Masteranzi: COSTELA SUNITA VĂDUV A (BICA), ISABELA ELENA SANDU Craiova, 2020 1 [617113]

Universitatea din Craiova Facultatea de Științe Sociale PROIECT DE CERCETARE „ Efectele homofobiei asupra persoanelor cu orientare sexuală diferită” Program de MASTER: DEZVOLTARE REGIONALĂ ȘI INTERVENȚIE SOCIALĂ Diagnoză socială și grupuri vulnerabile AN I, SEMESTRUL I Profesor Coordonator: Asit. Univ. Dr. GHEORGHIȚĂ VERONICA
Masteranzi: COSTELA SUNITA VĂDUV A (BICA), ISABELA ELENA SANDU Craiova, 2020 1

Cuprins: 1.Termeni……………………………………………………………………………………………………………………3 2. Legislație…………………………………………………………………………………………………………………4 2.1. Legislație europeană………………………………………………………………………………………………4 2.2. Legislația în România…………………………………………………………………………………………… 6 2.3. Drepturile comunității LGBT în România……………………………………………………………….. 8 2.4. Referendumul din 2018…………………………………………………………………………………………. 9 3. De e persoanele LGBT sunt un grup vulnerabil?……………………………………………………….. 11 3.1. Definirea grupului vulnerabil…………………………………………………………………………………11 3.2 Atitudinea socială………………………………………………………………………………………………….11 4. Cercetarea asupra efectelor homofobiei asupra persoanelor cu orientare seuxală diferită.. 15 4.1. Ipoteză………………………………………………………………………………………………………………. 15 4.2. Interviuri……………………………………………………………………………………………………………. 15 4.3. Concluzii…………………………………………………………………………………………………………… 18 4.4. Efecte……………………………………………………………………………………………………………….. 19 4.5. Soluții……………………………………………………………………………………………………………….. 20
2

1. Termeni Homofobia este termenul prin care se definește un "complex de emoții precum anxietatea, dezgustul, aversiunea, furia, stinghereala și frica" pe care le simte o persoană față de un homosexual sau o lesbiană. Ea include, de asemenea, respingerea persoanelor despre 1care se crede că ar fi gay și a tuturor lucrurilor asociate cu acestea. Întrucât termenul de "homofobie" este mult mai cunoscut (spre deosebire de "bifobie" sau "transfobie"), acesta este deseori folosit în sens general, cu semnificația de frică, ură și aversiune față de persoanele LGBT. 2Comunitatea LGBT ( Persoanele cu orientare sexuala diferită) este una diversă. În timp ce literele L, G, B și T sunt de obicei reunite ca și acronim sugerând omogenitatea, fiecare literă reprezintă un grup variat de persoane de rase, etnii, vârste, statut socio-economic și identități diferite. Acestea pot avea în comun însă experiențe de stigmatizare și discriminare, eforturi sporite de a se integra în diverse contexte socio-culturale și – în mod specific legat de tema accesului la servicii de sănătate – o lungă istorie de discriminare și chiar lipsa de informații, informatii eronate ori neconștientizarea nevoilor lor de către profesioniștii din domeniu. Efectul reprezintă impresia produsă asupra cuiva de un obiect, de un fenomen sau de o persoană. Efectele pot fi pozitive sau negative.
h%ps://accept-romania.ro/stop-homofobiei/ 1 h%ps://www.unfe.org/wp-content/uploads/2017/05/LGBT-Rights-FAQs.pdf2 3

2. Legislație 2.1. Legislația europeană Principiul egalității de tratament constituie o valoare fundamentală a Uniunii Europene. Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene este primul instrument internațional referitor la drepturile omului care interzice în mod explicit, în articolul 21 alineatul (1), discriminarea pe criteriul „orientării sexuale”: „Se interzice discriminarea de orice fel, bazată pe motive precum sexul, rasa, culoarea, originea etnică sau socială, caracteristicile genetice, limba, religia sau convingerile, opiniile politice sau de orice altă natură, apartenența la o minoritate națională, averea, nașterea, un handicap, vârsta sau orientarea sexuală”. Până la Tratatul de la Amsterdam, accentul inițiativelor juridice ale UE în această privință se punea pe prevenirea discriminării pe criterii de naționalitate și sex. Articolul 13 din Tratatul de la Amsterdam a conferit Comunității noi competențe pentru combaterea discriminării pe criterii de sex, origine etnică sau rasă, religie sau convingere, handicap, vârstă sau orientare sexuală. În consecință, în domeniul antidiscriminării au fost adoptate două noi directive CE: directiva privind egalitatea rasială și directiva privind egalitatea de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă. Cu toate acestea, protecția împotriva discriminării pe criterii de orientare sexuală este prevăzută doar în aceasta din urmă, fiind limitată la domeniul încadrării în muncă și ocupării forței de muncă. La 18 decembrie 2008, Adunarea Generală a ONU a audiat o declarație fermă redactată de către Franța și Țările de Jos în numele Uniunii Europene, cosponsorizată de șaizeci și șase de țări din toate regiunile. Aceasta a făcut apel la dezincriminarea globală a homosexualității și a condamnat încălcările drepturilor omului pe criterii de orientare sexuală și identitate de gen. În Uniunea Europeană, articolul 13 din Tratatul CE interzice orice discriminare pe criterii de orientare sexuală, iar Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii 4

