MASTERAT : CONSILIERE ȘI INTERVENȚIE PSIHOLOGICĂ ÎN [628575]

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
UNIVERSITATEA “BABEȘ-BOLYAI” CLUJ-NAPO CA
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI
MASTERAT : CONSILIERE ȘI INTERVENȚIE PSIHOLOGICĂ ÎN
DEZVOLTAREA UMANĂ

TEZĂ DE DIZERTAȚIE

Coordonat or științific:
Lect. Univ. Dr. Oana Negru – Subțirică

Absol vent:
Chețan Silvia Ioana

Cluj-Napoca
2017

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
UNIVERSITATEA “BABEȘ-BOLYAI” CLUJ-NAPO CA
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI
DEPARTAMENTUL DE PSIH OLOGIE

O INTERVENȚIE BAZATĂ PE
MEDITAȚIA MINDFULNESS ÎN
CONTEXTUL DEZVOLTĂRII
IDENTITĂȚII LA TINERI

Coordonat or științific:
Lect. Univ. Dr. Oana Negru – Subțirică
Absol vent:
Chețan Silvia Ioana

Cluj-Napoca
2017

Rezumat
Scopul preze ntei cercetări experimentale a fost să investigheze eficiența intervenției
Mindfulness -Based Stress Reduction în dezvoltarea identității , în cadrul unui eșantion format
din 26 de persoane cu vârsta cuprinsă între 18 și 25 de ani. De asemenea, s -a investiga t și
măsura în care un nivel mai crescut de reflexivitate se asociază cu o eficiență mai mare a
intervenției. Participanții au fost împărțiți în două grupuri, unul experimental (care a
beneficiat de intervenția M indfulness -Based Stress Reduction ) și unul d e control. Aceștia au
completat măsurătorile pentru dezvoltarea identității, mindfulness și gândirea reflexivă de trei
ori. Rezultatele arată că, în comparație cu grupul de control, grupul experimental nu a raportat
scăderi semnificative ale exploră rii ruminative, respectiv creșteri semnificativ e ale luării
angajamentului și identificării cu angajamentul. Totodată , analizând datele grupului
experimental în trei perioade diferite (pre -intervenție, post -intervenție și follow -up) s -a
observat faptul că , în ceea ce privește cele trei dimensiuni, nu există scăderi, respectiv creșteri
semnificative . Rezultatele analizei follow -up arată faptul că acele creșteri obținute la luarea și
identificarea cu angajamentul se mențin și la patru săptămâni după încheiere a intervenției.
Aceste rezultate indică potențiale implicații teoretice și metodologice în domeniul dezvoltării
identității.

CUVINTE CHEIE: meditația mindfulness , dezvoltarea identității, explorare ruminativă ,
angajament identitar

Cuprins

Capitol 1. Introducere ………………………….. ………………………….. ……………………. 1
1.1 Prezentarea problemei ………………………….. ………………………….. ……………… 1
1.2 Explorarea importanței problemei ………………………….. …………………………. 2
1.3 Prezentarea literaturii relevante ………………………….. ………………………….. … 4
1.3.1 Meditație și mindfulness ………………………….. ………………………….. …….. 4
1.3.1.1 Mindfulness -ul în societatea modernă ………………………….. …………. 5
1.3.1.2 Efectele meditației ………………………….. ………………………….. ……….. 7
1.3.1.3 Intervenția Mindfulness -Based Stress Reduction ………………………. 9
1.3.2 Dezvoltarea identității ………………………….. ………………………….. ………. 10
1.3.2.1 Modelul lui Erikson ………………………….. ………………………….. ……. 11
1.3.2.2 Modelul lui Marcia ………………………….. ………………………….. …….. 12
1.3.2.3 Modelul lui Grotevant ………………………….. ………………………….. …. 13
1.3.2.4 Teoria lui Kerpelman ………………………….. ………………………….. ….. 13
1.3.2.5 Modelul lui Bosma și Kunnen ………………………….. ………………….. 14
1.3.2.6 Modelul lui Meeus ………………………….. ………………………….. ……… 14
1.3.2.7 Modelul lui Crocetti, Rubini, Meeus ………………………….. …………. 14
1.3.2.8 Modelul lui Luyckx și colaboratorii ………………………….. ………….. 15
1.3.3 Gândirea reflexivă ………………………….. ………………………….. ……………. 16
1.4 Obiectivele și ipotezele de cercetare ………………………….. …………………….. 17
Capitol 2. Metodă ………………………….. ………………………….. ………………………… 20
2.1 Designul de cercetare ………………………….. ………………………….. …………….. 20
2.2 Participan ți ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 21
2.3 Instrumente de măsurare ………………………….. ………………………….. ………… 21
2.3.1 Exporarea ruminativă, luarea angajamentului, identif icarea cu
angajamentul. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 21
2.3.2 Mindfulness ………………………….. ………………………….. …………………….. 22
2.3.3 Gândirea reflexivă ………………………….. ………………………….. ……………. 22
2.3.4 Intervenția ………………………….. ………………………….. ………………………. 23

2.4 Procedura de lucru ………………………….. ………………………….. …………………. 24
Capitol 3. Rezultate ………………………….. ………………………….. ……………………… 27
3.1 Analiza datelor ………………………….. ………………………….. ……………………… 27
Capitol 4. Discuții ………………………….. ………………………….. ………………………… 32
4.1 Limite și direcții viitoare de cercetare ………………………….. …………………… 35
Capitol 5. Concluzii ………………………….. ………………………….. ……………………… 38
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 39
Anexe ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 45

1
Capitol 1. Introducere

1.1 Prezentarea problemei

Intervenția Mindfulness -Based Stress Reduction (MBSR) propusă de Jon Kabat -Zinn,
profesor la Universitatea de Medicină din Massachusetts , este un program care ar e la bază
meditația mindfulness și presupune creșterea capacității practicanților de a trăi mere u în
momentul prezent, de a observa lucrurile din mediul in tern și extern fără a le judeca și de a le
accepta așa cum sunt. Cercetările arată că această intervenție este folosită cu succes , atât în
populații clinice, cât și non -clinice, pentru reducerea ni velului de stres ( Schonert -Reichl &
Lawlor, 2010), creșterea stării de bine și a emoțiilor pozitive ( Davidson, Kabat -Zinn ,
Schumacher, Rosenkranz, Muller, Santorelli, Urbanowski, Harrington, Bonus, Sheridan,
2003) , reducerea anxietății, a depresiei și a tulburărilor alimentare (Baer, 2003).

Formarea identității este un proces îndelung studiat în literatura de specialitate. Există
mai mulți autori care descriu identitatea, dintre care amintim: Erik Erikson (1968) , James
Marcia (1966) , Wim Meeus (2002) , Harold Grotevant (1987) , Harke Bosma (2001) , Saskia
Kunnen (2001) , Elisabetta Crocetti (2008) și Koen Luyckx (2006, 2008) și colaboratorii .
Dezvoltarea identității este un proces care implică mult stres , mai ales pentru indivizii care
explorează o perioadă f oarte îndelungată alternativele existente deoarece vor să facă alegerea
corectă, însă de multe ori ajung să nu mai ia nici o decizie (Luyckx, Schwartz, Berzonsky ,
Soenens, Vansteenkiste, Smits & Goossens, 2008) .
Cu toate că majoritatea studiilor din lite ratură atribuie dezvoltarea identității perioadei
adolescenței, există și autori care consideră că aceasta este mai degrabă o caracteristică a
adultului emergent. Arnett (2000) propune trei teme din perspectiva cărora putem să ne uităm
la dezvoltarea ident ității la adultul emergent. Acestea sunt: muncă, iubire și viziuni de viață.
El consideră că pentru ca identitatea să se formeze, o persoană trebuie să ia în calcul
numeroase posibilități, să le analizeze, iar apoi să ia o serie de decizii solide și rezist ente în
timp. Acest proces începe în adolescență, dar cea mai mare parte a lui se desfășoară în
perioada adultă emergentă. În toate cele trei domenii, adolescența este caracterizată de
explorări rapide, trecătoare , în timp ce în perioada adultă explorările sunt mai serioase și
focalizate (Arnett, 2000) . Luând ca și exemplu iubirea, Arnett (2000), susține că la
adolescenți, relațiile sunt mai scurte , întâlnirile au loc în grupuri, explorarea fiind bazată pe

2
întrebarea: ”Cu cine mi -ar face plăcere să fiu aici și acum?” (Arnett, 2000, p. 473). În
contrast, adultul emergent are relații mai serioase, de lungă durată, care includ contacte
sexuale și chiar conviețuirea și se focalizează mai mult pe ”explorarea potențialului pentru
intimitate emoțională și fizică” ( Arnett, 2000, p. 473). În ceea ce privește munca, diferențele
se mențin. Adolescenții au de cele mai multe ori locuri de muncă, care nu le oferă
cunoștințele și experiența necesară pentru meseriile viitoare (Greenberg & Steinberg, 1986
citat în Arnett, 200 0), ci bani care să le permită să realizeze activități de recreere (concerte,
excursii, etc.). Comparativ, adultul emergent se gândește tot mai mult la modul în care
experiențele pe care le are acum pot fi utile pentru locurile de muncă ulterioare. Când
explorează diferite posibilități legate de educație sau muncă, ei se gândesc care ar fi variantele
care le -ar aduce satisfacție mai multă pe termen lung (Arnett, 2000) .
Analizând teoriile identității și tehnica de meditație mindfulness, prezenta lucrare ar e
scopul de a cerceta eficiența intervenției Mindfulness -Based Stress Reduction în ajutarea
indivizilor în a -și dezvolta o identitate stabilă . De asemenea, pornind de la cercetările care
leagă capacitatea de a fi reflexiv și mindfulness -ul, dorim să invest igăm măsura în care o
gândire mai reflexivă duce la efecte semnificativ mai mari ale meditației mindfulness.

1.2 Explorarea importanței problemei

Perioada adolescenței este una cu multe dificultăți în formarea unei identități. Este
perioada în care indi vidul își pune numeroase întrebări, cum ar fi : ”Cine sunt?”, sau ”Ce fac
cu viața mea?”. La această vârstă, odată cu dezvoltarea gândirii abstracte și intrarea în stadiul
operațiilor formale, individul începe să își imagineze cum ar putea să fie viața lui în viitor,
cum ar vrea să fie și dimpotrivă, cum ar vrea să nu fie (Schwartz, Donnellan, Ravert, Luyckx
& Zamboanga, 2012 ). Formarea identității începe în adolescență, însă procesul continuă și la
vârsta adultă , studiile sugerând că putem prezice succesul unui individ în sarcinile de
dezvoltare din perioada adultă, pe baza identității formate în perioada adolescenței (Luyckx,
Schwartz, Goossens, Beyers & Missotten, 2011) .
Dezvoltarea unui simț al identității coerent și stabil a devenit din ce în ce mai gre u de
realizat în zilele noastre, datorită faptului că societatea pune tot mai multă presiune pe
adolescenți pentru a -și forma propria identitate. Mai mult, deși presiunea este din ce în ce mai
mare, indivizii nu sunt ghidați în îndeplinirea cu succes a ace stui proces, din contră, societatea

3
pune accent pe competiție și pe crearea unei imagini, astfel, persoana nu ia decizii bazate pe
ce simte și știe ea, ci pe baza comparațiilor cu ceilalți (Luyckx et al., 2008).
Spre deosebire de mijlocul secolului XX, c ând majoritatea persoanelor începeau să
lucreze și se căsăt oreau după terminarea liceului fără să mai urmeze învățământul superior, în
secolul XXI, majoritatea ocupațiilor necesită studii superioare, de aceea tot mai mulți
adolescenți urmează facultatea. Î nsă o dată cu dezvoltarea tehnologiei, informațiile de care
dispun tinerii sunt din ce în ce mai multe, astfel că posibilitățile din care pot alege sunt tot
mai numeroase , atât din punctul de vedere al ocupației, cât și al relațiilor. Astfel, dezvoltarea
identității devine tot mai importantă, dar și mai greu de realizat. În timp ce în secolul XX
indivizii își formau identitatea pe baza rolurilor de angajat și partener pe care le aveau, în
secolul XXI, tinerii încep să își adreseze probleme legate de identit ate înainte de a intra pe
piața muncii și înainte de a avea o relație stabilă (Schwartz et al., 2012).
Așa cum menționa și Erikson, în societatea actuală , identitatea este văzută ca un
premiu pentru care individul trebuie să lupte. Persoanele care se cuno sc foarte bine și știu ce
doresc să realizeze în viață, au o probabilitate mai mare de a profita de oportunitățile care
există în mediu . Pe de altă parte, cei care nu se cunosc atât de bine, pot întâmpina numeroase
dificultăți în diferite domenii ale vieți i ca: stimă de sine, stare de bine, activități personale și
sociale d estructive, anxietate, depresie ( Ĉoté & Levine, 2002 citat în Schwartz, Beyers,
Luyckx, Soenens, Zamboanga, Forthun, Hardy, Vazsonyi, Ham, Kim, Whitbourne &
Waterman , 2011) .
Analizând c ele menționate anterior, putem observa necesitatea identificării unor
modalități de consiliere a tinerilor în ceea ce privește dezvoltarea identității, care să îi ajute să
exploreze eficient acest domeniu, să își ia angajamente congruente cu ei , dar și să le păstreze.
Așadar, unul din avantajele practice ale prezentei lucrări este acela că dorește să ofere
consilierilor o nouă modalitate prin care aceștia să îi poată ghida pe tineri în formarea unui
simț al identității coerent. De asemenea, folosind interve nția Mindfulness -Based Stress
Reduction într -un domeniu în care aceasta nu a mai fost folosită până în prezent, această
lucrare aduce un avantaj din punct de vedere teoretic în cercetarea eficienței intervenției
MBSR în populația non -clinică.
În literatur ă sunt menționate puține studii care includ și măsurători ale MBSR la o
anumită perioadă după încheierea intervenției (De Vibe, Bjørndal, Tipto n, Hammerstrøm &
Kowalski, 2012). Așadar, prin propunerea acestui studiu dorim să extindem cercetarea

4
eficienței intervenției MBSR pentru a vedea dacă efectele intervenției se menț in și după
încheierea acesteia, acest lucru reprezentând un avantaj din punct de vedere metodologic.
Așa c um arată și studiile anterioare , intervenția Mindfulness -Based Stress Reduction
se realizează în grupuri, astfel, prezenta lucrare oferă o modalitate avantaj oasă din punct de
vedere financiar pentru consilieri , deoarece folosind intervenția MBSR costurile datorate
lucrului cu fiecare individ în particular sunt reduse , prin consilierea u nui număr mai mare de
indivizi în același ti mp.

