate, slab nuan țate;
– impulsivitate;
– ca form ă primar ă: u șoar ă întârziere, imaturitate.

Contururile trunchiului
Linia u șor întrerupt ă:
– iritat – impusiv – exploziv – agresiv
– fragil psihic, labilitate psihoemo țional ă, emotivitate crescut ă

Linie continu ă, neregulat ă la dreapta sau la stânga – se modific ă armonia, simetria
trunchiului:
– dificultate de adaptare
– inhibi ție și blocaje
– traumatisme psihice, conflicte interioare dar și în rela ții
– dificult ăți de acceptare

Contur ondulat:
– dinamism, vitalitate
– capacitate de adaptare
– redresarea, restabilirea dup ă o serie de probleme și sau dificult ăți
– se reg ăsesc la personalit ățile extraverte, la temperamentele sangvin și flegmatic

Contur cu linii difuze, întrerupte
– conturul trunchiului este o linie care separ ă mai mult sau mai pu țin riguros Eul de cel ălalt
sau Eul de lumea exterioar ă:
– sensibilitate

21
– empatie
– capacitate de identificare (cu ceilal ți, cu lumea)
– socializare eficient ă
– percep ții insolite (arti ști, cercet ători, savan ți, persoane din spectru pervaziv)

Suprafa ța trunchiului (Scoarta)
Scoar ța este un element de protec ție. Este zona de contact dintre Eu și mediu, dintre
Eu și ceilal ți. Pe o suprafa ța rugoas ă exist ă întotdeauna mai mult contact (frecare) cu
exteriorul, decât pe o suprafa ța dreapt ă, pe care totul alunec ă și curge.

Suprafa ța aspr ă ofer ă o zon ă de contact (rela ție) solid ă, stabil ă:
– dar mai direct ă decât suprafa ța neted ă
– este mai iritabil, impresionabil
– spirit de observa ție ascu țit și critic (asperit ățile din desen pot deveni puncte de contact, de
observa ții
critice)
-încercare de a opri intruziunea celorlal ți (mecanism activ de ap ărare).

Scoar ța cu fisuri, solzi, rugozit ăți, linii ascu țite, unghiulare:
– sensibil, impresionabil
– spirit de observa ție (vigilitate crescut ă)
– reac ții prompte (timp de r ăspuns scurt și reactivitate motorize foarte bun ă)
– spirit critic, ironic
– iritabil, agresiv, violent

Linii curbe, rotunde, arcuite:
– capacitate de rela ționare
– comportament adaptabil
– sociabilitate
– implicare afectiv ă interpersonal ă
– cooperare
– comunicare eficient ă

Suprafa ță p ătat ă:
– traumatisme, suferin țe (posibile abuzuri) , angoase și posibile PTSD
– element decorativ (la desenele arti știlor)

Umbr ă în stânga:
– tendin ță u șoar ă spre reverie, introversie, î și repugn ă exteriorizarea
– sensibilitate și vulnerabilitate medii
– inhibi ție

Umbr ă în dreapta:
– tendin ță de control,
– autoritate
– căutarea superiorit ății prin dominare
–
Îngro șat – lentoare, mobilitate redus ă.

Excrescen țe ale trunchiului și crest ături

Simbolistica – excrescen țele trunchiului, clar definite indic ă:
– traumatisme psihice sau fizice

22
– accidente
– dificult ăți resim țite profund

Caracterul s ău clar marcat dovede ște experien ța subiectiv ă și nu o gravitate obiectiv ă a
suferin ței. Este un indice prezent ocazional. Este mai degrab ă semnul traumatismelor
dep ăș ite, pozitiv asumate, decât al elementelor nevrotice activ e în prezent.

Crest ăturile sunt foarte rare. Cel mai adesea indic ă un deficit:
– complex de inferioritate
– sentiment de culpabilitate

Îngro șă ri și îngust ări:
Cele 2 caractere grafice opuse au aceea și semnifica ție deoarece:
– contrac țiile (îngust ările) opuse blocheaz ă fluidul
– îngro șă rile provoac ă o stagnare, o oprire a mi șcării fluidului.

Acelea și semnifica ții are un trunchi a c ărui grosime cre ște gradat: timiditate, inhibi ție, blocaje,
men ținerea prelungit ă a efectelor unei st ări afective (rezonan ță afectiv ă de lung ă durat ă),
blocaje afective.

Trunchi drept, cu linii paralele: contururile trunchiului sunt echidistante, de la linia solului
pân ă la coroan ă, ca și cum ar fi fost trasate cu o rigl ă. La vârsta infantil ă simbolizeaz ă
schematismul vârstei. Peste aceast ă vârst ă exprim ă: activism, implicarea în activitate (zel,
siguran ță ), dar cu o creativitate limitat ă de:
– nivelul inferior
– adaptarea intelectual ă insuficient ă
– înzestrarea original ă

Semnifica ția psihologic ă:
– rigid, inflexibil intelectual, social și afectiv
-adaptare inadecvat ă
-înc ăpățânat și chiar rigid
– persoan ă foarte corect ă, model, exemplar ă sau – capacitate de abstractizare

Colora ția închis ă a trunchiului – Colora ția închis ă nu are întotdeauna o semnifica ție
exclusiv psihologic ă.
Poate fi un stil propriu al unei anumite categorii de desenatori. Dar prezint ă și semnifica ții
psihologice.
Negru difuz – cercet ările au eviden țiat c ă tinerii deseneaz ă un negru difuz. La aceast ă vârst ă,
descoperirea Eului contribuie la manifestarea dorin ței de a l ărgi câmpul experien ței personale,
este o permanent ă c ăutare. Aceast ă c ăutare imprecis ă se reflect ă în caracterul incert al
umbrelor desenului.

Semnifica ție psihologic ă:
– reverie
– labilitate psihoemo țional ă
– indecizie, nedeterminarea ca fiind apt (maturizare sc ăzut ă).
– capacitatea de a realiza descrieri am ănun țite (uneori pierderea în detalii)

Trunchi înclinat spre stânga sau spre dreapta
– Pân ă la un anumit punct, sensul acestui indice se confund ă cu direc ționarea de ansamblu a
arborelui.
– reac ții paradoxale la situa ții limit ă

23
– căutare a trecutului prin actualizare (în stânga)
-o proiec ție a c ăut ării elementelor de siguran ță în viitor (în dreapta)

Elemente de sprijin, accesorii, elemente repetitive

Ță ru șul, propteaua, sprijinul trunchiului, ramuri sprijinite
Tăru șul apare ca suport al tân ărului arbore, care astfel este sus ținut și dirijat pân ă când
va putea s ă se men țin ă singur în pozi ție vertical prin propriile for țe și s ă reziste vântului care
l-ar putea îndoi, doborî. Este o simbolistic ă, nesofisticat ă, o semnifica ție direct ă – nevoia de
sprijin, suport.
Ramurile sprijinite pot s ă sus țin ă povara fructelor și au nevoie de sprijin deoarece nu
pot realiza acest lucru prin propriile for țe. Prezen ța în expresia grafic ă a unor elemente de
sprijin semnifica, in plus, existen ța unui punct slab, o insecuritate, impresia de sl ăbiciune,
amenin țarea unui pericol. Subiectul cauta sprijin.
La copilul mic, aceste elemente nu apar. La preadolescen ți ( începând de la 13 ani)
cre ște frecven ța suporturilor si a ță ru șilor.

Semnifica ția psihologic ă:
– nevoia de securitate, de a fi dirijat, protejat;
– lipsa de încredere în sine; lipsa de autonomie, incapacit atea de lua singur decizii.

Forme inautentice – Dau un efect original și expresiv, chiar dac ă este greu de spus ce
reprezint ă. Alteori parc ă desenatorul nu a g ăsit forma potrivit ă care s ă reprezinte un element
al arborelui sau chiar daca a g ăsit-o, caut ă s ă o resping ă și î și creeaz ă, din aceast ă cauz ă, un
fel de masc ă. Masca simbolizeaza astfel disimulare. Ex. coroana in for ma de trefl ă, inim ă.

Semnifica ția psihologic ă:
– strategii comportamentale limitate din punct de vedere psi hologic;
– nesigur, stângaci, tem ător, posibil anxios;
– disimulare, opacitate dar și o rezolvare specific ă propriului eu.

Peisajul
În testul desenului arborelui, subiectului nu i se cere s ă deseneze peisajul, dar nici nu i se
interzice acest lucru.

Copilul de vârst ă mic ă deseneaz ă nori, umbra copacului, tufi șuri, iarb ă, flori, garduri, por ți,
case, soare, lun ă, stele, ap ă, etc. mul ți anim ă desenul punând în el fiin țe umane care fac ceva,
păsări care zboar ă in jurul copacului și anim ălu țe (câine, pisic ă, iepure, veveri ță ).

Peisajul poate fi:
– schi țat – conturarea unei tufe de iarb ă, linia solului;
– complex – decoruri impresionante care estompeaz ă tema: desenarea arborelui.

Semnifica ția psihologica:

Peisaj schi țat – este un mijloc de a m ăsura diferen ța de dezvoltare psihic ă și are, la vârsta
pubert ății o semnifica ție negativ ă (regresie, retard, tulbur ări din spectrul autist).

Peisajul complex este și o descriere, un desen de mare amploare, deci tema peisajul ui, nu are
o delimitare precis ă. Din acest punct de vedere putem preciza c ă ceea ce îl caracterizeaz ă este:
1.- incertitudinea, indecizia;
– căutarea a ceva ce nu este clar defint, neprecizarea obiecti velor;
– perioad ă de medita ție, reflexie;

24
– ușor confuz, incâlcit (în c ăutare),
– aspira ții difuze, neprecizate deoarece desenul se extinde în l ărgime, este difuz.
2. aceast ă neprecizare a liniilor semnific ă și faptul ca imagina ția și fantezia se pot manifesta
liber, neîngr ădit. Realitatea se cufund ă într-o lume a dorin țelor și aspira țiilor. Realitatea este
ignorata. Visele se manifesta din plin.

Semnifica ția psihologic ă:

– reverie, fantezie, via ță iluzorie;
– lipsa sim țului realului;
– sensibilitate;
– aptitudini descriptive, expresivitate grafic ă.

Trunchi pe un deal sau pe o insul ă
Insula – izoleaz ă, este limitata din toate p ărțile.
Dealul – izoleaz ă și el cu singura diferen ță ca el se înal ță deasupra peisajului.
Cel care este într-o pozi ție superioar ă prive ște spre cei de jos dar tot într-o situa ție de
izolare se afl ă. Este plasat la în ălțime și expus. Subiectul se afl ă pe un piedestal, dar preten ția
sa de dominare este la fel de puternic ă fa ță de frica și pericolul de a c ădea.
Plasat la în ălțime, subiectul se distinge de restul lumii, este v ăzut, este deasupra a ceea
ce este comun și vulgar. S-a plasat pe o insul ă sau o în ălțime, copacul este singur, solitar.
Acest indice se întâlne ște în toate etapele vie ții, nu trebuie s ă i se acorde o valoare absolut ă,
este foarte rar, dar când apare ofer ă indica ții pre țioase.

Semnifica ția psihologic ă:

– izolare, solitudine, autism;
– vanitate, egocentrism, etalarea propriei persoane;
– individualizat, singular, particular (ca opinie, de ex.)
– alegere/r ăspuns fa ță de anumite sarcini ale vie ții.

Ramurile
Ramurile care se îngroa șă , ramuri în linii paralele
Simbolistica:
– când se îngroa șă transmit nevoia de a fi puternic, de a rezista la ac țiuni (externe dar și
interne): persoane dârze, uneori dure, f ără sim țul umorului la adresa lor, incapacitate de
adaptare și readaptare la situa ții noi.
– în paralelism exist ă un indice de constan ță , de efort sus ținut și de durat ă. Este vorba de
persoane active, dinamice. Ei nu pot sta f ără s ă munceasc ă.
– perseveren ță
– spirit întreprinz ător, activ
– ambi ție, nivel de aspira ție
– proiectarea în exterior a aspira țiilor sale
– nepoliticos, insolent
– grosier, brutal, arogant.

Rămuri șul coroanei acoperit de o membran ă
Sprijinindu-se pe jum ătate de ramuri, înveli șul face impresia a ceva lipsit de naturale țe:
– timiditate
– cenzur ă
– introversie
– re ținut; ocazional: disimulare
– artificial, lipsit de spontaneitate (impersonal)

25
– impenetrabil ( greu de descifrat psihologic)
– ascunderea unor emo ții, sentimente, gânduri dar și fapte.

Extremitatile ramurilor in forma de nori – Aceasta form ă se întâlne ște, în principal:
– la cei dota ți pentru desen
– la persoanele elevate
Simbolistica acestor forme: vârful ramurii î și pierde din caracterul dur fiind învelit într-un
balon protector (material pufos, ca de vat ă)

Semnifica ția psihologic ă:

– disimularea (mascarea) inten țiilor (inten ții ascunse)
– calm, echilibrat
– rela țion ări interpersonale pozitive, socializate, strategii interpersona le (abilit ăți),
amiabilitate, respect, polite țe, discre ție, diploma ție.
– timiditate de contact.

Ramuri în form ă de frunze de palmier
Simbolistica: comparativ cu ramurile cu termina ții largi, spumoase, în aceast ă form ă este clar ă
tendin ța marcat ă la închidere.

Semnifica ția psihologic ă :
– suspicios
– prudent, precaut
– introvert
– rezervat, reticent, evit ă dest ăinuirile, discu țiile despre sine, problemele personale, via ța
personal ă, via ța intim ă, rela țiile sexuale.

Ramurile tub (forma deschis ă)
Interpretare – simbolistic ă: În procesul cre șterii naturale, ramura se termin ă ascu țit. I
se poate întâmpla s ă fie rupt ă sau t ăiat ă, ascuns ă de frunzi ș, dar în natur ă nu apare
niciodat ă sub forma unui tub deschis spre exterior. Aceast ă form ă are, împreun ă cu ramura
rupt ă caracterul a ceva neterminat, f ără ca cel ce deseneaz ă s ă con știentizeze aceast ă
deficien ță grafic ă. De aceea, ramura tub are o semnifica ție diagnostic ă foarte precis ă.
– ramura deschis ă la partea superioar ă indic ă un proces de dezvoltare neterminat, incomplet,
faptul c ă nu s-a atins maturitatea;
– vârful unei ramuri delimiteaz ă precis punctul de contact cu realitatea și mediul
înconjur ător – deci, subiectul ramâne indecis, las ă problema deschis ă, nu se angajeaz ă. Îi
lipse ște capacitatea real ă de decizie asupra viitorului și prezentului. Deciziile sunt
provizorii, le abandoneaz ă, slab dezvolatat ă capacitatea de a- și fixa un scop, nu știe c ătre ce
scop s ă se îndrepte, e dezorientat, influen țabil. Acestor subiec ți, trebuie s ă le indici cu
precizie ce s ă fac ă, s ă le fixezi un scop .

Semnific țtia psihologic ă:

– dezorientat, indecis, influen țabil, inconstant, fantezist, absen ța proiectelor, obiectivelor
(abandonarea lor)
O alt ă interpretare:
– ramura deschis ă este absen ța limitelor, desc ărcarea impulsurilor, energiei se face f ără
re ținere, la fel și desc ărc ările afective.

Semnifica ția psihologic ă:

26
– interese multiple
– impulsivitate
– tr ăiri afective ample (exuberan ță , exaltare, excitatie maniacala)
– indecis, f ără scop, atras de aventur ă, de domenii neexplorate.
– posibil tulbur ări de personalitate (paranoid ă, evitant ă, dependent ă, histrionic)

Ramuri ( și trunchi) cu linii frânte
În exprimarea grafic ă:
– punctual traduce cel mai bine concentrarea
– un ansamblu dezordonat de puncte și de linii scurte exprim ă distragerea, lipsa de
concentrare psihic ă. În desenul cu ramuri din linii frânte, totul este deta șat, f ără leg ătur ă,
fisurat.
Pe de alt ă parte exist ă adev ărate rupturi ale liniei ramurii, ca simptome ale unei
iritabilit ăți. Alt aspect: exist ă cazuri în care crengu țele nu sunt ata șate ramurii principale, ci
deta șate, încât trebuie s ă ne imagin ăm legatura. Acest aspect exprim ă o natur ă sensibil ă,
impresionabil ă dar și cu o tendin ță spre superficialitate.

Semnifica ții:
– iritabil, impulsiv
– spontan – expeditiv
– sensibil, impresionabil, dar cu intensitate medie și de scurt ă durat ă

Ramuri cu sudur ă, trunchiul cu sudur ă

Trunchiul și ramurile sunt ca t ăiate, transversal, crengu țele sunt adesea plasate pe aceste
tăieturi, sudate.
– apare ca element de retard (la debilii mintali) – t runchi din mai multe p ărți sudate;
– aceast ă form ă grafic ă reprezint ă o prim ă tentativă de organizare, schematic ă – deci,
schematism. Se afl ă în opozi ție cu mi șcarea liber ă de expresie grafic ă – mâzgâlitura;
– construc ția prin straturi suprapuse, asamblarea p ărților izolate reprezint ă o prim ă încercare
de organizare, de disciplinare ( în sens de influen țe educa ționale);
– trunchiul de sudur ă este rar un indice de dezvoltare.

Semnifica ții psihologice:

– performan țe școlare mediocre și submediocre
– cli șee mintale, idei fixe
– inconcordan ță inductorie
– evolu ția lent ă a gândirii
– incapacitatea de a anticipa
– slab dotat (dup ă 13 ani)
– incapacitate opera țional ă (la nivelul gândirii) – discern ământ sc ăzut sau absent.

Coroana
Coroana sferic ă
Ceea ce conteaz ă este delimitarea unei suprafe țe și închiderea relativ ă a acesteia. Cercul
exclude exteriorul și include interiorul.
Tensiunea psihic ă din cerc poate lipsi:
– atunci coroana este un cerc gol, vid, f ără con ținut
– contururile coroanei exprima tensiunea și vitalitatea unei for țe pline de coeziune.

Aceste aspecte se pot decela dac ă vom ține cont de caracterul linei: ferm ă, flexibil ă, plastic,
plat ă, difuz ă, ondulat ă, tremur ătoare.

27
– via ța imaginar ă;
– reverie;
– teama de a înfrunta realitatea;
– evitarea confrunt ărilor cu realitatea.

Contur închis ondulat:
– capacitate de adaptare, suple țe, flexibilitate;
– sociabilitate.

Contur închis, tremurat:
– incert, nesigur
– iritabil
– emotiv, anxios, inhibat, dependent, depresiv

Coroana în arcade:
Rela ții interpersonale:
– diferen țiale
– structurate
– ierarhizate (“cu form ă”)
Complian ță : – conformism, se supune sugestiilor, sfaturilor.

Arbore în spalier:
Acest tip de arbore este produsul unei influen țe educa ționale, al disciplinarii individului.

Simbolistica este diferit ă:
– 1.subiectul (care deseneaz ă) este pasiv, se supune influentei educa ționale;
– 2.subiectul este într-o continu ă educa ție, se supune unor influen țe educative diverse, în mod
constructiv și metodic.