Europene este prima cartă internațională privind drepturile omului care include în mod explicit termenul „orientare sexuală”. În anul 2008 18 state membre ale UE ofereau o protecție destul de cuprinzătoare împotriva discriminării pe criterii de orientare sexuală, în timp ce, în iulie 2008, Comisia Europeană a propus o protecție sporită pe întreg teritoriul UE împotriva discriminării pe orice fel de criterii. Cu toate acestea, situația socială era îngrijorătoare. O serie de evenimente care au avut loc în statele membre ale UE, cum ar fi interzicerea paradelor minorităților sexuale, discursurile de incitare la ură ale politicienilor și declarațiile de intoleranță ale liderilor religioși au transmis semnale de alarmă și au declanșat o nouă dezbatere privind dimensiunile homofobiei și discriminării împotriva lesbienelor, homosexualilor, bisexualilor, transsexualilor și persoanelor transgen în Uniunea Europeană.. Acest fapt a survenit după ce în vara anului 2007, Parlamentul European a invitat nou înființata Agenție pentru Drepturi Fundamentale să elaboreze un raport comparativ cuprinzător, incluzând toate statele membre ale UE, cu privire la situația homofobiei și discriminării pe criterii de orientare sexuală. Agenția a răspuns acestei invitații prin desfășurarea unui proiect de cercetare juridică și socială la scară largă în perioada 2007-2008. Situația socială actuală a lesbienelor, homosexualilor, bisexualilor, transsexualilor și persoanelor transgen (LGBT) reprezintă o preocupare pentru Uniunea Europeană. Lesbienele, homosexualii, bisexualii, transsexualii și persoanele transgen se confruntă cu acte de discriminare, comportament agresiv și hărțuire în întreaga UE. Acestea se manifestă adesea sub forma afirmațiilor umilitoare, adresării de cuvinte jignitoare și insulte sau folosirea unui limbaj abuziv și, mai îngrijorător, a atacurilor verbale și fizice. Conform rezultatelor unui studiu Eurobarometru privind discriminarea din iulie 2008, mai mult de jumătate din cetățenii UE, în medie, consideră că discriminarea pe criterii de orientare sexuală este răspândită în propria țară. Persoanele LGBT se confruntă cu homofobia, teama irațională și aversiunea față de homosexualitate și de lesbiene, homosexuali și bisexuali, izvorâtă din prejudecată. Persoanele transgen se confruntă, în mod similar, cu transfobia. Discriminarea, homofobia și transfobia influențează viețile și opțiunile persoanelor LGBT în toate domeniile vieții sociale. Încă din anii de început, cuvintele peiorative folosite în școli împotriva homosexualilor și lesbienelor îi învață să rămână invizibili; se confruntă adesea cu hărțuire și discriminare la locul de muncă; în multe țări, nu își pot oficializa relațiile ca parteneri sub o formă juridică acceptată; rareori întâlnesc reprezentări pozitive ale persoanelor LGBT în mass-media; când 5

caută asistență medicală, pentru sine sau pentru partener. Teama de discriminare, homofobie și transfobie contribuie la „invizibilitatea” persoanelor LGBT în multe părți ale Europei și într-o multitudine de medii sociale. Persoanele LGBT adoptă adesea „invizibilitatea” ca „strategie de supraviețuire”, ca urmare a perceperii riscurilor de a fi supuși discriminării. Aceasta determină un număr mai scăzut de plângeri împotriva discriminării pe criterii de orientare sexuală, identitate de gen sau exprimare de gen în întreaga UE, comparativ cu plângerile împotriva discriminării pe alte criterii. 2.2 Legislația în România În Codul Penal promulgat de Alexandru Ioan Cuza (1864), inspirat mai ales din cel francez (care nu mai pedepsea penal homosexualii din anul 1791), nu existau diferențe între tratamentul relațiilor heterosexuale sau homosexuale. După Marea Unire din 1918, aplicabilitatea Codului lui Cuza se extinde în multe regiuni ale noului Regat, mai puțin în Transilvania, care își păstrează o oarecare autonomie din acest punct de vedere, unde a rămas în vigoare Codul Penal elaborat în 1878, prin care se pedepsea violul homosexual: „Articolul 242: Constituie crimă de acte impudice nefirești, care se pedepsește cu recluziunea până la 5 ani, când asemenea acte se săvârșesc între bărbați, prin violență sau amenințări, iar dacă crima a pricinuit moartea părții vătămate, cu temniță grea pe viață.” Homosexualitatea a fost interzisă în România, în anul 1937, odată cu ascensiunea rapidă a nazismului în Europa, sub regimul autoritarist al lui Carol al II-lea. În anul 1938, articolul 431 al Codului lui Carol al II-lea este modificat în așa fel încât: 1.Actele de inversiune sexuală săvârșite între bărbați sau între femei, dacă provoacă scandal public, constituiesc delictul de inversiune sexuală și se pedepsesc cu închisoare corecțională de la 6 luni la 2 ani. 2.Dacă actul s-a săvârșit asupra unei persoane mai mici de 18 ani, pedeapsa este închisoare corecțională de la 1 la 3 ani. 6