1.3 Prezentarea literaturii relevante

1.3.1 Meditație și m indfulness

Meditația este una din metodele psihoterapeutice cele mai studiate în zilele noastre ,
însă cu toate acestea, nu există o definiție exa ctă a ceea ce înseamnă a medita. Definițiile
cercetătorilor din Vest sugerează că meditația este o strategie de autoreglare, în timp ce ce în
budismul și taoismul tradițional este văzută ca o modalitate de dezvoltare mentală, care duce
la emoții pozitive ș i reduce emoții le negative (Walsh & Shapiro, 2006 ). Pentru a o putea
diferenți a de alte strategii terapeutice (spre exemplu hipnoza) și de practici ca Yoga, Tai Chi
și Chi G ong, Walsh și Shapiro (2006), oferă următoarea definiție: ”Termenul meditație se
referă la o serie de tehnici de autoreglare care se focalizează pe antrenarea atenției și a
conștientizării, cu scopul de a aduce procesele mentale sub control voluntar, acest lucru
susținând starea de bine mentală și dezvoltarea capacităților specifice prec um calm ul,
claritate a și concentrare a” (Walsh & Shapiro, 2006 , p. 228).
Kabat -Zinn (1982), identifică două tipuri de meditație: metode de concentrare (cea
mai cunoscută fiind Meditația Transcendentală) și meditația mindfulness (cunoscută și ca
meditația de conștientizare). Primul tip se referă la concentrarea atenției pentru un interval de
20-60 de minute asupra unui singur obiect, de obicei o mantră (un sunet mental). Orice altă
activitate mentală a persoanei este considerată o distragere a atenției de la obiectul de
meditație. Cel de -al doilea tip de meditație, m indfulness -ul, provine din : a). budismul
Theravada, unde este văzut ca și sattipatana vipassana, b). budismul Mahayana, în practicile
Soto Zen și c). tradițiile de Yoga, care apar în scrierile l ui Krishnamurti, Vimila Thakar și
Nisargadatta Maharaj. Diferența majoră dintre cele două constă în faptul că mindfulness -ul nu

5
presupune restricționarea atenției asupra unui singur obiect, ci observarea într -o manieră
detașată a mediului aflat în continuă schimbare. Deși la început persoana care practică
meditația mindfulness se concentrează asupra unui singur obiect, după ce stăpânește acest
lucru , câmpul atențional se mărește, conținând și senzații corporale, fantezii, intuiții, etc.
(Kabat -Zinn, 1982).
Cu toate că provine din budism , mindfulness -ul are concepte comune cu cele din
fenomenologia , existențialism ul, naturalism ul din Europa de Vest , cu filosofia din Grecia
antică și cu transcendentalismul ș i umanismul din America (Brown, Ryan & Creswell , 2007).
Termenul mindfulness provine din cuvântul ”sati” din limba Pali, care înseamnă, din punctul
de vedere al conștiinței, ”prezența minții” (B odhi, 2000 citat în Brown et al., 2007 ). Există
multe definiții oferite mindulness -ului, spre exemplu, Nyanaponika Thera (1972) îl definește
ca și ”conștientizarea clară, asupra unui singur lucru, a ceea ce se întâmplă cu noi și în noi la
timpuri succesive de percepție” (p. 5). Hanh (1976) spune că această meditație presupune
”păstrarea vie a conștiinței la realitatea prezentă” (p. 11) . Cel mai des, însă, m indfulness este
definit ca și orientarea intenționată a atenției asupra unei experiențe din prezent, fără a te
implica într -un proces de judecare a acestei experiențe (Kabat -Zinn, 1994).

1.3.1.1 Mindfulness -ul în s ocietatea modernă

Datorită faptului că provine din tradițiile spirituale budiste, multă vreme meditația
mindfulness a fost folosită doar în Est, unde se considera că prin practicarea ei se dezvoltă
înțelepciunea, compasiunea și se reduce suferința. În ur mă cu câteva decenii, atenția
oamenilor de știință din Vest s -a îndreptat către acest tip de meditație. Ei au adaptat meditația
tradițională budistă și au inclus -o într -o serie de tratamente bine documentate și validate din
punct de vedere științific, disp onibile în numeroase centre medicale (Baer & Krietemeyer ,
2006) . Aceste tratamente includ intervenții ca Mindfulness -Based Stress Reduction (MBSR)
(Kabat -Zinn, 1982, 1990) , Dialectical Behavior Therapy (DB T) (Linehan, 1993) ,
Mindfulness -Based Cognitive The rapy (MBCT) ( Segal, Williams & Teasdale, 2002 ) și
Acceptance and Commitment Therapy (ACT) (Hayes, Strosahl & Wilson, 1999) . Fiecare
intervenție conține metode specifice de conști entizare, meditații formale și mai puțin formale
(în cazul MBSR și MBCT) și î n special informale (în cazul DB T și ACT) , însă există și
câteva instrucțiuni comune tuturor. Participanții sunt îndrumați să își focalizeze atenția asupra
unei activități (mers, stat, mâncat). De fiecare dată când atenția se îndepărtează , sunt instruiți

6
să revină asupra activității și să observe atent senzațiile, gândurile legate de acea activitate.
Întregul proces de observare trebuie să se desfășoare fără evaluări și critici, într -o manieră de
acceptare, care implică interes și curiozitate (Baer & Krietem eyer, 2006) . Prin aceste practici,
se încearcă trecerea de la dorințele efemere la deschiderea spre compasiune și înțelepciune.
Accentul nu este pus neapărat pe relaxare, ci pe învățarea conștientizării realității într -o
manieră care nu implică judecare (K risteller, 2011).
Ca și în orice alt proces de învățare, nici cultivarea mindfulness -ului nu se face
urmând o rețetă, niște instrucțiuni clare și fixe. Kabat -Zinn (1990) menționează că în primul
rând, este foarte importantă atitudinea pe care o au indiviz ii atunci când încep să se implice în
practicarea mindfulness -ului. Dacă vin cu dorința de a obține forțat relaxarea, nu vor reuși să
beneficieze de pe urma meditației. În contrast, dacă au o atitudine deschisă și receptivă, vor
putea avea rezultatele dori te. Există șapte factori atitudinali de bază, care sunt învățați în
timpul meditației mindfulness și care ajută practicanții să obțină beneficiile cele mai mari de
pe urma acestei meditații. Acești factori se influențează reciproc și constituie fundația pe care
persoanele vor începe să construiască practica de meditație (Kabat -Zinn, 1990) .
Primul factor se referă la nejudecarea realității . În timpul meditației, când indivizii își
focalizează atenția asupra activității minții lor, pot apărea judecăți pe car e le fac referitor la
experiența lor. Prin mindfulness, ei sunt învățați să nu mai categorizeze experiențele în bune
sau rele, ci să conștientizeze faptul că aceste gânduri sunt automate. Este foarte important să
accepte faptul că mintea emite astfel de ju decăți și să încerce să f ie imparțiali, doar să
observe. Cel de -al doilea factor este răbdarea . Ace sta ajută persoana să conștientizeze și să
accepte că mintea are tendința de a cutreiera, de a nu rămâne concentrată asupra prezentului.
Toate gândurile împi edică individul să trăiască ceea ce i se întâmplă în momentul prezent.
Având răbdare, persoana învață că fiecare lucru sau eveniment are loc atunci când trebuie și
că nu are rost să se gândeasc ă mereu la trecut și la viitor. Mintea de începător (beginner’s
mind) este un alt factor atitudinal important. Având această atitudine de începător, individul
vede și trăiește momentul așa cum este, fără să știe nimic legat de acel eveniment și fără să
raporteze acel moment la cunoștințele anterioare . Această atitudin e îl ajută să nu rămână
blocat doar la cunoștințele pe care le are, ci să fie receptiv la multitudinea de noi posibilități
care există. Al patrulea factor este încrederea. În meditație este foarte important ca
practicantul să aibă încredere în el, să își a sculte intuiția și sentimentele și să nu se lase mereu
condus de dorințele celor din exterior. Însă de multe ori în meditația mindfulness, practicanții
sunt fascinați de profesorii lor și cred că aceștia sunt mult mai deștepți și mai avansați decât ei

7
și de aceea tind să nu își mai asculte intuiția și fac doar ceea ce le spun profesorii. Dobândind
încrederea, ei învață că î ntradevăr, este important să ții cont de sugestiile celorlalți, însă până
la urmă în meditație se dorește descoperirea cât mai profundă a propriei persoane și creșterea
responsabilității pentru ceea ce este o persoană, deoarece este imposibil ca ea să devină
altcineva. Un alt factor este meditația fără efort exagerat . De multe ori, oamenii încep să
practice meditația mindfulness având dif erite scopuri. Este foarte important însă, să nu se
străduiască să obțină anumite rezultate, ci să observe lucrurile așa cum sunt moment de
moment. Setându -și scopuri de genul ”o să fiu relaxat” sau ”o să devin o persoană mai bună”,
apare în mintea individ ului ideea legată de unde ar trebui să fie și automat ideea că nu este
unde trebuie în momentul actual. În acest fel, el va încerca și se va strădui să ajungă în acel
punct dorit, fă ră să mai fie atent la prezent. Cel de -al șaselea factor atitudinal este acceptarea.
Acesta se referă la observarea obiectelor așa cum sunt în prezent. Spre exemplu, dacă ai o
durere de cap, accepți acea durere. Totuși, de multe ori oamenii neagă sau se luptă cu fapte
care există deja, iar această luptă duce la tensiune și reduc e energia oamenilor. Acceptarea nu
înseamnă însă o atitudine pasivă, de abandonare a activității doar pentru că ”așa trebuie să
fie”. Ea se referă la faptul că mai devreme sau mai târziu persoana are deschiderea de a vedea
lucrurile așa cu m sunt. Ultimul f actor este renunțarea . De multe ori mintea noastră dorește să
păstreze gândurile și amintirile plăcute legate de o situație anume și să îndepărteze gândurile
dureroase și neplăcute. Prin renunțare, persoana trăiește experiențele, gândurile și emoțiile
aferente așa cum apar ele și abandonează procesul de judecare a acestor experiențe. Opusul
renunțării este păstrarea acestei modalități de judecare. Una din tehnicile folosite în cazul în
care persoana are dificultăți în a renunța la ceva, este aceea de direcț ionare a atenției spre ceea
ce înseamnă această păstrare. Astfel, se consideră că observând diferitele modalități prin care
păstrează unele experiențe, va învăța mai multe despre opusul ei și anume renunțarea (Kabat –
Zinn, 1990).

1.3.1.2 Efectele meditați ei

Inițial, s -a crezut că efectul meditației este un răspuns de relaxare, care duce la o
activitate scăzută a sistemului nervos simpatic și activitate crescută a sistemului nervos
parasimpatic (Benson, Beary & Carol, 1974 citat în Sedlmeier, Eberth, Sc hwarz,
Zimmermann, Haarig, Jaeger & Kunze, 2012). Se considera că meditația duce la rezultate
similare cu cele a le răspunsurilor de relaxare cum ar fi training -ul autogen (Schultz & Luthe,

8
1959 citat în Sedlmeier et al., 2012 ) sau relaxarea progresivă (Jac obson, 1987 citat în
Sedlmeier et al., 2012) .
Recent, diferite abordări au încercat să lege ideile budis te cu teoriile psihologice din
Vest, pentru a înțelege mai bine care sunt efectele meditației mindfulness. Una dintre abordări
este modelul propus de W allace și Shapiro ( 2006 citat în Sedlmeier et al., 2012 ) care se
focalizează pe cultivarea echilibrului la nivel mental . Autorii spun că persoanele suferă
datorită existenței unui dezechilibru la nivel mental, care poate fi rezolvat prin cultivarea a
patru tipuri de echilibru. Primul este echilibrul conativ , care se referă la stabilirea unor
scopuri și intenții clare și se învață prin meditarea asupra suferinței, a capacității de a genera
stare de bine prin observarea vieții unor persoane care au atins acel e scopuri. Echilibrul
atențional este cultivat prin concentrarea asupra respirației și presupune dezvoltarea atenției
voluntare susținute. Cel de -al treilea este echilibrul cognitiv , care se referă la observarea
calmă a experiențelor din acest moment și es te obținut prin meditația mindfulness. Ultimul tip
de echilibru este cel afectiv și se referă la lipsa apatiei, a emoțiilor nepotrivite, fiind învățată
prin meditația focalizată pe iubir e și bunătate (loving -kindness). O abordare care vizează
efectele spec ifice ale meditației mindfulness este cea propusă de Lutz , Slagter, Dunne și
Davidson (2008 citat în Sedlmeier et al., 2012 ) care susțin ideea că meditația are efecte prin
intermediul controlului atențional. Meditația presupune focalizarea și menținerea at enției
asupra unui obiect, iar prin exersarea acesteia se antrenează diferite abilități implicate în
focalizarea atenției, observarea și detașarea de distractori și refocalizarea asupra obiectului.
Cea de -a treia abordare, oferită de Shapiro , Carlson, Asti n și Freedman (2006 citat în
Sedlmeier et al., 2012 ), consideră că meditația duce la o schimbare a perspectivei individului.
Acest lucru se datorează faptului că prin meditația mindfulness persoana învață să observe
lucrurile fără să le judece, iar aces t lucru o ajută să asiste la propriile gândur i și emoții, nu să
fie absorbită de ele. Această schimbare în perspectivă ajută persoanele să conștientizeze ce
este cu adevărat important în viață și să nu mai răspundă în mod automa t la evenimentele din
viața lor (Sedlmeier et al., 2012) .
În literatură se face distincția între mindfulness și mindlessness, în funcție de modul în
care persoanele procesează și percep stimulii și evenimentele din mediu. Conceptul de
mindfulness este strâns legat de conștiință (Brown, Ryan , 2003) , fiind înrăd ăcinat în
activitățile fundamen tale ale acesteia (Brown et al., 2007). Calitatea capacității de a fi
conștient a fost mult timp studiată, atât din punct de vedere spiritual, cât și din punct de
vedere filozofic și psihologic, cercetările accentuând importa nța acestei capacități în

9
menținerea și sporirea stării de bine (Wilber, 2000 citat în Brown, Ryan, 2003). A fi conștient
implică două activități fundamentale, conștientizarea și atenția . Prima se referă la observarea
și înregistrarea stimulilor din mediul intern și extern. Atenția presupune focalizarea conștientă
și apare atunci când un stimul este suficient de puternic pentru a intra în câmpul atenției
(Brown, Ryan, 2003; Brown et al., 2007). Se consideră că cele două procese sunt constante în
funcționare a normală, însă pot fi îmbunătățite prin meditația mindfulness, care duce la o
conștientizare mai atentă și susținută a realității pe care o trăiesc persoanele în diferite
momente din viața lor. Prin observarea conștientă a realității, persoana este recep tivă, atentă
doar să înregistreze faptele pe care le observă, fără să le interpreteze pe baza experiențelor
anterioare. Acest lucru îl ajută pe individ să ofere răspunsuri psihologice și comportamentale
mai obiective și mai flexibile (Brown et al., 2007).
În contrast, mindle ssness, definit ca absența mindfulness -ului, presupune
conștientizarea limitată. Spre exemplu, ruminarea, trăirea în trecut, sau fanteziile referitoare la
viitor, distrag individul de la ceea ce i se întâmplă în momentul prezent (Brown, Ryan, 2003).
De asemenea, de multe ori, obiectele sunt reținute pentru puțin timp în câmpul atenției, iar
persoanele reacționează la obiecte, evenimente într -un mod discriminativ, evaluându -le ca
fiind bune, rele sau neutre, raportat la propria persoană. Aceste evaluări sunt condiționate de
experiențele anterioare ale persoanelor, fie cu aceleași obiecte, fie cu unele similare. Modul în
care sunt percepute obiectele este asimilat în schemele cognitive deja existente, lucru care
duce la judecarea sau etiche tarea automată a realității. Persoanele nu mai văd evenimentele
din realitate așa cum sunt cu adevărat, ci printr -un filtru, ceea ce le poate predispune la riscul
de a interpreta distorsionat realitatea (Brown et al., 2007). Unii autori, Langer și Moldovea nu
(2000), consideră mindlessness -ul ca fiind o problemă socială, cauza directă a erorilor pe care
le fac oamenii atunci când se află în situații complexe. Totodată, acesta poate fi cauza
prejudecății, a stereotipiei și a alternării între plictiseală și anxietate care caracterizează viața
multor persoane. Incapacitatea de a se focaliza pe momentul prezent duce la plictiseală,
deoarece indivizii nu observă schimbările care apar în viața lor odată cu trecerea timpului
(Langer & Moldoveanu, 2000) .