Semnifica ția psihologic ă:

a)- pasiv, supus, submisiv, dependent
– schematic, rigid
– opozi ție neexprimat ă psiho-comportamental
– conformism
– artificial, lipsit de autenticitate și individualitate.
b)- disciplina autoimpus ă (autodisciplin ă)
– organizat, metodic
– perfec ționist cu nivel ridicat de autorealizare.

Coroana concentric ă
Coroana cu ramuri centrifuge
– miscarea centrifug ă suporta o dubl ă intepretare:
– agresiva – receptoare (personalit ăți pasiv-agresive)
– receptoare.

Agresivitatea domina și dobânde ște caracterul disocierii, pierderea unit ății, armoniei și
instabilit ății.
Au loc acte succesive de atac și respingere de lupt ă și ap ărare, asem ănătoare ca exprimare
comportamental ă.
Coroana concentrica- centripeta -are interpretare contrar ă.

1.Coroana centrifug ă

28
– agresivitate;
– nevoia de activitate;
– agitat, precipitat (gr ăbit);
– ini țiativ ă, perseveren ță ;
– resurse adaptative (tendin țe);
– extraversie, nevoia de contact cu realitatea (realiz at ă u șor difuz), dispersat;

2.Coroana centripet ă
– introvert, izolat, închis în sine;
– independent, rar cere ajutor, decizii proprii
– capacitate de concentrare bun ă și foarte bun ă
– resurse psiho-energetice bogate;
– meditativ, analitic;
– armonie, echilibru

– Coroana radial ă (centrifug ă):
Ramurile uniliniare indic ă urm ătoarele:
– caracterul regresiv
– direc ția razelor ->inten ția defensiv ă.
Să ne ferim a considera acest simptom ca fiind grav – es te doar un mechanism de ap ărare

Semnifica ția psihologic ă:

– activitate redus ă, efort redus;
– superficial, concentrare redus ă;
– interese slab conturate (difuze), obiective instabile;
– instabil, iritabil;
– impulsiv, necontrolat.

Coroana concentric ă închis ă (form ă de chivot) – interpretare invers ă a celor de mai sus

Semnifica ția psihologic ă:

– egocentric
– independent, sigur de sine
– imagine de sine bine conturat ă;
– tendin ța de supraevaluare.

Coroana cu ramuri-tub dispersate – Dispunerea poate fi chiar haotic ă, simptom al tendin țe
haotice. Când ramurile dispersate în interior sunt efectiv desc hise la ambele capete, se
contureaz ă imaginea oamenilor cu numeroase aspira ții, dar f ără obiect precis. Poate fi
specific ă vârstei: la vârsta alegerii profesiei. Mai poate indica st ări afective scurte și intense.

Semnifica ție psihologic ă:

– interese multiple , f ără consisten ță , difuze.
– nefinalizarea ac țiunii – superficialitatea lor;
– indecizie, absen ța unor strategi eficiente în activitate.

Ramuri tub în dezordine:
– poten țial conflictual;
– reac ții explozive ( ADHD, Tulburare de conduita, opozi ționism provocator, tulb. de
comportament)

29
– revendicativ, tendin țe spre opozi ție.

Coroana în form ă de bucle:
Forma grafica ce cuprinde bucle, volute, nod, arc, con ține elemente ale mobilit ății, fluidit ății
și formei rotunjite.
Coroana cu bucle se ob ține când se d ă instructajul urm ător: ”Deseneaz ă când e ști într-o stare
de bucurie, o linie care nu reprezint ă nici un obiect”.
Re ținem: aceast ă form ă grafica exprima st ări psihice mobile, cu tonalitate pozitiv ă (bucurie, entuziasm) .

Semnifica ții psihologice:

– mobilitate; extreme
– activism;=>agita ție, precipitare, perseveren ță sub medie
– nevoia de mi șcare, de ac țiune.
– comunicativ;
– sociabil;
– jovial;
– dispozi ții afective pozitive
– entuziasm-ca extrem ă exaltare.
– mobilitate afectiv ă – stadiul emo țiilor, sentimentele se cristalizeaz ă rar.
– sim ț artistic, preocupat de aparen țe, de aspectul exterior.
– bun gust (în sensul de mai sus), dar și decora țiuni- fast.

Coroana mâzg ălit ă (distribu ția formei) – Semnifica ția comun ă a reorganiz ării mi șcării și
dezorganiz ării ei este o:
– capacitate anormal ă de a avea experien țe personale, într-o continu ă mi șcare și dinamic ă.
– puternic ă mobilitate psihic ă. Aceasta vivacitate interioar ă, o prea intens ă mobilitate,
determin ă manifest ări negative.
– decizii abrupte, bru ște, nea șteptate, deconcentr ări.

Semnifica ți psihologice:

– experien țe personale intense, implicare afectiv ă, ample schimb ări de polaritate afectiv ă
(bipolarii +,-).
– mobilitate psihic ă, labilitate, instabilitate, imprevizibil.
– fără inhibi ții (pân ă la dezinhibat este o distan ță )
` – excitabil – impulsiv.
– la minim –nonconven țional.
– in via ța psihic ă:
– absen ța scopului, a unui plan, a unor metode de lucru-dezorganizat, și ca
extrem ă (confuz) dezorientat.
– decizii bru ște, inconsecven ță
– vitalitate, nevoia de schimbare.

Consider ăm c ă mâzg ăleala: joc infantil, regresie, retard .

Coroana cu trâmbe de fum – când este asociat ă cu o mâzg ăleal ă evident ă, are urm ătoarea
semnifica ție psihologic ă:
– este vorba de o inconsisten ță în tot ceea ce face.
– tendin țe neprecizate, lipsa unui scop.

Coroana cu umbre – Aceea și interpretare ca la trunchi colorat închis: dorin ța de a l ărgi
experien țe personale; o permanent ă c ăutare dar imprecisa, nedeterminat ă (la vârstele tinere).

30

Semnifica ție psihologic ă:

– nesigur, indecis,dezorientat
– spiritualitate neclar ă, nedirec ționat ă
– labilitate psihic ă
– pasivitate / vis ător
– mai pu țin realist, sau mai rar (adul ți);
– deprimare;
– modific ări de con ținut ale personalit ății (la diferite etape de vârst ă sub influen ța experien ței
semnificative de via ță );

Ca aptitudini artistice:
– aprecierea nuan țelor, a culorilor;
– însu șirea de a descrie;
– a observa dincolo de aparen țe, a observa noi unghiuri.
Coroana cu spa ții goale – Într-un desen al arborelui ,vedem adesea, puternice adâncituri sau
suprafe țe albe,spa ții goale în interiorul coroanei ( restul fiind ocupat de umbre, frunz e,
fructe,etc.). Acestea sunt un slab indice al existen ței unui deficit și trebuie interpretat cu
pruden ță (deficit, imagina ție, creativitate atipic ă, gelozie, inteligen ță aparte).

Coroana aplatizat ă -Atrage aten ția asupra modific ării conforma ției coroanei, afecteaz ă
forma și propor țiile. Indic ă un complex de inferioritate, un deficit și indic ă o regresie .

Semnifica ția psihologic ă:

– stare de presiune psihic ă exercitat ă asupra lui, supus unei constrângeri;
– incapabil de a se ap ără, influen țe educa ționale rigide, stare de blocaj (poate fi un blocaj în
dezvoltare);
– deprimat, resemnat;
– sentimente de inferioritate
– valorizare inhibat ă;
– activitate redus ă.

Accesorii
Regularitatea – Este greu de apreciat într-o expresie grafica, deoarece se apreciaz ă
variabilitatea formelor și m ărimea lor. În acela și desen, m ărimea fructelor sau frunzelor
oscileaz ă extrem de mult. Cu vârsta, apare o regularizare iar exa ger ările dispar. Iar
semnifica ția pe care Max Pulver o acord ă neregularit ății este afectivitate vie, bogat ă,
impulsivitatea care determin ă aceast ă form ă de manifestare.

Stereotipiile – Arat ă o exagerare a regularit ății: frunze, crengu țe, fructe a șezate stereotip
unele lâng ă altele. Desigur, acest schematism grafic este dep ăș it o dat ă cu intrarea în școal ă.
Dup ă o anumit ă vârst ă este indicele unei regresii.

Accesoriile – elemente figurative
Tot ceea ce este suspendat, ceea ce anim ă copacul (p ăsările) este desenat în toate etapele de
dezvoltare infantil ă, mai ales între 9-12 ani. În func ție de num ărul în care p ăsările, cuiburile,
figurinele și inimioarele apar în prim plan impun anumite semnifica ții:
– glume ț, plin de haz, dispozi ții afective pozitive, bun ă dispozi ție;
– umor, ironic;
– fanfaron, superficial;

31
– fantezist.

Frunze – Frunzi șul este efemer, dar simbol al vie ții, deoarece cre ște, se dezvolt ă, se ofile ște și
cade. Frunzele sunt elementul exterior al copacului, ceea ce s e agit ă și poate intra u șor în
agita ție. Frunzele sunt desenate în toate perioadele vie ții. Desenatorii de frunze se disting prin
activit ăți în care rezultatul se distinge prin form ă, linia prezent ării, prin efectul produs. Esen ța,
con ținutul îi preocup ă mai pu țin. Profunzimea nu este calitatea lor de baz ă, spiritul de
observa ție da.

Semnifica ția psihologic ă :

– bun gust, sim ț estetic;
– spirit de observa ție, bun observator al detaliilor și aparen țelor;
– nevoia de apreciere și de a fi remarcat;
– juvenil, copil ăros;
– exaltare.

Fructe – Fructul este ini țial floare, care în urma procesului de maturizare se tra nsform ă în fruct
– ca rezultat final, ca obiectiv cucerit. El poart ă în sine s ămân ța care serve ște la înmul țire.
Fructul ajunge în acest stadiu dup ă perioada de cre ștere și maturizare, deci necesit ă timp
pentru a se forma pe deplin. Tinerii nu au r ăbdare, gr ăbesc finalul iar fructul nu devine altceva
decât fructul oprit.

Ceea ce-i determin ă spre acest act este:
– dorin ța de a atinge succesul imediat;
– lipsa perseveren ței și a efortului de durat ă;
– ra ționamentul, analiza argumentelor sunt de moment, circumstan țiale, decizia s ă se centreze
pe utilitatea imediat ă și pe succes;
– este atras de tot ce este nou, considerat în opinia sa ca f iind și valoros. C ăutarea de lucruri
noi determin ă inconstan ță , ner ăbdare, fantezie, impulsivitate. Confund ă fantezia cu realitatea,
este influen țabil în alegerea profesiei. De ex. de condi țiile materiale imediate.
– au tendin ța de a lua drept aur tot ceea ce str ăluce ște. Realitatea este supraevaluat ă și deci,
gre șit apreciat ă.
– exprim ă, la tineri, dorin ța exagerat ă de comfort, comoditate și dorin ța de a ob ține pl ăcerea
cu orice pre ț. În aceast ă lume se simt ei proteja ți, iar încerc ărilor de a fi sco și din aceast ă lume
le r ăspund cu agresivitate. La adul ți fructul semnific ă o veritabil ă maturitate, dar în sensul de
ceea ce a ajuns la maturitate, ceea ce este cucerit, de p ăș it, abandonat.

Semnificația psihologic ă:

– sete de succes, de recunoa ștere sau material;
– lips ă de perspectiv ă, ghida ți de succesul imediat;
– împlinire total ă, nee șalonarea obiectivelor;
– ner ăbdare, instabilitate, lips ă de maturitate.

Frunze, fructe în exces
– form ă primar ă autentic ă;
– mai târziu, semn de retard afectiv.

Fructe, frunze, ramuri c ăzând la p ământ sau c ăzute – Au semnifica ții distincte, in func ție
de vârst ă. La copii – ei se deta șeaz ă cu u șurin ță de un lucru sau de activitatea pe care o
desf ăș oar ă, concentrarea lor este lipsit ă de for ță .

32

Semnifica ția psihologic ă:

– exteriorizare spontan ă;
– sensibilitate, delicate țe.

La adul ți – (b ărbatul matur) – fructul c ăzut sau c ăzând – un semn de deta șare, abandon,
renun țare.

Semnifica ție psihologic ă:

– abandon, renun țare, deta șare;
– aten ție superficial ă, indiferen ță .

– FRUNZE ABSENTE
o Vid interior, ariditate, slab ă integrare a eului
o Femeile deseneaz ă iarna copaci desfrunzi ți
– FRUNZE CARE CAD SAU AU C ĂZUT
o Incapacitate de adaptare social ă, inadaptare, rigiditate
o La femei simbolul ciclului menstrual.
– FRUNZE MULTE
o Nevoia de a fi productiv și eficient, dar probabil în asocia ție cu o stare
maniacal sau obsesiv-compulsiv ă.
– FRUNZE CARE NU SUNT LEGATE DE RAMURI
o Decompensare
dac ă sunt multe – zona obsesiv-compulsiv ă.
– FRUNZE CU VÂRF ASCU ȚIT
o Tendin țe agresive și desc ărcare în exterior (acting out).
– FRUNZE DESEN METICULOS CU 2 DIMENSIUNI
o Tendin țe obsesiv-compulsive.
– FRUNZE RARE, RISIPITE
o Vrea s ă-și perfec ționeze metoda de adaptare, dar și tendin ța de a se ascunde în
spatele unei aparen țe conformiste.
3.2.7.TIPURI DE ARBORI

A. Desenarea unui m ăr sugereaz ă:
1. Dorin ța de a avea copii (la adul ți); m ărul este desenat uneori de femeile îns ărcinate.
2. La copii, nevoia de dependen ță; sau dac ă merele au c ăzut prezint ă un sentiment de rejec ție.
3. La persoanele care dep ăș esc vârsta de 7 ani, este posibil ă imaturitate sau regresie.

B. Pomul de Cr ăciun, sugereaz ă nevoia de dependen ță de și o astfel de interpretare are mai
pu țin ă valoare dac ă desenul este realizat în apropierea Cr ăciunului.

C. Arbori usca ți:

33
Deseori sunt desena ți numai de indivizi care sunt foarte tulbura ți din punct de vedere psihic;
aceste desene au fost asociate cu:

1. Sentimente de vinov ăție, depresie și chiar tendin țe suicidare.
2. Sentimente severe de inutilitate și apatie, de inferioritate și inadaptare profund ă.
3. Condi ții pentru nevroze severe și alte tipuri de tulbur ări psihice destul de serioase.
4. Tendin ța la repliere asupra sinelui, schizoidie sau schizofrenie.
5. Prognoz ă proast ă, pentru evolu ția ulterioar ă.

D. Un câine care urineaz ă pe un arbore, sugereaz ă o tulburare caracterial ă de tip
agresiv.

E. Un arbore imens:
1. Posibile tendin țe agresive.
2. Reac ții compensatorii, fantezie, sau ambele.
3. Posibil, structur ă hipersensibil ă.
4. Posibil, tendin ța de a fi dominator; la copii, sfidarea reprezentan ților autorit ății.
5. La femei, incapacitate de a se ap ăra.
6. La b ărba ți, con știnciozitate, scrupulozitate.
7. Când este desenat ca un arc de cerc, este posibil ă o nevoie puternic ă de a domina, sau
tendin țe exhibi ționiste.

F. Arbore cu depresiuni în forma coroanei, sugereaz ă:
1. Sentimente inadecvate situa țiilor.
2. Sentimente depresive.

G. Arbore izolat pe vârful unui deal sugereaz ă:
1. Posibile sentimente de grandoare sau superioritate.
2. Izolare sau lupta pentru autonomie.
3. Posibil, o lupt ă încordat ă pentru scopuri îndep ărtate sau dificil de atins.
4. În cazul în care copacul este dizarmonios și maro, sunt posibile tendin țe exhibi ționiste sau
de dominare.
5. Dac ă dimensiunile copacului sunt mici, este posibil ă tendin ță de dependen ță matern ă.

H. Arbore desenat în forma de "gaura cheii": (o linie contin u ă, în forma de "gura
cheii''):

1. Opozi ție chiar impulsuri ostile care pot fi secrete, interiorizate, strict intime.
2. Motiva ție sau cooperare minim ă în realizarea unei activit ăți.
3. Posibil, personalitate rigid ă, cu poten țial emo țional exploziv.

I. Arbore mare (vezi și arbori imen și men ționa ți anterior):
1. Individ centrat în special asupra propriei persoane, în special dac ă desenul este bine
centrat în pagin ă.

J. Arbore înclinat spre stânga:
1. Personalitate care oscileaz ă între satisfacerea impulsurilor emo ționale și tendin țe agresive
și sau compulsive.
2. Fixa ții în leg ătur ă cu evenimente trecute și/sau team ă de viitor.
3. Structuri introvertite, contemplative; posibil autiste sau nar cisice.

K. Arbore înclinat spre dreapta:
1. Personalitate oscilant ă în special din cauza anxiet ății fa ță de propria emo ționalitate
impulsiv ă.
2. Dorin ța de a reprima amintiri nepl ăcute.
3. Optimism excesiv în leg ătur ă cu viitorul.

34

L. Nigg’s tree: când subiectul începe s ă deseneze coroana pornind dintr-o parte, de la
baza trunchiului și deseneaz ă un contur zim țat (crestat), terminând conturul de partea
celalt ă a bazei trunchiului este vorba de o personalitate încapsulat ă, care este, de obicei
și ostil ă.

M. Arbore situat pe o în ălțime (deal, munte, dar nu în vârf):
1. Str ăduin ța de a se lupta cu dificult ățile.
2. Dar este posibil ă și nevoia de securitate și protecție.

N. Phallic trees: (copaci în forma de falus):
1. Tendin țe la inadaptare, în special psihosexuale; sau imaturitate, atunci când sunt de senate
de persoane de sex masculin peste vârsta de 9-10 ani.
2. La copii sub 8 ani, normalitate.

O. Arbori tineri (puie ți):
1. Sentimente de imaturitate
2. Regresie.

P. Umbre aruncate de arbori:
Anxietate, exceptând situa ția în care soarele este prezent și poate produce o
astfel de umbr ă; în absen ța soarelui poate fi vorba și de tendin țe compulsive.

Q. Arbori, de dimensiuni mici (vezi și arbori minusculi):
1. Ego slab cu nivel energetic sc ăzut.
2. Inferioritate sau sentimente de inadecvare.
3. Tendin ță la introversie sau repliere asupra sinelui.
4. Dac ă a fost desenat chiar pe culmea unui "deal în forma de arc", poate semnifi ca fixa ții
orale și sentimente de izolare, asociate des cu nevoia de protec ție matern ă.

R. Arbori dezintegrati, rup ți (split) :
Doi arbori care pornesc ini țial din aceea și tulpin ă unul lâng ă altul, fiecare cu ramuri
proprii, mecanisme de ap ărare "zdrobite", care pot duce la (disocierea) clivajul
porsonalit ății ca în schizofrenie sau în unele boli organice.