3.Aceeași pedeapsă prevăzută la alineatul precedent se aplică și în cazul când actul s-a săvârșit asupra unei persoane mai mici de 14 ani chiar dacă nu s-a produs scandal public. În perioada comunistă, incriminarea homosexualității din Codul Penal este păstrată și întărită. În noul Cod Penal al Republicii Populare Române promulgat în 1948, vechiul articol 431 înăsprește pedepsele la un minimum de 2 ani și un maximum de 5 ani. În 1957 deja dispare condiționarea „scandalului public” și orice raport sexual consimțit între persoane de același sex este incriminat. Mai mult, „propaganda sau asocierea sau orice act de prozelitism” destinat promovării comportamentului homosexual erau interzise. După venirea la putere a lui Nicolae Ceaușescu, în 1968, Parlamentul comunist modifică Codul Penal al lui Carol al II-lea, astfel încât, infracțiunile privitoare la viața sexuală erau incluse în secțiunea infracțiunilor contra persoanei. Homosexualitatea apare ca termen lingvistic în noul Cod Penal. Astfel, Codul Penal din 1968 prevedea trei articole: •Articolul 200: relațiile sexuale între persoane de același sex sunt pedepsite cu închisoare de la 1 la 5 ani; •Articolul 201: „actele de inversiune sexuală care provoacă scandal public” sunt pedepsite cu închisoare de la 1 la 5 ani; •Articolul 202: trata „coruperea sexuală” a minorilor. Ideologic, homosexualitatea era neproductivă pentru comuniști, care aveau nevoie de mame eroine și de un salt demografic rapid. Homosexualitatea este catalogată ca o infracțiune serioasă îndreptată împotriva orânduirii socialiste care necesită o pedeapsă pe măsură. Această atmosferă de teroare a făcut ca personalitățile intelectuale homosexuale din România să constituie o minoritate aproape invizibilă, aflată sub continua amenințare a sistemului comunist. După 1989–1990, Articolul 200 a rămas în vigoare o perioadă, când au loc foarte multe abuzuri față de membri ai comunității gay, cele mai răsunătoare fiind cazurile fostei handbaliste Mariana Cetiner și al cuplului Ciprian Cucu–Marian Mutașcu din Sânnicolau Mare. Cu toate acestea, mici subculturi homosexuale existau în marile orașe, dar fără prea mare vizibilitate în societatea românească. La 25 octombrie 1996 este fondată asociația ACCEPT, prima organizație neguvernamentală din România care apără drepturile persoanelor LGBT la nivel național, astăzi membră a International Lesbian and Gay 7

Association. La presiunile exercitate de societatea civilă, Consiliul Europei, dar și organizații care luptă pentru drepturile omului (printre altele IRDO, APADOR-CH, LADO, Amnesty International, ILGA), Articolul 200 a fost modificat în timpul guvernului de stânga condus de Nicolae Văcăroiu (1996) și anulat de guvernul PSD, condus de Adrian Năstase, în anul 2001, homosexualitatea fiind, din nou, legalizată, după ce fusese scoasă în afara legii prin Codul lui Carol al II-lea (1937). În prezent, nu există legi împotriva persoanelor LGBT în România. Actele sexuale consensuale între două persoane de același sex au fost legalizate în 1996, iar ultima lege care discrimina persoanele gay, Articolul 200 al Codului Penal, a fost abrogată pe 21 iunie 2001, prin OUG 89. Vârsta consimțământului pentru acte sexuale este de 15 ani, egală pentru acte sexuale heterosexuale și homosexuale. Până în 2002, vârsta consimțământului în ceea ce privește actele sexuale pentru gay și lesbiene era mai mare decât pentru heterosexuali (18 ani). Pe 21 iulie 2015, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, în premieră, că toate persoanele, indiferent de orientarea sexuală, au dreptul la o formă de uniune, fie căsătorie, fie parteneriat civil. Practic, CEDO a decis că lipsa protecției prin legislație pentru cuplurile de același sex reprezintă o încălcare a drepturilor omului. Totuși, Curtea a reiterat că mariajul pentru persoane de același sex nu este un drept al omului. În același context, pe 12 martie, Parlamentul European a dat un vot covârșitor în favoarea unui raport anual privind drepturile omului, al italianului Pier Antonio Panzeri (S&D), care, printre altele, recomandă statelor membre să ia act de legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex într-un număr din ce în ce mai mare de țări și încurajează instituțiile Uniunii Europene și statele membre să contribuie în continuare la reflecțiile asupra recunoașterii căsătoriilor sau a parteneriatului civil între persoane de același sex ca o problemă politică, socială și de drept civil, 24 de europarlamentari români au spus „da” raportului Panzeri. Din anul 2000, există o lege împotriva discriminării care nu permite discriminarea bazată pe orientare sexuală. Legea prevede protecția persoanelor LGBT într-o varietate de domenii, precum ocuparea forței de muncă, asigurarea și accesul la bunuri și servicii, locuințe, educație, asistență medicală, programe de radio și televiziune, egalitate în fața justiției și alte servicii publice și de securitate socială. 8

Noul Cod Penal, intrat în vigoare în februarie 2014, cuprinde dispoziții care incriminează instigarea la discriminare și care califică motivarea unei infracțiuni pe bază de orientare sexuală drept circumstanță agravantă (Articolul 77). Cadrul legislativ actual face, de asemenea, referire la raportarea, monitorizarea și colectarea de date cu privire la infracțiunile motivate de ură. Totuși, legislația nu face referire la infracțiunile privind identitatea și expresia de gen. Cu toate acestea, legea nu a fost aplicată încă, astfel că marșurile împotriva homosexualității organizate de activiști de extremă dreapta, adeseori însoțite de mesaje anti-gay ofensatoare, au avut loc în numeroase rânduri fără a fi sancționate. 2.3. Drepturile comunității LGTB în România România este, în general, conservatoare cu privire la drepturile persoanelor lesbiene, gay, bisexuale sau transgender (LGBT), astfel că persoanele din aceste categorii se pot confrunta cu diferite impedimente juridice față de restul cetățenilor. România, alături de Bulgaria, Letonia, Lituania, Moldova, Serbia, Muntenegru și Ucraina, nu prevede în legislație dreptul la căsătorie al cetățenilor care aparțin minorității LGBT. În Codul civil al României se stipulează că actul căsătoriei poate fi încheiat numai între persoanele de sex opus. Potrivit unui studiu efectuat de organizația ACCEPT, care promovează drepturile persoanelor LGBT, în România, două treimi dintre persoanele gay își ascund orientarea sexuală, ca să minimalizeze discriminarea și actele de violență. În indexul Rainbow Europe 2017 realizat de ILGA-Europe, un ONG care militează pentru drepturile gay, România se situează pe locul 35 din cele 49 de state analizatecu un punctaj de 23,12%), având drept criterii de evaluare legislația, discriminarea, atmosfera ostilă de care se lovesc membrii comunității LGBT. 2.4. Referendumul din 2018: În 6 și 7 octombrie 2018 a avut loc un referendum în România privind definiția familiei în Constituția României. Referendumul a cerut alegătorilor dacă aprobă sau nu o modificare a definiției familiei, astfel cum este prevăzută la articolul 48 din Constituție, pentru a interzice căsătoria între persoane de același sex. 9