1.3.1.3 Intervenția Mindfulness -Based Stress Reduction

Mindfulness -Based Stress Reduction este un program de opt săptămâni care constă în
practicarea meditației de tip mindfulness cu scopul de a întări capacitatea individului de a

10
observa lucrurile din jurul lui f ără a le judeca. Această intervenție a fost propusă de Jon
Kabat -Zinn la Centrul Medical de la Universitatea din Massachusetts din dorința de a oferi
pacienților de acolo o modalitate de a le alina suferința prin oferirea unui program intensiv de
meditație mindfulness. Acest program este separat de factorii religioși și culturali asociați cu
partea budistă a mindfulness -ului, deoarece scopul lui nu era de a forma mari meditatori, ci de
a oferi un mediu în care pacienții să experimenteze confruntarea, explor area și alinarea
suferinței, atât la nivel mental , cât și la nivel ul corpului (Kabat -Zinn, 2003). Efectele acestui
tip de intervenție au fost intens studiate, până în anul 2012 existând peste 31 de studii clinice
controlate, având 1942 de participanți din mai multe țări (Ge rmania, Norvegia, Suedia, etc.)
(De Vibe et al. , 2012). Există numeroase cercetări care au studiat dacă apar modificări la
nivelul creierului în timpul practicării meditației mindfulness . Astfel, folosind tehnici ca
electroencefalograma și rezonanța magnetică, s -a arătat că întradevăr, există diferențe între
cei care practică meditația în programul Mindfulness -Based Stress Reduction și cei care nu
meditează, în substanța cenușie din creier, în special la nivelul hipocampului ( Hölzel,
Carm ody, Vange l, Congleton, Yerramsetti, Gard & Lazar, 2011) și al cortexului cingulat
anterior (Fox, Nijeboer, Dixon, Floman, Ellamil, Rumak, Sedlmeier & Christoff, 2014). De
asemenea, participarea la programul Mindfulness -Based Stress Reduction a fost asocia tă cu
modificări la nivel cerebral care reflectă stări emoționale pozitive și activare redusă în
regiunile implicate în reevaluare și elaborare cognitivă ( Farb et al., 2010 citat în Keng,
Smoski & Robins, 2011) .

1.3.2 Dezvoltarea identității

Termenul de identitate a fost folosit de -a lungul timpului pentru a face referire la
diferite fenomene ca scopurile și credințele oamenilor, apartenența lor la grup, etc. (Vignoles,
Schwartz & Luyckx, 2011 ). În literatură, autorii fac diferența între două dimensiun i ale
identității. Prima dintre ele este identitatea personală , care se referă la valorile, scopurile și
credințele indivizilor și vizează cercetarea preferințelor politice (Schildkraut, 2005 citat în
Schwartz et al. , 2012), a standardelor morale (Hardy & Carlo, 2005 citat în Schwartz et al. ,
2012) și a relațiilor de familie (Scabini & Manzi, 2011 citat în Schwartz et al. , 2012 ). Cea de –
a doua este identitatea culturală care se referă la măsura în care apartenența la un anumit
grup este importantă pentru id entitatea fiecărui individ (Schwartz et al. , 2012).

11
1.3.2.1 Modelul lui Erikson

Primii cerce tători care au studiat dezvoltar ea identității au fost Erikson în anul 1950 și
Marcia în anul 1966 . Erikson consideră dezvoltarea identității cea mai important ă sarcină din
perioada adolescenței și vede identitatea ca un construc t multidimensional care conține
aspecte morale, culturale, cognitive și sociale și care poate fi analizat la mai multe nivele
(Luyckx et al. , 2011). Perioada adolescenței este, în viziun ea lui Erikson, o perioadă de
navigare între sinteza identității și confuz ia identității (Schwartz et al. , 2012). Sinteza
identității presupune reanalizarea aspectelor față de care persoana s -a identificat în copilărie și
introducerea lor într -un set mai m are de valori, idei și scopuri. De cealaltă parte, confuzia
identității se referă la incapacitatea de a -și forma scopuri realiste pe care să își construiască
apoi identitatea în perioada adultă (Schwartz, 2001). Studiile arată că un sens al identității
coerent și sintetizat este asociat cu stimă de sine pozitivă (Luyckx , Goossens, Soenens,
Beyers & Vansteenkiste , 2005 citat în Schwartz, et al., 2011), relații sociale pozitive
(Zimmer -Gembeck & Petherick 2006 citat în Schwartz et al. , 2011) , nivele scăzute d e
simptome depresive și anxioase, precum și nivele scăzute de probleme de internalizare (bârfe,
minciună, agresivitate) (Schwartz, 2007 citat în Schwartz et al. , 2011). Astfel, persoanele care
au o identitate bine dezvoltată, au sentimente pozitive referit oare la propria persoană și știu
cum vor să decurgă viața lor. În contrast , un sens al identității confuz este asociat cu probleme
de internalizare (Schwartz et al. , 2009a citat în Schwartz et al. , 2011), dar și de externalizare,
cum ar fi, consum de drogu ri și relații sexuale riscante ( Schwartz et al. , 2005c citat în
Schwartz et al. , 2011). Cu toate că Erikson considera că identitatea se formează în
adolescență, el susține și faptul că în societățile industrializate perioada adolescenței se
prelungește, pe ntru a permite explorări mai îndelungate ale identității. Astfel, dacă încadrăm
perioada adolescenței de la 10 la 18 ani și cea de adult emergent între 18 și 25 de ani, putem
observa că mare parte din explorare are loc în cea de -a doua perioadă. Acest lucr u se întâmplă
pentru că foarte puține persoane au un simț al identității coerent la sfârșitul liceului
(Montemayor, Brown & Adams, 1985 citat în Arnett, 2000) , ceea ce sugerează că dezvoltarea
identității este un proces care continuă și în perioada de adul t emergent (Valde, 1996 citat în
Arnett, 2000).

12
1.3.2.2 Modelul lui Marcia

Cu toate că descrierile oferite de Erikson au fost îndelung cercetate, acestea nu
ofereau o operaționalizare via bilă, care să permită măsurarea și studierea empirică a
conc eptelor sale. Primul care încearcă să depășească neajunsurile existente în teoria lui
Erikson este Marcia. El începe prin identificarea conceptelor cheie ale identității și
operaționalizarea lor în așa fel încât să poată fi studiate empiric (Luyckx et al. , 2011). Pentru
a realiza acest lucru, Marcia extrage din teorie două dimensiuni: explorarea și angajamentul.
Explorarea se referă la analizarea mai multor alternative de identitate, iar angajamentul
presupune alegerea uneia sau mai multor astfel de alterna tive. Apoi, Marcia împarte cele două
dimensiuni în două nivel e, ”scăzut” și ”ridicat” și identifică patru statusuri identitare care
indică modul în care reacționează persoanele la diferite probleme legate de identitate (Luyckx
et al. , 2011).
Primul statu s este identitatea asumată . Aceasta presupune luarea unui angajament
după o perioadă de explorare. Cel de -al doilea este identitatea amânată (moratoriu) și constă
în explorarea activă a alternativelor, fără a te angaja într -una din ele. Identitatea forțată , cel
de-al treilea status, presupune luarea angajamentului, fără implicarea într -un proces de
explorare înainte. Ultimul status este identitatea difuză . Indivizii aflați în acest stadiu nu au
un interes în a -și explora identitatea sau nu au capacitatea de a aborda acest subiect (Luyckx
et al., 2011) .
Modelul statusurilor identitare a fost foarte mult studiat, dar și criticat. Cele mai multe
critici se centrează în principal pe faptul că aceste statusuri nu reprezintă acurat principiile
descrise în teoria lui Erikson. Pornind de la ideea acestuia că funcționarea adaptativă este
rezultatul dominanței sintezei asupra confuziei și funcționarea dezadaptativă arată domi nanța
confuziei asupra sintezei , autorii sugerează că în cazul modelului statusurilor, identi tatea
asumată ar reprezenta sinteza, iar identitatea difuză, confuzia (Schwartz, Ĉoté & Arnett,
2005 ). Însă ceea ce nu este clar este locul unde se situează identitatea amânată, respectiv cea
forțată. În cazul celei din urmă, s -a arătat că se asociază cu a specte pozitive asemeni
identi tății asumate , cu toate că Marcia o considera un status mai puțin matur decât cel asumat.
Astfel, nu se poate stabili cu certitudine dacă identitatea forțată reprezintă sinteza identității
sau nu (Schwartz et al. , 2011) . De as emenea, deși Marcia considera că amânarea este calea
care trebuie parcursă pentru a ajunge la o identitate asumată, studiile arată că diferența dintre
cele două este foarte mare, identitatea amânată fiind asociată cu aspecte negative (anxietate,

13
depresie), iar cea asumată cu aspecte pozitive (stimă de sine crescută) (Kidwell et al., 1995;
Bishop et al. , 2005 citat în Schwartz et al. , 2011) .

1.3.2 .3 Modelul lui Grotevant

Mulți cercetători au încercat să dezvolte modele care să extindă teoria inițială, pr opusă
de Marcia. Unul dintre ei este Grotevant (1987) , care se focalizează pe procesul de explorare,
considerându -l cel mai important în dezvoltarea identității. El definește conceptul de
explorare ca ”un comportament de rezolvare de probleme realizat pent ru a extrage informații
despre sine sau despre mediu, cu scopul de a lua o decizie în legătură cu un aspect de viață
important” (Grotevant, 1987, p. 204 citat în Luyckx et al. , 2011) . Grotevant susține că în
explorarea identității sunt implicați cinci fac tori: a). credințele și așteptările inițiale care
ghidează procesul de explorare, b). comportamente prin care persoana testează ipotezele,
c). energia și afectivitatea pe care individul le investește în angajamentele deja existente,
d). măsura în care alternative concurente sunt considerate atractive și măsura în care există
factori care pot descuraja persoana să mai continue explorarea, e). evaluări pe parcurs ale
procesului pentru a vedea dacă mai este nevoie de mai multă explorare. În viziunea lui
Grotevant, individul își formează identitatea integrând noile angajamente luate în urma
procesului de explorare. Dacă persoana decide în urma evaluărilor că angajamentul este
nesatisfăcător, se reia procesul de explorare. Astfel, autorul crede că atât procesul de formare,
cât și cel de evaluare continuă a angajamentului sunt importante și se influențează reciproc
(Luyckx et al., 2011).

1.3.2 .4 Teoria lui Kerpelman

Un alt cercetător este Kerpelman (1997) , care dezvoltă teoria controlului identității ca
o extindere a modelului propus de Grotevant. Teoria acestuia sugerează că pe de o parte se
află standardele sau scopurile individului, iar pe de altă parte, relațiile pe care acesta le are cu
alte persoane. Dezvoltarea identității se realizează în funcț ie de reacțiile pe care le primim de
la cei din jur. Reacțiile cele mai apreciate și valorificate sunt cele primite de la persoane
importante, cum ar fi părinți, parteneri romantici sau covârstnici . Dacă discrepanța dint re
standardele personale și reacțiil e celor din jur este mare, fie are loc o schimbare a
standardelor persoanei, fie se schimbă situația socială. Când modificarea situației este
imposibilă, individul încearcă să se acomodeze cu acea situație și au loc schimbări majore în

14
identitatea acestuia . Și în acest model se sugerează că întradevăr, formarea unei identități este
importantă, dar constituie doar un prim pas, care trebuie continuat cu evaluarea măsurii în
care această identitate formată se potrivește cu standardele și scopurile personale (Luyckx et
al., 2011).

1.3.2 .5 Modelul lui Bosma și Kunnen

Bosma și Kunnen (2001 citat în Luyckx et al., 2011 ), susțin că dezvoltarea identității
presupune o tranziție între persoană și mediu. Ei nu văd angajamentul ca pe un rezultat, ci ca
pe un proces . Acesta nu reprezintă sfârșitul procesului de dezvoltare a identității deoarece ,
deși persoana face un angajament, aceasta se implică într -un proces de evaluare a lui, care
poate duce fie la schimbarea, fie la menținere a respectivului angajament (Luyckx et al.,
2011 ).

1.3.2 .6 Modelul lui Meeus

Meeus , Iedema și Maassen (2002 citat în Luyckx, Goossens, Soenens & Beyers,
2006 b) identifică și ei un pun ct slab în teoria lui Marcia. Ei consideră că explorarea nu este
implicată doar în facilitarea formării angajamentului, ci și în menținerea a ngajamentelor
făcute. Astfel, ei definesc explorarea ca și măsura în care adolescenții adună info rmații despre
angajamentele lor (Luyckx et al., 2006b) .

1.3.2.7 Modelul lui Crocetti, Rubini, Meeus

Crocetti, Rubini și Meeus (2008a) descriu un model al dezvoltării identității care
conține 3 procese: angajamentul (conceptualizat la fel ca și la Marcia), explorarea în
adâncime (la fel ca și cea descrisă de Luyckx) și reconsiderarea angajamentului (dorința de a
schimba angajamentul din cauza insatisfacției față de ace l angajament). În acest model,
autorii nu introduc explorarea pe orizontală, spunând că persoana vine din copilărie cu
anumite angajamente pe care le -a făcut fiind forțat de părinți și este necesar să le reevalueze
pentru a -și dezvolta identitatea.
Luyck x și colaboratorii (2005; 2008) și Crocetti și colaboratorii (2008 a, b) combină
procesele identificate pentru a forma statusuri identitare. Pe lângă statusurile descrise de

15
Marcia, ei identifică și alte statusuri. Luyckx și colaboratorii ajung la concluzia că identitatea
difuză poate fi împărțită în identitate difuză fără capacitate de explorare (persoane care vor
să își dezvolte identitatea, dar nu au capacitatea de a explora sistematic sau de a menține
anumite angajamente) și identitate difuză fără griji și preocupări (persoane care nu sunt
interesate să își dezvolte identitatea (Luyckx et al., 2005 ).
Crocetti și colaboratorii (2008 b) identifică două tipuri de moratoriu: clasic (pe care îl
conceptualizează ca fiind similar cu cel propus de Marcia) și moratoriu dup ă luarea
angajamentului (persoane care pot să exploreze fără însă a renunța la angajamentele deja
făcute) (Schwartz et al., 2012).