S. Arbori care se leag ănă în vânt:
1. La femei poate fi vorba de o atitudine relaxat ă, lipsit ă de tensiune.
2. Sau o orientare nonconservatoare, deschis ă diferitelor tipuri de experien ță .

T. Arbori minusculi (tiny):
1. Inferioritate și inadecvarea sentimentelor.
2. Tendin ța de repliere asupra sinelui.

U. Arborii care sunt desena ți ca fiind v ăzu ți de sus în jos (perspectiv ă aerian ă),
sugereaz ă depresie și mecanisme de ap ărare.

V. S ălcii plâng ătoare: sugereaz ă depresie.

W. Arbori b ătu ți de vânturi puternice: sugereaz ă sentimentul c ă persoana se
afl ă la discre ția mediului, probabil a for țelor sociale.

35

CURSUL NR. 4

TESTUL DESENUL FAMILIEI CORMAN, JOURDAN-IONESCU ȘI LACHANCE

4.1.Desenul familiei – test proiectiv cu o istorie bogat ă
4.2.Testul desenul familiei – aplicare, interpretare clinic ă

Standarde de performan ță : La sfâr șitul activit ății didactice cursan ții:
• Descriu testul desenul familiei și principalii cercet ători care au contribuit la
dezvoltarea sa.
• Aplicarea și interpretarea testul desenului familiei conform elementelor
calitative descrise în curs.
• Descriu personalitatea proiectiv ă și întocmesc un raport psihologic al
testului desenul familiei

4.1. Desenul familiei – test proiectiv cu o istorie bogat ă

Se pare că Traube (1938) a fost cel care, pornind de la lucrul s ău cu copii dificili, a
utilizat pentru prima oar ă desenul în scop diagnostic. Urmare a experien ței sale, ea a sugerat
realizarea unei analize sistematice cu scopul de-a scoate În eviden ță anumite caracteristici ale
desenului, pentru o popula ție dat ă. Aceste tr ăsături trebuiau; dup ă ea, să fie similare în
privin ța con ținutului, stilului și a tehnicii. Ea a declan șat, astfel, o cercetare referitoare la
analiza desenului.
Într-un istoric al utiliz ării psihologice a desenului persoanei, Debienne (1968) este
citat ă de Karen Machover (1949) ca fiind prima care a subliniat valoare a proiectiv ă a acestei
probe grafice. Abraham (1977) reaminte ște c ă Machover a descoperit, utilizând testul lui
Goodenough (1957) pentru evaluarea inteligen ței, c ă diferi ți copii de acela și nivel intelectual
puteau să realizeze desene diferite. Din acest fapt, ea a concluziona t că produc țiile lor
exprimau ceva din personalitatea lor.
Abraham arat ă c ă aceast ă observa ție nu era chiar o descoperire, întrucât psihanaliza
explorase deja aceast ă dimensiune a desenelor. Totu și, Machover a sistematizat analiza
diferitelor aspect care le compuneau, În special în cadrul de senului persoanei.
Acum aproape cincizeci de ani, Buck (1984, 1964) – care a pus la punc t proba
desenului Cas ă-Copac-Persoan ă – a enun țat trei principii de interpretare care au r ămas
esen țiale:
• interpretarea trebuie s ă se refere simultan la elementele desenului și la asocia țiile
tăcute de subiect. Acestea sunt necesare pentru În țelegerea desenului;
• fiecare element trebuie studiat În rela ție cu structura global ă a desenului;
• rezultatele analizei trebuie raportate la datele istori ce sau anamnestice ale
subiectului.
Unii autori au subliniat aportul specific al desenului familiei în raport cu alte teste de
desen.
Din punctul său de vedere, Widlocher (1965) distinge patru nivele de în țelegere a
desenului:

36
1. el trateaz ă mai întâi nivelul narativ, transmiterea prin intermediul dese nului a
intereselor, preocup ărilor copilului, a nelini știlor sale, a gusturilor și ambi țiilor
acestuia;
2. Widlocher evoc ă și un nivel expresiv, care vizeaz ă modalit ățile de abordare a paginii,
culorile, formele alese, ca reflectând emo țiile copilului. În aceast ă privin ță , el citeaz ă
lucr ările lui Alschuler și Hattwick (1943), care au comparat stilul grafic și starea
emo țional ă a copiilor;
3. El înf ățișeaz ă în continuare un prim nivel proiectiv referitor la viziunea pe care
copilul o are despre lume. Este vorba de referirea la stilul desenului, adic ă efectul pe
care-I provoac ă acesta în mod global. Din aceast ă perspectiv ă, el face trimitere la
tipurile prezentate de Minkowska, respective tipurile senzorial și ra țional;
4. Al doilea nivel proiectiv distins este incon știent și face trimitere la con ținuturile
refulate de care copilul nu este con știent și despre care nu dore ște s ă știe nimic. Aceste
con ținuturi fac obiectul manevrelor defensive organizate.
Utilizarea acestor asocia ții ale copilului – în cadrul unei povestirii pe care o concepe el
însu și sau în comentariile spontane – va fi determinant ă pentru a sesiza mobilurile
incon știente.

Burns și Kaufman (1970) au publicat cartea Kinetic Family Drawings (sau desenul
familiei în ac țiune) în care tratau conceptul de mi șcare, pe care l-au introdus în consemnul
versiunii lor a desenului familiei "în ac țiune". Studiul lor, care viza ac țiunea și stilul
desenului, prevestea o nou ă extindere a interpret ării desenului familiei.
Putem prezenta metoda analitic ă a lui Corman (1965, 1970), respectiv analiza
grafismului, a structurilor formale și de con ținut. Prin grafism, Corman în țelege maniera în
care deseneaz ă un subiect, cu referire la postulatul conform c ăruia calitatea și caracterul
grafismului corespund nivelului s ău psihomotor, și, în consecin ță , organiz ării afectelor
acestuia. Aten ția este îndreptat ă asupra for ței sau sl ăbiciunii liniei, grosimii, amplitudinii
acesteia, ritmului de trasare, sau spa țiului utilizat.
Structura formal ă – pentru Corman, scheletul unui desen, leg ături le interne, vii sau
rigide, bogate sau s ărace – va fi pus ă în leg ătur ă, mai întâi, cu schema corporal ă a subiectului
(maniera în care î și tr ăie ște corpul), în al doilea rând cu semnifica ția afectiv ă a acestei tr ăiri ,
și, în fine, în al treilea rând, cu sistemul ap ărărilor acestuia.
Astfel, se va acorda aten ție aspectului corpului și al diferitelor sale p ărți, diverselor
propor ții și configura ției accesoriilor (vestimentare sau de alt ă natur ă). Corman formuleaz ă
câteva date de diagnostic diferen țial, între elementele care se refer ă fie la nivelul intelectual,
fie la cel afectiv (de exemplu, În cazul unei puternice inhibi ții afective), fie la o anumit ă
dificultate, cum ar fi dislexia.
Pentru con ținut, Corman utilizeaz ă împ ărțirea formulat ă de Minkowska despre celor
dou ă tipuri de produc ții: una numit ă "senzorial ă" sau "epileptoid ă", și cealalt ă numit ă
"ra ționaI ă", "schizoid ă". În privin ța valorii proiective a desenului familiei, el se interes eaz ă de
elementele specifice pe care aceast ă proiec ție ne permite s ă le descoperim: aspectele
valorizare-devalorizare, identificarea, deplas ările și rela țiile la distan ță .
Morval (1973) a utilizat pentru analiza a 418 protocoale ale desene lor copiilor cu
vârste între 5 și 11 ani, structura de evaluare a lui Corman bazat ă pe caracteristicile generale,
pe structurile formale și pe con ținutul desenelor. Ea s-a referit la normele de vârst ă, de sex și
de mediu. Din analiza sa reiese c ă variabilele de sex și de vârst ă au o importan ță
considerabil ă, în timp ce variabila "mediu" are o influen ță mai redus ă.
Pe de alt ă parte, Gendre, Chetrit și Dupont (1977) au stabilit propriile criterii de
analiz ă plecând de la dou ă scale, una intelectual ă (calitatea desenului) și o scal ă afectiv ă
(organizare intern ă și con ținut).
Ei voiau să estimeze influen ța unor criterii cum ar fi vârsta, sexul și inteligen ța asupra
celor dou ă scale. Ei au ajuns la concluzia c ă sexul nu are influen ță asupra scalei afective, în

37
timp ce vârsta este legat ă de scala intelectual ă. Ei au ar ătat, de asemenea, c ă, în general,
calitatea produc ției este legat ă de inteligen ță .
Royer (1984) a studiat desenul sub dou ă aspecte. Nivelul global corespunde
amplas ării, dimensiunilor și propor țiilor personajului, liniei, pozi ției și simetriei, posturii și
mi șcării, culorii, personaliz ării (vârst ă, sex și identitate) personajului și expresiei acestuia,
precum și mediului său înconjur ător. Ea trateaz ă apoi în mod analitic și examineaz ă p ărțile
corpului – capul, trunchiul, membrele – și celelalte elemente importante cum ar fi, de
exemplu, hainele.
Testul familiei, al lui Kos și Biermann (1977), apar ține unei lungi liste de metode
numite indirecte care permit explorarea incon știentului copilului sau a persoanei În general.
Prin incon știent, ei în țeleg con ținuturile refulate, gândurile ținute secrete, afectele și
fantasmele nem ărturisite, care au o importan ță afectiv ă primordial ă în rela țiile familiale. Kos
și Biermann alc ătuiesc un bilan ț al testelor ce exploreze percep ția pe care o are subiectul
despre familia sa. Ei citeaz ă pe Rambert (1969) care a creat, pentru diagnostic și terapie, o
tehnic ă de joc proiectiv utilizând marionete.
Bene și Anthony (1985): Family Relation Test. Autorii au dorit s ă răspund ă unei nevoi
actuale, clinice și de cercetare, respectiv de a avea un instrument obiectiv și fiabil care să
permit ă indicarea rapid ă a orient ării și intensit ății sentimentelor copilului fa ță de membrii
familiei sale, precum și percep ția acestuia asupra aprecierilor familiei la adresa sa.
Urmeaz ă apoi tehnicile grafice referitoare la familie. Le putem clasifica dup ă · diferite
consemne care sunt date la executarea desenului:
• "Deseneaz ă familia ta", dup ă indica țiile lui Hulse (1951), Cain și Gomila (1953), Reznikoff
și Reznikoff (1956) și Porot (1965);
• "Deseneaz ă o familie", consemn sugerat de Corman;
• "Deseneaz ă to ți membrii familiei tale, inclusiv pe tine, f ăcând ceva" sau consemnul
desenului familiei în ac țiune (Burns și Kaufman, 1970);
• "Deseneaz ă o familie transformat ă", consemn vizând animalele și utilizat de Brem-Graser,
în 1957 (a se vedea Kos și Biermann, 1977). Testele familiei vr ăjite fac parte din aceast ă
categorie;
• "Desena ți familia dumneavoastr ă de origine" (pentru adul ți, Barker, 1991) sau "Desena ți
familia dumneavoastr ă actual ă" (pentru adul ți având un copil care prezint ă tulbur ări de
comportament sau pentru familiile reconstituite, Jourdan Iones cu și Palacio-Quintin, 1995);
• "Deseneaz ă o familie" (cu creioane colorate puse la dispozi ție). La terminarea desenului
se cere subiectului s ă aleag ă (ar ătând creioanele colorate) culoarea sa preferat ă și culoarea
care îi place cel mai pu țin (Magi, 1970);
• "Deseneaz ă o vizit ă a bunicilor sau la bunicii t ăi" (Nanpon, 1986).

Testul desenului familiei a suscitat un interes deosebit din pa rtea cercet ătorilor și
clinicienilor. El a f ăcut obiectul studiilor realizate din diferite perspective, nu întotdeauna
complementare. Cercet ătorii și clinicienii insist ă asupra necesit ății de a realiza o sintez ă a
datelor existente asupra desenului familiei și a dimensiunii diagnostice a acestuia.

4.2.Testul desenul familiei – aplicare, interpretare cli nic ă

I. ADMINISTRAREA
Materiale: creion negru, creioane colorate, foi de hartie A 4, gum ă. Copilului i se d ă foaia în
pozi ția orizontal ă.
Instructaj: “Deseneaz ă-mi o familie, a șa cum ți-o imaginezi tu.’’
Se poate ad ăuga:
“Deseneaz ă tot ceea ce vrei, persoanele dintr-o familie și, dac ă vrei, obiecte, animale.”
Maniera în care se realizeaz ă desenul conteaz ă aproape tot atata cat rezultatul final. De aceea
se observ ă cu aten ție și se noteaz ă:
– cât de inhibat este copilul

38
– în ce ordine deseneaz ă persoanele în familie
– cât timp acord ă copilul unui personaj, grija pentru unele detalii sau tendin ța obsedant ă de a
reveni asupra unuia anume.
– comentariile verbale pe care le face în timpul desen ării.
Se cere apoi copilului s ă fac ă o poveste despre fiecare familie desenat ă. I se pun
întreb ări de genul:
-Unde sunt ei?
-Ce fac ei acolo?
-Descrie-mi toate persoanele, începand cu prima pe care ai desenat-o. Pentru fiecare din
personaje, se întreab ă rolul lui în familie și vârsta sa.
De asemenea, încerc ăm s ă-l facem pe copii s ă spun ă care sunt preferin țele lor afective
pentru unii sau al ții.
INTREB ĂRI care se pun copilului:
1) Cine este cel mai dr ăgu ț (amabil) în aceast ă familie?
2) Cine este cel mai putin dr ăgu ț dintre to ți?
3) Cine este cel mai fericit?
4) Cine este cel mai nefericit?
Pentru fiecare r ăspuns întreb ăm: ”Care este motivul pentru care spui asta?/De ce?”
5) Tu pe cine preferi în aceast ă familie?
Întreb ări circumstan țiale:
6) Dac ă tat ăl t ău propune o c ălătorie cu ma șina, dar el nu are loc pentru toata lumea, cine este
cel care va r ămane acas ă?
Sau
Un copil nu a fost cuminte. Cine este acesta? Ce va primi el ca pedeaps ă?
Întrebare pentru a vedea cu cine se identific ă copilul :
7) Presupunând c ă tu faci parte din aceast ă familie, care ai fi tu? Dac ă copilul ezit ă, se poate
ad ăuga “Ne juc ăm c ă faci parte din aceast ă familie, fii cine vrei tu.” Cand copilul și-a ales un
personaj de identificare este întrebat de ce și l-a ales.
Dac ă copilul și-a desenat propia familie el s-a ilustrat în desen. Cu to ate acestea, este
întrebat: “Ce alt personaj ai dori s ă fii dintre cei din familia ta?”
Se urm ăresc reac țile afective în timpul probei. La terminarea desenului copilul es te
întrebat dac ă este mul țumit de desen. Apoi este întrebat cum ar face dac ă ar trebui s ă mai
deseneze o dat ă.

II. INTERPRETAREA
Interpretarea începe cu observa țiile strânse în timpul întâlnirii și cu întreb ările puse copilului.
Se urm ăre ște s ă se extrag ă maximum de informa ții de la subiectul insu și, deoarece el știe cel
mai bine ceea ce vrea s ă spun ă desenul.

Exist ă trei nivele ale interpret ării standardizate de Corman:
1.Nivelul grafic
2.Nivelul structurilor formale
3.Nivelul con ținutului

1. ANALIZA LA NIVEL GRAFIC se refer ă la:
a) Liniile trasate cu amplitudine și care ocup ă o mare parte din foaie indic ă o mare
expasiune vital ă, tendin țe spre extraversie.
Liniile scurte sugereaz ă o inhibi ție a expansiunii vitale, introversie.
b) Calitatea și for ța liniilor se traduce prin ap ăsare, dragul de intregire și urma l ăsat ă pe
hartie.
O tr ăsătur ă puternic ă semnific ă pulsiuni puternice, violenta, agresivitate, libertatea
instinctelor. O linie trasat ă cu o energie dispropor ționat ă indic ă pulsiuni brutale, uneori
reac ționale la o team ă de meputin ță .

39
O tr ăsătur ă slab ă semnific ă pulsiuni slabe, timiditate, inhibarea instinctelor. O tr ăsătur ă
extrem de slab ă poate indica o delicatese a sentimentelor și spiritualitate dar semnific ă
deasemenea timiditate morbid ă, neputin ța de a se afirma, chiar nevroz ă de e șec.
Când subiectul deseneaz ă de figuri foarte mari , care tind s ă ias ă din foaie sugereaz ă
compensarea unui dezechilibru vital. Dac ă un obiect/om este desenat mai mare decat toate
celelalte => semnifica ție mare atribuit ă acelui obiect/om.
Când desenul este foarte mic în pagin ă, aceasta indic ă un defect de expansiune, o inhibare a
tendin țelor.
c) Ritmul tr ăsăturii
Uneori subiectul repet ă într-un personaj sau de la un personaj la altul acelea și tr ăsături
simetrice. Aceast ă repeti ție ritmic ă poate merge pan ă la stereotipii care reprezint ă pierderea
spontaneit ății, rigiditate. Aceasta apare foarte pronun țat în cazurile de nevroz ă sau în structura
obsesional ă.
d) Zona paginii folosite (simbolistica spa țiului)
1) zona de jos = zona instinctelor primordiale de conservare a e nergiei vitale
= zona preferata a obosi ților, deprima ților, psihastenicilor
2) zona de sus = zona expansiunii imaginative = zona vis ătorilor, ideali știlor
3) zona stâng ă = trecutul, copilaria
4) zona dreapta = viitorul
Zonele albe, care nu sunt desenate = zone ale interdic ției, complexelor.
e) Sensul direc ției în care sunt desenate personajele: de la stânga la dreapta est e mi șcarea
progresiv ă normal ă, în timp ce de la dreapa la stânga este o mi șcare regresiv ă.
Dac ă subiectul este dreptaci, mi șcarea de la dreapta la stânga indic ă o puternic ă
tendin ță regresiv ă a personalit ății, care poate avea consecin țe patologice.
f. Culoarea
Van Krevelen (1975) arat ă c ă, de regul ă, culoarea ofer ă indica ții pentru înțelegerea
sentimentelor. A se colora pe sine și a-și colora p ărin ții utilizand acelea și culori denot ă o
identificare c ălduroas ă. Intensitatea culorilor indic ă o afectivitate bogat ă dar timid ă, dac ă dac ă
culorile sunt dulci, sau o afectivitate intens ă dac ă sunt culori vii.
În general, dominarea culorilor calde (ro șu, oranj, roz, galben) reflect ă un
temperament mai degraba extravertit, ce caut ă contactul cu ceilalti.
Utilizarea privilegiat ă a culorilor reci (bleu, verde, gri, negru) indic ă o tendin ță spre
introversie și, mai mult, rezerv ă, timiditate.
O lips ă de culoare în desen poate indica un vid afectiv sau o problem ă de exteriorizare
a afectivit ății.