Referendumul a urmat o inițiativă a cetățenilor lansată de Coaliția pentru Familie la sfârșitul anului 2015, care a strâns peste trei milioane de semnături, mult mai mult decât 500.000 necesare pentru inițierea procesului pentru un referendum de modificare constituțională. Constituția României definește familia ca fiind întemeiată pe căsătoria de liber arbitru „între soți”, dar promotorii inițiativei au căutat să modifice limbajul neutru de gen, cu referire explicită la căsătorie ca uniune între un bărbat și o femeie. Dacă măsura ar fi trecut, aceasta ar fi făcut neconstituțională căsătoria între persoane de același sex. Legea statutului român nu permite căsătoria între persoane de același sex. La sfârșitul lunii martie 2018, Guvernul a anunțat că referendumul va avea loc cândva în mai 2018, deși ulterior a mutat data la 10 iunie 2018. Cu toate acestea, această dată a trecut și fără a fi organizat un referendum. Unii parlamentari socialiști au sugerat ulterior că referendumul ar putea fi organizat la sfârșitul lunii septembrie sau la începutul lunii octombrie 2018. Liviu Dragnea, președintele Camerei Deputaților, a anunțat că referendumul ar putea fi organizat la 30 septembrie sau în prima duminică din octombrie. La începutul lunii septembrie, Dragnea a anunțat că referendumul va avea loc pe 7 octombrie 2018. Inițiativa a fost aprobată de Senat la 11 septembrie 2018. La 14 septembrie, Amnesty International, Comisia Europeană pentru Dreptul de Orientare Sexuală și ILGA-Europe au înaintat o contestație la Curtea Constituțională împotriva amendamentului. La 17 septembrie 2018, Curtea a decis să permită organizarea referendumului. Referendele anterioare din România au eșuat din cauza unei cerințe de participare de 50% pentru ca rezultatele să fie valabile. Această regulă a fost modificată în 2014 și a fost scăzut pragul de participare, pentru a cere doar 30% dintre alegătorii înregistrați să participe la referendum și 25% dintre alegători să voteze (da / nu) votul valabil (da / nu) pentru ca rezultatul să fie validat. Modificarea a fost susținută de mulți politicieni și grupuri religioase, dar s-a opus președintele Klaus Iohannis și opoziția Uniunea Salvați România. Participarea finală a fost de 21,1%, sub pragul de 30% necesar pentru a o face valabilă. Mulți activiști pentru drepturile omului au cerut un boicot, pentru a maximiza șansa ca referendumul să nu atingă rata minimă de participare necesară pentru 30% pentru ca votul să fie valabil. Un sondaj realizat cu o săptămână înainte de referendum a indicat o rată de participare de 34%, 90% dintre cei care 10

intenționează să voteze da. Singura întrebare pusă să apară la buletinul de vot a fost dacă alegătorul a fost de acord cu amendamentul constituțional aprobat de Parlament, fără ca textul amendamentului să apară pe buletinul de vot. Dimineața, participarea a fost scăzută la 5,72%. După încheierea perioadei de votare, rezultatele referendumului au fost determinate pe 6 octombrie până la ora 21:45 EEST, oficialii electorali români au declarat că referendumul a eșuat din cauza unei rate mai mici decât cea necesară de 21,1% a alegătorilor. O prezență mai scăzută a fost o surpriză, sondajele preconizând că participarea ar scădea undeva în jurul valorii de 34%. Dintre cei care au participat la referendum, o majoritate covârșitoare de peste 90% a aprobat amendamentul. 3Mulți comentatori au salutat rezultatele referendumului ca fiind o victorie pentru adversarii liderului PSD Liviu Dragnea. Liderii Uniunii Salvați România – un grup care a condus în fruntea mișcării de boicot – au susținut că rezultatul referendumului a constituit dovezi că românii erau în favoarea integrării ulterioare în Uniunea Europeană, afirmând că România a demonstrat că „este o națiune tolerantă și modernă care a refuzat în ultimele două zile pentru a face pași înapoi”.
www.bec.ro 3 11