1.3.2 .8 Modelul lui Luyckx și colaboratorii

Un model care integrează teoriile anterioare este cel propus de Luyckx și colaboratorii
(2006a, b), care tratează formarea și evaluarea angajamentelor ca și procese separate, dar
relaționate (Schwartz et al. , 2011). Ei împart explorarea și angajamentul în câte două
dimensiuni separate, rezultând astfel patru dimensiuni: explorarea în adâncime, explorarea pe
orizontală, luarea angajamentului și identificarea cu angajamentul. Explorarea pe orizontală
și luarea angajamentului sunt dimensiunile propuse inițial de Marcia. Explorarea în
adâncime se referă la evaluarea propriilor angajamen te deja luate, prin adunarea informațiilor
și prin implicarea în discuții cu alte persoane referitoare la acele angajamente. Identificarea
cu angajamentul vizează măsura în care persoanele au încredere în angajamentele făcute și
cât de bine se potrivesc ac estea cu valorile și dorințele lor. Dimensiunile implicate în
formarea angajamentelor sunt explorarea pe orizontală și luarea angajamentului, iar cele
implicate în evaluarea angajamentelor sunt explorarea în adâncime și identificarea cu
angajamentul (Luyck x et al. , 2011).
După prezentarea acestui model al dezvoltării identității format din patru dimensiuni,
Luyckx și colaboratorii (Luyckx, Schwartz, Berzonsky , Soenens, Vansteenkiste, Smits &
Goossens, 2008) au introdus un nou tip de explorare, cea ruminat ivă. Aceasta se referă la
grija obsesivă de a face alegerea corectă, astfel încât persoana ajunge de cele mai multe ori să
nu mai ia nici o decizie, rămânând în procesul de explorare. Studiile realizate de Luyckx et al.
(2006 c, 2008) sugerează că explorare a este asociată atât cu deschidere și curiozitate, cât și cu
anxietate și depresie, fapt care se petrece deoarece în același timp au loc mai multe procese

16
de explorare. Așadar, s -a arătat că explorarea pe orizontală și cea în adâncime se asociază cu
deschi derea, iar explorarea rumin ativă se asociază cu distresul (Schwartz et al. , 2012).
1.3.3 Gândirea reflexivă

În literatura de specialitate există numeroase conceptualizări ale gândirii reflexive.
Aceasta este un proces cognitiv realizat pentru a învăța d in experiență (Dewey, 1933;
Mezirow, 1991 citat în Sööt & Leijen, 2012). Acest proces este folosit atunci când situația nu
este structurată, este incertă sau nu există o soluție evidentă și este legat de gândire și învățare
(Moon, 2013). Dewey definește g ândirea reflexivă ca fiind: ”o analiză activă, persistentă și
atentă a oricărei credințe sau forme de cunoaștere în lumina motivelor care o susțin și
concluzia spre care se îndreaptă” (Dewey, 1933, p. 9 citat în Kember, Leung, Jones, Loke,
McKay, Sinclair , Tse, Webb, C., Yuet Wong, Wong & Yeung, 2000 ). El consideră că
gândirea reflexivă constă într -o serie de idei înlănțuite care duc la obținerea unei concluzii,
iar tipul de operații realizate depinde de rezultatul pe care persoana se așteaptă să îl obțină
(Moon, 2013). Mezirow este un alt cercetător care a condus multe dintre analizele asupra
reflexivității, el considerând că ”aceasta înseamnă testarea validității” (Mezirow, 1991, p.
101). Altă definiție este cea oferită de Boyd & Fales (1983, p. 100 citat în Kember et al.,
2000): ”procesul de examinare internă și de explorare a unei probleme îngrijorătoare,
declanșată de o experiență, care crează și clarifică înțelesul în termeni de sine și care rezultă
într-o perspectivă conceptuală schimbată” (Boyd & Fal es, 1983, p. 100 citat în Kember et al.,
2000 ).
Analizând aspectele legate de beneficiile meditației mindfulness, reflexivitate, precum
și procesele și dimensiunile identității propuse de Luyckx (2008), putem observa o posibilă
utilizare a mindfulness -ului într -o intervenție construită pentru reducerea explorării
ruminative, respectiv creșterea luării angajamentului și a identificării cu acesta, luând în
calcul și măsura în care reflexivitatea persoanei poate influența acest proces.
Studiile arată că exp lorarea ruminativă este asociată cu distresul (Schwartz et al.,
2012), iar intervenția MBSR a fost folosită cu succes în reducerea stresului în numeroase
cercetări (Miller et al., 1995; Shapiro et al., 1998 citat în Shapiro, Astin, Bishop & Cordova,
2005). Se consideră că această intervenție îi învață pe indivizi să se focalizeze pe momentul
prezent, să nu se lase influențați de emoțiile negative relaționate cu trecutul (Martín -Asuero
& García -Banda, 2010) și să nu se mai gândească la viitor cu frică (Shapi ro et al., 2005).

17
Astfel, studiile empirice par să susțină eficiența intervenției MBSR, bazată pe meditația
mindfulness, ca fiind un instrument eficient pentru a combate explorarea ruminativă. Mai
mult, s -a arătat că acest tip de explorare bazat pe îngrijo rare și căutare prelungită fără a lua o
decizie este un factor de risc pentru formarea angajamentelor slabe și compromite contribuția
modalităților eficiente de explorare în asumarea angajamentelor ( Beyer & Luyckx, 2016). De
asemenea, s -a demonstrat că red ucerea distresului legat de formarea identității mediază
efectele unei intervenții (menite să scadă explorarea ruminativă) asupra luării angajamentului
(Meca, Eichas, Quintana, Maximin, Ritchie, Madrazo, Harari & Kurtines, 2014). Totodată,
s-a arătat că p racticând meditația mindfulness, individul ajunge să se cunoască mai bine pe el
ca persoană, să fie atent la dorințele și sentimentele pe care le are (Kabat -Zinn, 1990). Astfel
că, descoperindu -se și înțelegându -se mai bine, persoana își va putea lua angaj amente
congruente cu valorile și standardele sale. Așadar, pornind de la aceste rezultate, putem
sugera faptul că o scădere a explorării ruminative în urma intervenției bazate pe mindfulness
ar putea să ducă la o creștere a luării angajamentului și a ident ificării cu acesta.
Cercetările arată că există o legătură între meditația mindfulness și capacitatea de a fi
reflexiv, meditația constituind o strategie utilă pentru îmbunătățirea reflexivității (Jordan et
al., 2009 citat în Stoner, 2016). Într -un studi u calitativ publicat în anul 2011, s -a arătat că
mindfulness -ul poate duce la dezvoltarea reflexivității prin faptul că oferă persoanei un loc
pentru a se opri și a se gândi, o ajută să își clarifice relația cu sinele și să perceapă lucrurile
dintr -o nouă perspectivă prin faptul că își modifică modul în care răspunde la o anumită
situație (Nugent, Moss, Barnes & Wilks, 2011 citat în Stoner, 2016). De asemenea, deși nu s –
a demonstrat în mod empiric, se pare că mindfulness -ul crește reflexivitatea prin faptul că
eliberează persoana de modul habitual de răspuns la o situație, dezvoltând abilitatea de a
răspunde într -un mod nou și creativ (Mishna & Bogo, 2007 citat în Stoner, 2016). Pornind de
la aceste rezultate, prezenta cercetare investighează măsura în care o capacitate mai
dezvoltată de a fi reflexiv poate influența efectele meditației mindfulness asupra dezvoltării
identității.

1.4 Obiectivele și ipotezele de cercetare

Obiectivul general al studiului este acela de a extinde cercetarea asupra eficienței
intervenției Mindfulness -Based Stress Reduction prin studierea efectelor acesteia asupra

18
dezvoltării identității. Pentru acest lucru, obiectiv ul specific pe care ni -l propunem este să
analizăm efectele intervenției Mindfulness -Based Stress Reduction asupr a dezvoltării
identității, mai precis a explorării ruminative, a luării angajamentului și a identificării cu
angajamentul la adolescenți și la adulții emergenți . De asemenea, studiile din literatura de
specialitate arată faptul că practicarea meditației ba zată pe mindfulness ajută individul să aibă
o capacitate mai ridicată de a fi reflexiv, prin faptul că orientează persoana spre sine și spre a
fi atentă la o nouă perspectivă asupra unei anumite situații (Stoner, 2016). Cu toate acestea,
nu există cercetăr i care să urmărească legătura inversă dintre meditație și reflexivitate, astfel
că ne propunem ca și obiectiv explorator să investigăm dacă un nivel mai crescut al
capacității de a fi reflexiv se asociază cu un efect mai mare al intervenției bazate pe medi tația
mindfulness .
Analizând rezultatele cercetărilor prezentate mai sus, care arată efectele explorării
ruminative asupra luării angajamentului și faptul că meditația mindfulness poate fi folosită în
reducerea distresului și pentru auto -cunoaștere, prop unem următoarele ipoteze de cercetare :
1. a Grupul care beneficiază de intervenția Mindfulness -Based Stress Reduction are, la
sfârșitul intervenției, niveluri mai scăzute de explorare ruminativă decât grupul de control.
1.b Intervenția Mindfu lness -Based St ress Reduction duce la o scădere a explorării
ruminative postintervenție, comparativ cu preintervenție în cadrul grupului experimental.

Așa cum am menționat anterior, explorarea ruminativă a identității se asociază cu un
nivel crescut de distres (Schwart z et al., 2012), iar MBSR a fost folosit în numeroase cercetări
pentru a reduce stresul (Shapiro et al., 2005). MBSR este utilă în diminuarea nivelului de
stres prin faptul că ajută individul să se focalizeze pe momentul prezent, fără să mai fie atent
la aspectele din trecut sau să îi fie frică de ceea ce se va întâmpla în viitor (Martín -Asuero &
García -Banda, 2010; Shapiro et al., 2005 ; Shapiro, Schwartz & Bonner, 1998) . Prin reducerea
stresului asociat cu luarea unui angajament corect, poate să scadă nivelul de explorare
ruminativă deoare ce persoana este atentă la ceea ce are loc aici și acum, fapt care o poate
ajuta să nu mai exploreze continuu fără să ia o decizie.

2.a Grupul care beneficiază de intervenția Mindfulness -Based Stress Reduction are, la
sfârșitul intervenției, niveluri mai crescute de luare a angajamentului decât grupul de control.

19
2.b Intervenția Mindfu lness -Based Stress Reduction duce la o creștere a luării
angajamentului postintervenție, comparativ cu preintervenție în grupul experimental.

Explorarea ruminativă presupu ne analiza excesivă a alternativelor din dorința de a nu
lua o decizie greșită, ceea ce duce la situația în care persoana nu mai ia nicio decizie și
rămâne la nivelul de explorare continuă (Luyckx et al., 2008). Așadar, prin reducerea
nivelului de explorar e ruminativă în urma meditației mindfulness, tinerii pot depăși această
etapă de investigare fără niciun rezultat și o pot finaliza prin asumarea unui angajament.

3.a Grupul care beneficiază de intervenția Mindfulness -Based Stress Reduction are, la
sfârș itul intervenției, niveluri mai crescute de identificare cu angajamentul decât grupul de
control.
3.b Intervenția Mindfulness -Based Stress Reduction duce la o creștere a identi ficării cu
angajamentul măsurat postintervenție, comparativ cu preintervenție în grupul experimental.

În urma practicării meditației mindfulness, individul își focalizează mai mult atenția
asupra propriei persoane, fiind atent la senzațiile corporale și la gândurile pe care le are în
momentul actual (Kabat -Zinn, 1990). Astfel, dezvo ltându -și această capacitate de a fi atentă
la sine și la propriile nevoi, persoana se identifică cu angajamentul luat deoarece acesta este
congruent cu ceea ce valorizează și își dorește.

4. Nivelul explorării ruminative, a l luării angajamentului și a l identificării cu
anga jamentul se menține și la patru săptămâni după încheierea intervenției.

Efectele intervenției Mindfulness -Based Stress Reduction se mențin și la măsurătorile
follow -up, în cazul reducerii stresului, a anxietății, depresiei, etc. (Bro wn et al., 2007; Baer,
2003 ; Biegel, Brown, Shapiro & Schubert, 2009 ), ceea ce sugerează că și în cazul luării
angajamentului, a identificării cu acesta și a explorării ruminative, efectele meditației
mindfulness se pot menține și la patru săptămâni după încheierea meditației.

20
Capitol 2. Metodă

2.1 Designul de cercetare

Designul studiului este experimental, cu pretest și posttest, având două grupuri, unul
de control și unul experimental. Participanții din ambele grupuri au fost testați înainte de
aplicarea intervenției MBSR și după apl icarea intervenției (la finalul ultimei sesiuni de
meditație din săptămâna a șasea). De asemenea, ei au fost testați și la patru săptămâni după
posttest (interval sugererat de literatura de specialitate) ( Taylor, Harper & Chadwick, 2009)
pentru a vedea dac ă efectele intervenției se mențin și după încheierea acesteia.
Acest tip de design oferă posibilitatea comparării intergrup, între grupul experimental
și cel de control, preintervenție și postintervenție, dar și comparării intragrup, pentru a vedea
schim bările care apar în grupul experimental în trei perioade diferite: preintervenție,
postintervenție și la patru săptămâni postintervenție.

Figura 1. Structura design -ului de cercetare
T1
preintervenție T2
intervenție T3
postintervenție T4
follow -up
Variabile
dependente – explorarea
ruminativă
– luarea
angajamentului
– identificarea cu
angajamentul
– gândirea reflexivă – procedura
MBSR
– citit

– explorarea
ruminativă
– luarea
angajamentului
– identificarea cu
angajamentul
-gândirea
reflexivă – explo rarea
ruminativă
– luarea
angajamentului
– identificarea cu
angajamentul
– gândirea
reflexivă
Variabile
independente -timp – preintervenție
– postintervenție
– follow -up
-grup – experimental
– de control

21
2.2 Participan ți

Eșantionul a fost format din 26 de participanți, cu vâ rsta cuprinsă între 18 și 25 de ani.
Inițial, înainte de debutul intervenției, s -a obținut acordul de participare al subiecților prin
completarea unui formular de consimțământ informat (Anexa 1) . În acest consimțământ li s -a
menționat faptul că participare a este voluntară, au fost asigurați că răspunsurile oferite vor
rămâne anonime, precum și faptul că pot oricând să se retragă, fără să fie nevoiți să ofere o
justificare. Participanții au fost împărțiți apoi în două grupuri egale, unul experimental
(N=13) și unul de control (N=13). La măsurătoarea pre -intervenție, î n grupul experimental au
fost 3 băieți și 10 fete, în timp ce în grupul de control au fost 2 băieți și 1 1 fete. Din grupul
experimental s -a retras un participant după prima distribuire a chestion arelor și astfel au
rămas 12 subiecți , 2 băieți și 10 fete . Participanții din grupul experimental au avut vârsta
medie de 21,08 ani, iar cei din grupul de control au avut vârsta medie de 21,54 ani. Grupul
experimental a urmat pașii de intervenție, iar pers oanele din grupul de control au primit doar
să citească anumite informații generale despre mindfulness. (Anexa 2 )

2.3 Instrument e de măsurare

2.3.1 Exporarea ruminativă, luarea angajamentului, identificarea cu
angajamentul.
The Dimensions of Identity D evelopment Scale (DIDS; Luyckx et al. , 2008 ) este un
instrument care conține scale cu 5 itemi pentu fiecare din cele cinci dimensiuni ale identității
propuse de Luyckx și colaboratorii (2006a, b; 2008 ): luarea angajamentului , identificarea cu
angajamentul, explorarea pe orizontală , explorarea în adâncime și explorarea ruminativă.
Exemple de itemi: ”Știu ce vreau să fac cu viitorul meu” (luarea angajamentului), ”Planurile
mele de viitor îmi dau încredere în mine” (identificarea cu angajamentul), ”Mă gândesc foarte
mult la direcția pe care vreau să o urmez” (explorarea pe orizontală), ”Mă gândesc foarte mult
la planurile de viitor pe care le -am făcut” (explorarea în adâncime ) și ” Mă tot gândesc la
calea pe care ar trebui să o urmez în viață. ” (explorare a rumin ativă) (Schwartz et al. , 2011).
Itemii sunt evaluați pe o scală Likert de la 1 ( deloc ) la 5 ( foarte mult ). Coeficientul de
consistență internă alpha variază între .83 și .93 pentru luarea angajamentului, între .79 și .89
pentru identificarea cu angajamentul, între .76 și .87 pentru explorarea pe orizontală, între .75

22
și .83 pentru explorarea în adâncime și între .80 și .89 pentru explorarea ruminativă (Luyckx,
Klimstra, Duriez, Van Petegem & Beyers, 2013) .