2. NIVELUL STRUCTURILOR FORMALE
2.1. Maniera în care copilul deseneaz ă omul exprim ă propia sa schem ă corporal ă. De aceea,
gradul de perfec țiune al desenului este o m ărturie a maturit ății celui care deseneaz ă și poate
constitui o m ăsur ă al nivelului s ău de dezvoltare. Intervin aici maniera în care este desen at ă
fiecare parte a corpului, c ăutarea detaliilor, propor țiile diferitelor p ărți între ele și ad ăugarea
de ve șminte și alte ornamente. (cf. Testului lui Goodenough)
Trebuie s ă fim totu și foarte pruden ți când vrem s ă apreciem inteligen ța unui copil dup ă desen.
Sunt și alte cauze pentru care desenul omule țului este prost structurat.
Copiii inhiba ți își reduc desenul la o schem ă corporală fără densitate și f ără via ță .
Copiii dislexicii au adesea probleme de lateralizare, adese a au tulbur ări ale schemei corporale,
un mare num ăr dintre ei se opun probei.
2.2. Pe de alt ă parte intereseaz ă structura formal ă a grupului de personaje , interac țiunea
dintre acestea și cadrul, imobil sau animat în care ele evolueaz ă.
Ținând cont de aceste elemente, autoarea F. Minkowska considera c ă exist ă 2 tipuri extreme
de persoane:
a) senzorialii => tipul epileptoid
b) ra ționalii => tipul schizoid

40
a). Dup ă Corman, senzorialul este spontan, foarte vital, în grupul familial este sensibil mai
ales la ambian ță , la mi șcare, la c ăldura liniilor. Predomin ă linile curbe care exprim ă
dinamismul vie ții.
b) Tipul ra țional este un tip la care spontaneitatea este în mare parte inhiba t ă de cenzuri și a
făcut loc unei reguli de o anume rigiditate, ce conduce la reproducer ea stereotip ă și ritmic ă a
personajelor pu țin mobile, izolate unele de altele, dar adesea desenate cu o grij ă extrem ă
pentru detalii. Liniile drepte și unghiurile predomin ă asupra curbelor.

3. NIVELUL CON ȚINUTULUI (interpretare psihanalitic ă)
Se pleac ă de la compararea dintre realitatea familiei copilului și familia din desen,
conform atitudinii generate de nivelul controlului și de prevalenta principiului placerii versus
principiul realit ății. Se consider ă c ă :
– cel care-și deseneaz ă propria familie se supune principiului realit ății
– cel care deseneaz ă familia dorit ă se supune principiului pl ăcerii – nepl ăcerii, urmând regula
care prin care î și realizeaz ă prin desenul s ău situa ția care îi provoac ă maximum de pl ăcere și
minimum de nepl ăcere.
Diagnoza poate releva nivelul de maturitate afectiv ă și al adaptarii la realitate, modul
de func ționare al mecanismelor de ap ărare folosite în fa ța angoasei.
Maturizarea presupune trecerea spre realitate. Negarea re alit ății rezult ă din angoas ă și
implic ă dificultatea de adaptare și comportament regresiv.

Defense ale Eului contra angoasei
Defensele pe care Eul le folose ște în situa ții patologice deriv ă toate mai mult sau mai pu țin
din acest mecanism de refuz, al neg ării unei realit ăți prea dificil de suportat.

I. Când amenin țarea periculoas ă care-i suscit ă angoas ă provine din exterior subiectul o
suprim ă pur și simplu din desenul lui (ex.: nu- și deseneaza mama).
Dac ă un copil este gelos pe un frate mai mic, pentru a- și reduce anxietatea care care-i
vine din luarea locului în afec țiunea p ărin ților, îl poate suprima din desenul s ău (negarea
existen ței) , sau îl poate pune in pozi ția copilului mai mare și pe sine în cea a mezinului
(inversiune de roluri) , sau poate s ă-i ia locul (identificarea cu rivalul) .
Dac ă un copil se teme de o pedeaps ă pentru r ăut ățile sale se va declara, în ciuda
realit ății, cel mai dr ăgu ț dintre to ți, sau se va situa în desenul s ău la o vârst ă mult mai mic ă, la
acea vârst ă când nu era înc ă r ău (regresie) . Sau dac ă este b ăiat se va putea reprezenta în
tr ăsăturile unei fete amabile și ascult ătoare, sau invers, dac ă este o fat ă, s-ar reprezenta ca un
băiat (deplasare).

II. Sinele este domeniul unor puternice for țe instinctive, în principal al sexualit ății și
agresivit ății. Când puternica intensitate a acestor for țe le preseaz ă s ă se proiecteze în
test sub o form ă brutal ă, ele pot cauza în subiect o angoas ă puternic ă, și ap ărările Eului
vor fi alterate ca și în cazul pericolului exterior. Pulsiunea vinovat ă este negat ă și este
refulat ă în incon știent.
Aceste pulsiuni se vor putea realiza în exterior într-un mod travestit, printr-o
cale care s ă nu suscite angoasa. Dou ă mecanisme de defens ă sunt folosite pentru acest
scop.
Primul este deplasarea . Tendin ța este prezent ă și este satisf ăcut ă dar ea este asumat ă
de o alt ă persoan ă decât subiectul, o persoan ă destul de diferit ă de el prin situa ție, vârst ă sau
sex pentru a nu putea fi recunoscut în ea. Uneori copilul î și deplaseaz ă pulsiunea sa interzis ă
într-un animal.
Al doilea mecanism este proiec ția în primul sens freudian al cuvântului, prin care
tendin ța vinovat ă este atribuit ă unui alt personaj.
Personajele ad ăugate reprezint ă aproape întotdeauna identific ări ale subiectului. În ele

41
deplaseaz ă el anumite pulsiuni pentru care se simte culpabil. Studierea re la țiilor dintre
identificarea con știenta și cea incon știent ă a subiectului d ă informa ții despre dinamica
conflictual ă a personalit ății sale.

III. Angoasa provocat ă de Supraeu = angoas ă de culpabilitate

Pe de o parte, Supraeul înt ăre ște refularea pulsiunilor dezvoltand în Eul con știent
tendin țe exact contrare pulsiunilor refulate (întoarcerea în contrariu și forma țiunile
reac ționale ale Eului).
Un alt mecanism este intoarcerea agresivit ății spre sine însu și, cu scopul de a fi iertat.
În consecin ță , de fiecare dat ă când, în desenul s ău, un copil se devalorizeaz ă, fie
desenându-se mai mic, fie la distan ță sau sub ceilal ți, fie se declar ă mai pu țin fericit sau mai
pu țin amabil decat în realitate, face asta pentru c ă resimte angoas ă de culpabilitate. În cazurile
extreme aceasta poate merge pân ă la a se suprima complet din desen.
În alte cazuri aceasta poate s ă-l conduc ă pe copil la a renun ța la situa ția pe care o
ocup ă pentru a accepta pentru el însu și un loc mai modest: de exemplu sub forma unui bebe în
pătu ț.
Băie ții se pot reprezenta ca fete atunci când manifest ările agresive de virilitate suscit ă
o team ă de castrare.

Cum se exprim ă în desenul familiei tendin țele și defensele Eului

1. Valorizarea personajului principal

Punerea în valoare a unei persoane din familie indic ă rela ții particulare semnificative
între copil și acea persoan ă. Este persoana pe care copilul o consider ă cea mai important ă, o
admir ă, o vrea aproape sau se teme de ea.
Cum îl recunoa ștem în desen:
a. Personajul valorizat este adesea acela care este des enat primul, deoarece la el se
gânde ște mai întâi copilul și îi acord ă cea mai mare aten ție. El ocup ă cel mai adesea primul
loc la stânga familiei.
Acesta poate fi unul dintre p ărin ți, un alt copil în care se cristalizeaz ă toate aspira țiile
subiectului, sau poate fi subiectul însu și, în cazul unei puternice tendin țe narcisice.
b. Personajul valorizat este remarcat prin talia sa mai m are.
c. Desenul acestui personaj este f ăcut cu cea mai mare grij ă, cu multe detalii. Dac ă
copilul folose ște culori, acesta va fi personajul cel mai colorat dintre to ți sau chiar singurul
colorat.
d. El este bogat în lucruri ad ăugate: ornamente la haine, p ălărie, umbrel ă, pip ă, po șet ă
etc.
e. Se întâmpl ă ca el s ă ocupe pozi ția central ă, privirile tuturor sunt îndreptate spre el.
f. El este pus în valoare de asemenea prin întreb ările din anchet ă revelandu-se rolul lui
privilegiat.
g. El este adesea o personificare a subiectului testat.

2. Devalorizarea

Devalorizarea unui personaj, când nu se traduce prin absen ță , se poate exprima prin
multe maniere. Personajul devalorizat este:
1. Desenat cel mai mic dinte to ți.
2. Plasat ultimul, adesea pe margimea foii, ca și cum n-ar fi avut inten ția de la început s ăi
atribuie un loc.
3. Plasat mai departe de ceilal ți sau sub ei.
4. Mai pu țin bine desenat decât ceilal ți, sau cu detalii importante care-i lipsesc.

42
5. Depreciat prin estimerea peiorativ ă sau schimbarea vârstei (de exemplu, un p ărinte mult
mai b ătrân ca cel ălalt).
6. Nu îi d ă un nume, în timp ce to ți ceilal ți au.
7. Foarte rar o personificare a subiectului, cu care el nu s e identific ă.

3. Personajele t ăiate

Un mod particular de devalorizare este t ăierea unui personaj dup ă ce el a fost desenat.
În majoritatea cazurilor, faptul de a t ăia ceea cea desenat este indicele unui conflict între o
tendin ță la început proiectat ă in desen, apoi interzis ă prin cenzura Eului.

4. Deplasarea și personajele supraad ăugate
O tendin ță pulsional ă neacceptat ă de Eul subiectului poate fi atribuit ă unui personaj
așa de diferit de el ca varst ă, sex, sau situa ție (sau toate trei la un loc) pentru ca subiectul s ă nu
ri ște să fie recunoscut sau s ă se recunoasc ă el însu și.
El poate s ă-și deplaseze aceste tendin țe în alte personaje din familie: în fra ți, surori,
mai rar unuia dintre p ărin ți.
Se întâmpl ă adesea ca el s ă introduc ă personaje imaginare, care realizeaz ă ce el însu și
nu îndr ăzne ște s ă realizeze. Cele mai multe personaje supra ad ăugate vor fi puse în valoare în
desen, fiind considerate ca reprezentative pentru o tendin ță important ă a copilului. În unele
cazuri, copilul însu și este absent din desen, fiind în intregime proiectat în pe rsonajul ad ăugat.
1. Personajul ad ăugat poate fi un bebe asupra c ăruia subiectul deplaseaz ă puternice tendin țe
regresive.
2. Personajul ad ăugat poate fi un subiect mai în vârst ă și chiar un adult, simbolizând
dorin țele copilului.
3. Personajul ad ăugat poate fi un dublu , deci nu un personaj care se substituie subiectului, dar
care îl dubleaz ă, se ține aproape de el și lui îi asociaz ă tot ceea ce el face.
Dublul este aproape întotdeauna foarte apropiat de subiect ca vâr st ă, sex, situa ție; un
fel de geam ăn al lui. Dar exist ă și dubluri de vârste și sexe diferite. Dublul nu pare a fi ales
prin întâmplare. El are vârsta sau sexul prin care tendin țele subiectului se pot exprima în mod
direct.
4. Personajul ad ăugat poate fi un animal , aici travestirea este extrem ă, ar ătându-ne c ă
interzicerea tendin ței este foarte puternic ă. Nu este cazul în care copilul și-a desenat animalul
lui de companie.

5. Leg ăturile afective și rela țiile de distan ță sau apropiere dintre personaje

Leg ăturile pe care subiectul le stabile ște intre personaje, in proiec ția sa scriptural ă,
tr ădeaz ă maniera în care el consider ă în forul lui interior rela țiile dintre ei.
Apropierea dintre dou ă persoane în desen indic ă intimitatea lor, tr ăit ă sau dorit ă de
subiect. Dac ă ele se țin de man ă, se îmbr ățișeaz ă, se joac ă impreun ă, intimitatea este și mai
marcant ă.
Când un personaj este situat mai la distan ță de celelalte este perceput a avea o leg ătur ă
mai slab ă emo țional ă cu ele. Dac ă subiectul se reprezint ă pe sine mai îndep ărtat de ceilal ți,
aceasta indic ă dificultatea pe care o încearc ă în a stabili rela ții cu restul familiei, fie prin
agresivitatea contra ei, fie pentru c ă se simte exclus.

6. Identific ările
Analiza nivelurilor identific ărilor: planul con știent (cine declar ă subiectul c ă vrea s ă
fie) și cel incon știent (identificarea dorin țelor, tendin țelor sau defenselor).
Compararea identific ărilor con știente și identific ărilor incon știente poate aduce multe
informa ții asupra dinamicii conflituale a personalit ății, identific ările incon știente fiind în

43
raport direct cu pulsiunile Sinelui refulat și identific ările con știente exprimand ceva din
defensele Eului.

Obiectivitate și subiectivitate în desenul familiei

Atunci când subiectul, în ciuda consemnului care îi este dat, res pect ă obiectivitatea
realit ății și deseneaz ă diver și membrii ai familiei sale in ordine ierarhic ă, respectând fiecare
caracteristic ă a vârstei, sexului și situa ției, pare că nu se poate vorbi de proiec ție, ceea ce nu
este adev ărat.
În primul rând faptul de a transforma consemnul liber într-o strict ă supunere fa ță de
realitate indic ă la subiect o dominant ă mult mai marcant ă a principiului realit ății asupra
principiului pl ăcerii. Probleme care se pune este de a știi dac ă este semnul unei bune adapt ări
la real sau este un semn de inhibi ție a spontaneit ății și a intrerzicerii exprim ării libere a
tendin țelor.
În al doilea rând, în ciuda obiectivit ății familiei reale, este posibil s ă se descopere
semne ce relev ă proiec ția tendin țelor afective.
La extrema cealalt ă, personajele desenate nu au nici o realitate obiectiv ă, fiind pur și
simplu proiec ția tendin țelor proprii subiectului . În aceste cazuri în care subiectivitatea
predomin ă trebuie considerat în interpretare c ă membrii familiei imaginare nu au o existen ță
real ă dar sunt v ăzu ți ca reprezentand tendin țele afective ale subiectului sau unele aspecte ale
personalit ății sale.

Alte aspecte relevate de Testul Familiei

1. Reac ția depresiv ă (mai frecvent ă la fete)

În interviul luat dup ă test, copilul se declar ă mai pu țin fericit și mai pu țin amabil decât este în
realitate => interven ția unui Supraeu sever (sper ă ca prin aceast ă autodevalorizare s ă ob țin ă
iertarea și protec ția instan ței de cenzur ă, dac ă nu e aruncat din paradisul securita ții parentale).
Semne care apar în desen:
1. Eliminarea din desen a figurii proprii
Aceasta autoeliminare poate fi:
a) par țial ă: se reprezint ă mai mic, cu întreruperi, cu tr ăsături neclare, fragmentare =>inhibi ție,
timiditate, educa ție sever ă, nu-și asum ă tendin țele vitale, agresivitate fratern ă diminuat ă.
b) total ă =>depresie sever ă
Tendin ța de autoeliminare =>regresie la stadiile orale datorate :
-rivalit ății fraterne
-complexului Oedip
Semne ale devaloriz ării de sine:
-copilul se deseneaz ă -mult mai mic (exemplu:ca f ăt)
-îndep ărtat de ceilal ți
-urât, cu diformit ăți
Devalorizarea este o angoas ă de care copilul încearc ă s ă scape prin identific ări
conforme cu pricipiul pl ăcerii (ex: cu mama ’’pentru c ă are copii”).

2. Reac ția regresiv ă (identificarea cu un bebelu ș)

Motiv: se proiecteaz ă regresiv într-o epoc ă în care conflictul axiogen nu exista.
! în mod special, conflictul de rivalitate fratern ă declan șeaz ă reac ții regresive de întoarcere la
perioada de copil mic.
„Bebelu șul” este des întâlnit în desenele copiilor depresivi, cu se ntimente de inadecvare.
!Observa ție: identificarea reprezentat ă în desen func ționeaz ă adeseori, complementar (nu sunt
scind ări exemplu: se identific ă cu tat ăl c ă are fra ți dar se reprezint ă ca bebelu ș).

44
3. Conflictul de rivalitate fratern ă poate fi rezolvat de c ătre copil prin trei maniere
patologice, ce pot fi depistate în desen.

1) tipic masculin ă când domin ă agresivitatea. Pot fi mai multe situa ții:
– agresivitatea este asumat ă de c ătre un animal
– agresivitate orientat ă pe rival (eliminarea sau deprecierea rivalului)
– proiec ția agresivit ății pe persoane rele, geloase, acte periculoase
2) tipic feminin ă – agresivitatea întoars ă spre sine => reac țiile depresive
3) tipic feminin ă – regresiune sau identificarea cu ultimul n ăscut
Pentru 2) si 3) în terapie trebuie urmarit ă expansiunea personalit ății copilului, exprimarea
propriilor trebuin țe.