3. De ce persoanele LGBT sunt un grup vulnerabil? 3.1. Definirea grupului vulnerabil Termenul de grup vulnerabil este des utilizat, dar fără a avea o definitie generala comun acceptata. El se regaseste atât în legislatie, cat si in rapoarte/ manuale/ ghiduri de specializate, fiind folosit cu intelesul de grup defavorizat, marginalizat, exclus sau grup de risc. Putem afirma că persoanele din Comunitatea LGBT sunt un grup vulnrabil pentru că se confruntă cu un comportament de respingere și marginalizare si cu lipsa unui set de legi adecvate nevoilor lor. 3.2. Atitudine socială: Deși ultima lege anti-gay, Articolul 200, a fost abrogată încă din 2001, atitudinile societății față de persoanele homosexuale și lesbiene sunt încă destul de discriminatorii, în special în zonele rurale. Homosexualitatea rămâne o chestiune socială și politică. Argumentele care descriu homosexualitatea ca pe un „viciu” sau un „păcat contra naturii” sunt comune. Puțini politicieni români sunt vocali în privința susținerii drepturilor LGBT. Uniunea Salvați România este singurul partid parlamentar cu o viziune pro-LGBT. Marșurile „GayFest” din București au avut loc cu opoziție semnificativă din partea grupurilor de extremă-dreaptă (mai ales Noua Dreaptă), chiar dacă poliția a protejat persoanele din ambele grupuri. Mai mult decât atât, Noua Dreaptă a organizat „Marșuri pentru normalitate” concomitent cu paradele „GayFest”, având sloganuri împotriva drepturilor homosexualilor și a recunoașterii relațiilor între persoane de același sex. În afară de Noua Dreaptă, există un număr de partide precum Partidul România Mare și Partidul Conservator care au protestat împotriva festivalurilor gay din București și Cluj-Napoca. Datorită trecutului de teroare, intimidări și umilințe, persoanele LGBT se temeau să își decline identitatea sexuală în public și să intervină ca atare în viața socială a României. În urma unui studiu întreprins în anul 2001 de către ACCEPT cu sprijinul ILGA-Europe și al Open Society Institute – Budapesta, această situație de marginalitate era auto-asumată de către 12

cele mai multe dintre persoanele LGBT: ⅔ dintre respondenții studiului afirmau că trebuie să își ascundă orientarea sexuală pentru a minimaliza riscul discriminării și al actelor de violență. În ceea ce privește violența împotriva persoanelor LGBT, același raport al Asociației ACCEPT releva faptul că aproape 28% dintre cei chestionați au fost victimele violenței, 41,5% au fost hărțuiți, 35,8% au avut experiențe negative în interiorul familiilor de origine, iar 29,3% au fost discriminați la locul de muncă. Autorii actelor de discriminare și violență proveneau din toate mediile sociale – vecini, cunoștințe, cei responsabili cu aplicarea legii, colegi de serviciu, cadre didactice și colegi de clasă. Într-un sondaj derulat de către Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) în 2012, 90% dintre persoanele LGBT din România au declarat că discriminarea e răspândită și foarte răspândită. Același sondaj relevă că în România 90% din cazurile de violență împotriva persoanelor LGBT nu sunt raportate organelor legii. Într-un sondaj realizat de European V oluntary Service (EVS) în 2008 în 23 de țări europene se arata că România este a treia cea mai homofobă țară din Europa, după Albania și Ucraina. În ciuda aparențelor, la nivelul Uniunii Europene homofobia nu se corelează cu religia, ci cu comunismul. Statele foste comuniste prezintă un nivel (semnificativ) mai ridicat de homofobie decât cele care nu au avut regimuri comuniste. Un sondaj Eurobarometru pe tema discriminării în Europa, realizat în 2015, arată că persoanele LGBT sunt cea mai discriminată categorie în România. Potrivit aceluiași sondaj, 36% dintre români consideră că persoanele LGBT ar trebui să aibă aceleași drepturi ca persoanele heterosexuale, în vreme ce 24% susțin că nu este nimic în neregulă cu o relație sexuală între două persoane de același sex. De asemenea, doar 21% dintre români consideră că căsătoriile gay ar trebui legalizate în întreaga Europă. În ceea ce privește drepturile LGBT, România este alături de Slovacia țara cea mai puțin tolerantă din Uniunea Europeană. Același sondaj relevă că: •59% dintre români s-ar simți total „neconfortabil” dacă în poziția cea mai înaltă în stat s-ar afla o persoană gay, lesbiană sau bisexuală; •42% dintre români s-ar simți total „neconfortabil” dacă ar lucra cu o persoană gay, lesbiană sau bisexuală; 13

•66% dintre români s-ar simți total „neconfortabil” dacă ar avea fii sau fiice într-o relație cu o persoană de același sex; •doar 17% dintre români s-ar simți „confortabil” dacă ar vedea doi bărbați manifestându-și afecțiunea în public; •57% dintre români s-ar simți total „neconfortabil” dacă în poziția cea mai înaltă în stat s-ar afla o persoană transsexuală; •43% dintre români s-ar simți total „neconfortabil” dacă ar lucra cu o persoană transsexuală; •67% dintre români s-ar simți total „neconfortabil” dacă ar avea fii sau fiice într-o relație cu o persoană transsexuală; •doar 29% dintre români consideră că persoanele transsexuale ar trebui să poată să-și schimbe identitatea. În mai 2015, PlanetRomeo, o rețea de socializare destinată persoanelor LGBT, a publicat Gay Happiness Index (GHI). Bărbați gay din peste 120 de țări au fost întrebați cum se simt în legătură cu atitudinea societății fată de homosexualitate, cum resimt modul în care sunt tratați de către alte persoane și cât de mulțumiți sunt aceștia cu viețile lor. România s-a clasat pe l o c u l 6 5 , c u u n s c o r G H I d e 4 1 , m a i m a r e d e c â t î n ț ă r i l e vecine Bulgaria, Moldova, Serbia și Ucraina, dar sensibil mai scăzut decât în Ungaria. În mai 2017, un sondaj al Pew Research Center în rândul țărilor ortodoxe a arătat că 26% dintre români sprijină legalizarea căsătoriilor gay, iar în rândul tinerilor între 18 și 34 de ani procentul crește la 33%. De altfel, generațiile tinere tind să aibă atitudini mai permisive față de alte orientări sexuale. Potrivit unui sondaj de opinie realizat de Centrul de Sociologie Urbană și Regională (CURS) pentru Coaliția pentru Familie (CpF) în octombrie 2017, 87% din români sunt împotriva definirii căsătoriei ca uniunea dintre două persoane indiferent de sexul acestora. De asemenea, o largă majoritate consideră că legalizarea căsătoriei între persoane de același sex ar afecta natalitatea și educația copiilor și că biserica are un rol pozitiv în societate. Același sondaj relevă că: 14