2.3.2 Mindfulness
Mindful Attention Awareness Scale (MAAS; Brown & Ryan, 2003) este un instrument care
măsoară tendința unei persoane de a participa la e xperiențele din momentul prezent în
activitățile de zi cu zi (Shapiro et al., 2008 b). Scala este formată din 15 itemi, iar participanții
trebuie să indice cât de frecvent au trăit experiențele descrise în fiecare item, folosind o scală
Likert de la 1 (apro ape întotdeauna) la 6 (aproape niciodată). Scorurile mari arată mindfulness
mai crescut. Itemii sunt introduși folosind următoarea afirmație: ”Mai jos este o serie de
afirmații despre experiența dumneavoastră de zi cu zi. Folosind scala de la 1 la 6 de mai jos,
indicați cât de frecvent sau mai puțin frecvent aveți în prezent fiecare experiență. Răspundeți
în concordanță cu ceea ce reflectă cu adevărat experiența dumneavoastră, nu cum credeți că
experiența ar trebui să fie.” Scala MAAS are coeficientul de co nsistență internă alpha de .82,
autorii arătând că cei care practică meditația mindfulness au scoruri semnificativ mai mari
comparativ cu cei din grupul de control, care nu au meditat (Shapiro et al., 2008 b).
Exemple de itemi: ”Uit numele unei persoane de îndată ce aceasta mi l -a spus pentru
prima dată”, ”Mă grăbesc să fac activități fără să fiu cu adevărat atent/ă la ele”, ”Îmi este
dificil să rămân focalizat/ă pe ceea ce se întâmplă în prezent”, ” Sparg sau vărs lucruri
datorită neglijenței, neacordării atenției sau datorită faptului că mă gândesc la altceva.”, ”Am
tendința de a merge repede unde vreau să ajung, fără să acord atenție experiențelor pe care le
trăiesc de -a lungul drumului.” (Brown & Ryan, 2003).

2.3.3 Gândirea reflexivă
Reflection Questio nnaire (RQ; Kember et al., 2000) este un instrument folosit pentru a
investiga măsura în care oamenii se angajează în gândirea reflexivă. Acesta conține patru
subscale, fiecare având câte patru itemi. Pentru cercetarea de față am folosit doar scala numită
”Reflection”, care conține itemi precum: ” Câteodată îmi pun întrebări referitoare la modul în
care unele persoane fac anumite lucruri și încerc să mă gândesc la o modalitate mai bună de a
face acele lucruri .” sau ”De multe ori reflectez asupra acțiunilor m ele pentru a vedea dacă pot
să îmbunătățesc ce am facut”. Participanții trebuie să indice cât de mult li se potrivește fiecare
afirmație utilizând o scală Likert de la 1 (acord total) la 5 (dezacord total). Coeficientul de

23
consistență internă Cronbach alph a pentru sub scala ”Reflection” este de .63 (Kember et al.,
2000).

2.3.4 Intervenția
Mindfulnes s este o formă de antrenament al minții care vizează creșterea
conștientizării și a capacității individului de a nu mai folosi tiparele dezadaptative care îl f ac
vulnerabil în fața stresului. Prin creșterea mindfulness -ului se dorește o conștientizare mai
profundă a emoțiilor, gândurilor și a modalităților dezadaptative de răspuns la stres, ceea ce
ajută individul să facă față stresului într -un mod sănătos, efic ient (Bishop et al., 2004 citat în
Shapiro et al., 2005).
Pornind de la sugestiile lui Kabat -Zinn (1990; 1994), î n primul rând, participanții au
fost învățați să își focalizeze atenția asupra respirației. Se consideră că respirația are un rol
important în meditație deoarece este un semn al faptului că suntem vii. Există mai multe zone
ale corpului spre care ne putem focaliza atenția în timpul respirației (nările, pieptul și
buricul). Pentru a ajuta participanții să își concentreze atenția asupra respirație i, aceștia au
fost instruiți: să găsească o poziție confortabilă, pe spate sau șezândă (în acest caz se
recomandă păstrarea dreaptă a coloanei și relaxarea umerilor), să închidă ochii (dacă îi ajută
să se simtă confortabil), să își focalizeze încet atenția asupra buricului și să simtă cum acesta
se extinde când inspiră și se restrânge când expiră. Apoi, li s -a recomandat să își mențină
atenția centrată pe senzațiile asociate cu respirația. Participanții au fost învățați ca de fiecare
dată când observă că nu mai sunt atenți la respirație și se lasă duși de val, să -și readucă încet
atenția asupra buricului și asupra senzațiilor asociate cu respirația. Tehnica de meditație în
poziție așezat presupune a sta așezat având o postură demnă, verticală. Cu toate că po ate
părea ușor să stai într -o asemenea poziție, pe parcurs pot apărea diferite modificări ale
posturii. Totuși, meditația în poziție așezat este mai mult o ședere a minții, presupunând
adoptarea unei poziții față de propria minte (Kabat -Zinn, 1994). Așa cu m am menționat
anterior, la început persoanele au fost îndemnate să își focalizeze susținut atenția asupra
respirației și a corpului, acest lucru fiind mai ușor de realizat. După ce au reușit acest lucru,
au fost instruite să se concentreze asupra sunetelo r din momentul prezent, fără să se
gândească la ceea ce aud și fără să le eticheteze, doar să le observe. O altă caracteristică
asupra căreia participanții au fost îndemnați să se focalizeze este procesul de gândire. Mintea
este asemeni unei ”oglinzi a gân dului”, participantul observă gândurile cum apar și dispar,
cum unele revin (Kabat -Zinn, 1990; 1994).

24
În ceea ce privește tehnica de scanare a corpului, persoana începe să fie atentă la
degetele de la piciorul stâng și apoi la degetele de la piciorul dre pt. Când se ajunge la șold și
la pelvis, atenția se îndreaptă la trunchi, abdomen, piept, umeri, mâini, palme, gât, iar apoi
regiunile feței. Se observă cum respirația circulă de la degetele de la picioare la vârful
capului. După o perioadă petrecută în ac eastă conștientizare, corpul este perceput din nou ca
un întreg. Se mișcă mâinile și picioarele și se observă ce senzații apar. Așa cum sugesrează
literatura, scanarea corpului a fost folosită în primele patru săptămâni din program deoarece
este prima tehn ică prin care participanții învață să rămână focalizați pentru o perioadă mai
lungă de timp (Kabat -Zinn, 1990).
Cea de -a treia tehnică folosită a fost meditația bunătății iubitoare. Acest exercițiu are
ca și scop dezvoltarea sentimentelor de conexiune și compasiune pentru propria persoană, dar
și pentru ceilalți ( Feldman, Greeson & Senville, 2010). Meditația a fost adaptată după
exemplul folosit de Feldman și colaboratorii săi (2010) și presupune adoptarea unei poziții
șezânde, cu ochii închiși și focaliza rea ini țial asupra respirației (Rana, 2015). La început, li s –
a cerut participanților să repete fraza ”Fie ca eu să fiu fericit/fericită, sănătos/sănătoasă și în
siguranță. Fie ca eu să mă bucur de pace interioară și alinare etc.”. Apoi, li s -a indicat să
aleagă și să vizualizeze o persoană dragă, căreia să îi transmită aceste urări de bine (”Fie ca tu
să fii fericit/fericită, sănătos/sănătoasă, etc.”). S-a trecut apoi la persoane pe care nu le cunosc
atât de bine, față de care nu sunt atât de apropiate (co legi, vecini) și le -au transmis și acestora
urările menționate anterior (”Fie ca voi să fiți…”). În final, participanții trimit urările de bine
tuturor persoanelor din lume (oameni din orașul nostru, oameni din alte țări, care au alte
culturi, etc.), pla ntelor, animalelor, tuturor formelor de viață din univers. Înainte de încheiere,
a fost oferit un timp pentru a conștientiza ce a fost generat prin intermediul acestei practici
(Feldman et al., 2010).

2.4 Procedura de lucru

Participanții au fost sele cționați pentru această cercetare prin intermediul rețelelor de
socializare. Cei care au răspuns afirmativ la anunțul referitor la studiu au fost împărțiți în
două grupuri egale. Subiecții din fiecare grup au primit formularul de consimțământ informat
și au putut adresa întrebări legate de participarea lor la acest studiu. După oferirea acordului
scris de participare la studiu, participanții au completat cele trei chestionare. Înainte de

25
intervenție, subiecții din grupul experimental au participat la o sesi une de educare privind
mindfuness -ul. Aici li s -au prezentat informații despre mindfulness, ce este, în ce constă
intervenția și ce beneficii pot avea în urma practicării acestui tip de meditație. Li s -a spus să
privească mindfuness -ul într -o manieră scept ică, dar totodată să fie deschiși, să aibă o
atitudine de genul: ”Nu știu dacă asta va funcționa, am îndoielile mele, dar o să fac tot ce pot
mai bine și o să văd ce se întâmplă” (Kabat -Zinn, 1990) , așa cum sugerează și literatura .
Apoi, a avut loc interve nția propriu -zisă. Aceasta a fost realizată după programul
Mindfulness -Based Stress Reduction propus de Kabat -Zinn (1982 ; 1990). MBSR este un tip
de intervenție construit pentru a -i învăța pe participanți să își conștientizeze emoțiile,
gândurile și senzaț iile corporale și să observe stimulii din jurul lor într -o manieră care nu
implică judecarea acestora (Shapiro et al., 2005). Intervenția a fost construită în așa fel încât
să adapteze caracteristicile MBSR la nevoile și nivelul de dezvoltare al adolescenț ilor și
adulților emergenți. Astfel, asa cum sugerează și alți autori ( Schon ert-Reichl & Lawlor, 2010;
Broderick & Metz, 2009) actuala intervenție s -a diferențiat de MBSR prin: în loc de 8 sesiuni
a câte 120 de minute cum există în programul propus de Kaba t-Zinn, au fost implementate 6
sesiuni a câte 40 -50 de minute, o sesiune în fiecare săptămână și nu a existat o sesiune de o zi
în ultima săptămână . Aceste modificări au fost realizate pentru ca intervenția să fie adecvată
nevoilor, programului și nivelul ui de înțelegere al grupului țintă, acest studiu având ca scop
oferirea de ajutor participanților pentru identificarea gândurilor și emoțiilor și folosirea
tehnicilor mindfulness pentru gestionarea situațiilor dificile. De asemenea, studiile din
literatura de specialitate arată faptul că și un număr mai mic de ore de meditație poate duce la
efecte similare ( Carmody & Baer, 2009). Participanții au fost instruiți în următoarele practici
de meditație: (a) meditația în poziție așezat , care presupune conștientiz area senzațiilor
corporale, a gândurilor și emoțiilor, în timp ce îți refocalizezi atenția asupra respirației; (b)
scanarea corpului, mutarea progresivă a atenției prin corp de la degetele de la picioare la cap
și observarea oricărei senzații care apare în diferite regiuni ale corpului (Segal et al., 2002
citat în Shapiro et al., 2005); (c) meditația bunătății iubitoare , care presupune direcționarea
sentimentelor pozitive spre sine și extinderea acestor sentimente și asupra altor persoane
(Hofmann, Grossman & Hinton, 2011) . Acest exercițiu este folosit pentru a crește
sentimentele de grijă și căldură pentru propria persoană și pentru ceilalți (Salzberg, 1995 citat
în Rana, 2015). Subiecții din grupul de control au citit o serie de informații generale despre
mindfulness și au completat chestionarele la date similare cu cei din grupul experimental.
După practicarea meditației timp de șase săptămâni, respectiv lecturarea unor informații
generale referitoare la mindfulness, participanții din cele două grupuri au completat din nou

26
cele trei chestionare. De asemenea, o ultimă măsurătoare a avut loc după 4 săptămâni de la
încheierea meditației. Figura 2 conține sinteza procedurii de lucru folosite în această
cercetare.

Figura 2. Structura procedurii de lucru
Timp Completare chestionare
DIDS, MAAS, RQ Meditație mindfulness /Citit
Săptămâna 1
(pre-intervenție) X X
Săptămânile 1 -4
(intervenție) – X
(poziție așezat + scanarea corpului)
Săptămânile 5 -6
(intervenție) –
X
(scanarea corpului + meditația bunătății
iubito are)
Săptămâna 6
(post -intervenție) X X
Săptămâna 10
(follow – up) X –

27
Capitol 3. Rezultate

3.1 Analiza datelor

Pentru a prelucra datele statistice obținute în urma aplicării chestionarelor, am folosit
programul Statistical Package for the So cial S ciences (SPSS), versiunea 20.0 (Field, 2009). În
prima fază, am sintetizat informațiile referitoare la datele demografice ale celor două grupuri.
Tabelul 1 conține datele demografice, care arată faptul că nu există diferențe semnificative la
nivel de vârstă și gen între cele două grupuri.
Testul t pentru eșantioane independente a fost folosit pentru a compara cele două
grupuri pre -intervenție, postintervenție și follow -up. La DIDS, nu au fost găsite diferențe
semnificative pre -intervenție între ce le două grupuri la nicio subscală. La MAAS, cei din
grupul experimental au avut rezultate mai mari decât cei din grupul de control, iar la RQ, cei
din grupul de control au avut rezultate mai mari. Tabelul 2 conține datele obținute de cele
două grupuri la m ăsurătorile pre -intervenție. Pentru a testa ipotezele 1 a, 2a și 3a, care se
referă la diferențele post -intervenție dintre grupuri la nivelul explorării ruminative, luării
angajamentului și identificării cu angajamentul am folosit testul t pentru eșantioane
independente. Tabelul 3 ilustrează rezultatele obținute la analiza post -intervenție. În urma
analizei datelor, a ieșit în evidență faptul că în medie, nu există diferențe semnificative între
cele două grupuri în direcția prezisă. Astfel, nivelul raportat al explorării ruminative în grupul
experimental ( M = 2.58, SE = .26) nu a fost semnificativ mai mic decât nivelul raportat de
participanții din grupul de control ( M = 2.63, SE = .33), t(23) = .11, p > .05, r = .02, astfel că
ipoteza 1 a nu se confirmă. În ceea ce privește luarea angajamentului, grupul care a participat
la intervenția MBSR nu a avut un nivel mai mare ( M = 3.63, SE = .28 ) comparativ cu grupul
care nu a luat parte la intervenție ( M = 3.73, SE = .11), t(13) = .34, p > .05., r = .09,
infirmându -se astfel ipoteza 2 a. Referitor la identificarea cu angajamentul, observăm că în
grupul experimental nu a existat o creștere semnificativă a identificării ( M = 3.91, SE = .24 ),
comparativ cu grupul de control ( M = 3.61, SE = .12), t(16) = -1.09, p > .05, r = .06, ceea ce
înseamnă că ipoteza 3 a nu se confirmă.
Pentru a testa ipotezele 1b, 2b și 3b, am comparat rezultatele grupului experimental
de-a lungul timpului, pre -intervenție, post-intervenție și follow -up și am observat că, în
medie, nu există o scăd ere semnificativă a explorării ruminative post -intervenție ( M = 2.58,
SE = .26), t(23) = .11, p > .05, comparativ cu nivelul pre -test (M = 2.66, SE = .31), t(24) =

