Masterat: Finanțarea și Administrarea Afacerilor în Turism Servicii [307741]

Universitatea Andrei Șaguna din Constanța

Facultatea de Științe Economice

Masterat: [anonimizat]. Univ. Dr. Valentina Munteanu

Masterand: [anonimizat]

2018

CUPRINS

INTRODUCERE 3

CAPITOLUL I 5

ECOTURISMUL CA FORMĂ PRINCIPALĂ DE MANIFESTARE A TURISMULUI DURABIL. DEZVOLTAREA ECOTURISMULUI ÎN ROMÂNIA 6

1.1. ECOTURISMUL CA FORMĂ PRINCIPALĂ DE MANIFESTARE A TURISMULUI DURABIL 6

1.1.1. [anonimizat] 6

1.1.2. Ecoturismul – model de valorificare durabilă a resurselor turistice 7

1.2. DEZVOLTAREA ECOTURISMULUI ÎN ROMÂNIA 14

1.2.1. Resurse ecoturistice în România 14

1.2.2. Programe ecoturistice 18

CAPITOLUL II. 19

DELTA DUNĂRII CA DESTINAȚIE ECOTURISTICĂ 19

2.1. DELTA DUNĂRII. PREZENTARE GENERALĂ 19

2.2. ARIILE PROTEJATE 23

2.3. PRINCIPALELE FORME DE TURISM CARE SE POT DESFĂȘURA PE TERITORIUL REZERVAȚIEI BIOSFEREI DELTA DUNĂRII 30

2.4. TRASEE DE VIZITARE PE TERITORIUL REZERVAȚIEI BIOSFEREI DELTA DUNĂRII 31

CAPITOLUL III. 33

COMUNA CRIȘAN CA DESTINAȚIE ECOTURISTICĂ 33

3.1. [anonimizat]. PUNCTE DE INTERES TURISTIC 33

3.1.1. Aspecte sociale și culturale 37

3.2. POTENȚIAL DE DEZVOLTARE ZONALĂ 39

3.3. COMUNA CRIȘAN CA DESTINAȚIE ECOTURISTICĂ 41

LISTA FIGURILOR

Figura 1. 1. Aspecte importante conținute în noțiunea de turism durabil 7

Figura 1. 2. Activități incluse în sfera celor ecoturistice 9

Figura 1. 3. Ecoturismul ca segment de piață 10

Figura 1. 4. Zone incluse în Planul de management al ariei protejate 16

Figura 1. 5. Obiective de management ale planului de management al unei arii protejate 17

Figura 2. 1. Fotografie panoramică Delta Dunării 20

Figura 2. 2. [anonimizat] 22

Figura 2. 3. Localizarea Deltei Dunării 23

Figura 2. 5. Forme de turism în Delta Dunării 31

Figura 3. 1. Localizarea Comunei Crișan 34

Figura 3. 2. Crișan 35

Figura 3. 3. Caraorman 35

Figura 3. 4. Mila 23 36

Figura 3. 5. Casă tradițională comuna Crișan 39

Figura 3. 6. Punctele de atracție pe care le oferă comuna Crișan 41

[anonimizat], [anonimizat] a se putea realiza o [anonimizat] o deosebită atenție la ceea ce putem artistic numi „materia sa primă” [anonimizat] o parte, mediul înconjurător în general ([anonimizat]), [anonimizat], respectiv domeniul de desfășurare activității turistice.

[anonimizat], deoarece ocrotirea și conservarea mediului constituie condiții obligatorii pentru practicarea turismului. Explicația acestui fapt este relativ simplă și constă în aceea că includerea în produsele turistice a [anonimizat], [anonimizat] a [anonimizat], provenite din comercializarea acestor produse turistice.

Un al doilea aspect ce a determinat alegerea acestei teme în lucrarea de față îl constituie faptul că, deși în țara noastră resursele turistice nu au cunoscut un grad de degradare îngrijorător, degradarea acestora, însă, constituie o problemă demnă de urmărit, și de care trebuie să se țină cont, indiferent de strategia turistică adoptată la nivel național.

Nu în ultimul rând, însă, orientarea spre dezvoltarea turismului, ținându-se cont de potențialul turistic deosebit de variat și bogat al României, și de conservarea și ocrotirea acestuia, poate transforma țara noastră într-una cu un turism modern, dezvoltat și competitiv.

Pentru a realiza lucrarea de față am creionat o structură combinată a informațiilor colectate din surse diferite incluzând atât lucrări științifice pe profil turistic, cât și „Planul de Management al Parcului Național Balta Mică a Brăilei”, acte emise de Consiliul Județean Brăila cu referire la „Planul urbanistic Zonal” din perioada 2009 – 2013, precum „Strategia Națională de dezvoltare a ecoturismului în România”, îmbinând aspectele teoretice din primul capitol – care tratează problematica ecoturismului ca principală formă de manifestare a turismului durabil – prin abordarea conceptuală a turismului durabil, a ecoturismului, și cu prezentarea succintă a resurselor ecoturistice de la nivelul țării noastre și a programelor ecoturistice existente la ora actuală, cu aspecte ce țin de practica zonei alese pentru studiul efectiv asupra modalităților de dezvoltare și promovare a ecoturismului.

Am prezentat în acest al doilea capitol zona studiată, „Parcul Național Balta Mică a Brăilei” din perspectiva localizării geografice, a resurselor naturale deținute și a potențialului turistic zonal, corelat cu posibilitățile existente sau viitoare de valorificare a acestora.

Cel de al treilea capitol al lucrării de față pune accentul asupra dezvoltării și promovării efective a ecoturismului în județul Brăila – în „Parcul Natural Balta Mică a Brăilei”, subliniind atât modalitățile și strategiile utilizate în dezvoltarea zonei, cât și strategiile utilizate în promovarea acestei zone de ecoturism.

Studiul de față și-a propus să prezinte situația actuală a ariilor naturale protejate din Delta Dunării și a stadiului de dezvoltare a activităților ecoturistice în cadrul său și în împrejurimile sale – Comuna Crișan, cu localitățile sale și să vină cu un set de propuneri strategice care să orienteze eforturile de valorificare prin ecoturism a acestei destinații, în concordanță cu cerințele impuse de legislația națională, precum și de convențiile internaționale la care România a aderat.

CAPITOLUL I

ECOTURISMUL CA FORMĂ PRINCIPALĂ DE MANIFESTARE A TURISMULUI DURABIL. DEZVOLTAREA ECOTURISMULUI ÎN ROMÂNIA

1.1. ECOTURISMUL CA FORMĂ PRINCIPALĂ DE MANIFESTARE A TURISMULUI DURABIL

1.1.1. Turismul durabil – definiții și concepții

Aplicarea teoriei dezvoltării durabile în turism este un demers mai recent care a fost unanim acceptat de mai toate organizațiile internaționale și naționale.

Încă din 1991 conceptul de turism durabil a fost definit de către Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii, Federația Mondială pentru Ocrotirea Naturii, Federația Europeană a Parcurilor Naționale și Naturale: ”dezvoltarea tuturor formelor de turism, managementul și marketingul turistic care să respecte integritatea naturală, socială și economică a mediului, cu asigurarea exploatării resurselor naturale și culturale și pentru generațiile viitoare”. Conform aceleași organizații, noțiunea de turism durabil are în vedere 3 aspecte importante:

Figura 1. 1. Aspecte importante conținute în noțiunea de turism durabil

calitate – turismul durabil impune o experiență valoroasă pentru vizitatori, îmbunătățind în același timp calitatea vieții comunității gazdă, identitatea sa culturală, reducerea sărăciei, și protejarea mediului;

continuitate – turismul durabil asigură exploatarea optimă, continuitatea resurselor naturale pe care se bazează și păstrarea culturii comunității gazdă, cu experiențe satisfăcătoare pentru vizitatori;

echilibru – turismul durabil asigură un echilibru între nevoile industriei turistice, ale partizanilor mediului și comunității locale, cu beneficii economico-sociale, distribuite corect, tuturor actorilor implicați.

Turismul durabil acoperă toate formele și activitățile din industria ospitalității, incluzând turismul convențional de masă, turismul cultural, montan, de litoral, balnear, de afaceri, rural etc. Dezvoltarea durabilă în turism este o necesitate, iar legătura între turism și mediu este mult mai puternică decât în cazul altor industrii. De multe ori turismul a creat efecte economice, sociale sau ecologice negative, iar contracararea acestora nu se poate realiza decât printr-un management profesional, care să atragă în procesul decizional toți factorii implicați în dezvoltarea turismului.

Colaborarea dintre autorități, agenți economici, cei ce militează pentru protecția mediului și păstrarea moștenirii culturale, prestatori locali de servicii turistice, turoperatori și agenții de turism și, nu în ultimul rând, turiști, ca beneficiari, este absolut necesară pentru dezvoltarea durabilă a turismului.

1.1.2. Ecoturismul – model de valorificare durabilă a resurselor turistice

În ultimul timp s-a manifestat tot mai pregnant tendința dezvoltării industriei turismului, prin întoarcerea sa către natură și valorile culturale autentice. Ecoturismul reprezintă de fapt cea mai valoroasa formă de manifestare a turismului durabil. Această formă de turism are ca scop principal conservarea mediului și pune accent pe educația turiștilor în ceea ce privește protejarea și conservarea mediului.

Ecoturismul este un sector al turismului, care se bazează pe experiența turiștilor în natură și respectarea principiilor durabilității. Societatea Internațională de Ecoturism (TIES) definește ecoturismul ca fiind: „Călătoria responsabilă în zonele naturale, ce contribuie la conservarea mediului și la bunăstarea comunității locale". Indiferent de ce definiție folosim, ecoturismul ar trebui să aibă un impact pozitiv atât pentru aria protejată, cât și pentru comunitatea locală. Ecoturismul reprezintă o formă de turism durabil, bazat pe experiența în natură și care, de regulă, respectă un set de principii și bune practici.

Adesea este considerat ca fiind un produs derivat al dezvoltării durabile datorită faptului că zonele ecologice fragile și ariile naturale pot fi protejate cu ajutorul banilor obținuți în urma desfășurării activităților de ecoturism.