4. Relatiile cu p ărin ții – conflictele Oedipiene
La vârsta de 6-7 ani și mai mult copilul e deja „trezit” fizic și psihic vis-a-vis de
propriile intimit ăți sexuale, are o experien ță tulbur ătoare cu propria personalitate = conflictele
Oedipiene.
Aceste conflicte se exprim ă în desene prin:
a) identificarea cu p ărintele de acela și sex (c ăruia vrea s ă-i ia locul)
b) rela ția special ă cu p ărintele de sex opus

Conflictele Oedipiene se manifest ă prin:
– agresivitate, ie șiri coleroase, ur ă, gelozie
– autopedepsiri (dac ă intervine Supraeul se transform ă în conflict interior nevrotic) + teama de
pedeaps ă, p ăcat.
În desen, copiii cu conflicte Oedipiene î și reprezint ă clar, distinct atât mama cât și tat ăl
dar, deseori, nediferen ția ți sexual (semn de imaturitrate psihosexual ă – 75% dintre copiii de
10 ani deseneaz ă diferen țele sexuale).
Apar diferen țieri de identitate sexual ă prin haine și prin caracteristici sexuale
secundare (exemplu: barba, musta ța, muschi la b ărba ți, picioare lungi).
Apar simboluri – falice: pipa, cravata, revolverul
– uterine: cana, vaporul, floarea

I. Conflictul Oedipian deschis :

1) Identificarea cu p ărintele de acela și sex în desen (dac ă în desen investe ște mai puternic o
persoan ă de sex opus este semn de tulburare – ambivalen ță sexual ă)
– prima persoan ă desenat ă de copil este o identificare dup ă principiul pl ăcerii și este
superioar ă din punct de vedere al autenticit ății identific ării declarate care este supus ă cenzurii
incon știente
– părin ții pu și în valoare în mod special
– copilul își însu șește copiii (fra ții n ăscu ți de mam ă dac ă e fat ă/ autoritatea patern ă dac ă e
băiat)
– părin ții sunt lega ți prin ceva – apropiere spa țial ă
– se țin de mână
– este exprimat ă într-un anumit fel rela ția sau dorin ța de rela ționare cu p ărintele de sens opus
!Conteaz ă:- ordinea desen ării
– identificarea declarat ă
– agresivitatea geloas ă:- dac ă p ărintele de acela și sex este valorizat în mod deosebit, dar e
înc ărcat de ambivalen ță
– dac ă copilul se identific ă cu el exist ă reprezentate prin simbolistica spa țiului dorin țe de
separare a cuplului

45
II. Conflictele oedipiene mascate:

– datorate cenzurii Eului => refularea în incon știent => forma țiunile reac ționale (= tendin țe
exact contrarii celor refulate)
1. Agresivitatea oedipian ă simbolizat ă printr-un animal:
– daca agresivitatea copilului e crescut ă, e mascat ă printr-un animal care m ănanc ă p ărintele,
fra ții de acela și sex pentru a-i elimina din competi ție (copilul se identific ă cu animalul)
– tipuri de animale: câine (cea mai mare frecven ță ), șarpe, lup, urs.
2. Rela ția la distan ță , izolarea într-un col ț, delimitarea strict:
– este important ă evaluarea distan ței dintre persoanele din desen pentru c ă semnalizeaz ă
rela țiile dificile
Forma exterm ă este eliminarea total ă.
– distan ța mare fa ță de p ărin ți semnalizeaz ă ostilitatea oedipian ă
– daca distan ța este mai mare fa ță de p ărintele de acela și sex și mai mic ă fa ță de p ărintele de
sex opus
!Pot ap ărea simboluri ale dependen ței orale fa ță de p ărinte ca o ap ărare împotriva complexului
lui Oedip (ex: masa cu mâncare; sticle cu b ăutur ă)
3. Replierea narcisist ă asupra Eului propriu:
– copilul se reprezint ă in prim plan, ceea ce indic ă o investire privilegiat ă a Eului propriu
– părin ții reprezenta ți in planul II, III
– acest narcisism este secundar imposibilit ății investirii preferen țiale a imaginii parentale (mai
ales de sex opus) datorit ă cenzurii Eului care interzice proiec ția complexului lui Oedip pe
pîrintele de sex opus
– frustra ții afective în rela ția cu p ărintii în faza oedipian ă
!Apari ția unui personaj r ău, supraad ăugat în desen
– simbolizeaz ă cenzura Supraeului
– preia interdic ția pulsional ă (mai ales în cazul pulsiunilor sexuale)
4. Depresia pre-oedipian ă:
– identificarea regresiv ă – cu un bebelu ș
– cu o persoan ă mult mai mic ă decât propria persoan ă
– motive: regresia la vârsta f ără probleme, la care nu exist ă rival
5. Inversiunea sexului (b ăie ții se identific ă cu fetele și invers)=inversiunea Oedipului
Indicatorii Oedipului inversat:
a) iubirea tandr ă fa ță de p ărintele de sex opus este înlocuit ă de indiferen ță , ostilitate
b) rivalitatea agresiv ă fa ță de p ărintele de acela și sex este înlocuit ă prin afec țiune tandr ă
Oedip inversat=forma țiune reactionar ă a Eului.
E posibil ca Oedip inversat s ă fie în con știent, iar Oedip autentic în incon știent.
Oedip inversat indic ă probleme de identificare sexual ă, ambivalen ță afectiv ă.
6. Tema tatălui care hr ăne ște (ia locul mamei)
– confuzie a imaginii parentale
Indic ă:- mare imaturitate afectiv ă
– fixa ție la stadiul oral
– nediferen țiere femeie-barbat
7. Regresia orala

3. Sinteza interpretativ ă
Analiza manierei în care un copil se proiecteaz ă în desenul familiei ne aduce date
pre țioase asupra personalit ății, asupra structurilor Sine, Eu și Supraeu, și eventualele conflicte
între aceste instan țe diferite, ca și asupra rela țiilor pe care subiectul le are cu p ărin ții și fra ții
săi.
Totu și, ca orice test proiectiv, desenul familiei nu aduce certitudi ni, ci doar posibilit ăți.
El permite emiterea unor ipoteze asupra personalit ății subiectului care trebuiesc verificate. Se
procedeaz ă în dou ă maniere:

46
1. Metoda convergen ței indicilor , f ăcând apel la documente proiective complementare.
Se distinge aici între convergen ța intra-test și convergen ța extra-test.
Convergen țele intra-test sunt acelea care pot fi culese în chiar desenul femiliei, când mai
multe elemente converg, înt ărind probabilitatea fiec ăreia dintre ele.
Convergen țele exra-test sund acelea care sunt oferite de alte teste de personalita te. O
convergen ță foarte pre țioas ă poate fi adus ă prin psihoterapie, atunci când este instituit ă.
2. Uniunea datelor clinice cu testul proiectiv.
Interpretările trebuie s ă se refere întodeauna la datele clinice și în special la tulbur ările
patologice pentru care a fost solicitat ă consulta ția. Nu se fac interpret ări în orb.
Testul proiectiv nu aduce decât rareori criterii care s ă permit ă diferen țierea dintre
starea normal ă și starea patologic ă. Acelea și tendin țe instinctive, acelea și cenzuri, acelea și
conflicte pot fi observate la subiec ții bine adapta ți ca și la cei inadapta ți.
Deci trebuie întotdeauna s ă fie interpretate datele desenului familiei în func ție de
observa ția clinic ă.

47
CURSUL NR. 5

TESTUL PERSOANEI, FABULELE DUS, TESTUL APERCEP ȚIEI

5.1. Testul persoanei – Abraham
5.2. Testul de completare – fabulele Dus
5.3. Testul apercep ției (TAT pentru adul ți – Murray, pentru
copii TAC –Bellak, TAT )

Standarde de performan ță : La sfâr șitul activit ății didactice cursan ții:
• Pot interpreta proiectiv testul persoanei printr-o analiz ă calitativ ă
superioar ă
• Pot lucra cu testul de completare – fabulele Duss și pot face
psihodiagnostic diferen țiat.
• Pot identifica mecanismele de ap ărare ale eului în urma proeic ției f ăcute
prin testul apercep ției pentru copii (adul ți).

5.1. TESTUL PERSOANEI – ABRAHAM

– Factorii implica ți în analiza desenului: grafo-perceptiv, intelectual, afe ctiv
– Stadiile evolu ției desenului la copii:
o Realism fortuit: mâzg ălituri
o Lipsa realismului: peste 2 ani – exist ă inten ția dar nu și posibilitatea
o Realism intelectual: 3-7 ani – deseneaz ă lucrurile a șa cum le știe (transparen ță ,
reprezint ă mai multe planuri în unul singur, nara țiunea grafic ă, schimbarea
orientarii, pot ap ărea confuzii)
o Realism vizual: 6-7 ani – deseneaz ă lucururile cum le vede, progresele
ulterioare sunt de precizie
– Desenul omului se execut ă f ără model, doar pe baza reprezent ărilor mintale
– Evolu ția desenului unui om:
o 3 ani – omul mormoloc: apare f ără explicare
o 3-4 ani – omul privit din fa ță : sunt ata șate date cumulate progresiv (bra țe,
picioare, ochi)
o 5 ani – trunchi delimitat, nasturi, detalii vestimentare
o 6 ani – dinamismul: mi șcarea bra țelor, picioarelor, orientarea labelor în aceea și
directive
o 7 ani – personajul cap ătă și asem ănare cu cel care îl reprezint ă
o 12-13 ani – palier (platou)
– Eroarea probabil ă între 2 aplic ări nu dep ăș ește 10 puncte (în 3 luni m ă aștept la o
cre ștere de minim 10 puncte).

48
– LIMITE:
o Sensibil la tulbur ări grafo-perceptive, de percep ție, spa țiale, de schem ă
corporal ă
o Factorii afectivi lega ți de schema corporal ă
– Puterea diagnostic ă a testului: se iau în considerare factorii:
o Instrumentali: dac ă nivelul desenului este mai mic decât nivelul intelectual =>
deficitar pe organizare grafo-perceptiv ă, structura spa țiala, schema corporal ă
o Intelectuali: rezolv ări slabe=> nivel mintal, EM<EC=> comparare cu alt test,
nivelul desenului> nivelul intelectual => poten țial intelectual mai bine
eviden țiat
o Afectivi: semnele din desen pot fi considerate ca manifestari ale afectului (se
coreleaz ă cu test de afectivitate)

MATERIALE:

– 7 CULORI: albastru, verde, ro șu, galben, violet, maro și negru
– creion și guma
– foaia se așeaz ă vertical
CONSEMN: pe aceast ă foaie vei desena un om, cât mai frumos și îl colorezi dac ă vrei
COTARE: 70 itemi – 1punct pentru fiecare item
– Scala global – semne sporadice: scala copilului 23, schema corpor ala 33, îmbr ăcăminte
24
– Scala utiliz ării culorilor:
o Corp:
 5 cotat culori realiste: maro, negru, galben
 6 culoarea realist ă a fe ței-necolorat ă sau roz în contur negru – apare la
fete și baie ți la 4 ani
 7 negru, maro, albastru, verde
 8 negru sau ro șu
 10 gene, sprâncene, iris, pupile
 11 tr ăsaturi exterioare fa ță -negru, fond necolorat sau roz
 12 contur doi ochi
 13 ochii la jumatate din lungimea capului
 14 forme evaluate
 15 forme foarte evaluate
 16 simpl ă/evoluat ă

49

o Schema corporal ă:
 Axa aproximativ paralel ă cu marginea capului
 Propor ție bra țe 1 ¼ -2 din lungimea trunchiului
– Îngro șarea pe stânga-pleznit peste fa ță
– La handicap fizic dac ă deseneaz ă handicapul este frustrate. Dac ă nu îl deseneaz ă îți d ă
scop ideal.
COEF. MATURITATE = VÂRSTA MATURITATE / VÂRSTA REAL Ă * 100
Ex. 10 pct
4 ½ ani, 22 puncte
5 ½ ani => interpolarea se face pe vârsta
intermediar ă: 16 puncte
5 ani
Propor ții: trunchi/cap=0,75-3 (4-9 ani); =1,25-2,75 (9-12 ani)

– Între 3-5 ani folose ște creioane colorate, dup ă 6 ani utilizeaz ă creion negru, iar cele
colorate pentru contur dup ă 7 ani reprezint ă anomalie=retard psihic.
– Schizoidul refuz ă culorile sau le utilizeaza cu economie; alege culori închise- negru,
maro, violet.
– Epileptoidul utilizeaz ă toate culorile, cu predilec ție ro șu sau tonuri țip ătoare, dac ă
utilizeaz ă culori blânde reflect ă timiditate, afectivitate bogat ă, iar culori vii afecte
intense (ce sim ți cand desenezi? A șa tare te-a sup ărat?)

SIMBOLISTICA CULORILOR
• ALBASTRU : blânde țe, senin ătate, tandre țe, intelectualism, puritate, adev ăr
(interpretare dpdv proiectiv: dac ă face apa sau cerul albastre, spune cum se simte el,
adev ărul despre cum îi este)
• RO ȘU: excita ție, pasiune, îndr ăzneal ă, dragoste, furie, violen ță , activitate
• GALBEN: veselie, înțelepciune, superioritate, senzualitate, tr ădare/minciun ă
• VERDE: speran ță , rena ștere, odihn ă, sup ărare, revolt ă, furie (zona de impuls
exterioar ă)
• VIOLET: tristețe, mister, imagina ție aberant ă
• MARO: constrângere, inhibi ție
• NEGRU: anxietate, doliu, mister adânc, culpabilitate
• ALB: mutualitate, absolut, r ăceala, vid, puritate
– Intensificarea unei zone de desen semnifica aflux de energie ps ihic ă, înt ărire și d ă
detalii despre sentimentele zonei respective

50
ASOCIA ȚIE CULORI TIPICE (prima culoare > 50%)
– RO ȘU
+ negru = violen ță și anxietate
+ verde = ambivalen ță , furie
+ galben = putere și control
+ alb = rezolvare de probleme și sexualitate
+ maro = furie, încrâncenare
+ violet = agresivitate psihic ă, zona maniacal ă
+ albastru = control, obsesie pentru adev ăr
– GALBEN
+ ro șu = sociabilitate
+ negru = adaptare greoaie
+ verde = mindcare
+ alb = tristețe
+ maro = retragere social ă
+ albastru = adev ăr absolut
+ violet = idealizare
– În momentul în care se folose ște preponderant ALBASTRU / MARO / VIOLET se
pune semnul întreb ării, pentru c ă arat ă o zona de fantasmagorie, misticism, dar și fuga
de realitate
– Când predomin ă VERDE , se face asociere cu probleme organice.

PERSONALITATEA OMULE ȚULUI
– Vârsta: pot fi persoane mai mici, mai mari, b ătrâni, copil mic
– Sex: peste 9 ani deseneaz ă personajul
o Feminine – efeminare sau atrac ție sexual ă precoce (aceea și conota ție pentru
cuplu)
o Masculine – narcisism, team ă de b ărbat
o În general copiii deseneaz ă un personaj de acela și sex cu ei
– Identitate:
o dac ă dă detalii (cowboy, soldat), semn de inteligen ță și tr ădeaz ă eul ideal
(proiec ție)
o negrul desenat de un copil alb – culpabilitate
o pescar – caracter lini știt, dar și dor de r ăzbunare și viclenie
o gangster/soldat – agresivitate direct ă mai mult sau mai pu țin socializat ă
o clown – fals ă veselie care supracompenseaz ă o angoas ă (histrionism)

51
– Expresia: atitudinile sale afective, nu neap ărat manifeste
– Mediul:
o Sol: simbolizeaz ă Securitate, hran ă, arat ă cum e mediul de via ță , benefic
(verde, înflorit) sau malefic (înnegrit)
o Mun ți: rotunji ți – evoc ă sânul matern, ascu țiți- constrângere sau protec ție,
ambi ție, dificult ăți în realizare
o Soare: simbol patern, amical sau agresiv
o Nori: semne de amenin țare, nelini ște (negri, maro, ro șii, viole ți), sau semne de
căutare a lini știi, echilibrului, deta șă rii și vindec ării (albi, bleu, galbeni,
albastru, verde)
o Stele: evoc ă noaptea, dar și nevoia de a se pune în valoare (alb, argintii, aurii)
o Apa: imaginea mamei, exprim ă dorin țele expresive ale copilului – adesea la
copiii ermetici; apa sub forma z ăpezii – nivel gacial, nu au c ăldur ă afectiv ă.
o Flori: simbol feminitate, bucurie, prea stereotipe-preocup ări sexuale
o Păsări: simbol al afec țiunii, aviditate afectiv ă a copilului satisf ăcut ă sau nu
(pleac ă dinspre copil)
o Animale domestice – compensarea unui sentiment de abandon sau singur ătate
o Arbori: nevoie de protec ție, realizare, reu șit ă
o Cas ă: importan ța c ăminului – primitor sau nelini știtor; drumul spre cas ă
sem ănat cu pietre (siguran ță ), flori (bucurie) sau absent (triste țe)este
semnificativ
o Omule ț înconjurat de un cerc – teama de a- și vedea corpul lovit sau r ănit,
stabile ște zona de Securitate între el șsi mediu – aspect de anxietate/fobii
o Bol ți: aceea și semnifica ție, regresie
o Atitudine de indiferen ță : neîncredere, închidere în sine (ura ca și dragostea, –
percep ție inadecvat ă)
o Curcubeu: circular reprezint ă scopul ideal care se poate împlini; doar pe o
bucat ă de cer (stânga/dreapta) este proiec ția unui scop fictiv (nu reu șesc s ă
ajung la el oricât m-a ș stradui); în stânga-a șteptare mai mare pe linia mamei.

INTERPRET ĂRI
– Mediu înconjur ător la sol (iarba, flori) sau deaupra personajelor (soare, cer ) ad ăugate
unui cap mai gros decât corpul este semn bun școlar
– Prezentarea simbolurilor materne (ap ă, cas ă) sau paterne (soare) indic ă importan ța
părintelui pentru copil, fie afec țiune, fie dorin ța de satisfacere, dar și teama în c ăutarea

52
securit ății – aspectul elementelor ad ăugate precizeaz ă sentimentele copilului (bucurie,
fericire, anxietate, depresie)
– Mediu decorativ exprim ă nevoia de refugiu, expresia unei imagini coerente a tat ălui în
lips ă
– Dreptaci-soare în dreapta, stângaci soare în stânga
– INTERPRETAREA STÂNGACIULUI SE FACE ÎN OGLIND Ă!

ASPECTE ANALITICE ALE DESENULUI

CAPUL
– foarte gros – evoc ă narcisism, hipertrofia eului, vanitate morala/intelectual ă din motive de
retard mintal
– mic – demisia controlului exercitat asupra instinctelor sa u dificult ăților de concentrare
(tr ăsături late)
– forma oval ă – materialitate puternic ă
– cap far ă bărbie, direct ata șat de gât – realism, rigiditate
– form ă decerebrat ă (craniu t ăiat de o linie orizontal ă) – debili, devalorizarea gândirii
– bizarerii în forma craniului – anomalii organice
– tr ăsăturile fetei – evoc ă comunicare social ă, ferestre ale sufletului
absente /deformate
înso țite de bizar la psihotici.

OCHII
– Dau expresia fe ței: MARI=extraversie, MICI=introversie
– Forma punct – neîncredre, îngustimea vederii
– Expresivi, paranoici – aspect sever, nelini ște, neîncredere
– Suprimarea ochilor – anxietate datorit ă culpabilit ății
– Ochi larg deschi și – curiozitate, voyeurism
– Rotunzi, mari, cu punct în centru (m ări ți de fric ă) – psihotici
– Gene și sprâncene – preocup ări estetice, atitudini provocatoare

GURA
– Mic ă la anorexici și mu ți, marit ă la bulimici și vorb ăre ți
– Omis ă – culpabilitate oral ă
– La fete cu ro șu – senzualitate
– Liniar ă – tensiune
– Groas ă și rigid ă – agresivitate

53
– Concav ă și circular ă – infantilism, aviditate oral ă
– Cu din ți – anomalie -agresiv

NASUL
– Echivalent falic – deformare sau accentuare – probleme sexuale (masturbare, teama de
castrare).

URECHILE
– Rar reprezentate, pot semnifica curiozitate (a asculta ce s e spune, interes pentru
muzic ă), tulbur ări auditive
– Deformarea conturului (triunghi, p ătrat, cerc, semn mai patologic decât dimensiunea
lor) – zona psihotic ă, schizoid ă, pervaziv ă.

PĂR
– Mai des la fete, poate fi o masc ă.

BARBA, MUSTA ȚĂ
– Marcheaz ă sexul

BARBIA
– Foarte accentuat ă – virilitate, dorin ța de a fi mare, imagine de sine crescut ă, autoritate

TRUNCHIUL
– Evoc ă organe sexuale, mai pu țin cele digestive, locul instinctelor în opozi ție cu capul
(control cerebral)
– Accent pus de la gât la bazin pe linii orizontale (talie) indic ă eforturi de control asupra
vie ții instinctive (castrare simbolic ă), cenzur ă
– Copiii de 11-12 ani evolua ți – apare o abatere a omule țului reprezentat ă ca bust de
25%
probleme sexual.