28
.14, p > .05, astfel că nu se confirmă ipoteza 1b. De asemenea, nici în cazul luării
angajam entului nu a existat o modificare semnificativă post -test ( M = 3.63, SE = .28 ), t(23) =
.34, p > .05, comparativ cu pre -test ( M = 3.58, SE = .29), t(24) = -.04, p > .05, infirmându -se
astfel ipoteza 2b. În ceea ce privește identificarea cu angajamentul, pu tem observa că există o
creștere a acesteia, dar aceasta este nesemnificativă statistic, post -intervenție ( M = 3.91, SE =
.24), t(23) = -1.09, p > .05, comparativ cu pre -intervenție ( M = 3.83, SE = .26), t(24) = -.86, p
> .05, astfel că ipoteza 3 b nu se co nfirmă. Pentru a investiga ipoteza 4 am analizat datele
obținute în urma măsurătorilor follow -up, ilustrate în Tabelul 4 . Așadar, sesizăm faptul că, în
grupul de control, explorarea ruminativă a revenit la nivelul de dinainte de intervenție ( M =
2.80, SE = .27), t(23) = -.13, p > .05 , r = .07 , la fel și identificarea cu angajamentul ( M = 3.56,
SE = .14), t(23) = -1.33, p > .05 , r = .26, în timp ce luarea angajamentului a crescut și s -a
menținut și la 4 săptămâni post -test ( M = 3.72, SE = .09) , t(23) = -.35, p > .05 , r = .02 .
Analiza datelor obținute la T3 – follow -up în cadrul grupului experimental a evidențiat faptul
că scăderea observată a explorării ruminative la post -test, nu s -a menținut la măsurătorile
realizate după 4 săptămâni ( M = 2.85, SE = .25), t(23) = -.13, p > .05 , r = .07 . În cazul luării
angajamentului, creșterea constatată la post -test se menține și la 4 săptămâni după încheierea
intervenției ( M = 3.81, SE = .26), t(23) = -.35, p > .05 , r = .02 , în timp ce creșterea existentă la
T2 la identif icarea cu angajamentul se menține și la follow -up (M = 3.93, SE = .24), t(23) = –
1.33, p > .05 , r = .26 . Concluzionând, în ceea ce privește ipoteza 4, există o creștere observată
mică doar în cazul luării angajamentului și al identificării cu angajamentul , care s-a menținut
și la măsurătoarea follow up.
Pentru a explora rolul reflexivității în efectul obținut al meditației mindfulness, am
folosit testul t pentru eșantioane independente pentru a vedea dacă o capacitate mai crescută
de a fi reflexiv duce la rezultate mai mari ale intervenției MBSR. Rezultatele subliniază faptul
că, în medie , nu există o legătură în direcția prezisă. Analizând datele , observăm că la
măsurătorile pre -test, grupul experimental a avut un nivel mai scăzut de reflexivitate ( M =
1.82, SE = .21 ), decât grupul de control ( M = 2.01 , SE = .20 ), t(24) = .65, p > .05, r = .13. La
măsurătorile post -intervenție, grupul experimental a arătat o scădere a reflexivității ( M = 1.79,
SE = .15), în timp ce în grupul de control se poate observa o cr eștere pe această dimensiune
(M = 2.38, SE = .33), t(17) = 1.60, p > .05, r = .36. În urma analizei datelor de la follow -up,
s-a evidențiat faptul că a existat o creștere a reflexivității în grupul experimental ( M = 2.08,
SE = .27) comparativ cu măsurător ile anterioare, iar în grupul de control putem observa o

29
scădere a reflexivității comparativ cu măsurătoarea post -test ( M = 2.09, SE = .27), t(33) = .03,
p < .05, r = 0.
Testul t pentru eșantioane independente a fost folosit pentru a compa ra cele două
grupuri pre -intervenție, postintervenție și follow -up și în ceea ce privește răspunsurile la scala
MAAS. În acest caz, au fost identificate diferențe pre -intervenție între grupul experimental
(M = 4.43, SE = .19) și cel de control (M = 3.70, SE = .20), t(24) = -2.52, p > .05, r = .45
(Tabel 2) . În cazul ambelor grupuri a existat o creștere, însă nesemnificativă statistic și la
măsurătoarea post -intervenție, ( M = 3.93, SE = .19) – grup control, respectiv ( M = 4.46, SE =
.21) – grup experimental , t(23) = -1.79, p > .05, r = .34 (Tabel 3) . Analiza rezultatelor follow –
up a arătat faptul că nu s -a menținut creșterea observată post -test nici în grupul experimental
(M = 4.19, SE = .32), nici în grupul de control ( M = 3.87, SE = .18 ), t(24) = -.87, p > .05, r =
.17 (Tabel 4).

Tabel 1
Vârsta participanților și frecvența genului

Variabile demografice Experimental
(N = 12 ) Control
(N = 13)
Vârstă [ M (SD) ]
Sex
Feminin
Masculin 21.08 (2.64 ) 21.54 (1.80)

11
2

10

2

30
Tabel 2

Diferența în mediile pre -intervenție

TIP
GRUP N Mean Std.
Deviation Std. t r
Error Mean
COM1 control 13 3.56 .57 .15 -.04 0
expe rimental 13 3.58 1.05 .29
RUEX1 control 13 2.72 1.05 .29 .14 .02
experimental 13 2.66 1.13 .31
IDCO1 control 13 3.58 .41 .11 -.86 .20
experimental 13 3.83 .94 .26
RQ1 control 13 2.01 .76 .21 .65 .13
experimental 13 1.82 .74 .20
MAAS1 control
experimental 13
13 3.70
4.43 .75
.70 .20 -2.52 .45
.19
Notă. COM 1 = Luarea angajamentului pretest ; RUEX 1 = Explorarea ruminativă pretest ;
IDCO 1 = Identific area cu angajamentul pretest ; RQ1 = reflexivitatea pretest; MAAS1 =
mindfulness pretest

Tabel 3

Diferența în mediile post -intervenție

TIP
GRUP N Mean Std.
Deviation Std. t r
Error Mean
COM 2 contro l 13 3.73 .38 .11 .34 .09
experimental 12 3.63 1.00 .28
RUEX2 control 13 2.63 1.20 .33 .11 .02
experimental 12 2.58 .88 .26
IDCO2 control 13 3.61 .43 .12 -1.09 .06
experimental 12 3.91 .85 .24
RQ2 control 13 2.38 1.20 .33 1.60 .36
experimental 12 1.79 .55 .15
MAAS2
control 13 3.93 .71 .19 -1.79 .34
experimental 12 4.46 .74 .21
Notă. COM 2 = Luarea angaja mentului posttest ; RUEX 2 = Explorarea ruminativă posttest ;
IDCO 2 = Identificarea cu angajamentul posttest ; RQ1 = reflexivitatea posttest; MAAS2 =
mindfulness posttest

31
Tabel 4

Diferența în mediile follow -up

TIP
GRUP N Mean Std.
Deviation Std. t r
Error Mean
COM3 control 13 3.72 .33 .09 -.35 .02
experimental 12 3.81 .90 .26
RUEX3 control 13 2.80 .97 .27 -.13 .07
experimental 12 2.85 .85 .25
IDCO3 control 13 3.56 .50 .14 -1.33 .26
experimental 12 3.93 .82 .24
RQ3 control 13 2.09 .97 .27 .03 0
experimental 12 2.08 .93 .27
MAAS3 control 13 3.87 .65 .18 -.87 .17
experimental 12 4.19 1.11 .32
Notă. COM 3 = Luarea angajamentului follow -up; RUEX 3 = Explorarea ruminativă follow –
up; IDCO 3 = Identificarea cu angajamentul follow -up; RQ3 = reflexivitatea follow -up;
MAAS3 = mindfulness follow -up

32
Capitol 4. Discuții

Dezvoltarea identității este un pro ces dificil, care începe în adolescență, dar se
continuă și în perioada adultă. În literatură există mai multe modele care încearcă să descrie
modul în care se dezvoltă identitatea, cele mai citate fiind cel al lui Marcia (1966) și cel al lui
Luyckx și co laboratorii săi (2006a, 2008). Primul identifică două dimensiuni, explorarea și
angajamentul și patru statusuri identitare obținute prin combinarea nivelelor celor două
dimensiuni (identitatea asumată, amânată, forțată și difuză). Luyckx (2008) împarte
explorarea și angajamentul, rezultând patru dimensiuni: explorarea pe orizontală, luarea
angajamentului, explorarea în adâncime și identificarea cu angajamentul. Mai târziu, autorii
adaugă și explorarea ruminativă.
Tot mai multe cercetări demonstrează eficie nța intervenției Mindfulness -Based Stress
Reduction în special la adulți (Baer, 2003; Brown et al., 2007; Grossman, Niemann, Schmidt
& Walach, 2004 ). Cu toate acestea, puține studii investighează dacă această intervenție este
eficientă și în cazul adolesce nților. Mai mult, efectele meditației mindfulness sunt foarte des
analizate în eșantioane care au participanți aflați la risc pentru stres cronic sau burnout
(Cohen -Katz , Wiley, Capuano, Baker & Shapiro , 2005 ; Mackenzie, Poulin & Seidman –
Carlson, 2006 ), însă nu se investighează măs ura în care această intervenție poate fi folosită
pentru a ajuta oamenii în procesul de dezvoltare personală . Pornind de la rezultatele care
arată faptul că meditația mindfulness poate fi folosită pentru a reduce stresul, am realizat o
cercetare care a inv estigat măsura în care mindfulness -ul duce la scăderea ruminativă, și la
creșterea luării angajamentului și a identificării cu angajamentul, în cadrul unui eșantion
format din 26 de subiecți. Astfel, prezenta lucrare reprezintă primul studiu care își propune să
evalueze efi ciența intervenției bazate pe meditația mindfulness în dezvoltarea identității,
aducând astfel o serie de completări literaturii care urmărește caracteristicile procesului de
construire a identității.
Principalul scop al acestui studiu a fost acela de a investiga măsura în care
participarea la intervenția MBSR duce la schimbări la nivelul dimensiunilor identității.
Rezultatele obținute în urma analizei datelor indică faptul că, în cadrul acestui eșantion,
participarea la intervenția Mindfulness -Based S tress Reduction nu duce la obținerea unor
efecte semnificative statistic asupra variabilelor care țin de dezvoltarea identității. Cu toate
acestea, existența unui trend al datelor în direcția prezisă susține încercarea de a replica acest

33
tip de cercetare p entru a explora mai în adâncime contextul în care ar putea apărea diferențe
semnificative statistic. Mindfulness -ul este o abilitate care se dezvoltă de -a lungul timpului
prin exersare constantă ( Bishop, Lau, Shapiro, Carlson, Anderson, Carmody, Segal, Abbey,
Speca, Velting & Devins, 2004) ; Shapiro et al., 2006). Se consideră că prin programul MBSR
se transmit de fapt niște instrumente participanților, pe care aceștia să le folosească zi de zi în
viața lor. Practicând din ce în ce mai mult mindfulness -ul, indivizii dobândesc experiență în
folosirea acestor tehnici în rezolvarea problemelor din viața cotidiană (Shapiro et al., 2008b) .
Astfel, rezultatele obținute susțin datele prezentate în cercetările anterioare, prin faptul că
sugerează că este posibil să f ie nevoie de o practicare de lungă durată pentru ca meditația să
ducă la efecte în viața de zi cu zi. De asemenea, familiarizarea persoanelor cu aceste
proceduri de meditație poate fi dificilă pentru că prin această intervenție oamenii învață
practic un no u mod de viață, cum să se raporteze la problemele care apar și cum să le rezolve.
De aceea, s -ar putea să aibă nevoie de mai mult timp pentru a pune în practică ceea ce au
învățat în cadrul programului MBSR. Așadar, în cazul acestui eșantion, rezultatele
nesemnificative ar putea fi explicate de faptul că este nevoie de practicarea exercițiilor de
meditație pentru o perioadă mai lungă de timp, pent ru a se observa efecte mai mari, mai ales
că dezvoltarea identității, vizată aici, reprezintă un proces de lungă durată.
O primă ipoteză a fost aceea că explorarea ruminativă va scădea în urma participării la
intervenția MBSR în grupul experimental. În literatură, explorarea ruminativă este definită ca
fiind tendința de a aloca o cantitate foarte mare de timp pent ru analiza tuturor alternativelor și
întârzierea lu ării unei hotărâri din dorința de a obține o decizie corectă (Luyckx et al., 2008).
Această dimensiune a identității se asociază cu distresul (Schwartz et al., 2012). Rezultatele
obținute indică f aptul că participarea la intervenția Mindfulness -Based Stress Reduction nu
pare să aibă un efect semnificativ asupra scăderii explorării ruminative; rezultatele
comparației între grupul de control și cel experimental arătând faptul că nu există o diferență
între nivelul explorării ruminative la grupul care a participat la intervenție și cel al grupului
care nu a luat parte la intervenție. O posibilă explicație pentru rezultatul obținut, ar putea fi
aceea că, nivelul de stres asociat cu explorarea ruminativă nu este la fel de mare ca în cazul
stresului cronic. Așa cum sugerează și cercetările anterioare, această intervenție a fost folosită
cu succes pentru reducerea simptomelor de burnout în situații în care stresul pe care îl
percepeau participanții era la u n nivel extrem, de risc (Shapiro et al. 1998; Mackenzie et al.,
2006). Astfel, este posibil ca intervenția MBSR să aibă efecte semnificative doar în cazuri de

34
criză, în care stresul resimțit este foarte mare și să nu influențeze nivelul de distres asociat cu
explorarea ruminativă.
Cea de -a doua ipoteză presupunea că vor exista modificări în luarea angajamentului
după încheierea programului. Marcia (1966) consideră că luarea angajamentului se referă la
selectarea uneia sau a mai multor alternative dintre ce le obținute în urma procesului de
explorare. Acest lucru duce la formarea unei identități asumate (Luyckx et al., 2011). Analiza
datelor din eșantionul nostru a dus la concluzia că nu există diferențe între grupul de control
și cel experimental în ceea ce privește luarea angajamentului. Cu toate că, la comparația
datelor din grupul experimental a reieșit că există o creștere a luării angajamentului
postintervenție față de preintervenție și că această creștere se menține și la follow -up,
rezultatele nu au fo st semnificative statistic. Acest lucru poate fi explicat de faptul că
formarea identității reprezintă un proces care se desfășoară pe o perioadă mai lungă de timp
(Luyckx et al., 2008), astfel că o intervenție menită să îi ajute pe adolescenții și adulții
emergenți să ia o decizie, ar trebui să aibă o durată mai mare, nu doar șase săptămâni ca și în
prezenta cercetare. De asemenea, formarea unei identități și luarea unui angajament, sunt
influențate de o serie de factori sociali și culturali. Identitatea n u reprezintă doar modul în
care oamenii se definesc, ci și cum sunt ei definiți de cei din jur. Așadar, persoanele urmăresc
poziția altora în diferite contexte sociale și aceste informații le influențează modul de a
percepe identitățile posibile și dezirab ile (Hall & Burns, 2009). Cu toate că meditația
mindfulness ajută persoana să fie mai atentă la propriile senzații și trăiri și astfel să se
cunoască mai bine, fapt care ar putea duce la luarea unui angajament, există și alți factori
externi care pot influ ența procesul. Acest aspect poate fi un motiv pentru care rezultatele
obținute nu indică existența unei relații între meditația mindfulness și creșterea capacității de
a lua un angajament identitar .
În ceea ce privește ipoteza trei, rezultatele arată c ă există o creștere mai mare a
identificării cu angajamentul în grupul experimental comparativ cu cel de control, însă
nesemnificativă statistic. De asemenea, analizând rezultatele din cadrul grupului experimental
observăm că există o creștere, care se men ține și la măsurătorile follow -up, însă tot
nesemnificativă. Obținerea acestor rezultate modeste poate totuși să constituie un punct de
plecare pentru o investigare mai amănunțită. În literatură, se menționează că procesul de
dezvoltare a identității este tot mai greu de parcurs, pentru că există o presiune constantă din
partea societății în care individul trăiește de a încheia procesul de explorare a alternativelor și
de a-și asuma un angajament identitar (Luyckx et al., 2008). Comparativ cu secolul XX, câ nd

35
persoanele își formau identitatea pe baza rolului de partener și angajat, în zilele noastre acest
lucru este tot mai greu de realizat, datorită faptului că tot mai mulți oameni aleg să își
continue studiile și să termine o facultate (Schwartz et al., 20 12). Astfel, procesul de
întemeiere a unei familii sau de angajare sunt amânate. În condițiile în care această presiune
este din ce în ce mai mare, este posibil ca o intervenție bazată pe mindfulness de doar șase
săptămâni să nu fie suficient de îndelungat ă pentru a putea duce la efecte semnificative.
În ceea ce privește obiectivul explorator pe care ni l -am propus și anume identificarea
măsurii în care un nivel mai crescut al capacității de a fi reflexiv se asociază cu efecte mai
mari ale intervenției MB SR, rezultatele au arătat că de la început, grupul de control a avut un
nivel mai crescut al reflexivității. Astfel, lipsa evidențierii efectelor în direcția dorită poate fi
explicată de faptul că participanții nu au fost împărțiți de la început în două gr upuri în funcție
de reflexivitatea lor, fapt care ar putea influența impactul intervenției MBSR asupra
variabilelor măsurate. De asemenea, scăderea nivelului de reflexivitate post -test comparativ
cu pre -test în cazul grupului experimental, sugerează faptul că această intervenție nu duce la
o creștere a capacității de a fi reflexiv, contrar ideii susținute de literatura de specialitate, care
consideră că meditația ajută la dezvoltarea reflexivității (Stoner, 2016).