*Clarificări conceptuale cu privire la ecoturism

În prezent nu există o definiție unanima abordată, dar există definiții agreate și predominant acceptate, adoptate și utilizate. După un proces de anvergură în care s-au implicat nume academice sonore la nivel international, precum și Organizația Mondială a Turismului (1999), ecoturismul a beneficiat de un mod de definire unanim acceptat (Declarația de la Quebec, UNEP/OMT, 2002).

În concordanță cu aceasta, ecoturismul este o formă de turism alternativ și trebuie să includă spre definire următoarele elemente: produsul are la bază natura și elementele sale; managementul ecologic în slujba unui impact minim; contribuție în conservare; – contribuție la bunăstarea comunităților locale; educație ecologică.

Ecoturismul este privit din perspective diferite pe zone geografice.

O definiție preluată oficial în legislația din România, și care este destul de apropiată de cea de mai sus este: „ecoturismul este o formă de turism în care principalul obiectiv este observarea și conștientizarea valorii naturii și a tradițiilor locale și care trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

a) să contribuie la conservarea și protecția naturii;

b) să utilizeze resursele umane locale;

c) să aibă caracter educativ, respect pentru natură – conștientizarea turiștilor și a comunităților locale;

d) să aibă impact negativ nesemnificativ asupra mediului natural și socio-cultural.”

Valorificarea cadrului natural reprezintă una dintre cerințele fundamentale ale ecoturismului. Acest enunț lasă de fapt o ușă larg deschisă unei game variate de activități, cu condiția ca acestea să respecte condițiile enunțate mai sus. Din această perspectivă ecoturismul se interferează cu alte forme de călătorie bazate pe natură. Activitățile care, deși se desfășoară în natură, au un impact negativ evident asupra mediului natural sau socio-cultural nu pot fi considerate activități ecoturistice.

Astfel, în cadrul activităților ecoturistice pot fi incluse potrivit figurii 1.2.:

Figura 1. 2. Activități incluse în sfera celor ecoturistice

În figura 1.3.se prezintă locul ecoturismului în cadrul pieței turismului, acesta apărând ca o subpiață a turismului în arii naturale, având în același timp legături puternice cu turismul cultural și rural.

Prin ecoturism se încearcă minimizarea efectelor negative asupra mediului local și natural, precum și asupra populației. Zonele în care se practică sunt considerate de interes major, acest lucru permițând impunerea unor rigori deosebite, cu efecte benefice asupra stilului de viață tradițional al populației locale.

Figura 1. 3. Ecoturismul ca segment de piață

Sursa: Megan Epler Wood, Ecotourism: Principles, Practices and Polices for Sustainability (2002); Eagles P., International Ecotourism Management (2010)

Acest tip de turism poate să favorizeze o interacțiune între populația locală și turiști, ca și un interes real pentru protejarea zonelor naturale, nu numai în zonele receptoare, dar și în cele emițătoare.

*Tendințe ale pieței ecoturismului

Turismul a devenit unul dintre sectoarele socio-economice majore. El a înregistrat o expansiune constantă de-a lungul timpului, cu o rată de creștere de circa 5-10% în ultima jumătate de secol. Cu toate că turismul de masă rămâne forma predominantă, alte tipuri de activități legate de cultură, mediu, educație, sănătate etc. au ieșit la iveală. Acestea reflectă preferințele pentru calitatea mediului și o formă de recreere mult mai energică și participativă. Schiul, drumeția, ciclismul, canoeingul etc. au devenit activități mult mai plăcute decât oricând, satisfăcând nevoia de a fi aproape de natură, făcând mișcare, explorând și învățând.

Societatea Internațională de Ecoturism (TIES) a identificat principalele tendințe ale acestei forme de turism la nivel internațional:

începând din 1990, ecoturismul s-a dezvoltat cu 20-34% anual;

în 2004 ecoturismul s-a dezvoltat la nivel global de 3 ori mai mult decât industria globală aturismului;

piața internațională a turismului bazat pe natură se dezvoltă în prezent cu 10-12% anual;

piața turismului clasic în cadrul stațiunilor turistice s-a maturizat, iar creșterea sa va rămâne constantă. Spre deosebire de aceasta, turismul bazat pe experiențe – ecoturism, turism în natură, turism cultural – se află printre sectoarele care se pot dezvolta foarte repede în următoarele două decenii;

cea mai mare parte a expansiunii turismului se desfășoară în interiorul și în apropierea ariilor naturale;

turismul durabil ar putea să se dezvolte, ajungând la 25% din piața globală a turismului în următorii 6 ani.

Studiile de specialitate realizate de OMT au identificat principalele megatendințe ce se înregistrează în domeniul turismului și care se vor amplifica în perspectiva anilor 2020. Printre cele mai semnificative aspecte, sunt menționate:

creșterea numărului turiștilor preocupați de probleme de mediu;

creșterea cererii pentru destinații noi;

tendința de sporire a numărului de vacanțe de durată mai scurtă;

creșterea numărului persoanelor de vârsta a III-a care sunt mai active și dornice de călătorii;

turiștii devin mai experimentați și sofisticați, așteaptă atracții de bună calitate, utilități și servicii pe măsură și tarife adecvate calității în călătoriile lor.

De asemenea, OMT consideră că ecoturismul, alături de turismul cultural și cel de aventură vor avea cea mai spectaculoasă evoluție în secolul 21.

Toate aceste tendințe indică nu numai o creștere a cererii pentru ecoturism, dar și o transformare a acestuia, dintr-o nișă de piață, într-un segment principal. Dacă inițial ecoturismul se adresa turiștilor experimentați, cu niveluri de venit și educație ridicate, clientela sa se extinde acum, pentru a include o gamă largă de venituri, studii și experiențe de călătorie.

Acestor tendințe le pot fi adăugate și altele cu acțiune generală sau specifice unor țări cu efecte asupra turismului în ansamblul său sau proprii ecoturismului. O evoluție pozitivă are și turismul în ariile protejate, înregistrându-se o creștere a interesului față de acest gen de călătorie.

Evoluțiile cantitative vor fi însoțite de o suită de mutații calitative, printre cele mai importante se pot enumera:

creșterea cererii pentru turismul în ariile protejate, motivată în special de creșterea rolului acestor areale în conservarea ecosistemelor naturale din majoritatea țărilor lumii;

diversificarea ofertei, prin faptul că în prezent ariile protejate oferă numeroase oportunități pentru petrecerea vacanțelor, răspunzând unor nevoi ale turiștilor din ce în ce mai variate;

îmbunătățirea serviciilor oferite în ariile protejate a devenit un țel pe care mulți organizatori de turism din aceste areale doresc să-l atingă, datorită pretențiilor din ce în ce mai mari ale turiștilor sosiți în aceste areale;

participarea activă se înscrie ca una dintre tendințele semnificative ale turismului în ariile protejate, motivată de faptul că turiștii simt nevoia de a se implica activ în procesul de conservare, conștientizare, promovare a acestor areale;

promovarea ecoturismului ca principală activitate turistică desfășurată în ariile protejare –managerii acestora și organizatorii de turism din întreaga lume văd în organizarea ecoturismului principala activitate turistică care se desfășoară, pe de o parte, cu un impact redus, aproape minim, asupra mediului, iar pe de altă parte prin rolul educativ al acestuia.

În anii care vor urma, calitatea mediului, lipsa poluării, curățenia și atitudinea populației locale vor fi mult mai importante pentru turiștii potențiali decât varietatea posibilităților pentru divertisment și cumpărături. Deși vor fi interesați de experiențe inedite, cei mai mulți dintre turiștii potențiali vor dori să își poată continua stilul sănătos de viață atunci când vor călătorii. Facilitățile pentru sport, alimentație și accesul la informație vor rămâne elementele motivaționale importante.

* Profilul ecoturistului

În ultima vreme ecoturismul a câștigat foarte mulți adepți. Cei care iubesc natura în formaei nemodificată caută aceste locuri tocmai pentru valoarea lor ecologică, estetică și peisagistică, fără nici un fel de „cosmetizări”. În urma introducerii ecoturismului ca alternativă la turismul de masă, a fost posibilă realizarea unui profil relativ al persoanei care participă la programele ecoturistice. Astfel, ecoturistul poate fi descris ca fiind o persoană:

cu studii peste medie, de obicei studii superioare;

iubitore de natură, cu un simț dezvoltat al aventurii, interesată să cunoască lucruri noi despre cultura diferitelor zone sau despre mediul înconjurător și să ia parte la experiențe inedite;

sensibilă la problemele de mediu, sau cel puțin deschis spre implicare în protejarea naturii. Cei mai mulți ecoturiști sunt susținători sau membri ai unor organizații bazate pe natură;

vârsta medie între 35-54 ani, variind în funcție de activitățile desfășurate și de alți factoricum ar fi costul călătoriei. Trebuie totuși avut în vedere faptul că odată cu fenomenul de îmbătrânire a populației în țările dezvoltate, vârsta medie pentru acest segment este în continuă creștere;

sexul – 50% femei și 50% bărbați, dar s-au constatat diferențe clare în funcție de tipul activității desfășurate (pentru țara noastră se constată o proporție mai mare a bărbaților);

cu o situație materială peste medie, ținând cont de faptul că programele ecoturistice oferă o satisfacție mult mai mare decât cele ale turismului de masă, dar sunt de obicei mai costisitoare;

cu o stare de sănătate bună, având capacitatea de a depune efort fizic. Odată cu creșterea mediei de vârstă a populației ce practică această formă de turism, scade cererea pentru activități solicitante și crește interesul pentru activități cum ar fi studiul naturii, observarea vieții sălbatice;

principalele motivații ale călătoriilor sunt: observarea peisajelor, observarea naturii sălbatice și realizarea de drumeții.

Studiile făcute au arătat că cei interesați de o adevărată experiență în ecoturism cer în general mai mult decât media turiștilor clasici. Prin urmare ecoturismul este destinat, în special, turiștilor cu un nivel al veniturilor mediu sau ridicat, cu o cultură orientată spre cunoașterea naturii, care tind să practice un mod sănătos de viață.

În prezent, pentru a-și reface sănătatea și vitalitatea, orice turist are nevoie de o calitate tot mai bună a mediului în care a ales să-și petreacă vacanța: aer curat, ape și locuri nepoluate, peisaje frumoase etc. De asemenea, turiștii au început să aprecieze din ce în ce mai mult sejururile în locuri în care resursele naturale sunt protejate într-un mod instituționalizat.