GĂTUL
– Lung – la copii cu probleme morfologice datorit ă gâtului – ambi ție, vanitate,
curiozitate
– Gros, lat – brutalitate
– Absent – materialitate
– Îngust, restrâns – impuls straniu, gât asmatic

54

UMERI
– Foarte accentuate, tors lat – b ăie ți care valorizeaz ă for ța fizic ă

SÂNI
– Rar apar, la b ăie ți foarte puternice frustr ări orale și la fete acceptarea și valorizarea
feminit ății sau existen ța unei mame dominatoare.

BURIC
– Prezen ța sa – semn de dependen ță
– Uneori e f ăcut de copiii cu obsesii, preocupa ți de ideea de centru
– Expresia curiozit ății legate de na ștere

ORGANE SEXUALE
– Reprezentate în mod expres: persoane primitive, schizofreni sau copii cu preocup ări
sexuale foarte mari
– Mai des reprezentarea este deplasat ă spre alt ă parte (nas, picior), asupra unei p ărți a
ve șmintelor (centura) sau un accesoriu care ia o form ă falic ă
– Uneori un “act ratat” ( șters ătura, sc ăpare creion) în liniile trase evoc ă organele
genitale.

ORGANELE INTERNE
– Desenate în prezen ța halucina țiilor sau preocup ărilor ipohondriace
– Semn patologic

MEMBRELE
PICIOARELE
– Securitate, afirmare de sine, contact cu mediu, activita te sexual ă
– Accent pe genunchi – preocupari hipocondriace
– Lungi – activi, scurte – pasivi, lipsa dinamismului
BRA ȚE
– Organe de contact cu al ții, cu obiecte și cu propriul corp
– Lungi și solide – ambi ție și nevoia de realizare
– Lungi și slabe – imposibilitatea de a- și realiza ambi ția, încerdere și eficacitate,
agresivitate, sentimentul culpabilit ății în func ție de deschidere
– Dimensiuni reduse – debili, schizoizi.

55

TĂLPI
– Insecuritate, fric ă
– Forma proeminent ă – reprezentarea deghizat ă a organelor sexuale
– Întunecat ă sau absent ă – masturbare
– Accentuate – teama de castrare

MĂINI
– Sentiment de rela ție
– Absente – incapacitatea stabilirii de rela ții cu al ții, sentiment de culpabilitate
– La spate, în buzunar – culpabilitate sau tendin ța de a ascunde
– Cu degete ascu țite, cu indica ții la unghii – agresivitate
– Gesturile executate de mâini sunt semnificative

VE ȘMINTE
– Prezente – zona narcisism, disimulare, pudoare, exhibitionism, c aracterizeaz ă social
persoana
– Reprezint ă fa țada social ă, nivelul superficial și conven țional al persoanei
– Exprim ă problemele mai pu țin grave decât corpul în 2 maniere:
o Mare aten ție la ve șminte – narcisism vestimentar, extravert, caut ă aprobare
social ă, orientat spre o form ă psihopat ă de dezvoltare
o Neglijare ve șminte – narcisism corporal, introvert, egocentrici, individuali ști,
care resping conven țiile sociale
– Haine calde (m ănu și, c ăciul ă, blan ă) – nevoia de tandre țe maternal ă, c ăldura afectiv ă
care îi lipse ște
– Mantou – aspect de disimulare
– Pălărie, coafura, coroan ă, basc ă, coif, șapc ă – personalizare
– Pantalon – nu e neaparat simbol masculin
– Fusta – bufant ă accentueaza narcisismul feminin compensator
– Ve șminte partea superioar ă (corsaje, jachete, veste) – acoperind pieptul, inima în
raport cu afectivitatea subiectului, personificarea omule țului, nivel de structurare a
schemei corporale
– Nasturii – debut desen la copii
– Cravat ă – simbol masculin
– Centur ă – baraje orizontale, inhibi ție sexual ă
– Barete, noduri, fundi țe, șireturi – efort pentru a se re ține

56
– Pantofi – simbol masculin (ascu țiți) și feminin (rotunji ți), semnifica ție falic ă
– Bijuterii – cochet ărism, narcisism

5.2. Testul de completare – fabulele Dus

Una dintre diversele modalit ăți utilizate de psihologii pentru a facilita mecanismul
proiec ției const ă în a prezenta subiectului o situa ție dezvoltat ă doar par țial, acestuia
revenindu-i sarcina de a completa cum crede c ă este mai bine, f ără a se gândi prea mult timp.
În aceast ă accep ție se înscrie și testul Wartegg, care are forma unei serii de desene d e
completare.
Un alt test de completare este cel creat de Louisa Duss. E l const ă în a-i pune pe copiii
mai mari de 3-4 ani s ă completeze o povestire deja început ă.
Povestiri ce trebuie completate
Metoda povestirilor Louisei Duss, conceput ă înc ă din 1940, const ă într-o serie de
mici povestiri (zece în total) pe care subiectul trebuie s ă le completeze. Fiecare povestire se
refer ă la o situa ție care corespunde unui stadiu de dezvoltare psihic ă în conformitate cu teoria
psihanalitic ă și trebuie s ă pun ă în eviden ță eventuala problematic ă (sau complexele) care ar
corespunde fiec ărui stadiu de dezvoltare. De aceea, este necesar ca exam inatorul s ă posede
no țiuni clare asupra dezvolt ării personalit ății, din punct de vedere psihanalitic ca și
capacitatea de a în țelege situa țiile simbolice.
L. Duss a pornit de la urm ătoarea ipotez ă: dac ă subiectul d ă uneia dintre povestiri un
răspuns simbolic, sau manifest ă vreo rezisten ță în a r ăspunde, aceasta înseamn ă c ă situa ția
„protagonistului” povestirii îl stimuleaz ă s ă evoce complexul în cauz ă.
Povestirile sunt extrem de simple, în a șa fel încât s ă poat ă fi în țelese de un copil de 3
ani, dar s ă de țin ă și capacitatea de a suscita interes chiar din partea unui c opil mai mare ca
vârst ă.
Autoarea afirm ă c ă testul nu a fost creat pentru adul ți, ci pentru copii, cu toate c ă ea
îns ăș i a experimentat povestirile și cu adul ți ob ținând în anumite cazuri r ăspunsuri spontane și
simbolice asem ănătoare celor ale copiilor. Era vorba de adul ți înc ă tineri „inteligen ți, dar nu
intelectuali”, condu și mai mult de intui ție decât de ra ționare (ex.: arti ști și lucr ători manuali).
Pe de alt ă parte, cercet ările întreprinse de Passi Tognazzo și Zanettin Ongaro – 1975
asupra posibilit ății de a aplica „Metoda povestirilor” și la persoane adulte, utliizând subiec ți
între 8 și 22 de ani, a dus la rezultate pozitive în sensul c ă r ăspunsurile la povestiri s-au
dovedit a fi discriminatorii și în m ăsur ă s ă prun ă în eviden ță problemele afective proprii
fiec ărui subiect la orice vârst ă.
Când a creat povestirile L. Duss a încercat s ă elimine orice situa ție familiar ă, prea
particular ă, în care copilul ar fi putut s ă se recunoasc ă, și unde ar fi putut interveni frica de a fi
judecat. Pentru aceasta, în trei povestiri „protagoni știi” sunt animale, iar în celelalte subiec ții
sunt pu și în situa ții cu totul banale: o petrecere în familie, o înmormântare, o pl imbare cu unul
dintre p ărin ți prin p ădure.
Iat ă cele zece povestiri ce sunt prezentate subiectului:
1. Povestea p ăsării – pentru a se observa ata șamentul copilului fa ță de unul dintre
părin ți sau de amândoi.

57
Un tat ă și o mam ă, p ăsări, dorm împreun ă cu propriul lor copil în cuib, pe creanga
unui copac. Dintr-o dat ă izbucne ște un vânt puternic, cuibul cade pe p ământ. Cele trei p ăsări
se trezesc brusc. Tat ăl zboar ă pe un brad, mama pe un altul, dar copilul ce urmeaz ă s ă fac ă?
El/Ea știe s ă zboare un pic.
2. Povestirea anivers ării c ăsătoriei – pentru a se observa dac ă subiectul a fost șocat în
prezen ța p ărin ților s ăi; gelozia fa ță de unirea p ărin ților.
Este aniversarea c ăsătoriei mamei și a tat ălui. Mama și cu tata se iubesc mult și au
făcut o petrecere frumoas ă. În timpul petrecerii, copilul se ridic ă și se duce în fundul gr ădinii.
din ce cauz ă?
3. Povestirea mielului – pentru a se investiga complexul în ță rc ării și al rivalit ății
fraterne.
O oaie și mielul ei se afl ă pe o paji ște. În fiecare sear ă mama îi d ă lapte bun și cald
mielului și acestuia îi place foarte mult. Dar acest miel m ănânc ă deja și iarb ă. Într-o zi cineva
îi aduce mamei sale un alt miel mai mic, c ăruia îi este foame, fapt pentru care aceasta îi d ă și
lui un pic de lapte. Dar oaia nu are destul lapte pentru amândoi, și atunci îi spune fiului ei:
„Nu am suficient lapte pentru amândoi, tu du-te și m ănânc ă ni ște iarb ă proasp ătă!”. Ce va face
mielul?
Pentru a se vedea doar dac ă s-a instalat complexul în ță rc ării, se va omite etape venirii
celuilalt miel, și se spune c ă oaia nu mai are lapte și c ă mielul trebuie s ă înceap ă s ă m ănânce
iarb ă.
4. Înmormântarea – pentru a investiga atitudinea privind agresivita tea, dorin ța de
moarte, sentimentul de vin ă, de auto-pedepsire.
Un cortegiu funerar trece pe strad ă și lumea se întreab ă cine a murit. Sose ște
răspunsul: o persoan ă care locuia în casa de acolo. Cine s ă fie?
Pentru copiii ce nu în țeleg conceptul de moarte, relatarea se face astfel: „Cinev a dintr-
o familie a luat trenul și a plecat foarte departe, urmând s ă nu se mai întoarc ă niciodat ă acas ă.
Cine este?
5. Povestirea fricii – folosit ă pentru a se investiga asupra angoasei și auto-pedepsirii.
Un b ăiat spune încet-încet: „Cât de fric ă îmi este!” De ce anume îi este team ă
copilului?
6. Povestirea elefantului – este utilizat ă pentru a se investiga complexul castr ării.
Un copil are un mic elefant care-i place foarte mult și care este atât de gra țios cu
trompa sa cea lung ă. Într-o zi, întorcându-se dintr-o plimbare, copilul intr ă în cas ă și constat ă
că elefantul s-a schimbat cu ceva. În ce s-a schimbat elef antul? Și de ce s-a schimbat
elefantul?
7. Povestirea elefantului construit – relatarea se face pentru a investiga note
caracteriale posesive și obsesive, eventual complexul anal.
Un copil a reu șit s ă construiasc ă ceva pe p ământ (un turn), care-i place mult, tare mult.
Ce va face? Mama sa îl roag ă s ă i-l dea ei, el poate s ă i-l dea dac ă vrea. I-l va da?
8. Plimbarea cu tata sau cu mama – de regul ă folosit ă pentru a pune în eviden ță
complexul lui Oedip.

58
Un b ăiat/o fat ă a plecat s ă fac ă o plimbare în p ădure cu mama (sau cu tat ăl, dac ă este
vorba de o fat ă). Amândoi s-au distrat foarte bine. Când se întoarce acas ă, î și g ăse ște
tat ăl/mama cu o înf ățișare diferit ă fa ță de cea obi șnuit ă. din ce cauz ă?
9. Povestirea anun țului – în special utilizat ă pentru a cunoa ște dorin țele sau temerile
copilului.
Un copil se întoarce de la școal ă/sau de la o plimbare; mama îi spune: „Nu începe
imediat s ă-ți faci temele, am o veste s ă-ți dau!”. Ce are de spus mama?
10. Visul urât – imaginat pentru a controla povestirile precedente.
Un copil se treze ște diminea ță agitat și spune: „Ce vis urât am avut!”. Ce a visat?

Modalitatea de aplicare
I se explic ă subiectului c ă i se vor spune mici povestiri/pove ști, neterminate, și c ă va
trebui s ă ghiceasc ă continuarea. Va putea spune tot ceea ce vrea pentru c ă este ceea ce crede
el c ă este corect.
La cei de vârste mai mari, povestirile vor fi prezentate ca o prob ă de imagina ție. Ei vor
putea s ă spun ă ceea ce le vine în minte, pentru c ă nu este vorba de o prob ă de inteligen ță , ci
de fantezie, și oricine poate avea idei diferite despre acela și lucru. Se poveste ște în mod
direct, avându-se grij ă s ă nu se dea nici o intona ție unor pasaje care-l pot influen ța pe copil.
De exemplu, autoarea L. Duss spune c ă pentru povestirea cu mielul nu este necesar s ă se
spun ă c ă mielul ultim ajuns este pe punctul s ă moar ă de foame, deoarece dac ă un copil este
amabil din fire el se va sim ți obligat s ă spun ă: „Îi las ă laptele s ău și se duce s ă m ănânce
iarb ă”. Dac ă este vorba de un subiect care are o puternic ă ostilitate fa ță de noul venit sau care
este foarte ata șat de mama, gre șeala ar fi și mai mare. Aceasta, deoarece faptul c ă el știe c ă
via ța micului miel depinde de ata șamentul s ău, îi poate crea anxietate din cauza conflictului
dintre dorin ța de a se debarasa de noul venit și instan ța Super-Ego-ului care-i interzice s ă î și
satisfac ă o astfel de dorin ță . Aceast ă tensiune între Ego și Super-Ego va genera o angoas ă
intens ă. Inconvenientul cauzat de dramatizare este valabil pentru t oate povestirile.
Deseori r ăspunsul copilului este prea scurt, dar sub banalitatea sa se poa te ascunde un
conflict neexprimat. De aceea, este nevoie s ă se pun ă întreb ări ulterioare, pentru a se
aprofunda r ăspunsul, pentru a se ob ține toate informa țiile ce sunt con ținute implicit în primul
răspuns dat de subiect.

Evaluarea
În majoritatea cazurilor, un singur r ăspuns este suficient pentru a scoate la iveal ă
existen ța unei probleme. Totu și, pentru a formula o judecat ă mai sigur ă este bine a se lua în
considerare toate r ăspunsurile, pentru c ă astfel cre ște posibilitatea eviden țierii conflictului.
În general, autoarea arat ă c ă se poate presupune existen ța unui complex în prezen ța
unora dintre urm ătoarele aspecte în comportamentul subiectului:
1. Răspuns imediat în a șteptare.
2. Prezervarea complexului în r ăspunsul la alte povestiri.
3. Răspunsul șoptit dat repede.
4. Refuzul de a r ăspunde la una dintre povestiri.
5. Tăcere și rezisten ță la r ăspuns.

59
6. Subiectul cere s ă reînceap ă proba.
L. Duss prezint ă o list ă de r ăspunsuri date de subiec ții s ăi normali, ca și liste cu
răspunsurile date de subiec ții nevrotici, de la care putem ob ține r ăspunsuri de tip patologic.

Răspunsuri normale:
1. Povestirea p ăsării
Mica pas ăre va zbura pe o ramur ă din apropierea cuibului.
Va zbura spre mama sa.
Va zbura spre tat ăl s ău pentru c ă este mai puternic.
Va r ămâne pe p ământ și va plânge pân ă ce p ărin ții vor veni s ă-l caute.
2. Povestirea anivers ării c ăsătoriei
S-a dus s ă strâng ă flori pentru p ărin ți.
S-a dus s ă se joace.
Nu îl/o intereseaz ă conversa ția.
A primit o not ă proast ă la școal ă și s-a dus s ă se a șeze pe o buturug ă din gr ădin ă.
3. Povestirea mielului
Va merge s ă m ănânce iarb ă.
Va c ăuta lapte în alt ă parte (la o alt ă oaie).
Este un pic sup ărat, dar va merge s ă m ănânce iarb ă.
4. Înmormântarea
Subiectul va indica o persoan ă ce a decedat recent în familia sa.
Este o persoan ă în vârst ă, bunicul/bunica.
Este cineva important, sau un oaspete, de aceea lumea se i ntereseaz ă.
5. Povestirea fricii
Frica de a lua o b ătaie.
Frica de a lua o not ă proast ă.
Frica de un animal.
Frica de r ăzboi.
Frica de a-i muri singurul p ărinte.
6. Povestirea elefantului
Copilul a v ăzut o alt ă juc ărie mai frumoas ă, și a lui nu-l mai intereseaz ă.

60
Nu elefantul s-a schimbat, ci copilul care a crescut și nu-l mai intereseaz ă s ă se joace.
Nu s-a schimbat.
Și-a schimbat pielea.
În tip ce copilul lipsea, îngrijitoarea a v ărsat ap ă pe elefant.
7. Povestirea obiectului construit
I-l va da mamei. Se va juca cu el și apoi i-l va da mamei, dac ă i-l va cere.
Îl va ar ăta tuturor.
8. Plimbarea cu tata sau cu mama
Mama/Tat ăl este mul țumit ă/mul țumit.
Mama a preg ătit o mas ă gustoas ă.
Mama/Tat ăl a muncit mult și arat ă obosit ă/obosit.
S-au întors prea târziu de la plimbare și tat ăl/mama era îngrijorat/îngrijorat ă.
Mama/tat ăl a primit o veste proast ă în timpul absen ței lor.
9. Povestirea anun țului
Mama vrea s ă-i spun ă o poveste.
Este vorba de o mas ă bun ă sau de o vizit ă.
Mama a primit o veste bun ă.
Mama vrea s ă-i dea sfaturi despre cum s ă-și fac ă lec țiile sau sfaturi despre via ță
(generale).
10. Visul urât
Nu știu pentru c ă eu nu visez.
A visat un r ăzboi.
A visat un animal care-l/o mânca.