4.1 Limite și direcții viitoare de cerceta re

Rezultatele obținute în această cercetare ar trebui luate în considerare ținându -se cont
de o serie de limite. În primul rând, numărul mic de participanți, atât în întregul eșantion, cât
și în fiecare grup în parte, reduce posibilitatea generalizării rezultatelor. De asemenea,
utilizarea exclusiv a măsurătorilor auto -raportate pentru colectarea datelor ar putea duce la
distorsiunea rezultatelor, datorită modului în care persoanele se percep . Astfel, studiile
viitoare ar putea include și alte măs urători ale dezvoltării identității, spre exemplu utiliza rea
observației comportamentale sau a măsurătorilor psihofiziologice, pentru a identifica mai clar
modificările care pot să apară. De asemenea, deoarece este dificil să identifici posibile
schimbări remarcabile utilizând doar metode cantitative de colectare a datelor, cercetările
viitoare ar putea să folosească și măsurători calitative, cum ar fi interviul. Acest lucru ar
scoate mai clar în eviden ță modul în care meditația a adus o schimbare în viața subiecților,
precum și aspectele pe care participanții le -au găsit benefice, sau dimpotrivă, ce nu le -a plăcut
în urma realizării meditațiilor. O altă limită ar putea fi reprezentată de faptul că au fo st

36
folosite traduceri ale scalelor MAAS și RQ care nu au fost validate pentru populația
românească. D e aceea, viitoarele cercetări ar putea să traducă scalele menționate astfel încât
să fie adaptate populației țintă. Totodată, în acest studiu am folosit o perioadă relativ scurtă
de măsurare follow -up (4 săptămâni). Astfel că, cercetările viitoare ar putea să introducă
perioade mai lungi pentru măsurătorile follow -up, pentru a vedea dacă rezultatele se mențin
după o perioadă mai lungă de timp, sau dacă exist ă cumva o creștere a acestora în măsura în
care participanții continuă să practice meditația după încheierea intervenției. O altă limită ar
putea fi aceea că programul MBSR nu a fost exact la fel cu cel propus de alți autori. Astfel,
acesta a fost mai scur t și nu a conținut o ultimă sesiune de o zi de meditație intensă la finalul
celor șase săptămâni (Kabat -Zinn, 1990). Ținând cont de acest lucru, cercetările viitoare ar
putea să investigheze dacă apar diferențe la nivelul dimensiunilor identității în condi țiile în
care intervenția se desfășoară pe o perioadă mai lungă de timp. Mai mult, o limită ar putea fi
reprezentată și de faptul că intervenția a fost preluată fără a fi modificată pentru cultura din
România. Astfel, următoarele cercetări ar putea identif ica modalități prin care să adapteze
acest program la caracteristicile populației țintă. Totodată, așa cum am menționat anterior,
majoritatea studiilor care folosesc meditația mindfulness investighează eficiența acesteia în
populații în care există problem e severe cum ar fi boli, anxietate, depresie, burnout . Astfel că
o posibilă limită ar fi aceea că intervenția a fost preluată, fără să fie adaptată. Cercetările
viitoare ar putea încerca să modifice intervenția pentru a răspunde problemelor ce țin specific
de dezvoltarea identității.
În final, analizând toate datele , putem concluziona că rezultatele cercetării de față au
implicații pentru domeniul dezvoltării identității, atât la nivel teoretic, cât și practic. În primul
rând, această lucrare poate avea imp licații la nivel teoretic, deoarece prin realizarea ei ne -am
propus să extindem cunoașterea referitoare la modalitățile care pot fi folosite pentru a -i ajuta
pe tineri să își formeze un simț al identității coerent. Astfel, cu toate că rezultatele obținute nu
sunt semnificative statistic, trendul datelor arată o modificare în direcția prezisă în urma
participării la intervenția MBSR. Acest lucru poate sugera faptul că studiul reprezintă un
punct de plecare în conștientizarea, de către cei care studiază dezvo ltarea identității și propun
programe pentru eficientizarea acestui proces, a eficacității pe care o poate avea intervenția
Mindfulness -Based Stress Reduction în formarea identității. Aceștia ar putea să încerce să
replice studiul, cu mai mulți participanț i și pe o perioadă mai lungă de timp, pentru a vedea
dacă într -adevăr pot identifica rezultate semnificative statistic în direcția prezisă. Literatura
de specialitate sugerează că intervențiile în domeniul identității ar trebui să se focalizeze pe

37
facilita rea trecerii de la identitatea confuză la cea sintetizată, pentru a reduce incertitudinea
(Josselson, 1994). Prin programul MBSR acest lucru ar putea fi realizat, deoarece acesta
structurează mediul individului și îi oferă o viziune mai clară a propriei pe rsoane și a
evenimentelor care au loc în prezent în viața lui (Kabat -Zinn, 1990). În acest fel, pornind de
la aceste rezultate și analizându -le, cercetătorii ar putea investiga mai aprofundat
mecanismele prin care dezvoltarea identității poate fi facilitat ă prin intermediul intervenției
Mindfulness -Based Stress Reduction. În ceea ce privește implicațiile metodologice , acest
studiu poate fi un punct de plecare în investigarea măsurii în care intervenția MBSR ar putea
fi folosită în dezvoltarea identității, p rin faptul că oamenii care construiesc programe de
dezvoltare personală ar putea să încerce să adapteze această intervenție pornind de la
caracteristicile populației țintă. În acest fel, ar putea identifica atât aspectele benefice, cât și
cele care ar treb ui modificate, iar apoi să conducă cercetări pilot pentru a vedea dacă se poate
folosi intervenția MBSR în aspecte ce țin de dezvoltarea personală. Astfel, prin adaptarea și
pilotarea acestei intervenții s -ar putea obține o serie de avantaje practice. Spre exemplu,
meditația mindfulness ar putea fi folosită în școli pentru a oferi adolescenților ghidaj în
dezvoltarea identității, în așa fel încât să își formeze un simț al identității stabil. De asemenea,
intervenția ar putea fi adapta tă și pentru utilizarea ei în cadru l unor ateliere de dezvoltare
personală pentru adulții emergenți, care să îi ajute să se cunoască mai bine și să îi ajute în
procesul de construire a identității.

38
Capitol 5. Concluzii

În literatura de specialitate există multe studi i care investighează și demonstrează
eficiența intervenției Mindfulness -Based Stress Reduction în diferite populații clinice și non –
clinice în ceea ce privește anxietat ea, depresia sau starea de bine. Cu toate acestea, până în
acest moment, nu au fost pub licate lucrări care să analizeze efectele meditației mindfulness în
domeniul dezvoltării identității, fapt care arată relevanța folosirii acestei intervenții în
lucrarea de față. Așadar, principalul obiectiv al prezentei lucrări a fost să investigheze
efectele intervenției Mindfulness -Based Stress Reduction asupra dezvoltării identității la
tineri , prin analizarea rezultatelor obținute în urma completării unor scale care măsoară
concepte relaționate cu dezvoltarea identității și com pararea acestora între grupul
experimental și cel de control, precum și a rezultatelor preintervenție -postintervenție în cazul
grupului experimental.
Rezultatele obținute arată că există modificări la nivelul explorării ruminative, luării
angajamentului ș i identificării cu angajamentul în direcția prezisă, însă acestea nu sunt
semnificat ive statistic. Cu toate acestea , lucrarea de față are implicații semnificative la nivel
teoretic . În primul rând, aceasta scoate în evidență un posibil domeniu nou de cerce tare, prin
alăturarea meditației mindfulness și a dezvoltării identității , subliniind importanța identificării
unor noi metode prin care să se optimizeze acest proces. Mai mult, prin faptul că reprezintă o
nouă abordare în procesul de construire a identită ții, prezenta lucrare are implicații
metodologice și practice. Pornind de la aceasta, se pot realiza cercetări în care programul
utilizat să fie modificat, adaptat și pilotat în așa fel încât să răspundă cel mai bine
problemelor ce țin de dezvoltarea ident ității.

39
Bibliografie

Arnett, J. J. (2000). Emerging adulthood: A theory of developme nt from the late teens
through the twenties. American psychologist , 55(5), 469.
Baer, R. A. (2003). Mindfulness training as a clinical intervention: A conceptual a nd
empirical review. Clinical psychology: Science and practice , 10(2), 125 -143.
Baer, R. A., & Krietemeyer, J. (2006). Overview of mindfulness -and acceptance -based
treatment approaches. In R.A. Baer (Ed.), Mindfulness based treatment approaches:
Clinici an’s guide to evidence base and applications (pp. 3 –27). London: Academic
Press.
Beyers, W., & Luyckx, K. (2016). Ruminative exploration and reconsideration of
commitment as risk factors for suboptimal identity development in adolescence and
emerging ad ulthood. Journal of Adolescence , 47, 169 -178.
Biegel, G. M., Brown, K. W., Shapiro, S. L., & Schubert, C. M. (2009). Mindfulness -based
stress reduction for the treatment of adolescent psychiatric outpatients: A randomized
clinical trial. Journal of consu lting and clinical psychology , 77(5), 855.
Bishop, S. R., Lau, M., Shapiro, S., Carlson, L., Anderson, N. D., Carmody, J ., Segal, Z.V.,
Abbey, S., Speca, M., Velting, D. , & Devins, G. (2004). Mindfulness: A proposed
operational definition. Clinical psych ology: Science and practice , 11(3), 230 -241.
Bosma, H. A., & Kunnen, E. S. (2001). Determinants and mechanisms in ego identity
development: A review and synthesis. Developmental review , 21(1), 39 -66
Broderick, P. C., & Metz, S. (2009). Learning to BREATHE: A pilot trial of a mindfulness
curriculum for adolescents. Advances in school mental health promotion , 2(1), 35 -46.
Brown, K. W., & Ryan, R. M. (2003). The benefits of bein g present: mindfulness and its role
in psychological well -being. Journal of personality and social psychology , 84(4), 822.
Brown, K. W., Ryan, R. M., & Creswell, J. D. (2007). Mindfulness: Theoretical foundations
and evidence for its salutary effects. Psychological Inquiry , 18(4), 211 -237.
Carmody, J., & Baer, R. A. (2009). How long does a mindfulness ‐based stress reduction
program need to be? A review of class contact hours and effect sizes for psychological
distress. Journal of clinical psychology , 65(6), 627 -638.
Cohen -Katz, J., Wiley, S. D., Capuano, T., Baker, D. M., & Shap iro, S. (2005). The Effects
of Mindfulness ‐based Stress Reduction on Nurse Stress and Burnout, Part II: A
Quantitative and Qualitative Study. Holistic nur sing practice , 19(1), 26 -35.

40
Crocetti, E., Rubini, M., & Meeus, W. (2008a). Capturing the dynamics of identity formation
in various ethnic groups: Development and validation of a three -dimensional model.
Journal of Adolescence , 31(2), 207 -222.
Crocetti, E., Rubini, M., Luyckx, K., & Meeus, W. (2008b). Identity formation in early and
middle adolescents from various ethnic groups: From three dimensions to five
statuses. Journal of Youth and Adolescence , 37, 983 –996.
Davidson, R. J., Kabat -Zinn, J., Schuma cher, J., Rosenkranz, M., Muller, D., Santorelli, S. F.,
Urbanowski, F., Harrington, A., Bonus, K. & Sheridan, J. F. (2003). Alterations in
brain and immune function produced by mindfulness meditation. Psychosomatic
medicine , 65(4), 564 -570.
De Vibe, M. , Bjørndal, A., Tipton, E., Hammerstrøm, K. T., & Kowalski, K. (2012).
Mindfulness based stress reduction (MBSR) for improving health, quality of life, and
social functioning in adults. Campbell Systematic Reviews , 8(3).
Erikson, E. H. (1968). Identity: Youth and crisis . New York: Norton.
Feldman, G., Greeson, J., & Senville, J. (2010). Differential effects of mindful breathing,
progressive muscle relaxation, and loving -kindness meditation on decentering and
negative reactions to repetitive thoughts. Behaviour research and therapy , 48(10),
1002 – 1011.
Field, A. (2009). Discovering statistics using SPSS . Sage publications.
Fox, K. C., Nijeboer, S., Dixon, M. L., Floman, J. L., Ellamil, M., Rumak, S. P., Sedlmeier,
P., & Christoff, K. (2014). Is medita tion associated with altered brain structure? A
systematic review and meta -analysis of morphometric neuroimaging in meditation
practitioners. Neuroscience & Biobehavioral Reviews , 43, 48-73.
Grossman, P., Niemann, L., Schmidt, S., & Walach, H. (2004). Mi ndfulness -based stress
reduction and health benefits: A meta -analysis. Journal of Psychosomatic Research,
57, 35–43.
Grotevant, H. D. (1987). Toward a process model of identity formation. Journal of
adolescent research , 2(3), 203 -222.
Hall, L., & Burns, L. (2009). Identity development and mentoring in doctoral education.
Harvard Educational Review , 79(1), 49 -70.
Hanh, T. N. (1976). Miracle of mindfulness. Boston: Beacon
Hayes, S. C., Strosahl, K. D., & Wilson, K. G. (1999). Acceptance and commitment the rapy:
An experiential approach to behavior change . New York: Guilford Press.