1.2. DEZVOLTAREA ECOTURISMULUI ÎN ROMÂNIA

1.2.1. Resurse ecoturistice în România

România are un capital natural deosebit de variat. Datorită condițiilor fizico-geografice, care includ munți, câmpii, rețele hidrografice majore, zone umede și unul din cele mai frumoase sisteme de deltă (Delta Dunării), România este singura țară de pe continent pe teritoriul căreia sunt prezente 5 din cele 11 regiuni biogeografice europene (alpină, continentală, panonică, stepică și pontică).

Țara noastră are o diversitate biologică ridicată, exprimată atât la nivel de ecosisteme, cât și la nivel de specii. În plus, lipsa mecanizării în sectorul forestier și slaba dezvoltare economică au determinat o exploatare mai redusă a resurselor decât în majoritatea altor zone din Europa. Ecosistemele naturale și seminaturale reprezintă aproximativ 47% din suprafața țării. Au fost identificate și caracterizate 783 tipuri de habitate (13 habitate de coastă, 143 habitate specific zonelor umede, 196 habitate specifice pășunilor și fânețelor, 206 habitate forestiere, 90 habitatespecifice dunelor și zonelor stâncoase și 135 habitate specifice terenurilor agricole) în 261 de zone analizate la nivelul întregii țări.

Rezultatul general constă în diversitatea florei și faunei. Datorită poziției geografice a României, flora și fauna prezintă influențe asiatice dinspre nord, mediteraneene dinspre sud și componente continental-europene dinspre nord-vest. În România au fost identificate 3700 specii de plante, dintre care 23 sunt declarate monumente ale naturii, 39 sunt periclitate, 171 vulnerabileși 1.253 sunt rare.

În ceea ce privește fauna, au fost identificate un număr de 33.792 specii de animale, dincare 33.085 nevertebrate și 707 vertebrate. Dintre vertebrate, au fost identificate 191 specii de pești (9 specii periclitate, 16 specii vulnerabile și 11 specii rare), 20 specii de amfibieni (3 specii periclitate, 9 specii vulnerabile), 30 specii de reptile (4 specii periclitate, o specie vulnerabilă), 364 specii de păsări, din care 312 specii migratoare (18 specii periclitate și 17 specii vulnerabile) și 102 specii de mamifere (19 specii periclitate, 26 specii vulnerabile și 13 specii rare). Se remarcă existența unor importante populații de carnivore mari: lupi (3.000 exemplare – 40% din populația europeană), urși bruni (5.600 exemplare – 60% din populația europeană) și râși (1.500 exemplare -40% din populația europeană), aceste specii fiind un simbol al vieții sălbatice și al habitatelor naturale9.

În vederea conservării diversității biologice, pe teritoriul României s-au constituit numeroase arii naturale protejate (peste 7% din suprafața țării sau aproximativ 18% dacă sunt luate în considerare și siturile Natura 2000), iar în viitor se are în vedere lărgirea acestei rețele.

Alături de cadrul natural, spațiul românesc beneficiază și de un potențial etnografic și folcloric de mare originalitate și autenticitate. Această zestre spirituală reprezentată prin valori arhitecturale populare, instalații și tehnici populare, meșteșuguri tradiționale, folclor și obiceiuri ancestrale, sărbători populare etc., la care se adaugă numeroase monumente istorice și de artă, vestigii arheologice, muzee, amplifică și completează fericit potențialul ecoturistic al țării.

În cadrul proiectului de cercetare „Crearea unei oferte agroturistice românești competitive pe piața internă și internațională prin dezvoltarea serviciilor turistice și de agrement specific condițiilor naturale ale spațiului rural (munte, deal, câmpie, litoral, deltă) și zonelor etnografice”, realizat de Institutul Național de Cercetare Dezvoltare în Turism în anul 2002, au fost identificate 20 de zone etnografice reprezentative pentru țara noastră. Dintre acestea, unele zone etnografice, cum ar fi Țara Moților, Țara Hațegului, Maramureș, Ținutul Năsăudului, Vâlcea, Vrancea, Tulcea, Gorj, Bran se suprapun sau se află în imediata apropiere a unor arii protejate importante, creând astfel premise pentru dezvoltarea unor destinații ecoturistice.

În România există 28 de arii naturale protejate majore de interes național, și anume: Rezervația Biosferei Delta Dunării, 13 parcuri naționale și 14 parcuri natural. În afara acestor arii protejate majore, la nivel național există 941 de rezervații științifice, monumente ale naturii și rezervații naturale a căror suprafață totală este de aproximativ 316.012,6 hectare.

Managementul ariilor protejate – Planul de management al unei arii protejate este documentul oficial de stabilire a obiectivelor acesteia și a măsurilor de management care trebuie întreprinse pentru realizarea unei gestionări eficiente, responsabile a zonelor respective. Prin intermediul acestui document se realizează zonarea internă a ariei protejate (conform O.U.G. nr. 57/2007), prin definirea și delimitarea, după caz a unor zone potrivit figurii 1.4:

Figura 1. 4. Zone incluse în Planul de management al ariei protejate

– zone cu protecție strictă – zonele din ariile naturale protejate, de mare importanță științifică, ce cuprind zone sălbatice în care nu au existat intervenții antropice sau nivelul acestora a fost foarte redus. Aici sunt interzise desfășurarea oricăror activități umane. Excepții fac activitățile de cercetare, educație și ecoturism, cu limitările descrise în planurile de management.

– zone de protecție integrală – cuprind cele mai valoroase bunuri ale patrimoniului natural din interiorul ariilor naturale protejate. În aceste zone sunt permise activități de ecoturism care nu necesită realizarea de construcții-investiții;

– zone-tampon (în parcurile naționale sunt denumite zone de conservare durabilă, iar în parcurile naturale sunt denumite zone de management durabil) – fac trecerea între zonele cu protecție integrală și cele de dezvoltare durabilă. De asemenea, și în aceste zone sunt permise activități de ecoturism care nu necesită realizarea de construcții-investiții;

– zone de dezvoltare durabilă a activităților umane – sunt zonele în care se permit activități de investiții/dezvoltare, cu prioritate cele de interes turistic, dar cu respectarea principiului de utilizare durabilă a resurselor naturale și de prevenire a oricăror efecte negative semnificative asupra biodiversității.

Principalele obiective de management ale planului sunt grupate pe temele ce se regăsesc în figura 1.5:

Figura 1. 5. Obiective de management ale planului de management al unei arii protejate

În prezent, deși majoritatea parcurilor au elaborat planul de management, datorită procedurii greoaie (prin Hotărâre de Guvern), dar și a inadvertențelor legislative (nefuncționalitatea Agenției Naționale pentru Arii Naturale Protejate) nu este aprobat nici un astfel de plan.

Un alt instrument deosebit de util în managementul turistic al ariilor protejate îl constituie planul de management al vizitatorilor. Acesta direcționează tipul potrivit de vizitator către zona potrivită din parc sau vecinătatea acestuia, creând cele mai bune oportunități pentru îndeplinirea experienței imaginată de vizitator, de a petrece timpul liber în natură, producând un impact negativ minim asupra naturii și a comunităților locale și creând cele mai bune șanse pentru dezvoltarea de afaceri locale ecologice din sfera turismului.

1.2.2. Programe ecoturistice

În Romania programele de ecoturism au o istorie relativ recentă. Primele astfel de pachete turistice au apărut în jurul anului 2000, când o serie de parcuri naționale sau naturale au început să deruleze proiecte ce aveau și o componentă de ecoturism (Retezat, Piatra Craiului, Vânători Neamț, Apuseni).

Programele de ecoturism din România sunt oferite spre vânzare prin intermediul unor turoperatori locali, care colaborează de regulă cu tur-operatori din străinătate. Dintre aceștia se remarcă și 5 tur-operatori care comercializează programe de ecoturism certificate de către Asociația de Ecoturism din România .

Dintre marile agenții de turism din România ce au dezvoltat în ultimii ani programe de turism în natură se remarcă Paralela 45, J’Info Tours, Perfect Tour, Transilvania Tour etc.

Principalele zone în care se concentrează programele de ecoturism din România sunt:

Rezervația Biosferei Delta Dunării și Dobrogea (observarea păsărilor, plimbări cu barca);

Parcul Național Piatra Craiului și împrejurimile acestuia;

Parcul Natural Munții Apuseni;

alte arii naturale protejate, unele cu statut de parc național sau natural: Parcul Național Retezat – Geoparcul Dinozaurilor Țara Hațegului, Parcul Național Munții Măcinului, Parcul Național Munții Rodnei, Parcul Național Călimani, Parcul Natural Lunca Mureșului, Parcul Natural Vânători Neamț, cu programe axate pe: turism ecvestru, cicloturism, drumeție tematică, schi de tură, observarea florei și faunei, programe culturale, expediții cu canoe etc.;

Transilvania – zona Târnava Mare;

Maramureș (programe de descoperire a naturii, călărie, cicloturism);

Bucovina (programele de observare a naturii sau drumețiile tematice).

CAPITOLUL II.

DELTA DUNĂRII CA DESTINAȚIE ECOTURISTICĂ

2.1. DELTA DUNĂRII. PREZENTARE GENERALĂ

Delta Dunării este formată la gura de vărsare a fluviului Dunărea de mai bine de 10,000 de ani și reprezintă una dintre cele mai frumoase și mai importante delte din Europa, fiind a doua ca mărime. Ea prezintă numeroase resurse naturale regenerabile, o bogăție peisagistică fascinantă și o adevărată atracție turistică pentru exploratori. Cu ocazia extinderii NATO până la granița de est a României (țară membră a acestei organizații), Delta Dunării a obținut și un rol strategic de necontestat.