Răspunsuri patologice
1. Povestirea p ăsării
Va r ămâne pe p ământ.
Dac ă încearc ă s ă zboare, va c ădea și va muri.
S-a ridicat de la p ământ, dar dac ă va ploua mai tare va muri.
Mama și tat ăl îl vor ascunde într-o tuf ă, dar va muri.
2. Povestirea anivers ării c ăsătoriei

61
Copilul s-a dus în gr ădin ă pentru c ă se sim țea stânjenit. (De ce se sim țea stânjenit?)
Pentru c ă era aniversarea p ărin ților săi, și mama nu vroia s ă-i dea tort, acela era numai pentru
tat ăl s ău.
S-a dus în gr ădin ă pentru c ă vroia s ă stea singur. (De ce vroia s ă stea singur?) Pentru
că nu vroia s ă stea în cas ă, tat ăl și mama f ăceau zgomot și copilului nu-i pl ăcea. (Cum f ăceau
zgomot tata și mama?) Se distrau împreun ă. (Unde dormi la tine acas ă?) În camera p ărin ților
mei.
Pentru c ă s-a dus s ă m ănânce în gr ădin ă, neavând destul ă mâncare.
Prefera s ă fie singur.
Probabil c ă a v ăzut un alt copil mai vesel ca el și este nemul țumit de ceva. (De ce
anume?) Se gânde ște c ă nu este distractiv ca p ărin ții s ă vorbeasc ă amândoi și ca el s ă r ămân ă
singur. Se gânde ște c ă p ărin ții se distreaz ă prea mult și copiii insuficient.
A plecat pentru c ă nu se sim țea în largul s ău la aceast ă petrecere, pentru c ă înainte a
fost r ău, insuportabil. Nu vrea s ă fac ă pe ipocritul.
Copilul se simte izolat, melancolic, gelos pentru c ă mama sa este atât de iubit ă de tat ăl
său, se simte în plus, un str ăÎn în aceast ă dragoste.
Este foarte simplu: este sup ărat c ă nu se ocup ă suficient de el, și c ă petrecerea este
pentru p ărin ții s ăi.
3. Povestirea mielului
Va merge s ă caute lapte la o alt ă doamn ă. (Mielul va mânca iarb ă?) Da, va mânca, dar
este foarte sup ărat pe mam ă, îi va repro șa multe. Cred c ă va muri.
Nu va fi foarte mul țumit, dar se va duce s ă m ănânce iarb ă, va fi furios pe mama sa, îl
va lovi pe cel mic și va pleca s ă m ănânce iarb ă.
Va fi gelos, va pleca departe și nu va mai privi la mama sa, ba chiar va încerca s ă-și
găseasc ă alta, dar nu va reu și. Va deveni cu timpul din ce în ce mai plÎn de ura împotriva
celuilalt, îl va împinge și va încerca s ă-l loveasc ă cu capul, dar mai presus de orice se va
îndep ărta.
Va încerca s ă arate c ă este superior și va bea în grab ă laptele de la mama, chiar dac ă a
băut suficient înainte. Nu va l ăsa nimic celuilalt și apoi va merge s ă pasc ă iarb ă.
Se va preface c ă este s ătul, pentru a nu p ărea c ă-l intereseaz ă.
Dac ă se va sup ăra va încerca s ă-l împing ă pe cel ălalt miel într-o tuf ă cu spini.
Se va gândi: „Nu mai are lapte!”, și nu va ști de ce, dar se va supune. Va merge
imediat s ă m ănânce iarb ă spunând: „Este dezgust ătoare!”, și va fi sup ărat pe mama și pe cel
mic, și inima sa va fi neagr ă de sup ărare. De fiecare dat ă când cel mic se va apropia îl va lovi
cu coarnele pentru a-l face s ă se supere.
Se va sup ăra și-l va lovi pe cel mic.
4. Înmormântarea
Este fat ă.

62
Era un lup, un leu, sau poate un copil. (De ce a murit?) Pentru c ă era r ău și trebuia s ă
moar ă.
Tat ăl s ău.
E tat ăl sau mama unui copil, poate un copil.
Fiul cel mare.
Tat ăl.
5. Povestea fricii
Pentru c ă a venit vr ăjitoarea. (De ce a venit vr ăjitoarea?) Pentru a-l ucide. (De ce vrea
vr ăjitoarea s ă-l ucid ă?) Pentru c ă fata/b ăiatul era uneori bun ă/bun, uneori r ău/rea.
Îi este fric ă de un ho ț care vrea s ă-l ucid ă. (De ce ar vrea ho țul să-l ucid ă?) Pentru c ă
acesta i-a strigat vorbe urâte, pentru c ă nu-l place pe ho ț.
Îi este fric ă c ă-l va mânca lupul. (De ce ar vrea lupul s ă-l m ănânce?) Pentru c ă este un
copil foarte, foarte r ău.
Îi este fric ă de diavol. (Ce vrea s ă-i fac ă Diavolul?) Vrea s ă-l pun ă în cazanul cu foc.
(De ce?) Pentru c ă nu și-a ascultat p ărin ții. (De ce nu și-a ascultat p ărin ții?) Pentru c ă este
sup ărat pe mama sa.
Îi este fric ă s ă fie singur, s ă se piard ă.
Îi este fric ă c ă mama lui îl va lovi pentru c ă nu a ascultat-o niciodat ă.
Îi este fric ă de șerpi.
6. Povestea elefantului
I-au retezat trompa.
S-a îmboln ăvit pe nea șteptate și este pe moarte.
I s-a spart un filde ș.
Când î și rote ște trompa se vede c ă s-a spart. (Ce gânde ște copilul?) Se face palid și
ceva se sparge în el.
Și-a rupt trompa și copilul este furios, sau dezam ăgit și trist.
7. Povestea obiectului construit
Îl va p ăstra pentru sine. (Dac ă mama i-l va cere, el i-l va da?) Nu, pentru c ă este al lui
și el l-a f ăcut.
Nu i-l va da pentru c ă este foarte frumos, nici m ăcar dac ă îl va cere, îl va p ăstra pentru
el.
Îl va p ăstra în camera sa, dar nu-l va ar ăta nim ănui, pentru c ă lumea este prea proast ă
pentru a-l aprecia.
8. Plimbarea cu mama sau cu tata

63
Tata și-a schimbat înf ățișarea pentru c ă s-a transformat într-un soldat și eu cred c ă este
foarte sup ărat pe copilul s ău. (De ce?) Pentru c ă s-a purtat urât cu mama în p ădure. (Ce a
făcut?) A lovit-o!.
Tat ăl și-a schimbat aspectul pentru c ă este bolnav, a r ăcit, e bolnav r ău, ceea ce nu-i va
pl ăcea mamei.
Tat ăl nu a vrut să vin ă cu ei, a r ămas s ă lucreze, dar nu este mul țumit. (De ce?) Pentru
că nu a stat cu mama. (Ce l-a împiedicat s ă stea cu mama?) Copilul, care a luat-o pe mama.
Mamei îi este team ă de ceea ce au f ăcut împreun ă în p ădure, de ceea ce se putea
întâmpla. (Ce se putea întâmpla?) Îi era team ă c ă tat ăl s ău s ă nu încerce s ă seduc ă fata.
Mama este geloas ă.
9. Povestea anun țului
Mama îi spune c ă nu trebuie s ă mearg ă pe strad ă. (De ce?) Pentru c ă îl va lovi o
ma șin ă.
Mama vrea s ă-i spun ă c ă nu a fost cuminte și c ă nu a ascultat-o.
Mama îl va anun ța de moartea tat ălui s ău, a fra ților și a surorilor sale, sau de o boal ă
grea.
10. Visul urât
Pentru c ă au luat trompa elefantului.
A visat c ă mama sa murise. (Ce s-a întâmplat?) A fost lovit ă de o ma șin ă.
Un om r ău l-a ucis cu un cu țit mare. (De ce a f ăcut omul asta?) Pentru c ă b ăiatul vroia
să treac ă strada s ă mearg ă la el.
Că diavolul a venit s ă-l ia. (De ce?) Pentru c ă nu ascult ă niciodat ă.
A visat c ă r ămăsese singur. (De ce era singur?) A șa a vrut el. Îi era mai bine singur.
(Cum poate ajunge s ă fie singur?) Se poate pierde, poate gre și strada sau c ădea într-o groap ă
și muri.
A visat c ă era cineva în camer ă care vroia s ă-l ia, un ho ț de copii.
Am insistat în prezentarea acestei probe pe identificarea tipurilor de complet ări de
povestire pe care le poate realiza copilul întrucât, de și con ținutul lor arat ă provenien ța str ăin ă,
proba este u șor de folosit la pre școlari. Sunt psihologi care o folosesc în activitatea lor
obi șnuit ă iar rezultatele unei atari examin ări ne arat ă succese în interrela ția psihologului cu
pre școlarul. De asemeni sunt speciali ști care vorbesc despre cre șterea gradului de audien ță al
povestirilor la sondarea tensiunilor interne ale unor copii provenind din familii conflictogene.
Acestora ar trebui s ă li se aplice proba Koch și eventual DAP ori, la vârsta școlar ă proba
Rosenzweig (varianta pentru copii).

64

5.3. Testul apercep ției (TAT – pentru adul ți – Murray și pentru copii TAC –Bellak,)

5.3.1.TESTUL DE APERCEP ȚIE TEMATIC Ă – T.A.T. – Murray

Este un test proiectiv elaborat de H. Murray, care încearc ă s ă descifreze personalitatea
subiectului analizând povestirile pe care acesta le face pe marginea unei serii de imagini
(tablouri). Prima variant ă a testului a ap ărut în anul 1935, împreun ă cu primul manual de
interpretare.

Murray a fost puternic influen țat de Freud și de Jung (cu care și-a f ăcut analiza personal ă); el
a elaborat o teorie complex ă, sofisticat ă despre personalitate. În esen ță , inten ția lui este s ă
depisteze trebuin țele latente ale oamenilor; în viziunea lui, acestea se desc arc ă într-un mod
mai subtil, indirect, în compara ție cu trebuin țele manifeste, care se satisfac direct. Spre
exemplu, trebuin ța erotic ă tinde s ă se descarce printr-o serie de conduite simbolice, indirecte.
În povestirea despre o anumit ă imagine (tablou), subiectul va proiecta dorin țele sau
trebuin țele sale.

Freud a fost primul care a studiat și eviden țiat sensurile psihologice ale operei de art ă, din
perspectiv ă psihanalitic ă, psihodinamic ă. Psihocritica încearc ă să surprind ă personalitatea
autorului în operele literare, plecând de la structura nara țiunilor și de la conflictele abordate.

TAT-ul a fost „capturat“ de psihanaliz ă, care i-a asigurat larga r ăspândire, mai ales în practica
clinic ă, situându-se printre primele cinci teste aplicate în lume.

Termenul de apercep ție implic ă faptul c ă, atunci când elaboreaz ă o povestire dup ă una dintre
imaginile testului, subiectul pleac ă de la ni ște date perceptive reale (con ținutul real al plan șei),
dar care sunt interpretate, dramatizate și puse în rela ție într-o structur ă narativ ă în func ție de
subiectivitatea individului. Altfel spus, se merge de la sim pla recunoa ștere perceptiv ă a
personajelor și obiectelor la proiec ție, adic ă la interpretare subiectiv ă; de la datele perceptive
impersonale la obiectele interne ale subiectului.

Materialul testului
TAT con ține 31 de plan șe, dintre care una este alb ă; plan șele se aplic ă diferen țiat, în func ție
de sexul și vârsta subiectului: plan șele marcate BM se aplic ă doar b ăie ților și bărba ților; cele
marcate GF – doar fetelor și femeilor; cele marcate MF – doar adul ților, b ărba ți și femei; cele
marcate B – doar b ăie ților; cele marcate G – doar fetelor; cele marcate BG – doa r copiilor,
băie ți și fete. Plan șele f ără ini țiale se aplic ă tuturor subiec ților.

Con ținutul plan șelor se refer ă la situa ții universal umane, mai ales din punct de vedere
interpersonal, reprezentând în linii mari diferite combina ții între sexe și vârste. Principalele
informa ții de dedus din TAT se refer ă la rela ția cu sexul opus și la cea cu figurile parentale.
Unii autori afirm ă c ă plan șele au un con ținut latent care activeaz ă în mintea privitorului
fantasme cu privire la: rela ția parental ă, rela țiile de familie, rela țiile subiectului cu mediul de
origine, preocup ările subiectului, tendin țele suicidare, culpabilitatea, agresivitatea fa ță de
sexul opus, rela ția heterosexual ă.

Aplicarea

Se face în dou ă ședin țe, la interval de o zi; la prima ședin ță se aplic ă 10 plan șe (primul set).
Instructaj : „Am s ă v ă ar ăt ni ște imagini și v-aș ruga s ă face ți, la fiecare, câte o mic ă
povestire. M ă intereseaz ă s ă-mi spune ți în acea povestire ce s-a întâmplat înainte , ce se

65
întâmpl ă acum și cum se va termina, punând accentul pe ceea ce simt și gândesc personajele.
Pentru fiecare povestire ave ți cinci minute.“

Unii autori recomand ă s ă i se men ționeze subiectului c ă nu este vorba de o prob ă de
imagina ție, pentru a evita posibilele inhibi ții. Este foarte important s ă nu se aplice testul dac ă
subiectul este foarte obosit sau anxios – oboseala afecteaz ă drastic capacitatea mental ă,
imagina ția, proiec ția.

Dac ă subiectul a în țeles instructajul, i se prezint ă prima plan șă și, din acel moment,
examinatorul trebuie s ă noteze cât mai fidel verbaliz ările subiectului. Fiindc ă exist ă subiec ți
care vorbesc repede, aceast ă sarcin ă se poate dovedi dificil ă, astfel c ă o variant ă eficient ă este
o tehnic ă de înregistrare audio. Exigen ța de a nota fidel discursul subiectului se datoreaz ă
faptului c ă, pentru interpretare, sunt relevante de multe ori și nuan țele limbajului, poticnirile,
revenirile, variantele alternative la o poveste.

Examinatorul nu are voie s ă intervin ă în povestirile subiectului, cu câteva excep ții :
1. Când discursul subiectului la o plan șă este pur descriptiv: examinatorul poate spune
„M ă intereseaz ă ce s-a întâmplat înainte, ce se întâmpl ă acum, ce simt personajele și
cum se va termina.“
2. Când subiectul omite s ă spun ă ce s-a întâmplat înainte sau cum se va termina.
3. Când subiectul face povestiri prea lungi sau prea scurte. Poves tirile lungi sunt
chinuitoare pentru examinator, presupun consum mare de timp și adesea aduc
informa ții nerelevante, redundante; subiectului i se poate cere: „Încear c ă s ă fii mai
concis; ai cinci minute pentru o povestire, nu mai mult.“ Povesti rile scurte,
sărăcăcioase relev ă pu ține informa ții și sugereaz ă rezisten țe; subiectului i se poate
spune: „M ă intereseaz ă s ă-mi spui în detaliu ce simte și ce gânde ște personajul.“
4. Subiectul nu recunoa ște un anumit obiect din imagine. Poate fi ajutat cu întreb ări de
tipul: „ce e asta?“, „ce obiect e ăsta?“.

La un interval de minimum o zi se poate aplica al doilea test de plan șe. Instructajul
este similar, dar subiectul poate fi îndemnat s ă dea frâu liber imagina ției.

Dup ă faza a doua de aplicare este recomandabil s ă se fac ă și ancheta povestirilor . Scopul
anchetei este s ă se identifice la fiecare povestire sursa acesteia, atun ci când e posibil.
Subiectului i se cite ște fiecare povestire și este întrebat: „De unde te-ai inspirat?“ „De unde ți-
a venit ideea?“ Sursele de inspira ție pot fi multiple: c ărți, filme, experien țe de via ță reale,
proprii sau ale altcuiva.

Interpretarea

Parcurge dou ă secven țe: analiza de con ținut și analiza formal ă. Analiza de con ținut se
ocup ă de con ținutul propriu-zis al povestirilor: personaje, ac țiuni, relații, dorin țe, sentimente,
simboluri, teme. Analiza formal ă vizeaz ă gradul de implicare a subiectului în sarcin ă,
comportamentul lui în timpul test ării (exclama ții, plâns etc), limbajul folosit, dac ă discursul a
fost coerent sau dezlânat, cât de inedite, imaginative s au de banale sunt povestirile.

Analiza de con ținut este în egal ă m ăsur ă important ă și dificil ă. Dificult ățile implic ă faptul c ă,
de multe ori, este greu de f ăcut trecerea de la o produc ție imaginativ ă (povestea) la
comportamentul din via ța reală a subiectului, fiind implicate: imaginea de sine con știent ă, eul
ideal (cum ar vrea subiectul s ă fie) și eul detestat (tr ăsăturile sale negative). Acest tip de
analiz ă va p ăstra o anumit ă coeren ță și obiectivitate, putându-se ghida dup ă urm ătoarele
principii :

66
1. Principiul proiec ției : subiectul î și proiecteaz ă anumite dorin țe, temeri, conflicte în
povestirile sale, î și tr ădeaz ă subiectivitatea.
2. Principiul realismului narator : situa țiile și personajele întâlnite în povestiri se pot
reg ăsi în via ța real ă a subiectului (direct sau cu unele modific ări, deghiz ări). Acest
principiu nu trebuie confundat cu realismul naiv în interpretarea pov estirilor și trebuie
ținut cont și de con ținutul plan șei.
3. Principiul structurii : orice ac țiune, emo ție, tr ăsătur ă sau dorin ță a personajelor este
relevant ă sau semnificativ ă numai dac ă este pus ă în contextul întregii povestiri sau al
altor povestiri. De exemplu, dac ă subiectul are o mare dorin ță de reu șit ă social ă, o
mare ambi ție, dar n-o poate satisface datorit ă unui complex matern, el ajunge s ă
adopte un stil pasiv, resemnat.
4. Principiul repeti ției (al frecven ței): cu cât se repet ă mai des în povestirile subiectului
o anumit ă tr ăsătur ă acordat ă personajelor, o anumit ă ac țiune, un anumit tip de rela ție,
o anume motiva ție sau o anume tem ă, cu atât elementul respectiv este mai important
pentru subiect, mai definitoriu și tinde s ă se manifeste și în comportamentul deschis.
5. Principiul intensit ății afective : cu cât o poveste suscit ă emo ții mai intense din partea
subiectului, cu atât tema acelei povestiri este mai importa nt ă pentru el. Indicatorii în
aceast ă privin ță sunt: exclama țiile, tonul povestirii, m ărimea povestirii.

Pa și de interpretare în analiza povestirilor

1. Identificarea eroului povestirii . Eroul este protagonistul nara țiunii, personajul c ăruia i se
acord ă cea mai mare aten ție în povestire; de regul ă, are acela și sex și aproximativ aceea și
vârst ă cu a subiectului. Eroul este personajul cu care subiectul se i dentific ă cel mai
puternic. Dorin țele, temerile, preocup ările sau conflictele eroului sunt și ale subiectului,
transpuse în mod real sau într-o form ă metaforic ă, deghizat ă.
2. Identificarea dorin țelor și aspira țiilor eroului . Dorin țe: de afiliere, de agresivitate, de
reu șit ă social ă, de iubire, de curiozitate, de joc etc. Dorin țe u șor de identificat: de câ știg,
agresive, erotice, de putere. Greu de identificat (complexe , sofisticate): de a salva un om;
religioase; de cunoa ștere de sine, de devenire spiritual ă. Se identific ă modul în care eroul
este caracterizat: în mod direct sau în mod indirect – prin comport amentele sale în cadrul
pove știi: persoan ă activ ă sau pasiv ă, matur ă sau imatur ă, inhibat ă sau impulsiv ă etc.
Aceste dorin țe, caracteristici, trebuin țe sunt și ale subiectului, ținând de imaginea de sine.
3. Identificarea interac țiunilor dintre erou și mediul lui fizic sau social : interven ții
favorabile, de ajutor sau nefavorabile – menite s ă-l suprime, s ă-l umileasc ă, s ă-l împiedice
în realizarea scopurilor. Se identific ă și tipul rela țiilor obiectuale ale individului: obiecte
sau persoane investite pozitiv sau negativ în lumea lui; re la ția cu sexul opus; rela ția cu
figurile parentale; interac țiunile om-mediu (redate simbolic, nu direct).
4. Sintetizarea concluziilor de la fiecare povestire , punându-se accent pe temele sau
ac țiunile care apar mai frecvent; se iau în calcul și deznod ămintele (subiec ții depresivi,
spre exemplu, vor tinde s ă fac ă finaluri nefericite).
Implica țiile diagnostice ale analizei povestirilor
1. Recunoa șterea unei st ări depresive . Se constat ă o inhibare a ideilor, lips ă de
productivitate ideatic ă, s ărăcie a imagina ției. Cu cât subiectul este mai deprimat, cu atât
povestirile TAT vor fi mai reci, mai s ărace în con ținut și în idei. Din punct de vedere
tematic, multe povestiri au finaluri lugubre și con ținuturi morbide; adesea, în formele
psihotice ale depresiei, predomin ă tema p ăcatului, a isp ăș irii. Din punct de vedere
comportamental, adesea un subiect depresiv poate începe s ă plâng ă în fa ța unor imagini
care-l șocheaz ă – în general, cele care suscit ă teme ale triste ții.