41
Hofmann, S. G., Grossman, P., & Hinton, D. E. (2011). Loving -kindness and compassion
meditation: Potential for psychological interventions. Clinical psychology review ,
31(7), 1126 -1132.

Hölzel, B. K., Carmody, J., Vangel, M., Congleton, C., Yerramsetti, S. M., Gard, T., & Lazar,
S. W. (2011). Mindfulness practice leads to increases in regional brain gray matter
density. Psychiatry Research: Neuroimaging , 191(1), 36 -43.
Josselson, R. (1994). The theory of identity development and the question of intervention: An
introduction. In S. L. Archer (Ed.), Interventions for adolescent identity development
(pp. 12 -25). Thousand Oaks, CA: Sage.
Kabat -Zinn, J. (1982). An outpatient program in behavioral medi cine for chronic pain
patients based on the practice of mindfulness meditation: Theoretical considerations
and preliminary results. General hospital psychiatry , 4(1), 33-47.
Kabat -Zinn, J. (1990). Full catastrophe living: Using the wisdom of your body and mind to
face stress, pain and illness. New York: Delacorte.
Kabat -Zinn, J. (1994). Wherever you go, there you are: Mindfulness meditation in everyday
life. New Yor k: Hyperion.
Kabat‐Zinn, J. (2003). Mindfulness ‐based interventions in context: past, present, and
future. Clinical psychology: Science and practice , 10(2), 144 -156.
Kember, D., Leung, D. Y., Jones, A., Loke, A. Y., McKay, J., Sinclair, K., Tse, H., Webb, C.,
Yuet Wong, F.K., Wong, M., & Yeung, E. (2000). Dev elopment of a questionnaire
to measure the level of reflective thinking. Assessment & evaluation in higher
education , 25(4), 381 -395.
Keng, S. L., Smoski, M. J., & Robins, C. J. (2011). Effects of mindfulness on psychological
health: A review of empirical studies. Clinical psychology review , 31(6), 1041 -1056.
Kerpelman, J. L., Pittman, J. F., & Lamke, L. K. (1997). Toward a Microprocess Perspective
on Adolescent Identity Development An Identity Co ntrol Theory Approach. Journal
of Adolescent Research , 12(3), 325 -346.
Kristeller, J. (2011). Spirituality and meditation. In J. Kristeller, J. Aten, M. McMinn & E.
Worthington (Eds.), Spirituality oriented interventions for counseling and
psychotherapy (p. 197 -221). Washington, DC: American Psychological Association.
Langer, E. J., & Moldoveanu, M. (2000). The construct of mindfulness. Journal of social
issues , 56(1), 1 -9.

42
Linehan, M. M. (1993). Skills training manual for treating borderline personali ty disorder .
New York: Guilford Press.
Lutz, A., Slagter, H. A., Dunne, J. D., & Davidson, R. J. (2008). Attention regulation and
monitoring in meditation. Trends in Cognitive Sciences, 12, 163–169.
doi:10.1016/j.tics.2008.01.005
Luyckx, K., Goossens, L ., & Soenens, B. (2006a). A developme ntal contextual perspective
on identity construction in emerging adulthood: Change dynamics in commitment
formation and commitment evaluation. Developmental Psychology , 42, 366 –380.
Luyckx, K., Goossens, L., Soenens, B., & Beyers, W. (2006b). Unpacking commitment and
exploration: Preliminary validation of an integrative model of late adolescent identity
formation. Journal of adolescence , 29(3), 361 -378.
Luyckx, K., Klimstra, T. A., Duriez, B., Van Petegem, S., & Beye rs, W. (2013). Personal
Identity Processes from Adolescence Through the Late 20s: Age Trends,
Functionality, and Depressive Symptoms. Social Development , 22(4), 701 -721.
Luyckx, K., Goossens, L., Soenens, B., Beyers, W., & Vansteenkiste, M. (2005). Iden tity
statuses based on 4 rather than 2 identity dimensions: Extending and refining Marcia’s
paradigm. Journal of Youth and Adolescence , 34, 605 –618.
Luyckx, K., Schwartz, S. J., Berzonsky, M. D., Soenens, B., Vansteenkiste, M., Smits, I., &
Goossens, L. (2008). Capturing ruminative exploration: Extending the four –
dimensional model of identity formation in late adolescence. Journal of Research in
Personality , 42, 58–82.
Luyckx, K., Schwartz, S. J., Goossens, L., Beyers, W., & Missotten, L. (2011). Proce sses of
personal identity formation and evaluation. In S. J. Schwartz, K. Luyckx, & V. L.
Vignoles (Eds.), Handbook of identity theory and research (pp. 77 -98). New York:
Springer .
Luyckx, K., Soenens, B., & Goossens, L. (2006c). The personality -identi ty interplay in
emerging adult women: Convergent findings from complementary analyses.
European Journal of Personality . 20, 195 –215.
Mackenzie, C. S., Poulin, P. A., & Seidman -Carlson, R. (2006). A brief mindfulness -based
stress reduction intervention f or nurses and nurse aides. Applied Nursing Research ,
19(2), 105 -109.
Marcia, J. E. (1966). Development and validation of ego -identity status. Journal of
Personality and Social Psychology , 3, 551 –558.

43
Martín -Asuero, A., & García -Banda, G. (2010). The mind fulness -based stress reduction
program (MBSR) reduces stress -related psychological distress in healthcare
professionals. The Spanish journal of psychology , 13(02), 897 -905.
Meca, A., Eichas, K., Quintana, S., Maximin, B. M., Ritchie, R. A., Madrazo, V. L ., Harari,
G. M., & Kurtines, W. M. (2014). Reducing identity distress: Results of an identity
intervention for emerging adults. Identity , 14(4), 312 -331.
Meeus, W., Iedema, J., & Maassen, G. H. (2002). Commitment and exploration as
mechanisms of identi ty formation. Psychological Reports , 90, 771 –785.
Mezirow, J. (1991) Transformative dimensions of adult learning (San Francisco, Jossey –
Bass)
Moon, J. A. (2013). Reflection in learning and professional development: Theory and
practice . Routledge.
Nyanap onika Thera. (1972). The power of mindfulness. San Francisco, CA: Unity Press.
Rana, N. (2015). Mindfulness and loving -kindness meditation: A potential tool for mental
health and subjective well -being. Indian Journal of Positive Psychology , 6(2), 189.
Schonert -Reichl, K. A., & Lawlor, M. S. (2010). The effects of a mindfulness -based
education program on pre -and early adolescents’ well -being and social and emotional
competence. Mindfulness , 1(3), 137 -151.
Schultz, J. H., & Luthe, W. (1959). Autogenic training: A psycho physiologic approach in
psychotherapy. New York, NY: Grune & Stratton.
Schwartz, S. J. (2001). The evolution of Eriksonian and, neo -Eriksonian identity theory and
research: A review and integration. Identity: An International Journal of Theory and
Resea rch, 1(1), 7 -58.
Schwartz, S. J., Beyers, W., Luyckx, K., Soenens, B., Zamboanga, B. L., Forthun, L. F.,
Hardy, S. A, Vazsonyi , A. T., Ham, L. S., Kim, S. Y., Whitbourne , S. K. &
Waterman, A. S. (2011). Examining the light and dark sides of emerging adul ts’
identity: A study of identity status differences in positive and negative
psychosocial functioning. Journal of Youth and Adolescence , 40(7), 839 -859.
Schwartz, S. J., Donnellan, M. B., Ravert, R. D., Luyckx, K., & Zamboanga, B. L. (2012).
Identit y development, personality, and well -being in adolescence and emerging
adulthood: Theory, research, and recent advances. In I. B. Weiner (Series Ed.), and R.
M. Lerner, A. Easterbrooks, J. Mistry (Vol. Eds.), Handbook of psychology, vol. 6:
Developmenta l psychology (pp. 339 -364). New York, NY: John Wiley and Sons.

44
Schwartz, S. J., Ĉoté, J. E., & Arnett, J. J. (2005). Identity and agency in emerging
adulthood: Two developmental routes in the individualization process. Youth and
Society , 37, 201 –229.
Sedlmeier, P., Eberth, J., Schwarz, M., Zimmermann, D., Haarig, F., Jaeger, S., & Kunze, S.
(2012). The psychological effects of meditation: a meta -analysis. Psychological
bulletin , 138(6), 1139.
Segal, Z., Williams, M., & Teasdale, J. (2002). Mindfulness -based cognitive therapy for
depression: A new approach to preventing relapse . New York: Guilford Press
Shapiro, S. L., Astin, J. A., Bishop, S. R., & Cordova, M. (2005). Mindfulness -based stress
reduction for health care professionals: results from a rand omized trial. International
Journal of Stress Management , 12(2), 164.
Shapiro, S. L., Carlson, L. E., Astin, J. A., & Freedman, B. (2006). Mechanisms of
mindfulness. Journal of Clinical Psychology, 62, 373–386. doi:10.1002/jclp.20237
Shapiro, S. L., Oman , D., Thoresen, C. E., Plante, T. G., & Flinders, T. (2008b). Cultivating
mindfulness: effects on well ‐being. Journal of clinical psychology , 64(7), 840 -862.
Shapiro, S. L., Schwartz, G. E., & Bonner, G. (1998). Effects of mindfulness -based stress
reduct ion on medical and premedical students. Journal of behavioral medicine , 21(6),
581-599.
Sööt, A., & Leijen, Ä. (2012). Designing support for reflection activities in tertiary dance
education. Procedia -Social and Behavioral Sciences , 45, 448 -456.
Stoner, A. M. (2016). A Conceptual Model Incorporating Mindfulness to Enhance Reflection
in a Situated Learning Environment.
Taylor, K. N., Harper, S., & Chadwick, P. (2009). Impact of mindfulness on cognition and
affect in voice hearing: evidence from two case studies. Behavioural and Cognitive
Psychotherapy , 37(04), 397 -402.
Vignoles, V. L., Schwartz, S. J., & Luyckx, K. (2011). Introduction: Toward an integrative
theory of identity. In S. J. Schwartz, K. Luyckx, & V. L. Vignoles (Eds.), Handbook
of identit y theory and research (pp. 1 –28). New York, NY: Springer.
Wallace, B. A., & Shapiro, S. L. (2006). Mental balance and well -being: Building bridges
between Buddhism and Western psychology. American Psychologist, 61 (7), 690–701.
doi:10.1037/0003 -066X.61.7. 690
Walsh, R., & Shapiro, S. L. (2006). The meeting of meditative disciplines and Western
psychology: a mutually enriching dialogue. American Psychologist , 61(3), 227.

45
Anexe

Anexa 1

FORMULAR CONSIMȚĂMÂNT INFORMAT

Chețan Silvia Ioana, masterandă în cadrul Facultății de Psihologie și Științe ale
Educației, la speciali zarea ”Consiliere și Intervenție Psihologică în Dezvoltarea Umană”, vă
propune să luați parte la un proiect de cercetare care are s copul de a analiza efectele
meditației mindfulness asupr a unor aspecte ce țin de dezvoltarea identității . Participarea
dumneavoastră presupune realizarea meditației ghidate timp de 6 săptămâni, câte 30-40 de
minute în fiecare săptămână, precum și completarea unor chestionare. Participarea este
voluntară, astfel că sunteți liber să vă retrageți din studiu în orice m oment, fără a fi nevoie de
o justificare.
Dacă acceptați să luați parte la acest studiu, toate datele oferite vor putea fi analizate
de către echipa de cercetare. Informațiile obținute în cadrul studiului vor fi înregistrate pe un
computer fără a fi însă menționat și numele dumneavoastră. Singura persoană care va ști că
informația se referă la dumneavoastră va fi persoana care a colectat datele, confidențialitatea
find păstrată așa cum prevede legislația locală. Rezultatele studi ului pot fi expuse în cadrul
prezentării lucrării de disertație , fără a vă fi dezvaluită identitatea.
Vă mulțum esc că ați citit acest document. Dacă v -ați hotarât să luați parte la acest
studiu, v ă rog să adresați orice întrebare , pentru a fi sigur ă că ați înțeles în totalitate ceea ce se
va întâmpla.

46
DOCUMENTAREA CONSIMȚĂMÂNTULUI

Subsemnatul (numele subiectului cu litere de
tipar) ……………………………………………… ……. am citit și am înțeles toate informațiile care mi –
au fost oferite privind participarea mea la acest studiu și afirm că am avut posibilitatea să
discut și să adresez întrebări cu privire la acest subiect. Am primit răspunsuri la toate
întrebările și am luat decizia de a participa la acest studiu în mod voluntar. Înteleg că mă pot
retrage din studiu în orice moment doresc și că, dacă procedez astfel, acest lucru nu mă va
afecta în niciun fel. Înțeleg că informațiile pe care le furnizez vor fi procesat e și analizate în
conformitate cu prevederile legislației în vigoare .

Data: …………………………… Semnătura: ……………………………………

47
Anexa 2
MEDITAȚIA MINDFULNESS

Meditația este una din metodele p sihoterapeutice cele mai studiate în zilele noastre .
Definițiile cercetătorilor din Vest sugerează că meditația este o strategie de autoreglar e, în
timp ce în budismul tradițional este văzută ca o modalitate de dezvoltare mentală, care duce
la emoții pozitive și reduce emoțiile negative. Cel mai des , mindfulness -ul este definit ca și
orientarea intenționată a atenției asupra unei experiențe din prezent, fără a te implica într -un
proces d e judecare a acestei experiențe.
Datorită faptului că provine din tradițiile spirituale budiste, multă vreme meditația
mindfulness a fost folosită doar în Est, unde se considera că prin practicarea ei se dezvoltă
înțelepciunea, com pasiunea și se reduce suferința. În urmă cu câteva decenii, atenția
oamenilor de știință din Vest s -a îndreptat către acest tip de meditație. Ei au adaptat meditația
tradițională budistă și au inclus -o într -o serie de tratamente bine documentate și validat e din
punct de vedere științific, disponibile în numeroase centre medicale.

Tehnici de meditație
În timpul realizării acestei me ditații se activează în creier zone care sunt implicate î n
reducerea nivelului de stres . Meditația presupune concentrarea asupra respirației ș i a
senzațiilor corporale, fără a încerca să le interpretezi . Acest tip de meditație poate fi realizat
în orice moment al zilei, în timp ce iei masa, sau în timp ce aștepți la coadă la super market.
Unele din tehnicile folosite în meditația mindfulness sunt : (a) meditația în poziție
așezat , care presupune conștientizarea senzațiilor corporale, a gândurilor și emoțiilor, în timp
ce îți refo calizezi atenția asupra respirației; (b) scanarea corpului , mutarea progresivă a
atenției prin corp de la degetele de la picioare la cap și observarea oricărei senzații care apare
în diferite regiuni ale corpului; (c) meditația bunătății iubitoare , care pr esupune direcționarea
sentimentelor pozitive spre sine și extinderea acestor sentimente și asupra altor persoane.

48
Rezultate și eficiență
Mindfulness -ul este foarte des folosit ca și o me todă de reducere a stresului . Totodată,
mindfulness înseamnă să trăiești în prezen t și este folosit în reducerea depresiei, anxietății și
în creșterea stării de bine. Mai mult, prin practicarea meditației vei învăța o nouă modalitate
de a face față gândurilor pe care le ai zi de zi. Vei învăța să nu interpretezi aceste g ânduri și
senzații, ci do ar să le accepți ca fiind acolo , fără să le cataloghezi în bune sau rele. De
asemenea, medi tând, te vei cunoaște mai bine și îți vei d escoperi preferințele și dorințele.