Figura 2. 1. Fotografie panoramică Delta Dunării

Sursa: www.nstravel.ro

Delta s-a format într-un vechi golf al Mării Negre care este umplut de aluviuni începând cu perioada Cuaternară. Acest proces s-a format în mai multe faze fiind favorizat de fluxul și refluxul mic din Marea Neagră. O prima fază a constat în formarea unui cordon litoral care a barat parțial Golful Tulcea. În a două fază, acest golf este închis transformându-se în lagună. În a treia fază laguna este umplută de aluviuni și în noua zonă mlăștinoasă conturându-se brațul Sfântul Gheorhe. Tot în această ultimă fază se închide golful Babadag și astfel se formează complexul lagunar Razim Sinoe. În a patra fază cordonul litoral inițial este traversat pe aliniamentul localității Crișan de astăzi, de un nou braț numit Sulina. În a cincea fază cordonul litoral este străpuns de această dată de brațul Chilia iar în prezent acesta transportă cea mai mare cantitate de apă și aluviuni contribuind la formarea unor teritorii noi. Deci putem spune că în prezent delta înregistrează o creștere numai în față gurilor de vărsare, ca și exemplu este Chilia cu o creștere de 40-80 m/an.

Cele trei brațe principale: Sfântu Gheorghe, Sulina și Chilia, au prin urmare vârste diferite, primul fiind cel mai vechi iar ultimul este cel mai nou.

Delta are aspectul unui triunghi echilateral de mari dimensiuni având laturile de circa 75-80 de km. Altitudinea medie este de 0.52 m, mare parte a teritoriului fiind sub un metru iar 20% din Delta Dunării se află sub nivelul mării. Pe lângă aspectul triunghiular, delta poate fi inclusă și la formă barată prin cordonul inițial Jibrieni-Letea-Caraorman.

Dunele și grindurile sunt cele mai înalte zone ale acestui paradis al apelor și păsărilor (Grindul Letea – 12.4 m, Grindul Caraorman – 7 m).

Teritoriul Deltei Dunării poate fi impărtit în două subregiuni geografice: Delta propriu zisă (situată între brațele fluviului) și complexul lagunar Razim Sinoe, aflată la sud de brațul Sfântu Gheorghe.

Suprafața deltei este formată în mare parte din câteva grinduri fluviale (Chilia, Caraorman, Pardina, Stipoc ), grinduri fluvio – maritime (Letea, Sraturile, Crasnicol) și grinduri mai mici: Zăton, Buhaz, Crucea, Crețu, C. A. Rosetti, canale interioare cele mai multe fiind navigabile, limane, lacuri adiacente și este încadrată în regiunea biogeografica panonica și stepică a Dobrogei reprezentând o arie naturală cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre și acvatice.

Figura 2. 2. Delta Dunării – vedere din avion

Sursa: http://www.indeltadunarii.ro/fotografii_peisaje_delta_dunarii.php

e-a lungul timpului Delta Dunării a fost definită ca fiind: „un lac enorm, adânc de aproape 2 m” de către Gr. Antipa; „o vastă câmpie vânată-verzuie” de către C. Bratescu; „o întinsă mlaștină, de 3.500 km2 al cărui fund se găsește în medie cu 2 m sub nivelul marii” sau „ o pădure deasă de stuf care acoperă depresiunile puțin adânci” de G. Vâlsan; „ un exemplu de unitate morfohidrologica” de I. Gh. Petrescu; „o câmpie terminal în formare” de către V. Mihăilescu.

Localizare

Delta Dunării are o suprafață de 5.800 km2, cea mai mare parte din aceasta regăsindu-se pe teritoriul României (1.145 km2, adică 84%) fiind și cel mai tânăr pământ al țării noastre. Din suprafața totală 3.510 km2 este ocupată de delta propriu-zisă iar Complexul lacustru Razim-Sinoe ocupă 1.015 km2. Pe teritoriul Ucrainei se află doar 732 km2 din suprafața deltei.

În limitele rezervației include Complexul lacustru Razim-Sinoe, apele marine costiere până la 20 m, luncă inundabilă, neamenajată, dintre Isaccea și Tulcea, albia minoră a Dunării și partea românească până la Cotul Pisicii.

Figura 2. 3. Localizarea Deltei Dunării

Sursa: http://www.ddbra.ro/rezervatia/delta-dunarii/localizare

Ca și coordonate geografice Delta Dunării se poziționează: 45o24’30” latitudine Nordică și 28o10’50” longitudine estică la Cotul Pisicii, 45o9’30” latitudine nordică și 29o42’45” longitudine estică la est de localitatea Sulina; 44o20’20” latitudine Nordică și 28o41’30” longitudine estică la Capul Midia; 45o27’ latitudine Nordică și 29o19’20” longitudine estică la Chilia Veche. Din aceste date reiese faptul că prin Deltă Dunării trece paralelă de 45o ce marchează jumătatea distanței dintre Ecuator și Polul Nord. Din punct de vedere a așezării geografice trebuie menționat faptul că Delta Dunării propriu-zisă nu acoperă în întregime perimetrul și suprafața Rezervației Biosferei Delta Dunării așa cum este prevăzut în Legea nr.82/1993. Aceasta se învecinează la Nord cu Ucraina, la Sud-Vest cu Podișul Dobregei și la Est cu Marea Neagră și reprezintă cel mai estic uscat al țării prin localitatea Sulină, cea mai estică localitate a României.

Delta înaintează în mare în dreptul brațului Chilia, unde se localizează delta secundară.

2.2. ARIILE PROTEJATE

Protecția faunei, păsărilor și a pădurilor Letea și Caraorman s-a impus de acum 70 de ani în urmă, din momentul intervenției tot mai ample a omului.

Pe teritoriul RBDD exista 18 zone de protectie, cu rolul de a conserva vegetatia caracteristica si de a asigura un refugiu pentru diferite specii de animale. Aceste zone acopera circa 9 % din teritoriu Rezervatiei (Anexa 1.).

Roșca- Buhaiova (9625 Ha)

Se afla localizata in nordul lacului Merheiul Mare, intre canalul Sulimanca si grindul Chilia. Zona include o mare diversitate de biotopi reprezentativi pentru delta fluviala (plauri plutitori si fixati, mlastini stuficole, lacuri, grinduri fluviale, garle naturale, terenuri inundabile, zavoaie de salcii, etc.).

Fauna prezinta o remarcabila diversitate, fiind reprezentata de mamifere: vidra (Lutra lutra), nurca (Mustela lutreola), hermelina (Mustela erminea), bizamul (Ondathra zibethica), cainele enot (Nyctereutes procyonoides), vulpea (Vulpes vulpes crucigera), mistretul (Sus scrofa), si pasari: prezenta celei mai mari colonii de pelican comun (Pelecanus onocrotalus) din Europa, alaturi de care mai cuibaresc si pelicani creti (Pelecanus crispus), a coloniilor mixte de starci (ardeidae), majoritatea speciilor de rate (anatidae) si pasari mici (paseriforme) caracteristice deltei precum si de nevertebrate.

Aceeasi bogata diversitate este prezenta si sub aspectul lumii vegetale. Bazinele acvatice stagnante sunt invadate de specii de nufar (alb si galben), piciorul cocosului, iarba broastelor (Hydrocharis morsus ranae), plutica (Limnanthemum), ciulini de balta (Trapa natans), rizacul (Stratiotes aloides). In apele sarace in nitrati din unele japse sau ochiuri de apa dintre plauri apar plantele carnivore: otratelul de balta (Utricularia vulgaris) si Aldrovanda vesiculosa. In stufarisurile compacte se intalnesc specii ca: feriga de apa (Dryopteris thelypteris), lasniciorul (Solanum dulcamara), aliorul de balta (Euphorbia palustris), diverse specii de papura (Carex), dar si specii rare cum ar fi obligeana (Acorus calamus) sau cala de balta (Calla palustris). Intrarea in aceasta zona strict protejata este INTERZISA. Atat ca aspect legal cat si moral, pelicanii deranjati din cuibarit isi pot parasi ouale si puii, abandonand complet locul deranjat.

Padurea Letea (2 825 Ha)

Se afla pe grindul cu acelasi nume, in NE-ul Deltei Dunarii.

Ultramediatizata in ultima vreme, Padurea Letea a ajuns o destinatie obligatorie pentru toti vizitatorii Deltei Dunarii.

Padurea, care se dezvolta in spatiul interdunelor sub forma unor fasii late de 10-250 m (hasmacuri) despartite de spinarile dunelor, este alcatuita, in principal, din: stejarul de lunca (Quercus robur), stejarul brumariu (Quercus pedunculiflora), plopul alb (Populus alba), plopul negru (Populus nigra), frasinul de lunca (Fraxinus angustifolia), frasinul de balta (Fraxinus pallisiae), parul (Pyrus pyraster), teiul alb (Tilia tomentosa), ulmul (Ulmus foliacea) si foarte rar arinul negru (Alnus glutinosa), completata de un subarboret bogat: paducel(Crataegus monogyna), lemn cainesc (Ligustrum vulgare), salba moale (Evonymus europaeus), cornul (Cornus mas), sanger (Cornus sanguinea), crusin (Rhamnus frangula), verigariu (Rhamnus cathartica), calin (Viburnum opulus), dracila (Berberis vulgaris) s.a..

O caracteristica a zonei o constituie abundenta plantelor cataratoare liana greceasca (Periploca graeca), iedera (Hedera helix), vita salbatica (Vitis silvestris), hamei (Humulus lupulus), curpenul (Clematis vitalba) care confera padurii un aspect subtropical. In covorul vegetal se intalnesc si alte specii rare: volbura de nisip (Convolvulus persicus), brandusa de nisip (Merendera sobolifera) si carcel (Ephedra dystachia).

Fauna este reprezentata de codalb (Haliaeetus albicilla), soimulet de seara (Falco vespertinus), pupaza (Upupa epops), dumbraveanca (Coracias garrulus), cateva raritati herpetologice soparla de nisip (Eremias arguta), vipera de stepa (Vipera ursinii renardi) si cca. 1600 specii de entomofauna identificate pana in prezent. Intrarea in aceasta padure este permisa doar pe jos, recomandabil insotiti de un ghid fara sa calcati in picioare vegetatia sau sa culegeti flori, fructe sau animale.