•87% consideră că cuplurile de același sex nu ar trebui să aibă voie să adopte copii; •91% din respondenți au fost de acord cu afirmația „Căsătoria trebuie definită ca o uniune tradițională dintre bărbați și femei cu scopul de procreare, de creștere și educare a copiilor”; •83% ar vota împotriva legalizării căsătoriilor dintre două persoane de același sex; •65% nu sunt de acord cu legalizarea parteneriatelor civile; •78% consideră că legalizarea căsătoriei între persoane de același sex ar avea efecte nedorite în domenii precum cel al educației școlare sau juridic; •70% nu sunt împotriva relațiilor de iubire între persoane de același sex, dar nu sunt de acord să aibă voie să se căsătorească.
15

4. Cercetarea asupra efectelor homofobiei asupra pesoanelor cu orientare sexuală diferită 4.1. Ipoteză Plecând de la ipoteza că persoanele cu orientare sexuală diferită au suferit de-a lungul timpului abuzuri, fizice, psihice sau emotionale, la nivelul societății din Romania, făcând parte dintr-un grup vulnerabil, am vrut sa validam cât s-au putut acestea integra în societatea actuală și am urmarit să observăm dacă acestea au fost acceptate in primul rând de familie și prieteni. 4.2. Interviuri Pentru cercetarea noastră am folosit analiza de interviu. De menționat este că pentru interviu am apelat la un grup de 5 persoane, dintre care doar 2 ne-au răspuns afirmativ și au acceptat să ne dea un interviu, iar celalalte 3 nu au raspuns deloc. Dintre cele 2 persoane intervievate, doar una acceptat să își împărtășească identitatea parțial. •Intervievat: N. Z. 24 de ani , baiat, gay, masterand, București 1. Când ți-ai dat seama că ai altă orientare sexuală? „ Cred ca în jurul vârstei de 13 ani.” 2. Cum te-a afectat acest lucru în relațiile cu ceilalți la locul de muncă/școală? „ Nu m-a afectat, dar asta fiindcă nu am arătat celorlalți că sunt diferit.” 2.1. De ce? „ Pentru ca îmi era teamă, provin dintr-un oraș mic unde lumea este destul de conservatoare cu anumite lucruri… Plus că de-a lungul timpului, nu am avut niște colegi cu care să fiu foarte deschis.” 3. Prietenii și familia știu că ai altă orientare sexuală? „ Familia mea nu știe acest lucru, însă câțiva prieteni extrem de apropiati știu.” 16

3.1. Cum au reacționat aceștia când le-ai spus? „ Au fost surprinși, dar au acceptat destul de rapid, asta cred, fiindcă eram foarte apropiați, ne cunoșteam de mai bine de 10 ani.” 3.2. De ce nu le-ai spus și membrilor familiei? „ Nu le-am spus pentru ca nu ar înțelege și probabil nu ar mai vorbi cu mine.” 4. Ai fost vreodată abuzat fizic, psihic sau emoțional? „ Nu.” 5. În prezent ai o relație? „ Da, o relație de 2 ani.” 6. Oamenii se comortă diferit cu tine? „ Nu, probabil că dacă ar cunoaște acest lucru unii ar avea repulsie față de mine și nu am mai fi prieteni.” 7. Cum te afectează opinia publică având în vedere că Romania este un stat care înca nu accepta persoanele cu orientare sexuala diferită? „ Momentan nu mă simt așa de afectat, dar probabil că în viitor o să doresc să îmi întemeiez o familie și o să întâmpin probleme, atunci voi fi afectat. Mă îngrozesc sincer, dar nu vreau sa mă gândesc.” 8. Cum te-ai simțit în perioada Referendumului pentru familie? „ Sincer, m-am simțit ca o jucarie cumva, adică… nu. Știi cum era când eram mici si părinții îți alegeau hainele și trebuia să le porți chiar dacă nu voiai? Exact așa aș descrie sentimental, mă bucur totuși că nu a trecut referendumul.” 9. Crezi că orientarea sexuală diferită îți marchează viața într-un anume fel? “Nu, sunt o persoana absolut normală, am două mâini, două picioare, dar cred că m-am născut în perioada greșită.” 10. Ai alege să pleci într-o altă țară în care căsătoria cu o persoana de același sex este acceptată? 17