2. Recunoa șterea unor tendin țe psihotice (schizofrenice). Apar adesea con ținuturi
inacceptabile, șocante, cu o puternic ă tent ă sexual ă și/sau agresiv ă (homosexualitate,
perversiuni, paricid, matricid, incest etc). Apar, de as emenea, tema retragerii din lume,

67
fantezii sau fantasme bizare. Poate ap ărea o logic ă stupid ă, infantil ă sau bizar ă în
explicarea comportamentului personajelor. Pot ap ărea verbaliz ări particulare de tipul: „O
situa ție imaginar ă care sugereaz ă un conflict religios care nu m ă intereseaz ă și de care nu
sunt îngrijorat“ (la plan șa 11); subiectul poate folosi neologisme, unele inventate de el.

3. Recunoa șterea labilit ății afective (a hiperemotivit ății). Exist ă subiec ți care reac ționeaz ă
afectiv excesiv la stimulii plan șelor – suspin ă, exclamă, fac comentarii des, pun accentul
pe emo țiile personajelor, uneori plâng. Exemplu de comentariu: „Doamne , arat ă îngrozitor
plan șa asta, nu suport s-o v ăd, lua ți-o de-aici!“

4. Recunoa șterea tendin țelor obsesiv-compulsive . Ace ști subiec ți au o dorin ță intens ă de a-
și bloca afectele, de a se izola de ele. În general, povesti rile lor sunt pur descriptive;
adesea critic ă fervent imaginea (sesizeaz ă și accentueaz ă faptul c ă acolo sunt lucruri care
nu se potrivesc). Apare uneori tendin ța la intelectualizare excesiv ă, alteori incapacitatea de
a se hot ărî ce scenariu s ă aleag ă pentru o anumit ă imagine. Tendin țele intelectualiste pot
implica referiri la chestiuni controversate din psihologie, știin țe, filosofie. Adesea,
obsesiv-compulsivilor cu asemenea tendin țe le plac și neologismele sfor ăitoare,
pompoase.

5. Recunoa șterea tendin țelor agresive inhibate . Ele sunt mai semnificative când apar
plan șe care nu suscit ă, în general, agresivitatea. Pentru a depista aceste tendin țe și cât de
puternice sunt, se num ără în protocol apari ția elementelor agresive, sadice. Unii subiec ți
care î și inhib ă propria agresivitate o exprim ă prin elemente sadice sau morbide, dar care se
petrec f ără inten ția eroului. În povestirile în care agresivitatea este atri buit ă direct eroului,
este mai probabil ca subiectul s ă se manifeste agresiv și în via ța real ă.

6. Recunoa șterea tendin țelor paranoide. Se pot exprima prin teme ale suspiciunii,
spionajului, pând ă și atac din spate, prin critici moraliste ale personajelor sa u printr-un
comportament suspicios în situa ția de testare.

În general, dac ă subiectul vorbe ște la persoana întâi într-o povestire, aceasta denot ă o
implicare afectiv ă sau un conflict foarte puternic.

5.3.2.TESTUL APERCEP ȚIEI PENTRU COPII – Bellak

– copilul î și face propriile pove ști dup ă plan șele pe care psihologul i le pune în fa ță
– este un test proiectiv pentru 3-10 ani
– 10 tipuri de plan șe alb negru în varianta originala și color în varianta modern ă
– 10 plan șe care descriu animale în diferite situa ții
– răspunsurile copilului sunt înregistrate cuvânt cu cuvânt și apoi interpretate

TAC este o metoda proiectiv ă aperceptiv ă de investigare a personalit ății prin
studierea semnifica ției dinamice a diferen țelor individuale în perceperea stimulilor
standard.
– TEST PROIECTIV = proiecteaz ă nivelul, imaginea, percep ția senzorial ă, latura perceptiv ă,
cognitiv ă și emo țional ă, ajungând în latura dinamic ă a personalit ății umane (temperament,
comportament și atitudine)
– scoate necon știentul, incon știentul și subcon știentul din copil
– necon știent = incon știent + subcon știent (dupa Adler)
– testul proiectiv este proiec ția persoanei pe hârtie, pe un suport, pe o imagine, pe o poveste,
pe o fabul ă
– el se proiecteaz ă prin ceea ce face și se adapteaz ă prin testul proiectiv, complet necenzurat
– testul proiectiv este o metod ă de m ăsurare a percep ției

68
– interpretarea specialistului este calitativ ă și validarea se face prin semnifica ție (îl întrebi pe
client cât de mult îl reprezint ă ceea ce îi spui despre el)
– printr-un test proiectiv, psihologul clinician caut ă să identifice semnifica ția aspectelor de
normalitate vs anormalitate și a diferen țelor individuale privind o percep ție standard
– te raportezi cu povestea la elementele de raportare
– prin TAC înțelegem rela ția copilului cu figurile și pulsiunile importante
– imaginile au fost folosite pentru:
• probleme de hr ănire (oralitate)
• rivalit ățile dintre fra ți
• aspecte fa ță de figurile parentale (nu sunt în mod obligatoriu mama și tata)
• rela ția copil-părin ți (tiparul rela ției)
• rela ția de cuplu
– modul în care copilul percepe aceste lucruri (care este zona de : normalitate- anormalitate)
– referirea este f ăcut ă la Complexul Oedipian (zona negativ ă -> îndep ărtarea, zona pozitiv ă ->
apropierea)
• identific ă fantezia copilului când surprinde p ărintele în timpul actului sexual
• fantasma copilului despre agresiune (auto sau heteroagresiune)
• felul în care copilul accepta sau nu lumea adultului
• temerile (anxiet ățile, fobiile) raportate la singur ătatea în timpul nop ții și posibilitatea
masturb ării
– masturbarea < 16 ani b ăieti 100% și < 16 ani fete 76%
– un copil care se masturbeaz ă prin autocunoa ștere (mângâieri, mi șcari, acte) își provoac ă
pl ăcere și nu se va feri pentru c ă nu știe c ă nu este normal (nu con știentizeaz ă)
– pentru copiii institutionaliza ți (care nu sunt schimba ți, au eritem, prurit, se scarpin ă) =>
început de comportament masochist => durerea+ mânc ărimea este blocat ă de pl ăcere
– fetele (complexul castr ării): apropiere+agresor, distan țare => tipar de tulburare de identitate
sexual ă
– dac ă copilul se fere ște => comportament înv ățat (de la cineva sau având acces la materiale)
• comportamentul la toalet ă, igiena personal ă
• modul și felul în care p ărintele înțelege, trateaz ă și r ăspunde acestor lucruri
– atitudinea negativ ă înt ăre ște comportamentul și anxieteaz ă copilul

!!!! COPIII ÎNTELEG ORICE, SINGURA PROBLEM Ă ESTE MODUL CUM
INTERPRETEAZ Ă – O FAC RAPORTÂNDU-SE LA EXPERIEN ȚA LOR DE VIA ȚĂ

ALIENAREA = modalitatea prin care unul dintre p ărin ți (apar țin ător) caut ă să-l influen țeze
pe copil pentru a-l refuza pe cel ălalt p ărinte (de a vorbi cu el, de a face activit ăți cu el)
– copilul preia vocabularul, st ările, tensiunea, repro șurile și nemul țumirile p ărintelui alienator

– dac ă copiii fac direct transla ția c ătre oameni, notezi povestea a șa cum o spune
– felul cum psihologul observ ă schimb ările motivelor și fantasmelor inventate de copii

ALIANTA
Azi mi-am propus s ă ne jucam. Vrei sa te joci cu mine? Uite, aici am un tablou. Eu v ăd
(descriu ce v ăd eu în plan șă). Tu mai vezi și altceva?
– încurajezi copilul s ă intre în joc și induci o atitudine pozitiv ă
– productivitatea cre ște dac ă psihologul știe s ă interac ționeze cu copilul și cre ște gradul de
adaptare al copilului
– atitudinea negativ ă duce la cre șterea anxiet ății și agresivit ății

INSTRUCTAJ
 avem aici niste pove ști extraordinare, dar nu sunt înc ă scrise. Vrei s ă le scriem
împreun ă?

69
 hai s ă-ți explic cum ar trebui s ă le facem: A fost odat ă ca niciodat ă, c ă de n-ar fi nu s-
ar povesti…
 a fost o familie de …..care mâncau întotdeauna împreuna pentr u că ei doreau s ă fie
împreun ă. Era important pentru ei s ă respecte mesele principale și mama lor….
 asta e povestea mea. Spune-o și tu pe a ta.
 dar înainte de mas ă ce f ăceau?

– copilul mic este mai expeditiv și îl aju ți cu întreb ări:
Ce vezi la puii aceia? Cum stau? Când au ajuns acolo? Ce m ănânc ă acolo? unde erau înainte
să mănânce? Ce se întampl ă dup ă ce m ănânc ă?
– povestirea are mai multe secven țe
– NU treci mai departe dac ă nu spune povestea => MINIM ce este în imagine și ce va urma

PSIHOLOGUL se comporta:
o receptiv
o cooperant
o foarte atent la detalii
o proactiv
o imaginativ
o să aproximeze ceea ce va urma și cum lucreaz ă copilul, dar NU va da niciodat ă
sugestii!

– avem voie s ă întrerupem, s ă ne clarificam și în tot ceea ce not ăm s ă fim convin și c ă sunt
cuvintele copilului, nu ale tale
– avem voie s ă întreb ăm, putem cere dezvoltarea anumitor lucruri, justificarea pentr u anumite
nume, vârste, nume de locuri și chiar întreb ări despre un anumit sfâr șit al unei poevestiri
– nu for țezi cu întreb ările => revii la o ședin ță ulterioar ă
– dac ă copilul spune c ă doarme și viseaz ă, te legi de vis
– aten ție la gesturi, mimic ă, postur ă
– al ți copii au zis a șa povestea lor dar alegi din ceea ce a fost, NICIODAT Ă din ce va urma!!!
– PLAN ȘELE SE ADMINISTEAZ Ă ÎN ORDINE!!!!
– probleme de rivalitate între fra ți => plan șele 1,4
– func țiile Eului
– comportamentul copilului este notat și comparat cu pove știle și interpretarea lor

TEME TIPICE (r ăspunsuri)

PLAN ȘA 1
• a fi sau a nu fi hr ănit de p ărin ți
• rivalitate între fra ți
• hrana = recompens ă, pedeaps ă
• oralitate => frustrare, satisfac ție

PLAN ȘA 2
• identificarea figurii mam ă-tat ă
• lupta / cooperare
• autonomia copilului
• teama de pedeaps ă, îngrijorare
• masturbare, castrare, agresiune

PLAN ȘA 3
• figura patern ă binevoitoare sau periculoas ă
• instrumente de agresiune (bastonul)

70
• proces defensiv
• supunere / autonomie
• confuzia rolurilor

PLAN ȘA 4
• rivalitate între fra ți
• originea copiilor
• rela ția cu mama
• independen ță și autonomie
• fug ă de pericol

PLAN ȘA 5 => întreb ări calitative
• manipulare și explorare
• presupuneri
• implicare emo țional ă

PLAN ȘA 6 => întreb ări calitative
• gelozie
• masturbare

PLAN ȘA 7
• teama de agresiune și modalitatea de a face fa ță
• anxietate
• teama de castrare

PLAN ȘA 8
• constela ția familiei
• figura dominant ă
• oralitate

PLAN ȘA 9
• teama de întuneric, de a fi l ăsat singur
• curiozitate
• abandon

PLAN ȘA 10
• pedeaps ă
• moralitate
• control sfincterian, masturbare
• tendin țe regresive

INACURATE ȚE PERCEPTUAL Ă
– apare între 3-7 ani – anumi ți copii nu cunosc anumite elemente din plan șe și le interpreteaz ă
altfel
• PLAN ȘA 3: PIPA (<6 ani) și CONFLICT LEU- ȘOARECE (>6ani)
• PLAN ȘA 4: CANGUR, MARSUPIU/- BUZUNAR (<6ani)
• PLAN ȘA 7 : ABSEN ȚA CONFLICTULUI
– omisiunile la b ăie ți și la fete sunt diferite (obiect falic, castrare)

71
INTERPRETARE
1. Subiectului i se cere s ă perceap ă și s ă interpreteze semnifica ția pentu situa ție => subiectul
va spune povestea lui = procedura de asocia ție liber ă
– povestea => 2 variante:
• înainte+acum+dup ă
• acum+dup ă
– raportarea se face la valoare
– dac ă copilul ia din primele pove ști informa ția și o adapteaz ă la pove știle ulterioare => e ok
și îl las
– ABUZ: personajul abuzator prezent în toate pove știle sau în majoritatea lor
– testul arat ă personalitatea copilului, care este în formare, în schim bare
– formularul de analiz ă are 10 variabile
– poveste+întreb ări => apoi completezi în stânga erou, nevoi, etc
• este cineva care face acest lucru și tu îl cuno ști?
• cine face a șa?
– refuzul copilului – nu insi ști pentru că îl anxietezi
– dac ă un aspect nu apare în poveste, la și rubrica necompletat ă

MECANISME ADAPTATIVE

REFULARE = a reac ționa în interior (aduni sup ărarea în tine)
DEFULARE = a reac ționa în exterior
DENEGARE = te dezici de nega ție (nu recuno ști c ă ai negat)
ex. "dar eu nu am zis asta"
INTROIEC ȚIA = a interioriza ap ărarea (focusez spre sinele meu ap ărarea)
ANULARE RETROACTIV Ă = anuleaz ă, schimb ă ceva din trecut
RA ȚIONALIZARE = aduce din subcon știent în con știent mecanismul de ap ărare

INVENTARUL MECANISMELOR ADAPTATIVE ÎN R ĂSPUNSURILE LA TAC

COTE CRITICE => se trec la sfarsit

A.
– pentru prima poveste treci dac ă ai bun ătate
– dac ă ai mai multe, treci una singur ă (care este cea mai puternic ă, important ă, dominant ă)
B. notezi dac ă s-a anulat ceva din poveste

A+B => O SINGUR Ă CONSEMNARE PER POVESTE

– dupa ce s-au f ăcut totalurile, se noteaz ă cotele critice la A+B,C,D,E,F,G,H,I,J,K,L
Categoriile sunt aranjate cât mai grupat, în cadrul unui continuum, de la indicatori ai
controlului și constrângerilor, la indici de dezorganizare și pierdere a sim țului realit ății.
În rubrica ce precede fiecare item, se indic ă prin bifare (sau trecerea nr.plan șei) orice r ăspuns
de genul respectiv.
O poveste poate fi încadrat ă în mai multe categorii și – mai pu țin acolo unde este indicat – ea
poate fi bifat ă la mai mul ți itemi din diverse categorii.
Dup ă ce au fost cotate toate povestirile, se însumeaz ă nr.total de bif ări pentru fiecare categorie
în rubrica corespunz ătoare. Num ărul din paranteze de sub fiecare din aceste rubrici indic ă
num ărul minim de bif ări considerate a fi “ cota critic ă ” pentru acea categorie.

72
NIVELUL COTEI CRITICE

De la A până la G sunt cote critice pentru MECANISMELE DE AP ĂRARE
• la A &B
<5 => cota normal ă
>5 => aten ționare
• la C
<6 => cota normal ă
>6 => zona critic ă
• la D
=3 => cota normal ă
>3 => zona critic ă

• la E 3 => cota normal ă
• >3 => zona critic ă
– în aceea și poveste apare și E1 si E2 => lupta de putere => se puncteaz ă ambele
(dubla poveste)

• la F <4 => cota normal ă
• >4 => zona critic ă
• La G <4 => cota normal ă
• >4 => zona critica

• De la H pân ă la J sunt cote critice pentru FOBIC, IMATUR SAU
DEZORGANIZAT
• La H <3 => cota normal ă
• >3 => zona critic ă
• La I <2 => cota normala
• >2 => zona critic ă
• La J 0 cota normal ă
• >1 => zona critic ă

De la K la L sunt cote critice pentru IDENTIFICARE
• La K și la L
• L= sau >K => zona critic ă și se d ă 1 punct

Pentru m ăsurarea de la capitolul IDENTIFICARE, echivalentul cotei c ritice este
asigurat de compararea num ărului corespunzator de bif ări de la categoriile K si L.
Dac ă suma bif ărilor pentru L este egal ă sau mai mare decât suma de la K,
identificarea este considerat ă ca fiind confuz ă și contribuie cu o unitate la cota critic ă.
Măsurarea final ă cantitativ ă const ă în num ărul categoriilor care au înregistrat o
not ă critic ă si nu num ărul total de bif ări de la toate categoriile.
Pe baza rezultatelor cercet ărilor, un rezultat de minim 5 cote critice indic ă o
tulburare suficient de mare pentru a justifica o interv en ție clinic ă.

73

Bibliografie:

1. Corman L. (1967). Le test du dessin de famille , PUF.
2. de Castilla, D.(2001). Testul arborelui , Ed. Polirom, Ia și.
3. Davido, R. (1998). Descoperi ți-vă copilul prin desene , Ed. Image.
4. Jourdan-Ionescu, C. Laplanche (2003). Testul Desenul familiei , Ed. Profex, Timi șoara.
5. Koch, K. (2002). Testul arborelui , Ed. Profex, Timi șoara.
6. Minulescu, M. (2001) – Tehnici Proiective , Ed. Titu Maiorescu, Bucure ști
7. Royel, J. (1995). Que nous disent les dessins d` enfants , Les Editions du Journal des
Psychologues, Paris.
8. Raffier-Malosto, J. (red.) (1998). Le dessin de l’enfant , Ed. La Pensée Sauvage.
9. Stora, R. (coord.) (1978) – Le test d’arbre , PUF, Paris.
10. Widlöcher, D.(1977). L’interpretation des dessins d’enfants , Pierre Mardaga, Bruxelles.