Lacul Raducu (2 500 Ha )

Zona cuprinde lacuri cu apa dulce alimentate din ultimul brat al marelui "M", situate intr-o zona tipica de dezvoltare a grindurilor fluvio-marine dintre Chilia si Sulina. Bazinele acvatice sunt inconjurate de grinduri marine cu soluri sarace, mobile sau slab fixate cu perisorul de nisip (Elymus sabulosus), rogoz (Carex ligerica) si grausor salbatic (Agropyron elongatum); pajisti stepizate cu salcia de nisipuri (Salix rosmarinifolia) si aliorul de balta (Euphorbia palustris) sau arii depresionare cu apa temporara caracterizate de tufe cu tipirigul (Juncus gerardii). Ghiolurile Raducu si Raduculet gazduiesc o ihtiofauna specifica zonei, bine reprezentata si protejata prin izolarea bazinelor respective. Multa vreme, zona lacului Raducu a fost intens folosita de gastele de vara (Anser anser) pentru cuibarit, dupa ce in ultimii ani vegetatia a fost arsa cu insistenta, in fiecare iarna, gastele nu si-au mai reluat cuibaritul in aceasta zona. Intrarea in Lacul Raducu este strict interzisa.

Lacul Nebunu (115 Ha)- Lacul Nebunu si imprejurimile sale reprezinta o zona lacustra de mica intindere, caracteristica deltei fluviale ce gazduieste biocenoze specifice, adaptate la amplitudini mari ale undei de viitura. Sunt asigurate in aceasta zona conditii bune de cuibarit pentru rate (anatidae) si pentru hrana limicolelor in lunile de vara. Datorita izolarii sale, lacul asigura conditii optime de reproducere si crestere pentru ihtiofauna specifica lacurilor de intindere redusa si adancime mica.

Vatafu – Lunguletu ( 1 625 Ha )

Cuprinde forme diverse de relief: grinduri, japse, depresiuni, formatiuni de plauri plutitori si fixati, pajisti halofile si este caracterizata, in principal, prin existenta biocenozelor adaptate la conditiile de viata eurihaline.

Complexul de lacuri si grinduri fluvio-marine reprezinta un important loc de cuibarit pentru starcul pitic si cormoranul mic, in colonii mixte de starci (ardeidae).

Padurea Caraorman (2250ha) Zona cuprinde cele mai dezvoltate si reprezentative dune denudate din delta si padurea Caraorman, dezvoltata indeosebi in partea sudica a grindului. Alaturi de un variat arboret de lunca format din plop, frasin si stejar se poate intalni subarboret de zalog, salcie (Salix sp), tamarin (Tamarix sp.), etc. Extremitatea sudica a padurii pastreaza exemplare monumentale de stejari cu circumferinta intre 4,20 -4,70 m. Asociatiile vegetale gazduiesc animale nevertebrate (indeosebi insecte) si vertebrate (mamifere). Ca avifauna, in padure se intalneste codalbul (Haliaeetus albicilla) si corbul (Corvus corax). Intrarea in Padurea Caraorman se face numai insotiti de un reprezentant silvic.

Saraturi Murighiol (87 Ha)

Apele lacului Saraturi Murighiol sunt puternic salinizate de tip cloruro- sulfatic, fiind caracterizate prin marea diversitate a zoo si fitoplanctonului.

Complexul salmastru gazduieste colonii de chire (sternidae), aici cuibarind si piciorongul (Himantopus himantopus), impreuna cu cioc–intors (Recurvirostra avosetta), rata cu ciuf (Netta rufina) si prundarasul de saratura (Charadrius alexandrinus). In timpul iernii, inghetul tardiv al luciului de apa determina o mare concentrare a limicolelor si gastelor care gasesc aici adapost si hrana abundenta. Zona strict protejata este limitata la 5 m distanta de luciul apei. Intrarea in apa sau pe apa este strict interzisa. De asemenea, in perioada de cuibarit intrarea cu masini sau alte vehicule este interzisa. Puteti lasa masina la sosea fi faceti observari cu binoclul sau luneta de la distanta.

Arinisul Erenciuc (50 Ha)

Aceasta zona este singura zona forestiera din Delta Dunarii in care arinul negru (Alnus glutinosa) se dezvolta compact. In prezent numai o mica parte a acestei deosebite paduri a scapat de sobele localnicilor in Sf Gheorghe. In arinis uneori cuibareste codalbul (Haliaeetus albicilla). Intrarea in aceasta zona este permisa doar cu barca, in tranzit pe canal. Debarcarea pe mal este strict interzisa.

Insula Popina (98 Ha )

Insula Popina reprezinta un loc de popas important pentru pasarile migratoare si de cuibarit pentru califarul alb (Tadorna tadorna). Primavara, in aceasta zona se pot intalni pasari de mlastina, pasari de padure: privighetoarea roscata (Luscinia megarhynchos), ciocarlia de Baragan (Melanocorypha calandra) etc. Fauna de nevertebrate cuprinde raritati ca paianjenul veninos "vaduva neagra" (Lactrodectus tredecimguttatus) si miriapodul gigant (Scolopendra cingulata).

Sacalin Zatoane ( 21 410 Ha)

Lacurile ofera conditii ideale pentru cuibaritul lebedei mute si pentru hrana speciilor limicole, abundente si pe insula Sacalin unde se afla si cea mai mare colonie de chire de mare (Sterna sandvicensis).

Atat luciile de apa cat si grindurile si plaja litorala sunt locuri de maxima concentratie a ornitofaunei in timpul migratiei de primavara-toamna. Insula Sacalin reprezinta zona cea mai importanta de cuibarit, premigratie si migratie, un cartier de iernare important, iar o serie de circa 30 de specii cuibaresc aici. In prezent se poate vizita aceasta rezervatie cu barca (cu viteza foarte redusa!!!), debarcarea pe uscat fiind interzisa.

Periteasca- Leahova (4125 Ha)

Caracteristice sunt biocenozele dezvoltate pe nisipurile uscate ale grindurilor, pe nisipurile scaldate de apele marii sau ale lacului Razim precum si biocenozele adaptate la variatii mari ale salinitatii. Este o zona predilecta pentru cuibaritul speciilor limicole, a califarilor (Insula Bisericuta) ca si a pescarusilor (laridaelor) si chirelor (sternidaelor), pe grinduri halofile, constituind un important refugiu de popas si hranire pentru oaspetii de iarna. De asemenea, este refugiul preferat in timpul migratiei diurne pentru populatia de gasca cu gat rosu (Branta ruficollis).

Capul Dolosman (125 Ha)

Zona este importanta pentru conservarea vegetatiei xerofite4, pentru cuibaritul drepnelei negre (Apus apus), pietrarul negru (Oenanthe pleschanka) precum si pentru protectia dihorului patat (Vormela peregusna), a sarpelui rau (Coluber jugularis) si a sarpelui de apa (Natrix tesselata).

Zona are si o importanta arheologica, existand aici vestigii ale vechilor civilizatii.

Grindul Lupilor (2075 Ha )

Zona reprezinta un important refugiu de cuibarit si hrana pentru pasari. Indeosebi in perioada migratiei de toamna, zona devine o impresionanta concentrare a ornitofaunei si, in special, a oaspetilor de iarna (gaste, rate). Datorita cotelor reduse si a conditiilor favorabile, zona are o mare importanta pentru reproducerea naturala a pestilor din speciile: crap (Ciprinus carpio), salau (Stizostedion lucioperca), platica (Abramis brama). Intrarea este permisa pana la bariera.

Istria – Sinoie ( 400 Ha )

In zona exista o mare varietate de specii de pasari: califarul alb (Tadorna tadorna), diferite rate, gaste si foarte multe limicole. Din herpetofauna regasim aici testoasa de uscat (Testudo graeca), sarpele rau (Coluber jugularis) si foarte numeros sarpele de apa (Natrix tesselata). Zona prezinta si o valoare arheologica deosebita.

Grindul Chituc ( 2300 Ha )

Zona este valoroasa pentru configuratia morfologica caracterizata de succesiunea de cordoane, dune, lacuri, cu predominarea acestora din urma, orientate pe o directie piezisa pe linia actuala a tarmului si avand o dispozitie in evantai. Vegetatia este caracteristica zonelor litorale cu sol nisipos saraturat si are importanta pentru migratia pasarilor si pentru iernatul acestora.

Lacul Rotundu ( 228 Ha )

Lacul Rotundu este un lac tipic din lunca inundabila a Dunarii, complexul lacustru Somova- Parches fiind ultima zona de acest fel neafectata de indiguiri. Zona lacului Rotundu prezinta interes deosebit, fiind reprezentativa pentru studiul si conservarea biocenozelor adaptate la amplitudini mari ale undei de viitura, precum si pentru reproducerea ciprinidelor.

Lacul Potcoava (825 Ha)

Zona se caracterizeaza prin existenta unei colonii mixte de starci, tiganusi, egrete, cormorani mici. Constituie un loc de cuibarit pentru starcul pitic (Ixobrychus minutus), buhaiul de balta (Botaurus stellaris), rata pestrita (Anas strepera), rata cu ciuf (Netta rufina), corcodelul cu gat rosu (Podiceps griseigena), codalb (Haliaeetus albicilla) precum si loc de hranire pentru cufundaci, corcodei, cormorani mici, starci, egrete, rate lingurar, soim dunarean, etc. Zona constituie loc de refugiu pentru vidre, nurci, hermeline, mistreti. Fauna piscicola este reprezentata de o serie de specii periclitate: caracuda (Carassius carassius carassius), linul (Tinca tinca). Intrarea este interzisa.

Lacul Belciug ( 110 Ha )

Datorita izolarii si adancimii mari (circa 7 m) lacul constituie un loc deosebit de favorabil conservarii unor specii ale faunei piscicole in pericol de disparitie (caracuda, linul, vaduvita). Zona este si un important loc de hranire pentru numeroase specii din fauna ornitologica reprezentate de starci, egrete, rate, etc. In stufariile inconjuratoare s-a semnalat cuibarind cocorul (Grus grus), specie amenintata cu disparitia.

2.3. PRINCIPALELE FORME DE TURISM CARE SE POT DESFĂȘURA PE TERITORIUL REZERVAȚIEI BIOSFEREI DELTA DUNĂRII

Valorile naturale și culturale ale Deltei Dunării constituie resursele turistice naturale și antropice ale RBDD, resurse valorificabile prin practicarea turismului.

Figura 2. 4. Forme de turism în Delta Dunării

Turism pentru odihnă si recreere (practicat prin intermediul companiilor de turism, în unul din hotelurile de pe teritoriul rezervației sau folosind hotelurile plutitoare, combinând excursiile pe canale si lacuri pitorești cu băile de soare și apa marină pe plajele situate de-a lungul coastei Mării Negre.