„ Am luat asta în calcul, probabil că o sa plec peste ceva timp, un an, doi.” 11. Cât crezi că va mai dura până când societata din Romania va accepta că exista și persoane cu orientare sexuală diferită? „ Poate în 10 ani lucrurile vor fi diferite. Există speranță, mulți oameni accepta, nu doar tolerează faptul că există și persoane diferite.” 12. Aveți grupuri sau evenimente care vin în susținerea voastră? „ Da, dar în afară de parade Pride nu aș știi să îți spun, nici acolo nu m-am dus, nu sunt implicat activ, nu sunt coming out decât parțial. “ •Intervievat: Mirela D. 25 ani, animator, transgender, București 1. Când ți-ai dat seama că ai altă orientare sexuală? „ În liceu, cam prin clasa a 10-a.” 2. Cum te-a afectat acest lucru în relațiile cu ceilalți la locul de muncă/școală? „ A fost o luptă continuă în perioada liceului, până m-am mutat în București. Când am ajuns aici, am dat de oameni mai open-mind.” 3. Prietenii și familia știu că ai altă orientare sexuală? „ Da, toată lumea știe, cu familia mea nu mai țin legatura, iar prietenii mei fac parte din aceiași categorie ca și mine, dar mai am și doi, trei prieteni straight.” 4. Ai fost vreodată abuzat fizic, psihic sau emoțional? „ Da, în liceu a fost cel mai rau, de fapt atunci a început bullingul. Eram tot timpul împins, pe unde apucam și sursa glumelor proaste.” 5. În prezent ai o relație? „ Nu am, însă am avut o relație de 1 an pe care am încheiat-o recent.” 6. Oamenii se comortă diferit cu tine? „Nu.” 18

7. Cum te afectează opinia publică având în vedere că Romania este un stat care înca nu accepta persoanele cu orientare sexuala diferită? „ Mă simt ciudat în anumite medii și situații, dar evit sa ma expun acolo unde nu e cazul, totuși e deranjat să se holbeze oamenii la tine.” 8. Cum te-ai simțit în perioada Referendumului pentru familie? „ A fost o perioada foate frustrantă.” 9. Crezi că orientarea sexuală diferită îți marchează viața într-un anume fel? „ Da, e foarte greu să nu te simți singur, iar de cele mai multe ori esti neînțeles si tratat ca un om bolnav.” 10. Ai alege să pleci într-o altă țară în care căsătoria cu o persoana de același sex este acceptată? „ Da, dar cred că ar trebui să găsesc locul și persoana potrivită mai întâi.” 11. Cât crezi că va mai dura până când societata din Romania va accepta că exista și persoane cu orientare sexuală diferită? „ Nu mult, sper ca 2020 sa fie un an mai bun în ceea ce privește acceptarea.” 12. Aveți grupuri sau evenimente care vin în susținerea voastră? “Da, sa știi că sunt destul de multe, suntem chiar vocali si încercăm să schimbăm ideile preconcepute. E cam greu cu cei extrem de religiosi, ne considera un fel de pacatosi care ar trebui sa fie arși pe rug sau ceva de genul, însă din partea persoanelor tinere am primit destul de mult suport.” 4.3. Conluzii Din cele doua interviuri pe care le-am obtinut am tras urmatoarele conluzii: •Persoanele intervievate nu vor să rămână în Romania; 19

•Gradul de acceptare socială este unul scăzut, având în vedere că primul intervievat nu poate fi deschis fată de alte persoane din lipsa siguranței, iar cel de-al doilea intervievat a avut de suferit de-a lungul timpului datorită orientarării sale; •Referendumul pentru familie a avut un efect negativ asupra stării psihice și emoționale a persoanelor intervievate. •Reticența privind deschiderea față de orientarea sexuală și discuții privind acest subiect, având în vedere că am avut doar 2 respondeți din 5; •Chiar dacă au orientare sexuală diferită, persoanele intervievate au sau au avut relații; 4.4. Efecte Unii oameni pot avea atitudini negative față de persoanele cu orientare sexuală diferită. Aceste atitudini pot duce la respingerea de către prieteni și familie, acte discriminatorii, violență și legi și politici cu consecințe negative.Acestă comunitate de-obicei este expusă la: •Afectarea veniturilor, indiferent dacă pot obține sau păstra un loc de muncă și capacitatea ta de a obține și de a păstra o asigurare de sănătate; •Limitarea accesului la asistență medicală de înaltă calitate, care să răspundă problemelor de sănătate; •Sănătatea mintală precară și abilități slabe de a face față la abuzul de substanțe, comportamente sexuale riscante și tentative de suicid; •Afectează capacitatea de a avea și menține relații de același sex de lungă durată care reduc șansele de a obține HIV și boli cu tentă sexuală; •Este mai greu să fii deschis cu privire la orientarea ta sexuală, care poate crește stresul, poate limita sprijinul social și îți poate afecta sănătatea. Homofobia, stigmatizarea și discriminarea pot fi deosebit de dure pentru bărbații tineri care sunt gay, bisexuali și alți bărbați care fac sex cu bărbați, precum și alte persoane cu orientare sexuală diferită. Aceste atitudini negative măresc șansa de a suferi violență, în 20

special în comparație cu alți elevi din școlile lor în rândul adolescenților. Violența poate include comportamente precum intimidare, tachinare, hărțuire, agresiune fizică și comportamente legate de sinucidere. Tinerii homosexuali, bisexuali și alte minorități sexuale sunt mai probabil să fie respinși de familiile lor. Aceast lucru crește posibilitatea de a deveni persoane fără adăpost. Aproximativ 40% dintre tinerii fără adăpost sunt LGBT. Un studiu publicat în 2009 a comparat adulți tineri gay, lesbiene și bisexuali, care au cunoscut o respingere puternică din partea familiilor lor cu semenii lor care aveau familii mai susținătoare. Cercetătorii au descoperit că cei care au avut o respingere mai puternică erau: •De 8 ori mai probabil să fi încercat să se sinucidă; •De 6 ori mai probabil să raporteze niveluri ridicate de depresie; •De 3 ori mai multe șanse de a utiliza droguri ilegale; •De 3 ori mai multe șanse să facă sex riscant; 4.5. Soluții Persoanele LGBT, precum și familia și prietenii lor pot face măsuri pentru a diminua efectele homofobiei, stigmatului și discriminării și pentru a le proteja sănătatea fizică și psihică. O modalitate de a face față stresului și discriminării este prin a avea sprijin social. Studiile arată că bărbații gay care au un sprijin social bun – din partea familiei, prietenilor și a comunității gay mai largi – au: •stima de sine mai mare; •identitate de grup mai pozitivă; •sănătate mentală mai pozitivă. Părinții ai căror adolescenții sunt homosexuali sau bisexuali sau oricare altă orientare sexuală, pot avea un impact important asupra stării de bine mentale și fizice pentru acțiuni viitoare ale copilului lor. Părinții ar trebui să discute deschis cu adolescenții lor despre orice probleme sau îngrijorări și să păstreze îngrijirea comportamentului prin a arăta atunci când copilul lor este agresat sau suferă o violență. În cazul în care se suspectă intimidarea, se 21