Turism de cunoaștere (itinerant), practicat fie individual, fie prin intermediul excursiilor organizate) potrivit pentru grupurile mici de vizitatori care au ocazia sa exploreze varietatea peisajului salbatic, combinând plimbările cu bărci propulsate manual pe canale pitorești cu drumeții de-a lungul canalelor sau pe grindurile fluviale și marine, etc.

Turism specializat – știintific (ornitologi, specialiști, cercetători, studenți);

Programe speciale de tineret;

Turism rural (în cadrul căruia turiștii sunt găzduiti și ghidați de localnici), are traditie în RBDD, multe familii de localnici găzduind și însotind vizitatorii în Delta Dunării. Acest tip de turism reprezintă un important potențial pentru îmbunatățirea veniturilor populatiei locale;

Turism pentru practicarea sporturilor nautice, foto-safari;

Turism pentru practicarea pescuitului sportiv foarte apreciat de vizitatorii de toate vârstele;

Vânatoare sportivă este interzisa prin lege.

2.4. TRASEE DE VIZITARE PE TERITORIUL REZERVAȚIEI BIOSFEREI DELTA DUNĂRII

Activitatea turistică din Delta Dunării se desfășoară în conformitate cu reglementările legale în vigoare. Odată cu declararea rezervației biosferei, Administrația Rezervației a stabilit propriile reguli de practicare a turismului, în scopul protejării patrimoniului natural.

În acest scop, au fost stabilite 24 trasee turistice în rezervație, din care 15 trasee care se pot efectua numai cu mijloace de transport naval (navale) și 9 trasee care se pot efectua prin drumeții sau cu mijloace de transport rutier (terestre).

Figura 2. . Lista traseelor turistice pe căi navigabile și pentru drumeții din Rezervația Biosferei Delta Dunării

Pădurea Letea și Pădurea Caraorman sunt zone de protecție integrală, care pot fi vizitate numai în scopuri științifice, accesul fiind permis doar cercetătorilor și grupurilor specializate, însoțite de reprezentanți ai Administrației Rezervației. Pot fi vizitate de turiști numai zonele aflate în afara zonei de protecție integrală.

CAPITOLUL III.

COMUNA CRIȘAN CA DESTINAȚIE ECOTURISTICĂ

3.1. COMUNA CRIȘAN – PREZENTARE GENERALĂ. PUNCTE DE INTERES TURISTIC

*Așezarea și limitele

Comuna Crișan este amplasată în zona de est a județului Tulcea , în Delta Dunării , delimitată de următoarele teritorii comunale: la nord teritoriul administrativ al comunei Chilia Veche și al comunei C.A. Rosetti ; la sud teritoriul administrativ al comunei Sf. Gheorghe ; la vest teritoriul administrativ al comunei Murighiol și al comunei Maliuc și la est teritoriul administrativ al orasului Sulina. Pe direcția est – vest comuna Crișan este străbătută de brațul Sulina.

Figura 3. 2. Localizarea Comunei Crișan

Sursa: http://ecoturism.ecodeltadunarii.ro/files/multimedia/documents/Ghid%20de%20mandrie%20locala%20CCM23.pdf

În prezent , comuna Crisan este compusă din următoarele localități:

-Crișan – reședință de comună

Figura 3. 3. Crișan

Sursa: http://www.plaja.ro/hotel_sunrise_crisan__delta_dunarii_romania/

Localitatea Crișan s – a dezvoltat pe malul drept al canalului Sulina pe o veche așezare de pescari , între Mila 10 și 15 (debarcaderul fiind la Mila 13), pe un grind fluvial peste care s – a depus materialul excavat din brațul Sulina în timpul construirii canalului de către Comisia Europeană a Dunării. Legătura cu Tulcea și cu Sulina se realizează cu nave rapide și clasice. Sunt ierni când localitatea rămâne izolată din cauza sloiurilor care curg pe Dunăre.

– Caraorman – situat la 6 MM față de reședința de comună Localitatea se află pe un grind maritim și are cote pozitive.

Figura 3. 4. Caraorman

Sursa: https://www.facebook.com/CaraormanToSee/

Legatura cu Crișanul – reședința de comună ( de altfel “ cu lumea ” ) , se realizează pe canalul Caraorman ( aproxim. 6 mile ) , în curse ocazionale.

Singurul potențial al zonei este cadrul natural legat de peisaj și pescuit / piscicultură , care pot duce la dezvoltarea turismului / agroturismului. Satul se întinde pe o lungime de 3,5 km și aproximativ 500 m lățime și este situat între brațul Sulina și Sf. Gheorghe pe grindul Caraorman, de origine fluvio – maritimă , cu o lungime de 18 km , o lățime maximă de 8 km ( 7000 ha ) și înălțimi de până la 7 – 9 m. Populația satului este formată majoritar din ucraineni , oameni gospodari și ospitalieri , care se ocupă în principal cu pescuitul. Dialectul folosit de locuitorii Caraormanului este foarte apropiat de limba ucraineană și poate fi întâlnit în localitățile: Sf. Gheorghe , Crișan , Murighiol , Letea.

Acest sat , poarta rănile anilor comunismului , cu ruine care se doreau a fi , cel mai mare combinat de sticlă din Europa , un complex de șase blocuri degradate , construcții de beton – silozuri și hale neterminate.

Cu toate acestea , împrejurimile satului , dau impresia unui deșert în mijlocul unei oaze de apă și verdeață , cu grinduri cu dune de nisip. Suprafața întinsă a grindului pe care este asezat satul a permis ca pe lângă principala sursă de venit , pescuitul , să mai fie posibilă și creșterea vitelor , care a atins punctul culminant în anii 87″ -8 9″, când populația de bovine depășea 2 000 de capete.

– Mila 23 – situat la 5,5 MM față de reședința de comună.

Figura 3. 5. Mila 23

Sursa: http://www.descoperadeltadunarii.ro/satul-mila23

Localitatea se dezvoltă pe malul drept al Dunării Vechi, în dreptul confluenței canalelor Stipoc și Eracle. Este aparată la sud de un dig , platforma pe care se găsește partea nouă a satului este strabătută de o serie de canale ce descarcă surplusul de apă în canalul principal și de aici în Dunărea Veche. Legatura cu localitatea Crișan – reședința de comună , se face exclusiv pe apă. Singurul potențial al zonei este cadrul natural legat de peisaj și pescuit / piscicultură , care pot duce la dezvoltarea turismului / agroturismului.

Clima este temperat continentală: veri fierbinți cu precipitații slabe; ierni nu prea reci , cu viscole puternice; temperatura medie anuala 11,4°C; precipitațiile atmosferice influențate de uscatul nord – dobrogean și de bazinul Mării Negre înregistrează o scădere de la vest spre est în întreaga zonă a Deltei Dunării. Suma precipitațiilor medii multianuale este de 400 mm pe grindurile Letea și Caraorman; umezeala aerului este ridicată, peste 80% , din cauza suprafețelor cu apă și mlăștinoase și a bazinului marin din apropiere.

Resursele de substanțe minerale solide

Această comună de întindere mare din Delta Dunării, cu extindere substanțială pe direcția nord – sud , are ca singură substanță minerală valorificabilă nisipul. Este vorba de un nisip de proveniență marină, cuarțos (90,80% SiO2) care putea fi întrebuințat în construcții dar, mai ales – având în vedere compoziția chimică ( la fabricarea sticlei și în metalurgie ). Nisipurile au o vârstă Holocen superior și prezintă o mare extindere în suprafață. Se dispun aproximativ pe directia nord – sud , începând de la localitatea Crișan și terminând la aproape 6 km sud de satul Caraorman , perimetrul lățindu – se substanțial în partea de sud. Resursele sunt importante, rezervele (calculate pentru fosta exploatare incipientă de la Caraorman) medii și condițiile de exploatare sunt favorabile.

Caraorman este singura localitate, nu numai din comuna Crișan ci din Delta Dunării , în care s – a încercat exploatarea unei resurse minerale solide. Din păcate lucrările au fost abandonate imediat după schimbarea de regim din anul 1989. Aici s – a încercat exploatarea, în fază experimentală , a unui nisip , cuarțos (90,80 % SiO2) care putea fi întrebuințat la fabricarea sticlei și în metalurgie. Rezervele sunt medii și condițiile de exploatare sunt accesibile.

3.1.1. Aspecte sociale și culturale

*Date demografice

Conform datelor furnizate de Direcția Județeană de Statistică Tulcea, la ultimul recensământ realizat în teritoriul administrativ al comunei Crișan erau înregistrați 1.234 locuitori.

Tabelul 3. . Comparație între numărul de locuitoir al Comunei Crișan și al județului Tulcea; structură pe sexe

Sursa: www.insse.ro, interogare prorpie, mai 2018

*Educație

În comuna Crișan funcționează 3 școli astfel: Școala cu clasele I – VIII Crișan , Școala cu clasele I –VIII Caraorman și Școala cu clasele I – VIII Mila 23 și 3 grădinițe. Școala din Caraorman funcționează într – o clădire nouă ( clădirea veche este închisă ) , școala din Mila 23 este renovată iar școala din Crișan se află în prezent în renovare. Prioritățile Primăriei din punct de vedere al învățământului au ca obiectiv eficientizarea procesului educațional prin dotarea școlilor cu materiale didactice moderne și cu echipamente IT.

*Cultură

Comuna dispune de trei cămine culturale și de bibliotecă comunală. Biblioteca comunală este renovată și dispune de dotări moderne.

În comuna Crișan activează două grupuri folclorice : Grupul folcloric Rebalka din Crișan și Grupul folcloric Sinicika din Mila 23 . În localitatea Caraorman a fost înființat de curând un grup folcloric care nu a primit încă o denumire.

În comuna Crișan există 3 biserici : Biserica cu Hramul „ Mihail și Gavril din Crișan ” , Biserica cu Hramul „ Sf. Dimitrie ” din Caraorman și biserica creștină de rit vechi „ Sf. Ioan Gură de Aur” Mila 23 .

Gospodăria / Arhitectura tradițională:

Figura 3. 6. Casă tradițională din comuna Crișan

Sursa: http://ecoturism.ecodeltadunarii.ro/files/multimedia/documents/Ghid%20de%20mandrie%20locala%20CCM23.pdf

Arhitectura tradițională specifică – gospodăria este alcătuită din casa propriu – zisă și câteva anexe , între care se impun atenției bucătăria de vară și grajdul pentru vite. Materialele de construcție sunt specifice zonei deltaice , stuful , lemnul , pământul , jucând un rol foarte important. Decorativismul arhitectural atrage atenția prin motive realizate în trafor (razele solare , ramuri) și capitelurile stâlpilor.

3.2. POTENȚIAL DE DEZVOLTARE ZONALĂ

Singurul potențial al zonei pentru dezvoltare în viitor este cadrul natural legat de resursele pentru turism și pescuit/piscicultură, care pot duce la dezvoltarea turismului/agroturismului.

Agricultura este o ramură cu un potențial de desfășurare limitat în comuna Crișan.

Din cauza solului sărăcăcios, randamentul scăzut al recoltelor este suplinit prin caracterul excesiv al culturilor.Sectorul favorizat într-o măsură mai mare de condițiile locale este creșterea animalelor, practicat îndeosebi pe grinduri.

Accesul la punctele economice vitale este îngreunat de ponderea aproape exclusivă a transportului pe apă, al cărui ritm este extrem de sensibil la modificările condițiilor naturale (îngheț, ape mici sau mari, blocări cu plauri).

Dacă pentru unele domenii (pescuitul, de exemplu), nu se pot face schimbări ale modului de transport, în schimb pentru celelalte domenii, o extindere a rețelei de transport terestru poate aduce însemnate avantaje economice.

Specificul zonei Deltei Dunării oferă un potențial foarte ridicat pentru dezvoltarea industriei ospitaliere. Având în vedere transversalitatea sectorului turistic (crearea de noi locuri de muncă, contribuția la economia locală, impactul social), dezvoltarea agroturismului pe teritoriul comunei reprezintă o prioritate pentru dezvoltarea acesteia.

*Patrimoniul cultural – potențial turistic

Comuna Crișan este una din comunele din Delta Dunării cu un aflux valoros de turiști, cu o infrastructură de turism (hoteluri, moteluri, case de vacanță) consolidată în ultimul timp.

Dintre punctele de atracție pe care le oferă comuna Crișan amintim:

Figura 3. . Punctele de atracție pe care le oferă comuna Crișan

Zonarea pentru turism și recreere a Deltei Dunării

Se analizează și se definesc opt zone pentru turism și recreere. Fiecare zonă trebuie percepută nu doar ca fiind o zonă pur geografică destinată numai practicării activităților menționate în studiu. În fiecare zonă o gamă largă de experiențe și activități pot avea loc, dar este important ca orice tip de activitate dezvoltată și promovată precum și orice tip de infrastructură să scoată în evidență principalul caracter definit al zonei, contribuind astfel la formarea unui profil clar pentru fiecare zonă.

Deși ariile strict protejate sunt incluse în diferite zone, ele își mențin statutul și nici o activitate de turism și recreere nu este permisă acolo decât dacă alte reglementări speciale privind vizitatorii sunt menționate în Planul de Management al RBDD.

Zona Crișan – Starea actuală și experiența de vizitare

În prezent zona Crișan are vizitatori și turiști ce vin atât de pe piața internațională cât și de pe piața internă. Ei caută o experiență pură a Deltei Dunării, fiind atrași de: observare de păsări și cultura din Deltă, dacă sunt turiști străini și pescuit (turiști din România).

3.3. COMUNA CRIȘAN CA DESTINAȚIE ECOTURISTICĂ

Viziune și obiective potrivit Strategiei de dezvoltare locală

Crișan ar trebui să devină destinația de prim rang pentru un tip de turism axat pe o experiență de natură lentă.

Principalele obiective pentru această zonă sunt:

1. Stabilirea / dezvoltarea tipului adecvat de infrastructură ce ar atrage doar experiența lentă de natură;

2. Dezvoltarea și promovarea activităților de turism ce vor fi integrate într-o experiență lentă de natură. Instrumente Au fost identificate două instrumente ce trebuie utilizate în paralel pentru a atinge obiectivele acestei zone, și anume:

1. direcționarea fluxului vizitatorilor și distribuția presiunii asupra habitatelor, folosind: a. filtre, cum ar fi timpul și accesul – descreșterea accesibilității din punct de vedere al accesului fizic în unele zone (spre exemplu blocarea accesului în mod “semi-natural”) sau timpul necesar pentru a ajunge în zonele respective (spre exemplu acces permis numai cu vehicule nemotorizate);

b. implementarea unei politici de reglementare la nivel local dezvoltată în parteneriat cu ARBDD, municipalitatea locală și antreprenorii locali de turism, bazată pe un prag maxim admis în fiecare colț din zona Crișan. Aceasta trebuie să fie sprijinită de:

planul de amenajare teritorială;

regulamente pentru rutele de acces ale ambarcațiunilor ținând cont de tipurile de ambarcațiuni – ARBDD în parteneriat cu municipalitatea locală și sectorul de turism (asociația locală).

2. construirea unui parteneriat local între ARBDD, municipalitatea locală și antreprenorii locali din turism, prin:

a. asistență în acces la finanțare, dezvoltare de produse și promovare;

b. identificarea și integrarea produselor locale în oferta de turism din zona Crișan;

c. etichetarea și promovarea întregii zone ca destinație pentru o experiență lentă de natură pentru a atrage publicul țintă format din turiști și investitori.

d. punerea bazelor unei asociații locale de turism, dezvoltându-i capacitatea și creând un parteneriat între asociație și municipalitatea locală;

e. pregătire profesională pentru ghizi, proprietari de pensiuni și șoferi de bărci;

f. reconstruirea și modernizarea interpretării centrului de vizitare;

g. realizarea unui centru recreațional/interpretativ în aer liber în sat și realizarea unei legături cu centrul de vizitare. Centrul în aer liber ar trebui să fie pe malul râului dinspre sat (vizavi de centrul de vizitare) și conceput astfel încât să atragă atât localnicii cât și turiștii.

Despre proiect

Proiectul Crișan + Caraorman + Mila 23 – Ecoturism pentru viitor va crea premisele promovării și dezvoltării unei destinații ecoturistice de marcă proprie în Delta Dunării, prin definirea unei identități comune a zonei formate de triunghiul de localități Crișan – Mila 23 – Caraorman. Proiectul va constitui un model de dezvoltare durabilă în Deltă. Proiectul este realizat de Asociația “Ivan Patzaichin – Mila 23” în parteneriat cu Societatea Ornitologică Română (SOR), și se bucură de sprijinul unor parteneri strategici relevanți: Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării, Primăria Crișan, Asociația de Ecoturism din România.

Proiectul abordează unitar triunghiul comunităților, prin acțiuni individuale la nivelul fiecăreia și consolidat la nivelul întregii zone, pentru creșterea atractivității triunghiului Crișan – Caraorman – Mila 23 ca destinație turistică unitară.

Instrumentele cu care operează acest proiect sunt:

educaționale (specializări de ecoturism pentru operatorii de pensiuni din zonă, material didactic privind valorile ecoturismului pentru profesorii și elevii școlilor din cele trei comunități, un centru de promovare și educație interactivă despre Delta Dunării la Muzeul Satului din București),

infrastructură verde (construirea de facilități pentru birdwatching la Sanctuarul păsărilor de la Caraorman) și

operaționale (realizarea unui traseu-pilot culinaro-turistic).

Proiectul urmărește, de asemenea, definirea identității de marketing a triunghiului cu potențial de acreditare ca destinație de ecoturism. Realizarea acestui proces va fi documentată, devenind astfel un model de bună practică, ce poate fi transferat cu ușurință. Beneficiarii proiectului sunt locuitorii celor trei comunități (o populație prin excelență multi-etnică), turiștii și potențialii turiști în Deltă sau în alte zone protejate, antreprenorii, societatea civilă locală, autoritățile locale și județene din Deltă.

Proiectul a demarat în iunie 2014 și se va finaliza în aprilie 2016. Bugetul administrat de toți partenerii este de 158.787,8 EUR, dintre care 10% cofinanțare din surse proprii.

OBIECTIVE

Obiectivele proiectului: Promovarea ecoturismului și a destinației ecoturistice Crișan+Caraorman+Mila 23 prin:

Activități de ecoturism

Produse educaționale

Infrastructură soft pentru turism

Realizarea identității de marketing a destinației.

Vor fi inițiate produse turistice specifice pentru ecoturism.

ACTIVITATI

Construirea de facilități pentru birdwatching la Sanctuarul păsărilor de la Caraorman;

Construirea de infrastructură de vizitare la Crișan

Pachet educațional pentru elevii din cele 3 comune

Training de ecoturism pentru operatorii de pensiuni

Traseul culinar “Pește ca la Mila 23”,

Centru de informare și educare interactivă privind turismul responsabil și destinația ecoturistică Crișan+Caraorman+Mila 23 la Muzeul Național al Satului din București

Definirea identității de marketing a triunghiului Crișan – Caraorman – Mila 23

CALENDAR

24 octombrie 2014 – Lansarea oficială a proiectului @ Muzeul Național al Satului “Dimitrie Gusti” – București

PROIECT REALIZAT DE:

ASOCIAȚIA “IVAN PATZAICHIN – MILA 23” – Inițiatorul proiectului. www.rowmania.ro

Asociația “Ivan Patzaichin – Mila 23” a fost înființată în anul 2010 de Ivan Patzaichin, multiplu campion olimpic la 5 ediții ale Jocurilor Olimpice, cu scopul de a sprijini o mișcare de promovare a proiectelor de dezvoltare locală și a turismului ecologic. Asociația preia numele satului natal al lui Ivan Patzaichin, asumând misiunea de a întoarce Deltei și oamenilor de acolo atenția de care au nevoie pentru a-și păstra tradițiile și a menține naturalețea locului.

Proiectele dezvoltate de Asociația “Ivan Patzaichin – Mila 23” au o puternică componentă educativă, promovând și explicând concepte moderne (ecoturism, turism cultural, turism de aventură, turism sportiv, turism responsabil, turism lent) care pot activa avantajele competitive ale României: capitalul natural, autenticitatea, diversitatea peisajelor și biodiversitatea, varietatea formelor de relief, elemente specifice de cultură (tradiții, gastronomie etc.)