violează sau se depresionează, părinții trebuie să ia măsuri de luptă cu personale competente din școală și din comunitate. În plus, părinții trebuie să se îngrijească necondiționat de copii, să vorbescă și să-i asculte pe adolescenți într-un mod care în care să se deschidă cu privire despre orientarea sexuală Ei pot să îi ajute pe adolescenți lor să se simtă iubiți și susținuți. Părinții ar trebui să poată conversa sincer cu adolescenții lor despre sex mai sigur, STDS și prevenirea HIV . Părinții ar trebui să discute, de asemenea, cu adolescenții lor despre cum pot evita comportamentul de exluziune și situații nesigure sau cu risc ridicat. Școlile pot contribui, de asemenea, la reducerea stigmatizării și discriminării pentru tinerii LGBT. Un mediu școlar pozitiv este asociat cu mai puțină depresie, mai puține sentimente de suicid, consumul mai mic de substanțe și mai puține absențe școlare nemotivate în rândul elevilor LGBT. Școlile pot ajuta la crearea unor medii mai sigure și mai favorabile, prin prevenirea intimidării și hărțuirii, promovarea legăturii școlare și promovarea implicării părinților. Acest lucru se poate realiza prin următoarele politici și practici: •Încurajarea respectului față de toți studenții și nepermiterea intimidarii, hărțuirea sau violența împotriva niciunui elev. •Identificarea unor „spații sigure”, cum ar fi birourile consilierilor, sălile de clasă desemnate sau organizațiile studențești, unde tinerii LGBT pot primi sprijin din partea administratorului, profesorului sau a altor membri ai personalului școlar. •Încurajarea cluburilor școlare conduse de studenți și organizate de elevi, care promovează un mediu școlar sigur, primitor și acceptant (cum ar fi alianțele gay-straight, care sunt cluburi școlare deschise tinerilor din toate orientărilele sexuale). •Asigurarea unor clase de sănătate sau materialele educaționale care includ informații despre HIV și BTS care sunt relevante și pentru tineri LGBT, asigurând astfel că informația folosește cuvinte sau termeni incluzivi. •Încurajarea personalul districtului școlar și școlii să creeze și să facă publicitate pentru a crea medii școlare sigure și de susținere pentru toți elevii, indiferent de orientarea sexuală sau identitatea de gen și încurajați personalul să participe la aceste instruiri. 22

•Înlesnirea accesului studenților la furnizorii din comunitate care au experiență în furnizarea de servicii de sănătate, inclusiv testare și consiliere HIV / BTS și servicii sociale și psihologice pentru tinerii LGBT. Putem ajuta, de asemenea, raportând discriminarea, în special în timp ce căutam și primim servicii de asistență medicală. Acest lucru ar putea avea, de asemenea, un impact pozitiv asupra mediului pentru ceilalți. Spitalele nu pot discrimina persoanele pe baza orientării sexuale și a identității de gen. Spitalele care primesc finanțare de la Ministerul Sănatății trebuie să aibă politici nediscriminatorii la vizită la spital, astfel încât partenerii de același sex și alți membri ai familiei să poată vizita persoanele dragi din spital. Indiferent de orientarea sexuală, putem ajuta la reducerea homofobiei, stigmatismului și discriminării în comunitatea. și reducerea efectelor negative asupra sănătății. Chiar și lucrurile mici pot face diferența, cum ar fi sprijinirea unui membru al familiei, unui prieten sau al unui coleg de muncă care se află într-o situație de risc.
23

Bibliografie: •Improving the health care of lesbian, gay, bisexual and transgender (LGBT) people: Understanding and Eliminating Health Disparities Kevin L Ard MD, MPH1, and Harvey J Makadon2 MD The National LGBT Health Education Center, The Fenway Institute1,2; •Brigham and Women’s Hospital1; and Harvard Medical School1,2, Boston, MA , http://www.lgbthealtheducation.org/wpcontent/uploads/12-054_LGBTHealtharticle_v3_07-09-12.pdf 2 •Vlad Viski (22 iulie 2016). „How can LGBTI people in Romania fight back as their future rights are at risk?”. Gay Star News. •Aron Buzogány (2012). „Swimming against the Tide: Contested Norms and Antidiscrimination Advocacy in Central and Eastern Europe”. În Emanuela Lombardo, Maxime Forest. The Europeanization of Gender Equality Policies: A Discursive-Sociological Approach (ed. 1). Palgrave Macmillan. p. 145. •h%ps://ro.wikipedia.org/wiki/LGBT •h%ps://www.wikizero.com/ro/Homosexualitate •h%ps://accept-romania.ro/
24