PARTENERI

SOCIETATEA ORNITOLOGICĂ ROMÂNĂ – www.sor.ro

Societatea Ornitologică Română (SOR) este o organizație neguvernamentală, nonprofit, care derulează activități pentru protecția păsărilor și naturii cu sprijinul membrilor, voluntarilor, pe bază de donații și proiecte.

Societatea Ornitologică Română monitorizează populațiile de păsări sălbatice și face efoturi constante și active pentru protejarea habitatelor acestora. SOR și-a asumat misiunea de a cerceta mediul înconjurător și impactul societății asupra acestuia, de a acționa pentru conservarea și protejarea păsărilor, a speciilor rare și a habitatelor acestora, precum și de a coopera cu autoritățile statului în vederea îndeplinirii misiunilor sale.

În ce privește ecoturismul, SOR își propune următoarele obiective:

Plasarea Romaniei pe harta destinațiilor de top în ceea ce privește activitățile ecoturistice;

Dezvoltarea ecoturismului în România prin implicarea activă a mediului privat alături de autorități la nivel național și mai ales regional;

Educarea populației în vederea dezvoltării durabile a turismului ecologic;

Dezvoltarea și punerea la dispoziția turiștilor a unor materiale actuale, complete și complexe care să îi educe și să le ofere suport în desfășurarea activităților de ecoturism.

Domeniile de competență, experiența, resursele umane, zona de interes ale celor două organizații, Asociația „Ivan Patzaichin-Mila 23” și Societatea Română de Ornitologie (SOR) se completează, se corelează, sunt sinergice și reunirea lor are potențial de a pune bazele unui proiect cu efect mutiplicator.

Parteneri strategici și susținători:

Pentru buna derulare a Proiectului, vor fi căutați și angrenați în grupul partenerial experți cu rol consultativ și de implicare în managementul de proiect. Aceștia provin în special din ARBDD, Primăria Crișan și Asociația de Ecoturism din România. De asemenea, va fi constituit și un grup comunitar informal, alcătuit din lideri de opinie din cele 3 comunități. Aceste două grupuri vor reprezenta cele două niveluri de administrare: nivelul de expertiză de specialitate și nivelul de implicare comunitară.

ADMINISTRAȚIA REZERVAȚIEI BIOSFEREI DELTA DUNĂRII (ARBDD) – www.ddbra.ro

Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării (ARBDD) este instituție publică, cu personalitate juridică,aflată în subordinea Ministerului Mediului și Pădurilor, înființată în 1990 ca fiind organizația administrativă responsabilă pentru conservarea și managementul biodiversității, ecosistemelor și resurselor naturale din Delta Dunării.

PRIMĂRIA CRIȘAN – www.primariacrisan.paginadestart.com

ASOCIAȚIA DE ECOTURISM DIN ROMÂNIA (AER) – www.eco-romania.ro

Asociația de Ecoturism din România (AER) este un parteneriat pentru conservarea naturii și turismului în România între asociații de turism, organizații neguvernamentale de dezvoltare locală și conservarea naturii, proiecte de conservarea naturii și agenții de turism. Conceptul inovator promovat de AER este de a reuni sectoarele public și privat într-un parteneriat pentru conservarea naturii și dezvoltarea turismului durabil.

PUNCT DE INFORMARE – MUZEUL NATIONAL AL SATULUI

Centru de promovare și educație despre Delta Dunării și păsări – Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”

Insule artificiale pentru cuibărit și lotci din Deltă pe lacul Herăstrău

Program educativ pentru turism responsabil pentru vizitatorii Muzeului Satului

CONCLUZII

Odată cu intrarea în mileniul trei, devenim tot mai conștienți de complexitatea, fragilitatea și valoarea inestimabilă a planetei noastre. În același timp, turismul tinde să devină o expresie tot mai populară a acestei conștiințe.

Datorită evoluției transporturilor și tehnologiei informației, tot mai multe zone îndepărtate au devenit accesibile, fapt ce a contribuit la o ascensiune rapidă a turismului în arii naturale. Drept urmare este tot mai evident că dezvoltarea turismului în arii naturale sensibile, în absența unui management corespunzător, poate prezenta o amenințare pentru integritatea ecosistemelor și a comunităților locale.

Un număr tot mai mare de vizitatori în zone fragile din punct de vedere ecologic poate duce la o degradare puternică a mediului. De asemenea, comunitățile locale și cultura indigenă pot fi influențate negativ de afluxul crescut de vizitatori străini cu un stil de viață modern. În plus, schimbările climatice, instabilitatea economică și condițiile politico-sociale pot face din turism o afacere riscantă, mai ales în zonele puternic dependente de această activitate economică.

Constatăm că ascensiunea turismului creează numeroase oportunități atât pentru conservare cât și pentru bunăstarea comunităților locale. Ca răspuns la interesul crescut pentru cunoașterea naturii, dar și la semnalele de alarmă venite din cele mai îndepărtate colțuri ale lumii, s-a conturat treptat o nouă etică a călătoriei numită ecoturism. Ecoturismul poate furniza veniturile atât de necesare pentru protejarea parcurilor naționale și a altor arii naturale, venituri care nu ar putea fi obținute din alte surse. De asemenea, ecoturismul poate constitui o alternativă viabilă de dezvoltare economică pentru comunitățile cu puține activități generatoare de venit. Mai mult, ecoturismul poate spori nivelul de educație și conștiință al turiștilor, transformându-i în susținători entuziaști ai conservării mediului natural și cultural.

Aplicarea principiilor actuale de dezvoltare a turismului durabil în ariile naturale a condus la apariția ecoturismului ca formă distinctă de turism, menită să respecte integritatea peisajelor naturale, a biodiversității ecologice, în concordanță cu cerințele anumitor segmente de turiști, care doresc să își petreacă vacanța în natură. Cu cât aceste resurse sunt mai variate și mai complexe, dar mai ales nealterate de activitățile antropice, cu atât interesul turistic pentru ele este mai mare, iar activitățile turistice pe care le generează sunt mai valoroase și mai atractive, răspunzând multor motivații turistice.

În ciuda faptului că țara noastră deține un patrimoniul ecoturistic deosebit cu potențial mare de valorificare, ecoturismul este încă un segment destul de îngust al pieței turistice, confruntat cu numeroase probleme, cum ar fi: slaba cooperare la nivel local, promovarea modestă la nivel național și internațional, existența unei oferte limitate, slab diversificate, slaba dezvoltare a infrastructurii specifice ecoturismului la nivelul ariilor protejate, migrația forței de muncă, nivelul redus de pregătire al celor angajați în domeniu etc..

Scopul strategiei este de a promova ecoturismul, ca formă principală de turism în cadrul acestor destinații, în defavoarea formelor clasice de turism și creșterea rolului pe care ecoturismul îl joacă în dezvoltarea economică a acestor areale și în prosperitatea populației locale.

Necesitatea elaborării strategiei de ecoturism constă în aspectul că ariile naturale dețin atuuri importante pentru dezvoltarea activităților recreative, activități ce pot aduce venituri importante, atât celor ce le administrează, cât și comunităților locale.

Deși este destul de greu de măsurat, iar de cele mai multe ori rezultatele sunt destul de greu de observat pe termen scurt, turismul este unul dintre puținele sectoare economice prin care se poate realiza dezvoltarea durabilă a acestor zone, iar ecoturismul este forma cea mai acceptată de turism durabil pentru orice țară și regiune de pe glob.

Dezvoltarea activităților ecoturistice în cadrul comunităților locale și în cadrul ariilor protejate implică o serie de beneficii socio-economice, respectiv:

generează apariția locurilor de muncă pe plan local;

stimulează economia locală prin dezvoltarea infrastructurii și a serviciilor turistice;

stimulează economia rurală prin crearea sau creșterea cererii de produse agricole necesare asigurării serviciilor turistice;

impulsionează dezvoltarea infrastructurii, fapt ce aduce beneficii în egală măsură și populației locale;

stimulează dezvoltarea regiunilor periferice prin inserții de capital;

stimulează îmbunătățirea relațiilor interculturale dintr-o regiune.

în condițiile unei dezvoltări normale, turismul poate duce la autofinanțarea mecanismelor dezvoltării de care pot beneficia administratorii ariilor protejate ca instrument pentru conservarea acestora;

sprijină activitățile de conservare, prin convingerea guvernelor și a publicului asupra importanței arealelor naturale. Prin ecoturism se poate asigura lărgirea spectrului de activități economice tradiționale, fără a le marginaliza sau înlocui, pentru ca economia locală să nu fie subordonată schimbărilor și influențelor externe și interne.

BIBLIOGRAFIE

Autoritatea Națională pentru Turism – Strategia dezvoltării turismului în România, august, (2010), online la:

http://www.toes.ca/assets/files/Ecotourism%20Fact%20Sheet%20-%20Global%5B1%5D.

Munteanu Valentina (2015), Ecoturismul si turismul rural’’ – Note de curs.

Nistoreanu P. & Colectiv, Ecoturism și turism rural, Editura ASE, București, 20014, p. 90-91.

OMT, Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului Național (2012)-(2026), p. 14 2 OMT, Munții Măcinului) sau proiecte finanțate prin Fundația pentru Parteneriat (Buila Vânturarița, Retezat).

Planul de management al Parcului Natural Lunca Mureșului, (2012).

Smaranda J.S. (2012) Managementul turismului în arile naturale protejate, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca,

Țigu G. (2013), Ecoturismul ca tendință pe piața turistică.

Anexa 1: Harta ariilor strict protejte din Delta Dunării

Sursa: https://www.info-delta.ro/delta-dunarii-17/harta-zonelor-protejate-din-delta-dunarii-326.html

Anexa 2. Structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare clasificate în cadrul și în apropierea ariilor protejate majore

http://www.mmediu.ro/app/webroot/uploads/files/2016-06-08_Strategia_nationala_de_dezvoltare_a_ecoturismului_in_Romania_2016%20-%202020.pdf

Anexa 3. Harta zonelor protejate în Rezervația Biosferei Delta Dunării

http://www.ddbra.ro

Anexa 4. Trasee de vizitare în Rezervația Biosferei Delta Dunării

http://www.ddbra.ro/15traseeturistice%20si%20%209drumetii%20Varianta%20site.jpg